CAPITOLUL 2

ROLUL FACTORILOR DE CONTROL IN TRANSPORTUL ALUVIUNILOR

2.1.Factorul hidrologic

Hidrologia unui bazin hidrografic prezintă importanţă pentru producerea şi transportul

de aluviuni. Aceasta acţionează atât sub formă de curenţi peliculari (scurgerea difuză),
precum și sub formă de curenți concentrați, provocând eroziune și transport de material spre
zonele cele mai coborâte (Rădoane N, 2004).
În ceea ce priveşte principalii factori genetici ai scurgerii, acestia sunt precipitaţiile,
resursele subterane, temperatura aerului, condiţiile de relief, vegetaţia, solurile etc. (Ujvari,
1970). Un rol important pentru modificările condiţiilor sau a regimului scurgerii revine şi
activităţii antropice (Olariu et.al, 1999).

2.1.1. Analiza regimului hidrologic anual şi sezonier

Pe baza datelor de monitorizare îndelungată de la staţiile hidrometrice din bazinul
hidrografic Siret au putut fi analizate următoarele caracteristici ale scurgerii lichide.
Scurgerea medie. Din analiza tabelelor 2.1, 2.2 si 2.3 privind scurgerea medie din
bazinul hidrografic Siret se pot desprinde câteva concluzii:
–debitele specifice medii anuale înregistrate în lungul râului Siret se menţin destul de
mari, dacă le analizăm în contextul principalilor afluenţi dispuşi pe dreapta bazinului în
arealul montan, datorită aportului bogat şi ritmic adus de aceştia. De exemplu, la staţia
hidrometrică Lungoci scurgerea lichidă specifică este de 5,90 l/sec/km2.
-lunile cu scurgerea cea mai bogată sunt martie (pentru râurile din podiş, ex. Bârlad –
17,4 %), aprilie pentru majoritatea râurilor cu obârşie în arealul montan (Siret-Lungoci –
14,4%; Trotuş-Vrânceni – 16,8%) şi luna mai pentru bazinul Bistriţa (17,7% la Bistriţa-
Frumosu).
–în lunile de primăvară şi vară, valorile scurgerii medii lunare sunt cele mai ridicate.
–toamna şi iarna, la toate staţiile hidrometrice din bazinul hidrografic Siret scurgerea
medie lunară are valori scăzute.
–în distribuţia sezonieră, valorile cele mai mari ale scurgerii medii se produc în
perioadele de primăvară şi vară în proporţii oarecum echivalente, cu excepţia râului Bârlad,
unde ponderea scurgerii lichide de primăvară este cu mult mai mare decât cea a perioadei de
vară.

Tabelul nr. 2.1. Scurgerea lichidă medie anuală analizată la principalele staţii hidrometrice din
b.h. Siret
Nr. Staţia Suprafaţa Altit.med. Debit med. Debit spec.
Râul hidrometrică
crt. (A kmp) (Hmed.m.) mult.(m3/s) (l/s/km2)
1 Siret Siret 1637 572 13,0 7,94
2 Siret Huţani 2152 515 15,4 7,16
3 Suceava Iţcani 2299 629 16,6 7,22
4 Siret Lespezi 5899 513 37,2 6,31
5 Moldova Roman 4285 678 35,1 8,19
6 Siret Drăgeşti 11899 525 77,9 6,55
7 Bistriţa Frumosu 2860 1172 37,9 13,3

1
 8 ,, Frunzeni 6440 980 63,6 9,88
9 Siret Adj. Vechi 20355 647 154 7,50
10 Trotuş Vrânceni 4077 734 35,0 8,58
11 Bârlad Tecuci 6778 220 10,4 1,53
12 Putna Boţârlău 2460 554 15,3 6,22
13 Siret Lungoci 36095 539 214 5,90
14 Rm. Sărat Tătaru 1060 295 2,53 2,38
15 Buzău Racoviţa 5240 530 28,3 5,40
Sursă date: A.B.A.”SIRET”Bacău – Serviciul de Hidrologie

2
 Tabelul nr. 2.2. Repartiţia lunară procentuală a scurgerii lichide analizată la principalele staţii
hidrometrice din bazinul hidrografic Siret
St.
Râul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An.
hidrom.
Qlunar 5,01 7,71 17,0 25,4 19,9 21,6 17,1 13,4 10,1 6,48 6,33 6,36 13,0
Siret Siret
% 3,3 4,5 11,0 16,0 13,0 13,6 11,2 8,8 6,4 4,2 4,0 4,0 100
Qlunar 12,7 14,9 30,5 63,5 59,8 61,5 50,6 46,0 29,5 19,9 16,9 15,0 35,1
Moldova Roman
% 3,1 3,3 7,4 14,8 14,5 14,4 12,2 11,0 6,9 4,8 4,0 3,6 100
Qlunar 30,3 41,5 81,4 144 122 130 106 97,6 64,1 43,4 38,6 35,9 77,9
Siret Drăgeşti
% 3,3 4,1 8,9 15,1 13,3 13,6 11,6 10,6 6,8 4,7 4,1 3,9 100
Qlunar 14,6 15,6 27,8 70,2 79,1 59,6 48,4 40,2 31,4 25,1 23,1 20,0 37,9
Bistriţa Frumosu
% 3,3 3,2 6,2 15,2 17,7 12,8 10,8 9,0 6,8 5,6 5,0 4,4 100
Qlunar 14,9 19,1 38,0 71,7 66,0 54,2 44,6 34,8 23,9 19,5 17,2 16,2 35,0
Trotuş Vrânceni
% 3,6 4,2 9,2 16,8 16,0 12,7 10,8 8,4 5,6 4,8 4,0 3,9 100
Qlunar 6,42 12,0 21,4 18,1 11,9 13,5 9,62 6,80 5,87 5,95 5,90 6,95 10,4
Bârlad Tecuci
% 5,5 8,8 17,4 14,4 9,7 10,6 7,9 5,7 4,7 4,9 4,7 5,7 100
Qlunar 110 136 220 378 332 331 266 233 179 135 128 125 214
Siret Lungoci
% 4,4 4,9 8,6 14,4 13,2 12,7 10,5 9,2 6,9 5,4 4,8 5,0 100
Qlunar 16,2 20,8 37,0 55,3 50,9 39,5 35,5 20,6 16,1 15,9 15,5 16,7 28,3
Buzău Racoviţa
% 49,5 5,6 11,1 16,0 15,3 11,4 10,6 6,2 4,7 4,7 4,5 5,0 100
Sursă date: A.B.A.”SIRET” Bacău – Serviciul de Hidrologie

Tabelul nr. 2.3. Repartiţia procentuală a scurgerii lichide pe anotimpuri analizată la principalele
staţii hidrometrice din bazinul hidrografic Siret
Per.iarnă Per.primăvară Per. Vară Per. toamnă
Râul St. hidrom. XII-II III-V VI-VIII IX-XI Total
Siret Siret 11,8 40,0 33,6 14,6 100
Siret Lungoci 14,3 36,2 32,4 17,1 100
Moldova Roman 10,0 36,7 37,6 15,7 100
Bistriţa Frumosu 10,9 39,1 32,6 17,4 100
Bârlad Tecuci 20,0 41,5 24,2 14,3 100
Sursă date: A.B.A.”SIRET” Bacău – Serviciul de Hidrologie

În ceea ce priveşte modul în care scurgerea lichidă influenţează transportul de

aluviuni, graficul de variaţie al valorilor lunare indică anumite particularităţi (figurile 2.1.,
2.2 şi 2.3 ).
După cum am menţionat şi mai sus, scurgerea lichidă maximă lunară are loc aproape
la toate staţiile hidrometrice analizate în lunile aprilie – mai, datorită cumulării apei rezultate
din topirea zăpezilor cu ploile de primăvară.
Referitor la variaţia scurgerii lunare de aluviuni în suspensie analizând figurile 2.1 şi
2.2 se poate observa faptul că pentru staţiile hidrometrice din cursul superior şi mijlociu al
bazinului hidrografic (Iţcani, Tupilaţi, Lespezi, Drăgeşti) scurgerea solidă de aluviuni în
suspensie are valori ridicate în sezonul de vară, cu precădere în lunile iunie-august când
precipitaţiile au valorile medii lunare cele mai mari, care depăşesc 100 mm/lună.
Pentru staţiile hidrometrice din cursul inferior al Siretului (Boţârlău, Lungoci),
scurgerea de aluviuni este mai puternică atunci când scurgerea lichidă este compusă din
precipitaţii cumulate cu topirea zăpezilor.

3
Fig. 2.1. Evoluție comparativă a precipitațiilor, debitelor lichide și solide medii lunare multianuale la câteva stații hidrometrice reprezentative de pe râul Siret

4
Fig. 2.2.Evoluție comparativă a precipitațiilor, debitelor lichide și solide medii lunare multianuale la câteva stații hidrometrice reprezentative de pe afluenți
principali ai râului Siret

5
Fig. 2.3. Evoluție comparativă a precipitațiilor, debitelor lichide și solide medii lunare multianuale la câteva stații hidrometrice reprezentative de pe
afluenți
principali ai râului Siret

6
 Scurgerea maximă
Când se fac referiri la scurgerea medie, valorile extreme contează numai în sensul
ponderii pe care o dau acestor valori. În cazul scurgerii maxime (ca şi a celei minime, de
altfel) debitele extreme capătă o importanţă deosebită ca valori absolute, pentru efectele care
le produc (inundaţii şi lipsă de apă). În timp ce debitele medii, caracteristice unor anumite
perioade reprezintă valorile de calcul, debitele maxime şi minime sunt înregistrate efectiv ca
fenomene extreme.
Nu întotdeauna anii cu scurgerea cea mai bogată conţin şi debite istorice, ca urmare a
regimului neuniform al scurgerii, deşi există şi în aceşti ani debite foarte mari.
Din analiza debitelor maxime produse în perioada monitorizată se constată o mare
variabilitate a valorilor în timp şi în spaţiu. Pe râurile mici, unde se produc viituri locale
cauzate de ploile convectiv-orografice, datele la care s-au produs debitele maxime şi inundaţii
au fost extrem de diferite.
Din analiza întregului material hidrometric acumulat rezultă că principalele viituri cu
caracter mai general care s-au produs în cadrul bazinului hidrografic Siret sunt următoarele:
-viiturile din lunile iunie şi iulie 1969, din jumătatea nordică a bazinului hidrografic
Siret şi din lungul râului Siret;
-viitura din luna mai 1970, din bazinul hidrografic Bistriţa, cauzată de ploi suprapuse
peste zăpadă în curs de topire;
-viitura din luna iulie-august 1991, generalizată în lungul Subcarpaţilor Moldovei;
-viitura din luna iulie 2005, din bazinul hidrografic Trotuş şi de pe cursul inferior al
râului Siret;
-viitura din lunile iulie-august 2008, din jumătatea nordică a bazinului hidrografic
Siret;
-viitura din lunile iulie-august 2010 si din iunie 2017, din jumătatea nordică a b.h.
Siret.

7
 2.1.2. Influența viiturilor asupra tranzitului de aluviuni

După cum este bine ştiut din literatura de specialitate, cele mai mari valori ale
transportului de aluviuni se produc în timpul viiturilor. Viitura reprezintă o creștere a curgerii
prin albie, care atunci când depășește malurile naturale sau artificiale ale râului, acoperă zona
inundabilă a râului.
Spre exemplu, cea mai semnificativă viitură din anul 1991 s-a produs la sfârşitul
lunii iulie şi începutul lunii august a acestui an, cu geneza în arealul subcarpatic şi cu o
evoluţie cvasigenerală la nivelul întregului spaţiu hidrografic Siret.
În intervalul mai-iunie al anului 1991 au căzut precipitaţii ce reprezintă 75-125% din
valoarea medie multianuală. Pe acest fond general umed, local s-au produs şi cantităţi mari în
timp scurt, care au produs şi alte viituri, anterioare celei cvasigenerale din perioada 29.VII-
3.VIII. Între acestea menţionăm pe cele din subbazinul mijlociu al Tazlăului (1-7.VI), de pe
râul Polocin – afluent de stânga al Siretului (10.VI) şi din subbazinul Putna (29.VI-2.VII).
De asemenea, s-au produs viituri şi în subbazinul mijlociu al râului Bistriţa, în aval de
Acumularea Izvorul Muntelui.
Cele mai mari şi mai generalizate viituri s-au produs în Spaţiul hidrografic Siret în
urma precipitaţiilor abundente care au căzut în zilele de 28-29 iulie 1991. Acum, într-o
situaţie sinoptică deosebită, viiturile au fost de excepţie şi în multe localităţi au condus la
inundaţii catastrofale soldate cu numeroase victime omeneşti şi pagube materiale imense,
mai ales pe teritoriul judeţului Bacău.
Prin extinderea frontului de precipitaţii, prin durata şi cantităţile căzute, în
următoarele zile viitura s-a amplificat şi propagat pe râurile mari, căpătând un caracter
cvasigeneral.
Cantităţile de precipitaţii căzute în special în intervalul 28/29 iulie 1991 au depăşit în
multe puncte 150 l/m2 în 24 ore.
În timpul acestei viituri au fost distruse barajele Belci de pe râul Tazlău şi Mocanu de
pe râul Mocanu (afluent al râului Răcăciuni).
Debitul maxim înregistrat la stația hidrometrică Helegiu, situată imediat în amonte de
lacul Belci a fost de 1550 m 3/s. Prin ruperea barajului, în aval la staţia hidrometrică Slobozia,
debitul maxim a fost apreciat la 3290 m3 /s.
Viitura s-a propagat în râul Trotuş. Pe acest râu, viitura din amonte nu a avut debite
maxime de excepţie (1290 m3/s). După confluenţa cu râul Tazlău, la staţia hidrometrică
Vrânceni, debitul maxim a fost de 3720 m3/s. Unda de viitură s- a resimţit până pe cursul
inferior al râului Siret (3270 m3/s la staţia hidrometrică Lungoci).

8
 La viitura din anul 2005, de exemplu, problema care s-a ridicat în faţa
administratorului lacurilor de acumulare de pe cursul mijlociu al râului Siret (Galbeni,
Răcăciuni, Bereşti şi Călimăneşti) respectiv Hidroelectrica S.A - Sucursala Piatra Neamţ, a
fost aceea de a tranzita aceste viituri prin acumulările existente.
Pentru acumulările din amonte de confluenţa cu râul Trotuş (Galbeni, Răcăciuni,
Bereşti), debitele maxime afluente din râurile Siret (361 mc/s) şi Bistriţa (1470 mc/s) nu ar fi
reprezentat o problemă, dar prognoza hidrologică prevedea debite foarte mari pe râul Trotuş,
(fapt care s-a şi adeverit), iar aceste lacuri erau pline.
În aceste condiţii, volumele de apă afluente în Lacul Galbeni, nu au putut fi stocate,
iar debitul maxim evacuat din Lacul Bereşti a depăşit 1800 mc/s. Acest debit deosebit a ajuns
în Lacul Călimăneşti concomitent cu culminaţia viiturii de pe râul Trotuş, producând creşteri
rapide ale cotei lacului, cu toate că se deversau debite de cca 4000 mc/s.

Foto 2.1. Deversare în timpul viiturii din anul 2005 la barajul Lacului de Agrement Bacău

În această situaţie, s-au mărit debitele evacuate din Acumularea Călimăneşti până la
redresarea nivelurilor din lac.
Debitele evacuate au depăşit însă 4500 mc/s producând inundaţii în aval (Cosmeşti) şi
rupând digurile de pe râul Siret.
Debitele de pe râul Bârlad au fost reduse (150 m 3/s) şi nu au influenţat situaţia de pe
Siret. În schimb, debitele provenite de pe râurile Şuşiţa, Putna şi Rm. Sărat, deşi situate pe
ramura descrescătoare a viiturii (deci cu valori mai mici) au contribuit la creşterea volumului
scurgerii de pe cursul inferior al râului Siret. Astfel, cu toate pierderile produse prin ruperea
digurilor de pe sectorul din amonte, la staţia hidrometrică Lungoci, debitul maxim înregistrat
a fost de 4650 mc/s.
Şi în aval de Lungoci s-au produs pierderi importante prin ruperea digurilor şi
inundarea unor suprafeţe întinse de terenuri agricole.
Debitele de aluviuni în suspensie care s-au tranzitat în timpul acestei viituri, în diferite
secţiuni de pe râurile Trotuş, Siretul Inferior, Putna şi altele au fost deosebit de mari.

9
 2.1.3.Modul de utilizare al terenurilor

Aşa cum am menţionat în capitolul 1, evoluţia gradului de acoperire cu vegetaţie al

terenurilor a suferit numeroase modificări din cele mai vechi timpuri, atât din punct de vedere
al tipologiei cât şi ca pondere procentuală din suprafaţa ţării pentru fiecare tip de acoperire al
terenurilor.

Fig. 2.4. Harta utilizării terenurilor din bazinul hidrografic Siret la nivelul anului 2006 (prelucrată
după setul de date CORINE Land Cover 2006, www.eea.europa.eu)

10
 Fig. 2.5. Pondere utilizării terenurilor din bazinul hidrografic Siret la nivelul anului 2006

Încă din cele mai vechi timpuri, componenta naturală a modului de acoperire al
terenurilor a fost modificată sub influenţa omului, cu efecte reduse sau insignifiante.
Începând cu ultimii 200 de ani acest efect asupra modului de acoperire al terenurilor se
resimte tot mai pregnant şi din ce în ce mai agresiv (Feurdean et al., 2012).
În bazinul hidrografic Siret, tipurile de utilizare ale terenurilor sunt variate şi
influenţează în mod diferenţiat regimul scurgerii apei, producţia şi transportul aluviunilor.
În figura 5.25 se prezintă situaţia acoperirii terenurilor din bazinul hidrografic Siret la
nivelul anului 2006, exceptând partea superioară a bazinului situată în Ucraina, pentru care
nu deţinem informaţii deocamdată. Materialul cartografic a fost construit folosind setul de
date CORINE Land Cover la nivelul anului 2006, realizat de European Enviroment Agency
(http://www.eea.europa.eu). Acest set de date a fost prelucrat după ortofotoplanurile realizate
în România în perioada 2004-2006.
După cum se poate observa din materialul grafic prezentat (fig. 2.5), cele mai mari
suprafeţe din bazinul Siretului sunt ocupate de terenurile agricole în proporţie de aproximativ
43% (29% – teren arabil, 10% - terenuri agricole eterogene, 1,4% – vii şi livezi, 2,8% –
păşuni ş.a.) şi păduri în proporţie de aproximativ 37%. Celelalte tipuri de folosinţe ocupă
fiecare suprafeţe mai reduse dar toate cumulate reprezintă aproximativ 20% din suprafaţa
bazinului hidrografic Siret localizat în România.

2.2.Factorul antropic

Rolul intervențiilor antropice asupra modificării mediului natural a fost evaluat cu

privire la numeroase subdomenii ale acestuia, dar nici unul nu este atât de senzitiv la impactul
antropic precum transportul de aluviuni (Ichim et al., 1998; Rădoane et al, 2002). Aceasta,
deoarece orice intervenție însemnată în aria de producere a aluviuni (respectiv, bazinul
hidrografic) se resimte după un timp foarte scurt în cantitatea de sedimente tranzitate și
evacuate din bazinul respectiv.
In concluzie:

11
 - Anual, numai prin minerit, omenirea mobilizează ca surse de sedimente circa 3 000
miliarde tone de material (Holdgate et al. 1982), în timp ce râurile lumii transportă în mări şi
oceane în acelaşi interval 24 miliarde tone sedimente şi disoluţii, ceea ce raportat la unitatea
de suprafaţă a uscatului globului terestru (147.8 milioane km²) reprezintă 20298 tone/km²/an
şi respectiv 168 t/km²/an. Pentru condiţiile României, aşa cum rezultă din datele Ministerului
Mediului, Pădurilor şi Apelor, la nivelul anului 1991, numai sterilul din industria minieră a
fost de aproximativ 225 milioane tone, revenind ca expresie specifică cca. 950 t/km²/an, faţă
de cca. 185 t/km²/an aluviuni evacuate de râurile interioare.
- Anual, sunt scoase din circuitul agricol, pe Glob, prin activităţi agricole (!!!), cca 5 -
7 milioane ha, datorită eroziunii accelerate (Bul. WASWC, 1986), iar rata eroziunii
terenurilor, ca urmare a influenţei antropice a depăşit în multe regiuni rata regenerării
solurilor, care este, de exemplu pentru condiţiile climatului temperat, între 0.02 - 0.08 mm/an
(Hadley et al., 1985);
- În prezent, marile fluvii ale lumii cu sistemele lor hidrografice sunt în cea mai mare
parte, iar unele în totalitate, controlate de baraje cu lacurile aferente, al căror volum de apă a
depăşit de 5-6 ori debitul mediu al tuturor râurilor lumii, debit estimat la aproximativ 1250
km³/s (Ichim, Rădoane, 1986).
Amplasarea lacurilor tranversale de tip baraj a introdus mari discontinuităţi în
transportul de aluviuni, în evoluţia albiilor de râu şi a versanţilor adiacenţi, care în timp
geologic sunt controlate cu o rată foarte redusă de manifestare, de mişcările tectonice şi de
variaţiile nivelului general de bază. In ceea ce priveşte extinderea în spaţiu şi durata de
manifestare a influenţei unor astfel de structuri antropice, Williams, Wolman (1984), au
apreciat, pe baza analizei unei mari populaţii de cazuri, că pe cursul marilor fluvii distanţa
poate fi de ordinul sutelor de km, iar durata de ordinul miilor de ani. Ori, asemenea structuri
sunt şi în ţara noastră, în număr de cca. 260 lacuri de baraj, cu un volum total de cca. 13
miliarde m³ (1/3 din volumul total de apă tranzitat într-un an de râurile interioare) (Jelev,
1992). Mai mult, ele sunt însoţite de dizlocarea unor imense cantităţi de roci, de materiale
terigene, în general, care numai în perioada 1950-1990, în contextul amenajărilor
hidroenergetice au însumat cca 500 mil. m³ umpluturi, 771 km de diguri, 33 mil. m³ betoane
la suprafată, 12 mil. m³ excavaţii în subteran pe 669 km galerii, etc. (Constantinescu et al.,
1990).
Bineînţeles, pot fi date şi alte elemente primare de impact antropic în sistemul
aluviunilor cum ar fi: irigaţiile şi desecările, construcţiile civile şi urbanismul, construcţia şi
exploatarea drumurilor, regularizările de râuri şi terasarea versanţilor etc.
Problematica abordată se impune a fi tratată după următoarea structură: a) influența
modificărilor la nivelul utilizării terenurilor; b)evoluția organismelor torențiale ca efect al
activității antropice; c) construcția de baraje; d) extragerea de agregate minerale.
În general transportul de aluviuni dintr-un bazin hidrografic este scăzut în situația
unui procent mare de acoperire al terenurilor cu vegetație. Numeroase studii au indicat o
relație negativă între gradul de acoperire al terenurilor cu vegetație și transportul de aluviuni
(Vanacker et.al. 2007; Nadal-Romero et.al, 2010).
Deși forma exactă a acestei relații variază, în funcție de tipul de vegetație și alte
caracteristici ale bazinului de recepție, aceste studii indică foarte clar faptul că vegetația are
un control destul de mare asupra transportului de aluviuni dintr-un bazin hidrografic. Acest
control poate fi atribuit mai multor factori. Un grad ridicat de acoperire al terenurilor cu
vegetație asigură o protecție mai bună a solului împotriva picăturilor de ploaie, o rezistență
mai mare împotriva eroziunii în suprafață și o probabilitate mai mare ca sedimentele erodate
să se depună mai repede (Abrahams et.al, 1995; Ghyssels et.al, 2005, citaţi de Vanmaercke,
2012).
Pe lângă gradul de acoperire a terenurilor, mai contribuie și rădăcinile plantelor care
au un impact foarte puternic. Rădăcinile măresc rezistența solurilor împotriva eroziunii în
12
suprafață şi liniare sau a proceselor de ravenație (Ghyssels et.al, 2005; De Baets et.al., 2007,
citaţi de Vanmaercke, 2012), și de asemenea împotriva alunecărilor de teren, surpărilor și
tasărilor. Mai mult, rădăcinile și plantele, în general, pot îmbunătăți structura solului și
măresc rata de infiltrare, ducând la o reducere a scurgerii lichide pe versanți și a eroziunii
solului.
Din cele prezentate mai sus putem spune că cele mai importante tipuri de utilizare ale
terenurilor le reprezintă categoriile de vegetație care acoperă şi protejează solul. Astfel pentru
bazinul hidrografic Siret aceste tipuri de acoperire al terenurilor se referă la suprafața
împădurită și la tipul de utilizare agricolă, în special la ponderea terenurilor arabile.
În bazinul hidrografic Siret, situația acoperirii terenurilor este una deosebit de
complexă. Pe teritoriul acestui bazin întâlnim numeroase tipuri de vegetaţie. Dintre acestea,
terenurile acoperite cu pădure și cele agricole ocupă cea mai mare parte din bazinul
hidrografic Siret.
Un aspect foarte important al evoluției organismelor torențiale îl reprezintă activitatea
antropică. Astfel la originea apariției formelor de eroziune în adâncime stau traseele de
transport ale buștenilor, cărările de animale precum și drumurile construite în pantă.
În legătură cu acest aspect, Rădoane N (1987, 2004) arată că drumurile în pantă și
liniile de transport ale buștenilor favorizează dezvoltarea rapidă a celor mai lungi ravene.
Autorul prezintă situația din bazinele râurilor Pângărați și Oanțu (afluenți ai râului Bistrița),
unde densitatea drumurilor este de 2 km/km2, din care 80% sunt drumuri forestiere.
Degradarea drumurilor este accentuată în primii ani de darea în folosință. În cele două bazine
se apreciază că numai prin eroziunea drumurilor sunt evacuate în sistemul albiilor circa 20-
30% din totalul aluviunilor.
Între 1960-2001, în bazinul Siretului s-au amenajat 35 baraje cu înălţimea mai mare
de 10 m în spatele cărora s-au realizat acumulări pentru scopuri variate în care se includ:
energie electrică, alimentarea cu apă a localităților, irigaţii sau piscicultură şi agrement
(Rădoane N, Rădoane M, 2005). Astfel, bazinul hidrografic Siret se remarcă printr-o înaltă
utilizare a potenţialului hidrologic, concretizat în numărul de lacuri de baraj amenajate şi date
în exploatare.
Amenajarea în cascadă a lacurilor pe râurile Bistriţa, Siret indică gradul mare de
amenajare al acestui bazin hidrografic.
În ceea ce priveşte capacitatea lacurilor din bazinul râului Siret se remarcă o dominare
a acumulărilor cu capacităţi mici, aceasta fiind dată de cele cu volumele sub 20 mil. m 3. Doar
două lacuri au capacităţi peste 200 mil. m 3, Izvoru Muntelui de pe râul Bistriţa şi Siriu de pe
râul Buzău (Rădoane N, Rădoane M, 2005).
Sedimentarea în interiorul lacurilor de acumulare este o problemă importantă,
deoarece reduce capacitatea de stocare a volumelor de apă și, prin urmare, face ca structura să
fie mai putin eficientă.
Pentru acumulările mici, sedimentarea poate deveni o problemă foarte gravă întrucât
rata de sedimentare este, în general, mult mai mare în comparație cu acumulările mari
(Rădoane M, Rădoane N, 2005).

13
 Impactul acumulărilor de pe râul Siret asupra regimului scurgerii lichide și solide este,
de asemenea, exemplificat și grafic în figura 2.6, prelucrată de Rădoane M et al. (2013), după
Olariu, Gheorghe (1999).

Fig. 2.6. Impactul amenajarii de baraje

asupra transportului de aluviuni in lungul
râului Siret (Olariu și Gheorghe, 1999, cu
completari Rădoane M et al, 2013): (a)
schema pentru ilustrarea pozitiei barajelor,
a posturilor hidrometrice (◄) si a
confluentelor în lungul râului Siret; (b)
valorile medii ale debitelor lichide si
debitelor solide in suspensie, înainte
(coloana stânga) şi după (coloana dreapta)
apariţia barajelor.

14
 Un alt aspect important al sedimentării aluviunilor îl reprezintă gradul de reținere al
aluviunilor de către acumulări, calculat cu ajutorul parametrului TE. Acest parametru se poate
calcula prin două metode (Brown şi Brune).

Foto 2.2.. Deversare în timpul viiturii din iulie 2008 de pe râul Siret. Baraj acumularea Rogojeşti
(sus). Baraj acumularea Bucecea (jos).

În concluzie, capacitatea lacurilor de acumulare din bazinul hidrografic Siret de a

reține aluviunile din amonte variază între 63 – 99%. Pentru acumulările cu capacități mari
(Izvoru Muntelui, Siriu) acest parametru se apropie de 99% în timp ce pentru cele cu volume
mici valorile parametrului TE descresc până la valoarea de aproximativ 60%.
Aceste valori mari ale parametrului TE sugerează faptul că în acumulări sunt reţinute
cea mai mare parte a aluviunilor transportate pe râurile amenajate. Cantităţile de aluviuni
sedimentate sunt impresionante. Ratele anuale variază între 3000 – 2000000 t/an, în funcţie
de dimensiunea bazinului hidrografic, capacitatea lacurilor de acumulare, scurgerea lichidă şi
mulţi alţi factori care pot influenţa în amonte transportul de aluviuni.

15
 Acest lucru duce la un grad ridicat de colmatare al acumulărilor. Multe dintre ele sunt
colmatate peste 50% din capacitatea iniţială, iar altele chiar şi mai mult. Dăm astfel exemplul
unor lacuri de acumulare din bazinul hidrografic Siret cu un grad de colmatare foarte ridicat:
-râul Siret: acumulările Bucecea şi Galbeni (Olariu, 1992; ABA Siret, 2010). Datele
recente indică faptul că ambele acumulării sunt colmatate peste 50-60% din capacitate;
-râul Bistriţa: acumulările Pângăraţi, Vaduri, Bâtca Doamnei, Racova, Gârleni (Ciaglic
et al., 1973; Rădoane M, Rădoane N, 2005) sunt colmatate în proporţie de 60-70% din capacitate.
Acumularea Racova este nefuncţională în acest moment;
-râul Tazlău: Acumularea Belci în momentul distrugerii barajului în anul 1991 era
colmatată în proporţie de 60% (Olariu, 1992);
-râul Bârlad: acumulările Puşcaşi, Antoheşti, Găiceana, Pereschiv (Purnavel, 1999; ABA
Prut, 2012) colmatate peste 50-60% din capacitatea iniţială;
-râul Horodnic: Acumularea nepermanentă Horodnic I (ABA Siret, 2011) colmatată în
proporţie de 80%.

Foto 2.3. Iazurile Crujana (stânga) de pe râul Pătrăuţeanca (afluent al Sucevei) şi

Grăniceşti (dreapta) de pe râul Horaiţ (afluent al Sucevei) după viiturile din anul 2010

16