Evaluarea Impactului Asupra Factorilor de Mediu A Producerii Zaharului Din Sfecla de Zahar PDF

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ, GEODEZIE ȘI

INGINERIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN
AGRICULTURĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
ÎNDRUMĂTOR,
Șef lucrări dr. ing. Agafiței Alina
STUDENT,
Bordianu Dorina-Ștefania
IAȘI
2020
LUCRARE DE LICENȚĂ BORDIANU DORINA-ȘTEFANIA
CUPRINS
TEMA PROIECTULUI………………………………………………….....………………………........5
MEMORIU JUSTIFICATIV …………………………………………………………………................6
PARTE SCRISĂ
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE. DATE DE BAZĂ
1.1. Amplasament ............................................................................................................................ 9
1.1.1. Amplasare geografică ......................................................................................................... 9
1.1.2. Utilizarea terenului ........................................................................................................... 10
1.1.3. Canalizare ........................................................................................................................ 10
1.1.4. Vecini și căi de acces ........................................................................................................ 10
1.2. Caracteristici climatice ............................................................................................................ 11
1.2.1. Regim climatic ................................................................................................................. 11
1.2.2. Regimul precipitaţiilor ...................................................................................................... 11
1.2.3. Regimul termic ................................................................................................................. 12
1.2.4. Fenomene meteorologice extreme .................................................................................... 12
1.3. Rețeaua hidrografică ................................................................................................................ 13
1.3.1. Cursurile de apă................................................................................................................ 13
1.3.2. Amenajări și construcții hidrotehnice pe cursurile de apă .................................................. 14
1.4. Resursele de subsol ................................................................................................................. 15
1.5. Vegetația ................................................................................................................................. 15
1.6. Fauna .......................................................................................................................................... 16
1.7. Condiții geotehnice ..................................................................................................................... 16
1.8. Condiții hidrogeologice ............................................................................................................... 16
1.8.1. Apele subterane ................................................................................................................ 16
1.9. Fabrica de zahăr Roman. Istoric și prezentare generală ........................................................... 17
1.9.1. Istoria descoperirii zahărului............................................................................................. 17
1.9.2. Agrana în România .............................................................................................................. 18

1.9.3. AGRANA în Municipiul Roman .......................................................................................... 21
2.1. Sfecla de zahăr ............................................................................................................................ 23
2.1.1. Structura morfologică a sfeclei de zahăr ................................................................................ 23
2.1.2. Compoziția chimică a sfeclei ................................................................................................ 24
2.1.3. Factorii care influențează calitatea sfeclei ............................................................................. 25
2.1.4. Indicatorii de calitate ai sfeclei de zahăr ................................................................................ 26
2.1.5. Caracteristicile fizice și termofizice ale sfeclei ...................................................................... 28
3.1. Faza I. Recoltare, transport, prelucrare primară ........................................................................... 29
3.1.1. Recoltarea sfeclei ............................................................................................................. 30
3.1.2. Transportul sfeclei în afara fabricii ................................................................................... 31
3.1.3. Operații în baza de recepție .............................................................................................. 31
3.1.4. Descărcarea, transportul și depozitarea sfeclei de zahăr în fabrică ..................................... 32
3.1.4.1. Controlul depozitării sfeclei de zahăr ......................................................................... 33
3.1.4.2. Măsuri pentru reducerea pierderilor de zahăr la depozitare ........................................ 33
3.1.5. Transportul sfeclei în fabrică ............................................................................................ 33
3.2. Faza II. Pregătirea sfeclei pentru industrializare ....................................................................... 39
3.2.1. Spălarea sfeclei de zahăr ................................................................................................... 44
3.2.2. Tăierea sfeclei de zahăr .................................................................................................... 49
3.3. Faza III. Procesul tehnologic propriu-zis de fabricație a zahărului............................................ 54
3.3.1. Difuzia (extracția zahărului din tăiței) ............................................................................... 54
3.3.1.1. Considerații generale ................................................................................................. 54
3.1.1.2. Metode de realizare a difuziei .................................................................................... 55
3.1.1.3. Factorii care influențează procesul de difuzie ............................................................ 56
3.3.1.4. Instalații de difuzie................................................................................................ 57
3.1.1.4. Calcule tehnologice pentru procesul de difuziune ...................................................... 60
3.3.2. Compoziția chimică a zemii de difuzie ................................................................................. 61

3.3.3. Necesitatea purificării zemii de purificare ............................................................................ 62
3.3.4. Operațiile procesului de difuzie ............................................................................................ 62
3.3.5. Evaporarea zemii subțiri. Instația de evaporare ................................................................. 64
3.4. Fierberea și cristalizarea zahărului ........................................................................................... 64
3.4.1. Considerații generale privind fierberea și cristalizarea ...................................................... 64
3.5. Rafinarea zahărului........................................................................................................... 65
4.1. Transformări biochimie și microbiologice de la depozitarea sfeclei ............................................ 69
4.2. Modificările sevei în timpul evaporării ....................................................................................... 69
4.3. Procese fizico-chimice produse la difuzie .................................................................................... 70
4.3.1. Purificarea calco-carbonică a zemii de difuziune ................................................................... 70
4.3.2. Principalii parametri tehnologici ai etapelor procesului de purificare cu recircularea nămolului

de la carbonatarea I la predefecare .................................................................................................. 71
4.3.3. Scopul purificării calco – carbonice a zemei de difuzie ......................................................... 72
4.4. Principalele surse de infecții microbiene într-o fabrică de zahăr ................................................... 73
4.4.1. Încărcarea microbiologică a sfeclei ....................................................................................... 73
5.1. Impactul produs asupra factorului de mediu, APĂ ................................................................... 76
5.2. Impactul produs asupra factorului de mediu, AER ................................................................... 84
5.3. Impactul produs asupra factorului de mediu, SOL ................................................................... 86
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………….89
PARTE DESENATĂ
Planșa nr. 1 - DATE GENERALE S.C. AGRANA S.A.
Planșa nr. 2 - STRUCTURA SFECLEI
Planșa nr. 3 - FACTORII CALITATIVI ȘI CARACTERISTICILE SFECLEI
Planșa nr. 4 - RECOLTARE, TRANSPORT, PRELUCRARE PRIMARĂ - FAZA I
Planșa nr. 5 - PREGĂTIREA SFECLEI PENTRU INDUSTRIALIZARE - FAZA II
Planșa nr. 6 - PROCESUL TEHNOLOGIC PROPRIU ZIS DE FABRICAȚIE A ZAHĂRULUI.,
FAZA III
Planșa nr. 7 - PROCESE FIZICO-CHIMICE ÎN CADRUL ETAPELOR TEHNOLOGICE
Planșa nr. 8 - EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA FACTORILOR DE MEDIU A FABRICĂRII
ZAHĂRULUI DIN SFECLA DE ZAHĂR
TEMA LUCRĂRII:
„EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA

FACTORILOR DE MEDIU A PRODUCERII
ZAHĂRULUI DIN SFECLĂ DE ZAHĂR”
Memoriu justificativ
Tema acestui proiect se intitulează „Evaluarea impactului asupra factorilor de mediu a producerii
zahărului din sfecla de zahăr”.
Prin această lucrare se dorește cristalizarea unor concepții generale privind industrializarea
produselor alimentare, cu referire în particular la procesul tehnologic de obținere industrială a zahărului
și având ca finalitate imediată formarea unor deprinderi teoretice și practice în domeniu, prin acumularea
unui bagaj de cunoștințe minimal vizând cunoașterea și înțelegerea procesului.
Sfeclă de zahăr reprezintă o cultură principală în România, fiind utilizată ca materie primă pentru
fabricarea zahărului și în unele locuri că plantă furajeră. Are o eficiență economică foarte ridicată. La
producții de 20-50 tone rădăcini/ha, aceasta asigură 4-6 tone de zahăr/ha. Coletele și frunzele rezultate
la recoltare însumează 15-30 tone a 120 UN/tonă. De la fabricare mai rezultă peste 1.5 t melasă a 700
UN/tonă și 15 tone tăieței proaspeți a 50-70 UN/t. Astfel, peste producția de zahăr se obțin în plus 3000-
5000 UN/ha. Sfeclă de zahăr este planta care asigura în exclusivitate materia primă de bună calitate și
mare randament pentru industria zahărului din țară noastră și din întreaga Europă.
Zahărul este un produs a cărei valoare în alimentația omului este total recunoscută, datorită valorii
energetice deosebite, gradului de asimilare foarte mare și duratei de acumulare. Producția de zahăr
mondială este în continuă creștere.
În primul capitol se regăsesc date generale despre județul Neamț și despre municipiul Roman și
anume caracteristicile climatice ce includ regimul climatic, regimul precipitațiilor, regimul termic,
fenomene meteorologice extreme, rețeaua hidrografică a județului ce include cursurile de apă și
amenajările și construcțiile hidrotehnice construite pe cursurile de apă, resursele de subsol, vegetația,
fauna, condițiile geotehnice, și condițile hidrologice. De asemenea, este prezentat istoricul fabricii de
zahăr și istoricul descoperirii zahărului pentru o mai bună înțelegere a evoluției acestuia în ceea ce
privește fabricarea sa dar și s perfecționării modului utilizării sale de-a lungul secolelor.
Al doilea capitol evidențiază structura morfologică a sfeclei de zahăr, compoziția chimică a
acesteia, fapt care oferă importanță înțelegerii proceselor prin care trece sfecla de zahăr, factorii care
influnțează calitatea sfeclei asociați cu indicatorii de calitate ai acesteia și caracteristicile fizice și
termofizice ale sfeclei, pentru o bună înțelegere a structurii acesteia.
Al treilea capitol se referă la depozitarea și transportului sfeclei în afara fabricii, respectiv
pregătirea înainte de transport, a modului cum se realizează încărcarea acesteia în mijloacele de transport,
la necesitatea spălării sfeclei pentru îndepărtarea pământului aderent pe suprafața sfeclei care ar produce
6
uzura mașinii de spălat, îndepărtarea pietrelor, nisipului, paielor care nu au fost îndepărtare pe traseul
canalului transportor și îndepărtarea microorganismelor de la suprafața sfeclei odată cu impuritățile.
După ridicarea sfeclei de la cântar și respectiv la mașina de tăiat sfeclă are loc procesul de tăiere a sfeclei
de zahăr prin care se urmărește obținerea tăiețeilor subțiri. Tăiețeii sunt fâșii de sfeclă de o anumită
lungime și formă (în secțiune – formă de V sau jgheab), iar pentru a se realiza forma de V a tăiețeilor în
secțiune, cuțitele au gura în formă de zigzag. Toate aceste procese sunt reprezentative fazei I.
Faza a II-a reprezintă prima etapă a procesului propriu-zis de prelucrare a sfeclei de zahăr și este
importantă pentru că asigură eliminarea impurităților minerale și organice din masa sfeclei, care pot
produce fenomene microbiologice cu efect negativ asupra funcționării fabricii și asigură condiții optime
de desfășurare a fazelor și operațiilor ulterioare de prelucrare a sfeclei.
Faza a III-a este reprezentată de procesul tehnologic propriu-zis de fabricație a zahărului și anume
difuzia (extracția zahărului din tăieței) . Extragerea zahărului din tăiețeii de sfeclă are loc prin procesul
de difuzie, cu apă. Prin difuzie se înțelege fenomenul de trecere liberă a moleculelor unor substanțe
dizolvate către acea parte a soluției unde concentrația este mai scăzută, până ce în toată cantitatea de
soluție se obține aceeiași concentrație.
Zeama de difuzie se supune procesului de purificare deoarece are o culoare brun – închisă,
spumează și are în suspensie pulpă fină de sfeclă și impurități minerale. Procesul constă în predefecare
– care are drept scop neutralizarea zemei de difuzie, în precipitarea acizilor sub formă de săruri insolubile,
și în coagularea coloizilor din zeamă prin aducerea zemii la pH-ul optim de coagulare 10,8 –11 și
defecare – care are ca scop sterilizarea zemii, descompunerea aminelor și a substanțelor proteice.
Evaporarea zemii subțiri. Zeama purificată este o zeamă subțire, deoarece conține 11 – 15%
substanță uscată. Această zeamă trebuie concentrată într-o stație de evaporare, până la 60 – 65% substanță
uscată, în urma procesului obținându-se zeama groasă.
Evaporarea este urmată de fierbere și cristalizare. Fierberea este operația prin care se obține o
masă groasă care reprezintă o suspensie de cristale de zahăr într-un sirop mamă. Siropul mamă conține
nezahărul aflat în zeama groasă, precum și parte din zahărul pe care impuritățile îl mențin necristalizabil.
Cea mai eficienta metodă fizică de purificare este cristalizarea. Pentru efectuarea acesteia, este
necesară centrifugarea, deoarece este o soluție nesaturată impurificată. După prima fiebere, soluția intră
în centrifugă și se separă zahărul alb și siropul verde. Siropul se mai fierbe și separarea se mai realizează
de 3 ori. După a treia centrifugare se obține un zahăr verde și un alt sirop verde care conține zahăr și o
cantitate mare de melasă.
7
În cel de-al patrulea capitol sunt prezentate transformările biochimice și microbiologice la
depozitarea sfeclei și anume pierderi de masă prin transpirație, pierderi de zahăr prin respirație și pierderi
de zahăr prin fermentație. De asemenea, regăsim și modificările sevei în timpul evaporării care arată
modificările zemei subțiri la concentrare și procesele fizico-chimice produse la difuzie cu prezentarea
caracteristicilor prepararării apei pentru extracția zahărului. Purificarea calco – carbonică a zemii de
difuzie dar și scopul purificării calco – carbonice a zemii de difuzie sunt prezentate deoarece acestea
asigură obținerea zahărului de calitate corespunzătoare și îi asigură stabilitatea la păstrare prin depozitare.
Sursele de infecții microbiene în fabrica de zahăr și încărcarea microbiologică a sfeclei reprezintă aspecte
deosebit de importante în continuarea tuturor proceselor, deoarece poate influența produsul final dar și
procesele.
Ultimul capitol reprezintă impactul fabricării zahărului din sfeclă asupra mediului înconjurător,
în special în privința celor 3 factori de mediu: APĂ, AER și SOL.
Impactul produs asupra factorului de mediu apă, este reprezentat de analiza indicatorilor apelor
uzate tehnologic și apelor menajere epurate. Indicatorii analizați sunt pH-ul, reziduu filtrabil, valoarea
substanțelor organice, SEP, nitrații și nitriții, probele de apă freatică, concentrațiile ionilor de fier și nichel
și se urmăresc rezultatele, pentru indentificarea sau nu a anomaliilor în ceea ce privește valorile de
referință a acestora, în vederea unei bune funcționări a fabricii sau a unor posibile remedieri.
Impactul produs asupra factorului de mediu aer, urmărește rezultatele emisiilor de poluanți în
limitele lor normale sau mai mari, în funcție de poluantul emis. Emisiile sunt reprezentate de emisii în
atmosferă de la surse tehnologice, emisii în atmosferă de la CET și microcentrale, emisii provenite de la
coșurile de dispersie și emisiile de pulberi de la cazanele CR 12C.
Impactul produs asupra factorului de mediu sol urmărește natura și gradul de poluare a solului,
pe baza analizelor fizico – chimice ale probelor de sol recoltate in incinta societății. S-a urmărit prezența
în sol a elementelor chimice precum sulfați, cloruri, azotați, azotiți, SEP dar și analiza indicatorilor
precum pH-ul.
8
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE. DATE DE BAZĂ
1.1. Amplasament
1.1.1. Amplasare geografică
S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. – sucursala Roman este amplasată în zona industrială a
municipiului Roman, județul Neamț, în partea de N – V, având o suprafață de 1.130.581,7 m2.
Municipiul Roman este așezat în partea de vest a Podișului Moldovei, la 26°56’ latitudine estică
și 46° 55’ latitudine nordică, în porțiunea terminală a culoarului Moldovei și la mijlocul culoarului
Siretului. Municipiul Roman are o poziție strategică, în centrul regiunii istorico-geografice Moldova,
într-o arie unde converg mai multe căi de comunicație de importanță europeană, națională și regională.
Vatra oraşului este situată în Podişul Moldovenesc, la confluenţa râurilor Moldova şi Siret, ocupând o
suprafaţă totală de 2.983 ha, din care 1.617 ha intravilan.
Fig. 1.1. Harta județului Neamț – amplasamentul S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A.
9
Fig. 1.2. Amplasamentul S.C. AGRANA ROMÂNIA – sucursala Roman
1.1.2. Utilizarea terenului

Societatea are în proprietate o suprafață totală de 1.130.581,7 m2.
1.1.3. Canalizare
Evacuarea apelor uzate în râul Moldova se realizează prin intermediul stației de epurare din
proprietatea S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. – sucursala Roman. Sistemul de canalizare este un sistem
unitar, care evacuează apele uzate menajere, tehnologice și pluviale provenite de pe platforma industrială,
precum și apele uzate menajere ce rezultă din zona rezidențială învecinată societății.
1.1.4. Vecini și căi de acces

Societatea AGRANA se învecinează:
- la nord cu satul Cordul, comuna Cordun;
- la sud cu locuințe;
- la est cu stația CFR Roman;
10
- la vest cu locuințe.
Societatea are căi feroviare de acces prin intermediul unui racord CF la gara Roman și căi de
circulație rutieră. De asemenea, în zona amplasamentului sunt asigurate principalele utilități:
- linii electrice aeriene aparținând rețelei RENEL;
- conductă magistrală de gaze aparținând DISTRIGAZ;
- râul Moldova, constituind sursa de apă dar și emisarul pentru apele uzate.
Alimentarea cu apă a societății se realizează din captarea de suprafață a râului Moldova dar și din
rețeaua publică municipală de apă potabilă. Societatea este racordată la rețeaua RENEL printr-o stație
proprie de conexiuni, iar la rețelele magistrale de gaze naturale printr-un sistem de reglare – măsură, aflat
în proprietatea furnizorului național de gaze și deține o captare din râul Moldova.
1.2. Caracteristici climatice

1.2.1. Regim climatic
Clima judeţului Neamţ este temperat continentală. Caracteristicile climei sunt determinate de
particularităţile circulaţiei atmosferice, de altitudine, de formele şi fragmentarea reliefului, dar şi de
suprafeţele lacustre ale amenajării hidroenergetice a râului Bistriţa. Efectul de “baraj” al Carpaţilor
Orientali se manifestă în tot cursul anului, în condiţiile advecţiei dinspre vest a maselor de aer,
caracteristice latitudinilor medii.
Regimul climatic are un caracter mai continental în estul judeţului – aer mai uscat şi timp în
general mai senin. Influenţa “barajului” muntos al Carpaţilor se resimte în special în anumite faze tipice
de iarnă, când au loc invazii de aer rece, arctic – continental. Munţii deviază înaintarea spre vest a acestor
mase de aer, determinând geruri intense în condiţiile existenţei unor depresiuni barice adânci deasupra
Mării Negre şi Mării Mediterane. Asemenea situaţii dau naştere viscolelor violente în zona estică a
judeţului. În cazul maselor de aer instabile, ascensiunea forţată (dinamică) a aerului umed pe versanţii
estici, prin încălzirea adiabatică, produce efecte de foehn în masivul Ceahlău spre valea Bistriţei şi în
depresiunile subcarpatice Neamţ şi Cracău-Bistriţa.
1.2.2. Regimul precipitaţiilor

În urma analizei cantităţilor anuale de precipitaţii în judeţ, se remarcă o creştere de la est la vest,
de la 490 mm în zona Roman, la 742 mm la Toaca. Valorile cresc deci pe măsura creşterii altitudinii,
gradientul pluviometric vertical fiind cuprins între 8 şi 22 mm/100 m. Determinată de altitudine, zona de
precipitaţii maxime este cuprinsă între 1300 – 1800 m.
11
De regulă, maximul de precipitaţii se înregistrează în luna iunie iar minimul în lunile ianuarie –
februarie. În zona montană minimul se înregistrează în octombrie. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii
cad vara, între 38 şi 46% din totalul anual, iar cele mai mici iarna, între 9 şi 18% din totalul anual. Anual,
numărul zilelor de ploaie este cuprins între 90 şi 107, exceptând zona montană. În această zonă se măreşte
numărul zilelor cu precipitaţii solide – la Toaca, spre exemplu, se înregistrează peste 106 zile cu ninsoare.
1.2.3. Regimul termic

O scurtă analiză pune în evidenţă variaţia regimului termic în funcţie de relief şi de circulaţia
maselor de aer pe anotimpuri. Temperatura medie anuală creşte, de la 0,7o C la Ceahlău – Toaca, până la
8,8o C la Piatra Neamţ.
Luna cea mai friguroasă este ianuarie (între -3,4o C la Piatra Neamţ şi -8,7o C la Toaca) iar cea
mai călduroasă, iulie (între 8,9o C la Toaca şi 19,3o C la Roman). Pe anotimpuri temperaturile medii
oscilează astfel: primăvara între 8,9o C la Roman şi -0,5o C la Toaca, vara între 19,3o C la Roman şi 8,9o
C la Toaca, toamna între 9,6o C la Piatra Neamţ şi 2,1o C la Toaca şi iarna între -3,4o C la Piatra Neamţ
şi -8,7o C la Toaca.
1.2.4. Fenomene meteorologice extreme

La altitudini medii, sistemele atmosferice de joasă presiune sunt responsabile pentru producerea
fenomenelor meteorologice extreme, care însă nu se manifestă cu violenţă deosebită. Nu s-au înregistrat
pe teritoriul judeţului Neamţ tornade, însă furtuni însoţite de intensificări puternice ale vântului sunt
fenomene care se produc în fiecare an, mai ales în lunile iulie şi august, după perioade de temperaturi
foarte ridicate (peste 30o C). Jumătatea estică a judeţului reprezintă zona unde se produc frecvent astfel
de fenomene.
O altă caracteristică a judeţului o reprezintă şi producerea precipitaţiilor sub formă de ploaie în
cantităţi mari în intervale scurte de timp (peste 60 l/mp în 30 – 60 minute). Rezultatul acestui fenomen îl
reprezintă producerea inundaţiilor ca urmare a creşterii bruşte a debitelor pe torenţi, sau pe principalele
cursuri de apă. Localităţie din zona montană aflată în jumătatea vestică a judeţului sunt cele mai expuse
acestui fenomen.
12
1.3. Rețeaua hidrografică
Reţeaua hidrografică a judeţului Neamţ este colectată, în cea mai mare parte, de râul Siret cu
afluenţii săi de ordinul I, Moldova şi Bistriţa şi în mică măsură, de afluentul său de ordinul II Tazlău, din
bazinul Trotuşului.
Debitele medii multianuale de aluviuni târâte au valori nesemnificative în raport cu cele de
suspensie, în zonele joase, unde pantele râurilor sunt reduse, şi au valori importante, putând depăşi pe
cele în suspensie în zonele înalte cu pante accentuate ale râurilor.
1.3.1. Cursurile de apă

Râul Siret străbate teritoriul judeţului pe o distanţă redusă, de numai 38 km. În secţiunea de
intrare, suprafaţa de bazin este de 6617 km2, iar în cea de ieşire de 11620 km2, aportul cel mai mare
datorându-se râului Moldova (S=4315 km2), cu care are confluenţa în dreptul municipiului Roman.
Dintre afluenţii de pe teritoriul judeţului Neamţ menţionăm Valea Neagră, afluent de dreapta cu o
lungime de 40 km şi o suprafaţă de 304 km2. Debitul mediu multianual al râului Siret pe perioada
ultimilor 30 ani, variază pe teritoriul judeţului între 37 m3/s şi 70 m3/s. Debitele medii anuale depăşesc
în anii ploioşi (1955) de două ori debitul mediu multianual, iar în anii secetoşi (1950) ajung la mai puţin
de jumătate din acesta.
Râul Bistriţa, curge pe o distanţă de 126 km, între aval confluenţa cu Pietroasa (S=2532 km2) şi
amonte confluenţa cu Români (S=6400 km2). La intrarea în judeţ, Bistriţa are aspectul unui râu tipic de
munte, în aval de Fărcaşa şi în special de Lacul de acumulare şi barajul Izvorul Muntelui, aspectul şi
condiţiile naturale ale râului fiind complet modificate prin intervenţia omului. Până în dreptul satului
Stejaru, unde revin debitele de apă dinspre hidrocentrală, în albia râului curge un mic firicel de apă format
din izvoarele din jurul barajului, după care începe să apară salba de lacuri de acumulare şi hidrocentrale.
Debitul mediu multianual al râului Bistriţa, în regim natural de scurgere, variază pe sectorul
corespunzător judeţului între 35 m3/s şi 66 m3/s, o contribuţie importantă având-o râurile Bistricioara
(6,1 m3/s), Bicaz (5,4 m3/s), Tarcău (3,5 m3/s) şi Cracău (1,7 m3/s).
Râul Moldova se încadrează în judeţ cu bazinul său inferior cuprins între aval de localitatea
Drăguşeni (S=2575 km2) şi vărsarea în Siret (S=4315 km2). Străbate teritoriul pe o lungime de 76 km,
din totalul lungimii sale de 216 km, formând, pe sectorul de la intrare până la confluenţa cu Petroaia,
limita comună cu judeţul Iaşi. Debitul mediu multianual în secţiunea de vărsare este de 32 m3/s, aportul
cel mai important datorându-se, pe sectorul aferent judeţului râurilor Râşca (2 m3/s) şi Neamţ (2,5 m3/s).
13
Fig. 1.3. Amplasarea râului Moldova.
1.3.2. Amenajări și construcții hidrotehnice pe cursurile de apă

Amenajarea hidrotehnică Izvorul Muntelui – barajul este amplasat amonte de confluenţa pârâului
Izvorul Muntelui cu râul Bistriţa. Este un baraj de greutate, construit din beton. Barajul este prevăzut la
partea superioară cu 4 descărcători amplasaţi în partea centrală şi 4 goliri de fund echipate cu vane
ochelari de diametru 2,5 m. Capacitatea totală de evacuare este de 2283 m3/s la nivelul maxim în lac.
Amenajarea hidroenergetică Pângăraţi – barajul este compus din trei câmpuri deversante
amplasate în linie cu centrala. Este echipat cu 3 vane segment şi 3 clapete cu o capacitate maximă de
descărcare la viituri de 2270 m3/s. Volumul de atenuare a viiturilor este de 1,45 mil. m3.
Amenajarea hidroenergetică Vaduri – barajul este format din 3 deschideri echipate cu 3 vane
segment şi 3 clapete având o capacitate maximă de evacuare de 2270 m3/s.
Amenajarea hidrotehnică Piatra Neamţ – barajul este format din 3 câmpuri deversante, amplasate
în linie cu centrala. Este echipat cu 3 vane segment şi 3 clapete având capacitatea maximă de evacuare
de 2270 m3/s.
Amenajarea hidroenergetică Vânători – barajul este format din 5 câmpuri deversoare echipate
cu stavile segment, iar câmpul adiacent prizei este echipat în plus şi cu clapetă.
Amenajarea complexă a bazinului hidrografic Cuejdiu. Râul Cuejdiu, afluent al Râului Bistriţa
la Piatra Neamţ, are un bazin de 96 km2 şi un debit mediu de 0,65 m3/s.
Consolidare şi îndiguire mal râu Siret în zona Complexului de porci Başta –Moldoveni. Lucrarea
este amplasată pe râul Siret, în dreptul complexului de porci Başta – Moldoveni, jud. Neamţ, la cca. 15
km aval de confluenţa râului Moldova cu râul Siret.
14
Dig Roman – Răchiteni. Lucrarea „Dig Roman-Răchiteni” a fost executată în scopul apărării
inundaţiilor a localităţilor din lunca râului Siret, Răchiteni, Adjudeni, Doljeşti, Tămăşeni, Sagna, Luţca
şi Cartier Nicolae Bălcescu-Roman, motiv pentru care s-a impus dimensionarea acestuia la asigurarea de
calcul de 2%. Ca urmare a viiturilor din vara anului 2008 în zona localităţilor Tămăşeni, Rotunda,
Burueneşti, Sagna, Gâdinţi şi Ion Creangă lucrările de apărare a malurilor au fost distruse pe o lungime
de 2255 m. Lucrările de refacere pentru creşterea siguranţei în exploatare a digului se află în diferite
stadii de execuţie.
Apărare ROMFLAX SA Sagna împotriva inundaţiilor Râul Siret. Această lucrare a fost executată
în scopul apărării împotriva inundaţiilor a SC ROMFLAX Sagna, judeţul Neamţ.
Îndiguire râu Bicaz la Taşca. Amplasat pe malul drept al râului Bicaz, între hm=288 şi 303, digul
are o lungime de 1,5 km şi apără împotriva inundaţiilor SC MOLDOCIM SA – F-ca Taşca.
1.4. Resursele de subsol

1. Materiale de construcție și materii prime pentru industria materialelor de construcții
(calcare, gresii, argile, marne, pietrișuri, nisipuri) pe văile Bicazului, Tarcăului, Tazlăului, Moldovei,
Cracăului, Neamțului;
2. Ape minerale la Bălțătești, Oglinzi, Ghindăoani, Agârcia, Bicazu Ardelean, Borca,
Gârcina, Pipirig, Straja, Tarcău, Vânători Neamț;
3. Săruri de potasiu la Crăcăoani, Negrești, Gârcina, Cut, Mastacăn, Borlești, Bălțătești,
Tazlău;
4. Sare gemă la Târgu-Neamț, Dobreni, Piatra-Neamț, Borlești;
5. Șisturi bituminoase la Tazlău;
6. Gaze naturale la Tazlău, Roman, Pipirig.
1.5. Vegetația
În funcție de altitudine și relief se pot evidenția următoarele etaje de vegetație:
1. Etajul subalpin în zonele cele mai înalte ale Masivului Ceahlău, a Munților Hasmasului și
Budacului unde se dezvoltă tufărișuri de jnepeni și pajiști;
2. Etajul pădurilor de molid cu extindere maximă în jumătatea de vest a județului, pe toți
versanții munților;
3. Etajul pădurilor de foioase în amestec cu rășinoase, în zona montană mai joasă;
4. Etajul pădurilor de foioase în zona dealurilor submontane și zona de podiș;
15
5. Luncile se dezvoltă în lungul malurilor râurilor , predominând o vegetație ierboasaiar o
mare parte a lor fiind ocupată de terenuri agricole.
1.6. Fauna
Domeniul forestier adăpostește o fauna bogată și de mare interes cinegetic: urs, lup, cerb, căprior,
râs, vulpe, jder, veveriță, cocoș de munte, șoim, ieruncă. În apele curate din zona montană, în râuri și
lacuri, trăiesc diverse specii de pești: păstrăv, lipan, scobar, clean, morunaș, băbușca.
1.7. Condiții geotehnice

Din punct de vedere geomorfologic, aria municipiului Roman se încadrează în marea unitate
structurală a Podișului Moldovei. Zona ce aparține unității Podișului Moldovei este cuprinsă între Prut și
malul vestic al Siretului, unde ia contact cu Carpații Orientali, iar spre sud în regiunea Bârladului, se
învecinează cu Câmpia Română.
Din punct de vedere geologic, Podișul Moldovei reprezintă o continuare spre vest și sud-est a
marii platforme Podolice Ruse, deoarece aici se regăsesc depozite vechi începând cu siluarianul și până
la sarmațian.
Din punct de vedere tectonic, zona Podișului Moldovei este stabilă și nu produce fenomene
geologice care să nu influnțeze activitatea antropică. Studiile geologice evidențiază ușoare ridicări ale
scoarței, iar zona prezintă o structură monoclinală tipic de platformă.
Din punct de vedere al încadrării seismice, municipiul Roman se află în aria seismică de pe
teritoriul țării cu intensități peste gradul 5 fiind totodată situat în zona delimitată de liniile izoseiste cu
valoarea medie a magnitudinii de 7, respectiv 8 pe scara Richter. Ca urmare, municipiul Roman a fost
afectat în trecut de cutremure precum cel din 10.11.1940 și 4.03.1977.
1.8. Condiții hidrogeologice

1.8.1. Apele subterane
În zona municipiul Roman sunt cantonate ape subterane în depozite nisipo-argiloase, gresii,
nisipuri și argile sarmatice. S-a constatat existența unor rezerve deosebit de importante de materiale de
construcție de balastieră – nisipuri și pietrișuri.
Pe cuprinsul teritoriului Roman există de asemenea importante pânze freatice de apă, având
calități potabile variabile de la un loc la altul. Acestea constituie sursa cea mai sigură de alimentare cu
apă potabilă a populației.
16
Referitor la prezența apei subterane, pe terasa superioara de confluență, la adâncimi de 13,00 –
13,5 m de la suprafața terenului, a fost întâlnit și stabilizat nivelul hidrostatic care provine din infiltrarea
apelor din precipații; pe terasa inferioară joasă a Moldovei, nivelul apei este și mai coborât, corespunzător
nivelului apei din râu – 1,00 – 2,5 m; pe versanți, nivelul hidrostatic s-a întâlnit la adâncimea de 8,35 –
9,8 , și provine tot din infiltrarea apelor din precipitații sau a pânzei din terasa superioară.
1.9. Fabrica de zahăr Roman. Istoric și prezentare generală

1.9.1. Istoria descoperirii zahărului
Zahărul natural se găsește în multe surse ca mierea, fisticul, smochinele, castanele, măslinele,
ceapa, orzul, usturoiul, iar sub formă de zaharoză rafinată, a apărut în alimentația umană numai de câteva
secole. Utilizarea trestiei de zahăr (înainte fiind doar mestecată) pare să fi apărut prima oară în anul 600
î. Hr. în India de Est, sosind probabil din zona Poloniei.
Prima întâlnire a europenilor cu zahărul a fost cu ocazia tentativei de cucerire a Indiei de către
Alexandru cel Mare (325 î. Hr.), iar generalul Nearchus a descris-o ca un fel de miere ce crește în trestie
sau stuf. Grecii au importat-o în cantități mici dar la prețuri exorbitante, numind-o printre altele „sarea
indiană” sau „mierea fără albine”, fiind folosită ca și medicament, perșii ulterior folosind-o în timpul
epidemiilor. Tot perșii sunt cei care în jurul anului 600 d.Hr au reușit rafinarea sucului de trestie de zahăr
într-o formă solidă, care se poate păstra un timp mai îndelungat fără să fermenteze, deschizând astfel
porțile comerțului mondial.
Scriitorul roman Dioscorides îi dă zahărului un nume nou, Saccharum, inspirat din sanskritul
„sharkara” care înseamnă și nisip. În timpul revoluției agricole musulmane (sec. VIII), arabii au adoptat
tehnicile de producție și de rafinare a zahărului din India și le-au transformat într-o industrie pe scară
largă. Aceștia au înființat primele mori, fabrici și rafinării de zahăr și primele plantații. În felul acesta,
zahărul s-a răspândit prin tot imperiul arab pătrunzând chiar și în Europa de Vest, prin maurii care
cuceriseră peninsula Iberică. Mai târziu, cruciații au adus și ei zahărul, numindu-l noul condiment,
ajungând să coste în Imperiul Britanic în 1319 d.Hr 2 silingi/livra, acesta fiind echivalentul a 100$/kg în
zilele noastre. Dupa pierderea Levantului, zahărul fiind un produs de lux foarte căutat, cruciații împreună
cu negustorii venețieni au mutat producția de zahăr în Cipru, dar deoarece localnicii nu erau foarte
interesați să lucreze în manufacturile care presupuneau o muncă foarte grea și extrem de laborioasă, s-a
apelat la sclavi aduși din zona Mării Negre și apoi a Africii.
17
De aici încolo, istoria sclavagismului a fost în strânsă legătură cu istoria zahărului. Producția s-a
extins și pe alte insule Silicia, Canare, Insulele Capului Verde. Columb a primit trestie de zahăr de la
guvernatoarea insulelor Canare pe care acesta a transportat-o în Lumea Nouă. De aici, trestia de zahăr a
găsit o arie foarte propice pentru dezvoltare, în zilele noastre Brazilia fiind cel mai mare producător de
zahăr al lumii. Marile puteri europene s-au luptat continuu pentru supremația în producția și comerțul cu
zahăr. Peste 20 milioane de sclavi africani au fost aduși să lucreze în coloniile din Lumea Nouă, zahărul
ajungând în secolul XVIII să depășească comerțul cu cereale, reprezentând 20% din importul de produse
realizat de Europa.
Acesta se datorează și faptului că europenii încep să-și modifice obișnuințele alimentare, ei încep
să consume produse ca bomboane, ceai, cafea, gemuri, cacao, tot mai prelucrate, precum și alte produse
dulci în cantități mai mari. În anul 1747 un chimist german a descoperit zaharoza în sfecla de zahăr.
Procedeul obținerii acesteia a rămas o curiozitate pentru aproape încă un secol, până când Napoleon
decide folosirea sfeclei de zahăr ca sursă alternativă pentru mult căutatul zahăr. De atunci, producția de
zahăr din sfeclă de zahăr a luat un avânt deosebit și a ajuns să reprezinte cca. 30% din producția mondială
de zahăr de sfeclă a zilelor noastre. Fiind numit și „aurul alb”, zahărul a ajuns să fie taxat cu sume
astronomice datorită cererii tot mai crescute pentru el. În 1875 britanicii au „democratizat” consumul de
zahăr prin eliminarea taxelor. Cu timpul, taxarea s-a transformat în subvenționarea industriei zahărului
după cum are loc în zilele noastre.
1.9.2. Agrana în România

În anul 1998, compania AGRANA ZUCKER A.G. a demarat investiții în industria zahărului și
amidonului în România. În momentul de față, compania Agrana deține o fabrică de zahăr în Roman, una
în Buzău, precum și o fabrică de amidon în Țăndărei.
În anul 2005 toate fabricile de zahăr au fuzionat pentru o administrare și un management mai
eficient și prin urmare compania SC AGRANA Romania SA a fost înființată.
Activitatea principală a companiei este producerea de zahăr, atât din zahăr brut importat cât și
din sfeclă de zahăr. Compania este unul dintre cei mai importanți furnizori de zahăr atât pentru îndulcitori
și pentru industria băuturilor răcoritoare, pentru vânzarea zahărului cu amănuntul pe plan internațional,
dar mai ales este un furnizor pentru comercianții care vând zahărul cu amănuntul în orașele mici și satele
din întreaga țară.
Unitatea de producție a zahărului obținut din sfecla de zahăr este situată în Roman, județul Neamț.
Fabrica din Roman este partenerul cel mai important pentru mii de cultivatori de sfeclă de zahăr și pentru
18
proprietarii de terenuri agricole din estul României, de la granița cu Ucraina până în sudului orașului
Galați. Specialiștii companiei AGRANA prezintă informații agrotehnice generale și în același timp
acordă sprijin agricultorilor în vederea dezvoltării culturilor arabile. Una dintre cele mai importante
preocupări ale fabricii este să redea solului un nivel al structurii favorabil din punct de vedere sanitar.
Intenția companiei SC AGRANA România SA este de a aduce cultura românească de sfeclă de
zahăr la un nivel competitiv în Europa. Încă de la înființare, compania a investit în modernizarea și
retehnologizarea producției de zahăr din sfeclă și rafinarea zahărului brut în tehnologii moderne de
cultivare a sfeclei de zahăr, în utilaje și mașini agricole pentru producția și recoltarea sfeclei de zahăr.
Fig 1.4. Fabrica din Roman
Unitatea de producție a zahărului brut obținut din trestie de zahăr se află localizată în Buzău,
județul Buzău. Fabrica a fost proiectată atât pentru producția de zahăr din sfecla de zahăr cât și pentru
cea a zahărului brut din trestie de zahăr. Din 1998, a fost transformată tehnologic pentru a procesa doar
zahăr brut. Capacitatea de procesare a fabricii este de 1000 de tone de zahăr brut pe zi.
Compania AGRANA România a realizat multe investiții pentru retehnologizarea și modernizarea
producției, ultima achiziție a companiei fiind un sistem automat de ambalat pungi în cutii prin care s-a
obținut o calitate ireproșabilă a ambalajelor, s-a putut realiza perfomanța cu doar 2 operatori timp de 12
ore să poată ambala 60 de tone, iar productivitatea a crescut pe schimb cu 24 de tone.
19
Fig 1.5. Fabrica din Buzău
Fabrica AGFD Țăndărei SRL este situată în sud-estul României, la jumătatea distanței dintre
București și Constanța. Fabrica a fost preluată de AGRANA în decembrie 2001 și după un ambițios
program de investiții, în aprilie 2002 a reînceput procesul de producție. Produsele principale ale
companiei sunt amidonul nativ și modificat, siropuri glucoză și maltoză, germeni, gluten și tărâțe de
porumb. Capacitatea anuală de producție a fabricii este de 36000 de tone de porumb.
Societatea deține spații moderne de depozitare și prelucrare pentru aproximativ 20000 de tone de
cereale. De asemenea, deține mijloace de transport speciale destinate transportului în vrac a
pulberilor(amidon) și lichidelor alimentare vâscoase(glucoză). Cea mai importantă preocupare a
companiei din ultimii ani a fost să găsească și să investească în modalități eficiente de optimizare a
consumului de energie și de îmbunătățire a protecției mediului.
20
Fig. 1.6. Fabrica AGFD Țăndărei
1.9.3. AGRANA în Municipiul Roman

S.C. DANUBIANA ROMAN S.A., cu sediul în municipiul Roman, județul Neamț din strada
Energiei, numărul 6, a luat ființă în anul 1900, atunci când consorțiul belgian „Societé Generale de
Sucreriés et Raffinaries en Roumanie” construiește la Roman prima fabrică de zahăr. În anul 1923,
împreună cu alte fabrici de zahăr din țară se constituie în societate anonimă pe acțiuni „Danubiana”,
denumire sub care funcționează până la naționalizare și care este preluată de întreprindere în anul 1991
la constituirea societății cu capital integral de stat.
Fig. 1.7. S.C. DANUBIANA ROMAN S.A.

21
Fabrica de zahăr pusă în funcțiune de consorțiul belgian în anul 1900 a fost modernizată și i s-a
dublat capacitatea în anii 1960-1970, iar în anii 1971-1974 s-a construit o nouă fabrică de zahăr cu o
capacitate de 400 de tone de sfeclă/24 de ore în vecinătatea celei vechi, care pe lângă prelucrarea sfeclei
de zahăr poate rafina și zahăr brut adus din import. Fabrica de zahăr produce zahăr cristal de cea mai
bună calitate, exportat și pe piețele din vestul Europei. Astfel în 1978 intră în funcțiune o secție de
fabricare a ciocolatei din boabe de cacao cu linii complete de fabricare a tabletelor de ciocolată masivă
și umplută, importate de la firma „Nagema” din Germania.
În anii următori, în cadrul secției de ciocolată se montează o linie de fabricare a drajeurilor și apoi
o altă linie de fabricare a specialităților de ciocolată cu interior pe bază de fondant și creme grase.
În anul 1980 se realizează o linie de fabricare și ambalare a rahatului, iar în 1982 s-a pus în
funcțiune linia de napolitane, dotată cu utilaje din țară ca și linia de fabricare a rahatului. În anul 1974 a
intrat în funcțiune linia de îmbuteliere ulei, folosind utilaje aduse din U.R.S.S., iar în 1981 s-a deschis
secția de confecții utilaje și piese de schimb.
Prin dotarea continuă cu noi linii de fabricație și mașini de ambalat pentru fiecare tip de produs
zaharos, s-a reușit diversificarea gamei sortimentale la peste 100 de tipuri de produse, utilizându-se
ambalaje diverse din țară și din import, având un laborator propriu de creație a noilor produse zaharoase,
reușim să mențină un standard ridicat al calității și cele mai mici prețuri din țară.
În prezent, S.C. DANUBIANA ROMAN S.A. a devenit proprietatea grupului„ Agrana –
România Holding and Trading Company”. Acest grup a fost format din firma „AGRANA ZUCKER”
din Austria în anul 1999 când aceasta a devenit proprietară a trei fabrici de zahăr din România și anume
S.C. DANUBIANA ROMAN S.A., S.C. BETA ȚĂNDĂREI S.A., S.C. ZAHĂRUL BUZĂU S.A. Deși
societatea comercială S.C. DANUBIANA ROMAN S.A. s-a împărțit în trei, societățile rezultate au totuși
același acționar majoritar „AGRANA ZUCKER” și același sediu – strada Energiei nr.6, Roman.
S-au realizat investiții și se fac în continuare pentru modernizarea tehnologiilor de fabricație.
Aceste investiții au fost, în anii 1999 – 2000 de 85000 de dolari, iar pentru anul 2001 au fost alocați
120000 de dolari pentru investiții în retehnologizarea secției de ciocolată și a celorlalte secții. Pe anul
2001, obiectivele firmei vizează majorarea cifrei de afaceri, creșterea volumului vânzărilor, evoluția cotei
de piață și determinarea unui anumit grad de notorietate a produselor firmei.
22
CAPITOLUL 2. STRUCTURA SFECLEI,

FACTORI ȘI INDICATORI CALITATIVI
Materiile prime pentru fabricarea zahărului sunt reprezentate de sfecla de zahăr și trestia de zahăr.
Fabricile de zahăr din Europa nu lucrează cu trestie de zahăr ci cu zahărul brun din trestie importat din
țările producătoare de zahăr din trestie cum ar fi Cuba și Brazilia.
2.1. Sfecla de zahăr

Sfecla de zahăr – Beta vulgaris saccharifera – este o plantă erbacee, aparținând familiei
Chenopodiaceae. Se utilizează sfecla din primul an de vegetație când se formează rădăcina și frunzele,
în al doilea an de vegetație având loc fecundarea și formarea seminței, planta devenind semincer, adică
producătoare de sămânța.
2.1.1. Structura morfologică a sfeclei de zahăr

Rădăcina sfeclei de zahăr este formată din:
- cap/epicotil - porțiune care poartă și frunzele;
- gât, respectiv hipocotil;
- corpul rădăcinii sau rizocorp;
- codiță terminală cu rădăcinile derivate din acestea.
Pe corpul sfeclei se află două șanțuri din care ies rădăcini laterale, care se întind până la vârful
codiței (fig. 2.1.)
Fig. 2.1. Schema simplificată a sfeclei

23
Rădăcina propriu-zisă este formată din următoarele straturi:
- epiderma, care formează stratul exterior al rizocorpului și care se compune din mai multe țesuturi
de celule cu pereți îngroșați (1);
- țesutul fibros (2) , care împreună cu fasciculul de vase liberiene (3) dă rizocorpului rezistență
lemnoasă;
- parenchimul în ale cărui celule se găsește sucul celular ce conține zahărul (zaharoza). (Fig. 2.2.).
Fig. 2.2. Structura sfeclei
Celulele din parenchim sunt formate din:

- membrană semipermeabilă la exterior;
- citoplasmă cu vacuolă ce conține suc celular;
- nucleu, imediat sub membrană (Fig. 2.3.).
Sfecla matură prezintă vacuola mare și citoplasmă redusă.
2.1.2. Compoziția chimică a sfeclei

Sfecla de zahăr, matură, sănătoasă, cu o masă de 300 – 1000g și chiar mai mult, conține apă,
zaharoză, substanțe pectice (protopectină), celuloză și hemiceluloză, substanțe proteice, substanțe
neproteice cu azot și fără azot și cenușă (substanțe minerale). Dacă raportările se fac la 100kg sfeclă,
repartizarea componentelor chimice este următoarea. (Fig. 2.3.)
24
Fig. 2.3. Repartizarea componentelor chimice în suc și pulpă
2.1.3. Factorii care influențează calitatea sfeclei

Acești factori sunt reprezentați de:
a) Factorii genetici care determină forma și dimensiunea corpului rădăcinii, gradul de
ramificare a rădăcinii, masa corpului rădăcinii. În categoria factorilor genetici intră calitatea seminței,
caracteristicile soiului sau hibridului de sfeclă cultivată;
b) Factorii pedoclimatici care sunt determinați de caracteristicile solului și particularitățile
climei din aria de cultivare. Acești factori determină producția de sfeclă și starea ei de sănătate;
c) Factorii fitotehnici, respectiv tehnologia de cultivare și întreținere a culturii. Acești
factori determină, de asemenea, producția de sfeclă și starea de sănătate a acesteia;
d) Factorii care se referă la modul de recoltare ce determină:
- gradul de rănire mecanică a sfeclei;
- conținutul de impurități de pe sfeclă care la rândul rău este dependent de starea vremii de recoltare și
modul de recoltare;
e) Condițiile de depozitare influențează
- starea de vestejire a sfeclei;
- gradul de alterare, sub acțiunea microorganismelor sau a altor factori cum ar fi înghețul/dezghețul;
- gradul de degradare ca o consecință a unei depozitări îndelungate.
25
Durata de depozitare a sfeclei va fi influențată de modul cum a fost recoltată sfecla și cantitatea
de impurități din sfeclă.
Din punct de vedere tehnologic interesează în principal următoarele caracteristici:
1. Conținutul de zahăr exprimat în procente din greutatea sfeclei, conținut dependent de
perioada în care se face recoltarea, regimul de fertilizare aplicat soiului, agrotehnica aplicată la
semănarea, întreținerea, recoltarea, condițiile de manipulare și depozitare de la recoltare până la
prelucrare;
2. Puritatea sucului intracelular exprimat în procente de zahăr, raportat la substanța uscată a
sucului. Coeficientul de puritate al sucului este influențat de aceeiași factori care determină conținutul de
zahăr, determinant fiind însă soiul de sfeclă. Coeficientul de puritate este de:
86-88% pentru sfecla de bună calitate,
83-85% pentru sfecla de calitate mijlocie,
81-83% pentru sfecla de calitate mediocră.
3. Conținutul de pulpă al sfeclei;
4. Rezistența la tăiere a sfeclei;
5. Elasticitatea tăiețeilor de sfeclă;
6. Compoziția cantitativă și calitativă a nezahărului din sucul de sfeclă, ce va fi influențat de
soiul de sfeclă, condițiile pedoclimatice în care crește sfecla, modul de fertilizare a solului, perioada de
recoltare.
2.1.4. Indicatorii de calitate ai sfeclei de zahăr

Acești indicatori se împart în două categorii – indicatori ai aspectului exterior și indicatori de
calitate tehnologică.
A. Indicatorii aspectului exterior
Mc
a) Indicatorii coletului, Ic = Mt *100, în care:
Mc – masa coletului (g) și

Mt – masa totală a sfeclei necoletate (g).
𝑑
b) Indicatorul de formă, If = 𝐷 *100, în care :
d – diametrul rădăcinii măsurat la ½ din lungimea sfeclei și

D – diametrul cel mare al sfeclei.
26
După acest indicator, sfecla poate fi clasificată în sfeclă groasă cu If ≥ 65%, sfeclă normală cu If
≥ 60%, sfeclă fuziformă cu If ≥ 55%, sfeclă subțire cu If ≥50%.
Lt
c) Indicatorul de diametru, Id = Dm*100, în care
Lt – este lungimea totală (mm) și

Dm – diametrul maxim al sfeclei (mm).
B. Indicatori de calitate tehnologică ai sfeclei

a) Conținutul în zahăr al sfeclei, determinat polarimetric și exprimat în kg/100kg sfeclă;
b) Puritatea sucului celular, calculat ca procent de zahăr față de substanța uscată a scului
Zahăr din suc
celular: Puritatea sucului = Substanță uscată din suc;
c) Conținutul de pulpă al sfeclei, care reprezintă conținutul de substanță insolubilă în apă

și exprimată în kg/100kg sfeclă;
d) Conținutul de substanță reducătoare, exprimat în kg/100kg sfeclă;
e) Conținutul de rafinoză din sfeclă, exprimat în kg/100kg sfeclă;
f) Factorul Mz, care exprimă kg de melasă, tip 50, ce se obține la 100 kg zahăr cristal;
Mz poate fi calculat cu relația:
8𝐾
Mz = 𝐷−𝑃𝑡−4𝐾 * 100, în care K – conținutul de cenușă conductometrică, %; D – conținutul
de zaharoză din sfeclă, %; Pt – pierderi tehnologice de zahăr, kg/100kg sfeclă.

Valorile Mz, în funcție de calitatea sfeclei sunt următoarele sfeclă de calitate superioară Mz <30%,
Mz = 30-40, Mz = 50-65, Mz = 65-80.
g) Randamentul teoretic de zahăr cristal, care va depinde de zahărul rămas în melasă (Zm)
și conținutul de zahăr din sfeclă.
Zm = D-R [kg/100kg sfeclă], în care
Zm – zahăr rămas în melasă, %;
D – conținutul de zahăr din sfeclă, %;
R – randamentul estimat în zahăr determinat prin calcul, kg/100kg.
100−𝑄
R = D – Pt (1 - m) [kg/100kg sfeclă], în care
𝑄
Q – este puritatea zemii subțiri obținută în laborator, %,
27
m – coeficient melasigen al nezahărului calculat în funcție de puritatea melasei

𝑄𝑚
m=100−𝑄𝑚 , în care Qm – este puritatea melasei determinată statistic, %.
2.1.5. Caracteristicile fizice și termofizice ale sfeclei

265
a) Masa specifică = 265−SUs [g/cm3], în care
SUs – substanța uscată a sfeclei.

b) Suprafața specifică a sfeclei, în funcție de masă (M)
pentru M = 200g, S = 1cm2/g;
pentru M = 750g, S = 0,6cm2/g.
c) Presiunea osmotică, care este de 20-30 bari, pentru un conținut de zahăr din sfeclă de
18%.
d) Capacitatea termică masivă
𝑆𝑢𝑠
Cs = 4,18 – 2,8 100 [kj/kg*grad];
Cs = 3,39 - 3,60 [kj/kg*grad].

e) Conductivitatea termică a sfeclei
λ = 0,374 – 0,406 kcal/m*h*grad;
λ = 0,434396 – 0,47222 W/m*grad.
f) Temperatura de îngheț = -2,4 ... -4,1 ℃.
g) Valoarea de nutreț a sfeclei cu 17,5% zahăr este de 15,4 unități de amidon.
28
CAPITOLUL 3. TEHNOLOGIA FABRICĂRII ZAHĂRULUI
3.1. Faza I. Recoltare, transport, prelucrare primară
Fig. 3.1. Schema tehnologică de prelucrare inițială a sfeclei ( faza I )
29
În Fig. 3.1. este prezentată schema tehnologică de prelucare inițială a sfeclei, în prima fază,
evidențiindu-se procesele prin care trece sfecla pentru zahăr înaintea pregătirii pentru industrializare.
Prima etapă subliniază aspectele recoltării și pregătirii sfeclei, din momentul extragerii din
pământ, până la sortare și decoletare, procese ce se realizează până la intrarea în fabrică. Această etapă
este importantă deoarece se determina calitatea și cantitatea de sfeclă și de impurități și se va stabili dacă
se va folosi ca furaj sau va urma linia de fabricație.
A doua etapă se referă la depozitarea și transportul sfeclei în afara fabricii, respectiv pregătirea
înainte de transport, fiind depozitată în grămezi pe câmp sau în baza de recepție.
A treia etapă este cea premergătoare procesului propriu-zis de fabricație, care evidențiază
procesele de spălare și de tăiere a sfeclei pentru zahăr, implicit a cântăririi și transportului către mașinile
de spălat și de tăiere, etapă în care se folosește cea mai mare cantitate de apă. Cântărirea sfeclei este
necesară pentru cunoașterea bilanțului de material.
3.1.1. Recoltarea sfeclei

Recoltarea sfeclei se face când aceasta a ajuns la maturitatea industrială stabilită pe baza
analizelor de laborator.
Maturitatea industrială a sfeclei reprezintă acea etapă a sfeclei în care sunt evidente însușirile
biologice, chimice și fizice și când se obține un randament maxim de zahăr. Recoltarea este în funcție de
zona de cultivare a sfeclei, respective zone calde (recoltare în septembrie) și zone mai reci (recoltare în
octombrie).
Recoltarea implică:
- extracția sfeclei din pământ, care se execută mecanizat cu ajutorul dislocatoarelor;
- decoletarea, respectiv îndepărtarea capului de frunze, operația putându-se executa manual, sau
mecanic;
- sortarea în funcție de masa și starea sfeclei, în care caz se obține: sfeclă categoria I, cu M > 300g,
nerănită și sănătoasă și sfeclă categoria II, cu M < 300g, rănită, sfeclă categoria III, cu M < 100g, vestejită,
atinsă de boli sau ger, cu scorburi umede la colet. Această sfeclă se folosește ca furaj.
Până la transport în bazele de recepție sau fabrici, sfecla se ține în grămezi, acoperite cu frunze,
pentru a o feri de soare și vânt, respectiv pentru evitarea pierderii de apă prin evaporare.
30
3.1.2. Transportul sfeclei în afara fabricii
Sfecla din câmp poate fi transportată la bazele de recepție sau direct în fabrica de prelucrare.
Transportul sfeclei din câmp la bazele de recepție sau fabrică se face cu autocamioane, remorci
tractate, căruțe. Încărcarea mijloacelor de transport se face manual/mecanizat, avându-se grijă să nu se
rănească sfecla. Din bazele de recepție, sfecla se transportă cu autocamioane, remorci sau cu trenul, dacă
baza de recepție este amplasată în imediata apropiere a unei linii CFR.
3.1.3. Operații în baza de recepție

Dacă sfecla este transportată la o bază de recepție, aici se execută:
- recepția calitativă/cantitativă. La recepția calitativă se determină impuritățile, modul de
decoletare. Plata se face după masa obținută în urma aplicării eventualelor scăzăminte (în cazul în care
impuritățile depășesc valoarea normala);
- formarea silozurilor de sfeclă, pe platforme betonate, silozurile având secțiune trapezoidală sau
triunghiulară. Pe măsură ce se depozitează, sfecla se stropește cu lapte de var, iar după terminarea
așezării, silozurile se acoperă cu rogojini, panouri de stufit, folii de polietilenă sau pământ. Pentru
aerisirea silozurilor de sfeclă se practică ventilația (naturală sau artificială), în vederea diminuării
pierderilor de zahăr. În figura 3.2. sunt prezentate cele două tipuri de silozuri și în figura 3.3., modul de
aerisire artificială.
Fig. 3.2. Tipuri de silozuri:

a – cu secțiune triunghiulară, b - cu secțiune trapezoidală.
31
Fig. 3.3. Modalități de ventilație forțată

a – longitudinală, b – transversală.
3.1.4. Descărcarea, transportul și depozitarea sfeclei de zahăr în fabrică

În fabrica de zahăr, trebuie făcut un stoc de sfeclă care trebuie să asigure continuintatea
producției, pe o durată de 2-3 zile. Sfecla adusă în fabrică, direct în câmp, sau din bazele de recepție este
descărcată după cum urmează:
- manual, cu furci de dinți rotunjiți din căruțe, remorci, mașini;
- mecanic, cu platforme ce se înclină (în cazul remorcilor, camioanelor), prin basculare, în cazul
autobasculantelor;
- hidraulic, cu jet de apă sub presiune de 4 daN/cm2 , cantitatea de apă necesară fiind de 600 – 800
l/100 kg sfeclă (din camioane, remorci, vagoane CF).
Depozitarea sfeclei în fabrică, se face ca în figura 3.4. :
- pe platformă, cu înclinare de 10…15° a pereților laterali;
- în canale de adâncime cu secțiune triunghiulară, având pereții laterali înclinați la 45°. Sub canalul
de depozitare se află canalul de transport cu pantă de scurgere.
32
Fig. 3.4. Depozitarea sfeclei în fabrică:

a – platformă cu pereți laterali înclinați la 45°,
b- canal de depozitare cu secțiune transversală: 1 – canal semiîngropat, 2 – grătar, 3 – canal
hidraulic de transport sfeclă
3.1.4.1. Controlul depozitării sfeclei de zahăr

La depozitarea sfeclei, trebuie să se întreprindă următoarele măsuri:
1. Controlul zilnic al temperaturii sfeclei din siloz, temperatură care trebuie menținută cât mai
constant;
2. Depistarea eventuaelelor focare de infecție (fermentație), în care caz se desface silozul și sfecla
se expediază la fabrică.
3.1.4.2. Măsuri pentru reducerea pierderilor de zahăr la depozitare

În scopul reducerii pierderilor de zahăr, la depozitare trebuie luate următoarele
măsuri:
1. Scurtarea duratei de depozitare sau evitarea depozitării prin aducerea sfeclei din câmp, direct la
fabrică;
2. Scurtarea duratei de procesare a sfeclei în fabrică, la mai puțin de 100 de zile;
3. Raza de recoltare a sfeclei să nu depășească 20 km, în vederea reducerii distanțelor de transport,
respectiv a cheltuielilor.
3.1.5. Transportul sfeclei în fabrică

De la platformele de depozitare, sau canalele de depozitare, sfecla se trimite în secția de spălare-
tăiere, printr-un canal cu înclinația spre partea finală. Transportul sfeclei se face cu apă, care reprezintă
600…1000 l/100 kg sfeclă. Apa are temperatura de ~ 20°C și o viteză de 0,6…0,7 m/s.
33
În timpul transportului hidraulic al sfeclei se pot înregistra pierderi de zahăr din sfeclă, de 0,01 -
0,02 %. La transportul hidraulic al sfeclei se realizează și o „spălare” parțială.
Pe traseul hidraulic sunt montate următoarele utilaje:
- dozatorul de sfeclă;
- prinzătorul de sfeclă;
- prinzătorul de paie;
- utilajul de ridicat sfecla la mașina de spălat.
În afara canalului hidraulic, sunt construite decantoare pentru purificarea apei de transport și
spălare.
Dozatorul de sfeclă (fig.3.5.) are rolul de a trimite sfecla în mod ritmic în secția de prelucrare.
Dozarul este format din axul 1, pe care sunt montate spițele (2), prevăzute cu grătarele (3), printre care
poate trece apa.
Fig. 3.5. Dozatorul de pietre:

a – vedere în față, b – secțiune A – A’
Prinzătorul de pietre (fig. 3.6.) are rolul de a îndepărta din masa de sfeclă, corpurile care nu
plutesc (pietre, nisip, corpuri metalice, care ar putea defecta mașinile de tăiat și ar colmata canalele,
reducând astfel capacitatea de transport).
34
Fig. 3.6. Prinzător de pietre:

1 – incintă, 2 – ștuțuri pentru apă,
3 – ștuțuri pentru apă sub presiune,4 – plan înclinat,
5 – registru ce se ridică/coboară, 6 – incintă de colectare a pietrelor
Prinzătorul de pietre cel mai utilizat este o incintă (1) construită la fundul canalului, incintă care
are un plan înclinat pe care se rostogolesc pietrele spre colector, ajungând la partea de jos a planului
înclinat, de unde prin ridicarea registrului (5), ajung în zona de colectare/evacuare (6). În prinzător se
află două ștuțuri (2) prin care se trimite apă intermitent cu ridicarea registrului dar și două ștuțuri (3) prin
care se pompează apă sub presiune.
Prinzătorul de paie (fig. 3.7.) este destinat eliminării paielor, frunzelor, vrejurilor antrenate de
apă la mașina de spălat și tăiat sfeclă. Prinzătorul de paie este format dintr-un transportor cu lanț pe care
sunt prinse greblele colectoare (1), care se deplasează la suprafața apei din canalul hidraulic și colectează
materialul plutitor. Greblele descarcă materialul vegetal colectat într-un transportor montat perpedicular
pe direcția de mers a prinzătorului de paie.
Fig. 3.7. Prinzătorul de paie

35
Utilajul de ridicat sfeclă este necesar pentru a ridica sfecla de la canalul de transport hidraulic,
care se află la cota negativă față de cota zero, până la mașina de spălat aflată la primul palier al fabricii.
Acest utilaj poate fi:
- transportor elicoidal înclinat;
- pompă Mamut;
- elevator vertical cu cupe;
- roata elevatoare;
- pompă centrifugală.
Transportorul elicoidal înclinat (fig.3.8.) se folosește pentru ridicarea sfeclei de la o adâncime
< 3 m. Diametrul melcului este 300 – 600 mm, iar înclinația jgheabului față de orizontală este de 30…40°.
Axul are o turație de ~ 30 rot/min, pentru a evita zdrobirea sfeclei. Coeficientul de umplere al
transportului este de 45…54%. Pompa este consumatoare de energie pentru compresorul de aer.
Capacitatea de transport pentru transportorul elicoidal este dată de relația:
𝜋(D^2 – d^2)∗𝜑∗𝜂
Q= p*ρ [kg/h], în care D – diametrul șnecului, m; d – diametru axului, m; φ-
4
coeficient de umplere; p – pasul șnecului; ρ – densitatea sfeclei, kg/m3.
Fig. 3.8. Transportor elicoidal înclinat,

Pentru ridicarea sfeclei de la o adâncime de ~3m.
36
Pompa Mamut (fig. 3.9.) este formată dintr-un tub în formă de U, cu ∅ de 300…500 mm. Partea
de refulare este de 2 ori mai lungă decât cea de aspirație. La partea de jos a tubului de aspirație, se
introduce aer comprimat. Pompa se montează într-un puț, astfel încât capătul tubului de aspirație să fie
la nivelul rezervorului de sfeclă, iar capătul tubului de refulare la nivelul primului compartiment al
mașinii de spălat.
Fig. 3.9. Pompa Mamut
Productivitatea pompei Mamut este dată de relația:

πD2
Q= 𝑣𝜑𝜌 [m3/s] sau Q = 900 π D2*φ*ρ [m3/h], în care D – diametrul pompei; v – viteza
4
amestecului în cota de aspirație, m3/s; φ – coeficient de umplere; ρ – masa volumică, kg/m3.
Roata elevetoare (fig. 3.10.) este destinată ridicării sfeclei la h = 8m. Roata elevetoare, este
formată din axul orizontal (1) pe care este cuprins corpul roții (2), confecționat din tablă de oțel cu ∅ de
6…14 m. Această tablă circulară este fixată pe spirele roții (4), iar pe partea interioară sunt fixate cupele
(3) din tablă perforată. În funcționare, cupele ridică sfecla din canalul colector, apa scurgându-se prin
orificii. Când cupele ajung la partea superioară, prin rotirea roții, ele descarcă sfecla dintr-un jgheab
înclinat (5), prin care ajunge la mașina de spălat.
Capacitatea de transport a roții elevatoare este dată de relația:
𝑣
Q = 𝑉𝜑 𝜌 [kg/s], în care V – volumul unei cupe, m3 ; φ – coeficientul de umplere a cupei
ℎ
(0,7…0,75), ρ – masa volumică a sfeclei, kg/m3; v – viteza periferică a roții, m/s; h –pasul cupei, mm.
𝜋𝐷𝑛
v= , în care D – diametrul roții, m; n – numărul de rotații/min;
60
37
Fig. 3.10. Roată elevatoare:

a – vedere din față; b – secțiune transversală .
Fig. 3.11. Pompă pentru sfeclă:

a – secțiune transversală; b – secțiune A - B.
38
3.2. Faza II. Pregătirea sfeclei pentru industrializare
Reprezintă prima fază a procesului propriu-zis de prelucrare a sfeclei de zahăr și este importantă
pentru că asigură eliminarea impurităților minerale și organice din masa sfeclei, care pot produce
fenomene microbiologice cu efect negativ asupra funcționării fabricii și asigură condiții optime de
desfășurare a fazelor și operațiilor ulterioare de prelucrare a sfeclei. Principalele operații ale acestei faze
care asigură pregătirea sfeclei în valoarea prelucrării industriale sunt:
- descărcarea sfeclei din mijloacele de transport;
- depozitarea de scurtă durată a sfeclei în silozurile de zi ale fabricii;
- transportul sfeclei și depozitarea de scurtă durată în „canalele fabricii”;
- transportul sfeclei din silozurile de zi la peretele exterior al halei de fabricație;
- îndepărtarea impurităților minerale;
- îndepărtarea impurităților organice;
- ridicarea sfeclei la mașina de spălat;
- spălarea sfeclei;
- ridicarea rădăcinilor spălate la buncărul mașinilor de tăiat;
- dezinfectarea sfeclei spălate;
- tăierea sfeclei și obținerea tăițeilor de sfeclă.
În figura 3.12. este prezentată schema tehnologică de descărcare, separare de impurități, transport
hidraulic și spălare a sfeclei.
Fig. 3.12. Schema tehnologică de descărcare, separare de impurități, transport hidraulic și

spălare a sfeclei
39
Descărcarea sfeclei din mijloacele de transport. După analiză, sfecla care îndeplinește
indicatorii de calitate din contractul încheiat între fabrică și cultivatori este recepționată de fabrică, adică
este acceptată plata contravalorii sale. Sfecla recepționată este descărcată în silozurile fabricii, pe
platformele fabricii sau pe platformele bazelor de recepție. Pentru descărcare se utilizează două procedee
și anume:
- descărcarea mecanică, realizată prin bascularea mijloacelor de descărcare, ceea ce determină
alunecarea rădăcinilor de sfeclă și căderea sa. Această operație mai poartă denumirea și de „descărcare
uscată”, pentru ca se realizează fără a utiliza forța pe care o creaază un curent de apă;
- descărcarea hidraulică, realizată cu ajutorul unui curent de apă de o anumită presiune care
lovește sfecla, antrenând-o în cădere. Aceasta reprezintă „descărcarea umedă”, pentru că utilizează forța
creată de un curent de apă.
Descărcarea mecanică sau uscată a sfeclei de zahăr. Descărcarea sfeclei de zahăr destinată și
păstrării în curtea fabricii sau în bazele de recepție a sfeclei trebuie efectuată numai prin procedee
mecanice, care sunt procedee uscate. Pentru descărcarea uscată a sfeclei în curtea fabricii de zahăr sunt
utilizate trei procedee și anume:
- bascularea cuvei mijlocului de transport încărcat cu sfeclă, utilizându-se sistemul propriu de
basculare frontală sau laterală. Acest sistem se utilizează în cazul descărcării sfeclei din mijloacele de
transport auto ca, de exemplu, autocamioane și remorci prevăzute cu sistem propriu de basculare;
- înclinarea mijlocului de transport încărcat cu sfeclă cu ajutorul unor platforme basculante fixe
sau mobile numite „basculatoare”, care sunt acționate hidraulic. Acest sistem utilizează în cazul
descărcării sfeclei din mijloacele de transport auto ca de exemplu, autocamioanele și remorcile, care nu
sunt prevăzute cu sistem propriu de basculare;
- descărcarea cu podul „Portal”, sistem de descărcare utilizat în prezent numai în unele fabrici de
zahăr și numai pentru descărcarea sfeclei din mijloacele de transport de cale ferată. Sistemul nu se
utilizează în bazele de recepție.
Descărcarea sfeclei se face astfel:
- în curtea fabricii; pentru mijloacele de transport care nu sunt prevăzute cu sistem de basculare se
realizează atât cu platforme basculante fixe cât și mobile;
- în bazele de recepție; pentru mijloacele de transport care nu sunt prevăzute cu sistem de basculare
se realizează numai cu platforme basculante mobile, dotarea bazelor de recepție cu platforme fixe nefiind
economică și rațională.
40
Pentru descărcarea uscată a sfeclei, vehiculul încărcat cu sfeclă basculează cuva sau este înclinat
cu ajutorul platformelor basculante fixe. Sfecla cade pe o bandă transportoare sau pe un sistem de benzi
transportoare care o dirijează la un sistem mecanic de îndepărtare a pământului aderent și a impurităților
mecanice. Sfecla astfel curățită de pământ este transportată și depozitată în silozurile de zi ale fabricii.
Pentru descărcarea uscată a sfeclei în bazele de repecție sunt utilizate două procedee și anume:
- bascularea cuvei mijlocului de transport încărcat cu sfeclă, utilizându-se sistemul propriu de
basculare frontală sau laterală;
- înclinarea mijlocului de transport încărcat cu sfeclă cu ajutorul unor platforme basculante mobile,
care sunt autopropulsate, acționate hidraulic și prevăzute cu sistem de curățire de pământ și cu benzi
transportoare pentru aranjarea în stive de depozitare.
Sfecla descărcată pe cale uscată, prin basculare, prin înclinarea vehiculului sau cu podul „Portal”
care pe o bandă transportoare și cu ajutorul unui sistem de benzi transportoare este dirijată la un sistem
mecanic de îndepărtare a pământului aderent și a impurităților mecanice și apoi este transportată și
depozitată în silozurile de zi ale fabricii. Platformele basculatoare mobile sunt prevăzute cu sistem
propriu de curățire de pământ.
Descărcarea hidraulică sau umedă a sfeclei de zahăr. Descărcarea sfeclei destinate prelucrării
imediate, în vederea extragerii zahărului, se poate realiza atât mecanic cât și hidraulic. Descărcarea
hidraulică sau umedă a sfeclei se efectuează direct în canalul hidraulic destinat transportului sfeclei până
la peretele halei de fabricație. Acest mod de descărcare a sfeclei din mijloacele de transport constă în
conducerea vehiculului încărcat cu sfeclă sub un dispozitiv de construcție specială, al cărui jet de apă sub
presiune de 4 bar poate fi îndepărtat în orice punct al vehiculului.
Depozitarea de scurtă durată a sfeclei în silozurile de zi ale fabricii. În silozurile de zi trebuie
să se depoziteze cantitatea de sfeclă necesară asigurării alimentării ritmice și la capacitatea fabricii, timp
de 2 – 3 zile. Sfecla depozitată în aceste silozuri trebuie să îndeplinească următoarele condiții de calitate:
- să fie proaspăt recoltată, sănătoasă și turgescentă;
- să nu conțină impurități minerale și vegetale și să fie corect decoletată.
Silozurile de zi ale fabricii sunt construcții din beton de mare capacitate, sub formă celulară, cu
pereții laterali fără acoperiș și pardoseala sub formă de plan înclinat care poate asigura alunecarea sfeclei
de la margini către centrul celulei. Prin centru, longitudinal, celula este străbătută de un șanț acoperit cu
grătare metalice, numit „canal hidraulic”, prin care circulă apa și care, continuându-se cu canalul
hidraulic general al fabricii, servește la transportul hidraulic al sfeclei către fabrică. Pentru ca sfecla să
41
poate pătrunde în interiorul canalului hidraulic, grătarele metalice se îndepărtează pe măsura ce se
avansează în masa grămezii de sfeclă depozitată.
În exploatarea silozurilor de zi ale fabricii trebuie să se urmărească:
- respectarea riguroasă a succesiunii umplerii și evacuării sfeclei din fiecare celulă a silozului de zi
al fabricii;
- evitarea creșterii nivelului și deversării apei în celula în care se află depozitată sfecla. Canalele
hidraulice din fiecare celulă a silozului de zi trebuie acoperite cu grătare și golite de apă înaintea
introducerii sfeclei pentru depozitare.
Transportul sfeclei până la peretele exterior al halei de fabricație. Sfecla descărcată pe cale
umedă și sfecla din silozurile de zi ale fabricii se transportă până la peretele exterior al halei de fabricație
folosint un curent de apă care circulă printr-un canal de formă specială numit „canal hidraulic”. Acest
mod de transport al sfeclei este denumit „transport hidraulic”. Sfecla poate fi transportată de apă,
deoarece are masa specifică de 1,05 – 1,08, corespunzător apei care conține suspensii fine.
Apa utilizată pentru transportul hidraulic al sfeclei are un circuit închis și este sistematic purificată
prin separarea prin decantare a impurităților grosiere antrenate din masa sfeclei transportate. În
decantoare, apa trebuie permanent alcalinizată și clorinată sau tratată cu substanțe biocide. Temperatura
apei de transport hidraulic al sfeclei trebuie să fie 15…20°C. Cantitatea de apă utilizată la transportul
hidraulic este de 650 – 700 l/kg sfeclă. Viteza de circulație a apei în canalul hidraulic este de 0,6 – 0,7
m/s. Pe acest traseu sunt montate utilaje care permit îndepărtarea impurităților minerale și vegetale,
precum și un dozator care asigură constanța debitului care alimentează sistemul de ridicare a sfeclei la
mașinile de spălat.
În tabelul 3.1. sunt prezentate date practice privind pierderile de zahăr la transportul hidraulic și
la spălarea sfeclei de zahăr, iar în tabelul 3.2. se prezintă cantitatea de apă absorbită de rădăcinile de
sfeclă de zahăr la transportul hidraulic și la spălare.
42
Tabelul 3.1. Pierderile de zahăr la transportul hidraulic și la spălarea sfeclei de zahăr
Pierderi de zahăr Pierderi de zahăr Pierderi de zahăr
Gradul de Suprafața Pierderi de zahăr în timpul
la rădăcinile cu la rădăcinile cu la rădăcinile cu
vătămare a exterioară transportului hidraulic și al
masa de masa de masa de
sfeclei vătămată % spălării sfeclei, mg/10cm3
300g/bucată % 500g/bucată % 700g/bucată %
Sfeclă puțin
vătămată
10 7,6 0,08 0,07 0,06
Sfeclă mediu
vătămată
30 14,8 0,15 0,13 0,11
Sfeclă puternic
vătămată
50 22,0 0,23 0,20 0,17
Tabelul 3.2. Cantitatea de apă absorbită de rădăcinile de sfeclă de zahăr la transportul hidraulic
și spălare
Starea rădăcinilor Masa unei Masa de apă absorbită
de sfeclă de zahărrădăcini, g/bucată de sfeclă, %
250 1,75
Sfeclă sănătoasă, 350 1,45
500 1,20
nerănită, decoletată 750 1,05
1000 0,92
Sfecla deshidratată 400 1,92
Sfecla - suprafața
vătămată în 550 1,96
proporție de 60%
Sfecla înghețată -
450 1,88
dezghețată
Sfecla cu început de
450 1,93
putrefacție
Îndepărtarea impurităților din masa sfeclei de zahăr. Impuritățile care sunt antrenate de
rădăcinile de sfeclă de zahăr sunt următoarele:
- impurități organice, adică: rădăcini de sfeclă furajeră cu masa mai mică de 0,1 kg, rădăcini
lignificate puternic deteriorate, bolnave, rădăcini de sfeclă furajeră, de sfeclă de distilerie, de sfeclă roșie,
de sfeclă sălbatică, rădăcini nedecoletate, frunze verzi sau uscate de sfeclă de zahăr, rădăcini laterale și
capetele altor plante rădăcinoase, alte frunze verzi sau uscate, paie, tulpini, buruieni, bucăți de lemn.
- impuritățile minerale ca de exemplu pământ, nisip, pietre, bucăți de cărămidă, zgură, metale
vechi, sârmă.
Pentru asigurarea eficienței funcționării fabricii de zahăr se impune curățirea sfeclei de impurități
în câmp, încărcarea în mijloacele de transport și transportarea la fabrică a sfeclei fără impurități.
43
Fig, 3.13. Instalația Maguin de separare a impurităților minerale și vegetale

din masa de sfeclă de zahăr
Ridicarea sfeclei la mașina de spălat. Datorită construirii canalului hidraulic cu o anumită pantă
care trebuie să asigure curgerea liberă a amestecului de apă de transport și de sfeclă, adâncimea canalului
hidraulic crește în funcție de lungimea sa și numărul coturilor existente în întregul traseu de transport
hidraulic al sfeclei. Se creează astfel, o mare diferență între nivelul sfeclei din canalul hidraulic, care este
în exteriorul halei de fabricație și mașine de spălat sfeclă, care este primul utilaj principal din hala de
fabricație, amplasat în general la cota +7m.
3.2.1. Spălarea sfeclei de zahăr

Spălarea sfeclei de zahăr este necesară pentru:
- îndepărtarea pământului aderent pe suprafața sfeclei care ar produce uzura mașinii de spălat;
- îndepărtarea pietrelor, nisipului, paielor care nu au fost îndepărtate pe traseul canalului transportor;
- îndepărtarea microorganismelor de la suprafața sfeclei odată cu impuritățile.
Cantitatea de apă pentru spălare este de aproximativ 40 kg/100 kg sfeclă. Mașina de spălat sfeclă
poate fi amplasată în hala de fabricație, în vecinătatea punctului terminal al canalului trasportor, într-o
încăpere alăturată separate printr-un perete de sticlă de hala de fabricație, într-o clădire separată,
amplasată la o anumită distanță de hala de fabricație și unită de aceasta printr-o pasarelă, pe care este
montat și un transportor de sfeclă.
Mașinile pentru spălat sfeclă pot fi:
- mașină de spălat cu 3 compartimente;
- mașină de spălat cu cuvă dublă.
44
Fig. 3.14. Mașina de spălat sfeclă
Cea mai des utilizată este mașina cu 3 compartimente (fig 3.13.). Aceasta este formată dintr-o
cuvă prismastică, cu lungime de 15 – 18m, confecționată din tablă de oțel. În interiorul cuvei sunt montate
două axe cu palete. Axele se rotesc în sensul de întâmpinare, de la interior spre exterior. Paletele de pe
ax asigură o agitare puternică a sfeclei.
Axele primesc mișcarea de rotație prin intermediul unui grup motoreductor. Cuva
paralelipipedică este împărțită în 3 compartimente, fiecare terminat cu o porțiune sub formă de trunchi
de piramidă, cu rol de colector.
Primul compartiment este prevăzut cu un perete orizontal, confecționat din tablă perforată, care
separă corpul cuvei de colector, iar colectorul este prevăzut la partea inferioară cu un capac acționat
pneumatic.
Al doilea compartiment este separat de primul printr-un perete de tablă. În acest compartiment se
separă pietrele antrenate odată cu sfecla. În acest scop, porțiunea prismatică a compartimentului este
separată de colector printr-un grătar metalic, rabatabil în plan vertical.
Al treilea compartiment este asemănător cu primul.
Sfecla spălată este clătită, în scopul dezinfectării epidermei rădăcinii cu apă clorinată, care conține
circa 20 mg clor la 1l de apă sau biocid cu activitate la rece, în doza de 2 – 6 ppm.
În figura 3.15. se prezintă instalația Maguin de spălare a sfeclei de zahăr, cu alimentare uscată
sau hidraulică a sfeclei.
45
Fig. 3.15. Instalația Maguin pentru spălarea sfeclei de zahăr cu alimentarea uscată sau
hidraulică a sfeclei:
1 – transportor de sfeclă spre spălare, 2 – sfeclă nespălată ( sfecla, pământ, ierburi, pietre mici),
3 – tambur de spălare, 4 – separator hidraulic de pietre și ierburi,
5 – separator prin flotație, cu elice, a radicelelor, 6 – spălător final,
7 – transportor de sfeclă spălată, 8 – transportor de ierburi,
9 – filtrare apă curată, 10 – filtrare apă, 11 – trasportor de apă murdară spre bazin
Principalele performanțe ale liniei Maguin de spălare a sfeclei de zahăr cu alimentare uscată sunt:
- reziduul final 0,2% față de 20% conținutul inițial de impurități;
- pierderi de zahăr ≤ 0,1%;
- puterea consumată 1,4 kW/ t sfeclă/h;
- volumul de apă circulat ≤ 0,75 l / kg sfeclă;
46
Fig 3.16. Spălătorul final pentru sfecla de zahăr
Încărcarea microbiologică a apelor de transport hidraulic și de spălare a sfeclei de zahăr

În general, apele de foraj preluate de fabricile de zahăr din propriile puțuri de mare adâncime au
o încărcătură microbiologică redusă și neglijabilă, care se poate încadra în limitele cuprinse între 1 și 10
celule de microorganisme / 1ml. Apele de suprafață preluate din fabricile de zahăr din râuri riverane, în
general, au o încărcătură microbiologică mai ridicată și anume de 1 * 10 3 – 1 * 104 germeni / 1ml.
Clătirea și dezinfectarea cu clor sau cu produse biocide a sfeclei spălate determină reducerea
încărcăturii microbiene la circa 10% din valoarea inițială.
Clorurarea până la 5 mg Cl2 / 1l apă sau tratarea cu biocid a apei de spălare a sfeclei contribuie la
realizarea unei dezinfecții avansate.
Cantitatea de impurități care este reținută pe sfeclă depinde de natura solului, precum și de starea
vremii la cules. Terenurile ușoare, nisipoase, ca și un timp uscat la recoltare au ca rezultat o cantitate
mică de murdărie, până la 10% din greutatea sfeclei. Terenurile grele, lutoase sau marnoase, umezeala
din sol, precum și timpul ploios la recoltare au ca rezultat o cantitate dublă de impurități, mergând în
cazuri excepționale până la 75% din greutatea sfeclei.
În rigolele de flotare sfecla este împinsă înainte de curentul puternic al apei, timp în care se spală
o parte însemnată a acestor impurități. Din rigolele de flotare, sfecla este ridicată și transportată la
spălătoare. Pentru a nu se strica sfecla, acestă operațiune se face cu un sistem special de ridicare.
Spălătorul se compune dintr-un jgheab în formă de albie, umplut de apă, în al cărui ax se găsește un
cilindru cu brațe. Datorită acestor brațe, sfecla este trasportată de la un capăt la celălalt al jgheabului de
47
spălare și spălată până la curațarea completă a acesteia. În același timp, sunt date jos capetele rădăcinilor
sfeclei care rămân în apele de spălare împreună cu impuritățile spălate de sfeclă.
Apele de la flotare și spălarea sfeclei conțin cantități mari de substanțe nedizolvate, compuse din
particule de pământ, argilă și nisip, pe lângă frunze de sfeclă, rădăcini, bucățele de sfeclă precum și
buruieni antrenate. După durata spălării, apele uzate conțin ca substanțe dizolvate 30 – 500 mg/l zahăr și
substanțe saponificate care dau acestor ape o tendință pronunțată la spălare.
Antispumantul folosit pentru combaterea spumei este în general scump în exploatare. Conținutul
de zahăr din apele de spălare depinde de starea sfeclei. Sfecla înghețată poate da până la 0,5 % zahăr în
cazul flotării cu apă caldă.
Consumul de permanganat de potasiu al apei de la flotarea și spălarea sfeclei variază în general,
între 500 – 1000 mg/l.
Înainte de descărcarea acestor ape în iazurile de decantare, acestea vor trebui să fie complet
curățate de substanțele grosiere, cozile de sfeclă și bucățile de sfeclă. Acest lucru se face prin separarea
de cozi, grătare și site. Materiile separate pe acestea pot fi folosite ca hrană pentru vite.
Pentru a se împiedica o fermentare puternică a apeilor, se poate agăuga la intrarea în iazurile de
decantare o cantitate mică de clor.
Față de necesarul mare de apă industrială al fabricilor de zahăr cum și față de faptul că deseori
lipsește apa proaspătă, în multe cazuri se impune recircularea apei industriale, în cea mai mare parte.
Recircularea apei uzate de la flotarea și spălarea sfeclei

Întrucât la recircularea apelor de la flotarea și spălarea sfeclei se adaugă permanent o cantitate de
apă proaspătă, rezultă că numai surplusul de apă va fi descărcat ca apă uzată în receptor.
Pentru reîntrebuințarea apei în circuit închis există mai multe procedee:
- întrebuințarea apei reci pentru flotare și spălare este metoda în care apa uzată este epurată în iazurile
de decantare;
- adăugarea de var înainte de iazurile de decantare, încât să se obțină o reacție de pH alcalină. Astfel,
se împiedică decompunerea apelor ce se recirculă;
- clorinarea intermitentă, care se face în rigolele de după separatorul de frunze și rădăcini și înainte ca
apele de flotare să fie descărcate în iazurile de decantare.
La recircularea apelor uzate în stare rece se remarcă o transformare treptată a zahărului în acizi
organici, schimbare datorată bacteriilor de fermentare. În acest caz se formează mai mult acid acetic și
mai puțin acid butiric. Cu toate acestea, în apele uzate se recomandă numai un conținut redus de acizi
48
liberi, dat fiind faptul că particulele de pământ ce conțin calciu și care se află în apele uzate de spălarea
sfeclei neutralizează treptat acizii ce iau naștere.
Procedeul în care se lucrează cu var și clor conduce la inhibarea activităților bacteriilor, astfel că
în cazul unei tratări neîntrerupte cu var, nu se observă apariția acizilor liberi. În apele uzate tratate după
metoda anterioară se găsesc cantități ridicate de zahăr nedescompuse.
Toate categoriile de ape uzate ce se formează ca urmare a aplicării recirculării se îmbogățesc în
materii în suspensie și dizolvate. În multe cazuri însă, apele de flotare reintroduse în circuit, sunt
întrebuințate ca ape pentru condensatori și prin acesta se obțin ape uzate de la condensare ce vor avea
caracteristicile apelor de flotare. Se poate însă procesa și invers, adică să se folosească apele ce se scurg
de la condensare pentru flotarea și spălarea sfeclei.
În general, fiecare categorie de ape uzate va trebui să fie reciclată într-un circuit propriu și anume:
- circuitul I pentru apele de la spălarea și flotarea sfeclei, care trebuie să fie decantate în iazuri sau
bazine de decantare;
- circuitul II al apelor de la prese și de la difuziune;
- circuitul III incluzând apele de la condensare.
3.2.2. Tăierea sfeclei de zahăr

Pentru ridicarea sfeclei la cântar și respectiv la mașina de tăiat sfeclă se utilizează un elevator de
sfeclă format din doi tamburi cu Ø = 800 – 150 mm la capătul cărora se află două roți de lanț, care
agrenează două lanțuri ce se mișcă cu 1 m/s. Pe lanțuri sunt montate cupe din tablă de oțel groasă de 2 –
2,5 mm, prevăzute cu deschideri pentru scurgerea apei. Aprovizionarea cu sfeclă spălată se face dintr-un
buncăr, în care intră partea inferioară a elevatorului, sfecla alimentând cea de-a doua cupă a elevatorului.
Cântărirea sfeclei este necesară pentru cunoașterea bilanțului de material. Se utiliezează cântare
automate cu capacitatea cupei de 400 – 600 kg sfeclă.
Tăierea sfeclei de zahăr este o operațiune importană în procesul tehnologic de obținere a
zahărului, prin care se urmărește obținerea tăițeilor subțitiri în vederea creării condițiilor de extracșie a
zahărului din sucul celular al sfeclei.
Tăițeii sunt fâșii de sfeclă de o anumită lungime și formă de V sau jgheab, aprecierea acestora
făcându-se cu cifra Silin cu valori între 7 – 20, ce dă indicații asupra grosimii tăițelor și a suprafeței lor.
Cifra Silin reprezină lungimea, în m, a 100 g tăiței.
Pentru ca procesul de extracție a zahărului din tăiței să aibă loc în condiții optime, tăițeii trebuie
să îndeplinească câteva condiții:
49
- să aibă o grosime determinată ( tăițeii prea groși cer o încălzire mai accentuată, prezintă distanță
mare de difuzie, reduc viteza de difuzie și necesită un timp de difuzie mai lung iar tăițeii prea subțiri dau
greutăți la separarea zemii din difuzoare prin înfundarea sitelor, datorită tasării lor)
- să prezinte o suprafață netedă;
- să fie uniformi, iar forma trebuie să asigure o bună spălare a lor cu zeamă pe toate părțile în
aparatul de difuziune și o anumită rigiditate a tăițeilor în condițiile de extracție;
- să aibă o formă lungă și să nu conțină terci și rebuturi.
Toate aceste condiții calitative pe care tăițeii trebuie să le îndeplinească, se realizează numai
printr-o aranjare și reglare bună a cuțitelor în mașinile de tăiat. Pentru a realiza forma de V a tăițeilor în
secțiune, cuțitele au gura în formă de zigzag. În funcție de modul de obținere, cuțitele pot fi de două
tipuri:
cuțite frezate – tip Cizel și Konigsfeld, care pentru obținerea tăițeilor în formă de V presupune
succesiunea cuțitelor unul după altul, exact în aceeiași poziție pe suprafața sfeclei care se taie. Se obțin
doar 45% tăiței cu secțiunea în formă de V;
cuțite ștanțate – cuțite Goller – confecționate din tablă de oțel de compoziție specială. Se
montează decalat unu față de cel consecutiv, cu o distanță egală cu ½ din deschiderea dintre 2 maxime
consecutive pentru a obține tăiței în formă de V.
Ambele tipuri de cuțite se construiesc în două variante:
primul cu un dinte complet în stânga;
al doilea cu un dinte complet în dreapta pentru a obține tăiței în formă de V.
Caracteristicile cuțitelor folosite depinde de calitatea sfeclei și de instalația de difuzie folosită, iar
tipul cuțitelor determină lungimea optimă a tăițeilor.
Aceste cuțite sunt montate în dispozitive speciale denumite portcuțit, prevăzute cu discul
orizontal al mașinii de tăiat sfeclă.
Datorită prezenței acestor dispozitive, cuțitele pot fi schimbate rapid.
Mașinile de tăiat se pot împărți în trei grupe, în funcție de tipul sistemului de tăiere:
mașini centrifugale – cuțitele sunt montate fix în pereții unui cilindru vertical, iar sfecla se mișcă
pe suprafața interioară a acestuia, fiind presată pe cuțite de forța centrifugă;
mașini cu disc – sistemul de tăiere în constituie un disc rotitor pe care sunt montate cuțitele, iar
sfecla stă relativ fixă pe acest disc;
mașini cu tambur orizontal – cuțitele sunt montate pe pereții unui tambur orizontal, iar sfecla este
menținută relativ fixă în interiorul tamburului cu ajutorul unui dispozitiv special.
50
La ora actuală sunt larg folosite mașinile centrifugale și cele cu tambur orizontal.
Toate tipurile de mașini de tăiat trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
siguranță în exploatare;
productivitate ridicată;
să asigure calități superioare tăițeilor;
exploatare ușoară și remont;
posibilitate de reglare a productivității.
Scopul tăierii este acela de a mări suprafața de contact a apei cu tăițeii de sfeclă, ceea ce conduce
la mărirea cantității de zahăr ce se extrage din tăiței și micșorarea timpului de extracție.
Cea mai frecventă formă de tăiere este V, deoarece prezintă rezistență mare de tasare, rezistență
mică la circulația zemii și suprafață mare de contact cu apa de difuzie.
Mașinile de tăiat sfecla, pot fi:
Mașina cu disc, care se compune dintr-o pâlnie (1) prin care se introduce sfecla în mantaua
cilindrică (2). În interiorul acesteia se află discul orizontal (3) iar stratul de sfeclă are 2 – 3m și greutatea
acestui strat apasă sfecla pe suprafața cuțitelor (4), de pe discul orizontal care se rotește. Tăițeii rezultați
sunt evacuați pe la partea inferioară a mașinii.
Mașina se caracterizează prin:
- ∅ disc = 1350 – 2200 mm;
- numărul port cuțite = 22 – 26;
- turația discului = 60 – 70 rot/min;
- lungimea de tăiere a discului = 274 – 411 mm.
Mașina centrifugală, care se compune dintr-un rotor montat pe un ax vertical care se rotește în
interiorul unei rame circulare fixe (2). Pe această ramă se montează portcuțitele (3). La partea superioară
se află pâlnia pentru alimentare cu sfeclă, iar la partea superioară, pâlnia (5) pentru evacuarea tăițeilor.
Axul rotorului este pus în mișcare de sistemul (6). Cuțitele mașinii de tăiat sfecla au formă specială,
ondulată, putând fi obținute prin vălțuire sau frezare. Cuțitele mașinii de vălțuite au profilul V, iar cele
frezate au profilul U sau V. Cele sub formă de U sunt folosite pentru sfecla depreciată la sfârșitul
campaniei de procesare.
Un cuțit pentru tăiat sfecla se caracterizează prin:
L – lungime;
l – lățime;
p – pas;
51
h – înălțimea profilului;
α – unghiul profilului;
l1 – distanța dintre marginea cuțitului și axul locașului de fixare;
l2 – distanța dintre axele a două locașuri de fixare.
Cuțitele se montează în port cuțite. Un port cuțit este format dintr-o ramă (1), fălcile de fixare (3)
între care se fixează cuțitul (2). În fața cuțitului există placa frontală (4). Distanța dintre cuțit și placa
fontrală este 2 – 2,5mm pentru sfecla sănătoasă și 3,4 – 7mm pentru sfecla lemnoasă și înghețată.
Înălțimea cuțitului față de placa frontală este de 2,5 – 4mm și se poate regla cu o pană de oțel.
Casetele port cuțit pot fi pentru cuțite Goller, pentru cuțite frezate și casete oarbe (pentru
reducerea capacității de tăiere).
Pentru a obține tăiței în formă de V se folosesc două feluri de cuțite care se deosebesc între ele
prin decalarea laterală a muchiilor cu ½ din deschiderea dintre doi dinți consecutivi. Cuțitele se
numerotează cu 1 și 2 și se montează alternativ în mașină.
Fig.3.17.Mașina centrifugală de tăiat sfecla

a – schema de principiu b – vedere de sus
52
Fig. 3. 18. Cuțitul pentru tăiat sfeclă
Fig. 3. 19. Portcuțit și cuțitul montat
Fig. 3.20. Montarea cuțitelor pe disc
53
3.3. Faza III. Procesul tehnologic propriu-zis de fabricație a zahărului
3.3.1. Difuzia (extracția zahărului din tăiței)
3.3.1.1. Considerații generale
Extracția zahărului din tăițeii de sfeclă are loc prin procesul de difuzie cu apă. Prin difuzie se
înțelege fenomenul de trecere liberă a moleculelor unor substanțe dizolvate către acea parte a soluției
unde concentrația este mai scăzută, până ce în toată cantitatea de soluție se obține aceeiași concentrație.
La bază stau legile generale ale osmozei și anume: când două faze diferite A și B, dar solubile
una în alta sunt despărțite printr-un perete impermeabil se observă că dizolvantul va străbate prin perete
(membrană), împrăștiindu-se în soluția concentrată, iar moleculele soluției concentrate se vor deplasa
prin perete permeabil, împrăștiindu-se în dizolvant (apa de difuzie). Deplasarea moleculelor are loc până
când de ambele părți ale peretelui despărțitor se stabilește o concentrație constantă, difuzia încetând în
acest caz.
Pentru a realiza procesul de difuzie (extracția zahărului), respectiv a sucului celular din tăiței, este
necesar să se realizeze plasmoliza celulară care să favorizeze difuzia.
Plasmoliza se realizează prin încălzirea tăițeilor aflați în apa de difuzie și constă în denaturarea
protoplasmei și retragerea ei spre central celulei, concomitent cu distrugerea membranei ectoplasmice,
în timp ce sucul celular este împins spre periferia celulei.
Fig. 3.21. Structura celulara a tăițeilor
Protoplasma sau citoplasma nu este permeabilă decât pentru apă, zaharoză și restul substanțelor,
putând să o traverseze numai după o denaturare termică, numită impropriu plasmoliză. Sub acțiunea
54
căldurii, peste temperatura de 70°C, are loc coagularea substanțelor proteice ale protoplasmei, iar
membrana își pierde semipermeabilitatea, denaturându-se.
Viteza de denaturare a țesuturilor rădăcinii de sfeclă depinde de temperatură. Temperaturi mai
mari de 80°C nu sunt recomandate deoarece duc la modificări nedorite în pereții celulari.
Zahărul dizolvat în sucul celular se poate extrage și prin deschiderea mecanică a celulelor la
mașina de tăiat sfeclă, însă proporția acestor celule este redusă (≈ 10%).
Extragerea zahărului din tăițeii de sfeclă are loc prin mecanismul complex al difuziei, în două
etape:
migrarea zaharozei din interiorul celulelor în spațiul intercelular și de aici către interfața solid-
lichid, proces ce are loc la t = 75 – 80°C și care poate fi denumit impropriu plasmoliză;
trecerea zaharozei de la interfața solid-lichid în faza lichidă, aceasta fiind etapa caracterizată de
un gradient de concentrație și de natura curgerii lichidului de extracție – faza de difuzie.
Circulația lichidului de extracție raportat la tăiței este în contracurent, urmărindu-se ca zeama de
difuzie cu concentrație ridicată să vină în contact cu tăițeii ce conțin o cantitate mare de zahăr, astfel încât
atunci când părăsește instalația de difuzie, zeama să treacă peste tăițeii proaspăt introduși.
În același timp, pe măsură ce concentrația în zahăr a tăițeilor scade, ei vin în contact cu zeama de
difuzie de concentrație din ce în ce mai mică, în momentul părăsirii instalației, aceștia venind în contact
cu apa proaspătă.
3.1.1.2. Metode de realizare a difuziei

Difuzia se poate realiza prin două metode:
- difuzia prin spălarea materialului cu apă curată, care are dezavantajul unei durate mari și
consumului mare de apă. Metoda se aplică în cazul difuzoarelor cu funcționare discontinuă (Si – apa
proaspătă, Sf – zeamă de difuzie, Mi – material inițial, Mf – material epuizat);
- difuzia în contracurent, în acest caz, materialul bogat în zaharoză intră printr-un capăt al
aparatului și iese epuizat pe la celălalt capăt, în sens contrar circulației apei.
Fig. 3.22. Metode de realizare a difuziei

55
Difuzia în contracurent prezintă următoarele avantaje:
- se folosește o cantitate mai mică de apă, aproximativ egală cu cantitatea de tăiței de sfeclă supuși
extracției;
- concentrația zemii de difuzie care se obține face posibilă obținerea zahărului fără un consum prea
mare de căldură în stația de evaporație.
3.1.1.3. Factorii care influențează procesul de difuzie

Calitatea materiei prime. Difuzia este mai bună în cazul tăițeilor din sfecla proaspătă,
neînghețată, fără structură lemnoasă, neatacată de microorganisme și ajunsă la maturitate tehnologică.
Sfecla lemnoasă duce la sfărâmituri și tăiței de formă necorespunzătoare la tăiere. Sfecla atacată de
microorganisme duce la apariția de focare de infecție în instalația de difuziune și deci la pierderi de
zaharoză.
Calitatea tăițeilor. Tăiețeii trebuie să asigure o suprafață mare de contact cu zeama de difuzie,
deci ei trebuie să fie lungi, subțiri și rezistenți la rupere și tasare pentru a se împiedica circulații zemii de
difuzie.
Calitatea apei la difuzie. Apa utilizată la difuziune provine din condensul de la stația de
evaporare (pH alcalin), condensatorul barometric (ph alcalin), de la presa de borhot.
Temperatura de difuzie. Temperatura de difuzie este importantă pentru realizarea plasmolizei
celulelor tăiețeilor și creșterea difuziei zahărului. La temperatură ridicată se realizează pasteurizarea
zemii de difuzie. Temperatura normală într-o instalație de difuzie este de 70 - 74°C, dar plasmoliza se
realizează complet la 80°C.
Durata de difuzie. Durata de difuzie este de 60 – 100min. La depășirea duratei crește cantitatea
de nezahăr în zeamă, ceea ce creează neajunsuri la purificare.
Sutirajul. Reprezintă cantitatea de zeamă de difuzie ce se extrage in instalații, în raport cu
greutatea sfeclei. Subtirajul este de 105 – 130%. La depășirea subtirajului, zeama este prea diluată deci
se consumă multă energie la concentrare.
Încărcarea specifică a aparatului de difuzie. Reprezintă cantitatea de tăiței / l hl volum util
aparat. Încărcarea specifică este de 60 – 70 kg / hl. La depășirea încărcării specifice, scade viteza de
circulație a zemii. La o încărcare mai mică apar drumuri preferențiale pentru zeamă în masa de tăiței,
deci nu toți tăiețeii ajung în contact cu zeama de difuzie.
56
Prezența microorganismelor. Datorită prezenței microorganismelor, pot apărea pierderi de
zahăr de 0,1 – 0,2% față de sfeclă. Microorganismele ajung în instalația de difuzie odată cu sfecla, odată
cu apa de transport, spălare, difuzie, odată cu resturile de tăieței care rămân pe transportoare, jgheaburi.
Infecția cu microorganisme se poate combate prin menținerea igienei în secție, prin tratarea apei
de transport prin clorinare, prin dezinfectarea apei de difuziune, prin menținerea temperaturii de difuzie
la >60°C și prin dezinfectarea instalației de difuziune odată pe schimb cu formol 35%.
3.3.1.4. Instalații de difuzie

Instalația RT (fig.3.23). Aceasta are drept component principal un tambur orizontal din oţel,
care se învârte pe două role de susţinere prin intermediul a două bandaje. Miscarea de rotaţie se realizează
prin intermediul unei coroane dinţate, angrenate de o roată dinţată, aflată pe axa grupului motoreductor.
În interiorul cilindrului sunt fixate 2 spirale cu începuturi decalate la 180° unul faţă de altul, care formează
două culoare elicoidale (2 rânduri de compartimente distincte), ce dirijează zeama în două curente
paralele.
În partea de mijloc, pe toată lungimea axei tamburului există un spaţiu gol, cu secţiune pătrată,
prin care zeama trece dintr-un compartiment în altul. Pe toată lungimea cilindrului există un perete
despărţitor format dintr-o placă compactă în partea centrala si perforată în părţile marginale. De
placa centrală sunt fixate table înclinate care dirijează trecerea tăieţeilor dintr-un compartiment în altul.
Sensul de înclinare al tablelor este astfel stabilit încât, atunci când tamburul se roteste, tăieţeii alunecă în
sens invers sensului de înaintare a spiralelor. Când tamburul se roteste, placa perforată ridică tăieţeii si îi
scoate din zeamă, iar când înclinaţia plăcii este destul de mare, tăieţeii alunecă pe
tablele înclinate în compartimentul următor. La fiecare turaţie a tamburului, datorită celor două spire,
zeama se deplasează în două compartimente iar tăieţeii în sens invers, numai într-un singur
compartiment. Temperatura din tambur este de 70°C, durata de deplasare a tăieţeiilor de 100 min, iar a
zemii de difuzie de 50 min.
57
Fig. 3.23. Instalația RT

a – vedere generală: 1 – tambur, 2 – role exterioare tamburului,
3 – role de sprijin ale tamburului, 4,5 – mecanismul de acționare melc- roată melcată,
6 – sistemul electromotor-variator de rutație
b – secțiune longitudinală
c – secțiune transversală
d – detaliu privind poziționare tablelor înclinate
Extractorul DDS (Fig.3.24) face parte din categoria extractoarelor cu înclinaţie usoară faţă de
orizontală, deplasarea tăieţiilor în extractor fiind realizată cu un transportor melcat. Aparatul este format
dintr-o cuvă cu secţiune bicilindrică, înclinată faţă de orizontală cu 8° și terminată prin doi pereţi frontali.
La extremitatea inferioară a cuvei se află pâlnia de alimentare cu tăieţei si o sită prin care se
filtrează zeama înainte de a părăsi aparatul, prin gura de evacuare.
În interiorul cuvei se rotesc două transportoare elicoidale care deplasează tăieţeii de jos în sus, în
contracurent faţă de apa de difuziune care este trimisă pe la partea superioară. Spirele melcilor sunt
construite din fâșii de tablă, cu spaţii libere între ele, care se întrepătrund. La căpătul superior aparatul
are o roată elevatoare cu cupe perforate, cu ajutorul căruia se scoate borhotul. Pentru încălzire, aparatul
este echipat cu 12 mantale de abur, care crează zone de încălzire pe lungimea aparatului.
58
Fig. 3.24. Schiță de principiu a extractorului DDS:

1 – corpul șnecurilor, 2 – ax, 3 – spire, 4 – gură de încărcare,
5 – sistem de încălzire, 6 – carcasa roții elevatoare,
7 – roată elevatoare, 8 – descărcare borhot.
Extractorul BMA (fig.3.25) se încadrează în categoria extractoarelor de tip transportor melcat

vertical. Aparatul este format dintr-o coloană verticală, în interiorul căreia se află un arbore tubular pe
care sunt montate spire de o construcţie specială. Spirele au canale radiale pentru curgerea zemii. La baza
turnului se află o sită, iar sub aceasta, un colector tronconic, din care se extrage zeama de difuzie. Pe
secţiunea coloanei sunt montate palete fixe, care opresc rotirea masei de tăieţei si zeamă odată cu axul si
totodată reglează încărcătura aparatului cu tăieţei. La partea superioară a coloanei, sunt montate stuţurile
pentru admisia apei, cel de sus pentru apa rece, iar cel de jos pentru apă caldă.
Evacuarea tăieţeilor se face pe la partea inferioară a coloanei. Tăieţeii sunt preancălziţi în afara
extractorului, într-un amestecător, pe seama zemii de difuzie de circulaţie, care trece printr-un
preancălzitor. Din amestecător tăieţeii de sfeclă sunt trimisi la baza extractorului, deasupra sitei si circulă
de jos în sus, în contracurent cu apa.
Instalaţia BMA se caracterizează prin: productivitatea = 1500 t/24h (pentru H = 24 m si Φ= 3,7
m); durata de difuzie - 80 min; turaţia medie - 0,9–1,7 rot/min; încărcare difuzor - 50 kg tăieţei/hl; sutiraj
-120–130 % faţă de tăieţei.
59
Fig. 3. 25. Extractorul BMA:

1 – corpul aparatului, 2 – ax gol, 3 – spire, 4 – palete fixe,
5 – gură evacuare borhot, 6 – rezervor acumulare zeamă de difuziune,
7 – grup motor-reductor, 8 – malaxor pentru preîncălzire tăieței,
9,10 – pompe, 11 – schimbător de căldură pentru zeama de difuzie recirculată.
3.1.1.4. Calcule tehnologice pentru procesul de difuziune

Pentru a face calculul operatiunii de difuzie avem în vedere bilantul de materiale si bilantul in
zahăr.
1. Bilanțul general de material

T + A = S + B,
în care: T - cantitatea de tăieţei;
A - cantitatea de apă;
S - sutirajul;
60
B - borhotul.
Din ecuaţie se poate determina cantitatea de apă:
A=S+B–T
Din ecuaţia de bază rezultă:

- cantitatea de zeamă de difuzie (sutirajul) nu este egală cu cantitatea de apă necesară instalaţiei;
- pentru bateriile de difuzie discontinui, cantitatea de apă este mai mare decât sutirajul;
- pentru instalaţiile de difuzie continuă, cantitatea de apă este mai mică.
2. Bilanţul zahărului la difuzie:

𝑆
P = p 100 + ab + an
în care: P – cantitatea de zahăr din sfeclă, %;

p – cantitatea de zahăr (polarizaţia) din zeama de difuzie,%;
ab – pierderi de zahăr în borhot, raportat la 100 kg sfeclă;
an – pierderi nedeterminate de zahăr la 100Kg sfeclă prelucrată;
S – sutirajul.
3. Calculul sutirajului
(𝑷−𝒂 )∗𝟏𝟎𝟎
S= 𝒑
în care: P – cantitatea de zahăr din sfeclă, %;

p – cantitatea de zahăr din zeama de difuzie, %;
a – pierderi totale la difuzie, la sfecla prelucrată,%.
3.3.2. Compoziția chimică a zemii de difuzie
După separarea zemii de difuziune de borhot, zeama de difuziune reprezintă o soluție slab acidă
(pH=5,8 – 6,5) cu o puritate de 82 – 88% și având un Brix de 13 – 15%. Culoarea zemii este brun-închisă
spre negru, spumează și are în suspensie pulpă fină de sfeclă și impurități minerale.
Zeama de difuzie are o cantitate de substanță uscată de 1,5 – 2,5% care este denumită nezahăr.
Acest nezahăr care nu este dorit în zeama de difuzie, este format din:
substanțe anorganice și anume săruri de sodiu și potasiu ale acizilor fosforic și sulfuric. La
purificare aceste săruri trec sub formă de hidroxizi sau carbonați care dau alcalinitatea naturală a zemii;
61
substanțe organice solubile fără azot, reprezentate de acizi organici și anume citric, lactic,
oxalic, malic, acetic, butiric;
substanțe organice coloidale fără azot și sunt reprezentate de substanțe pectice care ajung în
zeama de difuziune prin hidroliza propectinei insolubile;
substanțe organice cu azot. Acestea sunt reprezentate de aminoacizi (aspartic, glutamic, alanină,
tirozină), amidele aminoacizilor care se descompun în prezența CaO cu formare de amoniac (NH 3) și
baze organice (betaină, colină) care ajung în melasă, antrenând și zahărul;
substanțe organice coloidale cu azot (albumine și peptone) care la 70°C goaculează și nu trec
în soluție decât în cantități mici care reacționează cu CaO și sunt eliminate la purificare.
3.3.3. Necesitatea purificării zemii de purificare

Pentru a obține zahăr prin fiebere – cristalizare, zeama trebuie purificată din următoarele motive:
- trebuie eliminate particulele în suspensie și proteinele coagulate, deoarece acestea produc greutăți
la filtrare;
- zeama are reacție acidă, adică un pH=5,8 – 6,5, iar la acest pH zaharoza se invertește, zahărul
invertit fiind melasigen și antrenând în melasă o cantitate suplimentară de zahăr;
- zeama de difuzie are culoare închisă care s-ar putea transmite și cristalelor de zahăr;
- zeama conține saponine care produc spumă și creaază dificultăți la evaporare, fierbere și
cristalizare;
- unele impurități coloidale dau soluții vâscoase care creează greutăți la fierbere și cristalizare.
3.3.4. Operațiile procesului de difuzie

Zeama de difuzie se supune procesului de purificare care constă din următoarele operații:
Predefecarea – are scop înlăturarea coloizilor din zeama de difuziune prin adăugarea a 0,15 –
0,35% CaO sub formă de lapte de var, astfel ca pH-ul zemii devine 10,8 – 11,2 la 20°C.
La predefecare nu se înlătură pectinele prin coagulare care au sarcină pozitivă, însă o parte din
pectine și saponine se înlătură prin adsorbție pe CaO coloidal din soluție sau pe cristalele de CaCO 3
introduse la predefecare prin reluare unei părți din precipitatul concentrat de la saturația I.
Defecarea – este operația care are drept scop precipitarea compușilor din zeama de difuzie care
reacționează cu ionii de Ca2+ și OH- , crearea de condiții, astfel încât la carbonatare să se formeze o masă
absorbantă și sterilizarea zemii prin acțiunea Ca(OH) 2 asupra microorganismelor.
62
Saturația I. Are drept scop formarea de precipitat cu excesul de lapte de var sau laptele de var
slab legat sub formă de zaharațîp mono – și dicalcici. La saturația I intră zeama defecată cu alcalinitate
1,5 – 2% CaO și temperatura de 85 – 90°C care este tratată cu gaz de saturație ce provine de la cuptorul
cu var.
Saturația I are loc în următoarele condiții:
- temperatura zemii de defecație să fie de 85 – 90°C
- concentrația CO2 în gazul de saturație să fie de 26 – 34%
- durata operației să fie de aproximativ 8 minute
- pH-ul finall al zemii să fie de 10,8 – 11,2.
Saturația a II-a. Are drept scop de a precipita excesul de var cu CO2 și de a scădea la minimum
cantitatea de săruri de calciu, conținută de zeama subțire. La saturația a II-a trebuie evitată redizolvarea
zahărului. Tratarea cu CO2 se face până la pH=8,2 – 8.8 și 100 – 150mg CaO/l.
Saturația a II-a este bine condusă dacă:
- alcalinitatea zemii ajunge la 100 – 150 mg CaO/l, adică pH=8,2 – 8,8
- KOH și NaOH se transformă complet în K2CO3 și Na2CO3
- Operația se desfășoară la 100°C și fără exces de CO2, pentru a nu se forma bicarbonați solubili.
Prefierberea zemii subțiri de saturația a II-a. Această operație este necesară numai dacă s-a
făcut suprasaturarea zemii și a avut loc formarea de bicarbonați solubili. Prefierberea se realizează la 105
- 107°C, într-un preîncălzitor.
Sulfitarea zemii subțiri. Această operație se realizează în scopul reducerii alcanității până la
0,001% CaO, reducerea vâscozității zemii și decolorarea zemii.
Separarea precipitallului din zemuri. Precipitatele se îndepărtează din zemuri după saturația I,
când se formează o cantitate mare de precipitat, după saturația a II-a, când se formează o cantitate mai
mică de precipitat și după sulfitare.
Decantare, în care caz se separă zeama care se trece prin filtre de control, iar nămolul concentrat
se filtrează într-un filtru rotativ cu vid. La aplicarea acestui procedeu este necesar ca zeama să aibă un
coeficient de sedimentare Sk > 6cm/min și un coeficient de filtrabilitate Fk > 6s/cm2.
Folosirea de filtre concentratoare care prezintă următoarele avantaje: realizează un grad de
concentrare mai mare a nămolului, evită înrăutățirea calității tehnologice a zemii și pierderi de zahăr prin
evitarea staționării zemii și filtrele ocupă un spațiu mai redus în comparație cu decantoarele.
63
3.3.5. Evaporarea zemii subțiri. Instația de evaporare
Zeama purificată este o zeamă subțire, deoarece conțin 11 – 15% substanță uscată. Aceasta zeamă
trebuie concentrată până la 60 – 65% substanță uscată, în care caz se obține așa numita zeamă groasă.
Concentrarea se face de regulă într-o stație de evaporare cu multiplu efect care este formată din:
- evaporatoare (concentratoare) cu țevi și tub central de circulație;
- condensator barometric;
- pompă cu vid.
Instalația de evaporare funcționează în mai multe trepe de presiune, la temperaturi cuprinse între
130 – 160°C. Evaporatoarele sunt legate în serie și lucrează la presiuni descrescătoare, de la primul corp
la ultimul corp, astfel încât aburul secundar format într-un evaporator să servească la încâlzirea
următorului evaporator. Aparatele de evaporare denumite și corpuri de evaporare, care lucrează la
aceeiași presiune, formează o treaptă sau un efect de evaporare. (Fig.3.26.)
Fig. 3.26. Instalație de evaporare cu cinci trepte

1, 2, 3, 4, 5 – corpuri de evaporare; 6 – condesator (barometric);
7 – prinzător de picături; 8 – cadă barometrică.
3.4. Fierberea și cristalizarea zahărului

3.4.1. Considerații generale privind fierberea și cristalizarea
Fierberea este operaţia prin care zeama groasă obţinută la evaporare (concentrare), avand 60 -
65°Brix, se concentrează până la 90 - 93°Brix, obţinandu-se o masă groasă, care reprezintă o suspensie
de cristale de zahăr într-un sirop mamă. Siropul mamă conţine în soluţie tot nezahărul aflat în zeama
64
groasă, precum si o parte din zahărul pe care impurităţile îl menţin necristalizabil. Siropul mamă sau
siropul de scurgere, este un sirop intercristalin, cu puritate inferioară masei groase.
Cristalizarea zahărozei (zahărului) are loc concomitent cu fierberea, atunci când zeama atinge o
anumită suprasaturaţie. Coeficientul real de suprasaturaţie este de α ≈ 1,05-1,10. Rezultă că fierberea
trebuie să se facă prin:
- amorsarea cristalizarii prin introducerea de „centri de cristalizare” în interiorul zonei metastabile,
respectiv pentru α =1,0-1,2 ;
- formarea spontana a “germenilor de cristalizare”, pentru α =1,2- 1,3.
Suprasaturaţia se stabileste prin îngrosarea zemii până la „proba de fir”. La cristalizarea prin
amorsare cu germeni de cristalizare, numărul de germeni de cristalizare introdusi este de 106 -108 /100
l masă groasă. După însămânţare, are loc cresterea cristalelor de zahăr, având ca pornire germenii de
cristalizare introdusi, germeni pe care se depune zahăroza din soluţia suprasaturată, sub influenţa unui
gradient de concentraţie Δc, în care c2 > c1 (c2 – concentraţia zahărozei în soluţia suprasaturată, iar c1 –
concentraţia zahărozei în soluţia aflată la suprafaţa germenului).
Scheme de fierbere si cristalizare
Aparatele de fierbere a zemii groase sunt de doua tipuri:
- aparate de fierbere verticale, cu funcţionare discontinuă;
- aparate de fierbere cu funcţionare continuă.
Se utilizează aparatele de fierbere sub vacuum, cu circulaţie mecanică a zemii groase. În acest
aparat concentrarea finală a masei se poate face până la 95-96°Brix, pentru a avea cât mai puţin zahăr
în siropul intercristalin, deci pierderi de zahăr în melasă cât mai mici. Fierberea poate dura 8-16 ore.
După fierbere la Brixul dorit, masa groasă este descărcată într-un malaxor-cristalizator, răcit,
amplasat sub aparatul de fierbere. În malaxorul-cristalizator masa groasă se răceste si zahărul
cristalizează.
Răcirea trebuie astfel condusă încât siropul mamă (intercristalin) să fie suprasaturat (α = 1,1).
Răcirea finală se face până la 35°C, iar înainte de centrifugare masa fiartă (masa groasă) se încălzeste la
40-45°C, astfel încât siropul intercristalin să devină o soluţie saturată cu α = 1,0, vâscozitatea fiind mai
mică cu 20 – 30%.
3.5. Rafinarea zahărului

Rafinarea zahărului reprezintă suma de operaţii prin care se îndepărtează impurităţile reţinute la
suprafaţa cristalelor de zahăr, prin adsorbţie sau incluziune (incluziuni solide sau lichide).
65
Datorită impurităţilor se obţine zahăr cu cristale neuniforme, deformate si o coloraţie destul de
intensă. Îndepărtarea impurităţilor se face prin mai multe metode:
- operaţia de afinaţie a zahărului brut;
- dizolvare si recristalizare, după o prealabilă decolorare si filtrare a clerselor.
Afinaţia este metoda de purificare a zahărului prin care se înlocuieste mecanic pelicula de sirop
intercristalin aderentă pe cristale si care nu se îndepărtează la centrifugare, cu o peliculă de sirop cu
puritate mai mare decât siropul intercristalin aderent. Afinarea decurge în două etape:
a ) obţinerea masei artificiale prin amestecarea zaharului cu sirop încălzit la 85-90°C, avand o puritate
mai mare decât a siropului intercristalin, într-un malaxor special;
b )centrifugarea masei artificiale în centrifuge, ocazie cu care se poate face şi o albire cu apă sau abur.
Condiţiile în care are loc operaţia de afinare:

Brixul masei groase trebuie să fie cât mai ridicat (90- 92°Brix), evitându-se astfel dizolvarea
zahărului;
amestecarea masei groase în malaxor trebuie să dureze mai mult de o oră;
înainte de centrifugare masa artificială se aduce la 88-90°Brix prin adaos de sirop, care nu trebuie
să depăsească 25% faţă de greutatea zahărului supus afinării;
siropul adăugat trebuie să aibă temperatura de 85-90°C, astfel încât masa artificială să aibă o
temperatură cât mai ridicată, ceea ce favorizează centrifugarea.
Obţinerea clerselor (clerelor) purificate

Clersele purificate se obţin prin dizolvarea zahărului galben sau a zahărului afinat în apă de
condens sau într-o zeamă subţire bine purificată si trebuie să ajungă la 80-90°C si 65°Bx. Operaţia de
dizolvare are loc în vase cu agitator si serpentine de încălzire. Clersele se decolorează cu carbune, adăugat
în proporţie de 0,8% faţă de substanţa uscată, anume:
- cărbune de oase (cărbune animal);
- cărbune activ vegetal.
După amestecare, clersa se filtrează în filtre cu discuri sau filtre cu lumânări. Purificarea clerselor
se poate face si cu ajutorul schimbătorilor de ioni.
66
Scheme de obţinere a zahărului rafinat
În fabricile de zahăr se folosesc mai multe scheme de obţinere a zahărului rafinat, anume :
• scheme de fierbere – cristalizare cu patru produse;
• scheme de fierbere – cristalizare cu patru produse si picior de cristal.
La toate schemele menţionate se observă că intervine operaţia de centrifugare, prin care se obţin:
- zahărul cristal, cu 0,5% umiditate;
- siropul verde;
- siropul alb, rezultat din spălarea zahărului cristal cu apă (70-80°C) sau abur.
Centrifugele utilizate în industria zahărului pot fi cu funcţionare periodică (verticale, suspendate)
si cu funcţionare continuă (orizontale si verticale).
Principiul centrifugării. La rotirea tamburului ia nastere o forţă centrifugă (Fc), care se poate
determina cu urmatoarea formula de calcul:
Centrifugele din industria zahărului au:
- centrifuge cu funcţionare periodică : Z = 650-1500, turaţia = 1000 rot/min;
- centrifuge cu funcţionare continuă-verticale : Z = 650-1500, turaţia = 2500 rot/min.
Productivitatea centrifugei cu funcţionare discontinuă este:
în care: V1 = volumul sarjei, [m3];
γ = greutatea specifică a materialului, [kg/m3];
τ = durata ciclului de centrifugare, [min].
67
Fig. 3.27. Schema de fierbere și cristalizare a zahărului

cu patru produse
68
CAPITOLUL 4.
PROCESE FIZICO-CHIMICE DIN CADRUL ETAPELOR
TEHNOLOGICE
4.1. Transformări biochimie și microbiologice de la depozitarea sfeclei

În timpul depozitării sfeclei au loc:
- pierderi de masă prin transpirație;
- pierderi de zahăr prin respirație, conform următoarelor reacții:
𝑖𝑛𝑣𝑒𝑟𝑡𝑎𝑧ă
C12H22O11 ▶ C6H12O6 + C6H12O6
+H20
zaharoză glucoză fructoză
+6𝑂2
C6H12O6 ▶ 6H20 + 6CO2 + 674 kcal
- pierderi de zahăr prin fermentație. Aceasta are loc la aerare insuficientă sau totală a sfeclei depozitate.
C6H12O6 ______▶ 2C5H5OH + 2CO2 + 22kcal.
La respirație se pierde în jur de 0,01 – 0,04% de zahăr/zi. Factorii care influențează respirația sunt
temperatura, umiditatea sfeclei, durata staționării sfeclei în câmp și silozuri.
Alte modificări care au loc la depozitarea sfeclei sunt:
- încolțirea sfeclei care are loc sub influența enzimelor proteolitice proprii sfeclei și a celor secretate
de microorganisme. Proteoliza conduce la creșterea conținutului de aminoacizi liberi, aceștia trecând în
zeama de difuziune, mărind astfel cantitatea de azot dăunător.
- degradarea microbiană a sfeclei produsă de bacterii și mucegaiuri. Bacteriile periculoase sunt
Bacterium betae, Bacterium vascosum și Bacteriunm betaflavum, iar mucegaiurile cel mai des întâlnite
sunt Botrytis cinerea și Foma betae.
4.2. Modificările sevei în timpul evaporării

La concentrarea zemei subțiri au loc următoarele modificări:
crește ușor puritatea datorită descompunerii suferite de nezahăr. Această descompunere conduce
la depuneri pe conductele evaporatorului și la trecerea lor în apa de condens sau în gazele necondesabile;
scade alcalinitatea zemei ca rezultat al descompunerii amidelor și descompunerii zahărului
invertit cu formare de acizi humici și caramelizare slabă a zaharozei;
69
se modifică conținutul de coloizi. Coloizii din zeama de saturație II reprezintă 0,09 din sfeclă iar
prin acțiunea dintre aminoacizi și zahărul invertit se mărește cantitatea de coloizi colorați care pot fi
adsorbiți la suprafața cristalelor de zahăr la operația de cristalizare;
se descompune zahăr și se intensifică colorația în funcție de temperatura de evaporație și de pH-
ul zemei;
se formează precipitate insolubile care se depun pe conducele evaporatoarelor iar cauzele formării
precipitatelor sunt creșterea concetrației zemei și inclusiv a sărurilor organice și anorganice,
transformarea bicarbonaților în carbonați insolubili și scăderea solubilității sărurilor de calciu odată cu
creșterea concetrației de zahăr a zemei.
4.3. Procese fizico-chimice produse la difuzie

Prepararea apei pentru extracția zahărului. Tehnologia modernă presupune utilizarea apei unice
pentru difuziune, având următoarele caracteristici:
- valoarea pH-ului măsurat la 20°C = 5,2 – 5,5;
- temperatura la intrarea în difuzor = cca. 72°;
- conținutul de CaSO4 să fie sub limita de solubilitate;
- proveniența apei unice să fie amestecul dintre întreaga cantitate de apă rezultată de la presarea
borhotului, condens, apă proaspătă, rece numai dacă este necesar, lapte de var și acid sulfuric.
Rolul prezenței CaSO4 în apa de extracție este de a întări textura tăițeilor după extracție și de a
permite presarea lor până la un conținut de substanță uscată de cca 28%.
Pentru realizarea și dozarea apei unice la difuzie este necesară o instalație de automatizare care
permite reglarea temperaturii cu sonde de platină tip PT 100 cu compensator de temperatura, cu 3 – 4
fire, reglarea pH-ului cu pH-metru cu electrod Ingold și dozarea și reglarea debitului componentelor care
formează apa unică și anume apa de presă, apa proaspătă, condensul, laptele de var și acidul sulfuric.
4.3.1. Purificarea calco-carbonică a zemii de difuziune

În România, se utilizează în prezent mai multe scheme de purificare și anume:
- schema cu recircularea nămolului de la carbonatarea I la predefecare;
- schema Viklund – Door.
70
4.3.2. Principalii parametri tehnologici ai etapelor procesului de purificare cu
recircularea nămolului de la carbonatarea I la predefecare
Tabelul 4.1.Principalii parametric tehnologici ai etapelor procesului de purificare
Denumirea fazei sau Durata Temperatura Alcalnitatea (g
pH-ul la 20°C
operației tehnologice (min) (°C) Cao/100ml)
Depulparea zemei de difuzie 1 2528 5,8 - 6,2 0,06
Predefecarea progresivă a
10 - 15 3538 10,8 - 11,2 max 0,3
zemei de difuziune
Defecarea la rece a zemei

5 - 90 3545 - max 0,6
predefecate
Preîncălzirea zemei
1 8788 - -
defecate la rece
max 85% din

nezahărul zemei de
Defecarea la cald 12 - 15 8687 -
difuziune raportat la
sfeclă
Carbonatare 1 10 - 15 8586 10,8 - 11,4 0,8 - 0,10
Zeamă clară - 85 10,8 - 11,4 0,8 - 0,10
Preîncălzirea zemei clare 1 1 9799 10,8 - 11 0,8 - 0,10
Carbonatarea a II - a 5-7 9698 9,20 - 9,25 0,015 - 0,020
Zeamă clară II - 9395 9,20 - 9,25 0,015 - 0,020
Cuva filtrului cu vid 7 - 10 9395 10,8 - 11,4 15 - 17
Zeama de la filtrele cu vid - 8277 10,8 - 11,4 0,09 - 0,11
Zeama de la dedulcirea
- 7772 10,4 - 11 0,04 - 0,06
nămolului pe viltrele cu vid
Apa dulce de la dedulcirea

- 7772 9,8 - 10,2 0,02 - 0,025
nămolului pe filtrele cu vid
Rezevor de zeamă înaintea

5-7 7072 9,20 - 10,25 0,010 - 0,015
decalcifierii
Soluție de inhibitori de
formare și depunere a - 8587 - -
crustei
Rezervor de zeamă groasă

10 - 15 3540 8,5 - 8,7 0,0010 - 9,9915
înaintea filtrării
Filtrarea zemei groase 1-2 8587 8,3 - 8,6 0,0010 - 0,0015
Zeama groasă filtrată - -8284 8,3 - 8,6 0,0109- 0,0015
71
Un rol important în asigurarea condițiilor de desfășurare a acestor reacții îl are solubilitatea
oxidului de calciu în apă și în soluțiile impure de zahăr în apă. Cu cât solubilitatea oxidului de calciu este
mai avansată cu atât efectul procesului de purificare este mai mare. În tabelul 5.2. se prezintă solubilitatea
oxidului de calciu în apă și în soluții de zaharoză în apă.
Tabelul 4.2. Solubilitatea oxidului de calciu în apă și în soluții de zaharoză în apă

Concentrația în zaharoză
Solubilitatea oxidului de calciu în soluțiile de zaharoză în apă
(g/100 ml apă)
0 20 40 60 80
0,0 0,136 0,127 0,110 0,089 0,072
1,5 0,253 0,176 1,133 0,119 -
3,0 0,477 0,281 0,201 0,146 -
6,0 1,173 0,661 0,311 0,213 0,131
12,0 2,083 1,970 0,937 0,423 0,205
18,0 4,141 3,554 1,943 1,169 0,357
4.3.3. Scopul purificării calco – carbonice a zemei de difuzie

Pentru a se obține o cantitate cât mai mare de zahăr cristal de calitate superioară din zeama de
difuzie, este necesară purificarea sa și îndepărtarea nezahărului. Practic însă, sistemele actuale de
purificare a zemei de difuzie asigură îndepărtarea a maximum 45% din nezahărul zemei de difuzie.
Pentru purificarea zemei de difuzie, trebuie să se utilizeze metode ieftine și substanțe care să nu
degradeze zahărul, să nu provoace pierderi de zahăr iar nezahărul precipitat cu aceste substanțe să fie
ușor separabil din masa zemei și eliminat. În prezent, pentru purificarea zemei de difuzie se utilizează
oxid de calciu și dioxid de carbon. De aceea, procesul tehnologic actual de purificare se numește
purificare calco – carbonică. Cantitatea de nezahăr eliminată la purificare influențează favorabil
desfășurarea ulterioară a procesului tehnologic, în special operațiile care se realizează la temperaturi
ridicate, ca de exemplu, concetrarea prin vaporizare, fierberea și cristalizarea.
Purificarea zemei de difuzie se poate realiza și prin alte procese cum ar fi schimbul ionic,
ultrafiltrarea, excluderea ionilor și osmoza inversă.
Prin definiție, purificarea zemei de difuzie este operația care are ca scop desfășurarea optimă a
fazelor ulterioare ale procesului tehnologic. Fazele și operațiile care constituie procesul de purificare
calco – carbonică și parametrii tehnologici la care se execută aceste operații sunt determinați de calitatea
72
tehnologică a sfeclei și a zemei de difuzie prelucrate. Purificarea zemei de difuzie trebuie să aibă o
influență pozitivă asupra economicității întregului proces de producție, influența concretizată prin:
- asigurarea stabilității termice a zemei la concentrarea prin vaporizare;
- evitarea spumării intense deoarece poate determina pierderi mari de zaharoză;
- pierderi minime de zaharoză ca urmare a instabilității și descompunerii sale termice, în timpul
concentrării prin vaporizare;
- valori minime pentru zahărul rămas în melasă;
- asigurarea obținerii zahărului de calitate corespunzătoare, care să-i asigure stabilitatea la păstrare
prin depozitare.
4.4. Principalele surse de infecții microbiene într-o fabrică de zahăr

Cele mai importante surse de infecții microbiologice dintr-o fabrică de zahăr sunt:
- încărcarea microbiologică a sfeclei;
- apa de la descărcarea hidraulică – transportul hidraulic – spălarea sfeclei;
- difuzorul propriuzis;
- apa de presă recirculată în difuzor.
În afara acestora există o multitudine de alte surse de infecții microbiene cum ar fi cuțitele
mașinilor de tăiat sfecla în care se acumulează fibra de sfeclă, rădăcinile de sfeclă căzute și lăsate mult
timp sub instalația de prelucrare, deversările de zemuri și siropuri, pereții umezi ai aparatelor de vacuum,
ai rezervoarelor și ai halelor în care se produce praf de zahăr etc.
4.4.1. Încărcarea microbiologică a sfeclei

Încărcarea microbiologică a sfeclei influențează calitatea tehnologică a acesteia.
Microorganismele pot proveni din pământul aderent pe suprafața sfeclei și pot apărea ca urmare a bolilor
care au afectat sfecla în perioada de vegetație sau în timpul depozitării acesteia. Chiar și pe perioade
scurte, microorganismele existente se pot dezvolta sau pot apărea noi specii care atacă rădăcina sfeclei.
73
Tabelul 4.3. Microorganisme dăunătoare sfeclei

Denumirea microorganismelor Produsele secundare formate
dextran, levan, manita, acid lactic, acid acetic,
Leuconostoc messenteroides
alcool etilic, dioxid de carbon
Aerobacter aerogenes acetil metil carbinol
Flavobacterium pigmenți galbeni
Micrococcus acizi organici, acid galacturonic
Streptococcus acid lactic

acid lactic, acid acetic, acid propionic, alcool
Lactobacillus
etilic, dioxid de carbon
Bacillus stearothermopillus acizi organici, amoniac, acizi zaharo-humini
acizi organici, acid galacturonic, aminoacizi,

Bacillus subtilis
amoniac, peptide inferiore
Pseudomonas acid keto-gluconic
Rhyzopus niqricans acid fumaric, acid oxalic
Asperqillus niger acid citric, acizi organici
Saccharomyces cerevisiae alcool etilic
Apa de la descărcarea hidraulică – transportul hidraulic – spălarea sfeclei

Apa se recirculă în circuit închis și conține în permanență zahăr și microorganismie în stare activă.
Numărul bacteriilor din apele de descărcare-transport hidraulic-spălare a sfeclei are următoarele valori:
- 120 – 450 milioane bacterii mezofile/ml;
- 20 – 90 mii bacterii termofile/ml;
Difuzorul propriu-zis
În anumite zone ale difuzorului se creează condiții optime pentru dezvoltarea microorganismelor.
Aceste microorganisme provin de la tăițeii de sfeclă, din apa de presă recirculată și din apa proaspătă.
Tăițeii de sfeclă conțin în general, 105 -110 celule de microorganisme/g, care provin din sfeclă, din solul
74
aderent, în special din firișorii absorbanți din șanțurile longitudinale și din apa de spălare aderentă pe
pielița sfeclei.
Tabelul 4.4. Pierderile de zahăr datorită activității microorganismelor

Temperatura optimă de
Denumirea microorganismelor Pierderi de zahăr, mg/h
dezoltare, °C
Leuconostoc messenteroides 35 2-5
Aerobacter aerogenes 35 0,1 - 0,4
Flavobacterium 35 0,4
Micrococcus 35 0,3
Streptococcus 35 0,1
Saccharomyces cerevisiae 35 1500 - 3000
Lactobacillus 35 3
Bacillus stearothermopillus 55 10 - 40
Bacillus subtilis 55 20 - 50
Apa de presă recirculată în difuzor

Aceasta este responsabilă de vehicularea unor microorganisme care acționează asupra zahărului
și a altor componente ale sfeclei. Dintre microorganismele recirculate în apa de presă se pot aminti:
- Bacillus subtilis, care se dezvoltă în limitele temperaturii de 20 – 25°C. Acesta necesită mult
oxigen pentru dezvoltare și nu este distrus la predefecare sau la defecarea rece. Este recunoscut pentru
că transformă azotații în azotiți;
- Bacillus stearothermophilus, care se dezvoltă în limitele temperaturii de 37 – 70°C. Acesta este
rezistent la temperaturi înalte și produce acid lactic și acid citric în cantități mici;
- Leuconostoc messenteroides , care se dezvoltă în limitele temperaturii de 11 – 43°C. Acesta
produce acid lactic și capsule gelatinoase de dextran, care au rol de strat de protecție, care permite
microorganismului să se dezvolte chiar și în zemurile puternic alcaline și să reziste la temperaturile cele
mai ridicate din primul corp al stației de evaporare.
75
CAPITOLUL 5.
MONITORINGUL CALITĂȚII FACTORILOR DE MEDIU ȘI
EVALUAREA IMPACTULUI PRODUS DE FABRICAREA ZAHĂRULUI
ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
5.1. Impactul produs asupra factorului de mediu, APĂ

Din activitatea unităților rezultă ape uzate tehnologice și ape menajere, care după epurare sunt
dirijate prin intermediul unor conducte în emisarul natural.
În incinta principală a titularului din strada Energiei nr.6, S.C. AGRANA ROMÂNIA – sucursala
Roman au fost forate 2 puțuri pentru observarea chimismului apelor freatice și anume: F1 în depozitul
de păcură și F4 în zona depozitului de carburanți – motorină . La Iazul Cordun există un alt foraj F2, din
care în septembrie 2016 s-au prelevat probe.
Proba de referință a fost prelevată dintr-o fântână F3, amplasată în satul Cordun, la șosea.
În depozitul de deșeuri nu a fost găsit nici un foraj, deși vechea autorizație de mediu nr. 124/2000,
prevedea supravegherea apei subterane din zona de influență a depozitului de deșeuri la indicatorii: pH,
CBO5, CCOCr, materii în suspensii, reziduu fix.
Deoarece nu există norme pentru calitatea apelor freatice, compararea indicatorilor de calitate ai
apelor freatice s-a făcut cu prevederile Legii nr. 311/2004 pentru modificarea și completarea Legii
458/2002 privind calitatea apei potabile și Ordinului MAPM 1146/2002 – normativ privind obiectivele
de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață, cât și cu calitatea apei din fântână de referință
– F3.
Din analiza comparativă a valorilor determinate pentru indicatorii de poluare a apelor de
adâncime din Bilanțul de Mediu – Nivel II, cu prevederile Legii 458/2002 modificată prin legea
311/2004, Ordinul 1146/2002 și calitatea apei din fântână de referință – F3 se desprind următoarele
aspecte:
Valorea pH-ul se înscrie în limitele 6,5 – 8,5 din Ordinul 1146/2002 pentru toate probele,
variind între 6,97 – 7,37. S-a determinat un pH 7,37 pentru apă din fântânA satului Cordun, care se
încadrează în valoarea limita admisă – VLA corespunzătoare calității apei potabile din Legea 458/2002
și clasei a II-a de calitate a apei de suprafață, conform Ordinului. 1146/2002.
Metoda aproximativă de evaluare a acestei valori se face utilizând hârtia de pH. Aceasta este
impregnată cu un amestec de indicatori şi introdusă în apă, îşi modifică culoarea în acord cu
aciditatea/alcalinitatea mediului. Culoarea este apoi comparată cu cea indicată pe etaloanele de pH
76
ataşate cutiei cu hârtia indicator. Precizia determinării este de aproximativ 0,5 unităţi de pH, dar
determinarea poate fi denaturată de prezenţa clorului sau de salinitatea ridicată a unor ape.
Fig. 5.1. Benzi pentru testarea nivelului de pH

Măsurarea exactă a pH-ului se face cu ajutorul aparatului numit pH-metru, care în esenţă este o
pilă primară a cărei forţă electromotoare depinde de activitatea protonilor în soluţie.
Fig. 5.2. Aparat pentru măsurarea pH- ului (pH-metru)

77
Reziduul filtrabil s-a situat în limitele de concentrație 644 – 902 mg/l pentru F1, F2 și
F4, cu valori ce se încadrează în VLA din clasa a IV-a de calitate a apelor de suprafață, conform Ordinului
1146/2002. Aceste valori sunt mai mari decât valoarea măsurată pentru F3. Valorea determinată pentru
reziduu filtrabil la fântână F3 din satul Cordun a fost de 340 mg/l, valoare care se încadrează în clasa II
de calitate a apelor de suprafață, conform Ordinului 1146/2002.
Conform standardului STAS 9187-84, reziduul filtrabil se definește astfel:
- Reziduul filtrabil uscat la 105˚C - masa de material care rămâne din proba de apă filtrată, după
evaporare și uscare la 105˚C până la masă constantă;
- Reziduul filtrabil uscat la 180˚C - masa de material care rămâne din proba de apă filtrată după
evaporare și uscare la 180˚C până la masă constantă;
- Reziduul filtrabil fix la 550˚C - masa de material care rămâne după calcinare la550˚C a reziduului
filtrabil uscat la 105˚C sau la 180˚C;
- Reziduul filtrabil volatil (pierdere de calcinare) - diferența dintre reziduul filtrabil uscat la 105˚C
sau la 180˚C și reziduul filtrabil fix, după calcinare la 550˚C.
Aparatură și materiale utilizate pentru determinarea reziduului filtrabil:

- baie de apă sau baie de nisip;
- cuptor electric reglabil la 550˚C;
- creuzete sau capsule din porțelan, de 50-100 cm3;
- exicator;
- etuvă termoreglabilă (105˚C și 180˚C);
- pipete gradate sau cotate de 10-100 cm3;
- hârtie de filtru cu porozitate mică.
Fig. 5.3. Etuvă termoreglabilă Fig. 5.4. Exicator
78
Valorea substanțelor organice, măsurată ca indicator CCOCr pentru probele de la F1, F2
și F4 se încadrează în limitele de 49,2 – 81 mg/l, care depășesc CMA de 25 mg/l corespunzătoare clasei
a II-a de calitate pentru apa de suprafață, conform Ordinului 1146/2002.
O valoare a CCOCr de 9,6 mg/l s-a obținut la o fântână din Cordun – F3, care se încadrează în
clasa a II-a de calitate pentru apa de suprafață, din Ordinul 1146/2002.
Concentrație ridicată a CCOCr de 532 mg/l s-a obținut pentru forajul din Iazul Cordun – F2, ce
corespunde clasei a V-a de calitate pentru apele de suprafață din Ordinul 1146/2002.
Substanţele oxidabile din apele naturale provin din solul bazinului hidrografic (substanţe
humice), din descompunerea organismelor prezente în apă şi din deversarea apelor reziduale.
Oxidabilitatea reprezintă cantitatea de oxigen consumată, echivalentă cu consumul de oxidant.
Determinarea se notează cu CCO-Mn când se foloseşte ca oxidant KMnO4 şi se recomandă pentru
analiza apelor de suprafaţă sau tratate.
Metoda de determinare a substanțelor organice constă în oxidarea substanţelor organice din apă
cu un exces de KMnO4 în mediu acid şi la cald, iar KMnO4 rămas în exces se determină prin titrare cu
soluţie de acid oxalic (STAS 3002-85, SR ISO6060-96).
În mediu acid are loc reacţia:
2KMnO4 + 5H2C2O4 + 3H2SO4 → 2MnSO4 + K2SO4 + 10CO2 + 8H2O
Reactivi şi ustensile:
- soluţie KMnO4 0,01 N;
- soluţie H2C2O4 0,01N;
- soluţie H2SO4 1:3 (în volume) tratată la rece cu câteva picături de KMnO4 până la apariţia
culorii slab roz;
- soluţie NaOH 30%;
- biuretă, pipete, balon cotat;
- pahare Erlenmeyer, pahare Berzelius;
- cilindru gradat, trepied şi sită de azbest.
79
Fig. 5.5. Biuretă automată Fig. 5.6. Pahar Berzelius
Nitriții și nitrații reprezintă de regulă ultimul stadiu de descompunere a materiei

organice, semnalând o poluare mai veche. Nitrații din apă provin din sol, dar mai ales în urma
mineralizării substanțelor organice poluante de natură proteică sau din anumiți agenți de fertilizare, ce
conțin azot, remanenți și în culturile de sfeclă. Nitriții pot proveni și din reducerea nitraților în prezența
unei flore reducătoare și a unei temperaturi a mediului mai ridicate, sau din emisiile de NO 2 din aer,
antrenate de ploi și a unei temperaturi a mediului mai ridicate sau din clasa substanțelor chimice urmărite
în domeniul industriei alimentare și în pedologie.
Nitrații au înregistrat valori ale concentrațiilor mai mici decât CMA de 50 mg/l din Legea
458/2002 privind calitatea apei potabile pentru forajele F1 și F2 din incintă, cuprinse între 21 mg/l –
36,12 mg/l. La proba F4, concentrația de nitrați a fost cuprinsă între 48,5 – 86,4 mg/l, valoarea maximă
depășind cu 72% CMA din Legea 458/2002 privind calitatea apelor potabile. O concentrație de nitrați de
70 mg/l s-a înregistrat la fântâna F3 considerată probă de referință. Concetrația măsurată depășește cu
40% valoarea CMA de nitrați de 50 mg/l din Legea 458/2002 privind calitatea apelor potabile.
Determinarea cu precizie a nivelului de nitrați poate fi dificilă, deoarece nivelurile de nitrați
variază în funcție de perioada anului. Din acest motiv, cel mai bun timp pentru a testa apa este în timpul
perioadelor de irigare, căderilor de ploi mari sau a dezghețului, atunci când este probabil să apară
scurgerea excesului de nitrat în apele subterane. Un test al apei efectuat toamna târziu poate induce în
eroare deoarece apa puțului poate fi temporar mai scăzută în nitrat dacă nu au existat ploi abundente.
80
În scopuri de evaluare rapidă a conținutului de nitrați, cu o precizie redusă, se pot folosi panglici
de testare pentru nitrați, disponibile în comerț. Aceste teste constau din benzi de hârtie tratate cu un
produs chimic care, introduse în apa de analizat își schimbă culoarea. Comparând culoare obținută cu un
șir de dreptunghiuri colorate pe un suport oarecare furnizat înpreună cu benzile, culoarea unui dreptunghi
va coincide cu culoarea obținută și, valoarea înscrisă deasupra acelui dreptunghi reprezintă valoarea
nitraților/nitriților din apă.
Fig. 5.7. Panglici de testare nitriți și nitrați
Probele de apă freatică au concetrații ne nitriți cuprinse în domeniul 0,189 – 0,465 mg/l,
toate fiind sub CMA de 0,5 mg/l din Legea 458/2002, privind calitatea apei potabile, atât în incintă cât
și pentru probele de apă din fântâna – F3, considerată probă de referință. Concentrația de nitriți la probele
de ape freatice prelevate din incinta industrială este mai mare decât la F3. Comparând concentrațiile de
nitriți la probele recoltate din F1 ,F2 și F4 cu prevederile Ordinului nr. 1146/2002, privind apa de
suprafață, acestea corespund claselor IV și V de calitate a apelor de suprafață antropizate.
Concentrațiile ionilor de fier la forajele aferente depozitului de păcura – F1, depozitului
de motorină – F4, Iazului Cordun – F2 și fântânei – F3, depășesc CMA pentru apa potabilă de 0,2 mg/l.
Depășirile sunt cu 75% în cazul concetranțiilor ionilor de fier de la F3 și de 60 – 284 de ori mai mari
decât CMA pentru celelalte foraje.
81
Concentrațiile ionilor de nichel. Față de CMA de 0,05 mg/l a ionilor de nichel pentru
apa potabilă reglementată de Legea apei potabila nr. 458/2002, toate analizele privind forajele din incintă
au concentrații mai mari cu 85 – 265%. Concentrațiile au avut valori cuprinse între 0,03 – 0,073 mg/l.
La proba din fântâna F3 s-a înregistrat o concetrație de 0,0119 mg/l de nichel care este sub CMA de 0,05
mg/l prevăzută pentru apa potabilă. La probele de la F1, F4, F2 și F3, concentrațiile ionilor de nichel
corespund LMA pentru clasa a II-a de calitate a apei de suprafață din Ordinul 1146/2002.
Conform datelor de mai sus se poate trage concluzia că activitățile curente și anterioare ale S.C.
AGRANA ROMÂNIA S.A. – sucursala Roman produc un impact asupra apei freatice din amplasament
prin aportul și poluarea cu substanțe organice oxidabile, azotiți, azotați și metale grele, ca un efect
cumulat al funcționării fabricii de zahăr și al CET-ului aferent, mai ales în perioada funcționării pe
păcură.
Situația apelor uzate
Valorile momentane ale indicatorilor de poluare pentru apele uzate, măsurate pentru perioada de
fabricație a zahărului utilizând ca materie primă sfecla de zahăr sunt prezentate în tabelul 5.1. În perioada
analizată, apele reziduale deversate au prezentat valori ridicate mai ales pentru substanțele consumatoare
de oxigen, materiile în suspensie și azot amoniacal, astfel:
- valorile măsurate la indicatorul MTS au prezentat o creștere rapidă în perioada de măsurători, în
ziua a 3-a depășindu-se cu 314% LMA stabilită prin AGA nr. 11/2004 și cu aproape 900% valoarea din
NTPA 001/2005;
- la indicatorul CCOCr, valorile determinate depășesc LMA stabilite prin NTPA 001/2005, dar se
încadrează în AGA nr. 11/2004;
- valorile de încărcare în substanțe consumatoare de oxigen, CBO 5, s-au încadrat în limitele
stabilite prin autorizația de gospodărire a apelor nr. 11/2005, dar au depășit valoare de încadrare conform
NTPA;
- privitor la toți ceilalți indicatori analizați, aceștia au prevăzut valori care se încadrează în LMA
stabilite atât prin AGA nr. 11/2004 cât și în NTPA 001/2005.
Datele de bilanț specifice celor trei perioade analizate se prezintă în tabelul următor:
82
Tabelul 5.1. Date de bilanț specifice celor trei perioade
Zahăr brut 24 - Remont 20 - Sfeclă de zahăr

Nr. crt Indicatori
30. 08. 2016 29.09. 2016 26 - 28. 10. 2016
1 Producția zilnică de zahăr 948 - 540
Consumul zilnic de apă
2 6392 68 m3/h 16090
industrială ( m3/zi)
Consumul zilnic de apă
3 potabilă (fabrică +colonie, 449,6 - 750 mc
m3/zi)
Debitul zilnic de apă
4 evacuată din stația de 10070 4711 8500
epurare
Concentrațiile medii ale fluentului stației de epurare
5 MTS, mg/l 35,3 22 117
6 CCOCr, mg/l 44,4 243 264
7 CBO5, mg/l 18,7 18,6 109
Pe baza valorilor medii ale indicatorilor de poluare ai apei uzate la intrarea și ieșirea din stația de
epurarea, pentru cele trei perioade de determinări, s-au calcult randamentele la reținere în stație pentru
următorii indicatori:
Tabelul 5.2. Randamentele la reținere în stație
Randamente la reținere
Indicatori Zahăr brut Remont Sfeclă de zahăr Valorii medii
MTS 91,8 84,2 70,8 82,2
CBO5 63,9 96,6 55 71,8
CCOCr 73,4 79,7 25,3 61,5
NT 57 63 88 69,3
PT 21,5 47 78,2 48,9

83
5.2. Impactul produs asupra factorului de mediu, AER
a) Emisii în atmosferă de la sursele tehnologice
Conform preverii Ordinului 462/1993, punctul 4.1., „dacă debitul este mai mare sau egal cu 0,5
kg/h, emisiile sub formă de pulberi la toate categoriile de substanțe poluante, nu trebuie să depășească
50 mg/m3 la o dimensiune medie a particulelor de 5nm.”
Emisiile de pulberi de zahăr nu conțin substanțe poluante și în acest caz, pierderile în atmosferă
sunt doar pierderi tehnologice, pierderi care reduc randamentul de obținere al zahărului alb din zahăr
brut, sau de obținere al zahărului alb din sfecla de zahăr.
b) Emisiile în atmosferă de la CET 4000 și microcentrale
În tabelul 5.3. se prezintă nivelul emisiilor în atmosferă de la CET 4000 pentru cazanele
energetice, cazane tip 12C și cu microcentrala WIESSMANN tip VITOPLEX 100.
Comparația valorilor determinate se face cu concentrațiile limită de emisii, prezentate în anexele
5, 6, 7 din prevederile HG 541/2003, modificată și completată de HG 322/2005 pentru emisiile de la
cazanele energetice și cu anexa 2 din Ord. 462/1993 pentru microcentrale, care sunt asimilate cu cazane
cu puteri termice mai mici de 100MW.
Rezultatele măsurătorilor fizice directe la poluanții analizați, au fost raportate la valoarea de
referință de 3% O2 în gazele de ardere.
În perioadele în care s-au efectuat analizele, cazanele din CET 4000 au funcționat în parametrii
normali. Producția de abur realizată pe cazan, în medie fiind de cca.m 30 – 35 t/h, la un consum de 1000
– 1100 Nm3/h gaze naturale consumate pe arzător și realizând o încărcare de cca. 65 – 70% a turbinei.
Menționând că acest nivel de producție de abur a fost impus de necesarul de abur din tehnologie și în
acest condiții, cazanele și turbina nu sunt încărcate la capacitatea nominală.
Măsurătorile s-au efectuat la coșul de dispersie a gazelor de ardere de la CET 4000, care are
dimensiunile: d = 2,0m și h = 55m și la coșul microcentralei de la pavilionul administrativ, care are
dimensiuniel d = 0,2m și h = 10m.
Evaluarea randamentului util al unui cazan este o operațiune standard în laboratoarele de testare
a cazanelor. Aceasta necesită cunoașterea căldurii introduse și a căldurii utile produse. Pentru evaluarea
căldurii introduse, se măsoară puterea calorifică a combustibilului, care depinde de compoziția sa
chimică, consumul de combustibil al cazanului (sau debitul de combustibil la intrarea în arzător).
Valoarea puterii calorifice poate fi exprimată în kWh/kg, arătând care este cantitatea de energie (kWh)
pe unitatea de combustibil (kg). Debitul de combustibil poate fi exprimat în kg/h. Căldura introdusă
(exprimată in kW) poate fi obținută prin înmulțirea puterii calorifice cu debitul de combustibil.
84
Pentru evaluarea căldurii produse utile, se măsoară debitul de apa prin cazan, temperaturile apei
la intrarea și la ieșirea din cazan, pentru cazanele cu condensație, cantitatea de condensat lichid produs
de cazan. Aceste date permit calculul căldurii transmise către apă (căldura produsă utilă în kW). Calculul
căldurii produse utile se face pe baza datelor măsurate menționate mai sus, precum și a căldurii specifice
a apei, care se găsește în tabele sau manuale tehnice. Raportul dintre căldura produsă utilă și căldura
introdusă reprezintă randamentul util.
Din analiza datelor se constată următoare:
1. Pentru cazanele energetice CR 12C, excesul de aer este de cca. 3 ori mai mare și se recomandă
corelarea debitului de combustibil cu aerul de combustie pentru încărcarea în limitele prevăzute de
legislație;
2. Se recomandă de asemenea, verificarea circuitelor de gaze de ardere pentru reducerea infiltrațiilor
de aer la coșul comun al celor trei cazane energetice, mai ales că permanent funcționează două cazane
energetice și al treilea este oprit;
3. Valorile limită de emisii la indicatorul NO2, nu sunt depășite nici la coșul cazanelor energetice și
nici la coșul microcentralei. Cantitățile de pulberi evacuate cu gazele de ardere la coșul cazanelor
energetice înregistrează depășiri. Una din cauzele importante de antrenări de pulberi o reprezintă excesul
de aer de combustie și de asemenea lipsa unor utilaje specifice de reținere a pulberilor (electrofiltru,
scruber, etc).
În continuare, s-a efectuat o comparare a măsurătorilor cu prevederile BREF din „Reference
Document on Best Available Techniques for Large Combustion Plants”, iar din analiza acestor date se
constată:
Emisiile de poluanți înregistrare sunt în limite normale sau mai mari, funcție de poluantul emis,
după cum urmează:
Emisiile de SO2 se încadrează în prevederile BAT;
Emisiile de CO de la cazanele CR 12C se încadrează în prevederile BAT;
Emisiile de NOx (exprimate ca NO2) de la cazanele CR 12C depășesc limitele prevăzute în BAT.
Se menționează că se solicită de către firmele industriale din sectorul energetic al UE, creșterea
domeniului de emisie de la 50 – 100 mg/m3 la 80 – 120 mg/m3.
85
Tabelul 5.3. Nivelurile speficice de emisii în atmosferă, comparativ cu prevederile BREF asociate
utilizării B.A.T., la S.C. AGRANA ROMÂNIA – sucursala Roman
Nivel O2 Denumire indicator
% CO1 (mg/m 3) SO22 (mg/m 3) NOx1 (mg/m 3) Pulberi2 (mg/m 3)

Cazane termo - energetice
3 65 0 255 11
CR 12 - ROMAN
Nivel BREF asociat BAT
3 30 - 100 10 50 - 100 5
Combustibil gaze naturale
De asemenea, cazanele energetice existente care operează în prezent în U.E., sunt dotate cu
arzătoare cu emisii scăzute de NOX sau utilizează metodele SCR (Reducere Catalitică Selectivă) sau
SNCR (Selective non catalityc Reduction – Reducere Selectivă Necatalitică) de reducere a conținutului
de NOX în gazele de ardere. Cazanele CR 12C ale societății nu dispun nici de arzătoare cu emisii reduse
de NOX și nu folosesc niciuna din metodele prezentate anterior.
Emisiile de pulberi de la cazanele CR 12C depășesc prevederile din BAT. Măsurile de
eficientizare a arderii în focar și utilajele folosite în U.E. pentru reducerea emisiilor de pulberi sunt
electrofiltrele uscate și umede, cicloane, cicloane umede, filtre cu saci. Și după caz utilizarea unor
echipamente de reducere a emisiilor de pulberi. Cazanele CR 12C ale societății nu dispun de instalații de
reducere a pulberilor.
5.3. Impactul produs asupra factorului de mediu, SOL

Datele privind nivelul de poluare a solului provin din investigațiile efectuate anterior de Institutul
de Chimie Alimentară București, în cadrul Bilanțului de Mediu nivel II, întocmit în 1999 și reluate de
CEPROHART prin actuala documentația la nivelul anului 2005 și 2016 prin prelevarea și analizarea
probelor de sol și ape freatice în cadrul Bilanțului de Mediu de nivel II.
Natura și gradul de poluare a solului s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor fizico – chimice
ale probelor de sol recoltate din incinta principală a societății, zona instalațiilor funcționale și
nefuncționale, zona depozitului de deșeuri industriale, precum și din exteriorul societății. La amplasarea
punctelor de prelevare a probelor s-au avut în vedere următoarele criterii:
- suprafețe care au servit și servesc la depozitarea temporară a materiilor prime, materialelor
auxiliare și combustibililor conținând substanțe periculoase și/sau deșeuri periculoase
- distribuția pe toate direcțiile cardinale în apropierea surselor de poluare, inclusiv a surselor de
poluare atmosferică
86
- să cuprindă soluri din categoria de folosință mai puțin sensibiliă – Zona A și de folosință sensibilă
a solului – Zona B, precum și probe martor de referință, dintr-o zonă neafectată direct de poluarea produsă
de societate.
Indicatorii de poluare ai solului au fost stabiliți conform prevederilor Ord. MAPPM nr. 184/1997,
în funcție de istoricul zonei, riscul atacului asupra materialelor de construcții, a folosințelor, precum și a
riscului de poluare a apelor subterane: pH, sulfați, sulfuri, fenoli, cupru, nichel, plumb.
Rezultatele analizelor prezentate în Bilanțul de Mediul de nivel II conduc la următoarele
observații:
Probele de sol la ambele adâncimi, au pus în evidență prezența elementelor chimice în soluri,
sulfați, cloruri, azotați și azotiți după cum urmează:
Valorile de pH a soluțiilor apoase, înscriu solurile analizate în tipurile de sol slab alcaline (7,21
– 8,4) și moderat alcaline (8,4 – 9) în conformitate cu clasele de reacție prevăzute de normele pedologice.
Acest lucru indică prezența carbonaților în solurile respective.
Concentrațiile în elementele chimice – sulfați, pe amplasamentul societății, terenuri de folosință
industrială au variat între 4 și 756 mg/kg substanță uscată. Valoarea cea mai mare – 756 a fost determinată
în zona depozitului de carburanți, însă toate valorile s-au situat sub pragul de alertă pentru folosințe mai
puțin sensibile, reglementate de Ord. 756/1997;
Nivelul de aprovizionare cu sulf se evidenţiază prin determinarea conţinutului de sulf din sulfaţii
minerali adsorbiţi la suprafaţa particulelor coloidale, folosind o soluţie extractoare de acetat de amoniu
şi acid acetic, iar dozarea se face turbidimetric.
Concentrația nitriților din sol se datorează transformărilor enzimatice a substanțelor humice care
au loc în sol sub acțiunea microorganismelor. Ionul nitrat nu formează săruri insolubile cu nici unul dintre
constituenții organici sau minerali din sol, de aceea poate fi ușor antrenat în apele de infiltrație în pânza
subterană acviferă;
Azotiții, azotații, clorurile și substanțele organice sunt constituenți naturali ai solului, iar legislația
națională nu prevede valori de referință pentru evaluarea gradului de poluare datorat acestor indicatori.
Conform Ord. 756/1997 ca urmare a depășirii unor valori normale se poate aprecia că există un
anumit nivel de poluare datorat activităților anterioare și actuale pe amplasament, dar datorită încadrării
sub pragurile de alertă, se consideră că nu există o poluare semnificativă asupra solului din incintă și nu
sunt necesare studii suplimentare.
87
Concluziile care se evidențiază sunt:
Nu s-au identificat zone de poluare locală în incintă, solul prezentând concentrații de poluanți sub
pragul de alertă pentru tipul de folosință mai puțin sensibilă;
Solul din incintă nu este afectat de activitatea actuală și nici de funcționare anterioară.
88
BIBLIOGRAFIE
1. Domșa, F., Iliescu, L., Tehnologia zahărului, Editura Tehnică, București, 1973.
2. Culache, D., Tehnologia zahărului, Editura Tehnică, București, 1983.
3. Culache, D., Platon, V., Tehnologia zahărului, Editura Tehnică. București, 1984.
4. Constantinescu, E., Constantinescu, M., Cultura sfeclei (sfecla de zahăr, sfecla furajeră, sfecla
roșie, loturi semincere pentru sfeclă), Editura M.A.S.T., București 2013.
5. Silin, P. M., Tehnologia fabricării zahărului din sfeclă și a zahărului rafinat, Institutul de
Documentare Tehnică, București, 1961.
6. Mironescu, V., Tehnologia și controlul în industria zahărului, Editura Universității „Lucian
Blaga”. Sibiu, 1998.
7. Jantea, C., Tehnologia produselor zaharoase, Note de curs.
8. Dima, F., Tehnologia zahărului, Editura Fundației Universitare Dunărea de Jos, Galați, 2008.
9. David, A., Racolța, E., Utilajul și tehnologia de obținere a zahărului, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2010.
10. Sârcă, Gh., Tehnologia prelucrării produselor agricole, Editura Universității din Oradea, 2007.
11. Murgeanu, A., ș.a., Utilajul și tehnologia în industria alimentară extractivă, industria
zahărului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1985.
12. Crușevan, A., ș.a., Fierberea, cristalizarea și rafinarea zahărului, Editura Ceres, București,
1983.
13. Banu, C., Biotehnologii în industria alimentară, Editura Tehnică, București, 2000.
14. Banu, C., ș.a., Progrese tehnice, tehnologice și științifice, vol.2, Editura Tehnică, București.
1993.
15. Teodorescu, I., Antoniu, R., Evacuarea și epurarea apelor uzate din industria alimentară,
Editura Tehnică, București, 1979.
16. Chiriac. V. ș.a., Epurarea apelor uzate și valorificarea reziduurilor din industria alimentară,
Editura Ceres, București, 1977.
17. XXXSTAS110-61.Analiză senzorială.
18. Banu, C., Manualul inginerului de industria alimentara, Ed. Tehnica Bucuresti, 2002
19. Rășenescu, I., Indrumar pentru industria alimentara, Lexicon, Ed. Tehnica, 1987
20. Bratu Em. A., Operatii si utilaje in industria chimica, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1970
21. Luca Gh., Probleme de operatii si utilaje in industria alimentara, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1978;
89
22. Racolta E., Tehnologii generale in industria alimentara - Aplicatii si calcule tehnologice-
Ed.Risoprint, Cluj-Napoca, 2006
23. Bălăşcuţă N., Hrană vie prin Agricultură Biologică, Casa de Editură Angeli, Braşov, 1999;
24. Banu, C., Vizireanu, C., Sahleanu, E., Nour, V., Principiile conservării alimentelor, Editura
AGIR, Bucureşti, 2004;
25. Boboc D.,,Managementul calităţii produselor agroalimentare, A.S.E. Bucureşti, 2006;
26. Camelia Vizireanu, Tehnologii generale în industria alimentară – Partea I, Editura Fundaţiei
Universitare „Dunărea de Jos, Galaţi”, 2003;
27. Lupu, C. Boscornea, Industrii Organice - curs , Litografia U. P. Bucuresti, 1999;
28. Rădulescu E., Săvescu A., Îndrumător de protecţia plantelor, Editura Agro-Silvică, Bucureşti,
1966;
29. Rusu T. şi colab., Metode şi tehnici de producţie în agricultura ecologică, Editura Roprint,
Cluj-Napoca, 2005;
30. Toncea I., Ghid practic de agricultură ecologică, Editura Academicpres, Cluj Napoca, 2002.
90

Evaluarea Impactului Asupra Factorilor de Mediu A Producerii Zaharului Din Sfecla de Zahar PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluarea Impactului Asupra Factorilor de Mediu A Producerii Zaharului Din Sfecla de Zahar PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ, GEODEZIE ȘI

1.1.1. Amplasare geografică ......................................................................................................... 9

1.1.2. Utilizarea terenului ........................................................................................................... 10

1.1.3. Canalizare ........................................................................................................................ 10

1.1.4. Vecini și căi de acces ........................................................................................................ 10

1.2. Caracteristici climatice ............................................................................................................ 11

1.2.1. Regim climatic ................................................................................................................. 11

1.2.2. Regimul precipitaţiilor ...................................................................................................... 11

1.2.3. Regimul termic ................................................................................................................. 12

1.2.4. Fenomene meteorologice extreme .................................................................................... 12

1.3. Rețeaua hidrografică ................................................................................................................ 13

1.3.1. Cursurile de apă................................................................................................................ 13

1.3.2. Amenajări și construcții hidrotehnice pe cursurile de apă .................................................. 14

1.4. Resursele de subsol ................................................................................................................. 15

1.5. Vegetația ................................................................................................................................. 15

1.6. Fauna .......................................................................................................................................... 16

1.7. Condiții geotehnice ..................................................................................................................... 16

1.8. Condiții hidrogeologice ............................................................................................................... 16

1.8.1. Apele subterane ................................................................................................................ 16

1.9. Fabrica de zahăr Roman. Istoric și prezentare generală ........................................................... 17

1.9.1. Istoria descoperirii zahărului............................................................................................. 17

1.9.2. Agrana în România .............................................................................................................. 18

2.1. Sfecla de zahăr ............................................................................................................................ 23

2.1.1. Structura morfologică a sfeclei de zahăr ................................................................................ 23

2.1.2. Compoziția chimică a sfeclei ................................................................................................ 24

2.1.3. Factorii care influențează calitatea sfeclei ............................................................................. 25

2.1.4. Indicatorii de calitate ai sfeclei de zahăr ................................................................................ 26

2.1.5. Caracteristicile fizice și termofizice ale sfeclei ...................................................................... 28

3.1. Faza I. Recoltare, transport, prelucrare primară ........................................................................... 29

3.1.1. Recoltarea sfeclei ............................................................................................................. 30

3.1.2. Transportul sfeclei în afara fabricii ................................................................................... 31

3.1.3. Operații în baza de recepție .............................................................................................. 31

3.1.4. Descărcarea, transportul și depozitarea sfeclei de zahăr în fabrică ..................................... 32

3.1.4.1. Controlul depozitării sfeclei de zahăr ......................................................................... 33

3.1.4.2. Măsuri pentru reducerea pierderilor de zahăr la depozitare ........................................ 33

3.1.5. Transportul sfeclei în fabrică ............................................................................................ 33

3.2. Faza II. Pregătirea sfeclei pentru industrializare ....................................................................... 39

3.2.1. Spălarea sfeclei de zahăr ................................................................................................... 44

3.2.2. Tăierea sfeclei de zahăr .................................................................................................... 49

3.3. Faza III. Procesul tehnologic propriu-zis de fabricație a zahărului............................................ 54

3.3.1. Difuzia (extracția zahărului din tăiței) ............................................................................... 54

3.3.1.1. Considerații generale ................................................................................................. 54

3.1.1.2. Metode de realizare a difuziei .................................................................................... 55

3.1.1.3. Factorii care influențează procesul de difuzie ............................................................ 56

3.3.1.4. Instalații de difuzie................................................................................................ 57

3.1.1.4. Calcule tehnologice pentru procesul de difuziune ...................................................... 60

3.3.2. Compoziția chimică a zemii de difuzie ................................................................................. 61

3.3.4. Operațiile procesului de difuzie ............................................................................................ 62

3.3.5. Evaporarea zemii subțiri. Instația de evaporare ................................................................. 64

3.4. Fierberea și cristalizarea zahărului ........................................................................................... 64

3.4.1. Considerații generale privind fierberea și cristalizarea ...................................................... 64

3.5. Rafinarea zahărului........................................................................................................... 65

4.1. Transformări biochimie și microbiologice de la depozitarea sfeclei ............................................ 69

4.2. Modificările sevei în timpul evaporării ....................................................................................... 69

4.3. Procese fizico-chimice produse la difuzie .................................................................................... 70

4.3.1. Purificarea calco-carbonică a zemii de difuziune ................................................................... 70

4.3.2. Principalii parametri tehnologici ai etapelor procesului de purificare cu recircularea nămolului

4.3.3. Scopul purificării calco – carbonice a zemei de difuzie ......................................................... 72

4.4. Principalele surse de infecții microbiene într-o fabrică de zahăr ................................................... 73

4.4.1. Încărcarea microbiologică a sfeclei ....................................................................................... 73

5.1. Impactul produs asupra factorului de mediu, APĂ ................................................................... 76

5.2. Impactul produs asupra factorului de mediu, AER ................................................................... 84