Disertatie Analiza Risc

Lucrare de Disertație – Zuz Petronela
UNIVERSITATEA TEHNICĂ
“GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI
FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ,
GEODEZIE ȘI INGINERIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA:INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL
FACTORILOR DE MEDIU
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Îndrumător,
Șef lucr. dr. ing. Mihaela Alina Stanciu
Absolventă,
Zuz Petronela
Iunie, 2023
3
TEMA PROIECTULUI
STUDIU PRIVIND METODE ŞI
TEHNICI DE MANAGEMENT
AL RISCURILOR DIN JUD. NEAMṬ
4
CUPRINS
CAPITOLUL 1
1.1. Amplasare geografică și relief
1.2. Caracteristici climatice
1.3. Rețeaua hidrografică
CAPITOLUL 2
2.1. Analiza riscurilor naturale
2.2. Analiza riscurilor biologice
2.3. Zone cu risc crescut
CAPITOLUL 3
3.1. Definirea conceptului de risc
3.2. Identificarea riscurilor
3.3. Tipuri de risc
3.4. Metode de evaluare a riscurilor
3.5. Gestionarea riscurilor
CAPITOLUL 4
4.1. Conceptia desfasurarii actiunilor de protectie – interventie
4.2. Etapele de realizare a actiunilor
4.3. Faze de urgenta a actiunilor
4.4. Actiuni de protectie – interventie
4.5. Realizarea circuitului informational – decizional si de cooperare
5
CAPITOLUL 1
Caracterizarea județului Neamț
1.1. Amplasare geografică și relief
Județul Neamț este situat în partea central estică a României, între paralelele 46 0 40'
și 470 20' latitudine nordică și meridianele 250 43' și 270 15' longitudine estică.
Județul Neamț are în componență 2 municipii, 3 orașe și 78 de comune.
Vecini:
• la nord și nord-vest județul SUCEAVA
• la est județele IAȘI și VASLUI
• la sud județul BACĂU
• la vest județul HARGHITA
Suprafața județului este de 589.616 ha, ceea ce reprezintă 2,5% din teritoriul țării.
Suprafața ocupată (ha) %

- păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră 246.265 41,7
- terenuri de folosință agricolă 288.477 48,9
- suprafața cursurilor de apă și a lacurilor 10.552 1,8
- drumuri 7.889 1,3
- construcții 11.465 1,9
- terenuri neproductive 35.518 6
Relieful județului prezintă o diversitate deosebită determinată într-o lungă perioadă

de timp de alcătuirea și structura geologică, de mișcările tectonice, de succesiunea de
sisteme morfoclimaterice. Este dispus în trepte care coboară de la vest spre est, cuprinzând
unități muntoase, unitatea subcarpatică, unitate de podiș, culoarele de vale ale Șiretului și
Moldovei.
Principalele unități muntoase, amplasate în vestul județului, sunt:
• Masivul Ceahlău, cu înălțimea maximă de 1907 m;
• M-ții Hășmaș, situați în bazinul superior al râului Bicaz, cu înălțimea maximă de
1792 m;
• M-ții Bistriței, cu masivul Grințieș de 1757 m și o parte a masivului Budacu;
• M-ții Tarcău, la sud de valea Bicazului și la est de valea Dămucului, cu
înălțimea maximă de 1664 m;
• M-ții Stînișoarei care ocupă zona de la nord de valea Bistriței, cu culmi joase
rotunjite ce ating 1529 m, separate de văi largi cu aspect de depresiune.
Unitatea subcarpatică este situată la est de zona montană și cuprinde depresiunile:
Neamț, Cracău-Bistrița și o parte din depresiunea Tazlău.
Unitatea de podiș apare la est de Subcarpați și se integrează prin toate elementele
morfologice și de evoluție Podișului Central Moldovenesc.
Cea mai joasă formă de relief o reprezintă culoarele de vale ale Siretului și
Moldovei care ating o lărgime maximă de 5-6 km la nivelul luncilor, având aspectul unor
câmpii largi terasate.
6
Repartiția în teritoriu a principalelor tipuri și subtipuri de soluri este condiționată de

factorii antropici, climatici și de relief: volumul edafic util, compactarea, panta terenului,
toate acestea se regăsesc în formula unității de sol. Caracteristice pentru zona Subcarpaților
Moldovei sunt solurile brune de pădure tipice sau cu diferite grade de podzolire.
În proporție de 50% fac parte din seria tipică provinciei montane, iar celelalte
aparțin așa- numitei provincii carpato-moldave. În zona montană sunt soluri silvestre
(brune acide, brune podzolice și rendzine brune pe porțiuni mai restrânse) care au, în
general grosimi mici și sunt acoperite cu păduri și pajiști naturale.
Fig. 1.1. Harta județului Neamț, România
Fig. 1.2. Amplasarea județului Neamț în teritoriu
În zona orașului Tîrgu Neamț predomină solurile podzolite brune argilo-iluviale,

care se găsesc în același areal cu solurile brune de pădure din care au evoluat. Subtipurile
de sol prezente în zona sunt: solurile brune podzolite, soluri brune-gălbui podzolite și
soluri brun-montane podzolite.
Solurile brune podzolite sunt sărace în humus, iar cele podzolite sunt acide. Toate
aceste tipuri sunt sărace în azot, fosfor, potasiu și microelemente. Astfel de soluri sunt
prielnice unui număr mic de plante, îndeosebi pentru grâu, secară, orz, porumb, cartofi,
trifoi, mazăre, fasole, rădăcinoase și in de fibre. Necesită o fertilizare mai puternică cu
gunoi de grajd în doze mari, turbă la intervale de 2-3 ani sau îngrășăminte verzi.
7
1.2. Caracteristici climatice
A. Regim climatic
Clima județului Neamț este temperat continentală. Caracteristicile climei sunt determinate
de particularitățile circulației atmosferice, de altitudine, de formele și fragmentarea reliefului, dar și
de suprafețele lacustre ale amenajării hidroenergetice a râului Bistrița. Efectul de “baraj” al
Carpaților Orientali se manifestă în tot cursul anului, în condițiile advecției dinspre vest a maselor
de aer caracteristice latitudinilor medii.
Regimul climatic are un caracter mai continental în estul județului - aer mai uscat și timp în
general mai senin. Influența “barajului” muntos al Carpaților se resimte în special în anumite faze
tipice de iarnă, când au loc invazii de aer rece, arctic continental.
Munții deviază înaintarea spre vest a acestor mase de aer, determinând geruri intense în
condițiile existenței unor depresiuni barice adânci deasupra Mării Negre și Mării Mediterane.
Asemenea situații dau naștere viscolelor violente - zona estică a județului.
În cazul maselor de aer instabile, ascensiunea forțată (dinamică) a aerului umed pe versanții
estici, prin încălzirea adiabatică, produce efecte de foen în masivul Ceahlău spre valea Bistriței și în
depresiunile subcarpatice Neamț și Cracău-Bistrița.
B. Regimul precipitațiilor
Din scurta și la modul general analiză a cantităților anuale de precipitații în județ,
remarcăm o creștere de la est la vest, de la 490 mm în zona Roman la 742 mm la Toaca. Valorile
cresc deci pe măsura creșterii altitudinii, gradientul pluviometric vertical fiind cuprins între 8 și 22
mm/100 m. Nu lipsesc excepțiile de la regulă: zona Ceahlău sat - Grințieș - Farcașa - Borca are un
gradient pluviometric negativ. La fel zona Fântânele față de Toaca.
Determinată de altitudine, zona de precipitații maxime este cuprinsă între 1300 - 1800 m.
De regulă, maximul de precipitații se înregistrează în luna iunie iar minimul în lunile ianuarie -
februarie. În zona montană minimul se înregistrează în octombrie.
Cele mai mari cantități de precipitații cad vara, între 38 și 46% din totalul anual, iar cele
mai mici iarna, între 9 și 18% din totalul anual. Anual, numărul zilelor de ploaie este cuprins între
90 și 107, exceptând zona montană. În această zonă se mărește numărul zilelor cu precipitații solide
- la Toaca, spre exemplu, se înregistrează peste 106 zile cu ninsoare.
C. Regimul termic
O scurtă analiză pune în evidență variația regimului termic în funcție de relief și de
circulația maselor de aer pe anotimpuri. Temperatura medie anuală crește, de la 0,7 o C la Ceahlău
Toaca, până la 8,8o C la Piatra Neamț.
Jumătatea estică a județului are valori termice cuprinse între 8,2 și 8,8 o C. Apoi temperatura
descrește spre zona montană, o fâșie relativ îngustă cu valori medii anuale cuprinse între 7 și 8 oC,
urmată de o zonă orientată nord-sud, în văile Bistriței, Bicazului și Tarcăului, cu valori medii
anuale cuprinse între 6 și 7 o C și, în sfârșit, zona montană în care temperaturile medii anuale
coboară de la 6o până la 0,7o C la Toaca.
Luna cea mai friguroasă este ianuarie (între -3,4 o C la Piatra Neamț și -8,7o C la Toaca) iar
cea mai călduroasă, iulie (între 8,9 o C la Toaca și 19,3o C la Roman). Pe anotimpuri temperaturile
medii oscilează astfel: primăvara între 8,9 o C la Roman și -0,5o C la Toaca, vara între 19,3 o C la
Roman și 8,9o C la Toaca, toamna între 9,6o C la Piatra Neamț și 2,1o C la Toaca și iarna între -3,4 o
C la Piatra Neamț și -8,7o C la Toaca.
Exceptând zona de munte, anual în județ se înregistrează cca. 270 zile cu temperaturi medii
> 0o C, 220 zile cu temperaturi >5o C, 170 zile cu temperaturi >10o C, 115 zile cu temperaturi >15o
C, 68 zile cu temperaturi >18oC și 23 zile cu temperaturi medii >20o C.
D. Fenomene meteorologice extreme

La altitudini medii, sistemele atmosferice de joasă presiune sunt responsabile pentru
producerea fenomenelor meteorologice extreme, care însă nu se manifestă cu violență deosebită.
Nu s-au înregistrat pe teritoriul județului Neamț tornade, însă furtuni însoțite de
intensificări puternice ale vântului sunt fenomene care se produc în fiecare an, mai ales în lunile
8
iulie și august după perioade de temperaturi foarte ridicate(peste 30 o C). Jumătatea estică a
județului reprezintă zona unde se produc frecvent astfel de fenomene.
O altă caracteristică a județului o reprezintă și producerea precipitațiilor sub formă de
ploaie în cantități mari în intervale scurte de timp(peste 60 l/mp în 30 - 60 minute). Rezultatul
acestui fenomen îl reprezintă producerea inundațiilor ca urmare a creșetrii bruște a debitelor pe
torenți sau pe principalele cursuri de apă. Localităție din zona montană aflată în jumătatea vestică a
județului sunt cele mai exuse acestui fenomen.
1.3. Rețea hidrografică
A. Cursurile de apă
Rețeaua hidrografică a județului Neamț este colectată, în cea mai mare parte, de râul Siret
cu afluenții săi de ordinul I, Moldova și Bistrița și, în mică măsură, de afluentul său de ordinul II
Tazlău, din bazinul Trotușului.
Densitatea rețelei hidrografice variază, în limite largi, de la 0,3 la 1,1 0/00, valorile extreme
înregistrându-se pe zone restrânse din regiunea înaltă a bazinului râului Bistricioara (0,9 - 1,1 0/00) și
din zonele joase depresionare (0,3 - 0,50/00). În restul teritoriului predominantă este densitatea
medie de 0,5 - 0,70/00.
Scurgerea medie multianuală specifică de apă variază pe teritoriu între 10 l/s. km.2, în zona
înaltă a munților Hășmaș și Tarcău și circa 2 l/s. km. 2 într-o zonă restrânsă din podișul Bîrladului;
majoritatea teritoriului se încadrează între izoliniile de 2 și 5 l/s km. 2.
În cursul anului, volumul maxim scurs pe anotimpuri se înregistrează, în mod obișnuit,
primăvara (aprilie - iunie) și reprezintă, în medie, 40 - 50% din volumul anual, iar volumul minim
în sezonul de iarnă, obișnuit în intervalul noiembrie - ianuarie și însumează, în medie, 10 - 13% din
volumul anual.
Lunar, cel mai mare volum scurs se produce în lunile aprilie sau mai, iar cel mai scăzut în
luna ianuarie și reprezintă, în medie, 17 - 20% și respectiv 3% din volumul anual scurs.
Scurgerea medie multianuală de aluviuni în suspensie variază între 5,0 t/ha/an și 0,5
t/ha/an, valorile ridicate fiind în zona depresionară Neamț, din bazinul Moldovei, datorită unei
intense activități a rețelei de organisme torențiale dezvoltată în rama subcarpatică din jur, iar cele
mai scăzute în bazinul Bistriței, în amonte de municipiul Piatra Neamț.
În restul teritoriului, valorile sunt cuprinse între 1,0 și 2,5 t/ha/an.
Debitele medii multianuale de aluviuni târâte au valori nesemnificative în raport cu cele de
suspensie, în zonele joase, unde pantele râurilor sunt reduse, și au valori importante, putând depăși
pe cele în suspensie, în zonele înalte cu pante accentuate ale râurilor.
Râul Siret străbate teritoriul județului pe o distanță redusă, de numai 38 km, între amonte
pr. Albuia și aval confluența cu pr.Valea Neagră.
În secțiunea de intrare, suprafața de bazin este de 6617 km. 2, iar în cea de ieșire de 11620
km. , aportul cel mai mare datorându-se râului Moldova (S=4315 km 2), cu care are confluența în
2
dreptul municipiului Roman. Dintre afluenții de pe teritoriul județului Neamț menționăm Valea
Neagră, afluent de dreapta cu o lungime de 40 km și o suprafață de 304 km2.
Debitul mediu multianual al râului Siret, pe perioada ultimilor 30 ani, variază pe teritoriul
județului între 37 m3/s și 70 m3/s.
Debitele medii anuale depășesc în anii ploioși (1955) de două ori debitul mediu multianual,
iar în anii secetoși (1950) ajung la mai puțin de jumătate din acesta.
Debitele maxime cu probabilitatea de depășire 1% (o dată la 100 de ani) variază pe
sectorul aferent județului între 2020 m3/s și 2530 m3/s. Volumele de apă care se scurg în timpul
viiturilor au valori ridicate. De exemplu, volumul maxim scurs cu probabilitate 1% într-o perioadă
de 10 zile este de 620 mil. m 3/s, și, respectiv, 1050 mil. m3/s, pentru cele două secțiuni, de intrare și
ieșire din județ.
Debitele medii zilnice minime (anuale) cu probabilitatea de 80% ( o dată la 5 ani) variază
pe teritoriul județului între 2,6 m3/s și 5,0 m3/s, iar cele corespunzătoare aceleiași probabilități, dar
calculate pentru perioada iunie - august când cerințele pentru majoritatea folosințelor sunt maxime,
între 6,5 m3/s și 12,5 m3/s.
Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie, calculat pe perioada ultimilor 30 de ani,
înregistrează, în secțiunile de intrare și ieșire din bazin, valori de 60 kg/s și, respectiv, 95 kg/s.
9
Fenomene de îngheț (curgeri de sloiuri, gheață la mal, pod de gheață) se înregistrează în fiecare
iarnă și au o durată medie de cca. 100 zile, cea mai mare fiind de 125 zile, iar cea mai mică de 50
zile. Podul de gheață apare destul de des, în peste 90% din ierni și durează, în medie 65 zile, cea
mai lungă perioadă fiind de 110 zile, iar cea mai scurtă de 33 zile.
Râul Bistrița, prezent în județ prin sectorul său mijlociu, curge pe o distanță de 126 km,
între aval confluența cu Pietroasa (S=2532 km 2) și amonte confluența cu Români (S=6400 km 2). La
intrarea în județ, Bistrița are aspectul unui râu tipic de munte, în aval de Fărcașa și în special de
Lacul de acumulare și barajul Izvorul Muntelui, aspectul și condițiile naturale ale râului sunt
complet modificate prin intervenția omului.
Până în dreptul satului Stejaru, unde revin debitele de apă dinspre hidrocentrală, în albia
râului curge un mic firicel de apă format din izvoarele din jurul barajului, după care începe să apară
salba de lacuri de acumulare și hidrocentrale. În aval de Piatra Neamț, râul pătrunde în Depresiunea
Cracău - Bistrița, valea se lărgește, iar panta râului scade în jur de 1 0/00.
Albia sa, cu puternice tendințe de divagare, este în afara utilizărilor hidraulice, Bistrița,
curgând prin canale de derivație, pe linia cărora se înscriu uzinele hidroelectrice Zănești (14 MW,
din anul 1964) și Costișa (14 MW, din 1965). Afluenții săi până în dreptul Lacului Izvorul
Muntelui au lungimi cuprinse între 8 și 22 km. și suprafețe între 12 și 84 km 2.
În zona lacului, afluenții au dimensiuni și mai reduse, ce variază între 5 și 12 km lungime
și între 10 și 64 km.2 suprafață de bazin, cu excepția Bistricioarei, afluent de ordinul I situat pe
dreapta, cu o lungime de 55 km și o suprafață totală de 763 km 2, din care numai 20% revine
județului prin sectorul său inferior. În aval de lac, afluenții importanți de ordinul I sunt Bicazul
(L=35 km, S= 563 km2) și Tarcăul (L=29 km, S=393 km2), pe partea dreaptă și Cracăul (L=58 km,
S=408 km2) pe partea stângă, iar de ordinul II, Dămucul (L=21 km, S=150 km 2) din bazinul râului
Bicaz.
Debitul mediu multianual al râului Bistrița, în regim natural de scurgere, variază pe
sectorul 33
corespunzător județului între 35 m /s și 66 m /s, o contribuție importantă având-o râurile
Bistricioara (6,1 m3/s), Bicaz (5,4 m3/s), Tarcău (3,5 m3/s) și Cracău (1,7 m3/s).
Debitele maxime cu probabilitatea de depășire de 1%, au valori de 1250 m3/s și, respectiv,
3
1800 m /s, în regim natural de scurgere, pentru secțiunile extreme, de intrare și ieșire din județ, iar
volumele maxime scurse, de aceeași probabilitate, pentru un interval de 10 zile, sunt estimate la
330 mil. m3 și respectiv 600 mil. m 3. Debitele medii zilnice minime (anuale) cu probabilitatea de
80% în regim natural de scurgere, pentru aceleași secțiuni de mai sus au valori de 4,0 m 3/s și,
respectiv 8,0 m3/s, iar cele corespunzătoare perioadei iunie - august de 7,0 m 3/s și, respectiv, 15,0
m3/s.
Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie, de asemenea în regim natural de
scurgere, este de 20 kg/s, în secțiunea corespunzătoare ieșirii din județ. În aceeași secțiune,
fenomenele de îngheț se înregistrează în fiecare an cu o durată medie de 75 zile, iar podul de gheață
mai rar, la un interval de 4-5 ani, cu o durată medie de 35 zile. În amonte de lacul Izvorul Muntelui
se manifestă anual fenomenul de zăpor, lungimea sa atingând peste 17 Km.
Râul Moldova se încadrează în județ cu bazinul său inferior cuprins între aval localitate
Drăgușeni (S=2575 km2) și vărsarea în Siret (S=4315 km2). Străbate teritoriul pe o lungime de 76
km, din totalul lungimii sale de 216 km, formând, pe sectorul de la intrare până la confluența cu
Petroaia, limita comună cu județul Iași. Râul se caracterizează printr-o mobilitate mare a albiei și
printr-o pantă medie relativ ridicată pe acest sector (1,70/QQ). Primește pe stânga afluenți
neînsemnați ce aparțin în majoritate județului IAȘI, iar pe dreapta: Rîșca (L= 54 km., S=401 km 2),
Neamț sau Ozana (L=54 km., S=425 km2), Topolița (L=30 km, S=285 km2) și încă patru afluenți cu
lungimile și suprafețele cuprinse între 7 și 16 km și, respectiv, 18 și 72 km 2.
Debitul mediu multianual în secțiunea de vărsare este de 32 m 2/s, aportul cel mai important
datorându-se, pe sectorul aferent județului, râurilor Rîșca (2 m 3/s) și Neamț (2,5 m3/s. Debitul
maxim cu probabilitatea de 1% în aceeași secțiune este de 1770 m3/s.
Volumul de apă scurs în timpul viiturii din anul 1955, pe un interval de 10 zile, a fost de
580 mil. m3, valoare considerată a avea probabilitatea de 1%.
Debitul mediu zilnic minim (anual) cu probabilitatea de 80% are valoarea de aproximativ
2,2 m3/s, iar cel corespunzător perioadei iunie - august de aproximativ 7,0 m 3/s. Debitul mediu
multianual de aluviuni în suspensie, calculat pe perioada ultimilor 30 de ani, este de 37 kg/s.
Fenomene de îngheț se produc în fiecare iarnă și au o durată medie de 70 zile, iar podul de gheață,
de asemenea, în fiecare iarnă cu o durată medie de 25 - 30 zile, cea maximă fiind de 65 zile, iar cea
10
minimă de 4 zile.
B.Lacuri, iazuri
Caracteristice județului Neamț sunt lacurile de acumulare de pe valea Bistriței, de interes
hidroenergetic, ca Izvorul Muntelui, Pîngărați, Vaduri și Bîtca Doamnei. Cel mai mare este Lacul
Izvorul Muntelui care, la nivelul normal de retenție are o suprafață de 3100 ha și un volum de 1230
mil. m3. Puterea instalată a hidrocentralei este de 210 MW. Barajul are înălțimea de 127 m, iar
lungimea coronamentului atinge 430 m. Celelalte lacuri de acumulare au dimensiuni mai reduse
(conform tabelului).
Fig. 1.3. Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz), jud. Neamț
În județ s-a format, în anul 1991, în urma unei masive alunecări de teren, un lac natural, pe
pârâul Cuejdel, în amonte de municipiul Piatra Neamț, cu un volum de apă de aproximativ 1 mil
mc.
Fig. 1.4. Lacul Cuejdel și circuitul văii sale din Munții Stânișoarei, jud. Neamț
Amenajarea hidrotehnică Izvorul Muntelui - barajul este amplasat amonte de confluența

pârâului Izvorul Muntelui cu râul Bistrița. Este un baraj de greutate, construit din beton.
Barajul este prevăzut la partea superioară cu 4 descărcători amplasați în partea centrală și
din 4 goliri de fund echipate cu vane ochelari de diametru 2,5 m. Capacitatea totală de evacuare
este de 2283 mc/s la nivelul maxim în lac (516).
11
Fig. 1.5. Barajul Izvorul Muntelui - Bicaz
Amenajarea hidroenergetică Pângărați - barajul este compus din trei câmpuri deversante
amplasate în linie cu centrala. Este echipat cu 3 vane segment și 3 clapete cu o capacitate maximă
de descărcare la viituri de 2270 mc/s.
Volumul de atenuare a viiturilor este de 1,45 mil. mc
Amenajarea hidroenergetică Vaduri - barajul este format din 3 deschideri echipate cu 3

vane segment și 3 clapete având o capacitate maximă de evacuare de 2270 mc/s.
Amenajarea hidrotehnică Piatra Neamț - barajul este format din 3 câmpuri deversante
amplasate în linie cu centrala. Este echipat cu 3 vane segment și 3 clapete având capacitatea
maximă de evacuare de 2270 mc/s.
Amenajarea hidroenergetică Vânători - barajul este format din 5 câmpuri deversoare

echipate cu stavile segment, iar câmpul adiacent prizei este echipat în plus și cu clapetă.
Amenajarea complexă a bazinului hidrografic Cuejdiu

Râul Cuejdiu, afluent al Râului Bistrița la Piatra Neamț, are un bazin de 96 km 2 și un debit
mediu de 0,65 mc/s.
Amenajarea râurilor Siret și Moldova la Roman

Lucrarea cuprinde amenajarea râurilor Siret și Moldova pe o lungime de 9,84 km (din care
3,13 km pe râul Siret și 6,72 km pe râul Moldova).
Principalul scop al lucrării este apărarea împotriva inundațiilor a municipiului Roman,
situat pe malul stâng al râului Moldova și pe malul drept al râului Siret.
Consolidare și îndiguire mal râu Siret în zona Complexului de porci Bașta -

Moldoveni
Lucrarea este amplasată de râul Siret, în dreptul complexului de porci Bașta - Moldoveni,
jud. Neamț, la cca. 15 km aval de confluența râului Moldova cu râul Siret.
Dig Roman - Răchiteni

Lucrarea „Dig Roman-Răchiteni” a fost executată în scopul apărării inundațiilor a
localităților din Lunca râul Siret, Răchiteni, Adjudeni, Doljești, Tămășeni, Sagna, Luțca și Cartier
Nicolae Bălcescu-Roman, motiv pentru care s-a impus dimensionarea acestuia la asigurarea de
calcul de 2%.
12
Ca urmare a viiturilor din vara anului 2008 în zona localităților Tămășeni, Rotunda,
Buruenești, Sagna, Gîdinți și Ion Creangă lucrările de apărare a malurilor au fost distruse pe o
lungime de 2255 m. Lucrările de refacere pentru creșterea siguranței în exploatare a digului se află
în diferite stadii de execuție.
Apărare ROMFLAX SA Sagna împotriva inundațiilor Râul Siret

Această lucrare a fost executată în scopul apărării împotriva inundațiilor a SC ROMFLAX
Sagna, județul Neamț.
Îndiguire râu Bicaz la Tașca

Amplasat pe malul drept al râului Bicaz, între hm =288 și 303, digul are o lungime de 1,5 km
și apără împotriva inundațiilor SC MOLDOCIM SA - F-ca Tașca.
C. Populație
La recensământul din 18 martie 2020, totalul populației la nivelul județului era de 554516,
din care 203.106 persoane în mediul urban și 251.410 persoane în mediul rural.
D. Căi de transport
Căi de transport rutiere
Drumurile naționale de pe teritoriul județului Neamț formează o rețea sprijinită în partea de

vest pe drumul de pe Valea Bistriței (DN 15 și DN 17 B), în partea de est pe drumul de pe Valea
Siretului și a Moldovei (DN 2), întretăiate de drumurile de pe văile Bicaz (DN 12 C), Bistricioara
(DN 15), Poiana Largului și Neamțului (DN 15 B), precum și de drumul ce face legătura între
colinele subcarpatice și podișul central al Moldovei (DN 15 D). Mijlocul teritoriului este străbătut
de la sud către nord de DN 15 C unind municipiul Piatra Neamț cu orașul Tîrgu Neamț și cu partea
de sud a județului Suceava.
De o deosebită importanță este DN 15 între Bicaz și Costișa, care polarizează cel mai mare
trafic în zona Piatra Neamț și care împreună cu DN 2 se numără printre cele mai vechi drumuri
cunoscute în Moldova. Se menționează că drumul de pe valea Siretului (vechiul șleau), făcea parte
din drumul comercial internațional către portul Galați, iar drumul de pe văile Bistriței și
Bistricioarei asigura legătura cu teritoriul de peste Carpații Orientali. Tot din acea perioadă datează
și DN 15 C, care constituia calea cea mai scurtă dintre Suceava - Baia - Tîrgu Neamț și Piatra
Neamț.
Căi de transport feroviare
În județul Neamț rețeaua de căi ferate măsoară 144 km și se împarte în trei tronsoane:
Bicaz - Bacău (86 km), Tîrgu Neamț - Pașcani (31 km) și pe ruta Bacău - Roman - Pașcani (27
km).
Triaje - Piatra Neamț și Roman
Tuneluri - pe tronsonul Pașcani - Tîrgu Neamț
Căi navigabile
Port turistic Bicaz - este amplasat pe malul stâng lângă barajul lacului Izvorul Muntelui;
- are numai ambarcațiuni de agrement, cu capacități de transport de la
2 la 100 persoane.
13
CAPITOLUL 2
Analiza riscurilor generatoare de situații de urgență
2.1. Analiza riscurilor naturale
FENOMENE METEOROLOGICE PERICULOASE
a) Inundațiile
Teritoriuljudețului Neamț aparține în proporții aproximativ egale sectorului cu climă de
munte (partea de vest) și celui cu climă continentală - ținutul climei de dealuri, districtul
Subcarpaților estici și parțial Podișului Central Moldovenesc (jumătatea de est).
Cantitățile medii anuale de precipitații cresc gradat de la est către vest, de la 550 mm în est,
la peste 1000 mm în vest. Zona montană și subcarpatică cu altitudini mai mari, primesc anual între
800 și 1050 mm, sectorul de podiș între 600 și 800 mm (Piatra Neamț - 649 mm, Târgu Neamț -
672 mm) iar pe văile largi ale Bistriței, Moldovei și Șiretului între 550 și 600 mm (Roman - 529
mm).
Cantitățile medii în luna iulie variază pe mai mult de jumătate din suprafața județului între
90 și 140 mm, iar în valea râului Șiret scad până la 70 mm. Seceta este un fenomen deseori întâlnit
în timpul verii. Cantitățile medii ale lunii ianuarie se încadrează între 30 și 70 mm, iar în zona
montană 80 mm.
Stratul de zăpadă se menține între 100 și 160 de zile pe culmile mai înalte, 70-100 zile în
Subcarpați iar la podiș și văile largi 60 - 80 zile. Grosimea acestuia variază de la 80 -110 cm la
munte, la 25 - 40 cm în restul județului.
Vânturile predominante sunt cele din V și NV și sunt mai puternice în zona vestică a
județului (media este 10 m/s în V și 4 m/s în E).
Temperatura medie anuala este în partea de E de cca. 8,5° C, iar pe culmile muntelui
Ceahlău de 2° C. Temperatura medie a lunii iulie este de 20° C în E și 8° C în Ceahlău și Hășmaș.
Temperatura medie a lunii ianuarie este de -3° C în E și - 8° C în zona montană vestică.
Rețeaua hidrografică a județului Neamț este colectată, în cea mai mare parte, de râul Siret,
cu afluenții săi de ordinul I, Moldova și Bistrița și în mică măsură de afluentul sau de ordinul II
Tazlău din bazinul râului Trotuș.
Densitatea rețelei hidrografice variază de la 0,3 %o la 1,1 %o , valorile extreme
înregistrându-se pe zone restrânse din regiunea înaltă a bazinului râului Bistricioara (0,9 - 1.1 %o)
și din zonele joase. depresionare (0,3 - 0,5 %o). în restul teritoriului predomină densitatea medie
( 0,5 - 0,7 %o).
Scurgerea medie multianuală specifică de apă variază între 10 l/s/km 2 în zona înaltă a
munților Hășmaș și Tarcău și cca. 2 l/s/km 2 într-o zonă restrânsă din podișul Bârladului.
Majoritatea teritoriului se încadrează în limitele de 2 - 5 l/s/km 2. În cursul anului volumul maxim
scurs se produce în lunile aprilie și mai iar cel minim în luna ianuarie.
Principalele cursuri de apă care străbat județul sunt Siret, Moldova și Bistrița.
Datorită climatului specific, teritoriul județului este afectat frecvent de inundații iar ca o
particularitate se evidențiază fenomenul de zăpor de pe râul Bistrița, pe tronsonul lac Izvoru
Muntelui - limită județ (cu Suceava).
Numai în ultimii 30 de ani s-au produs inundații catastrofale în anii 1970, 1975, 1991
(1995 și 2003 datorită fenomenului de zăpor) și o serie de inundații de amploare mai mică,
restrânse ca arie, dar care au produs pagube importante.
S-au înregistrat 11 victime omenești, din care 5 în anul 1991, 2 în anul 1998 și 3 în anul
2003. Au fost inundate case, anexe gospodărești, obiective social-economice, căi de comunicație,
14
terenuri agricole și s-au înregistrat mortalități la animale.

Zonele cele mai expuse inundațiilor, în ordinea frecvenței producerii acestora, sunt:
comuna Piatra Șoimului, pe pâraiele Calu și lapa, comuna Girov și orașul Roznov pe r. Cracău,
comuna Borlești pe pr. Nechit, comuna Hangu pe pr. Hangu și Audia, comuna Bicazu Ardelean pe
pârâul Jidan și Bistra, Bicaz Chei pe pârâul Ivăneș, comuna Grințieș și comunele Borca, Farcașa și
Poiana Teiului pe râul Bistrița, datorită fenomenului de zăpor.
Caracteristica județului Neamț, în special în zona de munte, este producerea de precipitații
abundente în intervale de timp scurte care au un timp mic de concentrare din cauza pantei mari a
versanților dar și a tăierilor masive din fondul forestier.
Inundațiile sunt în multe cazuri amplificate de activități umane ca: depozitarea de materiale
și deșeuri pe maluri care sunt antrenate la ape mari și produc blocaje în special la traversări,
reducerea secțiunii de scurgere prin executarea de lucrări de traversare, executarea de construcții
neautorizate în zonele inundabile ale cursurilor de apă, în mod special împrejmuiri și anexe
gospodărești.
Toate comunele din județ pot fi afectate mai mult sau mai puțin de inundații, cu excepția
comunei Săbăoani. Acest tip de risc poate afecta în județ, cu aproximație, următoarele obiective din
mediul rural:
• 4478 gospodării individuale;

• 97 societăți comerciale sau instituții publice;
• 9049 Ha terenuri agricole;
• 232 Km de drumuri;
• 25 de poduri sau podețe.
Deoarece nu sunt întocmite studii de către societăți specializate privind pericolul producerii
inundațiilor la fiecare localitate (cu excepția comunelor Borca, Farcașa, Poiana Teiului), Comitetul
județean pentru Situații de Urgență a hotărât culegerea datelor privitoare la acest fenomen de la
comitetele locale din județ pe baza istoricului, documentațiile fiind aprobate în ședințele consiliilor
locale și sau întocmit planurile de apărare împotriva inundațiilor pentru toate localitățile.
Statisticile demonstrează că din ce în ce mai mulți oameni sunt afectați de dezastre
hidrometeorologice. Pentru a preveni dezastrele, trebuie analizate riscurile și vulnerabilitatea,
trebuie luate măsuri structurale și nestructurale.
Inundațiile reprezintă cel mai frecvent tip de dezastru natural. Urmează valurile de căldură
și secetele cu efecte nu mai puțin dezastruoase.
Precipitațiile atmosferice abundente înregistrate în ultima perioadă au drept cauze imediate
instabilitatea atmosferică accentuată determinată de succesiunea unor frecvente furtuni atmosferice.
În ultimii doi ani, circulația aerului s-a modificat treptat, poziția curenților determinanți
deplasându-se spre sud astfel încât Europa centrală și România a putut fi afectată de precipitații
importante care au depășit de 3-4 ori valorile obișnuite, în majoritatea zonelor României.
Frecvența de producere a inundațiilor și amploarea acestora au crescut, datorită în principal
schimbărilor climatice și reducerii capacității de transport a albiilor prin dezvoltarea în general a
localităților în albia majoră a cursurilor de apă.
Instabilitatea atmosferică instalată în partea a doua a anului și caracterul torențial al ploilor
s-au manifestat prin cantități mari de ploaie concentrate în 24 de ore, care în anumite zone au
depășit 100 l/mp.
Aceste precipitații au condus la creșteri importante de nivel al apelor pe unele sectoare
izolate de râu, ariile cele mai afectate fiind situate în zona de formare a scurgerii din bazinele
râurilor Bistrița, Bicaz, Cuejdiu, Bistricioara, Cracău, Hangu, Tarcău, Dămuc și Oanțu.
Anul 2005 reprezintă unul din punctele de reper pentru intensitatea inundațiilor produse în
județ ca urmare a volumului mare de precipitații, fiind anul în care s-au depășit cotele de apărare la
cele mai multe stații hidrometrice, respectiv la 14 stații hidro din cele 30 de stații cu urmărire
zilnică a evoluției cotelor apelor, din 1970 până în prezent.
Inundațiile produse în perioada iulie- august 2005 s-au manifestat și pe multe râuri
necontrolate hidrometric, o serie de torenți fiind activați de ploi, înregistrându-se scurgeri
importante de pe versanți.Intensitatea acestora s-a amplificat și datorită influenței omului asupra
unor elemente de mediu: defrișări, neamenajarea torenților, neîntreținerea rigolelor de scurgere,
existența unor lucrări proiectate și construite necorespunzător.
15
În anul 2008 s-au înregistrat cele mai mari pagube ca urmare a inundaților produse de
revărsarea râului Siret din cauza cedării lucrărilor de apărare ca urmare a debitelor crescute
acumulate în bazinul superior al acestuia.
Maximul istoric pe râul Siret în secțiunea Nicolae Bălcescu, s-a înregistrat în data de
28.07.2008 ora 15.00 - 16.00, H = 775 cm ( 225 cm peste CP), Q = 1875 mc/s.
În data de 30.07.2008, ora 24.00, nivelul pe râul Siret în secțiunea Nicolae Bălcescu a
scăzut sub cota de pericol, în data de 31.07.2008 ora 6.00, nivelul a scăzut sub cota de inundație și
atenție.
Tranzitarea viiturii pe râul Siret în secțiunea Nicolae Bălcescu de la atingerea cotei de
atenție până la ieșirea de sub cota de atenție a durat 131 de ore.
b) Secetă hidrologică
Caracterizată prin micșorarea accentuată a debitelor pe cursurile de apă, din care unele sunt
afectate intermitent sau prelungit de fenomenul de secare. Lipsa debitelor pe cursurile de apă
afectează consumatorii de apă care au stații de captare în bazinele unor astfel de cursuri de apă. În
județul Neamț zona afectată de seceta hidrologică se află în bazinul hidrografic al r. Moldova cu
afluenții de dreapta cei mai importanți, respectiv r. Neamț (Ozana) și pr. Topolița. Datele
hidrologice caracteristice pe r. Moldova sunt determinate prin cele două stații hidrologice
amplasate una în amonte de principalele folosințele de apă, respectiv la Tupilați și una în aval de
aceste folosințe (SC Agrana România SA, SC Mittal Steel Roman SA), respectiv la Roman. Alte
unități importante aflate în bazinul r. Moldova sunt: SC Acvaterm SA Tg. Neamț (captare
subterană în b.h r. Ozana), SC AcvaServ SRL Roman (captare subterană în b.h. r. Moldova) și
RAJAC Iași (Captare suprafață Timișești b.h. r. Moldova).
c) Ploi cu caracter de aversă - mai frecvente în zonele Piatra Neamț, Tîrgu Neamț, Poiana
Teiului, Pipirig și Moldoveni;
d) Grindină - în zona de sud a județului, de-a lungul comunicațiilor Piatra Neamț-Costișa

și Români - Secuieni, în zona de nord pe direcția Tîrgu Neamț - Păstrăveni, iar în zona de est
localitățile Săbăoani, Gherăești, Tămășeni, Doljesti, Stănița, Icuseti, Valea Ursului, Oniceni;
e) Ninsori abundente și viscolite care blochează circulația auto, în special pe trasele

Piatra Neamț - Brusturi, Piatra Neamț - Roman - Poienari, Bicaz - Potoci, Petru Vodă-Pluton,
Români - Moldoveni - Secuieni, Piatra Neamț - Mărgineni, Girov - Ștefan cel Mare - Dragomirești
- Războieni etc.;
e) Intensificări ale vântului cu aspect de tornadă - Tîrgu Neamț, Ceahlău, Grințieș și
Poiana Teiului.
INCENDII DE PĂDURE
Suprafața fondului forestier este de 246.265 ha.

Acesta este răspândit pe toată suprafața județului, cu o pondere mai însemnată în jumătatea
vestică, acolo unde și relieful este muntos.
Suprafețele împădurite care pot fi afectate de incendiile de pădure reprezintă cca. 60 % din
suprafață.
Fondul forestier al județului Neamț este format din păduri de pin, brad și alte conifere care
posedă o mare capacitate de ardere, precum și din diferite categorii de foioase care au o mai mică
capacitate de ardere (stejar, mesteacăn, plop de munte, etc.).
Posibilitatea producerii incendiilor de pădure este relativ ridicată, mai ales în perioadele
secetoase și în zonele perimetrale așezărilor umane.
Zonele împădurite care prezintă factor de risc pentru producerea acestui tip de situație de
urgență sunt situate pe raza ocoalelor silvice Vaduri, Gârcina, Roznov, Tazlău, Târgu Neamț și
Văratic.
Perioadele în care se produc și frecvența incendiilor de pădure: în lunile aprilie - mai, dar și
pe toată perioada verii (dacă sunt veri secetoase), cât și toamna (septembrie - octombrie). În ultimii
ani s-au înregistrat în medie câte 4-5 incendii pe an la nivelul întregii Direcții Silvice Piatra Neamț,
16
toate afectând litiera.
AVALANȘE
Posibilitatea producerii de avalanșe este numai în Masivul Ceahlău, cu risc și frecvență mai
mare în perioada topirii zăpezilor.
FENOMENE DISTRUCTIVE DE ORIGINE GEOLOGICĂ
A. CUTREMURE DE PĂMÂNT
Ca urmare a condițiilor geografice, geologice și meteorologice în cadrul județului Neamț,
referitor la cutremure de pământ, se evidențiază următoarele concluzii:
• Probabilitatea redusă de apariție a unor mișcări seismice cu epicentrul în cadrul
județului Neamț(deși au fost înregistrate astfel de mișcări cu epicentrul în zona Tazlău);
• Teritoriul județului Neamț poate fi afectat de către mișcările seismice din zona
Vrancea, în apropierea comunei Vrâncioaia situată la cca. 150 Km. depărtare.
Apariția unor mișcări seismice în alte zone ale României (Făgăraș, Banat, Moldova Nouă,
Carei ) sau în zone învecinate sub limita a 200-300 Km din Moldova și Ucraina este posibilă (deci
există sub aspectul hazardului) dar nu prezintă importanță ca risc (probabilitate și intensitate foarte
reduse).
Intensitatea probabilă a mișcărilor seismice, în conformitate cu prevederile normativului
P100 din 1992 nu poate conduce la fisurări sau modificări ale scoarței terestre decât sub forma
alunecărilor de teren ca efect complementar.
Ca urmare a mișcărilor seismice sunt posibile apariții locale a unor dezastre complementare
la construcțiile și instalațiile tehnologice. Vechimea în serviciu a construcțiilor industriale din
județul Neamț este variabilă.
Multitudinea factorilor cu care s-au confruntat pe parcurs: factori fizico-chimici mecanici,
mișcări seismice anterioare, lipsa unor lucrări de reparații și întreținere pe parcurs, implicațiile
asupra structurilor, a modului de comportare al terenului dificil de fundare pun sub semnul
întrebării multe construcții ce adăpostesc procese tehnologice importante, în special în municipiile
Roman și Piatra Neamț.
Acestea cuprind instalații ce lucrează sub presiune, folosesc substanțe toxice, iar avarierea
lor ar putea produce pierderi de vieți omenești, mari pagube materiale, precum și importante
dezechilibre ecologice.
Există doar posibilitatea (hazardul) ca eventualele dezastre complementare de tip accident
tehnologic industrial să depășească aria județului Neamț și să influențeze zonele vecine. În cazul
platformelor industriale din județ, un pericol deosebit îl constituie dezastrele complementare
acțiunii seismice care pot conduce la degajări de substanțe toxice, infiltrații de lichide chimice
agresive sau incendii, explozii. Zona de acțiune periculoasă pentru platforma Săvinești este de cca.
15 km2, însă funcție de intensitatea și direcția vânturilor dominante, aceasta poate varia.
Depozitele PECO, care în mod curent sunt amplasate în perimetrele construibile, reprezintă
o sursă de explozii și incendii.
La distanțe apropiate de limita județului Neamț nu s-au identificat pericole potențiale de
producere a unor accidente tehnologice - dezastre industriale complementare - ca urmare a unor
seisme puternice.
Conform normativului de proiectare antiseismică P 100 /1992, județul Neamț se încadrează
în următoarele zone seismice:
- jumătatea de SE ce include si municipiul Roman, este încadrată in clasa D cu grad seismic
7,5;
- jumătatea de NV ce include municipiul Piatra Neamț, se încadrează in clasa E cu grad de
seismicitate 7.
Zona seismi că D ocupă cca. 20% din suprafața județului, incluzând municipiul Roman și o
zonă relativ ridicată de comune și sate. In acest municipiu există și singura clădire expertizată
17
tehnic care prezintă risc seismic ridicat, blocul 3 de pe strada Nicolae Bălcescu.
Zona seismi că E, reprezintă 80% din suprafața județului și include municipiul reședință de
județ, orașele Bicaz și Târgu Neamț precum și zonele industriale importante (exceptând platforma
industrială a municipiului Roman).
Ca apreciere globală, 80% din populație și cam aceeași pondere din activitatea economică
și socială, se găsește în zona seismică E.
Caracteristic așezărilor urbane, la aceasta dată trebuie reținute următoarele aspecte:
- vechimea considerabila a fondului construit. Construcțiile de tip locuințe colective
(blocuri) ce au fost edificate in anii 50-70 au deja o vechime considerabila, nu au avut
intervenții de tipul reparații capitale iar asupra acestora au acționat deja trei cutremure
majore;
- concepția proiectelor a fost executata fără a avea reglementari specifice amplasamentelor
cu risc seismic (primele principii de proiectare antiseismica au apărut după cutremurul din
1977);
- intervențiile neautorizate și necontrolate asupra construcțiilor multietajate acumulate in
timp de la edificarea lor pana in prezent;
- particularități microzonale ale terenurilor de fundare cum ar fi cazul municipiului Roman,
fundat pe pământuri sensibile la înmuiere, susceptibile de lichefiere in cazul producerii
unui cutremur major.
B. ALUNECĂRI DE TEREN
Pericolul producerii unor alunecări de teren ca urmare a mișcărilor seismice este prezent pe
cca. 48,6% din suprafața județului Neamț, procent ce reprezintă relieful muntos cu pante mari.
Județul Neamț este acoperit de o varietate de tipuri de soluri, mare parte dintre acestea fiind
susceptibile la alunecări de teren :
- argilele roșii și verzi - 18 m2;
- șisturi negre - 134 km2;
- straturi de Hangu - 399 km2;
- straturi de Bisericani - 352 km2;
Pantele cele mai favorabile alunecărilor pe aceste roci sunt cuprinse între 20 -30%.
Construcțiile dezvoltate pe aceste terenuri pot fi afectate în proporție de 70%.
La nivelul județului Neamț au fost inventariate un număr de 957 alunecări, din care 160
afectează direct gospodării sau locuințe. Având în vedere că în orice moment se poate înregistra un
cutremur de proporții cauzat de zona epicentrală Vrancea sau de zona epicentrală Tazlău unde s-au
înregistrat cutremure cu o intensitate de 3° pe scara Mercalli, trebuie să existe o permanentă
preocupare pentru supravegherea și asigurarea stabilității zonelor cu potențial de risc.
Zonele cu potențial ridicat de producere a alunecărilor de teren se găsesc pe teritoriul
următoarelor localități: Piatra Neamț, Bicaz (Izvorul Alb, Potoci), Bicazu Ardelean, Bîra, Borlești,
Botești, Dobreni, Dulcești (Corhana), Făurei, Icușești, Moldoveni, Păstrăveni, Răucești, Războieni,
Români, Sagna, Ștefan Cel Mare, Tupilați și Urecheni.
Zonele cu potențial mediu de producere a alunecărilor de teren se găsesc pe teritoriul
următoarelor localități: Agapia, Băltătești, Borca, Ceahlău, Farcașa, Gîrcina (Cuejdel), Hangu, Ion
Creangă, Piatra Șoimului, Pipirig (Dolhești, Pluton), Poiana Teiului (Petru Vodă) și Tașca (Tașca
Deal și Hamzoaia).
Riscuri de transport și depozitare produse periculoase
În județul Neamț sunt autorizate să transporte deșeuri periculoase si nepericuloase un

număr de 4 firme si anume: S.C. Eurosept S.R.L. Piatra Neamț, S.C. Api Sorelia S.R.L. Piatra
Neamț, S.C. Incinamed S.R.L. Roman, S.C. Aseptica S.R.L. Tîrgu Neamț.
Pe teritoriul județului sunt înregistrate doua depozite de deșeuri periculoase ale S.C. Arcelor
Mittal Tubular Products S.A. Roman și S.C. Moldeternit S.R.L. Bicaz ultimul aflat în stadiul de
închidere (cele doua depozite se găsesc înregistrate și în HG 349//2005).
În afara acestor depozite există și depozitul de deșeuri industriale “Monomer” de la S.C.
Fibrexnylon S.A Săvinești depozit în conservare, care poate sa conțină și deșeuri periculoase.
Accidentele majore pe c ăile de comunicații rutiere, feroviare și aeriene reprezintă
18
fenomenele de întrerupere bruscă și nedorită a deplasării mijloacelor de transport, însoțite de

victime în rândul participanților la trafic sau al celor aflați în apropierea căii de rulare, avarierea sau
distrugerea mijloacelor de transport sau a căii de rulare, producerea de pagube materiale
importante.
Principalele cauze ale accidentelor pe căile de comunicații sunt:
- greșeli de circulație;
- greșeli în exploatarea mijloacelor de transport;
- defecțiuni ale mijloacelor de transport;
- condiții de vreme nefavorabile;
- acte de terorism.
În județul NEAMȚ există următoarele căi de comunicații (surse de risc)pe care se pot
produce accidente majore:
a) Drumuri:
• naționale 381.838 km;
• județene 758.580 km;
• comunale 764.415 km.
b) Căi ferate:
• călători și marfă 140 km
• industriale 164 km.
c) Căi de comunicații aeriene.
d) Rețele de conducte magistrale de gaz metan
■ Costișa - Piatra Neamț - Bicaz
■ Tazlău - Săvinești
■ Secuieni - Roman - Cristești - Tîrgu Neamț
Riscuri nucleare
În zona de responsabilitate a ISU „Petrodava” al Județului Neamț nu se găsesc obiective

nucleare și nu se află în una din zonele de planificare de urgență.
Populația Județului Neamț poate fi afectată de urmările unor accidente produse la CNE
Cernavodă precum și de către cele transfrontaliere produse la CNE Kozlodui - Bulgaria, Pecs -
Ungaria și Cernobâl.
Structurile abilitate să gestioneze acest tip de situație de urgență, vor asigura transpunerea
în practică a măsurilor specifice pe termen lung, conform prevederilor planului de urgență
radiologică existent la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Petrodava al Județului Neamț.
Transmiterea datelor necesare înștiințării populației despre producerea acestor accidente
revine în sarcina Agenția de Protecție a Mediului Neamț, Agenției Naționale de Meteorologie și
Hidrologie și ISU „Petrodava” al Județului Neamț.
Poluarea apelor, surse de poluare
Surse potențiale de poluare pe râuri:
1. Râul Ozana: a) Leghin - S.C. Mihoc Oil S.R.L. - instalație de stabilizat țiței
b) Boboiești - sonde de petrol;
c) Dumbrava - evacuarea orașului Tîrgu Neamț E1.
2. Râul Moldova: a) Timișești - surse din județul Suceava;
b) Roman - evacuare ARCELOR MITTAL TUBULAR PRODUCTS
ROMAN E2, AGRANA E3.
Stațiile de pompare ape uzate orășenești - S.C. ACVASERV SRL Roman;
19
3. Râul Siret: a) Luțca - surse din județul Suceava, evacuare SUINPROD E4;
b) Ion Creangă - evacuarea stației de epurare orașului Roman E5;
- evacuare T.C.E. 3 Brazi - Ferma Bașta E6.
4. Râul Bistrița: a) Frumosu - surse din județul Suceava;
b) Straja - evacuarea stației orașului Bicaz E7;
c) Piatra Neamț - Electrocentrale , C.H.E. Bâtca Doamnei;
d) Roznov - evacuare PERGOPAPER E8, evacuarea stației orașului Piatra
Neamț E9;
e) Frunzeni - nu există surse punctiforme de poluare.
5. Canalul UHE: a) Zănești - E10 evacuarea platformei chimice (SC FIBREXNYLON),
Electrocentrale ;
6. Râul Bicaz:
a) Bicaz Chei - Stațiunea Lacu Roșu;
b) Bicaz aval - evacuarea CARPATCEMENT E1.
7. Pârâul Schit: a) Durău - evacuarea Stațiunii Durău E12.
Prăbușiri de construcții, instalații sau amenajări
Având în vedere tendința de des concentrare a activităților de pe marile platforme

industriale, acest tip de risc se poate manifesta cu preponderență la construcțiile și instalațiile
conservate și scoase din producție, cum este cazul construcțiilor de pe platforma Săvinești, unde au
fost dezafectate foarte multe capacități de producție.
In afara acestor obiective în județul Neamț mai sunt identificate 3 imobile cu risc seismis
ridicat(clasa I de risc) în municipiul Roman.
În județul Neamț, Sucursala Hidrocentrale “Bistrița” are un număr de 11 amenajări
hidrotehnice, pentru care exista autorizații de funcționare în condiții de siguranța, deci nu pot
constitui, în condiții normale de exploatare, o sursa de risc.
Acumulările naturale (Cuejdel) și cele piscicole, în număr de 29, au fost verificate în anul
2007 și s-a ajuns la concluzia că nu prezintă pentru moment o sursă de pericol.
2.2.Analiza riscurilor biologice
Epidemii
În vederea protecției populației în cazul epidemiilor, sunt prevăzute a acționa 7(șapte)
unități sanitare cu o capacitate de 3535 paturi, rețeaua ambulatorie formată din 10 ambulatorii de
specialitate, 90 de dispensare (urbane și rurale), 15 dispensare de întreprindere, 17 dispensare
școlare și alte cabinete private.
Reprezintă sursă de risc pentru această situație de urgență toate aglomerările de persoane
(școli, spitale, instituții publice, gări, autogări, precum și următoarele obiective:
Spitalul Neamț - secția contagioase
Spitalul Tîrgu Neamț - secția contagioase
Spitalul Roman - secția contagioase
Epizootii
În județul Neamț sunt inventariate următoarele colectivități de animale: 119.748 bovine,
264.459 ovine, 114.833 porcine, 24.213 cabaline. Localitățile în care există mari colectivități de
20
animale sunt: Girov, Mărgineni, Secuieni, Zănești, Trifești, Roman, Dumbrava Roșie și Piatra
Neamț.
Obiective sursa de risc:
- Sursa de risc biologic o reprezintă toate exploatațiile de animale atât din sectorul
gospodăriilor populației cat și din sectorul colectivităților, inclusiv mediul silvatic.
- In caz de apariție a unor boli majore la animale, în vederea combaterii acestor boli se
folosesc diferite substanțe chimice, care prezintă risc chimic pentru utilizator pe timpul
efectuării dezinfecției, dezinsecției și deratizării.
Analiza riscurilor existente și efectele posibile ale acestora
Persoanele expuse cel mai tare acestui risc(infectării și îmbolnăvirii) sunt cele din cadrul
serviciului D.S.V.S.A. Neamț și/sau IJSU Neamț pe timpul desfășurării activităților specifice în
cazul suspicionării și apariției unor boli ca de exemplu: Pesta aviară, Boala lui Aujeszky, Rabia
(Turbarea), Tuberculoza, Tularemia, Bruceloza, Salmoneloza, Antrax, Leptospiroza, Rujetul.
Pe lângă aceste boli virotice și bacteriene, e posibila infectarea personalului cu alte boli
transmisibile de la animale vii la om (zoonoze) din grupa micozelor (Aspergiloza, Dermatomicoza)
și parazitozelor (Toxoplasmoza,Teniaza).
În caz de calamitați naturale (inundații, cutremure, accident nuclear, incendii) personalul
acestui serviciu intervene pentru efectuarea de tratamente profilactice, vaccinări profilactice,
ecarisarea teritoriului și efectuarea DDD.
De asemenea, intervine în controlul potabilității apei, a igienei și salubrității furajelor.
Laboratorul Sanitar Veterinar de Stat Neamț, ca unitate destinată să monitorizeze această
sursă de risc este organizat în 2 compartimente:
- Compartiment Sănătate animala;
- Compartiment Siguranța alimentelor.
Compartimentul de Sănătate animala are ca activitate stabilirea diagnosticelor unor boli,
supravegherea sănătății sau a controlului răspunsului vaccinal. în acest scop se recoltează probe de
la animale sau din mediul lor de viata.
Compartimentul Siguranța alimentelor are ca activitate supravegherea salubrității și calității
produselor de origine animală.
Analiza riscurilor de incendiu
Identificarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de apreciere și stabilire a nivelurilor

de risc de incendiu (pentru clădiri civile), respectiv a categoriilor de pericol de incendiu (pentru
construcții de producție și depozitare), în anumite împrejurări, în același timp și spațiu, pe baza
următorilor parametri:
a) densitatea sarcinii termice și destinația/funcțiunea, la clădirile civile;

b) proprietățile fizico-chimice ale materialelor și substanțelor utilizate, prelucrate,
manipulate sau depozitate, natura procesului tehnologic și densitatea sarcinii termice, pentru
construcțiile de producție și depozitare;
c) sursele potențiale de aprindere existente.
Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de estimare și cuantificare a riscului
asociat unui sistem, denumit în continuare risc de incendiu existent, determinat pe baza
probabilității de producere a incendiului și a consecințelor evenimentului respectiv, precum și de
comparare a acestuia cu un nivel limită prestabilit, denumit în continuare risc de incendiu acceptat.
2.3. Zone cu risc crescut
OBIECTIVE SURSĂ DE RISC LA INUNDAȚII
21
Barajul Izvorul Muntelui - S.C. Hidroelectrica A.A.
Conform studiului “Sistem de avertizare-alarmare sonora aval de lacurile de acumulare in

caz de accidente la baraje acumulări Bistrița si Siret”, realizat de I.S.P.H. București, ipotezele de
calcul pentru stabilirea zonelor inundabile in caz de avariere sau debite in regim natural catastrofal
au fost fixate astfel:
1) Apariția unor debite catastrofale;
2) Producerea unor avarii medii;

3) Avarierea grava a barajelor sau digurilor amenajărilor hidrotehnice in următoarele
ipoteze:
3.1 pentru barajul Izvorul Muntelui s-au presupus trei ipoteze:
- avariere pe 25% din înălțime (24,4 m) si 25% din lățime (50 m);
3.2 pentru restul barajelor de pe râul Bistrița, care au diguri de pământ s-a presupus ca se
avariază digurile si nu barajele, fiind mai ușor de avariat cu următoarele breșe:
- Pâng ărați (100 m), Vaduri (100 m), Batca Doamnei (150 m) si Reconstrucția (150 m).
Ca efecte ale avarierii barajelor, studiile au arătat:
I. Unda maxima de inundații care poate produce avaria in lanț a celorlalte baraje din
aval (pe râurile Bistrița si Siret) este produsa de avarierea Barajului Izvorul Muntelui. In ipoteza
unei avarieri la barajul Izvorul Muntelui, cu breșa de 75% pe lățime si înălțime, unda parcurge
distanta de 260,7 km, pana la confluenta cu Dunărea in 12 ore. Astfel poate ajunge la Pângărați in
19', la Vaduri in 24', la Batca Doamnei in 32', la Captare Piatra Neamț (fosta Reconstrucția) in 36',
iar pe teritoriul județului Bacău, la Racova in 96', la Gârleni in 107', la Lilieci in aproximativ in 2
ore (126'), la CHE Bacău (Baraj agrement) in 147', la Galbeni in 177', la Răcăciuni in 217', la
Berești in 274', la Călimănești (Vrancea) in 362'.
Calculul ipotetic pentru înălțimea valului produs (la 75% avariere'), este estimat la 60
m in aval de Barajul Izvorul Muntelui, înălțimea undei de viitura scade treptat in aval, ajungând la
Pângărați - 28 m, la Vaduri - 31 m, la Batca Doamnei - 19,5 m, la Reconstrucția - 19,8 m, la
Racova - 9,7 m, la Gârleni - 9,6 m, de la Lilieci pana la Baza de agrement Bacău aproximativ 8,3
m, la Galbeni - 6,2 m, la Răcăciuni si Berești - 6,6 m, la Călimănești - 12,4 m, iar la confluenta cu
Dunărea - 5,42 m.
Pe teritoriu l județului Neamț, localitățile mai importante care pot fi inundate in
urma avarierii Barajului Izvorul Muntelui pe 75% din înălțime si lățime sunt: Bicaz, Tărcau,
Pângărați, Alexandru cel Bun, Piatra Neamț, Dumbrava Roșie, Săvinești, Roznov, Piatra
Șoimului, Borlești, Zănești, Rediu, Podoleni, Costișa.
II. Daca se avariază digurile acumulării Batca Doamnei, unda rezultata va avaria
digurile acumulării Reconstrucția, diguri care sunt proiectate ca fiind diguri (drepte) fuzibile, deci
deversarea la nevoie se poate face in zona Anexa Văleni, dar nu se vor avaria barajele din aval de
Captarea Piatra Neamț.
III. Daca Barajul izvorul Muntelui se avariază pe 50% din înălțime si lățime, atunci
înălțimea undei va scădea cu 1 - 14 m in diverse amplasamente.
IV. Daca Barajul Izvorul Muntelui se avariază numai pe 25% din înălțime si lățime,
atunci înălțimea undei va scădea cu 1 - 34 m in diverse amplasamente.
S.C. GA PRO CO CHEMICALS S.A.
Este singurul obiectiv tip SEVESO cu risc major existent în zona de responsabilitate a ISU
„Petrodava” al județului Neamț. Are ca obiect de activitate producerea îngrășămintelor chimice
azotoase. Gestionează următoarele substanțe chimice periculoase: amoniac, acid azotic, azotat de
amoniu.
22
1. RELIEFUL
Societatea comercială este dispusă la limita dintre unitatea muntoasă si ceea subcarpatică,
în partea de S-SE a DEPRESIUNII CRACAU-BISTRIȚA și respectiv în NV DEPRESIUNII
TAZLĂULUI. Trecerea de la munți la dealuri nu este brutală, ci firească ,în trepte. Solul este
preponderent pietros-argilos.
2. INFORMAȚII METEO CLIMATICE ALE ZONEI
Caracteristic zonei platformei chimice sunt curenții de aer dinspre NV spre SE. In
intervalul noiembrie-martie pot să apară pentru perioade scurte de timp (de ordinul orelor-maxim o
zi) schimbări de direcție cu 1800.
Zilele cu calm atmosferic sunt caracterizate de apariția curenților ascendenți. În sezonul rece se
produce ceața industrială.
Toate aceste condiții atmosferice influențează proprietățile fizico-chimice ale substanțelor
periculoase din punct de vedere al concentrației, persistenței și dispersiei.
Curenții ascendenți produc dispersia norului toxic și micșorează concentrația, dar în același
timp măresc raza de acțiune a norului.
Creșterea gradului de umiditate din atmosferă duce de asemenea la diminuarea
concentrației norului toxic, dar și antrenarea lui la suprafața pământului.
In atmosferă cu umiditate bogată la producerea contaminării poate să apară apa amoniacală
și unii acizi (ploaia acidă) cu influențe negative asupra populației, animalelor, solului și pânzei
freatice.
Terenul în trepte, condițiile de umiditate, coroborate cu schimbarea direcției vântului pot
crește concentrația de toxic pe pante și favorizează acumularea acestuia în văi.
Vegetația din zona de vest (pădure) favorizează micșorarea distanțelor de propagare a
norului toxic.
3. SURSE ȘI TIPURI DE RISC
Ca factori de risc major se pot considera: depozitele de azotat de amoniu și depozitul de

amoniac.
Riscurile cu efecte în afara amplasamentului sunt: accidentul chimic major și explozia.
a) Accidentul chimic major.
Cauzele posibile ale acestuia pot fi: distrugerea rezervorului; fisura în peretele rezervorului.
În urma producerii acestuia are loc o emisie de amoniac în fază lichidă și gazoasă.
Amoniacul lichid, într-o primă fază se scurge în cuva rezervorului, o cotă parte transformându-se în
gaz chiar în timpul deversării. Aerul înconjurător este antrenat rapid în evaporarea amoniacului
lichid, ducând la o răcire semnificativă a amestecului aer-gaz și la formarea unui nor dens.
Raza letală determinată prin studiul de risc se aproximează a fi la 1 km.
Raza de contaminare se apreciază a fi de 4 km.
- În raza letală se situează majoritatea societăților comerciale situate în S-E platformei chimice, o
porțiune din DC 110 și o porțiune din calea rutieră și feroviară Piatra Neamț-Bacău situată în
dreptul obiectivului.
- În raza de contaminare se situează localitatea Săvinești inclusiv satul D-va Deal și DJ 155A cu
trecerea peste canalul Bistrița și căile de comunicație mai sus menționate.
b) Explozia.
Depozitele de azotat de amoniu constituie un factor de risc major datorită posibilității
producerii de explozii și degajarea unei mari cantități de oxizi de azot, a căror efecte se multiplică
cu efectele produse de norul de amoniac rezultat ca urmare a distrugerii tancului.
Raza letală (suflul exploziei, fluxul termic) determinată prin studiul de risc se aproximează
a fi la 1,3 km (865 m, 1,6 km).
Raza de contaminare se apreciază a fi de 7,5 km.

- În raza letală se situează toate societățile comerciale de pe platforma Săvinești, Comuna Săvinești,
partea de N a orașului Roznov, partea de S a localității Dumbrava Roșie.
4. EFECTE ASUPRA PERSONALULUI ȘI POPULAȚIEI NEPROTEJATE

23
Poluările accidentale ale solului cu azotat de amoniu nu periclitează pe termen lung solul,
în schimb pot duce la impurificarea apei din sol pe termen lung. Atât ionul azotat cât și ionul
amoniu sunt factori de impurificare importanți ai apei freatice, îngreunând potabilizarea acesteia.
Ionul amoniu - se poate oxida parțial, sub acțiunea unor microorganisme în ioni de azotit,
mult mai toxici decât ionii de azotat. Folosirea apei freatice cu conținut de azotiți ca apă potabilă,
periclitează în special sănătatea copiilor.
Amoniacul - este o substanță periculoasă, în concentrații mari provoacă sufocarea celor
expuși.
Oxizii de azot (NOJ - sunt toxici și avizi de oxigen ceea ce duce la deces prin asfixiere.
24
CAPITOLUL 3
EVALUAREA RISCURILOR
3.1. Definirea conceptului
Principalele concepte utilizate în Managementul riscurilor sunt următoarele:
Identificare Evaluare
Managementul
Raportare
riscurilor Gestionare
Revizuire Monitorizare
25
Controlul intern managerial - Ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii

publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu
reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi
eficace; acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile. Sintagma
"control intern managerial" subliniază responsabilitatea tuturor nivelurilor ierarhice pentru ţinerea
sub control a tuturor proceselor interne desfăşurate pentru realizarea obiectivelor generale şi a celor
specifice.
Entitate publică (EP) – Autoritate publică, instituţie publică, companie/societate naţională,

regie autonomă, societate comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este
acţionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează fondurile publice şi/sau administrează
patrimoniul public.
Evaluarea riscului – Evaluarea impactului materializării riscului, în combinaţie cu

evaluarea probabilităţii de materializare a riscului. Evaluarea riscului o reprezintă valoarea
expunerii la risc.
Expunere la risc – Consecinţele, ca o combinaţie de probabilitate şi impact, pe care le

poate resimţi o entitate publică în raport cu obiectivele prestabilite, în cazul în care riscul se
materializează.
Gestionarea riscului – Măsurile întreprinse pentru diminuarea probabilităţii (posibilităţii)

de apariţie a riscului sau/şi de diminuare a consecinţelor (impactului) asupra rezultatelor
(obiectivelor), dacă riscul s-ar materializa. Gestionarea riscului reprezintă diminuarea expunerii la
risc, dacă acesta este o ameninţare.
Impactul – Reprezintă consecinţa / efectele generate asupra rezultatelor (obiectivelor), dacă

riscul s-ar materializa. Dacă riscul este o ameninţare, consecinţa asupra rezultatelor este negativă,
iar dacă riscul este o oportunitate, consecinţa este pozitivă.
Instituţie publică (IP) - Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Ministerele, celelalte

organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice
autonome, precum şi instituţiile din subordinea/coordonarea acestora, finanţate din bugetele
prevăzute la art.1 alin.2 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi
completările ulterioare.
Limita de toleranţă la risc – Nivelul de expunere la risc ce este asumat de entitatea publică,
prin decizia de neimplementare a măsurilor de control al riscului.
Managementul riscurilor (MR) – Procesul care vizează identificarea, evaluarea,

gestionarea (inclusiv tratarea) şi constituirea unui plan de măsuri de atenuare a riscurilor, revizuirea
periodică, monitorizarea şi stabilirea responsabilităţilor.
Materializarea riscului – Translatarea riscului din domeniul incertitudinii (posibilului) în

cel al certitudinii (al faptului împlinit). Riscul materializat se transformă dintr-o ameninţare
posibilă în problemă, dacă riscul reprezintă un eveniment negativ sau într-o situaţie favorabilă,
dacă riscul reprezintă o oportunitate.
Măsuri de control – Acțiuni stabilite pentru gestionarea riscurilor și monitorizarea

permanentă sau periodică a unei activități, situații, etc.
Obiective generale - Enunţ general asupra a ceea ce va fi realizat şi a îmbunătăţirilor ce vor

fi întreprinse; un obiectiv descrie un rezultat aşteptat sau un impact şi rezumă motivele pentru care
o serie de acţiuni au fost întreprinse.
26
Obiective specifice - Derivate din obiective generale şi care descriu, de regulă, rezultate sau
efecte aşteptate ale unor activităţi care trebuie atinse pentru ca obiectivul general corespunzător să
fie îndeplinit; acestea sunt exprimate descriptiv sub formă de rezultate şi se stabilesc la nivelul
fiecărui compartiment din cadrul entităţii publice; obiectivele specifice trebuie astfel definite încât
să răspundă pachetului de cerinţe SMART (specifice, măsurabile, adecvate, realiste, cu termen de
realizare).
Primul nivel de conducere – conducătorii compartimentelor din cadrul unei entități publice
aflate sub directa coordonare a conducătorului entității.
Probabilitatea de materializare a riscului – Posibilitatea sau eventualitatea ca un risc să se

materializeze. Reprezintă o măsură a posibilităţii de apariţie a riscului, determinată apreciativ sau
prin cuantificare, atunci când natura riscului şi informaţiile disponibile permit o astfel de evaluare.
Profilul de risc – Un tablou cuprinzând evaluarea generală documentată şi prioritizată a

gamei de riscuri specifice identificate, cu care se confruntă entitatea publică.
Responsabilul cu riscurile - Persoană desemnată de către conducătorul compartimentului

de la primul nivel de conducere, care colectează informaţiile privind riscurile din cadrul
compartimentului, elaborează şi actualizează registrul de riscuri la nivelul acestuia.
Registrul de riscuri – Document în care se consemnează informaţiile privind riscurile

identificate.
Risc – O situaţie, un eveniment, care nu a apărut încă, dar care poate să apară în viitor, caz
în care, obţinerea rezultatelor, în prealabil fixate, este ameninţată sau potenţată. Astfel, riscul poate
reprezenta fie o ameninţare, fie o oportunitate şi trebuie abordat ca fiind o combinaţie între
probabilitate şi impact.
Risc inerent – Riscul privind îndeplinirea obiectivelor, în absenţa oricărei acţiuni pe care ar
putea-o lua conducerea, pentru a reduce fie probabilitatea fie impactul acestuia.
Risc operaţional – Risc care poate afecta capacitatea unui compartiment de a-şi atinge
obiectivele specifice.
Risc rezidual - Riscul privind îndeplinirea obiectivelor, care rămâne după stabilirea şi
implementarea răspunsului la risc.
Risc semnificativ / strategic / ridicat – Risc major, reprezentativ care poate afecta
capacitatea entităţii de a-şi atinge obiectivele; risc care ar putea avea un impact şi o probabilitate
ridicată de manifestare şi care vizează entitatea în întregimea ei.
Secretariat tehnic al Comisiei de monitorizare - persoană/persoane desemnată/desemnate

de către preşedintele Comisiei de monitorizare sau compartiment având ca sarcină principală
managementul documentelor ce sunt în atribuţia comisiei, în funcţie de complexitatea structurii
organizatorice a entităţii publice
Tipul de răspuns la risc – Strategia adoptată cu privire la risc, ce cuprinde şi măsuri de

control, după caz.
Toleranţa la risc – Cantitatea de risc pe care o entitate publică este pregătită să o tolereze
sau la care este dispusă să se expună la un moment dat.
3.2. Identificarea riscurilor
Managementul riscurilor presupune identificarea şi evaluarea riscurilor, identificarea şi

stabilirea răspunsului la risc în vederea micşorării posibilităţii de aparaţie a riscurilor, cât şi
diminuarea consecinţelor produse, ca urmare a materializării riscurilor.
27
Identificarea obiectivelor şi activităţilor aferente realizării acestora
În procesul de identificare a riscurilor se au întotdeauna în vedere obiectivele şi activităţile

care contribuie la realizarea acestora. Pentru o identificare corespunzătoare a riscurilor, este absolut
necesară existenţa unui document, care să conţină obiectivele asumate la nivelul entităţii. Acesta
poate fi un plan de management, un plan strategic instituţional sau un alt document care să
includă: obiectivele generale, obiectivele specifice, activităţile care contribuie la atingerea
obiectivelor.
Se recomandă ca fiecare entitate publică să parcurgă următoarele etape:
1. Stabilirea obiectivelor generale şi specifice ale entităţii publice, în concordanţă cu

prevederile Standardului 5 - Obiective.
Acest lucru se poate realiza în cadrul unor documente de management organizaţional,

planificare strategică instituţională sau prin elaborarea unei Liste a obiectivelor generale şi
specifice, conform modelului propus mai jos (a se vedea punctul 2).
Fiecare entitate publică trebuie să îşi definească obiectivele generale în strânsă concordanţă
cu misiunea entităţii şi a căror realizare se desfăşoară în condiţii de eficienţă, eficacitate şi
economicitate.
Obiectivele generale sunt transpuse în obiective specifice, cărora li se asociază o serie de

rezultate aşteptate şi indicatori şi se comunică responsabililor / salariaţilor.
Obiectivele specifice trebuie definite astfel încât să răspundă pachetului de cerinţe SMART
(S - specifice, M - măsurabile, A - adecvate, R - realiste, T - să aibă un termen de realizare).
2. Stabilirea activităţilor pentru realizarea obiectivelor specifice prin

elaborarea Listei obiectivelor şi activităţilor (sau alt document de
planificare)
Nr. Obiective Obiective

Activităţi Observaţii
crt. generale specifice
.....
Conducătorul fiecărui compartiment din cadrul entităţii publice elaborează /

actualizează anual Lista obiectivelor şi activităţilor necesare realizării obiectivelor
specifice propuse, în concordanţă cu prevederile Standardului 6
- Planificare.
Identificarea, descrierea riscurilor şi a cauzelor care au favorizat apariţia

acestora
Pentru o bună administrare a riscurilor la toate nivelurile manageriale,

conducătorii compartimentelor de la primul nivel de conducere desemnează
responsabili cu riscurile. Aceştia identifică şi colectează riscurile aferente obiectivelor
şi/sau activităţilor, asumate de către conducătorul compartimentului şi monitorizează
procesul de implementare a managementului riscurilor.
Procesul de identificare a riscurilor este primul pas în demersul activităţii de
28
Management al riscului. Acesta îşi propune să descopere toate sursele posibile de risc,
cu scopul eliminării sau diminuării probabilităţii şi efectelor/impactului pe care acestea
le pot produce.
După identificarea obiectivelor şi a activităţilor aferente, se va trece la etapa
următoare, de identificare a vulnerabilităţilor (punctelor slabe interne/de la nivelul
entităţii, care pot cauza apariţia riscurilor) şi a ameninţărilor (care vin din exteriorul
instituţiei).
Numărul riscurilor creşte proporţional cu complexitatea entităţii publice şi cu numărul
activităţilor desfăşurate pentru atingerea obiectivelor.
Riscurile trebuie identificate la orice nivel, unde se sesizează că există consecinţe
asupra atingerii obiectivelor şi pot fi luate măsuri de soluţionare a problemelor.
Un risc identificat poate impacta mai multe obiective ale entităţii publice, având grade
diferite de impact.
Funcţie de gradul de maturitate al entităţii publice, identificarea riscurilor se poate

afla într-una din cele două faze:
 Identificarea riscurilor în faza iniţială - specifică entităţilor nou înfiinţate, fără
un istoric în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor sau fără un management al
riscurilor foarte bine dezvoltat. Aceeaşi situaţie se întâlneşte în cazul demarării
proiectelor noi sau de noi activităţi.
 Identificarea permanentă a riscurilor - specifică entităţilor care au dezvoltat un
sistem coerent şi consolidat de control intern managerial şi implicit de management
al riscurilor.
Un management eficace al riscurilor presupune faptul că identificarea riscurilor este

un proces permanent, care permite racordarea entităţii publice la procesul de
schimbare şi adaptare.
Un proces eficient de management al riscurilor la nivelul entităţii publice trebuie să ia
în calcul şi priorităţile instituţiilor în coordonare/subordonare sau aflate sub autoritate,
care contribuie la realizarea obiectivelor entităţii publice respective.
Principalii factori care pot influenţa mediul de risc extern şi de care trebuie să ţină cont
fiecare entitate publică, sunt:
 Legile şi reglementările - fiecare entitate publică trebuie să îşi identifice acele legi
şi reglementări, în baza cărora funcţionează şi care definesc limitele de acţiune ale
entităţii;
 Modificarea / actualizarea obiectivelor programului de guvernare - în unele
situaţii, tratarea unor riscuri de către conducătorii entităţii publice este influenţată de
deciziile politice;
 Uneori, diminuarea bugetului care afectează atragerea / menţinerea /

facilitarea la cursuri de pregătire profesională a personalului entităţii publice.
În procesul de identificare a riscurilor primul pas îl reprezintă

completarea Formularului de alertă la risc (FAR).
Formularul de alertă la risc se poate utiliza de entități publice, conform unei proceduri
interne și în funcție de experiența acumulată în managementul riscurilor.
Formularul de alertă la risc conţine:

 Denumirea compartimentului în cadrul căruia s-a identificat riscul
29
 Detaliile privind riscul

 Descrierea riscului identificat
- Riscul identificat
- Obiectivul specific/activitatea căruia/căreia îi este ataşat riscul
- Cauzele
- Consecinţele
 Evaluarea riscului
- Estimarea probabilităţii de apariţie
- Estimarea impactului
- Evaluarea expunerii la risc
 Opinie cu privire la risc: tipul de răspuns la risc (strategia
adoptată), măsuri de control recomandate;
 Documentaţia utilizată pentru fundamentarea riscului identificat
 Persoana care identifică riscul
 Data întocmirii formularului
 Responsabilul cu riscurile
 Data primirii formularului de către responsabilul cu riscurile
 Conducătorul compartimentului
 Decizia conducătorului compartimentului de clasare, escaladare
sau reţinere pentru gestionare a riscului.
3.3. Tipuri de risc

Clasificarea riscurilor
1) Risc semnificativ / strategic / ridicat - Pierderea expertizei tehnice existente la

nivelul aparatului de lucru al entităţii publice.
 obiectivul - menţinerea unui nivel ridicat al calităţii activităţii, la nivelul
aparatului de lucru al entităţii publice.
 descrierea riscului - pierderea expertizei tehnice existente la nivelul aparatului
de lucru al entităţii publice.
 cauza - lipsa personalului calificat pe anumite domenii; grad scăzut de
atractivitate a funcţiei publice.
 impact - imposibilitatea derulării unor activităţi cu un personal nespecializat,
fără competenţe în domeniile de activitate; lucrări de o calitate slabă.
2) Risc operaţional - diminuarea bugetului alocat pentru achiziţionarea

de materiale consumabile la nivelul entităţii, care poate afecta numai anumite
compartimente.
 obiectivul - creşterea gradului de asigurare
cu materiale consumabile pâna la 100%.
 descrierea riscului – diminuarea bugetului alocat
pentru achiziţionarea de materiale consumabile la nivelul entităţii
 cauza - rectificare bugetară negativă; creşterea preţurilor la anumite materiale;
realocări de resurse pe alte priorităţi
 impact - întârzieri în realizarea sarcinilor de serviciu din cauza lipsei
consumabilelor.
În funcţie de mediile în care apar potenţiale cauze ale riscurilor, se pot

identifica următoarele:
30
1. Cauze externe - sunt specifice mediului extern al entităţii publice şi se

numesc ameninţări.
Aceste ameninţări nu pot fi controlate în totalitate de entitatea publică, dar
pot fi luate măsuri de gestionare a riscurilor.
Exemplu de medii generatoare de ameninţări / cauze externe
Politice, economice, socio-culturale, tehnologice, juridice, de mediu -
precum catastrofe naturale, condiţii meteo, etc.
2. Cauze interne - sunt specifice entităţii publice şi se numesc vulnerabilităţi.
Aceste vulnerabilităţi pot fi de regulă gestionate direct în cadrul entităţii
publice şi pot fi identificate la nivelul unor domenii de activitate specifice
entităţii, rezultând mai multe tipuri de vulnerabilităţi.
Exemple cauze interne

Financiare, resurse umane, achiziţii publice, regulamente şi norme interne
cum ar fi: prevederi care exced cadrul legal sau intră în contradicţie cu
acesta, baze de date neactualizate
Funcţie de domenii / zone de risc / arii de intervenţie sunt identificate

riscurile de corupţie.
Procesul de management al riscurilor include şi gestionarea riscurilor de
corupţie, identificate la nivelul entităţii publice. Astfel, etapele parcurse în
procesul de management al riscurilor se aplică şi în gestionarea riscurilor de
corupţie.
Cadrul conceptual, metodologic şi organizatoric al managementului
riscurilor de corupţie este menţionat şi prin diverse metodologii la nivelul
entităţilor publice în domeniul riscurilor de coruptie.
Listă exemple de riscuri identificate la nivelul unor compartimente,

specifice entitătilor publice.
Compartiment Resurse Umane
Nr.
Obiectiv / Activitate Risc
crt.
Dosare profesionale neconforme cu
Gestionarea dosarelor
1 prevederile legale, din punct de vedere
profesionale
al
conţinutului documentelor obligatorii.
Elaborarea Planului anual de Realizarea formării profesionale la nivelul
2 Pregătire Profesională la entităţii publice într-un procent prea mic
nivelul entităţii publice. faţă de nevoia de formare identificată.
Evaluarea anuală a Utilizarea insuficientă a informaţiilor
3 performanţelor profesionale desprinse în urma evaluării în procesul de
individuale. management al resurselor umane.
Direcţia Economică
31
Nr.
crt.
Elaborarea Bugetului de Fundamentarea deficitară a unor
1
venituri şi cheltuieli (BVC). capitole de cheltuieli din BVC.
Analiza, verificarea,
centralizarea şi transmiterea
situaţiilor financiare Depăşirea termenului legal de
2 trimestriale şi anuale primite depunere la Ministerul Finanţelor
de la entităţile din subordine, Publice a situaţiilor financiare
ordonatori centralizate.
terţiari de credite.
Intocmirea ordinului de plată de
Deschidere de credite repartizare a sumelor deschise eronat,
3
bugetare. către un alt beneficiar, altă sumă sau
alt cont bancar.
Compartiment Investiţii
Nr.
crt.
Derularea programului de Aprobarea cu întârziere a BVC-lui pe
1
investiţii pe anul în curs. anul în curs.
Necontractarea la timp a lucrărilor de
Modernizarea mijloacelor fixe modernizare a clădirilor, ca urmare a
2
(ex. clădiri) aprobată prin BVC. contestaţiilor depuse la licitaţia de
contractare execuţie lucrari.
Întârzieri în aprobare de către
Finalizarea lucrărilor prevăzute conducătorul entităţii a proceselor
3
în programul de investiţii. verbale de recepţie a lucrărilor ca
urmare a sesizării unor neconformităţi.
Direcţia Strategii şi Programe
Nr.
crt.
Elaborarea Strategiei de
dezvoltare a infrastucturii de
Utilizarea unor informaţii perimate,
alimentarea cu apa a oraşului, în
incomplete sau eronate în procesul
1 perioada 2016 – 2020, strategie
elaborării Strategiei de dezvoltare a
axată, în principal, prin
infrastucturii de alimentare cu apa.
accesarea de fonduri
nerambursabile de la
UE.
32
Realizarea Etapei I de
implementare a Stategiei de
dezvoltare a infrastucturii de Blocarea etapei de proiectare
2
alimentare cu apă a oraşului, datorită afectării unor proprietăţi
respectiv etapa de proiectare şi private şi implicarea expropierii de
avizare. terenuri.
Realizarea Etapei II de
implementare a Stategiei de Documentaţia depusă pentru
dezvoltare a infrastucturii de aprobarea proiectului este
3
alimentare cu apă a oraşului, incompletă sau nu este completată la
aprobarea finanţării proiectului termen conform solicitărilor.
prin fonduri de la UE.
3.4. Metode de evaluare a riscurilor
Evaluarea riscurilor se realizează urmărind un tip de răspuns la risc într-o ordine

de priorităţi şi reprezintă etapa ulterioară identificării riscurilor. Evaluarea riscurilor
constă în:
 Estimarea probabilităţii de materializare a riscurilor;
 Estimarea impactului asupra obiectivelor/activităţilor în
cazul materializării riscurilor;
 Evaluarea expunerii la risc - combinaţie între probabilitate şi
impact. Evaluarea riscurilor trebuie să:
 se bazeze pe utilizarea unei scale de evaluare;
 aibă în vedere pe toţi cei afectaţi de risc;
 facă distincţia între expunerea la risc şi toleranţa la risc.
Scopul evaluării riscurilor constă în: stabilirea unei ierarhii a riscurilor identificate şi
funcţie de toleranţa la risc, stabilirea celor mai adecvate măsuri de tratare a riscurilor.
O analiză de risc nu poate elimina complet riscul deciziei, dar poate oferi conducerii
unei entităţi publice capacitatea de a:
 decide dacă riscul este sau nu acceptabil;
 cunoaşte consecinţele deciziei atât cele pozitive, cât şi cele
negative;
 reduce riscurile prin măsuri de control.
Estimarea probabilităţii de materializare a riscului

 Presupune determinarea sau aprecierea unei probabilităţi /
incertitudini.
 O posibilă metodă de estimare a probabilităţii de materializare a
riscului o reprezintă luarea în calcul a frecvenţei de materializare a
unor riscuri în trecut.
Ca instrument de evaluare, se pot utiliza scale de probabilităţi. Valorile acestor
scale sunt generate de experienţa celor care lucrează în Managementul riscului la
nivelul entităţii publice. Astfel, se pot utiliza mai multe tipuri de scale referitoare la
estimarea probabilităţii de materializare a unui risc:
33
Pragurile de probabilitate reflectă percepţia entităţii publice asupra incertitudinii cu care

pot fi asociate riscurile identificate.
La unele riscuri se impune o estimare calitativă, la altele se impune o estimare
cantitativă.
Estimarea impactului asupra obiectivelor în cazul materializării riscurilor

Estimarea impactului se face atât calitativ cât şi cantitativ.
Chiar dacă estimările cantitative sunt mai apreciate şi mai relevante, în cele din urmă, imaginea
unitară asupra riscurilor identificate este dată de o apreciere calitativă (aceasta se construieşte
inclusiv pe baza estimării cantitative).
Impactul poate viza: componenta calitativă, componenta patrimonial – bugetară; componenta
efort (resurse umane); componenta de timp.
Exemplu Impactul produs de angajarea neconformă de personal

 componenta calitativă - scăderea calităţii lucrărilor
 componenta bugetară - 50 milioane de lei/an în plus la bugetul instituţiei
 componenta efort - încărcarea suplimentară cu sarcini a personalului mai bine
pregătit
 componenta timp - 600 de ore de întârziere în îndeplinirea sarcinilor
Nu este obligatoriu ca estimarea impactului să se facă pe toate componentele sale, deoarece
uneori nu este posibil acest lucru sau nu este relevant.
Rezultatele estimarilor cantitative asupra impactului se transpun într-o apreciere calitativă
care reflectă importanţa percepută în raport cu obiectivele.
Tipuri de scale calitative referitoare la impact:

scală în 3 trepte scală în 5 trepte
Scala în trei trepte de estimare este un instrument util în fazele de început ale dezvoltării unui
sistem de Management al riscurilor la nivelul entităţii publice. Ulterior, pe măsură ce entităţile
publice dobândesc experienţă se poate trece la o scală în cinci trepte.
Evaluarea expunerii la risc

Expunerea la risc este un concept probabilistic, fiind legată direct de probabilitatea de materializare
a riscului. Ea are semnificaţie doar înainte de apariţia riscului. Expunerea la risc operează cu o
ierarhie implicită a riscurilor identificate.
Expunerea la risc este o combinaţie între probabilitate şi impact, fiind un indicator bidimensional,
de tip matriceal. Aceasta se poate reprezenta în mai multe forme, funcţie de modelul adoptat pentru
estimarea probabilităţii şi a impactului de materializare a riscului, astfel:
34
𝑬𝒗𝒂𝒍𝒖𝒂𝒓𝒆 (𝑬)=𝑷𝒓𝒐𝒃𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆 (𝑷) 𝒙 𝑰𝒎𝒑𝒂𝒄𝒕 (𝑰
În cazul entităţiilor publice care utilizează o scală cu 5 trepte rezultă o matrice cu 25 valori pentru
expunerea la risc. Aceste valori pot fi deopotrivă calitative şi cantitative, astfel:
𝑬𝒗𝒂𝒍𝒖𝒂𝒓𝒆 (𝑬)=𝑷𝒓𝒐𝒃𝒂𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆(𝑷)𝒙𝑰𝒎𝒑𝒂𝒄𝒕 (𝑰)
O astfel de reprezentare presupune un Management al riscurilor bine dezvoltat şi o capacitate

managerială ridicată la nivelul entităţii publice, evidenţiată cantitativ, astfel:
În cazul entităţiilor publice care utilizează o scală cu 3 trepte rezultă o matrice cu 9 valori pentru
expunerea la risc. Aceste valori pot fi deopotrivă calitative şi cantitative, astfel:
35
scală cantitativă scală calitativă
3.5. Gestionarea riscurilor - strategie, monitorizare, revizuire

Pentru gestionarea eficientă a procesului de Management al riscurilor, la
nivelul entităţii publice este necesar să existe:
a. Structură cu atribuţii în Managementul riscului;
b. Responsabil cu gestionarea riscurilor la nivelul fiecărui compartiment de la
primul nivel de conducere din cadrul entităţii publice (Responsabilul cu
riscurile);
c. Procedură de sistem (PS) privind Managementul riscurilor.
Procedura de sistem trebuie să stabilească un cadru general unitar de identificare,
evaluare şi gestionare a riscurilor la nivelul entităţii publice.
Identificarea, stabilirea şi implementarea tipului de răspuns la risc.

În cadrul tipului de răspuns la risc (strategiei adoptate) se defineşte toleranţa la risc.
Toleranţa la risc reprezintă cantitatea de risc pe care o entitate publică este pregătită
să o tolereze sau la care este dispusă să se expună la un moment dat în situaţii în care
riscul poate fi o oportunitate sau ameninţare.
În acest caz toleranţa la risc are o valenţă duală.
Exemplu
Fluctuaţia personalului entităţii în limita procentului de 10% - poate fi benefică
entităţii, reprezentând o oportunitate de a „întineri” personalul; dacă însă fluctuaţia de
personal depăşeşte această limită putem vorbi de o ameninţare în condiţiile în care
entitatea nu mai poate reţine personalul calificat.
În conexiune cu toleranţa la risc se stabileşte limita de toleranţă la risc, limită ce se

analizează din următoarele perspective:
Perspectiva cost-beneficiu - scopul acestei analize este de a se depista dacă limita de
toleranţă propusă nu presupune “costuri” exagerat de mari în raport cu beneficiul.
Perspectiva resurselor totale - pe care entitatea publică le poate aloca măsurilor de
control. Dacă resursele sunt insuficiente, se operează o ierarhizare a riscurilor în
funcţie de priorităţi şi o reajustare a limitelor de toleranţă pentru riscurile mai puţin
prioritare.
36
Toleranţa la risc se poate face în raport cu expunerea la risc, utilizând o reprezentare

matriceală, astfel:
Toate riscurile care au un nivel al expunerii peste limita de toleranţă la risc acceptată (desenată cu
linia îngroşată) necesită măsuri de control prin care aceste riscuri să devină unele reziduale.
O altă reprezentare presupune codarea pe culori a riscurilor (tehnica semaforului), fapt care oferă o
imagine comprehensivă asupra intensităţii măsurilor de control ale riscurilor identificate.
Scala cu 5 trepte
Scala cu 3 trepte
37
Profilul de risc oferă o imagine de ansamblu, cuprinzând evaluarea generală, documentată şi

prioritizată a gamei de riscuri specifice cu care se confruntă entitatea.
Profilul de risc se interpretează astfel:
 Riscurile care se situează în zona de culoare roşie au expunerea la risc şi deviaţia cea mai
mare faţă de toleranţa la risc şi acestea reclamă, cu prioritate, iniţierea unor măsuri de control.
 Riscurile care se situează în zona de culoare galbenă au o expunere ce depăşeşte limita de
toleranţă la risc, dar deviaţia de la aceasta este una moderată. Aceste riscuri pot fi tratate prin
măsuri de control sau monitorizate, în funcţie de decizia conducerii entităţii publice.
 Riscurile care se situează în zona de culoare verde sunt cele caracterizate cu o expunere
aflată sub limita de toleranţă la risc şi în această zonă se află riscurile asumate.
38
CAPITOLUL 4
ACOPERIREA RISCURILOR
4.1. Concepția desfășurării acțiunilor de protecție - intervenție
La elaborarea concepției de desfășurare a acțiunilor de protecție-intervenție, Comitetul

Județean pentru Situații de Urgență va desfășura următoarele activități:
- stabilirea etapelor și fazelor de intervenție, în funcție de evoluția probabilă a situațiilor de
urgență;
- definirea obiectivelor;
- crearea de scenarii pe baza acțiunilor de dezvoltare, a premiselor referitoare la condițiile
viitoare:
- completarea alternativelor față de obiectivele urmărite;
- identificarea și alegerea alternativei de acțiune optime și care recomandă planul de acțiune ce
urmează să fie aplicat;
- selectarea cursului optim de acțiune și stabilirea dispozitivului de intervenție;
- luarea deciziei și precizarea/transmiterea acesteia la structurile proprii și celor de cooperare.
Pentru evitarea manifestării riscurilor, reducerea frecvenței de producere ori limitarea
consecințelor acestora instituțiile publice deconcentrate/descentralizate, operatorii economici sursă
de risc din județ vor dispune următoarele acțiuni:
a) monitorizarea permanentă a parametrilor meteo, seismici, de mediu, hidrografici etc. și
transmiterea datelor la autoritățile competente(inclusiv Centrul Operațional Județean);
b) activități preventive pe domenii de competență;
c) informarea populației asupra pericolelor specifice unității administrativ-teritoriale și asupra
comportamentului de adoptat în cazul manifestării unui pericol;
d) participarea la exerciții și aplicații organizate și desfășurate de Inspectoratul pentru Situații
de Urgență “Petrodava” al Județului Neamț.
Monitorizarea factorilor de risc se realizează la nivelul județului de către centrele operative
cu activitate permanentă (S.G.A. Neamț, S.H. Bistrița, Stația meteorologică Piatra Neamț)
dispeceratele operatorilor economici sursă de risc, comitetele locale pentru situații de urgență în a
căror teritorii s-au identificat surse de risc, instituții publice cu atribuții în domeniu, reprezentate în
CJSU Neamț (Agenția de Protecție a Mediului, Autoritatea Sanitar Veterinară etc.).
39
Datele culese referitoare la sursele de risc se vor transmite oportun dispeceratului IJSU
Neamț pentru informarea președintelui CJSU și executarea primelor măsuri de protecție.
Activitățile preventive sunt planificate, organizate și desfășurate în scopul acoperirii
riscurilor de către toate instituțiile reprezentate în CJSU pe domenii de competență și constau în:
a) controale și inspecții de prevenire;

b) avizare/autorizare de securitate la incendiu și protecție civilă;
c) acordul;
d) asistența tehnică de specialitate;
e) informarea preventivă;
f) pregătirea populației;
g) constatarea și sancționarea încălcărilor prevederilor legale;
h) alte forme.
Informarea populației asupra pericolelor specifice se realizează de componenta preventivă
organizată la fiecare comitet local pentru situații de urgență, precum și de personalul specializat al
insituțiilor publice desemnat să desfășoare activități preventive.
Planificarea exercițiilor și aplicațiilor în domeniul situațiilor de urgență se stabilește anual
prin ordinul de pregătire al Prefectului Județului. Organizarea și desfășurarea acestor exerciții și
aplicații se va efectua de către comitetele locale pentru situații de urgență, celulele de urgență ale
operatorilor economici sursă de risc și Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Petrodava” al
Județului Neamț.
În funcție de situația tactică creată, la aceste activități de pregătire vor participa și
instituțiile publice implicate în gestionarea diferitelor tipuri de riscuri.
Pe timpul desfășurării exercițiilor și aplicațiilor se va verifica viabilitatea planurilor de
intervenție întocmite de comitetele locale pentru situații de urgență sau operatorii economici.
Aceste planuri trebuie să cuprindă informații referitoare la:
a) categoriile de servicii de salvare/intervenție în caz de urgență și amplasarea unităților
operative;
b) încadrarea și mijloacele de intervenție și protecție a personalului/populației pentru fiecare tip
de risc, pe categorii de forțe și mijloace, cum sunt: autospeciale de lucru cu apă și spumă,
autospeciale de stingere cu pulbere și azot, autospeciale pentru descarcerare și iluminat, autoscări
pentru salvare de la înălțime și alte tipuri de autospeciale, servanți pompieri, salvatori, asistenți
medicali, scafandri, alpiniști etc.;
c) zona de acoperire a riscurilor;
d) timpii de răspuns, cuantificați de o comisie compusă din specialiști ai inspectoratului
județean/al municipiului București pentru situații de urgență;
e) activitatea operațională, prin prezentarea detaliată a ponderii intervențiilor la incendii;
asistență medicală de urgență, reanimare și descarcerare; deblocări/salvări de persoane; salvări de
animale etc.;
f) alte informații considerate necesare.
4.2. Etapele de realizare a acțiunilor
Măsurile de protecție și intervenție se realizează în următoarele etape:
1. în situația pericolului iminent de producere a situației de urgență(predezastru);

2. pe timpul producerii situației de urgență;
3. în etapa post-situație de urgență(postdezastru).
Indiferent de etapă, desfășurarea intervenției cuprinde următoarele operațiuni principale:

a) alertarea și/sau alarmarea unităților și a subunităților pentru intervenție;
b) informarea personalului de conducere asupra situației create;
c) deplasarea la locul intervenției;
d) intrarea în acțiune a forțelor, amplasarea mijloacelor și realizarea dispozitivului preliminar de
intervenție;
e) transmiterea dispozițiilor preliminare;
f) recunoașterea, analiza situației, luarea deciziei și darea ordinului de intervenție;
40
g) evacuarea, salvarea și/sau protejarea persoanelor, animalelor și bunurilor;

h) realizarea, adaptarea și finalizarea dispozitivului de intervenție la situația concretă;
i) manevra de forțe;
j) localizarea și limitarea efectelor situației de urgență;
k) înlăturarea unor efecte negative ale situației de urgență;
l) regruparea forțelor și mijloacelor după îndeplinirea misiunii;
m) stabilirea cauzei producerii evenimentului și a condițiilor care au favorizat evoluția acestuia;
n) întocmirea procesului-verbal de intervenție și a raportului de intervenție;
o) retragerea forțelor și mijloacelor de la locul acțiunii în locul de dislocare permanentă;
p) restabilirea capacității de intervenție;
q) informarea inspectorului inspectorului-șef și a eșalonului superior;
r) analiza intervențiilor și evidențierea măsurilor de prevenire/optimizare necesare.
Operațiunile necesare desfășurării intervenției sunt comune serviciilor profesioniste,

private sau voluntare pentru situații de urgență.
4.3. Faze de urgență a acțiunilor
In cazul declanșării unei surse de risc, forțele care acționează în prima fază sunt serviciile
voluntare(private) pentru situații de urgență, primele ajunse la locul incidentului. La sosirea
serviciilor profesioniste pentru situații de urgență în zona de producere a evenimentului,
conducerea acțiunilor va fi efectuată de comandantul acestora.
În funcție de locul, natura, amploarea și evoluția situației de urgență, intervențiile
serviciilor profesioniste pentru situații de urgență sunt organizate astfel:
a. urgența I - asigurată de gărzile de intervenție ale subunității în raionul afectat;
b. urgența a II-a - asigurată de către subunitățile Inspectoratului pentru Situații de Urgență
„Petrodava” al județului Neamț;
c. urgența a III-a - asigurată de către două sau mai multe unități limitrofe;
d. urgența a IV-a - asigurată prin grupări operative, dislocate la ordinul inspectorului general al
Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, în cazul unor intervenții de amploare și de lungă
durată.
Operațiunile de intervenție sunt executate în succesiune, pe urgențe, astfel:
a) În urgența I, de regulă, sunt cuprinse misiunile care trebuie executate de către structurile
specializate, în scopul prevenirii agravării situației de urgență, limitării sau înlăturării, după caz, a
consecințelor acestora, și se referă la:
1. deblocarea căilor de acces și a adăposturilor;
2. limitarea efectelor negative în cazul riscului iminent de prăbușire a unor construcții;
3. salvarea victimelor;
4. acordarea asistenței medicale de urgență;
5. descoperirea, identificarea și paza elementelor de muniție nefuncționale sau neexplodate;
6. limitarea și înlăturarea avariilor la rețelele de gospodărie comunală;
7. evacuarea și asigurarea măsurilor de adăpostire a populației și a sinistraților aflați în zonele
supuse riscurilor;
8. stingerea incendiilor;
9. decontaminarea personalului, terenului, clădirilor și tehnicii;
10. asigurarea mijloacelor de subzistență.
b) În urgența a II-a se continuă acțiunile din urgența I, concentrându-se la locul evenimentului

forțe și mijloace de intervenție, și se îndeplinesc toate celelalte misiuni specifice, până la
terminarea acțiunilor de intervenție. Acestea se referă la:
1. dispersarea personalului și bunurilor proprii în afara zonelor supuse riscurilor
complementare;
2. evacuarea, protejarea și, după caz, izolarea persoanelor contaminate;
3. asigurarea suportului logistic privind amenajarea și deservirea taberelor pentru sinistrați;
4. constituirea rezervei de mijloace de protecție individuală și colectivă;
41
5. decontaminarea personalului, terenului, clădirilor și tehnicii, dacă situația o impune;

6. executarea controlului contaminării radioactive, chimice și biologice a personalului și
bunurilor proprii;
7. executarea controlului contaminării surselor de apă potabilă;
8. executarea controlului sanitar-epidemic în zonele de acțiune a forțelor și mijloacelor proprii;
9. asanarea terenului de muniția neexplodată, rămasă în urma conflictelor militare;
10. refacerea sistemului de alarmare și a celui de comunicații și informatică;
11. controlul și stabilirea măsurilor pentru asigurarea viabilității unor căi de comunicație,
pentru transportul și accesul forțelor și mijloacelor de intervenție;
12. asigurarea mijloacelor de subzistență;
13. îndeplinirea altor misiuni stabilite prin lege.
(3) În cadrul urgențelor a III-a și a IV-a continuă să se execute acțiunile din primele două
urgențe, în funcție de momentul în care s-au declarat, cu forțe și mijloace sporite.
Forțele și mijloacele destinate intervenției precum și variantele de acțiune sunt specificate

în planurile de protecție și intervenție întocmite pe tipuri de situații de urgență.
Pentru instruirea și pregătirea personalului din cadrul serviciilor profesioniste pentru
situații de urgență, un exemplar din fiecare plan de protecție și intervenție întocmit pentru fiecare
obiectiv sursă de risc din județ se regăsește la dispeceratul Centrului Operațional Județean Neamț.
4.4. Acțiunile de protecție-intervenție
Serviciile de intervenție în situații de urgență constituite la nivelul județului acționează pentru

îndeplinirea următoarelor misiuni:
a) salvarea și/sau protejarea oamenilor, animalelor și bunurilor materiale, evacuarea și
transportul victimelor, cazarea sinistraților, aprovizionarea cu alimente, medicamente și materiale
de primă necesitate;
b) acordarea primului ajutor medical și psihologic, precum și participarea la evacuarea
populației, instituțiilor publice și a operatorilor economici afectați;
c) aplicarea măsurilor privind ordinea și siguranța publică pe timpul producerii situației de
urgență specifice;
d) dirijarea și îndrumarea circulației pe direcțiile și în zonele stabilite ca accesibile;
e) diminuarea și/sau eliminarea avariilor la rețele și clădiri cu funcțiuni esențiale, a căror
integritate pe durata cutremurelor este vitală pentru protecția populației: stațiile de pompieri și
sediile poliției, spitale și alte construcții aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu secții de
chirurgie și de urgență, clădirile instituțiilor cu responsabilitate în gestionarea situațiilor de urgență,
în apărarea și securitatea națională, stațiile de producere și distribuție a energiei și/sau care asigură
servicii esențiale pentru celelalte categorii de clădiri menționate, garajele de vehicule ale serviciilor
de urgență de diferite categorii, rezervoare de apă și stații de pompare esențiale pentru situații de
urgență, clădiri care conțin gaze toxice, explozivi și alte substanțe periculoase, precum și pentru căi
de transport, clădiri pentru învățământ;
f) limitarea proporțiilor situației de urgență specifice și înlăturarea efectelor acesteia cu
mijloacele din dotare.
Misiunile desfășurate de serviciile de intervenție în situații de urgență se realizează printr-

un ansamblu de activități constând în:
- înștiințare;
- avertizare și alarmare;
- adăpostire;
- protecție nucleară, biologică și chimică;
- evacuare;
- asanarea teritoriului de muniția rămasă neexplodată;
- limitarea și înlăturarea urmărilor situațiilor de protecție civilă;
- alte măsuri tehnice și organizatorice specifice.
42
Modalitățile concrete de desfășurare a acestor misiuni sunt prevăzute în planurile de

intervenție specifice fiecărei situații de urgență, planuri aprobate sau avizate de președintele
Comitetului Județean pentru Situații de Urgență și/sau inspectorul șef al Inspectoratului pentru
Situații de Urgență „Petrodava” al județului Neamț.
Pentru îndeplinirea misiunilor specifice, serviciile de intervenție acționează individual sau

în cooperare cu alte forțe aparținând Sistemului Național de Apărare, în conformitate cu Planul
comun de intervenție al unităților M.Ap.N. și M.I.R.A.pentru limitarea și înlăturarea efectelor
dezastrelor pe teritoriul județului Neamț. Viabilitatea prevederilor acestui plan se verifică
trimestrial cu ocazia aplicațiilor tactice de cooperare organizate de Inspectoratul pentru Situații de
Urgență „Petrodava” al județului Neamț.
4.5. Realizarea circuitului informațional-decizional și de cooperare
Prefectul, în calitate de președinte al Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, este

factorul unic de decizie la nivelul județului Neamț.
În urma analizării situației de urgență create și a propunerilor șefilor grupurile de suport
tehnic, președintele Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Neamț poate decide asupra:
- aplicării planului de protecție și intervenție pe fiecare tip de factor de risc;
- declarării stării de urgență pe întreg teritoriul județului sau pe o parte a acestuia;
- desfășurării acțiunilor de intervenție;
- responsabilităților, pe etape, pentru membrii Comitetului Județean pentru Situații de Urgență;
- suplimentării forțelor și mijloacelor pentru intervenție, asigurând cooperarea cu acestea;
- întocmirii sintezelor și rapoartelor.
Organizarea circuitului informațional decizional pentru gestioarea situațiilor de urgență la
nivelul județului Neamț este aprobată de președintele Comitetului Județean pentru Situații de
Urgență
43
BIBLIOGRAFIE
https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2018/07/Metodologia-de-management-al-riscurilor-2018.pdf
https://cis01.central.ucv.ro/manag_ac_ad/2011/files/metodologie_risc.pdf
https://cna.md/public/files/Ghid_metodologic.pdf
44

Disertatie Analiza Risc

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Disertatie Analiza Risc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Disertație – Zuz Petronela

1.1. Amplasare geografică și relief

1.2. Caracteristici climatice

1.3. Rețeaua hidrografică

2.1. Analiza riscurilor naturale

2.2. Analiza riscurilor biologice

2.3. Zone cu risc crescut

3.1. Definirea conceptului de risc

3.2. Identificarea riscurilor

3.3. Tipuri de risc

3.4. Metode de evaluare a riscurilor

3.5. Gestionarea riscurilor

4.1. Conceptia desfasurarii actiunilor de protectie – interventie

4.2. Etapele de realizare a actiunilor

4.3. Faze de urgenta a actiunilor

4.4. Actiuni de protectie – interventie

4.5. Realizarea circuitului informational – decizional si de cooperare

Caracterizarea județului Neamț

1.1. Amplasare geografică și relief

Suprafața ocupată (ha) %

Relieful județului prezintă o diversitate deosebită determinată într-o lungă perioadă

Repartiția în teritoriu a principalelor tipuri și subtipuri de soluri este condiționată de

Fig. 1.1. Harta județului Neamț, România

Fig. 1.2. Amplasarea județului Neamț în teritoriu

În zona orașului Tîrgu Neamț predomină solurile podzolite brune argilo-iluviale,

1.2. Caracteristici climatice

D. Fenomene meteorologice extreme

1.3. Rețea hidrografică

Fig. 1.3. Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz), jud. Neamț

Amenajarea hidrotehnică Izvorul Muntelui - barajul este amplasat amonte de confluența

Fig. 1.5. Barajul Izvorul Muntelui - Bicaz

Amenajarea hidroenergetică Vaduri - barajul este format din 3 deschideri echipate cu 3

Amenajarea hidroenergetică Vânători - barajul este format din 5 câmpuri deversoare

Amenajarea complexă a bazinului hidrografic Cuejdiu

Amenajarea râurilor Siret și Moldova la Roman

Consolidare și îndiguire mal râu Siret în zona Complexului de porci Bașta -

Dig Roman - Răchiteni

Apărare ROMFLAX SA Sagna împotriva inundațiilor Râul Siret

Îndiguire râu Bicaz la Tașca

Căi de transport rutiere

Drumurile naționale de pe teritoriul județului Neamț formează o rețea sprijinită în partea de

Căi de transport feroviare

Analiza riscurilor generatoare de situații de urgență

2.1. Analiza riscurilor naturale

FENOMENE METEOROLOGICE PERICULOASE

terenuri agricole și s-au înregistrat mortalități la animale.

• 4478 gospodării individuale;

d) Grindină - în zona de sud a județului, de-a lungul comunicațiilor Piatra Neamț-Costișa

e) Ninsori abundente și viscolite care blochează circulația auto, în special pe trasele

Suprafața fondului forestier este de 246.265 ha.

toate afectând litiera.

FENOMENE DISTRUCTIVE DE ORIGINE GEOLOGICĂ

Riscuri de transport și depozitare produse periculoase

În județul Neamț sunt autorizate să transporte deșeuri periculoase si nepericuloase un

fenomenele de întrerupere bruscă și nedorită a deplasării mijloacelor de transport, însoțite de

În zona de responsabilitate a ISU „Petrodava” al Județului Neamț nu se găsesc obiective

Poluarea apelor, surse de poluare

Surse potențiale de poluare pe râuri:

Prăbușiri de construcții, instalații sau amenajări

Având în vedere tendința de des concentrare a activităților de pe marile platforme

2.2.Analiza riscurilor biologice

Analiza riscurilor existente și efectele posibile ale acestora

Analiza riscurilor de incendiu