STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL

BAZINULUI HIDROGRAFIC
CRACU. ANALIZ PE BAZA
SISTEMELOR INFORMATIONALE
GEOGRAFICE
STUDI UL FI ZICO-
GEOGRAFI C AL BAZI NULUI HI DROGRAFI C
CRACU. ANALIZ PE BAZA SISTEMELOR
I NFORMATI ONALE GEOGRAFI CE
INTRODUCERE.............................. 2
1. JUDETUL NEAMT - CARACTERZARE FIZICO-
GEOGRAFICA........ 5
1.1. Cadrul natural
1.2. Zone de productie agricola
2. DEPRESIUNEA CRACAU-BISTRITA..................... 9
2.1. Localizare, limite
2.2. Caracterizarea fizico-geografica a Depresiunii
2.3. Relief, altitudini si diviziuni
2.4. Clima, solul si vegetatia
3. GEOLOGIA............................... 23

3.1. Caracterizarea morfologica
3.2. Caracterizarea geologica
3.3. Elemente morfostructurale
4. HIDROGRAFIA.............................. 39
5. ANALIZA PE BAZA SISTEMELOR INFORMATIONALE
GEOGRAFICE... 43
6. ANALIZA HIDROLOGICA......................... 54
6.1. Conditii fizico-geografice ale formarii scurgerii apei
6.2. Scurgerea medie
6.3. Scurgera maxima
6.4. Scurgerea minima
6.5. Scurgerea aluviunilor. Conditii fizico-geografice ale formarii
scurgerii solide
6.6. Termica si inghetul. Forme si formatiuni de gheata
7. PROTECTIA MEDIULUI.......................... 70
Concluzii.................................. 78
Bibliografie
Lista planselor din cadrul lucrarii
Lista figurilor din cadrul lucrarii
Lista tabelelor din cadrul lucrarii
INTRODUCERE
Scopul lucrarii a fost cercetarea acestui areal deosebit din Romania, in special
din punct de vedere fizico-geografic, cu noi metode de analiza - Sistemele
Informationale Geografice. Motivatia a fost una duala: prima, pentru ca cercetari
pe valea Cracaului s-au facut mai mult din punct de vedere geologic decat
212i88c geografic, iar a doua a fost in urma vizitarii acestei zone.
Modul de realizare a fost realizat in trei etape:
- etapa de cabinet, in care au fost cercetate harti topografice, geografice,
tematice, dar si imagini satelitare. Au fost consultate carti de specialitate
si colectate date statistice tematice;
- etapa de teren, in care au fost culese date cu ajutorul receptorului
GPS(Sistem Global de Pozitionare) si apoi s-au adus anumite corectari;
- etapa de redactare si de elaborare finala, in care toate materialele colectate
au fost stocate, prelucrate, dupa care au fost realizate hartile, graficele,
tabelele, textul, deci intreaga lucrare.

Plansa 1 - Harta Romaniei, judetul Neamt

Plansa 2 - Podisul si Subcarpatii Moldovei

1. CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICA A JUDETULUI
NEAMT
1.1. CADRUL NATURAL
Invecinat cu judetele Suceava la nord, Harghita la vest, Bacau la sud si cu
judetele Iasi si Vaslui la est, Judetul Neamt este situat in partea central-estica a
Romaniei si se incadreaza, din punct de vedere geografic, intre 46
o
40' si 47
o
20'
latitudine nordica si 25
o
43' si 27
o
15' longitudine estica. Formele de relief au
inaltimi cuprinse intre 1907m (varful Ocolasul Mare) si 169 m (lunca Siretului).
Judetul Neamt face parte din grupa judetelor estice ale Romaniei si se desfasoara
pe o suprafata de 58902 km
2
, ceea ce reprezinta aproximativ 2,4% din intreaga
suprafata a tarii. Teritoriul judetului este caracterizat printr-un relief format dintr-
o zona muntoasa in vest, in timp ce regiunea subcarpatica si de podis este in est.
Regiunea muntoasa este alcatuita de o serie de culmi paralele cu orientarea
generala N-NV, S-SE. Unitatile principale sunt: Muntii Stanisoarei(partea
centrala si sudica a lor), sudul Muntilor Bistritei, masivul Ceahlau, extremitatea
sudica a Muntilor Giurgeului si nordul Muntilor Gosmanului si Tarcau. Regiunea
aceasta montana este formata din gresii, calcare, marne si conglomerate.
Regiunea este strabatuta de raul Bistrita si de unii afluenti ai Moldovei si ai
Trotusului. Altitudinile cele mai mari sunt in masivul Ceahlau(1904 m), in Muntii
Bistritei(1762 m) in Grintesul Mare si 1662 m in varful Tarhaus).
Aceasta regiune de munte este caracterizata printr-un climat continental cu
ierni friguroase si veri racoroase, iar in valea Bistritei sunt inversiuni termice.
Precipitatiile sunt bogate in special in nord-vest(700-800 mm anual), acestea
avand influente directe asupra dezvoltarii covorului vegetal si debitelor retelei
hidrografice.
Raul cel mai mare care strabate aceasta regiune este Bistrita cu afluentii sai:
Bistricioara, Tarcaul si Cracaul.
Raul Bistrita a fost barat in timpul socialismului si s-a format in acest fel unul
dintre cele mai mari lacuri de acumulare din tara, lac ce alimentaza hidrocentrala
Lenin de la Stejarul. Bistrita cu lacurile create in aval de Bicaz - Pangarati, Piatra
Neamt, Roznov etc. - prezinta un interes economic energetic si alimenteaza cu
apa industriala orasele Piatra Neamt si Roznov.
Vegetatia este formata in primul rand din padure - coniferele sunt cele care
predomina, secundar foioasele, in timp ce relieful mai inalt este acoperit de
formatiuni ierboase.
Solurile predominante sunt cele brune acide, mai ales in masivul Ceahlau.
O parte a Subcarpatilor, care face trecerea intre zona muntoasa si cea de podis
este situata la est de regiunea sus amintita. Aceasta sub-unitate reprezinta o
suprafata mica, cu altitudini intre 400-600 m. Clima este una de tranzitie,
temperatura medie anuala este de 8
o
C iar precipitatiile au o valoare medie de
aproximativ 600 mm anual.
Vegetatia, una spontana, este constituita din paduri de foioase - fag si stejar -
si ierboasa, la care se adauga si plantele de cultura, predominand gramineele si
leguminoasele.
Podisul Moldovei este regasit in partea de est a judetului Neamt, avand
altitudini reduse(cele mai coborate in Valea Siretului). Clima este una cu un
caracter silvo-stepic, cu o temperatura medie anuala de 9
o
C. Precipitatiile sunt
desigur, mai scazute decat in vestul judetului, anual inregistrandu-se circa 550-
600 mm. Reteaua hidrografica apartine bazinului Siretului.
Solurile cele mai raspandite sunt cele cenusii de padure, cernoziomurile levigate
si solurile aluvionare.
Vegetatia spontana este alcatuita din formatiunile silvo-stepice, printre ele
remarcandu-se gramineele si leguminoasele. Conditiile pedo-climatice sunt
favorabile agriculturii complexe.
Formatiunile carstice existente pe raza judetului Neamt sunt in numar de
cinci. Pestera Munticelu (Ghiocelu) este situata pe versantul stang al Vaii
Bicazului, in Masivul Surduc-Munticelu, la extremitatea nordica a Muntilor
Hasmas, pe raza comunei Bicazu Ardelean. Pestera are 120 de metri lungime si
nu este accesibila publicului. Pestera Tosorog este situata in nord-estul Muntilor
Hasmas, pe Valea Bradului, la 28 de kilometri sud-est de orasul Bicaz, tot pe
teritoriul comunei Bicazu Ardelean. Nici aceasta nu este accesibila publicului.
Complexul Detunate se afla in masivul Ceahlau, pe teritoriul orasului Bicaz.
Pestera Groapa cu Var este pe teritoriul comunei Ceahlau iar Pestera 3 Fantani se
afla in comuna Damuc. Neindoielnic, din intreg lantul Carpatilor Orientali,
Masivul Ceahlau este cel mai impresionant, atat prin frumusetea deosebita a
peisajului oferit, cat si prin aspectul sau impunator. Toate acestea l-a facut unul
dintre muntii cei mai cautati de catre turistii din tara, dar si din strainatate.
Prezenta vie in folclorul local, inconjurat de o aureola magico-mitologica,
imaginea Ceahlaului se reflecta distinct in paginile de literatura sau in operele
artistilor plastici, ca de altfel intreg tinutul Neamtului. Pe langa acesta, nu putem
sa nu mentionam Chile Bicazului, strabatute de raul Bicaz. Ariile naturale de
interes national si local ocupa suprafata de 38 448 ha. Dintre acestea, poate cele
mai impresionante sunt Parcul National Ceahlau, cu o suprafata de 7 742 ha si
Parcul National "Cheile Bicazului", cu 3 315 ha. O alta arie protejata, de interes
national, este rezervatia naturala de la Vanatori si care cuprinde 26 380 ha. Dintre
ariile protejate de interes local pot fi amintite rezervatia forestiera de la Dobreni,
lacul Izvorul Muntelui (cu 150 ha), rezervatia floristica "Dealul Vulpii" si
rezervorul fosilifer "Cernegura" (aflate in apropiere de Piatra-Neamt), Cheile
Sugaului - Munticelu, pesterile Tosorog si Munticelu (din zona Bicaz Chei),
stanca de la Serbesti. De asemenea, nu putem sa nu amintim si de Padurea de
argint sau Codrii de arama, situate intre localitatile Agapia si Varatec. La acestea
se adauga Rezervatiile Naturale Dobreni, Gosman, Brates, Borca, Lacul Cuiejdel
si Secu, Rezervatia "Codrul Secular Runc", ariile naturale protejate Pietricia,
Cozla si Agarcia (din zona Piatra-Neamt), ariile speciale avifaunistice Lacurile
Pangarati si Vaduri.
1.2. Zone de productie agricola
Analiza tuturor factorilor fizico-geografici si economici in limitele judetului
Neamt duce la impartirea in trei zone de productie agricola.
Zona de munte, ocupand 41% din suprafata totala a judetului, ii revine 19%
din terenurile agricole, 3,1% din cele arabile, 5,5% din suprafata cultivata cu
porumb si 6,5% din cea cultivata cu cartofi. In aceasta regiune se remarca lipsa
urmatoarelor plante de cultura: graul, orzul, sfecla de zahar, floarea soarelui.
Specializarea acestei zone muntoase se pare ca este zootehnia, care detine 18%
din numarul total al animalelor. Aici este un excedent in ceea ce priveste
produsele animaliere: carne, lana, lapte, insa deficitara in ceea ce priveste
cerealele, legumele si fructele.
Arealul subcarpatic formeaza a doua regiune de productie agricola cu un
profil complex zootehnic. Zona aceasta detine 28% din suprafata judetului
Neamt, 31% din agricol si 32% din terenurile arabile. Zootehnia este profilul
acestei zone, in timp ce cultura plantelor este secundara. Astfel, cresterea
animalelor este bazata pe bovine, ovine si porcine. Cultura plantelor de camp -
porumbul si graul - are un loc important, insa este considerata secundara chiar si
asa, deoarece cresterea animalelor detine 65-70%.
Produsele animaliere sunt excedentare, acestea fiind carnea, laptele si lana.
Podisul Moldovei constituie a treia zona de productie agricola. Terenurile
agricole si arabile reprezinta 60%, repectiv 49% din intreaga suprafata. Dintre
acestea, graul se remarca cu mai mult de 60% din toata suprafata arabila a
judetului, porumbul are un procent de 50%, floarea-soarelui 66%, sfecla-de-zahar
83%, in timp ce cartoful reprezinta 65%. Cu un asa teren, zootehnia a trecut pe un
loc secundar, insa si aceasta are o valoare de 35-40%. Porcinele detin primul loc
cu 82% din cresterea animalelor pe judet. Cultura plantelor cerealiere si tehnice
constituie specializarea.
(Mihai D. Apavaloaiei)

Plansa 3 - Judetul Neamt

2. DEPRESIUNEA CRACAU-BISTRITA
2.1. Localizare, limitele depresiunii
Depresiunea Cracau-Bistrita se
intinde in lungul celor doua rauri dupa
care a fost data si denumirea pe o
lungime de peste 60 km si cu o latime de
pana la 16 km.
Depresiunea apare ca o forma alungita, formand un unghi foarte ascutit cu
lantul muntos principal. Ea face parte dintr-o unitate morfologica mai mare,
ulucul subcarpatic.
Spre Vest este marginita de cutele inalte ale flisului paleogen, care alcatuiesc
lantul central moldovenesc si de o cuta salifera spre Sud-Vest, iar spre Est este
pazita de trei masive subcarpatice externe: masivul Corni, masivul Margineni si
masivul Runcu, despartite prin doua regiuni mai joase: curmatura Girov-Bozieni
si regiunea Negritesti-Romani.
Spre Nord se intinde pana la seaua Cracaoani Baltatesti (490 m alt.), care o
separa de depresiunea Neamtului, iar la Sud pana la arcul format din dealurile ce
o despart de depresiunea Tazlaului.
Astfel, se intinde de la Nord-Vest la Sud-Est, pe o lungime de 60 km, avand
largimea maxima in regiunea Roznovului si a Zanestilor, de 17 km. De altfel, este
cea mai intinsa depresiune subcarpatica din toata Moldova.
Se poate spune spune ca depresiunea Cracau-Bistrita se margineste spre Vest
de o linie care porneste din Nord, urmarind marginea inalta a Carpatilor, care se
termina spre rasarit printr-o puternica denivelare, trecand prin Petricica-Baltatesti
(722 m. alt.), peste valea superioara a Horaitei, prin varful Frasinul Cracauani
(873 m), Varful Mohor (779 m) al culmei Talasman, Varful Chicerii (877 m) si
culmea Batca Sasca (742 m). De la Batca Sasca, se continua pe masivul cuprins
intre valea Almasului la Nord si a Cuejdiului la Sud. Linia trece apoi pe Muntele
Cozla (690 m), dealul Petricica (530 m), ca de aici, in dreapta Bistritei pe
Cernegura (852 m), Dealul Bouru (507 m), Dealul Goranu (621 m), Dealul Plesa
(661 m), Dealul Runcului (677 m), despartite aceste trei din urma de paraiele:
Calu, Iapa si Mesteacanul; la Sud de Mesteacan, pe culmea rasariteana a unui
masiv segmentat de ape, numita Dealul Runcului cu varful Ousor (622 m).
Trecand peste Valea Nichitului, ajunge la cota 540 m, unde gasim pe inaltimile ce
alcatuiesc seaua de trecere spre Nordul depresiunii Tazlaului. De aici incolo, se
margineste spre Sud-Vest si Sud cu depresiunea Tazlaului, de care o desparte
culmea salifera cu directia Nord-Vest - Sud-Est, ce formeaza cumpana apelor
intre bazinul Bistritei si al Tazlaului. Aceasta culme cu panta abrupta spre Tazlau
si domoala spre Bistrita, poarta in lungul ei diferite denumiri ca: Dealul Fluturului
(540 m), Dealul Scaunele (542 m), Dealul Capetele (530 m), Dealul Cepei (519
m), Dealul Chiranei (492 m), Dealul Zamfira (506 m), de unde culmea se
arcuieste spre Est, conturand spre Sud depresiunea (Dealul Petris - 475m si
Dealul Baraboiu - 445 m), pana in lunca Bistritei.
Daca limita vestica se poate delimita usor datorita diferentelor puternice de
altitudine, limita estica este mai greu de precizat din cauza formelor asemantoare
de relief, care se continua spre rasarit.
Marginea estica a depresiunii este marcata in partea de Nord-Est de aparitia
platformei medii, astfel ca linia inchipuita care ar margini-o, ar trece de la
Petricica Baltatesti, pe Dealul Plesa (618 m), peste seaua care o desparte de
depresiunea Neamtului, Dealul Ghindaului (576 m), Dealul Dumbravioara (551
m), capatul sudic al Dealului Roatelor (500 m), Dealul Barlestilor (501 m),
Dealul Holmul Mare (520 m). In dreptul curmaturii Girov-Bozieni, marginea
depresiunii o formeaza terasa superioara din stanga Cracaului, Dealul Girovului
(511m), apoi prin dreptul masivului Margineni ar urma Dealul Cracaului (342m),
Dealul la Vie (342 m), continuandu-se in dreptul regiunii joase Negritesti
Barjoveni prin Dealul Nedei (350 m), Dealul Podoleni (356 m), care par a face
parte din terasa superioara, fragmentata de eroziune si modelata in chip de
dealuri. De la Podoleni, linia merge pe platforma inferioara: Dealul Fagatu (414
m), Dealul lui Mihai(418 m),Dealul Mocanului (382 m), ca apoi sa taie in
curmezis spre Sud terasele Bistritei, pentru a ajunge iarasi la capatul culmei
salifere, in Dealul Baraboiu.
2.2. Caracterizare fizico-geografica a Depresiunii
Din punct de vedere geologic, depresiunea Cracau-Bistrita este cuprinsa in
zona Miocenului, marginindu-se pe latura ei vestica din Petricica-Baltatesti pana
la Sud de Piatra Neamt cu Oligocenul si purtand pe suprafata ei, in lungul apelor,
formatiuni noi cuaternare.
Paturi Oligocene se intalnesc in bazinul superior al Cracaului. Saliferul ocupa
suprafete foarte intinse, cuprinzand ambii versanti ai Cracaului, bazinul
Almasului, bazinul inferior al Cuejdiului, precum si regiunea inaltelor dealuri
subcarpatice interne dinspre depresiunea Tazlaului.
Din perioada cuaternara, se gaseste din Diluviu depozite de prundisuri
carpatice pe valea Cracaului, pe ambele laturi pana la confluenta cu Bistrita,
precum si in multe locuri la Sud de Piatra Neamt.
Loessul se gaseste acoperind in anumite locuri colinele si chiar muntii pana la
inaltimea de 450 m. Acesta este de culoare galbena de diferite nuante, nu este
stratificat, are firul lin si este poros. Prezinta tendinta de a se darama aproape
vertical, formand pereti abrupti, a caror panta poate trece de 20 m. Rocile
sedimentare noi din Aluviu sunt reprezentate prin terasele si aluviunile raurilor,
asa de larg dezvoltate in aceasta depresiune.
(Depresiunea Cracaului si a Bistritei, Margareta Neamtu, Piatra Neamt, 1940)
Aliniamentele de asezari usureaza mult delimitarea, chiar daca sunt mai putin
continue decat in Subcarpatii Tazlaului. La fel ca depresiunile de la sud, si
aceasta corespunde cu acelasi sinclinoriu, alcatuit din roci miocene. Aquitanianul
apare doar sub forma unei fasii inguste, la contactul cu flisul, continand sare
gema, saruri de potasiu si gips, langa Cozla sau in sectorul parailelor Calu si Iapa.
Burdigalianul este, de asemenea, slab reprezentat, aparand doar in partea nordica,
dar intinderea cea mai mare o are helvetianul in facies marnos-grezos. Badenianul
capata o extindere mai mare in coltul sud-estic al depresiunii, format din marne
cenusii-galbui cu intercalatii groase de gipsuri si lentile de sare.
Relieful este caracterizat prin larga dezvoltare a sesurilor si a teraselor raurilor
Bistrita si Cracau. Sesul Bistritei, cu latimi pana la peste 2 km, este format din
trepte aluviale cu altitudini de 0,5-1, 1-2 si 2-4 m. Intre Cut si Savinesti, pe stanga
Bistritei, apare o terasa de 5-7 m cu latimea pana la 400 m, dar o extindere mai
mare are terasa de 15-20 m, a carei altitudine scade treptat, ajungand la Buhusi la
5 m. Aceasta terasa atinge o latime de 3 km si este alcatuita, ca si cea de 5-7 m,
aproape in intregime din pietrisuri. Si terasa de 35-40 m este foarte extinsa,
ajungand la 3,5 km latime in amonte de Traian. Peste soclul ei urmeaza 8-10 m de
pietrisuri si apoi 8-10 m de luturi loessoide. Fragmentar apare o terasa de 50-55 m
pe dreapta Bistritei, la Valeni, una ceva mai extinsa de 75-90 m, cu un depozit
aluvionar format de 10 m pietrisuri si peste 10 m luturi. Terasele de 100-110 m si
de 165-170 m se dezvolta indeosebi in afara Depresiunii Cracau-Bistrita(I.
Donisa, 1968).
Si in lungul Cracaului, treptele sesului sunt larg dezvoltate, dar terasele de 5-7
m si de 10-15 m au o extindere redusa. Ceva mai extinsa este terasa de 25-30 m,
pe dreapta Cracaului, pe cand terasa de 35-40 m apare sporadic. In Dealul
Turturestilor si in Dealul Vulpea se dezvolta terasele de 75-90 m si 100-120 m.
Terasele inferioare, pana la circa 35-40 m altitudine relativa, sunt bine dezvoltate
si in lungul Cuejdiului, al Nechitului, pe paraiele Iapa si Calu(I. Donisa, 1968).
Treptele de lunca si mai ales terasele constituie terenuri favorabile pentru
cultura cerealelor, cartofului, plantelor de nutret, sfeclei de zahar si
leguminoaselor pentru boabe. Asezarile omenesti gasesc de asemenea, cele mai
bune conditii in lungul fruntilor de terasa, in apropierea izvoarelor, extinzandu-se
in aliniamentele paralele cu raurile principale: Cut si Brasauti pe terasa de 5-7 m;
Dumbrava Rosie, Savinesti, Roznov, Slobozia, Zanesti, Podoleni si Costisa pe
terasa de 15 m; Izvoare, Dumbrava-Deal si Traian pe terasa de 35-40 m, etc.
Amenajarile hidroenergetice au valorificat judicios amfiteatrul de terase ale
Bistritei si ale Cracaului, canalele de deviere din Bistrita fiind in asa fel executate
incat hidrocentralele sa fie amplasate in trepte pe fruntile de terasa(hidrocentrala
Roznov I, pe fruntea terasei de 35-40 m). Relieful este mai fragmentat in sud-
vestul depresiunii, la sud de valea Nechitului, amintind aspectul caracteristic din
Depresiunea Tazlaului. Versantii sunt puternic afectati de alunecari si de
eroziune, iar fragmentarea a conditionat risipirea satelor pana la gospodarii
izolate. Padurea a ramas numai in petice, prin inlocuirea cu livezi si fanete.
In clima se resimt, pe de o parte, influente continentale, iar pe de alta parte,
unele influente ale muntelui. Temperatura medie anuala este de aproximativ 8
o
C.
Verile sunt calde, fara ca temperatura medie lunara sa urce pana la 20
o
C, iar
iernile sunt reci, incat media lunii ianuarie coboara sub -3
o
C. Precipitatiile se
mentin in jurul valorii de 650 mm, dar in timpul verii, perioadele de seceta sunt
frecvente si efectul lor este accentuat de permeabilitatea pietrisurilor si a solurilor
nisipoase. In lungul Bistritei se resimte manifestarea vanturilor de munte-vale(Fl.
Mihailescu, 1973).
Spre contactul cu Muntii Stanisoarei, pe intrefuviul dintre Cracau si Almas de
gasesc paduri in care foioasele intra in amestec cu molidul. Dealurile inalte
dinspre limita depresiunii intra, de regula, in domeniul padurii de fag, ca padurea
de pe flancul nord-estic al Dealului Balaurului(C. Burduja, 1948) sau cea de la
poalele Muntelui Cozla. In etajul fagului se dezvolta si mesteacanul si carpenul.
Aria centrala a depresiunii a intrat in domeniul padurii de cvercinee, insa aceasta
a fost aproape complet defrisata, lasand doar anumite urme in
toponimie(Dumbrava Rosie). Efectele de foehn din fata iesirii vaii Bistritei din
munte, influentele continentale si permeabilitatea mare a solurilor au permis
inaintarea unor elemente silvostepice(P. Enculescu, 1926).
Clima mai rece si continentala mai accentuata reduce cultura vitei-de-vie, care
se gaseste totusi pe suprafete mici pe unele frunti de terasa, adapostite bine, din
sud-estul depresiunii, sau in cateva bazine hidrografice de pe dreapta Bistritei,
acestea fiind inchise spre nord-vest.
In partea nord-vestica a depresiunii, cu o clima mai racoroasa si mai umeda
decat in restul depresiunii, la nivelul padurii de fag predomina solurile brune
luvice, trecand spre luvisoluri albe sub padurea mixta de fag si conifere sau in
soluri brune argiloiluviale sub padurea de fag si cvercinee. O extindere mai mare
o au insa cernoziomurile argiloiluviale si solurile cenusii, care predomina in
partea centrala si in partea estica a depresiunii, dar si pe terasele de 35-40 m. Pe
treptele neinundabile de lunca sunt cernoziomuri si cernoziomuri cambice.
Impermeabilitatea depozitelor argiloase din substrat a impus, pe alocuri,
pseudogleizarea solurilor molice, chiar in partea centrala a depresiunii, iar pe
unele culmi secundare plate si pe versanti nu foarte inclinati din restul
depresiunii, s-a ajuns la soluri pseudogleice luvice, greu de utilizat in agricultura.
In sud-vestul depresiunii, unde peste 80% din teren este afectat de eroziune, se
intalnesc des regosolurile si erodisolurile(Gh. Lupascu, 1978).
Artera hidrografica a Depresiunii Cracau-Bistrita a suferit in urma
interventiilor antropice; artera hidrografica a fost deviata pe o lungime de
aproximativ 30 km in vederea amenajarilor hidroenergetice, in acelasi scop fiind
amenajat si Lacul Racova, cu o suprafata de circa 1 km
2
si un volum de 11
milioane m
3
. Apa Bistritei pune astfel in functiune hidrocentralele Roznov I si II,
Zanesti, Costisa si Buhusi, fiecare avand o putere de 11,5-14,5 MW, totalizand o
capacitate de 67,7 MW. Sistemul de lacuri pe Bistrita si functionarea
hidrocentralelor au modificat complet regimul hidrologic al acestui rau. Cursului
natural i se asigura un debit minim de 2,75 m
3
/s cu ajutorul lacului-tampon de
langa Piatra Neamt; prin aportul afluentilor din avale la intrarea in lacul Racova,
Bistrita ajunge la un debit mediu de 19,4 m
3
/s.
Raul Cracau are un debit mediu la varsare de doar 1,34 m
3
/s; din scurgerea
anuala este concentrata in lunile de primavara si 33,5% in cele de vara. Uneori
seaca aproape complet, insa la viituri, debitul sau poate atinge valoarea de 380
m
3
/s si se pot scurge cateva zeci de milioane de metri cubi intr-o singura
viitura(fata de volumul mediu al scurgerii intr-un an de 42 milioane m
3
).
Apele raurilor Bistrita si Cracau se folosesc la irigarea a circa 4000 ha pentru
legumicultura si la culturile de camp(Dumbrava Rosie, Zanesti, Podoleni,
Costisa).
2.3. Relief, altitudini si diviziuni
Ca relief, depresiunea formeaza o unitate bine individualizata, cuprinsa intre o
regiune muntoasa la Vest, acoperita de paduri, a carei inaltimi se mentin intre
1000 si 1400 m., despartite de cele doua depresiuni vecine din Nord si din Sud de
dealurile inalte ale platformei medii, a caror inaltimi trec de 500 m si spre Est, trei
masive domoale, in mare parte impadurite. Intreaga depresiune are o inclinare
generala de la Nord-Vest spre Sud-Est. Panta ei nu este insa uniforma; este mult
mai accentuata in Nord decat in Sud.
Jumatatea nordica a acestei depresiuni are ca axa valea Cracaului, iar cea
dinspre Sud valea Bistritei.
Cu ajutorul acestor doua rauri, depresiunea poate fi subimpartita in
depresiunea Cracaului in Nord, pana la o linie de la Piatra Neamt, spre satul
Slobozia, acolo unde terasa mijlocie a Bistritei este unita cu cea a Cracaului,
formeaza un unghi indreptat spre Sud, iar de la aceasta linie spre Sud, se intinde
depresiunea Bistritei.
In depresiunea Cracaului se deosebesc trei regiuni morfologice distincte:
1. Regiunea inalta din Vest, care sprijinindu-se pe culmile Flisului, se pleaca
spre Est si spre Sud, terminandu-se printr-un pinten indreptat spre satul
Isvoare, a carui pozitie strategica a fost apreciata si in epoca pre-istorica;
2. Culoarul format prin eroziunea Cracaului si
3. Marginea masivului Ghindauani Tupilati a regiunii de dealuri foarte tesite
dinspre regiunea Girov-Bozieni si marginea masivului Margineni.
Depresiunea Bistritei poate fi impartita si ea in aceleasi regiuni asemanatoare:
1. Regiunea colinelor intracarpatice din Vest, care pana in dreptul satului
Valea lui Ion se pleaca spre Nord-Est, iar de aici spre Nord, formand un
vast amfiteatru;
2. Regiunea neteda a teraselor si a luncii Bistritei si
3. Marginea masivului Runcu.
Muntii Stanisoarei
Acesti munti sunt o subunitate a Muntilor Bistritei, desfasurandu-se pe
aproximativ 60 km. Muntii Stanisoarei sau Culmea/Obcina Stanisoarei, cum mai
sunt cunoscuti, au ca limite valea Moldovei in nord, valea Bistritei in sud,
culoarul de contact tectonic si structural Slatioara-Gemenea la NV, fata de Rarau,
si o denivelare de 200-300 m spre est, fata de Podisul Sucevei si Subcarpatii
Moldovei. Intre aceste limite, Muntii Stanisoarei au o directie generala NV-SE si
o suprafata de peste 2100 km. Ei sunt modelati in complexe litologice care apartin
unitatilor flisului Carpatilor Orientali, elmente morfostructurale identificate in
relieful actual datand cel putin din sarmatian. Vechimea vailor Bistritei si
Moldovei pe actualele trasee, inca din sarmatian, este edificatoare. Interfluviul
dintre aceste doua mari rauri si-a pastrat in linii mari directia si unitatea sa
morfologica din sarmatian. Aceasta faza s-a concretizat in Stanisoara prin
continuarea nivelului interfluviului Moldova-Bistrita(556-750 m) si a nivelului
interfluviilor dintre principalii afluenti(aproximativ 300-400 m). Pliocenul a fost
o etapa in care principala caracteristica a constituit-o formarea glacisurilor de
vale, iar in cuaternar a fost desavarsita configuratia actuala a reliefului,
inregistrandu-se o adancire a vailor de 100-140 m si formarea de terase, versantii
fiind supusi modelarii periglaciare. In general, a existat o concomitenta intre
principalele faze de acumulare a aluvionarului in care au fost sculptate terasele si
maximul de dezvoltare a proceselor de miscare in masa pe versanti, fenomen care
a aparut in toti Muntii Bistritei.
Muntii Stanisoarei au altitudini medii de circa 800 m, cu o altitudine maxima
de 1530 m in varful Bivolu, o energie medie de relief de 300-400 m, cu valori
absolute ce depasesc 700 m si o inclinare de 17
O
. Acesti munti au o asimetrie
generala intre flancul vestic(inclinare de 19-20
O
) si flancul estic(14-15
O
) si doua
noduri orografice mari(Muncel-Halauca si Crainicu-Prislop), multe arii
depresionare si un sistem de vai preponderent transversale sau diagonale cu terase
de pana la 60-70 m. Exista de asemenea o influenta pregnanta a conditiilor
geologice pe compartimente mari: pe aria panzei de Ceahlau, ponderea mare a
rocilor dure si pozitia tectonica mai ridicata a acesteia au dat reliefului un caracter
de masivitate. Intre vaile Risca si Moldova, unde cutele de sariaj sunt intens
solzificate, se remarca aliniamente de inaltimi si culmi monolitice concordante cu
structura, avand un aspect de hogback, in timp ce vaile nu sunt adaptate la
structura.
Pe vai se pun in evidenta nivele de umeri situate intre 120 si 300 m altitudine
aproximativa, derivate din fragmentarea glacisurilor de vale pleistocene. Versantii
poarta amprenta modelarii periglaciare, in special prin solifluxiuni, iar in prezent
alunecarile au o amploare deosebita: in Depresiunea Pipirig, regiunea Ostra-
Plutonita, versantul stang al Lacului Izvorul Muntelui, bazinul superior la
paraielor Cracau, Negru si Cuejdiu.
Clima acestor munti se apropie inspre nord de cea a Obcinelor Bucovinei(cu
influente baltice), iar inspre sud de aceea a Muntilor Tarcaului(cu influente
continentale), dar se diferentiaza de unitatile de la nord de valea Bicazului. Astfel,
Muntii Stanisoarei au o clima de munti josi, cu temperaturi medii anuale intre 2 si
7
O
C, cu precipitatii anuale sub 1100 mm, si cu peste 80 de zile de mentinere a
stratului de zapada.
Vegetatia apartine etajului padurilor de fag in amestec cu conifere, in timp ce
molidul domina de la 1200 m. Partea superioara a culmilor muntoase este
domeniul pajistilor montane secundare, care au favorizat dezvoltarea pastoritului,
ocupatie care deriva insasi chiar denumirea acestor munti.
Intr-o proportie covarsitoare de 90 % domina solurile cambice de tip
eumezobazice si mezobazice cu un continut redus de humus(3-10 %) si o reactie
slab acida pana la neutra. In raspandirea lor, ca importanta urmeaza podzolurile.
(Geografia Romaniei, volumul III)

Plansa 4 - Raul Cracau si imprejurimi
2.4. Clima, solul si vegetatia
Clima
Depresiunea Cracaului si a Bistritei este cuprinsa, dupa clasificarea facuta de
V. Mihailescu, in climatul de tranzitie al regiunii colinare, caracterizat prin
temperatura medie anuala ce variaza intre 8,2-10
o
C, cu ierni aspre, veri nu prea
calduroase si precipitatii intre 600 si 700 mm.
Dupa calculele facute de V. Andrei in "Climatologia Moldovei
Subcarpatice", media pentru Carpatii Rasariteni este de 8,3
o
C, ceea ce este
explicabil, pentru ca Depresiunea Cracau-Bistrita se afla localizata aproape de
climatul bucovinean, a carui tempertura medie este cuprinsa intre 7 si 9,2
o
C.
Regiunea Carpatilor Rasariteni, fiind alcatuita din regiuni mai inalte si
depresiuni intracolinare, este de asteptat ca evolutia temperaturilor sa fie alta
decat in zonele inconjuratoare. Lipsa statiilor meteorologice fac aproape
imposibila o caracterizare precisa, pe baza unor date statistice regulate si oficiale.
Totusi, se observa ca in Depresiunea Cracaului si a Bistritei, temperatura nu se
deosebeste foarte mult de cea a regiunilor care se afla in est, deoarece inaltimile
nu o apara bine; in vest insa, temperaturile regiunilor limitrofe sunt mai scazute in
toate anotimpurile.
In interiorul depresiunii, media anuala a temperaturii este putin mai scazuta
spre vest fata de est, la contactul cu muntii, la fel cum in nord, temperatura este
mai scazuta fata de sud.
Cel mai des vanturile bat din nord, nord-vest, directia lor fiind mai ales
inspre cursurile de apa ale Cracaului si Bistritei.
In ceea ce priveste ploile, cantitatea precipitatiilor este mai ridicata in
depresiune decat in zonele deluroase(641 mm in depresiune si 558 in zonele cu
dealuri). Iarna face exceptie, deoarece depresiunea este mai secetoasa ca in
regiunea dealurilor.
Municipiul Piatra Neamt este cel mai important oras din Subcarpatii
Moldovei, dezvoltarea sa fiind favorizata de pozitia economico-geografica cu
conditii urbigene optime, la contactul Carpatilor flisului cu Depresiunea Cracau-
Bistrita, in punctul in care Bistrita primeste, pe stanga, afluentul sau Cuejdiul,
ceea ce deschide posibilitati multiple pentru relatiile economice, atat spre munte
cat si spre dealuri. Privita in detaliu, asezarea orasului este foarte originala, vatra
initiala fiind adapostita de inaltimi cu versanti abrupti, sculptate in flils:
Cernegura in sud-vest (852m), Cozla in nord(650m) si Pietricica in est(531m), in
mica depresiune dintre acestea dezvoltandu-se larg terasa de lunca de 2-4 m a
Bistritei si terasa de 15-20m, care fata de Cuejdiu, are o altitudine relativa de
numai 10 m. Aceasta terasa are o frunte abrupta si importante resurese acvifere
freatice. Clima de adapost, ferita de vanturi, cu amplitudini termice relativ mici si
precipitatii moderate, padurea de fag si molid, bine conservata pe versantii
inconjuratori(partial refacuta prin plantatii de pin) si ape minerale clorosodice de
la poalele muntelui Cozla, adauga valente balneoclimaterice asezarii.
Piatra Neamt este un oras aparut in prima parte a feudalismului, in mijlocul
unei arii de populare straveche. Multe descoperiri de asezari ale geto-dacilor pe
inaltimile din jur(cetatea de pe Batca Doamnei, cetatea de pe Cozla) sustin ideea
ca aici a existat asezarea antica Petrodava, consemnata pe harta lui Ptolemeu.
Faptul ca pe Batca Doamnei au fost descoperite urme din secolele XII-XIII, ca
prima mentiune a orasului, din 1388-1391, este sub forma Piatra lui Craciun si
existenta in imediata apropiere a vechiului sat al Tatarasilor sunt tot atatea
argumente pentru admiterea existentei aici a unui centru urban anterior formarii
statului feudal moldovenesc, probabil un nucleu al unei formatiuni politice locale.
Vechimea functiei sale politico-defensive, in fata trecatorilor spre Ardeal, s-a
transpus ulterior in organizarea de catre Stefan cel Mare a unei curti domnesti,
mentionata pentru prima data in 1491, curte care administra si cel mai mare ocol
domnesc din Moldova medievala, cu 32 de sate(D. Ciurea, 1965).
Ca majoritatea oraselor medievale moldovenesti, Piatra Neamt a fost formata
initial din doua nuclee, strans legate intre ele: curtea domneasca fortificata pe
terasa de 15-20 m si cartierul comercial-mestesugaresc pe terasa de lunca,
dezvoltat pe maulul drept al Cuejdiului.
In secolul XVII are loc procesul de urbanizare si de cuprindere treptata in
oras a vechiului sat Maratei, de pe stanga Cuejdiului, in paralel cu cresterea
importantei functiilor productive, in special a prelucrarii lemnului. In secolul
XVIII, intensificarea expolatarii lemnului si a plutaritului in bazinul Bistritei, ca
si preluarea functiei de resedinta de tinut, duc la cresterea populatiei orasului
Piatra Neamt, ajungand in 1774 la 1245 de locuitori, iar in 1790 la 2020 locuitori.
Secolul XIX marcheaza o etapa de crestere mai rapida a orasului, reflex al
inceputurilor industriale(fabrici de hartie, de cherestea, de bere, moara cu aburi
etc.) al dezvoltarii comertului si al legarii la reteaua feroviara in 1885. Orasul s-a
extins mai ales spre vest, nord-vest si pe terasa de 10 m a Cuejdiului,
accentuandu-se aspectul tentacular.

Plansa 5 - Piatra Neamt

Plansa 6 - Stadionul modernizat Ceahlaul
Solul
Depresiunea Cracau-Bistrita poate fi impartita in doua regiuni: una in nord si
cealalta in sud, despartite de o linie imaginara care ar trece pe la Piatra-Neamt,
arcuindu-se pe la sudul Dealului Botoaia pana la satul Dochia.
Prima regiune, cea din nord, este acoperita in intregime cu
podzol(caracteristic padurilor de fag). Spre vest, ea este marginita cu zona
podzolului schelet si a solurilor schelete a inaltimilor Flisului, care contine
numeroase fragmente din roca pe care s-a format. Spre est, podzolul se intinde
departe, pana aproape de raul Prut, cu mici discontinuitati. Inspre masivul Corni
se gaseste in sud-vest o insula de lacovisti, dar si numeroase aluviuni noi in cursul
de apa al Cracaului.
A doua regiune, cea din sud, are un sol mult mai variat decat prima regiune.
De la linia Piatra Neamt-Dochia, pana la Buhusi, se identifica un sol brun-roscat
de padure(solul padurilor de stejar). In mijlocul lui, ca o insulita, este o suprafata
acoperita cu cernoziom degradat, sol care indica ante-stepa. In coltul dinspre sud-
est, pe la Buhusi, apare din nou podzolul. In dreapta Bistritei, in lungul cutei
inalte salifere din sud-vestul depresiunii, se intinde podzolul schelet si soluri
schelete. Dinspre regiunea Bacaului, patrunde pe la sud o fasie din zona
podzolului pana aproape de paraul Iapa. Luncile retelei hidrografice sunt
caracterizate prin lacovisti si aluviuni noi bogate.

Plansa 7 - Harta solurilor
Vegetatia
Depresiunea Cracau-Bistrita nu este conturata doar prin inaltimile care o
inconjoara, dar si prin padurile care acopera aceste inaltimi. Spre vest, padurea
care formeaza pe lantul muntos o panza cu putine intreruperi spre rasarit, cele trei
masive: Corni, Margineni si Runcu impadurite in mare parte, iar spre sud padurile
din zona muntilor, continuandu-se pe culmea despartitoare intre depresiunea
Tazlaului si a Bistritei, fac ca aceasta depresiune sa aiba un aspect insular
deosebit in mijlocul regiunilor inconjuratoare.
Inainte de interventia antropica, toata depresiunea, fara zona de ante-stepa de
la sud de Roznov, era doar un codru unitar care nu putea fi strabatut. Pe hartile
topografice, inca mai se pot identifica paduri ca: Dumbrava Rosie, Padurea
Botesti, Dumbrava Rotunda, Dumbrava Poenii etc. Acestea au fost insa
transformate in niste islazuri.
Padurea, cea putina care a mai ramas, este alcatuita predominant din fag si
stejar. Pe culmile inalte din vest se gaseste si bradul.
Despadurirea s-a facut din cele mai vechi timpuri dupa gradul de populare a
depresiunii si in raport direct cu nevoile acesteia. Prima despadurire a fost facuta
cel mai probabil in lungul Bistritei si Cracaului, pe terase. Apoi a inceput in
lungul apelor sa inainteze in regiunea platformelor inferioare, pana ce au fost
lasate apropae goale. Padurile se mai gasesc pe platformele mijlocii, cele care
sunt si cel mai slab populate. Despadurirea inainteaza si in tinutul lor pe valea
apelor. Cursul superior al Almasului, Horaita, Cuejdiul, Calu, Iapa, Nechitul etc.
formeaza coridoare lungi despadurite cu o tendinta de a se largi prin alte defrisari.
Pe platforma mijlocie din sud-vestul depresiunii, poenile s-au inmultit asa de
mult, incat padurea a ramas ca o dantela.
Astfel, se poate spune ca terasele sunt complet despadurite; pe platformele
inferioare se mai gaseste rar cateva palcuri de padure; in fine, platforma medie
care a mai ramas, a inceput sa fie si ea defrisata, din interior inspre margini.

Plansa 8 - Harta faunei, schita ichtiologica si biotopuri
3. GEOLOGIA
Depresiunea Cracaului si a Bistritei formeaza o singura unitate morfologica,
care a luat nastere datorita miscarilor tectonice de la sfarsitul secundarului si din
tertiar si mai ales unei puternici eroziuni fluviale, care a avut ca rezultat formarea
platformelor de eroziune si intinselor terase aluvionare.
Aceasta depresiune se intinde intre lanturile rasaritene ale Carpatilor Flisului
si intre podisul Sarmatic al Moldovei, formand o regiune bine individualizata,
alcatuita dintr-un sir de depresiuni situate in zona Subcarpatilor.
Aceasta zona, la prima vedere, iese in evidenta prin intinsele suprafete plane
ale teraselor mijlocii si inferioare la Cracaului, dar si ale Bistritei.
Aceste terase pun in evidenta, prin netezimea lor aproape perfecta, si mai
bine cele doua depresiuni ale Cracaului si ale Bistritei, pe care datorita faptelor de
ordin morfologic, geologic si antropogeografic, putem sa le consideram ca
alcatuind o singura unitate, deoarece sunt legate foarte strans intre ele.
Tectonica
In ceea ce priveste tectonica acestei regiuni, trebui sa se tina seama de
suprafete mai mari, care au suferit odata cu ea miscari orogenetice.
Pe vechiul masiv cristalin in forma de sinclinal din nord-vestul judetului
Neamt, sprijina spre rasarit terenuri secundare si tertiare, formand pliuri
longitudinale inclinate spre est.
Subcarpatii care alcatuiesc ultimul si cel mai nou adaos de cute sunt alcatuiti
aproape numai din formatiuni tertiare.
Catenele dacice, Carpatii Flisului si Subcarpatii se dispun in zone de cute
descendente spre exterior, care sunt separate intre ele prin puternice fracturi
longitudinale, dupa care, fiecare zona considerata in total, incaleca peste unitatea
tectonica imediat exterioara(I. Popescu-Voitesti, Elemente de geologie).
Deci Flisul care margineste depresiunea spre vest este marginit si el de o
puternica fractura, dupa care, cutele lui rasturnate spre est, incaleca peste
depozitele salifere supcarpatice.
In afara de aceste pliuri longitudinale, se gasesc si altele mai noi,
perpendiculare pe acestea, care sunt crapate si erodate(anticlinalul dintre
Pietricica si Cernegura de la Piatra Neamt), astfel incat ele impart suprafata
versantului rasaritean al Carpatilor in benzi transversale, despartite deseori intre
ele prin vai profunde, prin care curg apele.
Carpatii s-au ridicat in urma a trei miscari mari, care au dislocat in trei faze
diferite depozitele sedimentare. Prima miscare a avut loc la sfarsitul Cretacicului,
deoarece Flisul eocenic sta discordant pe depzitele cretacice superioare, iar la
baza Eocenului se intalnesc conglomerate care arata o schimbare de nivel. A doua
miscare s-a produs la sfarsitul Oligocenului, datorita careia la baza saliferului se
gasesc conglomerate. Apele care au depus saliferul au batut sisturile menelitice,
dand astfel nastere acestor conglomerate.
A treia miscare a avut loc dupa Salifer, caci depozitele salifere sunt inlinate
spre Est. O alta miscare dupa Salifer este pusa in Sarmatian III, cand s-a cutat
Sarmaticul si supracutat Saliferul, a accentuat rupturile de panta intre zona
carpatica si subcarpatica si inflexiunea cutei marginale. Tot ei i se datoreaza
incalecarea zonei marginale a Flisului in unele regiuni peste Salifer.
Aceasta miscare este deosebit de importanta pentru depresiunea Cracau-
Bistrita, pentru ca prin ea se individualizeaza toata depresiunea subcarpatica, care
se conturase inca din Tortonian.
Miscarea de la sfarsitul Pliocenului a avut o intensitate si o importanta mai
mica in regiune Neamtului.
Cele mai joase si cele mai noi forme de relief sunt terasele si luncile. Numai
terasele Cracaului si ale Bistritei sunt bine dezvoltate, celelalte ocupand suprafete
restrase.
Cracaul curge pana la Bodestii Precistei print-un uluc destul de stramt intre
cele doua platforme de eroziune, fiind pe amandoua maluri insotit de cate o terasa
ingusta inclinata spre sud-est, cu o panta de aproape 100 m de la Cracaoani pana
la Bodesti.
De la Bodestii Precistei de Sus pana la Caciulesti se desfasoara pe malul
drept terasa inferioara asa de mult, incat in dreptul satului Dobreni, ea atinge o
latime de 3000 m. Aceeasi latime se inregistreaza si la sud de apa Almasului.
In aceasta regiune, pe malul stang, terasa inferioara este foarte putin
dezvoltata. Terasa medie se observa insa destul de bine inspre Veresti, cu panta ei
abrupta, iar cea superioara a fost aproape nimicita. De la Veresti, terasa inferioara
ocupa pe malul stang suprafete mai intinse(Sesul Girovului), pana in dreptul
dealului Troita. Marginea terasei superioare formeaza si marginea depresiunii
spre regiunea joasa Girov-Bozieni. In dreptul satului Danesti, terasa medie are o
panta abrupta spre terasa inferioara, ca si in dreptul Troitei, unde terasa inferioara
a fost, pe o portiune, in intregime erodata de catre Cracau. La sud insa, ambele
terase sunt bine dezvoltate si se racordeaza cu terasele Bistritei.
Pe malul drept, in aceata parte a cursului inferior al Cracaului, terasa
inferioara formeaza doua triunghiuri: unul mai mic in dreptul Girovului si altul
mai mare, Sesul Calimani, care spre sud se racordeaza cu terasa inferioara
Bistritei. Terasa medie de la sud de dealul Botesti, unindu-se cu terasa medie a
Bistritei, alcatuieste o enorma prispa triunghiulara inclinata usor spre sud cu o
suprafata de peste 21 km
2
.
Foaia Piatra-Neamt, scara 1:200 000
Aceasta regiune este delimitata la N de paralela care trece pe la N de
localitatea Pipirig, la V de meridianul care trece pe la V de satele Dolia, Audia si
Brates, la E de cel care trece pe la E de localitatile Stroiesti, Roman si Ursoaia, iar
la S de paralela care trece prin satele Brates, Tazlau si Ursoaia. Ea cuprinde un
teritoriu care apartine in egala masura lantului Carpatilor Orientali si platformei
moldovenesti.
Referintele istorice cu privire la depozitele reprezentate in cuprinsul acestei
foi dateaza din a doua jumatate a secolului nouasprezece.
Bazele stratigrafiei, atat a zonei flisului cretacic-paleogen, cat si a zonei
miocene subcarpatice au fost puse de catre Fr. Herbich(1897-1903) si Gr.
Cobalcescu(1883-1888).
Contributii importante care au condus la descifrarea stratigrafiei
Sarmatianului din platforma moldoveneasca au fost aduse de catre I.
Simionescu(1897-1903), cel care a stabilit subetajele(Volhonian, Bessarabian,
Kersonian) care in principiu sunt valabile si astazi.
Urmatoarea etapa a fost caracterizata prin cercetari care au avut in centru flisul
cretacic si paleogen. In acest sens, S. Athanasiu(1905-1913) a adus contributii
mari in studierea acestor depozite. El a separat aceasta unitate interna, constituita
din Cretacic inferior, Cretacic superior si Eocen, si o zona marginala, alcatuita din
formatiuni senonian-paleogene; pe baze paleontologice a fost stabilita varsta
eocena a gresiei de Tarcau si se precizeaza varsta barremiana a stratelor de Audia.
G. Macovei si I. Atanasiu(1926) au elaborat o schema stratigrafica generala
pentru domeniul flisului carpatic pe baza separarilor de detaliu care au fost facute
in formatiunile flisului cretacic si paleogen, schema care a fost concretizata pe
harta geologica a tarii(scara 1:500 000). Conform acestei scheme, Barremianul
este reprezentat prin doua faciesuri:
- faciesul stratelor de Audia la exterior
- faciesul stratelor de Bistra la interior
In cadrul Aptianului au fost separate trei orizonturi:
- marnos;
- grezos;
- conglomeratic.
Intre Aptian si Senonian a fost mentionata o lacuna stratigrafica.
In urma cercetarilor lui S. Athanasiu, G. Macovei, I. Atanasiu(1927) si H.
Grozescu, a fost posibila stabilirea succesiunii stratigrafice in cadrul flisului
marginal din regiunea vaii Bistrita.
Lucrarile lui I. Atanasiu(1939-1943) au constituit o etapa importanta in
cercetarea flisului cretacic si paleogen care, prin separarea faciesurilor depozitelor
paleogene si descifrarea tectonicii lor, au pus in evidenta existenta mai multor
unitati structurale precum: panza interna, panza gresiei de Tarcau, panza de
Tazlau, panza marginala si panza submarginala(care apare in semifereastra
Bistritei si fereastra Bran-Dumesnic).
Lucrarile lui T. Joja(1948-1959) si ale lui C. Olteanu(1952-1953) au continuat
studiile lui I. Atanasiu; acestia au detaliat stratigrafia si tectonica depozitelor
cretacice, paleogene si miocene de la nord si sud de valea Bistritei. C. Olteanu a
precizat pe baza "hieroglifelor" pozitia "stratelor de Straja" la baza Eocenului. T.
Joja a mentionat despre existenta in zona flisului de la N de Valea Ozanei a
faciesului intermediar al Eocenului; a separat doua orizonturi de Hangu; in zona
flisului, a pus in evidenta existenta a cinci ferestre tectonice in panza Tarcau de
pe valea Cracaului a digitatiei("Skibei") Corduneanu-Dumesnic, precum si a mai
multor structuri in zona miocena subcarpatica de la sud de valea Ozanei.
M. G. Filipescu(1955, 1958) si I. Bancila(1955-1958), in lucrarile lor de
sinteza, aduc importante modificari schemei stratigrafice pentru flisul cretacic
intern si paleogen. In flisul cretacic au fost deosebite doua unitati structurale in
care faciesurile Cretacicului si Paleogenului difera de la o unitate la alta. In cadrul
zonei gresiei de Tarcau au fost separate mai multe orizonturi ce revin Eocenului
si Oligocenului(I. Bancila, 1955).
Datorita cercetarilor de detaliu intensificate asupra flisului si asupra zonei
miocene subcarpatice, imaginea stratigrafica si tectonica a acestor regiuni a fost
intregita. In acest sens, contributii importante au fost aduse de catre Fl.
Olteanu(1953, 1958), T. Bors(1956) si O. Mirauta(1960-1967). La baza noilor
interpretari stratigrafice si tectonice a stat identificarea si analiza de detaliu a
faciesurilor depozitelor miocene si paleogene, precum si interpretarea judicioasa a
datelor de foraj. Unele rezultate mai importante au fost:
- stabilirea variatiilor laterali de facies ale formatiunilor miocene si
paleogene;
- descifrarea stilului tectonic(specific zonei miocene subcarpatice) sub
forma de cute culcate ale caror nuclee sunt constituite din depozite
paleogene, nuclee care coboara in trepte spre est si se imbraca cu depozite
miocene;
- identificarea unor structuri recutate(anticlinalul Almasu);
- interpretarea zonei miocene subcarpatice ca un sinclinorium sariat in
lungul faliei pericarpatice peste platforma moldoveneasca.
Depozitele sarmatiene din cuprinsul platformei moldovenesti au constituit
obiectul cercetarilor lui N. Macarovici(1949-1964) si P. Jeanrenaud(1954, 1958)
care detaliaza stratigrafia lor si aduc contributii importante de ordin
paleontologic.
Cu studiul acestei foi s-a ocupat N. Macarovici(1964), T. Bandrabur si P.
Giurea(1965), care au identificat mai multe nivele de terase, ultimii doi
mentionati incercand stabilirea si varsta acestor terase pe baza resturilor de
Proboscideni.
In afara acestor lucrari, o parte a teritoriului foii Piatra-Neamt a fost cuprins in
sintezele lui L. Mrazec si I. Popescu-Voitesti(1914), G. Macovei(1927), I.
Atanasiu(1943), H. Stille(1953), M. G. Filipescu(1955), I. Bancila(1955, 1958),
M. Kziaszkiewcz(1956), I. Dumitrescu(1962), lucrari care s-au referit in special
la tectonica Carpatilor Orientali.

Plansa 9 - Foaia Piatra Neamt, Harta geologica 1:20.000
3.1. Caracterizarea morfologica
In cuprinsul acestei foi se disting trei zone de relief din punct de vedere
morfologic, de la vest spre est: o zona muntoasa(carpatica), o zona
depresionara(subcarpatica) si o zona de podis.
Zona muntoasa este situata in partea de vest a regiunii si coincide cu zona
flisului. In cadrul ei se disting doua siruri de munti: unul, situat in coltul de SV(de
la Bicaz spre S) reprezinta un sector al muntilor Tarcau; celalalt, situat la NE de
primul, apartine segmentului sudic al culmii Stanisoara si se prelungeste la sud de
valea Bistritei in muntii Tazlaului. Acest relief este caracterizat prin culmi
orientate NNV-SSE, paralele in general cu directia formatiunilor geologice.
In muntii Tarcau se disting doua culmi paralele: culmea Gavanul -
Ciudomir(1649 m) situata la vest de valea Tarcaului si culmea Murgoci(1292 m)
- Gosman(1304 m), la est de valea Tarcaului. Acestor doua culmi corespund doua
structuri mari anticlinale.
In culmea Stanisoara, inaltimile ajung la 1230 m(Chitigaia 1194 m, Crainicul
1197 m, Buhalnita 1231 m, varful Magura 1165 m), iar in prelungirea lor spre
sud(muntii Tazlau) altitudinile se situeaza in jurul cotei de 1100 m(Corbul 1262
m, Tasbuga 1150 m).
Zona depresionara(subcarpatica) se suprapune zonei miocene, este localizata
la exteriorul primei regiuni, iar marginea ei din est corespunde cu limita dintre
zona cutata si platforma. Aceasta formeaza un areal mai ingust, cu o directie NV-
SE, dezvoltata la mijlocul foii.
In cadrul acestei zone se individualizeaza depresiunile urmatoare: Neamt, Cracau,
Girov si Tazlau(M. David, 1932). Altitudinea medie in aceste depresiuni este de
500 m, mai putin culmile Plesu si Garcina-Almas care ajung la 900 m datorita
prezentei conglomeratelor miocene. Astfel, relieful are un aspect asemanator cu
cel muntos.
Jumatatea de ENE a foii apartine podisului moldovenesc, fiind suprapus
platformei moldovenesti. In aceasta regiune predomina relieful colinar, media
altitudinilor este de 400-600 m si scade de la nord spre sud si are interfluvii largi
si plane.
Reteaua hidrografica apartine raului
Siret, care colecteaza apele raurilor
Moldova si Bistrita. Directia generala a
retelei hidrografice este NNV-SSE. Raul
Moldova are afluenti mai importanti pe
Ozana si Agapia(ambii pe stanga), in
timp ce Bistrita ii are pe Audia si
Cracau(pe dreapta) si pe Bicaz.
Procese de versant
Chiar daca nu au fost efectuate foarte multe observatii in depresiunea Cracau-
Bistrita, exista unele lucrari geologice si pedologice, in care sunt cartate anumite
areale care prezinta pornituri de teren si se consemneaza manifestarea proceselor
de eroziune si de acumulare. De fapt, procesele de versant sunt analizate doar in
partea de sud-est a regiunii, insa exista lucrari geomorfologice, care se ocupa cu
morfologia si morfogeneza acestui areal.
Factori
Valoarea pantei este unul dintre cei mai importanti factori de care depind
procesele de versant in acest teritoriu care nu este foarte intins. Suprafetele cu
inclinare redusa si foarte redusa sunt foarte extinse: lunci, terase, platouri
interfluviale. Datorita acestui lucru, campul de actiune si intensitatea proceselor
de versant sunt foarte limitate. Procesele de versant foarte intense se manifesta in
partea de vest a regiunii, acolo unde sunt suprafetele cu panta mare: versanti si
frunti de terase.
Aparitia la zi a rocilor loessoide, marnele, nisipurile si prundisurile sunt
caracteristicile alcatuirii geologice. Acestea sunt atacate de eroziune iar unele
devin plastice in contactul lor cu apa, deoarece sunt putin rezistente. In acest mod,
alunecarile de teren sunt declansate foarte usor.
In multe areale, rocile sunt acoperite de unele soluri care sunt usor
permeabile, contribuind astfel la micsorarea scurgerii superficiale, fapt care
favorizeaza eroziunea; ele sunt foarte friabile, care si cele mai mici suvite de apa,
chiar si vantul atacandu-le cu succes.
Procesele de versant sunt influentate si de factorul climatic, in special prin
cantitatea de precipitatii si regimul acestora. Chiar daca precipitatiile sunt reduse
de-a lungul unui an, variabilitatea in timp duce la anumite perioade de timp cu
umiditate excesiva. Un exempu foarte bun este cantitatea de precipitatii care a
cazut la Piatra Neamt in anul 1935, doar 234 mm precipitatii, iar in anul 1912 au
fost 1165 mm. Se inregistreaza des astfel de ploi abundente care sporesc
scurgerea superficiala si in consecinta, eroziunea. In anul 1901, in luna iunie au
cazut 84 mm intr-o singura zi; in mai, 1947, au cazut 78 mm tot in 24 de ore, iar
pe data de 17 iunie 1954 au cazut 21 mm in doar 8 minute.
Un alt factor deosebit de important este vegetatia, in special padurea si
pajistea sau mai bine zis lipsa acestora, care au fost inlocuite antropic prin culturi.
Padurile naturale si pajistile retin foarte mult din cantitatea de precipitatii si
protejeaza astfel solul. Fara acestea, solul este foarte mult expus, mai ales
primavara si toamna, atunci cand araturile dau la o parte vegetatia complet, lasand
solul la un contact direct cu precipitatiile si cu apa care se scurge.
Unele alunecari de teren sunt declansate si de apele freatice, chiar daca
acestea sunt putine in cuverturile deluviale de pe versanti si mai abundente in
terase.
Procese de versant actuale
Eroziunea superficiala(areolara) este produsa pe areale foarte intinse, insa
efectele sunt aproape nule. Desigur, atunci cand primul orizont al solului este
indepartat, se ajunge la anumite efecte, asa cum ar fi impestritarea solului cu
culorile mai deschise ale orizonturilor inferioare sau chiar a rocii-mama uneori.
Deflatia este procesul de smulgere si transportare de catre vant a particulelor
de nisip si praf; aceasta participa si ea la indepartarea partii superioare a solului,
punandu-se in evidenta iarna, atunci cand materialul care este spulberat se depune
peste zonele acoperite cu zapada, acestea fiind acoperite cu un strat mai gros sau
mai putin gros de pamant. Primavara, atunci cand perioada cu vanturi puternice
frecvente este prezenta si solul este afanat si uscat din pricina aratului, aceste
procese sunt de asemenea des intalnite.
Deoarece sunt terenuri extinse cultivate in partea de est a depresiunii,
eroziunea superficiala si deflatia au o activitate intensa. In jumatatea de vest,
aceste procese nu sunt atat de active datorita faptului ca multe din suprafete sunt
acoperite cu un covor vegetal silvic si erbaceu mai bine inghetat.
Eroziunea lineara este prezenta prin ogase, ravene si rape torentiale(care
brazdeaza versantii si fruntile teraselor), insa intinderile pe care acestea sunt
manifestate nu sunt foarte importante. In aceste sens, apar ogase pe stanga raului
Cracau(in aval de Bodesti), pe dreapta Bistritei(la Savinesti) sau pe dreapta
paraielor Calu si Iapa. In aceste cazuri, versantii sunt foarte inclinati, alcatuiti din
marne helvetiene, iar apele de siroire se scurg cu o viteza foarte mare, infiltratia
fiind nula in asemenea conditii. De asemenea, ogase dense se formeaza si pe
flancul sudic al dealului Botoaia, pe versantul drept al Vaii Canapelei(de la NE de
Buhusi) dar si in alte locuri, unde versantii sunt mai slab inclinati, insa sunt
brazdati(mai ales solul nisipos).
Pe masura ce aceste procese se intensifica, acestea se transforma in ravene si
in rape torentiale. Asemenea procese se formeaza in special in partea extrema de
sud-vest a depresiunii, acolo unde marnele helvetiene apar la zi, dar si pe
marginea vestica(de la Cracaoani pana la Piatra Neamt), unde apar frecvent. La
est de raurile Cracau si Bistrita, eroziunea lineara este slaba deoarece asemenea
forme de relief sunt putin raspandite. Chiar si asa, fruntile unor terase(de 35 m si
75 m dintre Roznov si Buhusi) sunt brazdate, iar versantii unor vai(cele ale
paraielor Zahornei, Verdele, Orbicu etc.) au sectionat chiar marnele helvetiene de
sub depozitele sarmatiene nisipoase.
Unele valcele coluvionate si acoperite de iarba sunt disecate de ravene si rape
care sunt alungite prin eroziune regresiva; aceste lucruri indica o eroziune
intensificata recent, dupa ce intr-o etapa anterioara fusese slabita. Aceasta ar
putea fi cauzata si de clima, dar cel mai probabil interventia omului - defrisarile -
este cel mai important factor care a dus la asemenea eroziune intensificata.
Strans legate de eroziune sunt procesele de transport si de acumulare care duc
la formarea glacisurilor si conurilor de dejectie. Asemenea forme de relief se
formeaza la baza versantilor iar de obicei se suprapun luncilor si teraselor.
Glacisurile sunt suprafete slab inclinate create prin eroziune sau acumulare la
baza versantilor. Acestea sunt formate in principal din materiale fine, nisipo-
lutoase si apar la baza estica a dealurilor Prohalu, Osoiu, Botoaia etc., la baza
sudica a dealurilor Vulpea, Dornesti, Podoleni etc. Conurile de dejectie sunt niste
forme de relief rezultate prin acumularea materialelor transportate de torenti.
Acestea sunt alcatuite din materiale grosiere(in special prundis) aduse de paraie si
torenti din zona muntoasa, asa cum este cazul paraielor Horaita si Almasul, Calu,
Iapa, Nechitul, care formeaza conuri in luncile raurilor Cracau si Bistrita. Se
formeaza unii torenti si in estul depresiunii, care creaza conuri de dejectie cu
ajutorul prundisurilor preluate din terase. In aceasta zona se intalnesc multe
conuri de dejectie, alcatuite din materiale fine, nisipo-lutoase. Astfel de conuri de
dejectie sunt formate de multi torenti, de paraiele Bereasa, Barlesti pe stanga
Cracaului, Bahna, Calnesu, Verdele pe stanga Bistritei, Dragova, Valea lui Ion,
Boita pe dreapta Bistritei.
Procesele de deplasare gravitationala se evidentiaza prin alunecarile de teren. Din
pricina marnelor si argilelor miocene care devin plastice la imbibarea lor cu apa,
alunecarile sunt favorizate mai ales deoarece acestea sunt foarte raspandite. Acolo
unde panta este mare, substratul plastic face ca declansarea alunecarilor sa se
realizeze. Acest proces intervine in masa in sud-vestul depresiunii - intre valea
Bistritei, valea paraului Nechitul si interfluviul Bistrita-Tazlau; acest interfluviu
este atacat puternic dinspre Bistrita de alunecari de teren si de eroziunea
torentiala.
Majoritatea versantilor din aceasta zona a depresiunii este puternica invalurita de
monticulii, treptele si padinile individualizate pe deluviile de alunecare. Aceste
deluvii sunt intr-o continua deplasare descendenta, ajungand pana la baza
versantilor unde se sprijina pe lunca Bistritei si a unor afluenti.
Favorizate tot de marnele helvetiene, alunecari deosebit de intense apar si pe
flancul nord-estic al dealurilor Balan si Obeni, pe flancul vestic al dealurilor
Malu(Holmu), Casaria(catre paraul Calu) s.a. Cornisele de desprindere cu inaltimi
de pana la 35 m(dealul Malu) apar in toate aceste cazuri. La suprafata apare un
strat de nisip lutos subtire, apoi 28-30 m de prundisuri cu alternante nisipo-
lutoase. Prundisurile sunt asezate pe o suprafata de eroziune care reteaza stratele
de marne cu pozitie cvasiverticala. Marnele din substrat si pachetul de prundisuri
de deasupra sunt si ele antrenate in alunecare.
In coltul nord-vestic, intre Cracau si Alamas, alunecarile sunt putin
raspandite, insa pe flancul estic al dealului Prohalu si pe dreapta paraului Horaita,
acestea sunt manifestate intens.
Alunecarile nu sunt prea frecvente la est de Cracau si Bistrita datorita
predominarii depozitelor sarmatiene in facies nisipos. Acestea sunt manifestate cu
o intensitate mare pe flancurile vailor care au strapuns depozitele sarmatiene,
ajungand sa se adanceasca in marnele helvetiene si tortoniene din baza.
Asemenea exemple se regasesc pe flancul nord-estic al Dealului lui Mihai, pe
versantii paraielor Mocanului, Orbicul, Verdele, pe fruntea terasei de 75 m dintre
Podoleni si Buhusi, s.a. Sunt si anumite alunecari puternice care afecteaza mai
ales depozitele sarmatiene(in care sunt de asemenea marne), cum ar fi alunecarile
din dealurile Temelia, Buclia, Humaria etc.
Pe de-o parte, depresiunea Cracau-Bistrita castiga teren fata de cea a Tazlaului
datorita acestor alunecari, iar pe de alta parte pierde teren in fata depresiunii
Neamtului tot din aceeasi cauza, in special in partea nordica.
Surparile sunt procesele gravitationale frecvente pe versanti sau maluri
abrupte de pe care cad volume de roca(prin prabusire) ca urmare a faptului ca
baza lor a fost erodata. Asemenea procese se vad rareori in depresiunea Cracau-
Bistrita, iar ele apar pe fruntile abrupte ale unor terase, afectand depozite
loessoide, pe unele cornise de desprindere si cu intensitate slaba pe abruptul
versant format pe depozite de flis de pe dreapta Bistritei(intre Piatra Neamt si
Savinesti).
Creeping-ul, dezagregarea si alterarea si alte procese de versant se manifesta
cateodata foarte intens, insa acestea nu ajung sa dea forme specifice prin care sa
puna in evidenta existenta lor, exceptie facand diageneza luturilor loessoide si
solificarea.
In concluzie, in etapa actuala din depresiunea Cracau-Bistrita este prezent un
numar restrans de procese de versant, insa acestea care sunt au o intensitate
ridicata si contribuirea la o evolutie rapida a versantilor este evidenta. Deoarece
degradarea terenurilor este iminenta, valoarea acestora scade destul de mult. Cea
mai afectata zona este cea de sud-vest, acolo unde alunecarile de teren si
eroziunea lineara sunt foarte intense si active. Din acest motiv, trebuie luate
anumite decizii in legatura cu protejarea acestei zone in care problemele se arata a
fi complexe. In partea nordica si nord-estica s-ar impune anumite masuri mai
simple, de exemplu ararea in lungul curbelor de nivel, reducandu-se astfel
procesele importante de versant si in consecinta, continuarea degradarii
terenurilor va fi evitata.
(Comunicare prezentata la sesiunea stiintifica a Universitatii "Al. I. Cuza", din
octombrie 1967)
3.2. Caracterizare geologica
Teritoriul cuprins in foaia Piatra
Neamt apartine in parte Carpatilor
Orientali si in parte platformei
moldovenesti. Regiunii carpatice ii
revine zona flisului cretacic - paleogen si
zona miocena. Zona flisului este
constituita din sectoare limitate ale celor
cinci unitati ale sale, avand caractere de
panze de sariaj, incalecate una peste alta
de la vest spre est.
Zona miocena subcarpatica, alcatuita din depozite cu caracter molasic este de
asemenea cutata si sariata la randul ei peste platforma moldoveneasca, de-a
lungul liniei pericarpatice. Ea constituie "panza pericarpatica".
Platforma moldoveneasca reprezinta prelungirea spre SV a platformei ruse si
este alcatuita la suprafata din depozite sarmatiene cvasiorizontale iar in adancime,
din depozitele neozoice, mezozoice si paleozoice. Spre VSV, platforma se afunda
mult sub moloasa si flisul carpatic.
Zona miocena subcarpatica
Constituie o zona cu latime variabila, situata la exteriorul unitatii marginale
fata de care joaca rolul de avant-fosa. La constitutia sa iau parte, predominant,
depozite cu caracter de moloasa. Spre est, aceasta unitate incaleca in lungul liniei
pericarpatice peste depozite sarmatiene de platforma.
Priabonian(pr)
Este reprezentat prin stratele de
Bisericani(argile si marne cenusii) care
formeaza doua mici iviri la nord-vest de
Targu Neamt, pe Valea Catrinei, unde
apar de sub conglomeratele de Plesu(T.
Joja, 1952). Priabonian(flis grezos-
sistos) apare si la nord si la sud de
localitatea Magazia.
Lattorfian-Chattian(if-ch)
Apare in aceeasi zona cu Pribonianul,
dar si in Targu Neamt, fiind reprezentat
prin menilite inferioare, marne
bituminoase si sisturi diodilice.
Aquitanian(aq)
Depozitele atribuite acestui interval,
cunoscute sub numele de "formatiunea
salifera inferioara", se dezvolta sub un
facies predominant argilos, in care se
disting brecii argiloase salifere, argile
cenusii cu gips, cu intercalatii lenticulare
de gresii cenusii si verzi. In cuprinsul
acestui orizont s-au identificat, in foraje,
lentile de sare cu grosimi importante,
asociate cu saruri delicvescente(Tazlau,
Baltatesti). Aquitanianul se gaseste la E
de localitatea Cracaoani; se mai
identifica o fasie, in aval, la aproximativ
10 km de prima zona.
Faciesul argilos cu sare si saruri delicvescente al acestei formatiuni este
inlocuit printr-un facies grezos-conglomeratic cu elemente de sisturi verzi,
asemanator celui din parautohtonul marginal. Schimbarea de facies are loc gradat
prin interventia tot mai frecventa a intercalatiilor de gresii verzi in complexul
argilos caracteristic.
Burdigalian(bd)
Se pot face doua subdiviziuni:
Gresia de Condor se mentine in baza Burdigalianului ca un nivel constant,
atat din punct de vedere al grosimii, cat si al constitutiei litologice.
Stratele de Tescani sunt dezvoltate intr-un facies marnos-grezos, fiind
constituite dintr-o alternanta cu o grosime de 400-500 m de marne cenusiu-verzui
si rosiatice si de gresii calacaroase verzi, uneori microconglomeratice. Sunt
dezvoltate tipic in regiunea Tazlau(la sud de valea Bistritei). Schimbari
importante de facies se observa la nord de valea Bistritei in sectorul Ghindaoani
si Culmea Plesu, unde faciesul marnos-grezos al stratelor de Tescani devine
integral grezos-conglomeratic(T. Bors, 1952). In acest sector, intre gresia
feldspatica de Condor de la baza depozitelor atribuite Burdigalianului si nivelului
gipsului de Perchiu, considerat orizont caracteristic la baza depozitelor atribuite
Helvetianului, se interpune un complex grezos-conglomeratic cu o grosime de
400-700 m, in care T. Toja a separat:
- orizontul subconglomeratic, acesta fiind predominat de gresii verzi cu
intercalatii subordonate de marne si argile verzi;
- orizontul conglomeratic(conglomerate de Plesu), caracterizat prin
dezvoltarea mare a conglomeratelor cu elemente de sisturi verzi, la care se
adauga rar calcare cu numuliti, dolomite, calcare mezozoice si cuart
filonian. Subordonat apar intercalatii de gresii verzi, grosiere. In culmea
Plesu, la partea superioara a acestui orizont, se individualizeaza un nivel
grezos al gresiei de Moisa(T. Joja, 1952) constituit predominant dintr-o
gresie verzuie cu intercalatii de marne cenusiu-verzui si gresii galbui,
friabile.
Helvetian(he)
In cadrul depozitelor atribuite Helvetianului, cunoscute la sud de valea
Neamtului si sub denumirea de "orizontul cenusiu", iar la nord de valea
Neamtului ca orizont "supraconglomeratic"(T. Joja, 1952), s-au separat doua
orizonturi(T. Bors, 1956) care au o larga dezvoltare in cuprinsul acestei foi:
- orizontul inferior, cu o grosime de 400-500 m, este constituit dintr-o
succesiune ritmica cu caracter flisoid de gresii calcaroase
microconglomeratice, cenusii si de argile marnoase cenusiu-verziu. In
mod constant, la baza orizontului se gaseste un nivel caracteristic cu
gipsuri, cunoscut sub numele de gips de Perchiu(Fl. Olteanu, 1956).
- orizontul superior, cu o grosime de 600-1000 m, este alcatuit din gresii
nisipoase, friabile, de tip subgrauwacke si nisipuri cenusii in strate groase
de 1-4 m, care alterneaza cu marne cenusii si rosiatice. Acest orizont se
caracterizeaza prin prezenta intercalatiilor de sisturi calcaroase, gipsuri si
tufuri dacite. Microfauna acestui orizont indica helvetianul superior(T.
Iorgulescu, 1962).
Tortonian(to)
Depozitele Tortonianului ocupa suprafete restranse situate pe versantul de NE
al culmei Plesu si la Margineni-Buhusi, la marginea estica a zonei miocene
subcarpatice. Aceste depozite sunt formate dintr-o alternanta de marne cenusiu-
galbui, cu intercalatii rare de marno-calcare dure si gresii calacaroase galbui. O
proportie insemnata ocupa gipsurile(albe si roz) mai ales in regiunea Margineni,
acolo unde sunt asociate cu sisturi calcaroase si tufuri biotitice cu globigerine. In
aceste depozite apar lentile de sare gema si argile cu sare, de care sunt legate o
serie de izvoare sarate. Depozitele tortoniene contin microfauna cu Orbulina
universa d'Orb.
3.3. ELEMENTE MORFOSTRUCTURALE
Teritoriul cuprins in foaia Piatra Neamt apartine la doua unitati structurale
majore: regiunea carpatica si platforma moldoveneasca. Regiunea carpatica, fiind
o regiune mobila, este caracterizata printr-o structura in panze de sariaj, care se
incaleca succesiv de la vest la est. In regiunea carpatica se individualizeaza trei
zone: zona flisului cretacic, zona flisului cretacic-paleogen si zona miocena
subcarpatica.
Spre deosebire de regiunea carpatica, platforma moldoveneasca reprezinta o
zona rigida, constituind Vorlandul Carpatilor Orientali, sub care se afunda in
trepte.
Zona flisului cretacic-paleogen
In aceasta zona se individualizeaza doua unitati tectonice: panza de Tarcau si
unitatea marginala.
Panza de Tarcau este una dintre cele mai importante unitati tectonice, atat ca
extindere, cat si ca structura de detaliu. In linii mari, in cadrul acestei unitati
se pot separa doua sectoare:
- un sector situat la nord de valea Bistritei in care se dezvolta predominant
faciesul calcaros al stratelor de Hangu(Senonian-Paleocen) si subordonat,
Paleogenul in facies intermediar si marginal. Stilul tectonic al acestui
sector se caracterizeaza prin prezenta cutelor-solzi cu deversari spre est si,
in mai mica masura, prin cute normale sau rasturnate
- un sector situat la sud de valea Bistritei, in care faciesul grezos al
Paleogenului(gresia de Tarcau si cea de Fusaru) are o mare dezvoltare, in
timp ce depozitele cretacic-superioare(strate de Hangu) apar sporadic si
discontinuu in zona frontala a unitatii. Stilul tectonic general al sectorului
sudic se caracterizeaza printr-o succesiune de cute normale cu gresie de
Tarcau in nucleu si depozite oligocene in umplutura sinclinalelor(I.
Bancila, 1958). In cadrul panzei de Tarcau se disting cateva elemente
structurale mai importante:
Fereastra Bran-Dumesnic(I. Atanasiu, 1939) in care apar depozite
eocene(strate de Bisericani) si oligocene(menilite, disodile, gresia de Kliwa si
conglomerate cu elemente verzi) este situata intre valea Neamtului si valea
Cracaului si apartine unitatii marginale. Depozitele mentionate apar de sub
stratele de Hangu ale unitatii de Tarcau. Ferestre tectonice asemanatoare, de
dimensiuni mai mici insa, au fost identificate in zona Mitocul lui Balan(T. Joja,
1955). In aceste ferestre apar fie depozite eocene, fie depozite miocene.
Digitatia ("skiba") Corduneanu-Dumesnic a fost pusa in evidenta de un foraj
al Comitetului Geologic si interpretata ca atare, la sud de valea Neamtului de Fl.
Olteanu si la nord de aceasta de T. Joja(1959). Este constituita din depozite
senoniene(strate de Hangu), eocene si oligocene(in facies marginal). Amploarea
maxima a sariajului digitatiei Corduneanu-Dumesnic atinge aproximativ 7 km.
Unitatea marginala(parautohtonul marginal) este constituita din depozite
cretacice, paleogene si miocene, bine reprezentate in semifereastra Bistritei.
Latimea ei este destul de constanta(12-14 km); la nord de Valea Cracaului se
afunda sub panza de Tarcau si reapare in fereastra Bran-Dumesnic.
Stilul tectonic al acestei unitati se caracterizeaza prin cute izoclinale deversate
spre est, avand flancurile inverse in parte laminate. Nucleele anticlinalelor sunt
alcatuite din strate de Bisericani, iar umplutura sinclinalelor din depozite
oligocene. In regiunea vaii Bistrita aceasta unitate prezinta cea mai ridicata
structura(cuta Horaita-Doamna) in nucleul careia apar depozite cretacic inferioare
si superioare. Ea reprezinta o cuta culcata de dimensiune mare, cu flancul invers
in mare parte laminat si cu o amploare de incalecare de circa 4 km(O. Mirauta,
1962).
La nord de valea Bistritei se individualizeaza o ridicare brahianticlinala, care
reprezinta un fals anticlinal(anticlinalul fals Almasu) aparut prin recutarea
flancului invers din Miocen al cutei culcate(rasturnate) Horaita-Doamna(O.
Mirauta, 1962). Anticlinalul fals Alamsu are nucelul format din depozite
helvetiene, iar flancurile din depozite miocen-inferioare si oligocene. Intre
localitatile Poiana si Cracaoani, anticlinalul fals se scufunda axial si reapare la
Baltatesti, in anticlinalul fals Prihojdia, al carui nucleu este constituit din
conglomerate de tip Plesu, conglomerate de Almasu superioare(O. Mirauta, Elena
Mirauta, 1962).
Contactul dintre flisul unitatii marginale si moloasa miocena, la nord de Valea
Cracaului, este tectonic; imediat la sud de acest sector, falia principala de
incalecare se situeaza la exteriorul anticlinalului fals Alamsu, astfel ca Miocenul
de la Almasu apartine flancului invers al cutei Horaita-Doamna.
Zona miocena subcarpatica(panza pericarpatica)
In linii mari, aceasta zona cuprinde depozite miocene cu caracter molasic. Ea
ocupa p suprafata cu o dezvoltare inegala: in partea nordica are o latime de
aproximativ 22 km, in timp ce in partea sudica este de doar 6 km.
In general, zona miocena prezinta o structura de sinclinorium deversata spre
est, incalecat la vest de unitatea marginala si sariat spre est, in lungul liniei
pericarpatice, peste platforma mnoldoveneasca.
Din punct de vedere tectonic, in cea mai mare parte a acestei zone se pot
separa doua subzone. Subzona interna se caracterizeaza printr-o larga dezvoltare
a Miocenului inferior avand o tectonica complicata reprezentata prin cute stranse
si cute culcate(cuta culcata Pietricica Neamt - Valeni si cuta Calu - Iapa), care se
suprapun partial si ale caror flancuri inverse sunt laminate(O. Mirauta, 1962).
Aceasta subzona poate fi considerata ca partea frontala a unitatii marginale, ale
carei nuclee de flis paleogen coboara in trepte spre est, inrolandu-se in acelasi
timp in depozitle miocene din fata(O. Mirauta, 1965).
Subzona externa este constituita din depozite apartinand Miocenului mediu si
se caracterizeaza prin cute largi. In cadrul ei se individualizeaza structuri
anticlinale cu conglomerate burdigaliene in nuclee(anticlinalele Valea Mare,
Grumazesti, Plesu) si sinclinale cu umplutura constituita din depozite
helvetiene(sinclinalul Nechizelu-Ghindaoani-Sacalusesti).
Contactul dintre aceste doua subzone se face fie printr-o falie(falia Magura)
pusa in evidenta in partea sudica a foii, fie printr-o flexura sau este chiar un
contact aparent normal.
De mentionat este ca in culmea Plesu apar in butoniere depozite paleogene si
menilite inferioare peste care stau discordant conglomeratele de Plesu(T. Joja,
1952). In regiunea acesta, aceleasi conglomerate incaleca spre est peste depozitele
tortoniene(T. Joja, 1952), care au un caracter diapir, fiind prinse intre linia dupa
care s-a facut aceasta incalecare si falia pericarpatica.
Linia pericarpatica
Contactul dintre zona miocena si platforma moldoveneasca are loc in lungul
unei falii inverse, abrupta, cunoscuta sub denumirea de falia pericarpatica. Unele
foraje(Girov) au aratat existenta unei amplitudini de incalecare de minimum 3
km.
(Piatra Neamt, Harta geologica 1:200.000, 1968)
4. HI DROGRAFI A
Reteaua hidrografica a muntilor Bistritei apartine celor doua mari rauri,
Bistrita si Moldova. Bistrita dreneaza peste 80% din suprafata acestor munti,
scurgerea de primavara detinand peste 70% din cea anuala. De fapt, ea are cel mai
important potential hidroenergetic dintre toti afluentii Siretului. Bistrita, la
intrarea in Muntii Bistritei, in aval de confluenta cu Neagra Sarului, are un bazin
de 1670 km
2
, un debit mediu annual de 23,8 m
3
/s si 4,79 kg/s aluviuni in
suspensie, ajungand la circa 34 m
3
/s si 8,6 kg/s aluviuni in suspensie la intrarea in
Lacul Izvorul Muntelui, de pe un bazin de aproape 3000 km
2
. Debitul lichid
maxim atins la intrarea in lac a fost de aproximativ 1100 m
3
/s in timpul viiturii
care a fost in anul 1970. In apropierea Lacului Izvorul Muntelui, Bistrita
colecteaza apele unor mici afluenti, dintre care cel mai important este
Bistricioara.
Din anul 1980, prin aductie, a fost deviat si cursul raului Bicaz. Avale de
barajul de la Lacul Izvorul Muntelui, pe vechea albie, pe care inainte de barare
avea un debit mediu de 40 m
3
/s, scurgerea este asigurata pana la Pangarati de un
debit de servitute la care se adauga aporul raului Tarcau(3,54 m
3
/s). In continuare,
pana la Piatra Neamt, este cascada celor trei lacuri de baraj(Pangarati, Vaduri,
Batca Doamnei), iar ultimul afluent important este Cuejdiul.
Raul Cracau este cel mai important afluent pe partea stanga a Bistritei, are o
lungime de 66 km, o suprafata a bazinului hidrografic de 408 km
2
si are o
inclinare medie de 6,8 m la km
2
(la intrarea in depresiune are o altitudine de 540
m, iar la confluenta cu Bistrita 260 m altitudine). Are un curs in directia generala
NV-SE, izvorand din partea de SE a culmii Stanisoarei de la o altitudine de peste
1000 m.
In sectiunea Slobozia, raul Cracau este monitorizat cu frecventa trimestriala.
Sectiunea este amplasata la o distanta de 45 km de izvor, la altitudinea de 266 m,
latitudinea de 4650' si longitudinea de 2621'. Are latimea medie de 10 m si
adancimea de 0,21 m. Temperatura medie anuala a aerului este de 8,4C.
Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 720,5 mm. In sectiunea Slobozia,
raul Cracau strabate zona de molasa (miocena) constituita din depozite helvetiene
reprezentate prin nisipuri, gresii, marne, gipsuri. Cuaternarul este reprezentat in
albia minora, in terasele joase si in lunca Cracaului prin nisipuri, pietrisuri si
depozite loessoide.
Curge mai repede ca Bistrita, insa ca si ea, isi domoleste foarte mult mersul
imediat ce ajunge in depresiune, fapt care are ca urmare o depunere foarte mare
de aluviuni. Spre varsare curge pe terasa inferioara a Bistritei, facand o multime
de meandre si apoi isi adanceste albia la marginea terasei inferioare a Bistritei,
formandu-si la gura de varsare un fel de palnie larga sapata in malul terasei
Bistritei, fapt dupa care i se poate stabili si varsta in raport cu cea a Bistritei.
Afluentii de pe dreapta Cracaului, marea lor majoritate colectati de paraul
Almas, isi au izvorul din regiunea inalta a Flisului, iar cei din stanga (paraul
Bereasa, paraul Barlestilor, paraul Zahorna, paraul Bahnei) izvorasc din masivul
Corni.
Tot pe stanga, Bistrita primeste si pe Calnistea, care curge in lungul terasei
inferioare a Bistritei pe o lungime de 8-9 km., facand numeroase meandre si
primind dinspre rasarit pe Buhna, Buhnita si paraul Verdele. La un kilometru mai
la Sud de varsarea in Bistrita, o alta apa, sora cu aceasta, o continua parca,
curgand pe un pat mai putin adancit si de aceea, isi rasfira bratele pe intinderi
destul de mari. Dupa aceea curge aproximativ 8 km in lungul terasei inferioare si
se varsa in Bistrita odata cu Orbicul.

Plansa 10 - Cracaul

Plansa 11 - Panorama asupra vaii Bistrita

Plansa 12 - Valea Bistritei

Plansa 13 - Raul Bistrita la Piatra Neamt
5. ANALIZA PE BAZA SISTEMELOR INFORMATIONALE GEOGRAFICE
Un sistem informational este un ansamblu de componente in care se culeg, se
stocheaza si se disemineaza informatiile; pe baza informatiilor se iau deciziile ce
se transmit organelor de executie.
Sistemul informatic este partea din sistemul informational in care se folosesc
doar computerele.
Sistemul informational geografic este un ansamblu de componente destinate
culegerii, stocarii, prelucrarii, organizarii, furnizarii de date si utilizarii
informatiei geografice.
Componentele sistemelor informationale
- hardware: computere, retele de computere, periferice de intrare si de
iesire, sateliti si avioane pe care sunt montate senzori de teledetectie si
camere fotoaeriene, sateliti si receptoare ale sistemelor globale de pozitie;
- software: sisteme de operare, programe si pachete de programe aplicative
generale si specifice SIG
- date si informatii geografice;
- tehnologii si proceduri;
- oamenii - personal de proiectare, realizare, operare a sistemului si
utilizatori finali.
Folosirea sistemelor informationale geografice este foarte raspandita.
Exemple de domenii care folosesc SIG: invatamant, apararea nationala,
agricultura, industrie, transporturi, telecomunicatii, politie, justitie, medicina,
farmacii, hidrologie, meteorologie, inlaturarea elementelor catastrofelor etc.
In afara acestei denumiri de Sistem Informational Geografic, se mai
intalnesc si alte notiuni:
- Sistem Informational Spatial, care lucreaza in special cu pozitia in spatiu;
- Sistem Informational Teritorial, folosit in Italia;
- Land Information System, folosit in Statele Unite ale Americii.
Un SIG poate fi:
- local(Bucuresti);
- judetean(Suceava);
- regional(Crisana);
- national(Polonia);
- subcontinental(Asia de sud-est);
- continental(America de Nord);
- mondial(global).
Exemple de SIG:
- SIG meteorologic national pentru Romania; detinatorul este Agentia
Nationala de Meteorologie.
Componente: statii meteorologice, puncte meteorologice.
Instrumente de masura: termometre, barometre, pluviometre, radiosonde.
Produse finale: prognoza, buletin meteorologic, harti sinoptice(generale, pe
zone) etc.
- Gestionare flotei de transport. Detinatorul: Regia Autonoma de Transport
Bucuresti(Primaria Municipiului Bucuresti).
Hardware: server central si servere oglinda.
Computere in dispecerate, retea radio, ecrane la dispeceratul central.
Receptorii GPS si computere instalate in fiecare mijloc de transport, ecran cu
harta traseelor in fiecare statie.
In geomorfologie au fost stabiliti anumiti indicatori morfometrici care pot
exprima relieful. Acesti indicatori au fost obtinuti de-a lungul timpului, avand ca
baza hartile topografice si folosind metode clasice cu ajutorul hartiei milimetrice,
calc, creioane colorate, rotring etc. Cu siguranta, metoda clasica este una care
permite invatarea unor lucruri de baza in interpretarea reliefului si este si
necesara, insa intrebarile apar atunci cand se face acelasi lucru din nou si din nou,
mai ales atunci cand au aparut Modele Numerice Altitudinale ale Terenului
gratuite, care permit interpretarea caracteristicilor reliefului mult mai rapid. Cu
siguranta se stie ca noi traim intr-o epoca a vitezei si ca oamenii vor sa faca cat
mai multe lucruri si cat mai repede posibil. Astfel, operatorul trebuie sa acorde un
anumit timp si grija potrivita proiectului la care lucreaza, pentru a se obtine
rezultate cat mai bune si cat mai exacte.
In aceasta lucrare se doreste preluarea anumitor indicatori noi, chiar daca unii
ar putea pune semne de intrebare din cauza algoritmilor matematici diferiti care
sunt folositi.
Pentru un geomorfolog, se stie ca pentru verificarea anumitor lucruri este
nevoie de probarea pe teren. Astfel, tehnicile SIG constituie un simplu instrument
care sa il ajute, oferindu-i o imagine de ansamblu asupra cercetarilor pe care vrea
sa le faca pe teren.

Plansa 14 - Altitudinea medie a bazinului
Altitudinea medie a bazinului(Upslope Slope) determina viteza de scurgere a
apei. Utilitatea lor se dovedeste mai ales in analiza riscurilor hidrologice,
putandu-se identifica foarte usor sectoarele de accelerare a vitezelor de scurgere.
Conform hartii rezultate, viteza cea mai mare de scurgere este localizata in
sectorul superior, acolo unde altitudinea medie este cea mai ridicata, cu valori
intre 300 si 384 m. Cu cat raul inainteaza, cu atat scurgerea devine mai lenta,
acolo unde sunt si altitudinile din ce in ce mai scazute.

Plansa 15 - Curbura in plan
Harta curburii in plan evidentiaza sectoarele de scurgere divergenta (valori
negative) si de scurgere convergenta (valori pozitive). Astfel, zonele cu curgere
accelerata sunt predominante, in special in arealele superioare si mijlocii ale
bazinului. Se identifica si numeroase zone cu curgere lenta printre cele cu
scurgere accelerata din cauza ca exista formatiuni calcaroase, acestea retinand
apa, ajungandu-se in unele zone la secarea cursului de apa. In zona inferioara apar
deja si areale cu scurgere stabila, in special aproape de gura de varsare.

Plansa 16 - Curbura in profil
Harta Curburii in Profil este foarte importanta pentru ca aceasta determina care
sunt suprafetele convexe si care sunt suprafetele concave. Pe versantii convecsi se
manifesta o scurgere accelerata (marcata pe harta prin valori negative), in timp ce
pe versantii concavi manifesta o scurgere decelerata (valori pozitive). Astfel,
zonele cu curgere accelerata sunt predominante, in special in arealele superioare
si mijlocii ale bazinului. Se identifica si numeroase zone cu curgere lenta printre
cele cu scurgere accelerata din cauza ca exista formatiuni calcaroase, acestea
retinand apa, ajungandu-se in unele zone la secarea cursului de apa. In zona
inferioara apar deja si areale cu scurgere stabila, in special aproape de gura de
varsare.

Plansa 17 - Densitatea fragmentarii
Harta densitatii fragmentarii reliefului exprima gradul de fragmentare raportat
la unitatea de suprafata. Reteaua hidrografica este masurata si aceasta se
raporteaza la suprafata bazinului. Rezultatul este in km/km
2
. Reteaua hidrografica
nu este una foarte bogata in bazinul Cracaului, aceasta avand o valoare de 1,5-3
km
2
aproape in intregul areal. In sectorul mijlociu, in care cativa afluenti se varsa
in Cracau si datorita maririi albiei, densitatea retelei hidrografice este mai mare,
aceasta avand si valori de 3-4,5, 4,5-6 si chiar mai mare. In aceasta harta a avut
loc o eroare tehnica si sunt reprezentate in principal numai arealele cu retea
hidrografica.

Plansa 18 - Energia de relief, Metoda cartogramelor
Energia de relief este diferenta dintre altitudinea maxima si altitudinea
minima dintr-un areal. Au fost determinate cinci intervale de energie de relief, de
la <100 m pana la >400 m. Valoare cea mai mare, peste 400 m, este localizata in
nord-vestul sectorului mijlociu, pe cumpana de ape. Intervalele de 300-400 m si
200-300 m se regasesc in sectorul superior, acolo unde sunt si altitudinile cele
mai mari. In cele din urma, intervalele de energie de relief 100-200 m si <100 m
sunt predominante in sectorul mijlociu si inferior, acolo unde relieful este unul
fara altitudini importante.

Plansa 19 - Panta medie a bazinului
Panta este un indicator morfometric important in studierea unui areal, mai ales
cand este vorba despre un bazin hidrografic. Intervalele valorii pantei sunt alese
in functie de interesul studiului. Prin metodele clasice, calcularea pantei este
migaloasa si rezultatele nu sunt foarte precise, ci mai degraba sunt aproximative.
Pentru acest indicator au fost stabilite urmatoarele intervale de valori de panta
pentru bazinul hidrografic Cracau: 0
o
-3
o
, 3
o
-7
o
, 7
o
-10
o
, 10
o
-15
o
, 15
o
-25
o
si >25
o
.
Avantajul folosirii MNAT este ca se pot utiliza mai multi algoritmi, dand astfel
posibilitatea alegerii celui mai potrivit. Un lucru foarte avantajos este acela ca se
pot trasa profile peste harta pantelor, in vederea vizualizarii modificarilor pe o
anumita directie. Harta pantelor este o componenta importanta in cadrul oricarui
pachet SIG de modelare erozionala, impunandu-se ca atare o tratare extrem de
atenta a acesteia. Programele utilizate pot reprezenta valorile pantelor atat in
grade cat si in procente.
In bazinul hidrografic Cracau se poate identifica o valoare ridicata a pantei in
special de-a lungul cursului raurilor si in partea superioara a bazinului, acolo unde
este o zona muntoasa, cu altitudini de la 700 m pana la 1200 m. Valorile pantei in
aceste areale variaza de la o panta mai mare de 25
o
pana la 15
o
-25
o
, insa sunt si
anumite zone cu panta de 10
o
-15
o
, mai ales in partea centrala a bazinului. In
partea inferioara, predominante sunt pantele mici de 0
o
-3
o
si 3
o
-7
o
, insa se
intalnesc de-a lungul cursurilor de apa si pante de 10
o
-15
o
si 15
o
-25
o
.

Plansa 20 - Harta pantelor

Plansa 21 - Potentialul de infiltrare a apei
Harta potentialului de infiltrare a apei(Wetness Index) indica sectoarele de
saturare corespunzatoare scurgerii convergente si marcate totodata si printr-o
panta redusa. Se presupune ca transmisivitatea la nivelul solului este uniforma pe
intreaga suprafata si nu se tine cont de gradul de acoperire cu vegetatie. Cu tot
gradul de relativism pe care il prezinta, acest indicator se dovedeste extrem de
folositor in analiza pedologica. Zonele cele mai vulnerabile, in care apa are o
probabilitate mare sa se infiltreze, sunt identificate in special in sectorul superior
al bazinului; pe masura ce bazinul se dezvolta, cu atat se pare ca este mai greu ca
apa sa se poata infiltra.

Plansa 22 - Orientarea versantilor(aspect)
Harta orientarii versantilor se poate realiza in programul ArcView folosind
optiunea Aspect. Aceasta permite utilizatorului folosirea unei mari varietati de
culori.
Pentru bazinul Cracau au fost folosite culorile: rosu pentru versantii cu
orientare nordica, portocaliu pentru cei nord-estici, galben pentru cei estici, verde
pentru cei sud-estici, bleu pentru cei sudici, albastru pentru cei sud-vestici,
albastru inchis pentru cei vestici, roz pentru cei nord-vestici, in timp ce pentru
suprafetele plane s-a folosit culoarea gri.
Pe partea dreapta a Cracaului au fost identificati versantii cu orientare
nordica, nord-estica, sud-estica si vestica in partea superioara a bazinului; in zona
mijlocie a bazinului au fost identificati mai mult versantii cu orientare nord-estica
si estica, in timp ce in arealul inferior sunt versantii cu orientare estica, sud-estica,
sudica, sud-vestica si vestica.
Pe stanga Cracaului, versantii au o orientare sudica, sud-vestica si vestica
generala in toate cele trei zone ale cursului de apa. In partea mijlocie se pot
identifica pe alocuri versantii nordici, in timp ce in arealul inferior sunt versanti
estici, sud-estici si nord-vestici.
6. ANALIZA HIDROLOGICA
Bazinul hidrografic conditioneaza viata raului. Toate elementele scurgerii
raului sunt dependente de caracteisticile acestuia. Bazinul hidrografic este
delimitat de cumpana de ape definita ca linia celor mai mari inaltimi dinspre care
se dirijeaza scurgerea superficiala spre reteaua de rauri. Datorita modelarii
generale a reliefului de catre factorii exogeni dar mai ales datorita actiunii erozive
regresive a raurilor, cumpenele de apa sunt un element mobil in timp. Adeseori,
raurile reusesc sa-si modifice singure configuratia de la un moment dat a
propriului bazin. De asemenea, se pot produce schimbari complete ale
configuratiei cumpenelor de apa din pricina miscarilor tectonice. Activitatea
omului poate produce si ea schimbari importante in structura bazinelor prin
lucrarile care transfera apa dintr-un rau in altul.
Altitudinea are o influenta importanta asupra regimului hidric atat prin
intermediul climei in mod direct cat si prin intermediul celorlalti factori fizico-
geografici ai scurgerii, aflati in parte in legaturi de interdependenta cu
clima(relieful, solul, vegetatia, structura geologica). Altitudinea medie a bazinului
reflecta caracteristica reliefului, pantele. Astfel, altitudinea medie a bazinului
Cracau este de 500 m, iar pantele cele mai mari trec de 25
o
in partea superioara;
in partea mijlocie a bazinului pantele au valori intre 7-20
o
, in timp ce in partea
inferioara sunt valori intre 3-7
o
.
Coeficientul de sinuozitate exprima raportul intre lungimea cursului de apa
meandrat si cursul de apa fara meandre. Pentru raul Cracau, acest coeficient de
sinuozitate este cuprins intre 1,05 si 1,15, fapt ce arata ca aceasta zona este una
subcarpatica piemontana si de podis.
18,9% din regimul scurgerii se realizeaza in luna mai si 18%, respectiv
15,3% in lunile iunie si aprilie, luna martie avand o pondere mai mica, 8%.
6.1. Conditii fizico-geografice ale formarii scurgerii apei
Raurile Romaniei sunt produsul climatului temperat-continental de tranzitie
de diferite nuante, care caracterizeaza Muntii Carpati si zonele invecinate.
Sublinierea acestor trasaturi de clima, de relief, sol, vegetatie etc. care joaca un
rol predominant in formarea scurgerii raurilor pe teritoriul Romaniei este utila si
necesara pentru cunoastere adecvata a raurilor. Deoarece Cracaul izvoraste din
Muntii Stanisoarei de la o altitudine de peste 1200 m, scurgerea este rapida, are
aspect de rau de munte, insa, in partea inferioara, cursul acestuia se largeste in
latime, producandu-se chiar meandre.
Regimul scurgerii raurilor. Sursele de alimentare a raurilor
Regimul scurgerii raurilor este foarte diferit de la an la an si de la o regiune la
alta, atat datorita pronuntatei variatiei in timp a factorilor climatici, cat si a
diversitatii foarte mari a celorlalti factori fizico-geografici. Anumite caracteristici
ale regimului se produc insa mai frecvent, cu multa regularitate, ceea ce permite
stabilirea unor tipuri de regim proprii anumitor ani caracteristici si diverselor
zone.
Pentru ca raul Cracau strabate mai multe zone de relief, regimul scurgerii este
determinat de modul complex de combinare a surselor de alimentare ale raurilor,
mod dependent de regimul factorilor climatici ai scurgerii. Rolul mai mare sau
mai mic pe care diverse surse de alimentare il au in diferite intervale de timp
dintr-un an determina existenta sezoanelor hidrologice. Fiecare dintre aceste
sezoane(de iarna, primavara, vara si toamna) este caracterizat prin fenomene
specifice climatice si hidrologice.
In sezonul de iarna, cu temperatura medie sub 0
o
C si cu precipitatii sub forma
solida, Cracaul are scurgerea foarte mica, perioada fiind numita "ape mici de
iarna", deoarece, pe langa faptul ca raul este alimentat numai pe cale subterana, o
parte din apa se si imobilizeaza in formatiuni de gheata. In timpul sezonului, in
special spre sfarsitul lui, datorita incalzirilor temporare, se produc topiri partiale
ale zapezii care dau nastere la "viiturile de iarna". Sezonul de iarna incepe
devreme, in lunile noiembrie-decembrie, si dureaza mult, pana in lunile februarie-
martie. Astfel, daca debitele medii in lunile de iarna se situeaza in jurul valorii de
0,550 m
3
/s, s-au inregistrat debite medii lunare de pana la 2,42 m
3
/s.
In sezonul hidrologic de primavara, cu temperatura medie a aerului cuprinsa
intre 0-10
o
C, rezerva de zapada acumulata in timpul iernii se topeste si produce o
crestere pronuntata a scurgerii apei. Spre sfarsitul sezonului de primavara,
scurgerea sufera o crestere si datorita ploilor care cad de obicei in aceasta
perioada. Aceasta scurgere bogata, caracterizata prin durata mare, prin faptul ca
se compune din mai multe unde de viitura complet sau partial suprapuse si geneza
poate fi simpla(din zapezi) sau mixta(din zapezi si ploi), constituie "apele mari de
primavara". Inceputul acestora depinde de data medie de trecere a temperaturilor
medii zilnice ale aerului peste 0
o
C si se situeaza in lunile februarie-martie.
Debitul maxim al apelor mari de primavara(depinzand de rezerva de apa din
zapada de pe bazin, de intensitatea topirii zapezii, de gradul de saturatie cu apa a
solului inainte de topirea zapezii, de gradul de inghetare a solului in bazin inainte
de topirea zapezii, de gradul si de intensitatea precipitatiilor de primavara, cum si
de directia si de viteza de miscare a liniei topirii zapezilor), poate avea valori si
date de producere in diferiti ani foarte variate. Se observa totusi ca scurgerea
maxima se produce mai frecvent intr-o anumita perioada de timp. Sfarsitul acestui
sezon este mai greu de precizat, deoarece descresterea apelor mari, brusca la
inceput, continua mai lent pana se atinge minimul de vara. De multe ori,
descresterea de primavara este intrerupta de noi cresteri provocate de ploi
generale sau ploi torentiale. In unele sezoane de primavara, cresterea temperaturii
aerului nu este constanta si de aceea topirile zapezilor se face in etape, dand
nastere la doua sau mai multe unde de viitura intre care se disting apele mici de
primavara.
In sezonul hidrologic de vara care dureaza de la sfarsitul apelor mari de
primavara pana la inceputul apelor mici de toamna, scurgerea este in general
mica, aceasta perioada numindu-se apele mici de vara. Alimentarea provine in
principal din apele subterane; uneori, peste aceasta scurgere de baza se suprapune
scurgerea din ploile de vara concentrata in "viiturile de vara". Cele mai mici ape
de vara se realizeaza spre sfarsitul sezonului, pe masura ce se epuizeaza rezervele
subterane.
Sezonul hidrologic de toamna, cu temperatura medie a aerului cuprinsa intre
0 si 10
o
C, se remarca prin caderea unor ploi de durata care produc o crestere a
scurgerii sub forma "apelor mari de toamna". Atunci cand precipitatiile lipsesc,
toamna poate fi considerata ca o prelungire a sezonului de vara.
Regimul scurgerii zilnice arata ca raul Cracau are un debit de 1,34 m
3
/s.
Regimul scurgerii lunare
Variatia scurgerii medii lunare in timpul anului urmareste in general destul de
fidel variatia scurgerii zilnice. Un aspect important al variatiei scurgerii lunare il
constituie repartitia in timp a volumelor scurse in timpul anului. In luna a patra,
volumul scurs creste de la 10% pana la 17%, rolul important avandu-l
temperaturile aerului care mentin rezervele de apa acumulate in stratul de zapada.
Astfel, luna cu cea mai bogata scurgere medie lunara are in luna a patra o valoare
de 43%, aceasta fiind cea mai ridicata dintre toate lunile anului. Scurgerea medie
lunara cea mai mare din an(pe perioada multianuala) are un debit maxim de 6,56
m
3
/s.
Regimul scurgerii sezoniere
Determinarea sezoanelor caracteristice de producere a scurgerii pe parcursul
unui an pe criterii hidrologice, desi corecta din punct de vedere al genezei
scurgerii, ar crea unele dificultati in compararea volumelor care se scurg in
acelasi timp. O asemenea comparatie este necesara in activitatea de gospodarire a
apelor si de aceea studierea repartitiei scurgerii pe sezoane este realizata luandu-
se in considerare sezoanele calendaristice:
- iarna cu lunile XII-II;
- primavara cu lunile III-V;
- vara cu lunile VI-VIII;
- iarna cu lunile IX-XI.
In mod aproximativ, aceste sezoane calendaristice satisfac si criteriile hidrologice
de determinare a sezoanelor caracteristice ale scurgerii apei.
Astfel, in aceasta regiune, scurgerea de iarna medie este de 5-10%, cea de
primavara este de 45-50%, cea de vara este de 30-35%, iar cea de toamna este de
10-15%.
La postul hidrometric Magazia(care este localizat in amonte), scurgerea de
iarna medie este de 8%, la fel ca si la cel de-al doilea post hidrometic din bazin,
Slobozia(la gura de varsare), insa cu o valoare a debitului de 0,96 m
3
/s, fata de
1,805 m
3
/s.

Figura 1 - Scurgerea sezoniera - Magazia

Figura 2 - Scurgerea sezoniera - Slobozia
6.2. Scurgerea medie
Debitele multianuale - variatia cu altitudinea a scurgerii medii rezulta din analiza
ecuatiei bilantului apei pe o lunga perioada, in care cei doi factori de care depinde
scurgerea - precipitatiile si evapotranspiratia - au o evidenta variatie pe verticala.
Avand in vedere sensul variatiei cu altitudinea a precipitatiilor, care cresc cu
altitudinea, si a evaporatiei, care scade la cresterea altitudinii, rezulta ca scurgerea
medie, ca diferenta intre precipitatii si evapotranspitatie, creste cu altitudinea.
La Magazia se constata o ciclicitate a debitelor medii de 4-5 ani, fapt care se
identifica si la Slobozia. Astfel, in 1950, la Magazia debitul mediu este de
0,515m
3
/s, ca peste 5 ani sa fie 1,49m
3
/s, iar peste alti cinci ani sa coboare din
nou, de data aceasta la valoarea de 0,89 m
3
/s. La Slobozia, debitul mediu in 1950
a fost de 0,92 m
3
/s, in 1955 a urcat la 2,65 m
3
/s, ca in 1960 sa coboare, de data
aceasta la 1,59 m
3
/s si in 1964 la 0,693 m
3
/s.

Figura 3 - Ciclicitatea scurgerii lichide medii multianuale - Magazia

Figura 4 - Ciclicitatea scurgerii lichide medii multianuale - Slobozia
6.3. Scurgera maxima, fiind una dintre cele mai importante faze ale scurgerii
unui rau prin efectele pe care le produce si prin necesitatea considerarii corecte a
caracteristicilor ei in proiectare, executie si exploatarea hidrotehnica, pune in
acelasi timp probleme dificile de cunoastere. Masuratorile de debite la ape mari
sunt greu de executat iar rezultatele lor sunt mai susceptibile de erori decat pentru
alte faze ale scurgerii.
Viituri si ape mari
Viiturile, cel mai des provin din ploi torentiale si de lunga durata, dar si din
topirea zapezilor, care se produc de obicei in perioada decembrie-mai. In functie
de distributia in timp a elementului genetic(precipitatiile) si de timpii de
parcurgere ai apei in bazin, viiturile pot prezenta un singur varf principal intre
care pot aparea unele varfuri secundare.
Elemente caracteristice ale undelor de viitura singulare tip:
Raul Cracau, postul Slobozia;
Suprafata bazinului de receptie 399 km
2
;
Altitudina medie a bazinului 577 m;
Distanta de la izvor 56 km;
Panta medie a bazinului 81
0
/
00
;
Panta medie a raului 12,8
0
/
00
;
Timpul de crestere 27 ore.
Pentru ca postul hidrometric Magazia este situat prea in amonte, pentru
debitele maxime au fost luate in calcul doar masuratorile care au fost facute la
Slobozia, care caracterizeaza intreg bazinul Cracau. Viitura maxima a fost
inregistrata in anul 1975, cu un debit de 435 m
3
/s. Si anul 1957 a fost bogat in
precipitatii, cu un debit de 386 m
3
/s. Alti ani mai importanti in care debitul a fost
unul important sunt: 1979(201 m
3
/s), 1971(180 m
3
/s), 1965(172 m
3
/s), dar si anul
2005(116 m
3
/s).
In anul 1975, cand s-a produs viitura cea mai importanta de cand se fac
masuratori, in data de 28 mai, debitul a fost, la ora 5.20, 171 m
3
/s, iar in data de 8
mai, la orele 1 si 2, cate 208 m
3
/s!
Coeficientul de variatie al debitului maxim pe intervalul 1954-1990 este de
peste 1, ceea ce inseamna o variatie mare, de la 4,79 m
3
/s(1986) pana la 435
m
3
/s(1975).
Timpul de crestere a unei viituri este de 10 ore, iar timpul total in care viitura
este la cote de varf este de 50 de ore.

Figura 5 - Debitele maxime multianuale - Slobozia

Figura 6 - Variatia debitelor lunare in anul cel mai ploios(1984) - Magazia

Figura 7 - Variatia debitelor lunare in anul cel mai ploios(1984) - Slobozia
Din calculul statistic al debitelor maxime anuale(metode INHGA) a rezultat
ca o data al 100 de ani, raul Cracau poate sa atinga un debit maxim de 500 m
3
/s, o
data la 80 de ani poate sa atinga 410 m
3
/s, o data la 20 de ani 300 m
3
/s si o data la
10 ani poate sa ajunga la 220 m
3
/s.
Volumul maxim ce poate fi atins o data la 100 de ani in 2 zile este de 33
milioane m
3
, in 5 zile 47 milioane m
3
, in 10 zile 54 milioane m
3
, iar in 20 de zile
66 milioane m
3
.




Plansa 23 - Diagrama de probabilitate

Plansa 24 - Repartitia precipitatiilor. Medii anuale
Zonele cu risc de inundabilitate -
Bazinul Hidrografic Siret
In tabelul de mai jos sunt prezentate principalele zone din cadrul Bazinul
Hidrografic Siret supuse fenomenelor frecvente de inundatii.
Cursul de apa
Localizare
Suprafata
(ha)
Observatii
( afluenti )
Siret Zvoristea 200 -
Suceava + afluenti Izv.Sucevei, Straja,
Vicovu de sus,
680 Brodina, Sucevita,
Putna, Solca, Saca,
Vicovu de jos, Bilca,
Fratautii Noi,
Fratautii Vechi,
Brodina, Putna,
Sucevita, Marginea,
Solca
Solonet, Seaca
Moldova + afluenti Breaza, Frumosu,
Fundu Moldovei,
Vadu Moldovei,
Rasca.
618 Izv.Alb, Izv.Giumalau,
Moldovita, Dragosa,
Suha, Gemenea
Bistrita + afluenti Carlibaba, Iacobeni,
Dorna Arini,Brosteni
50 Tatarca, Ortoaia
Bistrita + afluenti Borca, Farcasa,
Poiana Teiului,
Piatra Soimului,
Romani, Podoleni,
Costisa
2.404 Hangu, Bicaz, Calu,
Iapa, Romani, Verdele,
Calnas
Cracau Cracaoani, Girov,
Roznov
200 Horaita, Bahna
Moldova + afluenti Tupilati, Dulcesti,
Horia, Tg.Neamt,
Pipirig
220 Ozana, Dobreanu,
Topolita
Siret + afluenti Roman, Horia, Ion
Creanga, Secuieni,
Moldoveni, Bahna
6.785 Sarbilor, Turbata,
Valea Neagra
Siret + afluenti Filipesti, Negri,
Saucesti, Traian,
1.928 Turbata, Mora, Racova,
Tamasi, Bahna, Valea
Buhoci, Letea
Veche, Tamasi,
Horgesti, Faraoani,
Cleja, Parava
Orbeni, Sascut,
Pancesti, Corbasca
Seaca, Valea Mare,
Orbeni, Parava
Trotus +afluenti Ghimes Faget,
Palanca,
Brusturoasa, Agas,
Asau, Comanesti,
Darmanesti,
Dofteana, Tg,Ocna,
Tg.Trotus, Gura
Vaii, Caiuti,
Urechesti.
1.130 Ciughes, Camenca,
Asau, Sopan, Dofteana,
Slanic, Popeni
Bistrita + afluenti Buhusi, Racova,
Blagesti, Margineni.
1.187 Romani, Bodesti,
Racova, Blagesti,
Trebes
Tazlau +afluenti Balcani, Parjol,
Ardeoani, Magiresti,
Poduri, Solont,
Scorteni, Livezi,
Berzunti, Helegiu.
1..129 Tazlau Sarat, Solont,
Ruja, Rachitis, Orasa
Siret +afluenti Homocea, Suraia,
Vadu Rosca
1.080 Polocin
Putna +afluenti Paltin, Naruja,
Clipicesti, Topesti,
Garoafa, Vinatori,
130 Naruja, Zabala,
Vizantea
Susita +afluenti Cimpuri, Racoasa,
Straoane, Panciu
325 Alba, Verdea
Moldova + afluenti Jaristea, Odobesti,
Virtescoiu, Reghin,
Golesti
112 Arva, Mera, Argintu
Rm.Sarat +afluenti Jitia, Dumitresti,
Maicanesti,
Vintileasca
256 Motnau, Rimnicel,
Slimnic
Total
108 locatii 18.434 ha

Tabelul 1 - Zonele cu risc de inundabilitate - Bazinul Hidrografic Siret
(Administratia Nationala "Apele Romane", Directia Apelor - Siret)
6.4. Scurgerea minima
Apele scazute se produc iarna, atunci cand precipitatiile in cantitate mica sunt
sub forma solida, acumulandu-se la suprafata solului si cand, datorita
temperaturilor scazute se produce inghetul apelor. In 50% dintre cazuri, cel mai
mic volum al scurgerii s-a inregistrat in luna ianuarie. Raul se alimenteaza
exclusiv din rezervele de ape subterane, scurgerea minima depinzand de
caracterisitcile acestor rezerve si de capacitatea de drenare a lor catre reteaua de
rauri. In perioadele de seceta atmosferica, evolutia scurgerii minime este
determinata de legea epuizarii unei rezerve subterane. O situatie aparte este atunci
cand se produc temperaturi minime extreme, fapt ceea ce duce la o scadere brusca
a debitelor de apa datorita imobilizarii in formatiunile de gheata a unei cantitati
de apa.
La fel ca si la debitele medii multianuale, si la debitele minime se constata o
ciclicitate pe perioade de 4-5 ani.

Figura 8 - Debite lunare minime anuale - Magazia

Figura 9 - Debite lunare minime anuale - Slobozia

Figura 10 -Variatia debitelor lunare in anul cel mai secetos - Magazia

Figura 11 -Variatia debitelor lunare in anul cel mai secetos - Slobozia
6.5. Scurgerea aluviunilor. Conditii fizico-geografice ale formarii
scurgerii solide
Pornind de la actiunea mecanica a ploilor asupra solului, in special a ploilor
torentiale, se trece prin scurgerea apei la suprafata solului la un fenomen de
spalare prin antrenarea, dizolvarea si transportul catre baza pantei a particulelor
fine si a substantelor usor solubile ale solului. Prin repetarea fenomenului, daca
echilibrul intre formarea solului la adapostul vegetatiei si spalarea lui se strica,
fenomenul de spalare se transforma intr-un fenomen de eroziune. Intensitatea
fenomenelor de spalare si eroziune este direct dependenta de factorii distructivi,
ploaie si scurgere, si de factorii rezistenti, sol si vegetatie. Relieful, prin
influentarea climei si a scurgerii, prin determinarea vitezelor de deplasare a apei
si prin zonalizarea verticala a vegetatiei si solurilor poate fi considerat ca factorul
cu cea mai generala influenta asupra formarii scurgerii solide si evolutiei albiilor.
6.6. Termica si inghetul. Forme si formatiuni de gheata

In functie de facorii fizico-geografici si in special de factorii climatici, pe
apele raului Cracau apar de obicei in fiecare iarna diferite forme si formatiuni de
gheata, prezente atat la suprafata cat si in interiorul curentului. Printre primele
forme de gheata care apar la o supraracire a apei sunt acele sau cristalele de
gheata, observate la suprafata apei chiar la inceputul iernii. Prin dezvolatrea si
unirea acestor ace de gheata, la suprafata apei se formeaza pojghita de gheata, in
timp ce antrenarea acelor spre interiorul curentului si patului albiei se formeaza
gheata interioara si gheata de fund. Aglomerarile de gheata care uneori sunt
amestecate cu zapada si care plutesc la suprafata apei sau in interiorul curentului
reprezinta naboiul sau inia. Aceste forme ale ghetii care apar in urma unor
supraraciri neinsemnate ale apei in conditiile unui interval de numai o zi - doua cu
temperaturi negative ale aerului, dispar dupa un interval la fel de scurt cu
tempraturi pozitive.
Printre formatiunile stabile de gheata, gheata de mal apare cel mai devreme in
special in zonele putin adanci ale albiei, unde viteza curnetului nu este la fel de
mare ca in centru. Gheata de mal apare ca o fasie de-a lungul raului la unul sau la
ambele maluri, avand grosimi care, in functie de temperatura in special, variaza
de la 2-3 cm pana la peste 15 cm.
Sloiurile de gheata se fomeaza prin cresterea dimensiunilor pojghitelor de
gheata sau ale celorlalte forme instabile de gheata care plutesc la suprafata apei.
Formate in aceste fel, sloiurile de la inceputul iernii nu au dimensiuni mari,
intalnindu-se frecvent grosimi de 5-6 cm cu suprafete de 5-6 cm
2
.
Dintre toate formatiunile de gheata, cea mai stabila este podul de gheata.
Acesta se poate forma atat datorita inaintarii ghetii de mal, cat si datorita fixarii
sloiurilor in primul rand acolo unde albia prezinta ingustari. Atunci cand
temperaturile sunt foarte scazute iar debitul foarte scazut, raul Cracau poate
ingheta pe sectiuni importante.


Plansa 25 - Raul Cracau
7. PROTECTIA MEDIULUI

Motto: Multe tari traverseaza mai degraba o criza a guvernarii decat o criza
a apei. Este nevoie de existenta unui sistem administrativ si socio-politic coerent
care se poate realiza numai prin adoptarea unui sistem de management integrat
al resurselor de apa si folosind o abordare participativa si transparenta ce se
adreseaza nevoilor ecologice si umane.
Comunicat de presa
Declaratia Finala a Celui de al Treilea Forum Mondial al Apei
Kyoto, Japonia, Martie 2003
Apa este esentiala vietii pe Pamant. Existenta noastra, ca si activitatile noastre
economice sunt in totalitate dependente de aceasta pretioasa resursa. Si, mai mult
decat atat, la nivel global, apa reprezinta o resursa limitata.
Desi suprafata lumii este acoperita in proportie de 70% cu apa, doar 2,5% din
acesta apa este buna de baut. Conform unui raport al Comisiei pentru Dezvoltare
Durabila a Natiunilor Unite, numai 0,007% din resursele totale de apa proaspata
ale Pamantului sunt accesibile pentru necesitatile umane.
Fiind o sursa limitata si deosebit de vulnerabila, apa poate fi oricand deteriorata
daca omenirea nu intervine cu masuri concrete de protectie. Data fiind aceasta
degradare continua, se impune necontenit o munca asidua de gestionare a calitatii
resursei de apa, astfel incat sa se asigure cunoasterea, conservarea, protectia
calitatii si cantitatilor acesteia.
In acest sens, gospodarirea apelor conditioneaza si este conditionata de
strategiile de dezvoltare sociala si economica, atat la nivel national cat si la nivel
local.
Gospodarirea apelor se bazeaza in prezent pe urmatoarele principii de baza :
- apa este o resursa limitata si vulnerabila;
- gospodarire pe sub-bazine hidrografice;
- gospodarire integrata: cantitate - calitate;
- solidaritate sub-bazinala;
- poluatorul plateste;
- apa genereaza o valoare economica;
- apa nu este un produs comercial.
Apa este un element esential atat pentru sustinerea si dezvoltarea vietii cat si
pentru dezvoltarea economica si sociala a societatii umane. Apa este o resursa
naturala, regenerabila, dar limitata. La scara globului pamantesc, apa este repartizata
in 5 mari categorii, de marimi inegale, si anume: oceanele si marile continand 97%
din volumul total de apa, ghetarii localizati la cei doi poli 2%, apele continentale
subterane reprezentand mai putin de 0,6%, apele continentale de suprafata, cu
0,02% si apa atmosferica, in cantitate mai mica de 0,001%.
In mod natural apa este purificata in cadrul ciclului hidrologic.
Circuitul global al apei in natura:

Plansa 26 - Circuitul global al apei in natura
Suprafata continentala care colecteaza precipitatiile atmosferice, care asigura
drenarea lor prin scurgeri subterane si superficiale catre reteaua hidrografica si
care concentreaza scurgerea intr-un punct, situat in avalul bazinului, numit estuar,
se numeste bazin hidrografic.
Prin urmare, caracteristicile curgerii intr-un bazin hidrografic depind de
conditiile climatice, factorii geografici, dar depind in mare masura si de
influentele umane asupra retelei hidrografice, care modifica ciclul apei.
Exploatarea nerationala a resurselor de apa(subterane si de suprafata) si
modificarile artificiale ale fluxurilor naturale(devierea cursurilor, lanturi de
acumulari, modificarea nivelului normal al oglinzii apei) se repercuteaza, mai
devreme sau mai tarziu, direct sau indirect, asupra comunitatilor umane prin:
secarea fantanilor, coborarea nivelului panzei freatice, sau dimpotriva - ridicarea
nivelului apei freatice, saraturarea si inmlastinirea terenurilor etc., perturband
alimentarea cu apa, asigurarea hranei sau ducand chiar la disparitia in timp a
comunittilor respective.
In mod similar, activitatea omului se rasfrange si asupra calittii apelor prin
"murdarirea" sau poluarea acestora.
In Romania, procentul de asigurare cu apa a locuitorilor este de 92% in mediul
urban si de 33% in mediul rural. Aceste servicii de apa sunt asigurate partial, la
nivelul comunitatilor, prin regii autonome, aflate in subordinea administratiilor
publice, cu personalitate juridica si care functioneaza pe baza de gestiune
economica si autonomie financiara, avand ca obiect de activitate gestiunea apei
potabile si industriale, colectarea, evacuarea si epurarea apelor uzate si meteorice,
exploatarea si organizarea activitatii de agrement etc. Totodata, in domeniul
serviciilor de apa, exista la nivelul anumitor localitati societati comerciale.
Din totalul populatiei, de aproape 22 milioane de locuitori, in Romania,
beneficiaza de apa potabila din reteaua publica 14,7 milioane persoane (65%), din
care 11,3 milioane in mediul urban (92% din total populatie urbana), si 3,4
milioane in mediul rural (33% din totalul populatiei rurale).
Canalizarea
Desi apele uzate menajere sunt deversate in cursurile de apa, raul nu trebuie
considerat ca fiind destinat acestei utilizari, chiar daca respectivele ape sunt
epurate. Totusi, cursul de apa la o astfel de utilizare se comporta bine, pentru ca
este folosita capacitatea sa de autoepurare.
Situatia din Romania la ora actuala este urmatoarea: imensa majoritate a
locuintelor rurale si buna parte din cele orasenesti, nu beneficiaza de canalizare
comunitara.
Consecinte:
- Prima consecinta: neavand canalizare unde sa poata fi deversate apele
reziduale, locuitorii nu-si pot instala apa in casa. Localitatile rurale nu
beneficiaza de retea de apa potabila, apa se ia din puturi individuale sau
comune catorva familii, puturi de mica adancime. Mai mult, nu pot beneficia
nici de apa calda menajera.
- A doua consecinta: daca nu-si pot instala apa in casa, nu-si pot monta nici
WC in casa. Imensa majoritate a locuintelor sunt dotate cu WC tip hazna
sapat in curte. Aceasta hazna se vidanjeaza la cativa ani, sau se acopera cu
pamant sapandu-se o alta hazna. Apele rezultate din spalarea rufelor se arunca
de cele mai multe ori intr-o groapa sau un sant, sapate in gradina si nu de
putine ori chiar in strada in fata portii.
- A treia consecinta: aceasta situatie precara, pe langa faptul ca este
generatoare de disconfort, in anumite circumstante devine generatoare de
focare de infectie, de mirosuri si nu de putine ori genereaza conflicte intre
vecini.
Solutia de eliminare a acestor neajunsuri, acolo unde legislatia nu prevede
alimentare cu apa si canalizare in sistem centralizat, este echiparea locuintelor
rurale cu fose septice, fose septice care se vidanjeaza la anumite intervale, intre 1
si 5 ani, de catre o societate abilitata sa practice astfel de activitati. Aceasta
solutie este recomandata si de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), este
solutia care se practica in toata lumea.
Starea apelor de suprafata
Totalul cursurilor de apa codificate ale tarii noastre este de 78 905 km, insa de
interes major pentru economie si protectia mediului sunt cursurile mijlocii si
inferioare ale raurilor pe care se organizeaza activitatea de supraveghere si
control, adica pe o lungime de circa 22 000 km.
Participarea publicului la managementul bazinelor hidrografice, in
conformitate cu prevederile Directivei cadru privind apa
Consultarea publicului si implicarea acestuia in procesul de implementare a
Directivei Cadru privind Apa reprezinta elemente cruciale pentru o planificare
reusita. Potentialele beneficii pentru factorii de decizie sunt reprezentate de
urmatoarele:
- Planul de Management la nivel de Bazin Hidrografic poate fi incununat de
succes prin promovarea "proprietatii", a acceptarii si cooperarii intre factorii
implicati;
- Luarea deciziilor poate fi mai eficienta prin identificarea din vreme si, acolo
unde este posibil, rezolvarea conflictelor;
- Solutiile pot fi mai durabile si mai echitabile prin includerea unor cunostinte
si perspective mai largi;
- Pe termen lung, relatiile dintre autoritatile competente si factorii implicati au
sansa sa devina mai stranse.
Pentru a obtine "best practice" in procesul de planificare, prioritatea trebuie
acordata stabilirii mecanismelor efective pentru participarea publicului
(consultarea si implicarea activa) in planificarea si luarea deciziilor, chiar de la
inceputul procesului de planificare la nivel de bazin hidrografic.
O participare reala reprezinta mai mult decat o simpla distribuire de informatii
sau pregatirea unui exercitiu de consultare, si trebuie sa fie adaptata grupurilor
tinta si problemelor specifice.
Initiativa participarii trebuie sa fie bine organizata pentru a se asigura
transparenta si accesibilitatea, precum si pentru ca opiniile sa fie respectate, iar
asteptarile tuturor partilor sa fie clare inca de la inceput.
Managementul informatiilor, formarea capacitatilor si integrarea la nivel
operational necesita metode adecvate, asa cum sunt:
- Colectarea de date adecvate (baze de date, SIG);
- Selectarea de date relevante si de informatii din bazele de date;
- Analiza si descrierea continutului procesului de planificare in Directiva
Cadru (grafice si harti SIG direct de la autoritati si de la public);
- Facilitarea cerintelor administrative;
- Participarea publicului (analiza factorilor implicati, workshop-uri, scheme
logice, etc.);
- Mijloacele de sustinere a deciziilor, capabile sa realizeze prioritizarea corecta
a programelor de masuri.
Implementarea directivei: cadrul de desfasurare
Directiva Cadru privind Apa - stabileste cadrul pentru protectia tuturor
categoriilor de apa (incluzand apele interioare de suprafata, apele maritime
costiere, tranzitorii si subterane), care:
- sa previna deteriorarea ulterioara, sa protejeze si sa imbunatateasca starea
resurselor de apa;
- sa promoveze utilizarea durabila a apei, bazata pe protectia pe termen lung a
resurselor de apa;
- sa aiba ca obiectiv protectia si imbunatatirea mediului acvatic prin masuri
specifice pentru reducerea progresiva a descarcarilor, emisiilor si pierderilor
de substante prioritare, si eliminarea descarcarilor, emisiilor si pierderilor de
substante prioritar periculoase;
- sa asigure reducerea progresiva a poluarii apelor subterane si sa previna
poluarea viitoare;
- sa contribuie la limitarea efectelor secetelor si inundatiilor.
De ce participarea publicului?
Participarea publicului este necesara pentru a fi in concordanta cu prevederile
Directivei Cadru privind Apa si pentru a indeplini obiectivele de mediu si alte
beneficii. Pe langa aceste cerinte ale Directivei Cadru, este bine de subliniat
fundamentarea rationala a luarii in considerare a participarii publicului, adica
asigurarea unei implementari efective si indeplinirea obiectivelor de mediu
("starea buna" in anul 2015). Cel mai important obiectiv al participarii publicului
este de a imbunatati luarea deciziilor, prin asigurarea faptului ca deciziile sunt
bazate pe cunostinte impartasite, pe experiente si pe evidente stiintifice, ca ele
sunt influentate de viziunea si experienta celor afectati de ele, si ca optiunile
creative si inovatoare sunt luate in considerare.
Beneficiile potentiale care rezulta din participarea publicului sunt reprezentate
de:
- Cresterea constiintei publice pentru problemele de mediu, ca si pentru starea
mediului din bazinul hidrografic respectiv;
- Folosirea cunostintelor, experientelor si initiativelor diferitilor factori de
decizie, si prin urmare imbunatatirea calitatii planurilor, masurilor si
managementului bazinului hidrografic;
- Acceptarea de catre public, increderea si sprijinul cu privire la procesul luarii
deciziilor;
- Luarea deciziilor sa fie mai transparenta si mai creativa;
- Mai putine conflicte, neintelegeri, amanari, si o implementare efectiva;
- "Social learning" si castigarea experientei; daca participarea are ca rezultat un
dialog constructiv cu toate partile implicate, atunci publicul, guvernele si
expertii pot invata unii de la altii despre "problema apei".
Depresiunea Cracau-Bistrita este situata pe Bistrita si prelungita pe afluentul
ei Cracau. Este mult mai larga, dealurile care o marginesc sunt mai mici (Dealul
Cornii 592 m, Dealul Runcu, 507 m) si ofera o larga deschidere si legatura spre
culoarul Moldova-Siret. Zona depresionara se continua pana aproape de Bacau; in
axul ei, pe Bistrita, este dezvoltat un sistem de trasee fluviale etajate. Este
puternic industrializata (Piatra Neamt, Roznov, Savinesti, Buhusi). Solurile
predominante sunt solurile argiloiluviale, solurile cenusii si cernoziomice
(frecvente in depresiunile Neamt si Cracau - Bistrita).
Raul Cracau
Concentratiile medii anuale ponderate cu debitul, inregistrate pentru grupele
de indicatori RO, N, GM se inscriu in valorile tinta specifice pentru clasa a II -
a.
Valorile indicatorilor RO evidentiaza o apa curata, oxigenata, cu incarcare
organica redusa. Pe acest rau nu exista surse de poluare majore, influentele pe
care le suporta raul sunt generate de localitatile riverane.
Gradul de mineralizare GM indica o apa cu un continut mineral mai ridicat
comparativ cu celelalte rauri, acesta fiind determinat de conditiile geologice
naturale. Nutrientii N sunt prezenti in concentratii reduse.
Incadrarea generala a raului este in clasa a II -a de calitate .
In concluzie, raul Cracau pe toata lungimea de 66 km se incadreaza in clasa a
II -a de calitate.
Indicatori biologici
Datele obtinute privind structura algoflorei planctonice si bentonice, a
zooplanctonului si zoobentosului sunt redate in tabelele urmatoare.
Sectiunea
de
control
Data Fitoplancton Zooplancton Fitobentos Zoobentos
Slobozia
10.03 0,90 - - -
11.04 0,91 0,88 - 0,56
03.08 0,87 0,90 0,32 -
13.10 0,91 - - 0,71
Media 0,90 0,89 0,32 0,64
Tabelul 2 - Variatia valorilor indicelui de diversitate din raul Cracau, in anul 2005
Grupa sistematica
Cracau
10.03 11.04 03.08 13.10
FITOPLANCTON
CYANOPHYTA - - - 0,57
BACILLARIOPHYTA 100 95,38 98,32 97,73
PYRROPHYTA - - 0,84 -
CHLOROPHYTA - 1,54 0,84 1,70
EUGLENOPHYTA - 3,08 - -
ZOOPLANCTON
ROTATORIA - - 100 -
ALGE BENTONICE
CYANOPHYTA - 12,69 - -
BACILLARIOPHYTA - 85,82 97,12 -
CHLOROPHYTA - 1,49 2,88 -
ZOOBENTOS
HIRUDINEA - 1,64 - 2,33
CRUSTACEA - 44,26 - 6,98
TRICHOPTERA - 1,64 - 23,25
DIPTERA - 52,46 - 67,44
Tabelul 3 - Abundenta numerica (%) pe grupe taxonomice a fitoplanctonului,
zooplanctonului, algelor bentonice si zoobentosului din raul Cracau, in anul 2005
Algoflora planctonica totalizeaza 59 unitati taxonomice: CYANOPHYTA-1,
BACILLARIOPHYTA-52, PYRROPHYTA-1, CHLOROPHYTA-3,
EUGLENOPHYTA -2. Zoocenoza planctonica are in componenta sa 4 taxoni
(ROTATORIA). Algele bentonice contin 42 taxoni: CYANOPHYTA-2,
BACILLARIOPHYTA - 37 si CHLOROPHYTA-3; din totalul acestora, 4 sunt
taxoni sensibili. Zoocenoza bentonica este alcatuita din 8 taxoni: Erpobdella
octoculata, Glossiphonia complanata (HIRUDINEA); Gammarus balcanicus
(CRUSTACEA); Hydropsyche instabilis, Limnephilus sp. (TRICHOPTERA);
Chironomus plumosus, Chironomus thummi, Simulium sp. (DIPTERA). EPT
specii si EPT indivizi in medie de 20% si respectiv 12% indica un numar redus de
specii sensibile, frecvente fiind speciile tolerante la modificarile mediului.
Diversitatea specifica inregistreaza valori medii ridicate la fitoplancton,
fitobentos (0,90) si reduse la zoobentos (0,64). Compozitia calitativa si cantitativa
a celor patru componente biocenotice creste treptat ca numar de taxoni si indivizi
la fitoplancton din primavara spre toamna si se reduce la fitobentos si zoobentos.
Dominante cantitativ in structura ecologica a formatiunilor biologice analizate
sunt: diatomeele, dintre alge planctonice si bentonice; rotiferele, dintre
zooplancton; dintre asociatiile de zoobentos, dipterele urmate de crustacee
(aprilie) si de trihoptere (octombrie).
Speciile dezvoltate abundent sunt: Achnanthes minutissima, Cymbella
ventricosa, Diatoma elongatum var. tenue, Gomphonema olivaceum, Navicula
cryptocephala, Nitzschia sp., Surirella ovata si Synedra ulna in fitoplancton si
fitobentos; Limnephilus sp., Chironomus plumosus si Simulium sp. dintre
formele zoobentonice.
Indicele saprob, determinat dupa frecventa absoluta a speciilor zoobentonice cu
proprietati bioindicatoare, in valoare medie de 2,55, corespunde clasei a III-a,
nivelului beta alfa mezosaprob, ce imprima arealului o stare ecologica
moderata.
Datele biologice prezentate definesc calitatea apei din punct de vedere
ecologic ca fiind buna dupa fitoplancton si fitobentos si moderata dupa
zoobentos.
- clasa a III-a de calitate cu valoarea maxima admisa de 2,7 include
ecotopurile Bistrita-Roznov si Cracau-Slobozia indicand un nivel de
saprobitate beta-alfa mezosaprob, cu un grad de impurificare al apei ridicat
in materii organice si nutrienti . Fauna de macronevertebrate bentice este
reprezentata de specii rezistente sau tolerante la conditiile respective (larve de
chironomide).
Din punct de vedere ecologic, aceste sectiuni prezinta o stare ecologica
moderata.
(Raport privind starea mediului in judetul Neamt, anul 2005)
CONCLUZII
In urma studiului fizico-geografic al bazinului hidrografic Cracau cu ajutorul
metodelor bazate pe sisteme informationale, s-a constatat ca raul Cracau este un
rau nu foarte mare, dar care curge foarte repede, insa isi domoleste foarte mult
cursul imediat ce ajunge in depresiune, fapt care are ca urmare o depunere foarte
mare de aluviuni aduse din amonte. Spre varsare curge pe terasa inferioara a
Bistritei, facand o multime de meandre si apoi isi adanceste albia la marginea
terasei inferioare a Bistritei, formandu-si la gura de varsare un fel de palnie larga
sapata in malul terasei Bistritei. Variatiile climatice de-a lungul timpului cu
debitele oscilatorii, a afectat evolutia raului intr-un mod important. Trebuie
mentionat si influentele omului care, prin defrisarea masiva a adus bazinului
hidrologic un risc permanant si mare. In etapa actuala din depresiunea Cracau-
Bistrita procesele de versant nu sunt numeroase, insa cele care sunt au o
intensitate ridicata si contribuie la o evolutie rapida a versantilor. Cea mai
afectata zona este cea de sud-vest, acolo unde alunecarile de teren si eroziunea
lineara sunt foarte intense si active. Din acest motiv, trebuie luate anumite decizii
in legatura cu protejarea acestei zone in care problemele se arata a fi complexe.
In urma analizarii bazinului cu ajutorul sistemelor geografice informationale,
s-a constatat ca in principal, in sectorul superior viteza de scurgere a apei este
foarte mare, insa aceasta scade cu atat cu cat inainteaza spre gura de varsare. In
sectorul superior sunt cele mai mari altitudini si cele mai mari pante, insa chiar si
asa, potentialul de infiltrare a apei este tot in aceasta zona, fapt cauzat in special
de formatiunile calcaroase existente.
Din punct de vedere ecologic, bazinul hidrologic Cracau este incadrat intr-o
stare ecologica moderata. Raul nu este supus unei surse de poluare majora, fiind
influentat doar de catre micile localitati din zona. Concentratiile medii anuale
ponderate cu debitul, inregistrate pentru grupele de indicatori RO, N(nutrienti),
GM(gradul de mineralizare) se inscriu in valorile tinta specifice pentru clasa a II
-a.
BIBILOGRAFIE
Margareta Neamtu, Depresiunea Cracaului si a Bistritei, Piatra-Neamt,
Lumina, 1940
Ujvary, Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972
I. Donisa, Valea Bistritei
Analele Stiintifice ale Universitatii Alex Ioan Cuza, Iasi, 1965, 1966, 1968,
1973, 1974, 1990
Geografia Romaniei, volumul III, IV
Harta geologica 1:20.000, Piatra Neamt, Institutul Geologic
M. Apavaloaiei, Caracterizarea geografico-economica a judetului Neamt
Raurile Romaniei, Bucuresti, 1971
I. Sandulache, Bazinul morfohidrografic Bistricioara-Studiu geomorfologic,
Bucuresti, 2005
Constanta Trufas, Bazinul Prahovei-Studiu fizico-geografic cu privire
speciala asupra poluarii apelor, 1978
Administratia Nationala "Apele Romane", Directia Apelor - Siret
Dictionar de termeni geografici, Corint, Bucuresti, 2001
LISTA PLANSELOR DIN CADRUL LUCRARII
Plansa 1 - Harta Romaniei, judetul Neamt...........3
Plansa 2 - Podisul si Subcarpatii Moldovei..........4
Plansa 3 - Judetul Neamt.................8
Plansa 4 - Raul Cracau si imprejurimi..........16
Plansa 5 - Piatra Neamt.................18
Plansa 6 - Stadionul modernizat Ceahlaul..........19
Plansa 7 - Harta solurilor................. 21
Plansa 8 - Harta faunei, schita ichtiologica si biotopuri..... 22
Plansa 9 - Foaia Piatra Neamt, Harta geologica 1:20.000....28
Plansa 10 - Cracaul..................40
Plansa 11 - Panorama asupra vaii Bistrita..........41
Plansa 12 - Valea Bistritei................41
Plansa 13 - Raul Bistrita la Piatra Neamt...........42
Plansa 14 - Altitudinea medie a bazinului..........45
Plansa 15 - Curbura in plan...............46
Plansa 16 - Curbura in profil................47
Plansa 17 - Densitatea fragmentarii...........19
Plansa 18 - Energia de relief, Metoda cartogramelor......49
Plansa 19 - Panta medie a bazinului.............50
Plansa 20 - Harta pantelor................ 51
Plansa 21 - Potentialul de infiltrare a apei..........52
Plansa 22 - Orientarea versantilor(aspect)..........53
Plansa 23 - Diagrama de probabilitate........... .62
Plansa 24 - Repartitia precipitatiilor. Medii anuale.....63
Plansa 25 - Raul Cracau................68
Plansa 26 - Circuitul global al apei in natura.........71
LISTA FIGURILOR DIN CADRUL
LUCRARII
Figura 1 - Scurgerea sezoniera - Magazia...............57
Figura 2 - Scurgerea sezoniera - Slobozia...............57
Figura 3 - Ciclicitatea scurgerii lichide medii multianuale - Magazia.....58
Figura 4 - Ciclicitatea scurgerii lichide medii multianuale - Slobozia.....59
Figura 5 - Debitele maxime multianuale - Slobozia............60
Figura 6 - Variatia debitelor lunare in anul cel mai ploios(1984) - Magazia.61
Figura 7 - Variatia debitelor lunare in anul cel mai ploios(1984) - Slobozia.61
Figura 8 - Debite lunare minime anuale - Magazia...........66
Figura 9 - Debite lunare minime anuale - Slobozia...........67
Figura 10 -Variatia debitelor lunare in anul cel mai secetos - Magazia....67
Figura 11 -Variatia debitelor lunare in anul cel mai secetos - Slobozia....67
LISTA TABELELOR DIN CADRUL LUCRARII
Tabelul 1 - Zonele cu risc de inundabilitate - Bazinul Hidrografic Siret...65
Tabelul 2 - Variatia valorilor indicelui de diversitate din raul Cracau, in anul
2005.76
Tabelul 3 - Abundenta numerica (%) pe grupe taxonomice a fitoplanctonului,
zooplanctonului, algelor bentonice si zoobentosului din raul Cracau, in anul
2005.........76