GEOGRAFIA SOLURILOR CU ELEMENTE DE

PEDOLOGIE
Cristian V. SECU, Constantin RUSU

Editura Universitii Alexandru Ioan Cuza, 2007, ISBN 978-973-703-279-9

CAPITOLUL I
NOIUNI INTRODUCTIVE

TERMINOLOGIE DE BAZ 1.1.

Materialul poate fi utilizat cu condiia citrii autorilor

definiii
l

Solul este un corp natural cu organizare

proprie, diversificat spaial, rezultat prin
aciunea combinat a unor procese de
natur diferit (fizice, chimice, bio-chimice),
situat la suprafaa scoarei terestre i la
interferena geosferelor care evolueaz n
timp sub aciunea factorilor naturali i
antropici, fiind nzestrat i capabil s susin
viaa.

Orizontul de sol (pedogenetic)

este un strat format n interiorul
profilului de sol, aproximativ
paralel cu suprafaa topografic,
care se distinge prin proprieti
morfologice specifice (grosime,
culoare, structur, textur etc.) n
raport cu stratele subiacente i
supraiacente.

Orizontul diagnostic
este definit cantitativ prin constitueni
specifici proceselor pedogenetice
i/sau
printr-un
ansamblu
de
proprieti, pe ct posibil msurabile,
utilizate
pentru
identificarea
i
diferenierea unitilor de sol (taxoni)
(cf. S.R.T.S., 2003). Acestea difer de
orizonturile pedogenetice care sunt
definite n plan calitativ.

Au
Ea

Materialul parental reprezint materialul mineral, provenit

din alterarea rocilor sau organic, prin transformarea
resturilor organice, din care se formeaz solul.
Roca subiacent constituie un strat mineral,
preponderent consolidat situat n baza profilului de
sol.

Profilul de sol reprezint o seciune vertical de

la suprafaa scoarei terestre pn la materialul
parental (roca subiacent), prin care se observ
succesiunea de orizonturi pedogenetice i se
asigur studiul solului sub toate aspectele.