Impactul Producerii Zaharului Asupra Mediului

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ, GEODEZIE ȘI

INGINERIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN
AGRICULTURĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
ÎNDRUMĂTOR,
Șef lucrări dr. ing. Agafiței Alina
STUDENT,
Bordianu Dorina-Ștefania
IAȘI
2020
LUCRARE DE LICENȚĂ BORDIANU DORINA-ȘTEFANIA
Cuprins
1.1. Amplasament................................................................................................................................ 8
1.1.1. Amplasare geografică.............................................................................................................8
1.1.2. Utilizarea terenului.................................................................................................................9
1.1.3. Canalizare............................................................................................................................. 9
1.1.4. Vecini și căi de acces.............................................................................................................. 9
1.2. Caracteristici climatice................................................................................................................. 10
1.2.1. Regim climatic..................................................................................................................... 10
1.2.2. Regimul precipitaţiilor.......................................................................................................... 10
1.2.3. Regimul termic.................................................................................................................... 11
1.2.4. Fenomene meteorologice extreme..........................................................................................11
1.3. Rețeaua hidrografică și sursele de poluare a apelor din cadrul rețelei.................................................11
1.3.1. Cursurile de apă................................................................................................................... 12
1.3.2. Amenajări și construcții hidrotehnice pe cursurile de apă..........................................................13
1.4. Resursele de subsol...................................................................................................................... 14
1.5. Vegetația..................................................................................................................................... 14
1.6. Fauna............................................................................................................................................. 15
1.7. Condiții geotehnice.......................................................................................................................... 15
1.8. Condiții hidrogeologice.................................................................................................................... 15
1.8.1. Apele subterane.................................................................................................................... 15
2.1. Istoria descoperirii zahărului............................................................................................................. 16
2.2. Agrana în România......................................................................................................................... 18
2.3. AGRANA în Municipiul Roman...................................................................................................21
3.1. Sfecla de zahăr................................................................................................................................ 23
3.1.1. Structura morfologică a sfeclei de zahăr.......................................................................................23
3.1.2. Compoziția chimică a sfeclei.......................................................................................................24
3.1.3. Factorii care influențează calitatea sfeclei.....................................................................................25
3.1.4. Indicatorii de calitate ai sfeclei de zahăr.......................................................................................26

3.1.5. Caracteristicile fizice și termofizice ale sfeclei..............................................................................28
4.1. Faza I. Recoltare, transport, prelucrare primară...................................................................................29
4.1.1. Recoltarea sfeclei................................................................................................................. 30
4.1.2. Transportul sfeclei în afara fabricii.........................................................................................31
4.1.3. Operații în baza de recepție...................................................................................................31
4.1.4. Descărcarea, transportul și depozitarea sfeclei de zahăr în fabrică..............................................32
4.1.4.1. Controlul depozitării sfeclei de zahăr...........................................................................33
4.1.4.2. Măsuri pentru reducerea pierderilor de zahăr la depozitare.......................................33
4.1.5. Transportul sfeclei în fabrică.................................................................................................34
4.2. Faza II. Pregătirea sfeclei pentru industrializare..............................................................................39
4.2.1. Spălarea sfeclei de zahăr.......................................................................................................44
4.2.2. Tăierea sfeclei de zahăr......................................................................................................... 49
4.3. Faza III. Procesul tehnologic propriu-zis de fabricație a zahărului.....................................................54
4.3.1. Difuzia (extracția zahărului din tăiței)....................................................................................54
4.3.1.1. Considerații generale....................................................................................................54
4.3.1.2. Metode de realizare a difuziei.........................................................................................55
4.3.1.3. Factorii care influențează procesul de difuzie...................................................................56
4.3.1.4. Instalații de difuzie.............................................................................................................. 57
4.3.1.4. Calcule tehnologice pentru procesul de difuzie.................................................................60
4.3.2. Compoziția chimică a zemii de difuzie.......................................................................................61
4.3.3. Necesitatea purificării zemii de purificare...................................................................................62
4.3.4. Operațiile procesului de difuzie.................................................................................................62
4.3.5. Evaporarea zemii subțiri. Instația de evaporare........................................................................64
4.4. Fierberea și cristalizarea zahărului.................................................................................................65
4.4.1 Considerații generale privind fierberea și cristalizarea............................................................65
4.5. Rafinarea zahărului............................................................................................................... 66
5.1. Transformări biochimie și microbiologice de la depozitarea sfeclei........................................................69
5.2. Modificările sevei în timpul evaporării...............................................................................................70

5.3. Procese fizico-chimice produse la difuziune........................................................................................71
5.3.1. Purificarea calco-carbonică a zemii de difuziune...........................................................................71
5.3.2. Principalii parametric tehnologici ai etapelor procesului de purificare cu recircularea nămolului de la

carbonatarea I la predefecare................................................................................................................ 71
5.3.3. Scopul purificării calco – carbonice a zemei de difuzie.................................................................73
5.4. Principalele surse de infecții microbiene într-o fabrică de zahăr.............................................................74
5.4.1. Încărcarea microbiologică a sfeclei..............................................................................................74
6.1. Impactul produs asupra factorului de mediu, APĂ...........................................................................77
6.2. Impactul produs asupra factorului de mediu, AER...........................................................................81
6.3. Impactul produs asupra factorului de mediu, SOL...........................................................................83

„IMPACTUL ASUPRA FACTORILOR DE MEDIU A

PRODUCERII ZAHĂRULUI DIN SFECLĂ DE ZAHĂR”
Memoriu justificativ
Tema acestui proiect se intitulează „Impactul asupra factorilor de mediu a producerii zahărului
din sfecla de zahăr”.
Prin această lucrare se dorește cristalizarea unor concepții generale privind industrializarea
produselor alimentare, cu referire în particular la procesul tehnologic de obținere industrială a zahărului
și având ca finalitate imediată formarea unor derinderi teoretice și practice în domeniu, prin acumularea
unui bagaj de cunoșințe minimal vizând cunoașterea și înțelegerea procesului.
Sfeclă de zahăr reprezintă o cultură principala în România, fiind utilizată ca materie primă
pentru fabricarea zahărului și în unele locuri că plantă furajeră. Are o eficiență economică foarte
ridicată. La producții de 20-50 tone rădăcini/ha, aceasta asigură 4-6 tone de zahăr/ha. Coletele și
frunzele rezultate la recoltare însumează 15-30 tone a 120 UN/tonă. De la fabricare mai rezultă peste
1.5 t melasă a 700 UN/tonă și 15 tone tăieței proaspeți a 50-70 UN/t. Astfel, peste producția de zahăr se
obțin în plus 3000-5000 UN/ha. Sfeclă de zahăr este plantă care asigura în exclusivitate materia primă
de bună calitate și mare randament pentru industria zahărului din țară noastră și din întreaga Europa.
Zahărul este un produs a cărei valoare în alimentația omului este total recunoscută, datorită
valorii energetice deosebite, gradului de asimilare foarte mare și duratei de acumulare. Producția de
zahăr mondială este în continuă creștere.
În Planșa nr. 1 se observă structura sfeclei, care este compusă din cap (epicotil), gât (hipocotil),
rădăcină propriu-zisă și codița terminală cu rădăcini.
Primul capitol subliniază aspectele recoltării și pregătirii sfeclei, din momentul extragerii din
pământ până la sortare și decoletare, procese ce se realizează până la intrarea în fabrică. Această etapă
este importantă deoarece se determină calitatea și cantitatea de sfeclă și de impurități și se va stabiliti
dacă se va folosi ca furaj sau va urma linia de fabricație.
A doua etapă se referă la depozitarea și transportului sfeclei în afara fabricii, respectiv
pregătirea înainte de transport, fiind depozitată în grămezi pe câmp sau în baza de recepție. Sfecla din
câmp poate fi transportată la bazele de recepție sau direct în fabrică de prelucrare. Transportul sfeclei
din câmp la bazele de recepție sau fabrică se face cu autocamioane, remorci tractate, căruțe. Încărcarea
mijloacelor de transport se face manual/mecanizat, avându-se grijă să nu se rănească sfecla. Din bazele
de recepție, sfecla se transportă cu autocamioane, remorci sau cu trenul, dacă baza de recepție este
amplasată în imediata apropiere a unei linii CFR. Transportul sfeclei în fabrică se face cu apă, care
reprezintă 600 – 1000 l / 100 kg sfeclă , iar ridicarea la mașina de spălat se face cu transportorul
elicoidal înclinat.
Spălarea sfeclei de zahăr este necesară pentru îndepărtarea pământului aderent pe suprafața
sfeclei care ar produce uzura mașinii de spălat, îndepărtarea pietrelor, nisipului, paielor care nu au fost
îndepărtare pe traseul canalului transportor și îndepărtarea microorganismelor de la suprafața sfeclei
odată cu impuritățile.
Cantitatea de apă pentru spălare este de ≈40 kg/100kg sfeclă. După ridicarea sfeclei de la cântar
și respectiv la mașina de tăiat sfeclă are loc procesul de tăiere a sfeclei de zahăr prin care se urmărește
obținerea tăiețeilor subțiri. Tăiețeii sunt fâșii de sfeclă de o anumită lungime și formă (în secțiune –
formă de V sau jgheab), iar pentru a se realiza forma de V a tăiețeilor în secțiune, cuțitele au gura în
formă de zigzag.
Faza a II-a reprezintă prima etapă a procesului propriu-zis de prelucrare a sfeclei de zahăr și
este importantă pentru că asigură eliminarea impurităților minerale și organice din masa sfeclei, care
pot produce fenomene microbiologice cu efect negativ asupra funcționării fabricii și asigură condiții
optime de desfășurare a fazelor și operațiilor ulterioare de prelucrare a sfeclei.
Pentru descărcare se utiliează două procedee și anume:
- descărcarea mecanică, realizată prin bascularea mijloacelor de descărcarea ceea ce determină
alunecarea rădăcinilor de sfeclă și căderea sa. Această operație mai poartă denumirea și de „descărcare
uscată” pentru că realizează fără a utiliza forța pe care o creează un curent de apă;
- descărcarea hidraulică, realizată cu ajutorul unui curent de apă de o anumită presiune, care
lovește sfecla, antrenând-o în cădere. Aceasta reprezintă „descărcarea umedă” pentru că utilizează forța
creată de unde curent de apă.
Îndepărtarea impurităților din masa sfeclei de zahăr se observă în Planșa nr. 2. Impuritățile care
sunt atrenate de rădăcinile sfeclei de zahăr sunt următoarele:
- impurități vegetale și anume rădăcini de sfeclă furajeră cu masa mai mică de 0,1 kg, rădăcini
lignificate, puternic deteriorate, bolnave, rădăcini de sfeclă furajeră, de sfeclă de distilerie, de sfeclă
roșie, de sfeclă sălbatică, rădăcini nedecoletate, frunze verzi sau uscate de sfeclă de zahăr, rădăcini
laterale și capetele altor plante rădăcinoase, alte frunze verzi sau uscate, paie, tulpini.
- impurități minerale și anume pământ, nisip, pietre, bucăți de cărămidă, zgură, metale vechi.
Pentru asigurarea eficienței funcționării fabricii de zahăr se impune curățirea sfeclei de impurități în
câmp, încărcarea în mijloacele de transport și transportarea la fabrică a sfeclei fără impurități.
Apa folosită la transportul hidraulic, după cum se observă în Planșa nr. 2, este formată din apa
proaspătă de completare, apa de la descărcarea, transportul și spălarea sfeclei, care va fi epurată.
Faza a III-a este reprezentată de procesul tehnologic propriu-zis de fabricație a zahărului și
anume difuzia (extracția zahărului din tăieței) . Extragerea zahărului din tăiețeii de sfeclă are loc prin
procesul de difuzie, cu apă. Prin difuzie se înțelege fenomenul de trecere liberă a moleculelor unor
substanțe dizolvate către acea parte a soluției unde concentrația este mai scăzută, până ce în toată
cantitatea de soluție se obține aceeiași concentrație.
Zeama de difuziune se supune procesului de purificare deoarece are o culoare brun – închisă,
spumează și are în suspensie pulpă fină de sfeclă și impurități minerale. Procesul constă în predefecare
– care are drept scop neutralizarea zemei de difuzie, în precipitarea acizilor sub forma de săruri
insolubile, și în coagularea coloizilor din zeamă prin aducerea zemii la pH-ul optim de coagulare 10,8 –
11 și defecare – care are ca scop sterilizarea zemii, descompunerea aminelor și a substanțelor proteice.
Evaporarea zemii subțiri. Zeama purificată este o zeamă subțire, deoarece conține 11 – 15%
substanță uscată. Această zeamă trebuie concentrată într-o stație de evaporare, până la 60 – 65%
substanță uscată, în urma procesului obținându-se zeama groasă.
Evaporarea este urmată de fierbere și cristalizare. Fierberea este operația prin care se obține o
masă groasă care reprezintă o suspensie de cristale de zahăr într-un sirop mamă. Siropul mamă conține
nezahărul aflat în zeama groasă, precum și parte din zahărul pe care impuritățile îl mențin
necristalizabil.
Cea mai eficienta metodă fizică de purificare este cristalizarea. Pentru efectuarea acesteia, este
necesară centrifugarea, deoarece este o soluție nesaturată impurificată. După prima fiebere, soluția intră
în centrifugă și se separă zahărul alb și siropul verde. Siropul se mai fierbe și separarea se mai
realizează de 3 ori. După a treia centrifugare se obține un zahăr verde și un alt sirop verde care conține
zahăr și o cantitate mare de melasă.
În Planșa nr. 5. este reprezentat impactul asupra factorului de mediu apă., acesta putând fi
urmărit prin monitorizarea calității apelor freatice conform Legii 458/2002 privind calitatea apei
potabile și Ordinului 1146/2002 privind Obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de
suprafață, prezentând valorile limită admise și valorile obținute în urma măsurătorilor.
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE. DATE DE BAZĂ
1.1. Amplasament
1.1.1. Amplasare geografică
S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. – sucursala Roman este amplasată în zona industrială a
municipiului Roman, județul Neamț, în partea de N – V, având o suprafață de 1.130.581,7 m2.
Municipiul Roman este așezat în partea de vest a Podișului Moldovei, la 26°56’ latitudine estică
și 46° 55’ latitudine nordică, în porțiunea terminală a culoarului Moldovei și la mijlocul culoarului
Siretului. Municipiul Roman are o poziție strategică, în centrul regiunii istorico-geografice Moldova,
într-o arie unde converg mai multe căi de comunicație de importanță europeană, națională și regională.
Vatra oraşului este situată în Podişul Moldovenesc, la confluenţa râurilor Moldova şi Siret, ocupând o
suprafaţă totală de 2.983 ha, din care 1.617 ha intravilan.
Fig. 1.1. Harta județului Neamț – amplasamentul S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A.
Suprafața ocupată (ha) %

-păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră 246,265 41,7
-terenuri de folosinţă agricolă 288,477 48,9
-suprafaţa cursurilor de apă şi a lacurilor 10,552 1,8
-drumuri 7,889 1,3
-construcţii 11,465 1,9
-terenuri neproductive 35,518 6
1.1.2. Utilizarea terenului
Societatea are în proprietate o suprafață totală de 1.130.581,7 m2
1.1.3. Canalizare
Evacuarea apelor uzate în râul Moldova se realizează prin intermediul stației de epurare din
proprietatea S.C. AGRANA ROMÂNIA S.A. – sucursala Roman. Sistemul de canalizare este un sistem
unitar, care evacuează apele uzate menajere, tehnologice și pluviale provenite de pe platforma
industrială, precum și apele uzate menajere ce rezultă din zona redizențială învecinată societății.
1.1.4. Vecini și căi de acces

Societatea AGRANA se învecinează:
- la nord cu satul Cordul, comuna Cordun;
- la sud cu locuințe;
- la est cu stația CFR Roman;
- la vest cu locuințe.
Societatea are căi feroviare de acces prin intermediul unui racord CF la gara Roman și căi de
circulație rutieră. De asemenea, în zona amplasamentului sunt asigurate principalele utilități:
- linii electrice aeriene aparținând rețelei RENEL;
- conductă magistrală de gaze aparținând DISTRIGAZ;
- râul Moldovei constituind sursa de apă dar și emisarul pentru apele uzate.
Alimentarea cu apă a societății se realizează din captarea de suprafață a râului Moldova dar și
din rețeaua publică municipală de apă potabilă. Societatea este racordată la rețeaua RENEL printr-o
stație proprie de conexiuni, iar la rețelele magistrale de gaze naturale printr-un sistem de reglare-
măsură, aflat în proprietatea furnizorului național de gaze și deține o captare din râul Moldova.
1.2. Caracteristici climatice
1.2.1. Regim climatic
Clima judeţului Neamţ este temperat continentală. Caracteristicile climei sunt determinate
de particularităţile circulaţiei atmosferice, de altitudine, de formele şi fragmentarea reliefului, dar şi de
suprafeţele lacustre ale amenajării hidroenergetice a râului Bistriţa. Efectul de “baraj” al
Carpaţilor Orientali se manifestă în tot cursul anului, în condiţiile advecţiei dinspre vest a maselor
de aer caracteristice latitudinilor medii.
Regimul climatic are un caracter mai continental în estul judeţului – aer mai uscat şi timp în
general mai senin. Influenţa “barajului” muntos al Carpaţilor se resimte în special în anumite faze tipice
de iarnă, când au loc invazii de aer rece, arctic continental. Munţii deviază înaintarea spre vest a acestor
mase de aer, determinând geruri intense în condiţiile existenţei unor depresiuni barice adânci deasupra
Mării Negre şi Mării Mediterane. Asemenea situaţii dau naştere viscolelor violente în zona estică a
judeţului. În cazul maselor de aer instabile, ascensiunea forţată (dinamică) a aerului umed pe versanţii
estici, prin încălzirea adiabatică, produce efecte de foehn în masivul Ceahlău spre valea Bistriţei şi în
depresiunile subcarpatice Neamţ şi Cracău-Bistriţa.
1.2.2. Regimul precipitaţiilor

În urma analizei cantităţilor anuale de precipitaţii în judeţ, se remarcă o creştere de la est la vest,
de la 490 mm în zona Roman, la 742 mm la Toaca. Valorile cresc deci pe măsura creşterii altitudinii,
gradientul pluviometric vertical fiind cuprins între 8 şi 22 mm/100 m. Determinată de altitudine, zona
de precipitaţii maxime este cuprinsă între 1300 – 1800 m.
De regulă, maximul de precipitaţii se înregistrează în luna iunie iar minimul în lunile ianuarie –
februarie. În zona montană minimul se înregistrează în octombrie. Cele mai mari cantităţi de
precipitaţii cad vara, între 38 şi 46% din totalul anual, iar cele mai mici iarna, între 9 şi 18% din totalul
anual. Anual, numărul zilelor de ploaie este cuprins între 90 şi 107, exceptând zona montană. În această
zonă se măreşte numărul zilelor cu precipitaţii solide – la Toaca, spre exemplu, se înregistrează peste
106 zile cu ninsoare.
1.2.3. Regimul termic

O scurtă analiză pune în evidenţă variaţia regimului termic în funcţie de relief şi de
circulaţia maselor de aer pe anotimpuri. Temperatura medie anuală creşte, de la 0,7o C la Ceahlău
Toaca, până la 8,8o C la Piatra Neamţ.
Luna cea mai friguroasă este ianuarie (între -3,4 o C la Piatra Neamţ şi -8,7 o C la Toaca) iar cea
mai călduroasă, iulie (între 8,9o C la Toaca şi 19,3o C la Roman). Pe anotimpuri temperaturile medii
oscilează astfel: primăvara între 8,9o C la Roman şi -0,5o C la Toaca, vara între 19,3o C la Roman şi 8,9o
C la Toaca, toamna între 9,6o C la Piatra Neamţ şi 2,1o C la Toaca şi iarna între -3,4o C la Piatra Neamţ
şi -8,7o C la Toaca.
1.2.4. Fenomene meteorologice extreme

La altitudini medii, sistemele atmosferice de joasă presiune sunt responsabile pentru
producerea fenomenelor meteorologice extreme, care însă nu se manifestă cu violenţă deosebită.
Nu s-au înregistrat pe teritoriul judeţului Neamţ tornade, însă furtuni însoţite de intensificări
puternice ale vântului sunt fenomene care se produc în fiecare an, mai ales în lunile iulie şi august,
după perioade de temperaturi foarte ridicate(peste 30o C). Jumătatea estică a judeţului reprezintă
zona unde se produc frecvent astfel de fenomene.
O altă caracteristică a judeţului o reprezintă şi producerea precipitaţiilor sub formă de ploaie în cantităţi
mari în intervale scurte de timp(peste 60 l/mp în 30 – 60 minute). Rezultatul acestui fenomen îl
reprezintă producerea inundaţiilor ca urmare a creşterii bruşte a debitelor pe torenţi sau pe principalele
cursuri de apă. Localităţie din zona montană aflată în jumătatea vestică a judeţului sunt cele mai exuse
acestui fenomen.
1.3. Rețeaua hidrografică și sursele de poluare a apelor din cadrul rețelei

Reţeaua hidrografică a judeţului Neamţ este colectată, în cea mai mare parte, de râul Siret
cu afluenţii săi de ordinul I, Moldova şi Bistriţa şi, în mică măsură, de afluentul său de ordinul II
Tazlău, din bazinul Trotuşului.
Debitele medii multianuale de aluviuni târâte au valori nesemnificative în raport cu
cele de suspensie, în zonele joase, unde pantele râurilor sunt reduse, şi au valori importante, putând
depăşi pe cele în suspensie, în zonele înalte cu pante accentuate ale râurilor.
1.3.1. Cursurile de apă

Râul Siret străbate teritoriul judeţului pe o distanţă redusă, de numai 38 km. În secţiunea de
intrare, suprafaţa de bazin este de 6617 km2, iar în cea de ieşire de 11620 km2, aportul cel mai mare
datorându-se râului Moldova (S=4315 km2), cu care are confluenţa în dreptul municipiului Roman.
Dintre afluenţii de pe teritoriul judeţului Neamţ menţionăm Valea Neagră, afluent de dreapta cu o
lungime de 40 km şi o suprafaţă de 304 km2.
Debitul mediu multianual al râului Siret, pe perioada ultimilor 30 ani, variază pe teritoriul judeţului
între 37 m3/s şi 70 m3/s. Debitele medii anuale depăşesc în anii ploioşi (1955) de două ori debitul mediu
multianual, iar în anii secetoşi (1950) ajung la mai puţin de jumătate din acesta.
Râul Bistriţa, curge pe o distanţă de 126 km, între aval confluenţa cu Pietroasa (S=2532 km 2) şi
amonte confluenţa cu Români (S=6400 km 2). La intrarea în judeţ, Bistriţa are aspectul unui râu tipic de
munte, în aval de Fărcaşa şi în special de Lacul de acumulare şi barajul Izvorul Muntelui, aspectul şi
condiţiile naturale ale râului fiind complet modificate prin intervenţia omului. Până în dreptul satului
Stejaru, unde revin debitele de apă dinspre hidrocentrală, în albia râului curge un mic firicel de apă
format din izvoarele din jurul barajului, după care începe să apară salba de lacuri de acumulare şi
hidrocentrale. Debitul mediu multianual al râului Bistriţa, în regim natural de scurgere, variază pe
sectorul corespunzător judeţului între 35 m3/s şi 66 m3/s, o contribuţie importantă având-o râurile
Bistricioara (6,1 m3/s), Bicaz (5,4 m3/s), Tarcău (3,5 m3/s) şi Cracău (1,7 m3/s).
Râul Moldova se încadrează în judeţ cu bazinul său inferior cuprins între aval localitate
Drăguşeni (S=2575 km2) şi vărsarea în Siret (S=4315 km 2). Străbate teritoriul pe o lungime de 76 km,
din totalul lungimii sale de 216 km, formând, pe sectorul de la intrare până la confluenţa cu Petroaia,
limita comună cu judeţul Iaşi.
Debitul mediu multianual în secţiunea de vărsare este de 32 m 3/s, aportul cel mai important
datorându-se, pe sectorul aferent judeţului, râurilor Râşca (2 m3/s) şi Neamţ (2,5 m3/s.
Fig. 1.3. Amplasarea râului Moldova.
1.3.2. Amenajări și construcții hidrotehnice pe cursurile de apă

Amenajarea hidrotehnică Izvorul Muntelui – barajul este amplasat amonte de confluenţa
pârâului Izvorul Muntelui cu râul Bistriţa. Este un baraj de greutate, construit din beton. Barajul este
prevăzut la partea superioară cu 4 descărcători amplasaţi în partea centrală şi din 4 goliri de fund
echipate cu vane ochelari de diametru 2,5 m. Capacitatea totală de evacuare este de 2283 m 3/s la nivelul
maxim în lac.
Amenajarea hidroenergetică Pângăraţi – barajul este compus din trei câmpuri deversante
amplasate în linie cu centrala. Este echipat cu 3 vane segment şi 3 clapete cu o capacitate maximă de
descărcare la viituri de 2270 m3/s. Volumul de atenuare a viiturilor este de 1,45 mil. m3.
Amenajarea hidroenergetică Vaduri – barajul este format din 3 deschideri echipate cu 3 vane
segment şi 3 clapete având o capacitate maximă de evacuare de 2270 m3/s.
Amenajarea hidrotehnică Piatra Neamţ – barajul este format din 3 câmpuri deversante
amplasate în linie cu centrala. Este echipat cu 3 vane segment şi 3 clapete având capacitatea
maximă de evacuare de 2270 m3/s.
Amenajarea hidroenergetică Vânători – barajul este format din 5 câmpuri deversoare
echipate cu stavile segment, iar câmpul adiacent prizei este echipat în plus şi cu clapetă.
Amenajarea complexă a bazinului hidrografic Cuejdiu. Râul Cuejdiu, afluent al Râului Bistriţa
la Piatra Neamţ, are un bazin de 96 km2 şi un debit mediu de 0,65 m3/s.
Consolidare şi îndiguire mal râu Siret în zona Complexului de porci Başta –Moldoveni.
Lucrarea este amplasată pe râul Siret, în dreptul complexului de porci Başta – Moldoveni, jud. Neamţ,
la cca. 15 km aval de confluenţa râului Moldova cu râul Siret.
Dig Roman – Răchiteni. Lucrarea „Dig Roman-Răchiteni” a fost executată în scopul apărării
inundaţiilor a localităţilor din lunca râului Siret, Răchiteni, Adjudeni, Doljeşti, Tămăşeni, Sagna, Luţca
şi Cartier Nicolae Bălcescu-Roman, motiv pentru care s-a impus dimensionarea acestuia la asigurarea
de calcul de 2%. Ca urmare a viiturilor din vara anului 2008 în zona localităţilor Tămăşeni, Rotunda,
Burueneşti, Sagna, Gîdinţi şi Ion Creangă lucrările de apărare a malurilor au fost distruse pe o lungime
de 2255 m. Lucrările de refacere pentru creşterea siguranţei în exploatare a digului se află în diferite
stadii de execuţie.
Apărare ROMFLAX SA Sagna împotriva inundaţiilor Râul Siret. Această lucrare a fost
executată în scopul apărării împotriva inundaţiilor a SC ROMFLAX Sagna, judeţul Neamţ.
Îndiguire râu Bicaz la Taşca. Amplasat pe malul drept al râului Bicaz, între hm=288 şi 303,
digul are o lungime de 1,5 km şi apără împotriva inundaţiilor SC MOLDOCIM SA – F-ca Taşca.
1.4. Resursele de subsol
1. Materiale de construcție și materii prime pentru industria materialelor de construcții
(calcare, gresii, argile, marne, pietrișuri, nisipuri) pe văile Bicazului, Tarcăului, Tazlăului, Moldovei,
Cracăului, Neamțului;
2. Ape minerale la Bălțătești, Oglinzi, Ghindăoani, Agârcia, Bicazu Ardelean, Borca,
Gârcina, Pipirig, Straja, Tarcău, Vânători Neamț;
3. Săruri de potasiu la Crăcăoani, Negrești, Gârcina, Cut, Mastacăn, Borlești, Bălțătești,
Tazlău;
4. Sare gemă la Târgu-Neamț, Dobreni, Piatra-Neamț, Borlești;
5. Șisturi bituminoase la Tazlău;
6. Gaze naturale la Tazlău, Roman, Pipirig.
1.5. Vegetația
În funcție de altitudine și relief se pot evidenția următoarele etaje de vegetație:
1. Etajul subalpin în zonele cele mai înalte ale Masivului Ceahlău, a Munților Hasmasului
și Budacului unde se dezvoltă tufărișuri de jnepeni și pajiști.
2. Etajul pădurilor de molid cu extindere maximă în jumătatea de vest a județului, pe toți
versanții munților
3. Etajul pădurilor de foioase în amestec cu rășinoase, în zona montană mai joasă
4. Etajul pădurilor de foioase în zona dealurilor submontane și zona de podiș
5. Luncile se dezvoltă în lungul malurilor râurilor , predominând o vegetație ierboasaiar o
mare parte a lor fiind ocupată de terenuri agricole
1.6. Fauna
Domeniul forestier adăpostește o fauna bogată și de mare interes cinegetic: urs, lup, cerb,
căprior, râd, vulpe, jder, veveriță, cocoș de munte, șoim, ieruncă. În apele curate din zona montană, în
râuri și lacuri, trăiesc diverse specii de pești: păstrăv, lipan, scobar, clean, morunaș, băbușca.
1.7. Condiții geotehnice

Din punct de vedere geomorfologic, aria municipiului Roman se încadrează în marea unitate
structurală a Podișului Moldovei. Zona ce aparține unității Podișului Moldovei este cuprinsă între Prut
și malul vestic al Siretului unde ia contact cu Carpații Orientali, iar spre sud în regiunea Bârladului se
învecinează cu Câmpia Română.
Din punct de vedere geologic, Podișul Moldovei reprezintă o continuare spre vest și sud-est a
marii platforme Podolice Ruse, deoarece aici se regăsesc depozite vechi începând cu siluarianul și până
la sarmațian.
Din punct de vedere tectonic, zona Podișului Moldovei este stabilă și nu produce fenomene
geologice care să nu influnțeze activitatea antropică. Studiile geologice evidențiază ușoare ridicări ale
scoarței, iar zona prezintă o structură monoclinală tipic de platformă.
Din punct de vedere al încadrării seismice, municipiul Roman se află în aria seismică de pe
teritoriul țării cu intensități peste gradul 5 fiind totodata situat în zona delimitată de liniile izoseiste cu
valoarea medie a magnitudinii de 7, respectiv 8 pe scara Richter. Ca urmare, municipiul Roman a fost
afectat în trecut de cutremure precum cel din 10.11.1940 și 4.03.1977.
1.8. Condiții hidrogeologice

1.8.1. Apele subterane
În zona municipiul Roman sunt cantonate ape subterane în depozitele nisipo-argiloase, gresii,
nisipuri și argile sarmatice. S-a constatat existența unor rezerve deosebit de importante de materiale de
construcție de balastieră – nisipuri și pietrișuri.
Pe cuprinsul teritoriului Roman există de asemenea importante pânze freatice de apă, având
calități potabile variabile de la un loc la altul. Acestea constituie sursa cea mai sigură de alimentare cu
apă potabilă a populației.
Referitor la prezența apei subterane, pe terasa superioara de confluență, la adâncimi de 13,00 –
13,5 m de la suprafața terenului, a fost întâlnit și stabilizat nivelul hidrostatic care provine din
infiltrarea apelor din precipații; pe terasa inferioară joasă a Moldovei, nivelul apei este și mai coborât,
corespunzător nivelului apei din râu – 1,00 – 2,5 m; pe versanți, nivelul hidrostatic s-a întâlnit la
adâncimea de 8,35 – 9,8 , și provine tot din infiltrarea apelor din precipitații sau a pânzei din terasa
superioară.
CAPITOLUL 2. FABRICA DE ZAHĂR ROMAN.

ISTORIC ȘI PREZENTARE GENERALĂ
2.1. Istoria descoperirii zahărului

Zahărul natural se găsește în multe surse ca mierea, fisticul, smochinele, castanele, măslinele,
ceapa, orzul, usturoiul, iar sub formă de zaharoză rafinată a apărut în alimentația umană numai de
câteva secole. Utilizarea trestiei de zahăr (înainte fiind doar mestecată) pare să fi apărut prima oară în
anul 600 î. Hr. în India de Est, sosind probabil din zona Poloniei.
Prima întâlnire a europenilor cu zahărul a fost cu ocazia tentativei de cucerire a Indiei de către
Alexandru cel Mare (325 î. Hr.), iar generalul Nearchus a descris-o ca un fel de miere ce crește în
trestie sau stuf. Grecii au importat-o în cantități mici dar la prețuri exorbitante, numind-o printre altele
„sarea indiană” sau „mierea fără albine”, fiind folosită ca și medicament, persii ulterior folosind-o în
timpul epidemiilor. Tot perșii sunt cei care în jurul anului 600 d.Hr au reușit rafinarea sucului de trestie
de zahăr într-o formă solidă, care se poate păstra un timp mai îndelungat fără să fermenteze, deschizând
astfel porțile comerțului mondial.
Scriitorul roman Dioscorides îi dă zahărului un nume nou, Saccharum, inspirat din sanskritul
„sharkara” care înseamnă și nisip. În timpul revoluției agricole musulmane (sec. VIII), arabii au adoptat
tehnicile de producție și de rafinare a zahărului din India și le-au transformat într-o industrie pe scară
largă. Aceștia au înființat primele mori, fabrici și rafinării de zahăr și primele plantații. În felul acesta,
zahărul s-a răspândit prin tot imperiul arab pătrunzând chiar și în Europa de Vest, prin maurii care
cuceriseră peninsula Iberică. Mai târziu, cruciații au adus și ei zahărul, numindu-l noul condiment,
ajungând să coste în Imperiul Britanic în 1319 d.Hr 2 silingi/livra, acesta fiind echivalentul a 100$/kg
în zilele noastre. Dupa pierderea Levantului, zahărul fiind un produs de lux foarte căutat, cruciații
împreună cu negustorii venețieni au mutat producția de zahăr în Cipru, dar deoarece localnicii nu erau
foarte interesați să lucreze în manufacturile care presupuneau o muncă foarte grea și extrem de
laborioasă, s-a apelat la sclavi aduși din zona Mării Negre și apoi a Africii.
De aici încolo, istoria scvalagismului a fost în strânsă legătură cu istoria zahărului. Producția s-a
extins și pe alte insule Silicia, Canare, Insulele Capului Verde. Columb a primit trestie de zahăr de la
guvernatoarea insulelor Canare pe care acesta a transportat-o în Lumea Nouă. De aici, trestia de zahăr a
găsit o arie foarte propice pentru dezvoltare, în zilele noastre Brazilia fiind cel mai mare producător de
zahăr al lumii. Marile puteri europene s-au luptat continuu pentru supremația în producția și comerțul
cu zahăr. Peste 20 milioane de sclavi africani au fost aduși să lucreze în coloniile din Lumea Nouă,
zahărul ajungând în secolul XVIII să depășească comerțul cu cereale, reprezentând 20% din importul
de produse realizat de Europa.
Acesta se datorează și faptului că europenii încep să-și modifice obișnuințele alimentare, ei
încep să consume produse ca bomboane, ceai, cafea, gemuri, cacao tot mai prelucrate, precum și alte
produse dulci în cantități mai mari. În anul 1747 un chimist german a descoperit zaharoza în sfecla de
zahăr. Procedeul obținerii acesteia a rămas o curiozitate pentru aproape încă un secol, până când
Napoleon decide folosirea sfeclei de zahăr ca sursă alternativă pentru mult căutatul zahăr. De atunci,
producția de zahăr din sfeclă de zahăr a luat un avânt deosebit și a ajuns să reprezinte cca. 30% din
producția mondială de zahăr de sfeclă a zilelor noastre. Fiind numit și „aurul alb”, zahărul a ajuns să fie
taxat cu sume astronomice datorită cererii tot mai crescute pentru el. În 1875 britanicii au
„democratizat” consumul de zahăr prin eliminarea taxelor. Cu timpul, taxarea s-a transformat în
subvenționarea industriei zahărului după cum are loc în zilele noastre.
2.2. Agrana în România

În anul 1998, compania AGRANA ZUCKER A.G. a demarat investiții în industria zahărului și
amidonului în România. În momentul de față, compania Agrana deține o fabrică de zahăr în Roman,
una în Buzău, precum și o fabrică de amidon în Țăndărei.
În anul 2005 toate fabricile de zahăr au fuzionat pentru o administrare și un management mai
eficient și prin urmare compania SC AGRANA Romania SA a fost înființată.
Activitatea principală a companiei este producerea de zahăr, atât din zahăr brut importat cât și
din sfeclă de zahăr. Compania este unul dintre cei mai importanți furnizori de zahăr atât pentru
îndulcitori și pentru industria băuturilor răcoritoare, pentru vânzarea zahărului cu amănuntul pe plan
internațional, dar mai ales este un furnizor pentru comercianții care vând zahărul cu amănuntul în
orașele mici și satele din întreaga țară.
Unitatea de producție a zahărului obținut din sfecla de zahăr este situată în Roman, județul
Neamț. Fabrica din Roman este partenerul cel mai important pentru mii de cultivatori de sfeclă de
zahăr și pentru proprietarii de terenuri agricole din estul României, de la granița cu Ucraina până în
sudului orașului Galați. Specialiștii companiei AGRANA prezintă informații agrotehnice generale și în
același timp acordă sprijin agricultorilor în vederea dezvoltării culturilor arabile. Una dintre cele mai
importante preocupări ale fabricii este să redea solului un nivel al structurii favorabil din punct de
vedere sanitar. Intenția companiei SC AGRANA România SA este de a aduce cultura românească de
sfeclă de zahăr la un nivel competitiv în Europa. Încă de la înființare, compania a investit în
modernizarea și retehnologizarea producției de zahăr din sfeclă și rafinarea zahărului brut în tehnologii
moderne de cultivare a sfeclei de zahăr, în utilaje și mașini agricole pentru producția și recoltarea
sfeclei de zahăr.
Fig 2.1. Fabrica din Roman

Unitatea de producție a zahărului brut obținut din trestie de zahăr se află localizată în Buzău,
județul Buzău. Fabrica a fost proiectată atât pentru producția de zahăr din sfecla de zahăr cât și pentru
cea a zahărului brut din trestie de zahăr. Din 1998, a fost transformată tehnologic pentru a procesa doar
zahăr brut. Capacitatea de procesare a fabricii este de 1000 de tone de zahăr brut pe zi.
Compania AGRANA România a realizat multe investiții pentru retehnologizarea și
modernizarea producției, ultima achiziție a companiei fiind un sistem automat de ambalat pungi în cutii
prin care s-a obținut o calitate ireproșabilă a ambalajelor, s-a putut realiza perfomanța cu doar 2
operatori timp de 12 ore să poată ambala 60 de tone, iar productivitatea a crescut pe schimb cu 24 de
tone.
Fig 2.2. Fabrica din Buzău
Fabrica AGFD Țăndărei SRL este situată în sud-estul României, la jumătatea distanței dintre
București și Constanța. Fabrica a fost preluată de AGRANA în decembrie 2001 și după un ambițios
program de investiții, în aprilie 2002 a reînceput procesul de producție. Produsele principale ale
companiei sunt amidonul nativ și modificat, siropuri glucoză și maltozp, germeni, gluten și tărâțe de
porumb. Capacitatea anuală de producție a fabricii este de 36000 de tone de porumb.
Societatea deține spații moderne de depozitare și prelucrare pentru aproximativ 20000 de tone
de cereale. De asemenea, deține mijloace de transport speciale, destinate transportului în vrac a
pulberilor(amidon) și lichidelor alimentare vâscoase(glucoză). Cea mai importantă preocupare a
companiei din ultimii ani a fost să găsească și să investească în modalități eficiente de optimizare a
consumului de energie și de îmbunătățire a protecției mediului.
Fig. 2.3. Fabrica AGFD Țăndărei
2.3. AGRANA în Municipiul Roman

S.C. DANUBIANA ROMAN S.A., cu sediul în municipiul Roman, județul Neamț, strada
Energiei, numărul 6, a luat ființă în anul 1900, atunci când consorțiul belgian „Societé Generale de
Sucreriés et Raffinaries en Roumanie” construiește la Roman prima fabrică de zahăr. În anul 1923,
împreună cu alte fabrici de zahăr din țară se constituie în societate anonimă pe acțiuni „Danubiana”,
denumire sub care funcționează până la naționalizare și care este preluată de întreprindere în anul 1991
la constituirea societății cu capital integral de stat.
Fig. 2.4. S.C. DANUBIANA ROMAN S.A.

Fabrica de zahăr pusă în funcțiune de consorțiul belgian în anul 1900 a fost modernizată și i s-a
dublat capacitatea în anii 1960-1970, iar în anii 1971-1974 s-a construit o nouă fabrică de zahăr cu o
capacitate de 400 de tone de sfeclă/24 de ore în vecinătatea celei vechi, care pe lângă prelucrarea
sfeclei de zahăr poate rafina și zahăr brut adus din import. Fabricade zahăr produce zahăr cristal de cea
mai bună calitate, exportat și pe piețele din vestul Europei. Astfel în 1978 intră în funcțiune o secție de
fabricare a ciocolatei din boabe de cacao cu linii complete de fabricare a tabletelor de ciocolată masivă
și umplută importate de la firma „Nagema” din Germania.
În anii următori, în cadrul secției de ciocolată se montează o linie de fabricare a drajeurilor și
apoi o altă linie de fabricare a specialităților de ciocolată cu interior pe bază de fondant și creme grase.
În anul 1980 se realizează o linie de fabricare și ambalare a rahatului iar în 1982 s-a pus în
funcțiune linia de napolitane, dotată cu utilaje din țară ca și linia de fabricare a rahatului. În anul 1974 a
intrat în funcțiune linia de îmbuteliere ulei, folosind utilaje aduse din U.R.S.S., iar în 1981 s-a deschis
secția de confecții utilaje și piese de schimb.
Prin dotarea continuă cu noi linii de fabricație și mașini de ambalat pentru fiecare tip de produs
zaharos, s-a reușit diversificarea gamei sortimentale la peste 100 de tipuri de produse, utilizându-se
ambalaje diverse din țară și din import, având un laborator propriu de creație a noilor produse
zaharoase, reușim să menținem un standard ridicat al calității și cele mai mici prețuri din țară.
În prezent, S.C. DANUBIANA ROMAN S.A. a devenit proprietatea grupului „Agrana-
România Holding and Trading Company”. Acest grup a fost format din firma „AGRANA ZUCKER”
din Austria în anul 1999 când aceasta a devenit proprietară a trei fabrici de zahăr din România și anume
S.C. DANUBIANA ROMAN S.A., S.C. BETA ȚĂNDĂREI S.A., S.C. ZAHĂRUL BUZĂU S.A.
Deși societatea comercială S.C. DANUBIANA ROMAN S.A. s-a împărțit în trei, societățile rezultate
au totuși același acționar majoritar „AGRANA ZUCKER” și același sediu strada Energiei nr.6 Roman.
S-au realizat investiții și se fac în continuare pentru modernizarea tehnologiilor de fabricație.
Aceste investiții au fost în anii 1999 – 2000 de 85000 de dolari, iar pentru anul 2001 au fost alocați
120000 de dolari pentru investiții în retehnologizarea secției de ciocolată și a celorlalte secții. Pe anul
2001, obiectivele firmei vizează majoritatea cifrei de afaceri, creșterea volumului vânzărilor, evoluția
cotei de piață și determinarea unui anumit grad de notorietate a produselor firmei.
CAPITOLUL 3. MATERII PRIMA PENTRU

OBȚINEREA ZAHĂRULUI
Materiile prime pentru fabricarea zahărului sunt reprezentate de sfecla de zahăr și trestia de
zahăr. Fabricile de zahăr din Europa nu lucrează cu trestie de zahăr ci cu zahărul brun din trestie
importat din țările producătoare de zahăr din trestie cum ar fi Cuba, Brazilia.
3.1. Sfecla de zahăr

Sfecla de zahăr –Beta vulgaris saccharifera- este o plantă erbacee, aparținând familiei
Chenopodiaceae. Se utilizează sfecla din primul an de vegetație când se formează rădăcina și frunzele,
în al doilea an de vegetație având loc fecundarea și formarea seminței, planta devenind semincer, adică
producătoare de sămânța.
3.1.1. Structura morfologică a sfeclei de zahăr

Rădăcina sfeclei de zahăr este formată din:
- cap/epicotil - porțiune care poartă și frunzele;
- gât/cotlel, respectiv hipocotil;
- corpul rădăcinii sau rizocorp;
- codiță terminală cu rădăcinile derivate din acestea.
Pe corpul sfeclei se află două șanțuri din care ies rădăcini laterale care se întind până la vârful
codiței (fig.3.1.)
Fig. 3.1. Schema simplificată a sfeclei

Rădăcina propriu-zisă este formată din următoarele straturi:
- epiderma, care formează stratul exterior al rizocorpului și care se compune din mai
multe țesuturi de celule cu pereți îngroșați (1);
- țesutul fibros (2) , care împreună cu fasciculul de vase liberiene (3) dă rizocorpului
rezistență lemnoasă;
- parenchimul în ale cărui celule se găsește sucul celular ce conține zahărul (zaharoza).
(Fig. 3.2.).
Fig. 3.2. Structura sfeclei
Celulele din parenchim sunt formate din:

- membrană semipermeabilă la exterior;
- citoplasmă cu vacuolă ce conține suc celular;
- nucleu, imediat sub membrană (Fig. 3.3.).
Sfecla matură prezintă vacuola mare și citoplasmă redusă.
3.1.2. Compoziția chimică a sfeclei

Sfecla de zahăr, matură, sănătoasă, cu o masă de 300-1000g și chiar mai mult, conține apă,
zaharoză, substanțe pectice (protopectină), celuloză și hemiceluloză, substanțe proteice, substanțe
neproteice cu azot și fără azot și cenușă (substanțe minerale). Dacă raportările se fac la 100kg sfeclă,
repartizarea componentelor chimice este următoarea. (Fig. 3.4.)
Fig. 3.3. Repartizarea componentelor chimice în suc și pulpă
3.1.3. Factorii care influențează calitatea sfeclei

Acești factori sunt reprezentați de:
a) Factorii genetici care determină forma și dimensiunea corpului rădăcinii, gradul de
ramificare a rădăcinii, masa corpului rădăcinii. În categoria factorilor genetici intră calitatea seminței,
caracteristicile soiului sau hibridului de sfeclă cultivată;
b) Factorii pedoclimatici care sunt determinați de caracteristicile solului și particularitățile
climei din aria de cultivare. Acești factori determină producția de sfeclă și starea ei de sănătate;
c) Factorii fitotehnici, respectiv tehnologia de cultivare și întreținere a culturii. Acești
factori determină, de asemenea, producția de sfeclă și starea de sănătate a acesteia;
d) Factorii care se referă la modul de recoltare ce determină:
- gradul de rănire mecanică a sfeclei;
- conținutul de impurități de pe sfeclă care la rândul rău este dependent de starea vremii
de recoltare și modul de recoltare;
e) Condițiile de depozitare ce influențează
- starea de vestejire a sfeclei;
- gradul de alterare, sub acțiunea microorganismelor sau a altor factori cum ar fi
înghețul/dezghețul;
- gradul de degradare ca o consecință a unei depozitări îndelungate.
Durata de depozitare a sfeclei va fi influențată de modul cum a fost recoltată sfecla și cantitatea
de impurități din sfeclă.
Din punct de vedere tehnologic interesează în principal următoarele caracteristici:
1. Conținutul de zahăr exprimat în procente din greutatea sfeclei, conținut dependent de
perioada în care se face recoltarea, regimul de fertilizare aplicat soiului, agrotehnica aplicată la
semănarea, întreținerea, recoltarea, condițiile de manipulare și depozitare de la recoltare până la
prelucrare;
2. Puritatea sucului intracelular exprimat în procente de zahăr raportat la substanța uscată a
sucului. Coeficientul de puritate al sucului este influențat de aceeiași factori care determină conținutul
de zahăr, determinant fiind însă soiul de sfeclă. Coeficientul de puritate este de:
 86-88% pentru sfecla de bună calitate,
 83-85% pentru sfecla de calitate mijlocie,
 81-83% pentru sfecla de calitate mediocră.
3. Conținutul de pulpă al sfeclei;
4. Rezistența la tăiere a sfeclei;
5. Elasticitatea tăiețeilor de sfeclă;
6. Compoziția cantitativă și calitativă a nezahărului din sucul de sfeclă, ce va fi influențat
de soiul de sfeclă, condițiile pedoclimatice în care crește sfecla, modul de fertilizare a solului, perioada
de recoltare.
3.1.4. Indicatorii de calitate ai sfeclei de zahăr

Acești indicatori se împart în două categorii indicatori ai aspectului exterior, indicatori de
calitate tehnologică.
A. Indicatorii aspectului exterior
Mc
a) Indicatorii coletului, Ic = *100, în care:
Mt
 Mc-masa coletului (g) și
 Mt-masa totală a sfeclei necoletate (g).
d
b) Indicatorul de formă, If = *100, în care :
D
 d - diametrul rădăcinii măsurat la ½ din lungimea sfeclei și
 D - diametrul cel mare al sfeclei.
După acest indicator, sfecla poate fi clasificată în sfeclă groasă cu If ≥ 65%, sfeclă normală cu
If ≥ 60%, sfeclă fuziformă cu If ≥ 55%, sfeclă subțire cu If ≥50%.
¿
c) Indicatorul de diametru, Id = Dm *100, în care
 Lt – este lungimea totală (mm) și

 Dm – diametrul maxim al sfeclei (mm).
B. Indicatori de calitate tehnologică ai sfeclei

a) Conținutul în zahăr al sfeclei, determinat polarimetric și exprimat în kg/100kg sfeclă;
b) Puritatea sucului celular, calculat ca procent de zahăr față de substanța uscată a scului
Zahăr din suc

celular Puritatea sucului = ;
Substanță uscată din suc
c) Conținutul de pulpă al sfeclei, care reprezintă, conținutul de substanță insolubilă în apă
și exprimată în kg/100kg sfeclă;
d) Conținutul de substanță reducătoare, exprimat în kg/100kg sfeclă;
e) Conținutul de rafinoză din sfeclă, exprimat în kg/100kg sfeclă;
f) Factorul Mz, care exprimă kg de melasă, tip 50, ce se obține la 100 kg zahăr cristal;
Mz poate fi calculat cu relația:
8K
 Mz = * 100, în care K – conținutul de cenușă conductometrică, %; D –
D−Pt −4 K
conținutul de zaharoză din sfeclă, %; Pt – pierderi tehnologice de zahăr, kg/100kg sfeclă.
Valorile Mz, în funcție de calitatea sfeclei sunt următoarele sfeclă de calitate superioară Mz
<30%, Mz = 30-40, Mz = 50-65, Mz = 65-80.
g) Randamentul teoretic de zahăr cristal, care va depinde de zahărul rămas în melasă
(Zm) și conținutul de zahăr din sfeclă.
Zm = D-R [kg/100kg sfeclă], în care
 Zm – zahăr rămas în melasă, %;
 D – conținutul de zahăr din sfeclă, %;
 R – randamentul estimat în zahăr determinat prin calcul, kg/100kg.
100−Q
R = D – Pt (1 - m) [kg/100kg sfeclă], în care
Q
 Q – este puritatea zemii subțiri obținută în laborator, %,
 m – coeficient melasigen al nezahărului calculat în funcție de puritatea melasei m=
Qm
, în care Qm – este puritatea melasei determinată statistic, %.
100−Qm
3.1.5. Caracteristicile fizice și termofizice ale sfeclei
265
a) Masa specifică = [g/cm3], în care
265−SUs
 SUs – substanța uscată a sfeclei.
b) Suprafața specifică a sfeclei, în funcție de masă (M)
 pentru M = 200g, S = 1cm2/g;
 pentru M = 750g, S = 0,6cm2/g.
c) Presiunea osmotică, care este de 20-30 bari, pentru un conținut de zahăr din sfeclă de
18%.
d) Capacitatea termică masivă
Sus
 Cs = 4,18 – 2,8 [kj/kg*grad];
100
 Cs = 3,39 - 3,60 [kj/kg*grad].
e) Conductivitatea termică a sfeclei
 λ = 0,374 – 0,406 kcal/m*h*grad;
 λ = 0,434396 – 0,47222 W/m*grad.
f) Temperatura de îngheț = -2,4 ... -4,1 ℃.
g) Valoarea de nutreț a sfeclei cu 17,5% zahăr este de 15,4 unități de amidon.
CAPITOLUL 4. TEHNOLOGIA FABRICĂRII ZAHĂRULUI
4.1. Faza I. Recoltare, transport, prelucrare primară

Fig. 4.1. Schema tehnologică de prelucrare inițială a sfeclei ( faza I )
În Fig. 4.1. este prezentată schema tehnologică de prelucare inițială a sfeclei, în prima fază,
evidențiindu-se procesele prin care trece sfecla pentru zahăr înaintea pregătirii pentru industrializare.
Prima etapă subliniază aspectele recoltării și pregătirii sfeclei, din momentul extragerii din
pământ, până la sortare și decoletare, procese ce se realizează până la intrarea în fabrică. Această etapă
este importantă deoarece se determina calitatea și cantitatea de sfeclă și de impurități și se va stabili
dacă se va folosi ca furaj sau va urma linia de fabricație.
A doua etapă se referă la depozitarea și transportul sfeclei în afara fabricii, respectiv pregătirea
înainte de transport, fiind depozitată în grămezi pe câmp sau în baza de recepție.
A treia etapă este cea premergătoare procesului propriu-zis de fabricație, care evidențiază
procesele de spălare și de tăiere a sfeclei pentru zahăr, implicit a cântăririi și transportului către
mașinile de spălat și de tăiere, etapă în care se folosește cea mai mare cantitate de apă. Cântărirea
sfeclei este necesară pentru cunoașterea bilanțului de material.
4.1.1. Recoltarea sfeclei

Recoltarea sfeclei se face când aceasta a ajuns la maturitatea industrială stabilită pe baza
analizelor de laborator.
Maturitatea industrială a sfeclei reprezintă acea etapă a sfeclei în care sunt evidente însușirile
biologice, chimice și fizice și când se obține un randament maxim de zahăr. Recoltarea este în funcție
de zona de cultivare a sfeclei, respective zone calde (recoltare în septembrie) și zone mai reci (recoltare
în octombrie).
Recoltarea implică:
- extracția sfeclei din pământ, care se execută mecanizat cu ajutorul dislocatoarelor;
- decoletarea, respectiv îndepărtarea capului de frunze, operația putându-se executa
manual, sau mecanic;
- sortarea în funcție de masa și starea sfeclei, în care caz se obține: sfeclă categoria I, cu
M > 300g, nerănită și sănătoasă și sfeclă categoria II, cu M < 300g, rănită, sfeclă categoria III, cu M <
100g, vestejită, atinsă de boli sau ger, cu scorburi umede la colet. Această sfeclă se folosește ca furaj.
Până la transport în bazele de recepție sau fabrici, sfecla se ține în grămezi, acoperite cu frunze,
pentru a o feri de soare și vânt, respectiv pentru evitarea pierderii de apă prin evaporare.
4.1.2. Transportul sfeclei în afara fabricii

Sfecla din câmp poate fi transportată la bazele de recepție sau direct în fabrica de prelucrare.
Transportul sfeclei din câmp la bazele de recepție sau fabrică se face cu autocamioane, remorci
tractate, căruțe. Încărcarea mijloacelor de transport se face manual/mecanizat, avându-se grijă să nu se
rănească sfecla. Din bazele de recepție, sfecla se transportă cu autocamioane, remorci sau cu trenul,
dacă baza de recepție este amplasată în imediata apropiere a unei linii CFR.
4.1.3. Operații în baza de recepție

Dacă sfecla este transportată la o bază de recepție, aici se execută:
- recepția calitativă/cantitativă. La recepția calitativă se determină impuritățile, modul de
decoletare. Plata se face după masa obținută în urma aplicării eventualelor scăzăminte (în cazul în care
impuritățile depășesc valoarea normala);
- formarea silozurilor de sfeclă, pe platforme betonate, silozurile având secțiune
trapezoidală sau triunghiulară. Pe măsură ce se depozitează, sfecla se stropește cu lapte de var, iar după
terminarea așezării, silozurile se acoperă cu rogojini, panouri de stufit, folii de polietilenă sau pământ.
Pentru aerisirea silozurilor de sfeclă se practică ventilația (naturală sau artificială), în vederea
diminuării pierderilor de zahăr. În figura 4.2. sunt prezentate cele două tipuri de silozuri și în figura
4.3., modul de aerisire artificială.
Fig. 4.2. Tipuri de silozuri:

a – cu secțiune triunghiulară, b - cu secțiune trapezoidală.
Fig. 4.3. Modalități de ventilație forțată

a – longitudinală, b – transversală.
4.1.4. Descărcarea, transportul și depozitarea sfeclei de zahăr în fabrică

În fabrica de zahăr, trebuie făcut un stoc de sfeclă care trebuie să asigure continuintatea
producției, pe o durată de 2-3 zile. Sfecla adusă în fabrică, direct în câmp, sau din bazele de recepție
este descărcată după cum urmează:
- manual, cu furci de dinți rotunjiți din căruțe, remorci, mașini;
- mecanic, cu platforme ce se înclină (în cazul remorcilor, camioanelor), prin basculare, în
cazul autobasculantelor;
- hidraulic, cu jet de apă sub presiune de 4 daN/cm 2 , cantitatea de apă necesară fiind de
600 – 800 l/100 kg sfeclă (din camioane, remorci, vagoane CF).
Depozitarea sfeclei în fabrică, se face ca în figura 4.4. :
- pe platformă, cu înclinare de 10…15° a pereților laterali;
- în canale de adâncime cu secțiune triunghiulară, având pereții laterali înclinați la 45°. Sub
canalul de depozitare se află canalul de transport cu pantă de scurgere.
Fig. 4.4. Depozitarea sfeclei în fabrică:

a – platformă cu pereți laterali înclinați la 45°,
b- canal de depozitare cu secțiune transversală: 1 – canal semiîngropat, 2 – grătar, 3 – canal
hidraulic de transport sfeclă
4.1.4.1. Controlul depozitării sfeclei de zahăr

La depozitarea sfeclei, trebuie să se întreprindă următoarele măsuri:
1. Controlul zilnic al temperaturii sfeclei din siloz, temperatură care trebuie menținută cât mai
constant;
2. Depistarea eventuaelelor focare de infecție (fermentație), în care caz se desface silozul și sfecla
se expediază la fabrică.
4.1.4.2. Măsuri pentru reducerea pierderilor de zahăr la depozitare

În scopul reducerii pierderilor de zahăr, la depozitare trebuie luate următoarele
măsuri:
1. Scurtarea duratei de depozitare sau evitarea depozitării prin aducerea sfeclei din câmp, direct la
fabrică;
2. Scurtarea duratei de procesare a sfeclei în fabrică, la mai puțin de 100 de zile;
3. Raza de recoltare a sfeclei să nu depășească 20 km, în vederea reducerii distanțelor de transport,
respectiv a cheltuielilor.
4.1.5. Transportul sfeclei în fabrică

De la platformele de depozitare, sau canalele de depozitare, sfecla se trimite în secția de
spălare-tăiere, printr-un canal cu înclinația spre partea finală. Transportul sfeclei se face cu apă, care
reprezintă 600…1000 l/100 kg sfeclă. Apa are temperatura de ~ 20°C și o viteză de 0,6…0,7 m/s.
În timpul transportului hidraulic al sfeclei se pot înregistra pierderi de zahăr din sfeclă, de 0,01 -
0,02 %. La transportul hidraulic al sfeclei se realizează și o „spălare” parțială.
Pe traseul hidraulic sunt montate următoarele utilaje:
- dozatorul de sfeclă;
- prinzătorul de sfeclă;
- prinzătorul de paie;
- utilajul de ridicat sfecla la mașina de spălat.
În afara canalului hidraulic, sunt construite decantoare pentru purificarea apei de transport și
spălare.
Dozatorul de sfeclă (fig.4.5.) are rolul de a trimite sfecla în mod ritmic în secția de prelucrare.
Dozarul este format din axul 1, pe care sunt montate spițele (2), prevăzute cu grătarele (3), printre care
poate trece apa.
Fig. 4.5. Dozatorul de pietre:

a – vedere în față, b – secțiune A – A’
Prinzătorul de pietre (fig. 4.6.) are rolul de a îndepărta din masa de sfeclă, corpurile care nu
plutesc (pietre, nisip, corpuri metalice, care ar putea defecta mașinile de tăiat și ar colmata canalele,
reducând astfel capacitatea de transport).
Fig. 4.6. Prinzător de pietre:

1 – incintă, 2 – ștuțuri pentru apă,
3 – ștuțuri pentru apă sub presiune,4 – plan înclinat,
5 – registru ce se ridică/coboară, 6 – incintă de colectare a pietrelor
Prinzătorul de pietre cel mai utilizat este o incintă (1) construită la fundul canalului, incintă care
are un plan înclinat pe care se rostogolesc pietrele spre colector, ajungând la partea de jos a planului
înclinat, de unde prin ridicarea registrului (5), ajung în zona de colectare/evacuare (6). În prinzător se
află două ștuțuri (2) prin care se trimite apă intermitent cu ridicarea registrului dar și două ștuțuri (3)
prin care se pompează apă sub presiune.
Prinzătorul de paie (fig. 4.7.) este destinat eliminării paielor, frunzelor, vrejurilor antrenate de
apă la mașina de spălat și tăiat sfeclă. Prinzătorul de paie este format dintr-un transportor cu lanț pe
care sunt prinse greblele colectoare (1), care se deplasează la suprafața apei din canalul hidraulic și
colectează materialul plutitor. Greblele descarcă materialul vegetal colectat într-un transportor montat
perpedicular pe direcția de mers a prinzătorului de paie.
Fig. 4.7. Prinzătorul de paie

Utilajul de ridicat sfeclă este necesar pentru a ridica sfecla de la canalul de transport hidraulic,
care se află la cota negativă față de cota zero, până la mașina de spălat aflată la primul palier al fabricii.
Acest utilaj poate fi:
- transportor elicoidal înclinat;
- pompă Mamut;
- elevator vertical cu cupe;
- roata elevatoare;
- pompă centrifugală.
Transportorul elicoidal înclinat (fig.4.8.) se folosește pentru ridicarea sfeclei de la o adâncime
< 3 m. Diametrul melcului este 300 – 600 mm, iar înclinația jgheabului față de orizontală este de 30…
40°. Axul are o turație de ~ 30 rot/min, pentru a evita zdrobirea sfeclei. Coeficientul de umplere al
transportului este de 45…54%. Pompa este consumatoare de energie pentru compresorul de aer.
Capacitatea de transport pentru transportorul elicoidal este dată de relația:
π ( D2 – d 2 )∗φ∗η
Q= p*ρ [kg/h], în care D – diametrul șnecului, m; d – diametru axului, m; φ-
4
coeficient de umplere; p – pasul șnecului; ρ – densitatea sfeclei, kg/m3.
Fig. 4.8. Transportor elicoidal înclinat,

Pentru ridicarea sfeclei de la o adâncime de ~3m.
Pompa Mamut (fig. 4.9.) este formată dintr-un tub în formă de U, cu ∅ de 300…500 mm.
Partea de refulare este de 2 ori mai lungă decât cea de aspirație. La partea de jos a tubului de aspirație,
se introduce aer comprimat. Pompa se montează într-un puț, astfel încât capătul tubului de aspirație să
fie la nivelul rezervorului de sfeclă, iar capătul tubului de refulare la nivelul primului compartiment al
mașinii de spălat.
Fig. 4.9. Pompa Mamut
Productivitatea pompei Mamut este dată de relația:

πD 2
Q= vφρ [m3/s] sau Q = 900 π D 2*φ*ρ [m3/h], în care D – diametrul pompei; v – viteza
4
amestecului în cota de aspirație, m3/s; φ – coeficient de umplere; ρ – masa volumică, kg/m3.
Roata elevetoare (fig. 4.10.) este destinată ridicării sfeclei la h = 8m. Roata elevetoare, este
formată din axul orizontal (1) pe care este cuprins corpul roții (2), confecționat din tablă de oțel cu ∅ de
6…14 m. Această tablă circulară este fixată pe spirele roții (4), iar pe partea interioară sunt fixate
cupele (3) din tablă perforată. În funcționare, cupele ridică sfecla din canalul colector, apa scurgându-se
prin orificii. Când cupele ajung la partea superioară, prin rotirea roții, ele descarcă sfecla dintr-un
jgheab înclinat (5), prin care ajunge la mașina de spălat.
Capacitatea de transport a roții elevatoare este dată de relația:
v
Q = Vφ ρ [kg/s], în care V – volumul unei cupe, m 3; φ – coeficientul de umplere a cupei
h
(0,7…0,75), ρ – masa volumică a sfeclei, kg/m3; v – viteza periferică a roții, m/s; h –pasul cupei, mm.
πDn
v= , în care D – diametrul roții, m; n – numărul de rotații/min;
60
Fig. 4.10. Roată elevatoare:

a – vedere din față; b – secțiune transversală
.
Fig. 4.11. Pompă pentru sfeclă:

a – secțiune transversală; b – secțiune A - B.
4.2. Faza II. Pregătirea sfeclei pentru industrializare
Reprezintă prima fază a procesului propriu-zis de prelucrare a sfeclei de zahăr și este importantă
pentru că asigură eliminarea impurităților minerale și organice din masa sfeclei, care pot produce
fenomene microbiologice cu efect negativ asupra funcționării fabricii și asigură condiții optime de
desfășurare a fazelor și operațiilor ulterioare de prelucrare a sfeclei. Principalele operații ale acestei
faze care asigură pregătirea sfeclei în valoarea prelucrării industriale sunt:
- descărcarea sfeclei din mijloacele de transport;
- depozitarea de scurtă durată a sfeclei în silozurile de zi ale fabricii;
- transportul sfeclei și depozitarea de scurtă durată în „canalele fabricii”;
- transportul sfeclei din silozurile de zi la peretele exterior al halei de fabricație;
- îndepărtarea impurităților minerale;
- îndepărtarea impurităților organice;
- ridicarea sfeclei la mașina de spălat;
- spălarea sfeclei;
- ridicarea rădăcinilor spălate la buncărul mașinilor de tăiat;
- dezinfectarea sfeclei spălate;
- tăierea sfeclei și obținerea tăițeilor de sfeclă.
În figura 4.12. este prezentată schema tehnologică de descărcare, separare de impurități,

transport hidraulic și spălare a sfeclei.
Descărcarea sfeclei din mijloacele de transport. După analiză, sfecla care îndeplinește
indicatorii de calitate din contractul încheiat între fabrică și cultivatori este recepționată de fabrică,
adică este acceptată plata contravalorii sale. Sfecla recepționată este descărcată în silozurile fabricii, pe
platformele fabricii sau pe platformele bazelor de recepție. Pentru descărcare se utilizează două
procedee și anume:
- descărcarea mecanică, realizată prin bascularea mijloacelor de descărcare, ceea ce determină
alunecarea rădăcinilor de sfeclă și căderea sa. Această operație mai poartă denumirea și de „descărcare
uscată”, pentru ca se realizează fără a utiliza forța pe care o creaază un curent de apă;
- descărcarea hidraulică, realizată cu ajutorul unui curent de apă de o anumită presiune care
lovește sfecla, antrenând-o în cădere. Aceasta reprezintă „descărcarea umedă”, pentru că utilizează
forța creată de un curent de apă.
Descărcarea mecanică sau uscată a sfeclei de zahăr. Descărcarea sfeclei de zahăr destinată și
păstrării în curtea fabricii sau în bazele de recepție a sfeclei trebuie efectuată numai prin procedee
mecanice, care sunt procedee uscate. Pentru descărcarea uscată a sfeclei în curtea fabricii de zahăr sunt
utilizate trei procedee și anume:
- bascularea cuvei mijlocului de transport încărcat cu sfeclă, utilizându-se sistemul propriu de
basculare frontală sau laterală. Acest sistem se utilizează în cazul descărcării sfeclei din mijloacele de
transport auto ca, de exemplu, autocamioane și remorci prevăzute cu sistem propriu de basculare;
- înclinarea mijlocului de transport încărcat cu sfeclă cu ajutorul unor platforme basculante fixe
sau mobile numite „basculatoare”, care sunt acționate hidraulic. Acest sistem utilizează în cazul
descărcării sfeclei din mijloacele de transport auto ca de exemplu, autocamioanele și remorcile, care nu
sunt prevăzute cu sistem propriu de basculare;
- descărcarea cu podul „Portal”, sistem de descărcare utilizat în prezent numai în unele fabrici
de zahăr și numai pentru descărcarea sfeclei din mijloacele de transport de cale ferată. Sistemul nu se
utilizează în bazele de recepție.
Descărcarea sfeclei se face astfel:
- în curtea fabricii; pentru mijloacele de transport care nu sunt prevăzute cu sistem de basculare
se realizează atât cu platforme basculante fixe cât și mobile;
- în bazele de recepție; pentru mijloacele de transport care nu sunt prevăzute cu sistem de
basculare se realizează numai cu platforme basculante mobile, dotarea bazelor de recepție cu platforme
fixe nefiind economică și rațională.
Pentru descărcarea uscată a sfeclei, vehiculul încărcat cu sfeclă basculează cuva sau este
înclinat cu ajutorul platformelor basculante fixe. Sfecla cade pe o bandă transportoare sau pe un sistem
de benzi transportoare care o dirijează la un sistem mecanic de îndepărtare a pământului aderent și a
impurităților mecanice. Sfecla astfel curățită de pământ este transportată și depozitată în silozurile de zi
ale fabricii. Pentru descărcarea uscată a sfeclei în bazele de repecție sunt utilizate două procedee și
anume:
- bascularea cuvei mijlocului de transport încărcat cu sfeclă, utilizându-se sistemul propriu de
basculare frontală sau laterală;
- înclinarea mijlocului de transport încărcat cu sfeclă cu ajutorul unor platforme basculante
mobile, care sunt autopropulsate, acționate hidraulic și prevăzute cu sistem de curățire de pământ și cu
benzi transportoare pentru aranjarea în stive de depozitare.
Sfecla descărcată pe cale uscată, prin basculare, prin înclinarea vehiculului sau cu podul
„Portal” care pe o bandă transportoare și cu ajutorul unui sistem de benzi transportoare este dirijată la
un sistem mecanic de îndepărtare a pământului aderent și a impurităților mecanice și apoi este
transportată și depozitată în silozurile de zi ale fabricii. Platformele basculatoare mobile sunt prevăzute
cu sistem propriu de curățire de pământ.
Descărcarea hidraulică sau umedă a sfeclei de zahăr. Descărcarea sfeclei destinate
prelucrării imediate, în vederea extragerii zahărului, se poate realiza atât mecanic cât și hidraulic.
Descărcarea hidraulică sau umedă a sfeclei se efectuează direct în canalul hidraulic destinat
transportului sfeclei până la peretele halei de fabricație. Acest mod de descărcare a sfeclei din
mijloacele de transport constă în conducerea vehiculului încărcat cu sfeclă sub un dispozitiv de
construcție specială, al cărui jet de apă sub presiune de 4 bar poate fi îndepărtat în orice punct al
vehiculului.
Depozitarea de scurtă durată a sfeclei în silozurile de zi ale fabricii. În silozurile de zi
trebuie să se depoziteze cantitatea de sfeclă necesară asigurării alimentării ritmice și la capacitatea
fabricii, timp de 2 – 3 zile. Sfecla depozitată în aceste silozuri trebuie să îndeplinească următoarele
condiții de calitate:
- să fie proaspăt recoltată, sănătoasă și turgescentă;
- să nu conțină impurități minerale și vegetale și să fie corect decoletată.
Silozurile de zi ale fabricii sunt construcții din beton de mare capacitate, sub formă celulară, cu
pereții laterali fără acoperiș și pardoseala sub formă de plan înclinat care poate asigura alunecarea
sfeclei de la margini către centrul celulei. Prin centru, longitudinal, celula este străbătută de un șanț
acoperit cu grătare metalice, numit „canal hidraulic”, prin care circulă apa și care, continuându-se cu
canalul hidraulic general al fabricii, servește la transportul hidraulic al sfeclei către fabrică. Pentru ca
sfecla să poate pătrunde în interiorul canalului hidraulic, grătarele metalice se îndepărtează pe măsura
ce se avansează în masa grămezii de sfeclă depozitată.
În exploatarea silozurilor de zi ale fabricii trebuie să se urmărească:
- respectarea riguroasă a succesiunii umplerii și evacuării sfeclei din fiecare celulă a silozului de
zi al fabricii;
- evitarea creșterii nivelului și deversării apei în celula în care se află depozitată sfecla. Canalele
hidraulice din fiecare celulă a silozului de zi trebuie acoperite cu grătare și golite de apă înaintea
introducerii sfeclei pentru depozitare.
Transportul sfeclei până la peretele exterior al halei de fabricație. Sfecla descărcată pe cale
umedă și sfecla din silozurile de zi ale fabricii se transportă până la peretele exterior al halei de
fabricație folosint un curent de apă care circulă printr-un canal de formă specială numit „canal
hidraulic”. Acest mod de transport al sfeclei este denumit „transport hidraulic”. Sfecla poate fi
transportată de apă, deoarece are masa specifică de 1,05 – 1,08, corespunzător apei care conține
suspensii fine.
Apa utilizată pentru transportul hidraulic al sfeclei are un circuit închis și este sistematic
purificată prin separarea prin decantare a impurităților grosiere antrenate din masa sfeclei transportate.
În decantoare, apa trebuie permanent alcalinizată și clorinată sau tratată cu substanțe biocide.
Temperatura apei de transport hidraulic al sfeclei trebuie să fie 15…20°C. Cantitatea de apă utilizată la
transportul hidraulic este de 650 – 700 l/kg sfeclă. Viteza de circulație a apei în canalul hidraulic este
de 0,6 – 0,7 m/s. Pe acest traseu sunt montate utilaje care permit îndepărtarea impurităților minerale și
vegetale, precum și un dozator care asigură constanța debitului care alimentează sistemul de ridicare a
sfeclei la mașinile de spălat.
În tabelul 4.1. sunt prezentate date practice privind pierderile de zahăr la transportul hidraulic și
la spălarea sfeclei de zahăr, iar în tabelul 4.2. se prezintă cantitatea de apă absorbită de rădăcinile de
sfeclă de zahăr la transportul hidraulic și la spălare.
Pierderi de zahăr Pierderi de zahăr Pierderi de zahăr

Gradul de Suprafața Pierderi de zahăr în timpul
la rădăcinile cu la rădăcinile cu la rădăcinile cu
vătămare a exterioară transportului hidraulic și al
masa de masa de masa de
sfeclei vătămată % spălării sfeclei, mg/10cm3
300g/bucată % 500g/bucată % 700g/bucată %
Sfeclă puțin
vătămată
10 7,6 0,08 0,07 0,06
Sfeclă mediu
vătămată
30 14,8 0,15 0,13 0,11
Sfeclă puternic
vătămată
50 22,0 0,23 0,20 0,17
Tabelul 4.1. Pierderile de zahăr la transportul hidraulic și la spălarea sfeclei de zahăr
Starea rădăcinilor Masa unei Masa de apă absorbită

de sfeclă de zahăr rădăcini, g/bucată de sfeclă, %
250 1,75
Sfeclă sănătoasă, 350 1,45
500 1,20
nerănită, decoletată 750 1,05
1000 0,92
Sfecla deshidratată 400 1,92
Sfecla - suprafața
vătămată în 550 1,96
proporție de 60%
Sfecla înghețată -
450 1,88
dezghețată
Sfecla cu început de
450 1,93
putrefacție
Tabelul 4.2. Cantitatea de apă absorbită de rădăcinile de sfeclă de zahăr la transportul hidraulic
și spălare
Îndepărtarea impurităților din masa sfeclei de zahăr. Impuritățile care sunt antrenate de
rădăcinile de sfeclă de zahăr sunt următoarele:
- impurități organice, adică: rădăcini de sfeclă furajeră cu masa mai mică de 0,1 kg, rădăcini
lignificate puternic deteriorate, bolnave, rădăcini de sfeclă furajeră, de sfeclă de distilerie, de sfeclă
roșie, de sfeclă sălbatică, rădăcini nedecoletate, frunze verzi sau uscate de sfeclă de zahăr, rădăcini
laterale și capetele altor plante rădăcinoase, alte frunze verzi sau uscate, paie, tulpini, buruieni, bucățti
de lemn.
- impuritățile minerale ca de exemplu pământ, nisip, pietre, bucăți de cărămidă, zgură, metale
vechi, sârmă.
Pentru asigurarea eficienței funcționării fabricii de zahăr se impune curățirea sfeclei de
impurități în câmp, încărcarea în mijloacele de transport și transportarea la fabrică a sfeclei fără
impurități.
Fig, 4.13. Instalația Maguin de separare a impurităților minerale și vegetale

din masa de sfeclă de zahăr
Ridicarea sfeclei la mașina de spălat. Datorită construirii canalului hidraulic cu o anumită

pantă care trebuie să asigure curgerea liberă a amestecului de apă de transport și de sfeclă, adâncimea
canalului hidraulic crește în funcție de lungimea sa și numărul coturilor existente în întregul traseu de
transport hidraulic al sfeclei. Se creează astfel, o mare diferență între nivelul sfeclei din canalul
hidraulic, care este în exteriorul halei de fabricație și mașine de spălat sfeclă, care este primul utilaj
principal din hala de fabricație, amplasat în general la cota +7m.
4.2.1. Spălarea sfeclei de zahăr
Spălarea sfeclei de zahăr este necesară pentru:

- îndepărtarea pământului aderent pe suprafața sfeclei care ar produce uzura mașinii de spălat;
- îndepărtarea pietrelor, nisipului, paielor care nu au fost îndepărtate pe traseul canalului
transportor;
- îndepărtarea microorganismelor de la suprafața sfeclei odată cu impuritățile.
Cantitatea de apă pentru spălare este de aproximativ 40 kg/100 kg sfeclă. Mașina de spălat
sfeclă poate fi amplasată în hala de fabricație, în vecinătatea punctului terminal al canalului trasportor,
într-o încăpere alăturată separate printr-un perete de sticlă de hala de fabricație, într-o clădire separată,
amplasată la o anumită distanță de hala de fabricație și unită de aceasta printr-o pasarelă, pe care este
montat și un transportor de sfeclă.
Mașinile pentru spălat sfeclă pot fi
- mașină de spălat cu 3 compartimente;
- mașină de spălat cu cuvă dublă.
4.14. Mașina de spălat sfeclă
Cea mai des utilizată este mașina cu 3 compartimente (fig 4.13.). Aceasta este formată dintr-o
cuvă prismastică, cu lungime de 15 – 18m, confecționată din tablă de oțel. În interiorul cuvei sunt
montate două axe cu palete. Axele se rotesc în sensul de întâmpinare, de la interior spre exterior.
Paletele de pe ax asigură o agitare puternică a sfeclei.
Axele primesc mișcarea de rotație prin intermediul unui grup motoreductor. Cuva
paralelipipedică este împărțită în 3 compartimente, fiecare terminat cu o porțiune sub formă de trunchi
de piramidă, cu rol de colector.
Primul compartiment este prevăzut cu un perete orizontal, confecționat din tablă perforată, care
separă corpul cuvei de colector, iar colectorul este prevăzut la partea inferioară cu un capac acționat
pneumatic.
Al doilea compartiment este separat de primul printr-un perete de tablă. În acest compartiment
se separă pietrele antrenate odată cu sfecla. În acest scop, porțiunea prismatică a compartimentului este
separată de colector printr-un grătar metalic, rabatabil în plan vertical.
Al treilea compartiment este asemănător cu primul.
Sfecla spălată este clătită, în scopul dezinfectării epidermei rădăcinii cu apă clorinată, care
conține circa 20 mg clor la 1l de apă sau biocid cu activitate la rece, în doza de 2 – 6 ppm.
În figura 4.15. se prezintă instalația Maguin de spălare a sfeclei de zahăr, cu alimentare uscată
sau hidraulică a sfeclei.
Fig. 4.15. Instalația Maguin pentru spălarea sfeclei de zahăr cu alimentarea uscată sau
hidraulică a sfeclei:
1 – transportor de sfeclă spre spălare, 2 – sfeclă nespălată ( sfecla, pământ, ierburi, pietre mici),
3 – tambur de spălare, 4 – separator hidraulic de pietre și ierburi,
5 – separator prin flotație, cu elice, a radicelelor, 6 – spălător final,
7 – transportor de sfeclă spălată, 8 – transportor de ierburi,
9 – filtrare apă curată, 10 – filtrare apă, 11 – trasportor de apă murdară spre bazin
Principalele performanțe ale liniei Maguin de spălare a sfeclei de zahăr cu alimentare uscată
sunt:
- reziduul final 0,2% față de 20% conținutul inițial de impurități;
- pierderi de zahăr ≤ 0,1%;
- puterea consumată 1,4 kW/ t sfeclă/h;
- volumul de apă circulat ≤ 0,75 l / kg sfeclă;
Fig 4.16. Spălătorul final pentru sfecla de zahăr
Încărcarea microbiologică a apelor de transport hidraulic și de spălare a sfeclei de zahăr

În general, apele de foraj preluate de fabricile de zahăr din propriile puțuri de mare adâncime au
o încărcătură microbiologică redusă și neglijabilă, care se poate încadra în limitele cuprinse între 1 și
10 celule de microorganisme / 1ml. Apele de suprafață preluate din fabricile de zahăr din râuri riverane,
în general, au o încărcătură microbiologică mai ridicată și anume de 1 * 103 – 1 * 104 germeni / 1ml.
Clătirea și dezinfectarea cu clor sau cu produse biocide a sfeclei spălate determină reducerea
încărcăturii microbiene la circa 10% din valoarea inițială.
Clorurarea până la 5 mg Cl2 / 1l apă sau tratarea cu biocid a apei de spălare a sfeclei contribuie
la realizarea unei dezinfecții avansate.
Cantitatea de impurități care este reținută pe sfeclă depinde de natura solului, precum și de
starea vremii la cules. Terenurile ușoare, nisipoase, ca și un timp uscat la recoltare au ca rezultat o
cantitate mică de murdărie, până la 10% din greutatea sfeclei. Terenurile grele, lutoase sau marnoase,
umezeala din sol, precum și timpul ploios la recoltare au ca rezultat o cantitate dublă de impurități,
mergând în cazuri excepționale până la 75% din greutatea sfeclei.
În rigolele de flotare sfecla este împinsă înainte de curentul puternic al apei, timp în care se
spală o parte însemnată a acestor impurități. Din rigolele de flotare, sfecla este ridicată și transportată la
spălătoare. Pentru a nu se strica sfecla, acestă operațiune se face cu un sistem special de ridicare.
Spălătorul se compune dintr-un jgheab în formă de albie, umplut de apă, în al cărui ax se găsește un
cilindru cu brațe. Datorită acestor brațe, sfecla este trasportată de la un capăt la celălalt al jgheabului de
spălare și spălată până la curațarea completă a acesteia. În același timp, sunt date jos capetele
rădăcinilor sfeclei care rămân în apele de spălare împreună cu impuritățile spălate de sfeclă.
Apele de la flotare și spălarea sfeclei conțin cantități mari de substanțe nedizolvate, compuse
din particule de pământ, argilă și nisip, pe lângă frunze de sfeclă, rădăcini, bucățele de sfeclă precum și
buruieni antrenate. După durata spălării, apele uzate conțin ca substanțe dizolvate 30 – 500 mg/l zahăr
și substanțe saponificate care dau acestor ape o tendință pronunțată la spălare.
Antispumantul folosit pentru combaterea spumei este în general scump în exploatare.
Conținutul de zahăr din apele de spălare depinde de starea sfeclei. Sfecla înghețată poate da până la 0,5
% zahăr în cazul flotării cu apă caldă.
Consumul de permanganat de potasiu al apei de la flotarea și spălarea sfeclei variază în general,
între 500 – 1000 mg/l.
Înainte de descărcarea acestor ape în iazurile de decantare, acestea vor trebui să fie complet
curățate de substanțele grosiere, cozile de sfeclă și bucățile de sfeclă. Acest lucru se face prin separarea
de cozi, grătare și site. Materiile separate pe acestea pot fi folosite ca hrană pentru vite.
Pentru a se împiedica o fermentare puternică a apeilor, se poate agăuga la intrarea în iazurile de
decantare o cantitate mică de clor.
Față de necesarul mare de apă industrială al fabricilor de zahăr cum și față de faptul că deseori
lipsește apa proaspătă, în multe cazuri se impune recircularea apei industriale, în cea mai mare parte.
Recircularea apei uzate de la flotarea și spălarea sfeclei

Întrucât la recircularea apelor de la flotarea și spălarea sfeclei se adaugă permanent o cantitate
de apă proaspătă, rezultă că numai surplusul de apă va fi descărcat ca apă uzată în receptor.
Pentru reîntrebuințarea apei în circuit închis există mai multe procedee:
- întrebuințarea apei reci pentru flotare și spălare este metoda în care apa uzată este epurată în
iazurile de decantare.
- adăugarea de var înainte de iazurile de decantare, încât să se obțină o reacție de pH alcalină.
Astfel, se împiedică decompunerea apelor ce se recirculă.
- clorinarea intermitentă, care se face în rigolele de după separatorul de frunze și rădăcini și
înainte ca apele de flotare să fie descărcate în iazurile de decantare.
La recircularea apelor uzate în stare rece se remarcă o transformare treptată a zahărului în acizi
organici, schimbare datorată bacteriilor de fermentare. În acest caz se formează mai mult acid acetic și
mai puțin acid butiric. Cu toate acestea, în apele uzate se recomandă numai un conținut redus de acizi
liberi, dat fiind faptul că particulele de pământ ce conțin calciu și care se află în apele uzate de spălarea
sfeclei neutralizează treptat acizii ce iau naștere.
Procedeul în care se lucrează cu var și clor conduce la inhibarea activităților bacteriilor, astfel că în
cazul unei tratări neîntrerupte cu var, nu se observă apariția acizilor liberi. În apele uzate tratate după
metoda anterioară se găsesc cantități ridicate de zahăr nedescompuse.
Toate categoriile de ape uzate ce se formează ca urmare a aplicării recirculării se îmbogățesc în materii
în suspensie și dizolvate. În multe cazuri însă, apele de flotare reintroduse în circuit, sunt întrebuințate
ca ape pentru condensatori și prin acesta se obțin ape uzate de la condensare ce vor avea caracteristicile
apelor de flotare. Se poate însă procesa și invers, adică să se folosească apele ce se scurg de la
condensare pentru flotarea și spălarea sfeclei.
În general, fiecare categorie de ape uzate va trebui să fie reciclată într-un circuit propriu și anume
- Circuitul I pentru apele de la spălarea și flotarea sfeclei, care trebuie să fie decantate în iazuri
sau bazine de decantare
- Circuitul II al apelor de la prese și de la difuziune
- Circuitul III incluzând apele de la condensare.
4.2.2. Tăierea sfeclei de zahăr
Pentru ridicarea sfeclei la cântar și respectiv la mașina de tăiat sfeclă se utilizează un elevator de sfeclă
format din doi tamburi cu Ø = 800 – 150 mm la capătul cărora se află două roți de lanț, care agrenează
două lanțuri ce se mișcă cu 1 m/s. Pe lanțuri sunt montate cupe din tablă de oțel groasă de 2 – 2,5 mm,
prevăzute cu deschideri pentru scurgerea apei. Aprovizionarea cu sfeclă spălată se face dintr-un buncăr,
în care intră partea inferioară a elevatorului, sfecla alimentând cea de-a doua cupă a elevatorului
Cântărirea sfeclei este necesară pentru cunoașterea bilanțului de material. Se utiliezează cântare
automate cu capacitatea cupei de 400 – 600 kg sfeclă.
Tăierea sfeclei de zahăr este o operațiune importană în procesul tehnologic de obținere a zahărului, prin
care se urmărește obținerea tăițeilor subțitiri în vederea creării condițiilor de extracșie a zahărului din
sucul celular al sfeclei.
Tăițeii sunt fâșii de sfeclă de o anumită lungime și formă de V sau jgheab, aprecierea acestora făcându-
se cu cifra Silin cu valori între 7 – 20, ce dă indicații asupra grosimii tăițelor și a suprafeței lor. Cifra
Silin reprezină lungimea, în m, a 100 g tăiței.
Pentru ca procesul de extracție a zahărului din tăiței să aibă loc în condiții optime, tăițeii trebuie să
îndeplinească câteva condiții
- Să aibă o grosime determinată ( tăițeii prea groși cer o încălzire mai accentuată, prezintă
distanță mare de difuzie, reduc viteza de difuzie și necesită un timp de difuzie mai lung iar
tăițeii prea subțiri dau greutăți la separarea zemii din difuzoare prin înfundarea sitelor, datorită
tasării lor)
- Să prezinte o suprafață netedă
- Să fie uniformi, iar forma trebuie să asigure o bună spălare a lor cu zeamă pe toate părțile în
aparatul de difuziune și o anumită rigiditate a tăițeilor în condițiile de extracție
- Să aibă o formă lungă și să nu conțină terci și rebuturi
Toate aceste condiții calitative pe care tăițeii trebuie să le îndeplinească, se realizează numai printr-o
aranjare și reglare bună a cuțitelor în mașinile de tăiat. Pentru a realiza forma de V a tăițeilor în
secțiune, cuțitele au gura în formă de zigzag. În funcție de modul de obținere, cuțitele pot fi de două
tipuri:
 Cuțite frezate – tip Cizel și Konigsfeld, care pentru obținerea tăițeilor în formă de V presupune
succesiunea cuțitelor unul după altul, exact în aceeiași poziție pe suprafața sfeclei care se taie.
Se obțin doar 45% tăiței cu secțiunea în formă de V
 Cuțite ștanțate – cuțite Goller – confecționate din tablă de oțel de compoziție specială. Se
montează decalat unu față de cel consecutiv, cu o distanță egală cu ½ din deschiderea dintre 2
maxime consecutive pentru a obține tăiței în formă de V.
Ambele tipuri de cuțite se construiesc în două variante
 Primul cu un dinte complet în stânga
 Al doilea cu un dinte complet în dreapta pentru a obține tăiței în formă de V
Caracteristicile cuțitelor folosite depinde de calitatea sfeclei și de instalația de difuzie folosită, iar tipul
cuțitelor determină lungimea optimă a tăițeilor.
Aceste cuțite sunt montate în dispozitive speciale denumite portcuțit, prevăzute cu discul orizontal al
mașinii de tăiat sfeclă.
Datorită prezenței acestor dispozitive, cuțitele pot fi schimbate rapid.
Mașinile de tăiat se pot împărți în trei grupe, în funcție de tipul sistemului de tăiere:
 Mașini centrifugale – cuțitele sunt montate fix în pereții unui cilindru vertical, iar sfecla se
mișcă pe suprafața interioară a acestuia, fiind presată pe cuțite de forța centrifugă
 Mașini cu disc – sistemul de tăiere în constituie un disc rotitor pe care sunt montate cuțitele, iar
sfecla stă relativ fixă pe acest disc
 Mașini cu tambur orizontal – cuțitele sunt montate pe pereții unui tambur orizontal, iar sfecla
este menținută relativ fixă în interiorul tamburului cu ajutorul unui dispozitiv special.
La ora actuală sunt larg folosite mașinile centrifugale și cele cu tambur orizontal.
Toate tipurile de mașini de tăiat trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
 Siguranță în exploatare
 Productivitate ridicată
 Să asigure calități superioare tăițeilor
 Exploatare ușoară și remont
 Posibilitate de reglare a productivității
Scopul tăierii este acela de a mări suprafața de contact a apei cu tăițeii de sfeclă, ceea ce conduce la
mărirea cantității de zahăr ce se extrage din tăiței și micșorarea timpului de extracție.
Cea mai frecventă formă de tăiere este V, deoarece prezintă rezistență mare de tasare, rezistență mică la
circulația zemii și suprafață mare de contact cu apa de difuzie.
Mașinile de tăiat sfecla, pot fi:
Mașina cu disc, care se compune dintr-o pâlnie (1) prin care se introduce sfecla în mantaua cilindrică
(2). În interiorul acesteia se află discul orizontal (3) iar stratul de sfeclă are 2 – 3m și greutatea acestui
strat apasă sfecla pe suprafața cuțitelor (4), de pe discul orizontal care se rotește. Tăițeii rezultați sunt
evacuați pe la partea inferioară a mașinii.
Mașina se caracterizează prin:
- ∅ disc = 1350 – 2200 mm
- Numărul port cuțite = 22 – 26
- Turația discului = 60 – 70 rot/min
- Lungimea de tăiere a discului = 274 – 411 mm.
Mașina centrifugală, care se compune dintr-un rotor montat pe un ax vertical care se rotește în
interiorul unei rame circulare fixe (2). Pe această ramă se montează portcuțitele (3). La partea
superioară se află pâlnia pentru alimentare cu sfeclă, iar la partea superioară, pâlnia (5) pentru
evacuarea tăițeilor. Axul rotorului este pus în mișcare de sistemul (6). Cuțitele mașinii de tăiat sfecla au
formă specială, ondulată, putând fi obținute prin vălțuire sau frezare. Cuțitele mașinii de vălțuite au
profilul V, iar cele frezate au profilul U sau V. Cele sub formă de U sunt folosite pentru sfecla
depreciată la sfârșitul campaniei de procesare.
Un cuțit pentru tăiat sfecla se caracterizează prin:
 L – lungime
 l – lățime
 p – pas
 h – înălțimea profilului
 α – unghiul profilului
 l1 – distanța dintre marginea cuțitului și axul locașului de fixare
 l2 – distanța dintre axele a două locașuri de fixare.
Cuțitele se montează în port cuțite. Un port cuțit este format dintr-o ramă (1), fălcile de fixare (3) între
care se fixează cuțitul (2). În fața cuțitului există placa frontală (4). Distanța dintre cuțit și placa
fontrală este 2 – 2,5mm pentru sfecla sănătoasă și 3,4 – 7mm pentru sfecla lemnoasă și înghețată.
Înălțimea cuțitului față de placa frontală este de 2,5 – 4mm și se poate regla cu o pană de oțel.
Casetele port cuțit pot fi pentru cuțite Goller, pentru cuțite frezate și casete oarbe (pentru reducerea
capacității de tăiere).
Pentru a obține tăiței în formă de V se folosesc două feluri de cuțite care se deosebesc între ele prin
decalarea laterală a muchiilor cu ½ din deschiderea dintre doi dinți consecutivi. Cuțitele se
numerotează cu 1 și 2 și se montează alternativ în mașină.
Fig.4.17.Mașina centrifugală de tăiat sfecla
a – schema de principiu b – vedere de sus
Fig. 4. 18. Cuțitul pentru tăiat sfeclă
Fig. 4. 19. Portcuțit și cuțitul montat
Fig. 4. 20. Montarea cuțitelor pe disc

4.3. Faza III. Procesul tehnologic propriu-zis de fabricație a zahărului

4.3.1. Difuzia (extracția zahărului din tăiței)
4.3.1.1. Considerații generale
Extracția zahărului din tăițeii de sfeclă are loc prin procesul de difuzie cu apă. Prin difuzie se înțelege
fenomenul de trecere liberă a moleculelor unor substanțe dizolvate către acea parte a soluției unde
concentrația este mai scăzută, până ce în toată cantitatea de soluție se obține aceeiași concentrație.
La bază stau legile generale ale osmozei și anume: când două faze diferite A și B, dar solubile una în
alta sunt despărțite printr-un perete impermeabil se observă că dizolvantul va străbate prin perete
(membrană), împrăștiindu-se în soluția concentrată, iar moleculele soluției concentrate se vor deplasa
prin perete permeabil, împrăștiindu-se în dizolvant (apa de difuzie). Deplasarea moleculelor are loc
până când de ambele părți ale peretelui despărțitor se stabilește o concentrație constantă, difuzia
încetând în acest caz.
Pentru a realiza procesul de difuzie (extracția zahărului), respectiv a sucului celular din tăiței, este
necesar să se realizeze plasmoliza celulară care să favorizeze difuzia.
Plasmoliza se realizează prin încălzirea tăițeilor aflați în apa de difuzie și constă în denaturarea
protoplasmei și retragerea ei spre central celulei, concomitent cu distrugerea membranei ectoplasmice,
în timp ce sucul celular este împins spre periferia celulei.
Protoplasma sau citoplasma nu este permeabilă decât pentru apă, zaharoză și restul substanțelor, putând
să o traverseze numai după o denaturare termică, numită impropriu plasmoliză. Sub acțiunea căldurii,
peste temperatura de 70°C, are loc coagularea substanțelor proteice ale protoplasmei, iar membrana își
pierde semipermeabilitatea, denaturându-se.
Viteza de denaturare a țesuturilor rădăcinii de sfeclă depinde de temperatură. Temperaturi mai mari de
80°C nu sunt recomandate deoarece duc la modificări nedorite în pereții celulari.
Zahărul dizolvat în sucul celular se poate extrage și prin deschiderea mecanică a celulelor la mașina de
tăiat sfeclă, însă proporția acestor celule este redusă (≈ 10%).
Extragerea zahărului din tăițeii de sfeclă are loc prin mecanismul complex al difuziei, în două etape:
 Migrarea zaharozei din interiorul celulelor în spațiul intercelular și de aici către interfața solid-
lichid, proces ce are loc la t = 75 – 80°C și care poate fi denumit impropriu plasmoliză
 Trecerea zaharozei de la interfața solid-lichid în faza lichidă, aceasta fiind etapa caracterizată de
un gradient de concentrație și de natura curgerii lichidului de extracție – faza de difuzie.
Circulația lichidului de extracție raportat la tăiței este în contracurent, urmărindu-se ca zeama de
difuzie cu concentrație ridicată să vină în contact cu tăițeii ce conțin o cantitate mare de zahăr, astfel
încât atunci când părăsește instalația de difuzie, zeama să treacă peste tăițeii proaspăt introduși.
În același timp, pe măsură ce concentrația în zahăr a tăițeilor scade, ei vin în contact cu zeama de
difuzie de concentrație din ce în ce mai mică, în momentul părăsirii instalației, aceștia venind în contact
cu apa proaspătă.
4.3.1.2. Metode de realizare a difuziei

Difuzia se poate realiza prin două metode
- Difuzia prin spălarea materialului cu apă curată, care are dezavantajul unei durate mari și
consumului mare de apă. Metoda se aplică în cazul difuzoarelor cu funcționare discontinuă (Si –
apa proaspătă, Sf – zeamă de difuzie, Mi – material inițial, Mf – material epuizat).
- Difuzia în contracurent, în acest caz, materialul bogat în zaharoză intră printr-un capăt al
aparatului și iese epuizat pe la celălalt capăt, în sens contrar circulației apei.
-
Difuzia în contracurent prezintă următoarele avantaje:

- Se folosește o cantitate mai mică de apă, aproximativ egală cu cantitatea de tăiței de sfeclă
supuși extracției
- Concentrația zemii de difuzie care se obține face posibilă obținerea zahărului fără un consum
prea mare de căldură în stația de evaporație.
4.3.1.3. Factorii care influențează procesul de difuzie

Calitatea materiei prime. Difuzia este mai bună în cazul tăițeilor din sfecla proaspătă, neînghețată,
fără structură lemnoasă, neatacată de microorganisme și ajunsă la maturitate tehnologică. Sfecla
lemnoasă duce la sfărâmituri și tăiței de formă necorespunzătoare la tăiere. Sfecla atacată de
microorganisme duce la apariția de focare de infecție în instalația de difuziune și deci la pierderi de
zaharoză.
Calitatea tăițeilor. Tăiețeii trebuie să asigure o suprafață mare de contact cu zeama de difuzie, deci ei
trebuie să fie lungi, subțiri și rezistenți la rupere și tasare pentru a se împiedica circulații zemii de
difuzie.
Calitatea apei la difuzie. Apa utilizată la difuziune provine din condensul de la stația de evaporare
(pH alcalin), condensatorul barometric (ph alcalin), de la presa de borhot.
Temperatura de difuzie. Temperatura de difuzie este importantă pentru realizarea plasmolizei
celulelor tăiețeilor și creșterea difuziei zahărului. La temperatură ridicată se realizează pasteurizarea
zemii de difuzie. Temperatura normală într-o instalație de difuzie este de 70 - 74°C, dar plasmoliza se
realizează complet la 80°C.
Durata de difuzie. Durata de difuzie este de 60 – 100min. La depășirea duratei crește cantitatea de
nezahăr în zeamă, ceea ce creează neajunsuri la purificare.
Sutirajul. Reprezintă cantitatea de zeamă de difuzie ce se extrage in instalații, în raport cu greutatea
sfeclei. Subtirajul este de 105 – 130%. La depășirea subtirajului, zeama este prea diluată deci se
consumă multă energie la concentrare.
Încărcarea specifică a aparatului de difuzie. Reprezintă cantitatea de tăiței / l hl volum util aparat.
Încărcarea specifică este de 60 – 70 kg / hl. La depășirea încărcării specifice, scade viteza de circulație
a zemii. La o încărcare mai mică apar drumuri preferențiale pentru zeamă în masa de tăiței, deci nu toți
tăiețeii ajung în contact cu zeama de difuzie.
Prezența microorganismelor. Datorită prezenței microorganismelor, pot apărea pierderi de zahăr de
0,1 – 0,2% față de sfeclă. Microorganismele ajung în instalația de difuzie odată cu sfecla, odată cu apa
de transport, spălare, difuzie, odată cu resturile de tăieței care rămân pe transportoare, jgheaburi.
Infecția cu microorganisme se poate combate prin menținerea igienei în secție, prin tratarea apei de
transport prin clorinare, prin dezinfectarea apei de difuziune, prin menținerea temperaturii de difuzie la
>60°C și prin dezinfectarea instalației de difuziune odată pe schimb cu formol 35%.
4.3.1.4. Instalații de difuzie

Instalația RT (fig.4.21). Aceasta are drept component principal un tambur orizontal din oţel, care se
învârte pe două role de susţinere prin intermediul a două bandaje. Miscarea de rotaţie se realizează prin
intermediul unei coroane dinţate, angrenate de o roată dinţată, aflată pe axa grupului motoreductor. În
interiorul cilindrului sunt fixate 2 spirale cu începuturi decalate la 180° unul faţă de altul, care formează
două culoare elicoidale (2 rânduri de compartimente distincte), ce dirijează zeama în două curente
paralele.
În partea de mijloc, pe toată lungimea axei tamburului există un spaţiu gol, cu secţiune pătrată, prin
care zeama trece dintr-un compartiment în altul. Pe toată lungimea cilindrului există un perete
despărţitor format dintr-o placă compactă în partea centrala si perforată în părţile marginale. De placa
centrală sunt fixate table înclinate care dirijează trecerea tăieţeilor dintr-un compartiment în altul.
Sensul de înclinare al tablelor este astfel stabilit încât, atunci când tamburul se roteste, tăieţeii alunecă
în sens invers sensului de înaintare a spiralelor. Când tamburul se roteste, placa perforată ridică tăieţeii
si îi scoate din zeamă, iar când înclinaţia plăcii este destul de mare, tăieţeii alunecă pe
tablele înclinate în compartimentul următor. La fiecare turaţie a tamburului, datorită celor două spire,
zeama se deplasează în două compartimente iar tăieţeii în sens invers, numai într-un singur
compartiment. Temperatura din tambur este de 70°C, durata de deplasare a tăieţeiilor de 100 min, iar a
zemii de difuzie de 50 min.
Fig. 4.21. Instalația RT

a – vedere generală: 1 – tambur, 2 – role exterioare tamburului,
3 – role de sprijin ale tamburului, 4,5 – mecanismul de acționare melc- roată melcată,
6 – sistemul electromotor-variator de rutație
b – secțiune longitudinală
c – secțiune transversală
d – detaliu privind poziționare tablelor înclinate
Extractorul DDS (Fig. 4.22) face parte din categoria extractoarelor cu înclinaţie usoară faţă de
orizontală, deplasarea tăieţiilor în extractor fiind realizată cu un transportor melcat. Aparatul este
format dintr-o cuvă cu secţiune bicilindrică, înclinată faţă de orizontală cu 8° și terminată prin doi
pereţi frontali. La extremitatea inferioară a cuvei se află pâlnia de alimentare cu tăieţei si o sită prin
care se filtrează zeama înainte de a părăsi aparatul, prin gura de evacuare.
În interiorul cuvei se rotesc două transportoare elicoidale care deplasează tăieţeii de jos în sus, în
contracurent faţă de apa de difuziune care este trimisă pe la partea superioară. Spirele melcilor sunt
construite din fâșii de tablă, cu spaţii libere între ele, care se întrepătrund. La căpătul superior aparatul
are o roată elevatoare cu cupe perforate, cu ajutorul căruia se scoate borhotul. Pentru încălzire, aparatul
este echipat cu 12 mantale de abur, care crează zone de încălzire pe lungimea aparatului.
Fig. 4.22. Schiță de principiu a extractorului DDS:

1 – corpul șnecurilor, 2 – ax, 3 – spire, 4 – gură de încărcare,
5 – sistem de încălzire, 6 – carcasa roții elevatoare,
7 – roată elevatoare, 8 – descărcare borhot.
Extractorul BMA (fig.4.23) se încadrează în categoria extractoarelor de tip transportor melcat vertical.
Aparatul este format dintr-o coloană verticală, în interiorul căreia se află un arbore tubular pe care
sunt montate spire de o construcţie specială. Spirele au canale radiale pentru curgerea zemii. La baza
turnului se află o sită, iar sub aceasta, un colector tronconic, din care se extrage zeama de difuzie. Pe
secţiunea coloanei sunt montate palete fixe, care opresc rotirea masei de tăieţei si zeamă odată cu axul
si totodată reglează încărcătura aparatului cu tăieţei. La partea superioară a coloanei, sunt montate
stuţurile pentru admisia apei, cel de sus pentru apa rece, iar cel de jos pentru apă caldă.
Evacuarea tăieţeilor se face pe la partea inferioară a coloanei. Tăieţeii sunt preancălziţi în afara
extractorului, într-un amestecător, pe seama zemii de difuzie de circulaţie, care trece printr-un
preancălzitor. Din amestecător tăieţeii de sfeclă sunt trimisi la baza extractorului, deasupra sitei si
circulă de jos în sus, în contracurent cu apa.
Instalaţia BMA se caracterizează prin: productivitatea = 1500 t/24h (pentru H = 24 m si Φ= 3,7 m);
durata de difuzie - 80 min; turaţia medie - 0,9–1,7 rot/min; încărcare difuzor - 50 kg tăieţei/hl; sutiraj
-120–130 % faţă de tăieţei.
Fig. 4.23. Extractorul BMA:

1 – corpul aparatului, 2 – ax gol, 3 – spire, 4 – palete fixe,
5 – gură evacuare borhot, 6 – rezervor acumulare zeamă de difuziune,
7 – grup motor-reductor, 8 – malaxor pentru preîncălzire tăieței,
9,10 – pompe, 11 – schimbător de căldură pentru zeama de difuzie recirculată.
4.3.1.4. Calcule tehnologice pentru procesul de difuzie

Pentru a face calculul operatiunii de difuzie avem în vedere bilantul de materiale si bilantul in zahăr.
1. Bilanțul general de material
T + A = S + B,
în care: T - cantitatea de tăieţei;
A - cantitatea de apă;
S - sutirajul;
B - borhotul.
Din ecuaţie se poate determina cantitatea de apă:
A=S+B–T
Din ecuaţia de bază rezultă:

- cantitatea de zeamă de difuzie (sutirajul) nu este egală cu cantitatea de apă necesară instalaţiei;
- pentru bateriile de difuzie discontinui, cantitatea de apă este mai mare decât sutirajul;
- pentru instalaţiile de difuzie continuă, cantitatea de apă este mai mică.
2. Bilanţul zahărului la difuzie:

S
P=p + ab + an
100
în care: P – cantitatea de zahăr din sfeclă, %;

p – cantitatea de zahăr (polarizaţia) din zeama de difuzie,%;
ab – pierderi de zahăr în borhot, raportat la 100 kg sfeclă;
an – pierderi nedeterminate de zahăr la 100Kg sfeclă prelucrată;
S – sutirajul.
3. Calculul sutirajului
( P−a )∗100
S=
p
în care: P – cantitatea de zahăr din sfeclă, %;

p – cantitatea de zahăr din zeama de difuzie, %;
a – pierderi totale la difuzie, la sfecla prelucrată,%.
4.3.2. Compoziția chimică a zemii de difuzie

După separarea zemii de difuziune de borhot, zeama de difuziune reprezintă o soluție slab acidă
(pH=5,8 – 6,5) cu o puritate de 82 – 88% și având un Brix de 13 – 15%. Culoarea zemii este brun-
închisă spre negru, spumează și are în suspensie pulpă fină de sfeclă și impurități minerale.
Zeama de difuzie are o cantitate de substanță uscată de 1,5 – 2,5% care este denumită nezahăr. Acest
nezahăr care nu este dorit în zeama de difuzie, este format din:
5. substanțe anorganice și anume săruri de sodiu și potasiu ale acizilor fosforic și sulfuric. La
purificare aceste săruri trec sub formă de hidroxizi sau carbonați care dau alcalinitatea naturală a
zemii;
6. substanțe organice solubile fără azot, reprezentate de acizi organici și anume citric, lactic, oxalic,
malic, acetic, butiric;
7. substanțe organice coloidale fără azot și sunt reprezentate de substanțe pectice care ajung în
zeama de difuziune prin hidroliza propectinei insolubile;
8. substanțe organice cu azot. Acestea sunt reprezentate de aminoacizi (aspartic, glutamic, alanină,
tirozină), amidele aminoacizilor care se descompun în prezența CaO cu formare de amoniac (NH 3)
și baze organice (betaină, colină) care ajung în melasă, antrenând și zahărul;
9. substanțe organice coloidale cu azot (albumine și peptone) care la 70°C goaculează și nu trec în
soluție decât în cantități mici care reacționează cu CaO și sunt eliminate la purificare.
4.3.3. Necesitatea purificării zemii de purificare

Pentru a obține zahăr prin fiebere – cristalizare, zeama trebuie purificată din următoarele motive:
- trebuie eliminate particulele în suspensie și proteinele coagulate, deoarece acestea produc
greutăți la filtrare;
- zeama are reacție acidă, adică un pH=5,8 – 6,5, iar la acest pH zaharoza se invertește, zahărul
invertit fiind melasigen și antrenând în melasă o cantitate suplimentară de zahăr;
- zeama de difuzie are culoare închisă care s-ar putea transmite și cristalelor de zahăr;
- zeama conține saponine care produc spumă și creaază dificultăți la evaporare, fierbere și
cristalizare;
- unele impurități coloidale dau soluții vâscoase care creează greutăți la fierbere și cristalizare.
4.3.4. Operațiile procesului de difuzie

Zeama de difuziune se supune procesului de purificare care constă din următoarele operații:
 Predefecarea – are scop înlăturarea coloizilor din zeama de difuziune prin adăugarea a 0,15 –
0,35% CaO sub formă de lapte de var, astfel ca pH-ul zemii devine 10,8 – 11,2 la 20°C.
La predefecare nu se înlătură pectinele prin coagulare care au sarcină pozitivă, însă o parte din pectine
și saponine se înlătură prin adsorbție pe CaO coloidal din soluție sau pe cristalele de CaCO 3 introduse la
predefecare prin reluare unei părți din precipitatul concentrat de la saturația I.
 Defecarea – este operația care are drept scop precipitarea compușilor din zeama de
difuzie care reacționează cu ionii de Ca2+ și OH- , crearea de condiții, astfel încât la carbonatare să se
formeze o masă absorbantă și sterilizarea zemii prin acțiunea Ca(OH)2 asupra microorganismelor.
Saturația I. Are drept scop formarea de precipitat cu excesul de lapte de var sau laptele de var
slab legat sub formă de zaharațîp mono – și dicalcici. La saturația I intră zeama defecată cu alcalinitate
1,5 – 2% CaO și temperatura de 85 – 90°C care este tratată cu gaz de saturație ce provine de la cuptorul
cu var.
Saturația I are loc în următoarele condiții:
- temperatura zemii de defecație să fie de 85 – 90°C
- concentrația CO2 în gazul de saturație să fie de 26 – 34%
- durata operației să fie de aproximativ 8 minute
- pH-ul finall al zemii să fie de 10,8 – 11,2.
Saturația a II-a. Are drept scop de a precipita excesul de var cu CO2 și de a scădea la minimum
cantitatea de săruri de calciu, conținută de zeama subțire. La saturația a II-a trebuie evitată redizolvarea
zahărului. Tratarea cu CO2 se face până la pH=8,2 – 8.8 și 100 – 150mg CaO/l.
Saturația a II-a este bine condusă dacă:
- alcalinitatea zemii ajunge la 100 – 150 mg CaO/l, adică pH=8,2 – 8,8
- KOH și NaOH se transformă complet în K2CO3 și Na2CO3
- Operația se desfășoară la 100°C și fără exces de CO2, pentru a nu se forma bicarbonați solubili.
Prefierberea zemii subțiri de saturația a II-a. Această operație este necesară numai dacă s-a făcut
suprasaturarea zemii și a avut loc formarea de bicarbonați solubili. Prefierberea se realizează la 105 -
107°C, într-un preîncălzitor.
Sulfitarea zemii subțiri. Această operație se realizează în scopul reducerii alcanității până la 0,001%
CaO, reducerea vâscozității zemii și decolorarea zemii.
Separarea precipitallului din zemuri. Precipitatele se îndepărtează din zemuri după saturația I, când
se formează o cantitate mare de precipitat, după saturația a II-a, când se formează o cantitate mai mică
de precipitat și după sulfitare.
Decantare, în care caz se separă zeama care se trece prin filtre de control, iar nămolul concentrat se
filtrează într-un filtru rotativ cu vid. La aplicarea acestui procedeu este necesar ca zeama să aibă un
coeficient de sedimentare Sk > 6cm/min și un coeficient de filtrabilitate Fk > 6s/cm2.
Folosirea de filtre concentratoare care prezintă următoarele avantaje: realizează un grad de
concentrare mai mare a nămolului, evită înrăutățirea calității tehnologice a zemii și pierderi de zahăr
prin evitarea staționării zemii și filtrele ocupă un spațiu mai redus în comparație cu decantoarele.
4.3.5. Evaporarea zemii subțiri. Instația de evaporare
Zeama purificată este o zeamă subțire, deoarece conțin 11 – 15% substanță uscată. Aceasta zeamă
trebuie concentrată până la 60 – 65% substanță uscată, în care caz se obține așa numita zeamă groasă.
Concentrarea se face de regulă într-o stație de evaporare cu multiplu efect care este formată din:
- evaporatoare (concentratoare) cu țevi și tub central de circulație
- condensator barometric
- pompă cu vid
Instalația de evaporare funcționează în mai multe trepe de presiune, la temperaturi cuprinse între 130 –
160°C. Evaporatoarele sunt legate în serie și lucrează la presiuni descrescătoare, de la primul corp la
ultimul corp, astfel încât aburul secundar format într-un evaporator să servească la încâlzirea
următorului evaporator. Aparatele de evaporare denumite și corpuri de evaporare, care lucrează la
aceeiași presiune, formează o treaptă sau un efect de evaporare. (Fig.4.24.)
Fig. 4.24. Instalație de evaporare cu cinci trepte

1, 2, 3, 4, 5 – corpuri de evaporare; 6 – condesator (barometric);
7 – prinzător de picături; 8 – cadă barometrică.
4.4. Fierberea și cristalizarea zahărului
4.4.1 Considerații generale privind fierberea și cristalizarea
Fierberea este operaţia prin care zeama groasă obţinută la evaporare (concentrare), avand 60 - 65°Brix,
se concentrează până la 90 - 93°Brix, obţinandu-se o masă groasă, care reprezintă o suspensie de
cristale de zahăr într-un sirop mamă. Siropul mamă conţine în soluţie tot nezahărul aflat în zeama
groasă, precum si o parte din zahărul pe care impurităţile îl menţin necristalizabil. Siropul mamă sau
siropul de scurgere, este un sirop intercristalin, cu puritate inferioară masei groase.
Cristalizarea zahărozei (zahărului) are loc concomitent cu fierberea, atunci când zeama atinge o
anumită suprasaturaţie. Coeficientul real de suprasaturaţie este de α ≈ 1,05-1,10. Rezultă că fierberea
trebuie să se facă prin:
- amorsarea cristalizarii prin introducerea de „centri de cristalizare” în interiorul zonei metastabile,
respectiv pentru α =1,0-1,2 ;
- formarea spontana a “germenilor de cristalizare”, pentru α =1,2- 1,3.
Suprasaturaţia se stabileste prin îngrosarea zemii până la „proba de fir”. La cristalizarea prin amorsare
cu germeni de cristalizare, numărul de germeni de cristalizare introdusi este de 106 -108 /100 l masă
groasă. După însămânţare, are loc cresterea cristalelor de zahăr, având ca pornire germenii de
cristalizare introdusi, germeni pe care se depune zahăroza din soluţia suprasaturată, sub influenţa unui
gradient de concentraţie Δc, în care c2 > c1 (c2 – concentraţia zahărozei în soluţia suprasaturată, iar c1
– concentraţia zahărozei în soluţia aflată la suprafaţa germenului).
Scheme de fierbere si cristalizare
Aparatele de fierbere a zemii groase sunt de doua tipuri:
- aparate de fierbere verticale, cu funcţionare discontinuă;
- aparate de fierbere cu funcţionare continuă.
Se utilizează aparatele de fierbere sub vacuum, cu circulaţie mecanică a zemii groase. În acest aparat
concentrarea finală a masei se poate face până la 95-96°Brix, pentru a avea cât mai puţin zahăr
în siropul intercristalin, deci pierderi de zahăr în melasă cât mai mici. Fierberea poate dura 8-16 ore.
După fierbere la Brixul dorit, masa groasă este descărcată într-un malaxor-cristalizator, răcit, amplasat
sub aparatul de fierbere. În malaxorul-cristalizator masa groasă se răceste si zahărul cristalizează.
Răcirea trebuie astfel condusă încât siropul mamă (intercristalin) să fie suprasaturat (α = 1,1). Răcirea
finală se face până la 35oC, iar înainte de centrifugare masa fiartă (masa groasă) se încălzeste la 40-
45°C, astfel încât siropul intercristalin să devină o soluţie saturată cu α = 1,0, vâscozitatea fiind mai
mică cu 20 – 30%.
4.5. Rafinarea zahărului

Rafinarea zahărului reprezintă suma de operaţii prin care se îndepărtează impurităţile reţinute la
suprafaţa cristalelor de zahăr, prin adsorbţie sau incluziune (incluziuni solide sau lichide).
Datorită impurităţilor se obţine zahăr cu cristale neuniforme, deformate si o coloraţie destul de intensă.
Îndepărtarea impurităţilor se face prin mai multe metode:
- operaţia de afinaţie a zahărului brut;
- dizolvare si recristalizare, după o prealabilă decolorare si filtrare a clerselor.
Afinaţia este metoda de purificare a zahărului prin care se înlocuieste mecanic pelicula de sirop
intercristalin aderentă pe cristale si care nu se îndepărtează la centrifugare, cu o peliculă de sirop cu
puritate mai mare decât siropul intercristalin aderent. Afinarea decurge în două etape:
a ) obţinerea masei artificiale prin amestecarea zaharului cu sirop încălzit la 85-90°C, avand o puritate
mai mare decât a siropului intercristalin, într-un malaxor special;
b )centrifugarea masei artificiale în centrifuge, ocazie cu care se poate face şi o albire cu apă sau abur.
Condiţiile în care are loc operaţia de afinare

 Brixul masei groase trebuie să fie cât mai ridicat (90- 92°Brix), evitându-se astfel dizolvarea
zahărului;
 amestecarea masei groase în malaxor trebuie să dureze mai mult de o oră;
 înainte de centrifugare masa artificială se aduce la 88-90°Brix prin adaos de sirop, care nu
trebuie să depăsească 25% faţă de greutatea zahărului supus afinării;
 siropul adăugat trebuie să aibă temperatura de 85-90°C, astfel încât masa artificială să aibă o
temperatură cât mai ridicată, ceea ce favorizează centrifugarea.
Obţinerea clerselor (clerelor) purificate

Clersele purificate se obţin prin dizolvarea zahărului galben sau a zahărului afinat în apă de condens
sau într-o zeamă subţire bine purificată si trebuie să ajungă la 80-90°C si 65°Bx. Operaţia de dizolvare
are loc în vase cu agitator si serpentine de încălzire. Clersele se decolorează cu carbune, adăugat în
proporţie de 0,8% faţă de substanţa uscată, anume:
- cărbune de oase (cărbune animal);
- cărbune activ vegetal.
După amestecare, clersa se filtrează în filtre cu discuri sau filtre cu lumânări. Purificarea clerselor se
poate face si cu ajutorul schimbătorilor de ioni.
Scheme de obţinere a zahărului rafinat

În fabricile de zahăr se folosesc mai multe scheme de obţinere a zahărului rafinat, anume :
• scheme de fierbere – cristalizare cu patru produse
• scheme de fierbere – cristalizare cu patru produse si picior de cristal.
La toate schemele menţionate se observă că intervine operaţia de centrifugare, prin care se obţin:
- zahărul cristal, cu 0,5% umiditate;
- siropul verde;
- siropul alb, rezultat din spălarea zahărului cristal cu apă (70-80°C) sau abur.
Centrifugele utilizate în industria zahărului pot fi cu funcţionare periodică (verticale, suspendate) si cu
funcţionare continuă (orizontale si verticale).
Fig. 4.24. Schema de fierbere și cristalizare a zahărului

cu patru produse
Principiul centrifugării. La rotirea tamburului ia nastere o forţă centrifugă (Fc), care se poate
determina cu urmatoarea formula de calcul:
Centrifugele din industria zahărului au:
- centrifuge cu funcţionare periodică : Z = 650-1500, turaţia = 1000 rot/min;
- centrifuge cu funcţionare continuă-verticale : Z = 650-1500, turaţia = 2500 rot/min.
Productivitatea centrifugei cu funcţionare discontinuă este:
în care: V1 = volumul sarjei, [m3];

γ = greutatea specifică a materialului, [kg/m3];
τ = durata ciclului de centrifugare, [min].
CAPITOLUL 5.
PROCESE FIZICO-CHIMICE DIN CADRUL ETAPELOR TEHNOLOGICE
5.1. Transformări biochimie și microbiologice de la depozitarea sfeclei
În timpul depozitării sfeclei au loc:

- pierderi de masă prin transpirație;
- pierderi de zahăr prin respirație, conform următoarelor reacții,
invertază
C12H22O11 ▶ C6H12O6 + C6H12O6
+ H20
zaharoză glucoză fructoză
+ 6 O2
C6H12O6 ▶6H20 + 6CO2 + 674 kcal
❑
- pierderi de zahăr prin fermentație. Aceasta are loc la aerare insuficientă sau totală a sfeclei
depozitate.
C6H12O6 ______▶ 2C5H5OH + 2CO2 + 22kcal.
La respirație se pierde în jur de 0,01 – 0,04% de zahăr/zi. Factorii care influențează respirația
sunt temperatura, umiditatea sfeclei, durata staționării sfeclei în câmp și silozuri.
Alte modificări care au loc la depozitarea sfeclei sunt:
- încolțirea sfeclei care are loc sub influența enzimelor proteolitice proprii sfeclei și a celor
secretate de microorganisme. Proteoliza conduce la creșterea conținutului de aminoacizi liberi,
aceștia trecând în zeama de difuziune, mărind astfel cantitatea de azot dăunător.
- degradarea microbiană a sfeclei produsă de bacterii și mucegaiuri. Bacteriile periculoase sunt
Bacterium betae, Bacterium vascosum și Bacteriunm betaflavum, iar mucegaiurile cel mai des
întâlnite sunt Botrytis cinerea și Foma betae.
5.2. Modificările sevei în timpul evaporării
La concentrarea zemei subțiri au loc următoarele modificări:

 crește ușor puritatea datorită descompunerii suferite de nezahăr. Această descompunere
conduce la depuneri pe conductele evaporatorului și la trecerea lor în apa de condens sau în
gazele necondesabile;
 scade alcalinitatea zemei ca rezultat al descompunerii amidelor și descompunerii zahărului

invertit cu formare de acizi humici și caramelizare slabă a zaharozei;
 se modifică conținutul de coloizi. Coloizii din zeama de saturație II reprezintă 0,09 din sfeclă
iar prin acțiunea dintre aminoacizi și zahărul invertit se mărește cantitatea de coloizi colorați
care pot fi adsorbiți la suprafața cristalelor de zahăr la operația de cristalizare;
 se descompune zahăr și se intensifică colorația în funcție de temperatura de evaporație și de pH-
ul zemei;
 se formează precipitate insolubile care se depun pe conducele evaporatoarelor iar cauzele
formării precipitatelor sunt creșterea concetrației zemei și inclusiv a sărurilor organice și
anorganice, transformarea bicarbonaților în carbonați insolubili și scăderea solubilității sărurilor
de calciu odată cu creșterea concetrației de zahăr a zemei.
5.3. Procese fizico-chimice produse la difuziune
Prepararea apei pentru extracția zahărului. Tehnologia modernă presupune utilizarea apei unice
pentru difuziune, având următoarele caracteristici:
- valoarea pH-ului măsurat la 20°C = 5,2 – 5,5;
- temperatura la intrarea în difuzor = cca. 72°;
- conținutul de CaSO4 să fie sub limita de solubilitate;
- proveniența apei unice să fie amestecul dintre întreaga cantitate de apă rezultată de la presarea
borhotului, condens, apă proaspătă, rece numai dacă este necesar, lapte de var și acid sulfuric.
Rolul prezenței CaSO4 în apa de extracție este de a întări textura tăițeilor după extracție și de a
permite presarea lor până la un conținut de substanță uscată de cca 28%.
Pentru realizarea și dozarea apei unice la difuzie este necesară o instalație de automatizare care
permite reglarea temperaturii cu sonde de platină tip PT 100 cu compensator de temperatura, cu 3 – 4
fire, reglarea pH-ului cu pH-metru cu electrod Ingold și dozarea și reglarea debitului componentelor
care formează apa unică și anume apa de presă, apa proaspătă, condensul, laptele de var și acidul
sulfuric.
5.3.1. Purificarea calco-carbonică a zemii de difuziune
În România, se utilizează în prezent mai multe scheme de purificare și anume

- schema cu recircularea nămolului de la carbonatarea I la predefecare;
- schema Viklund – Door.
5.3.2. Principalii parametric tehnologici ai etapelor procesului de purificare cu

recircularea nămolului de la carbonatarea I la predefecare
Tabelul 5.1.
Denumirea fazei sau Durata T emperatura Alcalnitate a (g
pH-ul la 20°C
operației tehnologice (min) (°C) Cao/100ml)
Depulparea zemei de difuzie 1 2528 5,8 - 6,2 0,06
Predefecarea progresivă a
10 - 15 3538 10,8 - 11,2 max 0,3
zemei de difuziune
Defecarea la rece a zemei

5 - 90 3545 - max 0,6
predefecate
Preîncălzirea zemei
1 8788 - -
defecate la rece
max 85% din

nezahărul zemei de
Defecarea la cald 12 - 15 8687 -
difuziune raportat la
sfeclă
Carbonatare 1 10 - 15 8586 10,8 - 11,4 0,8 - 0,10
Zeamă clară - 85 10,8 - 11,4 0,8 - 0,10
Preîncălzirea zemei clare 1 1 9799 10,8 - 11 0,8 - 0,10
Carbonatarea a II - a 5 - 7 9698 9,20 - 9,25 0,015 - 0,020
Zeamă clară II - 9395 9,20 - 9,25 0,015 - 0,020
Cuva filtrului cu vid 7 - 10 9395 10,8 - 11,4 15 - 17
Zeama de la filtrele cu vid - 8277 10,8 - 11,4 0,09 - 0,11
Zeama de la dedulcirea
- 7772 10,4 - 11 0,04 - 0,06
nămolului pe viltrele cu vid
Apa dulce de la dedulcirea

- 7772 9,8 - 10,2 0,02 - 0,025
nămolului pe filtrele cu vid
Rezevor de zeamă înaintea

5 - 7 7072 9,20 - 10,25 0,010 - 0,015
decalcifierii
Soluție de inhibitori de
formare și depunere a - 8587 - -
crustei
Rezervor de zeamă groasă

10 - 15 3540 8,5 - 8,7 0,0010 - 9,9915
înaintea filtrării
Filtrarea zemei groase 1 - 2 8587 8,3 - 8,6 0,0010 - 0,0015
Zeama groasă filtrată - -8284 8,3 - 8,6 0,0109- 0,0015
Un rol important în asigurarea condițiilor de desfășurare a acestor reacții îl are solubilitatea

oxidului de calciu în apă și în soluțiile impure de zahăr în apă. Cu cât solubilitatea oxidului de calciu
este mai avansată cu atât efectul procesului de purificare este mai mare. În tabelul 5.2. se prezintă
solubilitatea oxidului de calciu în apă și în soluții de zaharoză în apă.
Tabelul 5.2.
Concentrația în zaharoză
Solubilitatea oxidului de calciu în soluțiile de zaharoză în apă
(g/100 ml apă)
0 20 40 60 80
0,0 0,136 0,127 0,110 0,089 0,072
1,5 0,253 0,176 1,133 0,119 -
3,0 0,477 0,281 0,201 0,146 -
6,0 1,173 0,661 0,311 0,213 0,131
12,0 2,083 1,970 0,937 0,423 0,205
18,0 4,141 3,554 1,943 1,169 0,357
5.3.3. Scopul purificării calco – carbonice a zemei de difuzie
Pentru a se obține o cantitate cât mai mare de zahăr cristal de calitate superioară din zeama de
difuzie, este necesară purificarea sa și îndepărtarea nezahărului. Practic însă, sistemele actuale de
purificare a zemei de difuzie asigură îndepărtarea a maximum 45% din nezahărul zemei de difuzie.
Pentru purificarea zemei de difuzie, trebuie să se utilizeze metode ieftine și substanțe care să nu
degradeze zahărul, să nu provoace pierderi de zahăr iar nezahărul precipitat cu aceste substanțe să fie
ușor separabil din masa zemei și eliminat. În prezent, pentru purificarea zemei de difuzie se utilizează
oxid de calciu și dioxid de carbon. De aceea, procesul tehnologic actual de purificare se numește
purificare calco – carbonică. Cantitatea de nezahăr eliminată la purificare influențează favorabil
desfășurarea ulterioară a procesului tehnologic, în special operațiile care se realizează la temperaturi
ridicate, ca de exemplu, concetrarea prin vaporizare, fierberea și cristalizarea.
Purificarea zemei de difuzie se poate realiza și prin alte procese cum ar fi schimbul ionic,
ultrafiltrarea, excluderea ionilor și osmoza inversă.
Prin definiție, purificarea zemei de difuzie este operația care are ca scop desfășurarea optimă a
fazelor ulterioare ale procesului tehnologic. Fazele și operațiile care constituie procesul de purificare
calco – carbonică și parametrii tehnologici la care se execută aceste operații sunt determinați de
calitatea tehnologică a sfeclei și a zemei de difuzie prelucrate. Purificarea zemei de difuzie trebuie să
aibă o influență pozitivă asupra economicității întregului proces de producție, influența concretizată
prin:
- asigurarea stabilității termice a zemei la concentrarea prin vaporizare;
- evitarea spumării intense deoarece poate determina pierderi mari de zaharoză;
- pierderi minime de zaharoză ca urmare a instabilității și descompunerii sale termice, în timpul
concentrării prin vaporizare;
- valori minime pentru zahărul rămas în melasă;
- asigurarea obținerii zahărului de calitate corespunzătoare, care să-i asigure stabilitatea la
păstrare prin depozitare.
5.4. Principalele surse de infecții microbiene într-o fabrică de zahăr
Cele mai importante surse de infecții microbiologice dintr-o fabrică de zahăr sunt:
- încărcarea microbiologică a sfeclei;
- apa de la descărcarea hidraulică – transportul hidraulic – spălarea sfeclei;
- difuzorul propriuzis;
- apa de presă recirculată în difuzor.
În afara acestora există o multitudine de alte surse de infecții microbiene cum ar fi cuțitele
mașinilor de tăiat sfecla în care se acumulează fibra de sfeclă, rădăcinile de sfeclă căzute și lăsate mult
timp sub instalația de prelucrare, deversările de zemuri și siropuri, pereții umezi ai aparatelor de
vacuum, ai rezervoarelor și ai halelor în care se produce praf de zahăr etc.
5.4.1. Încărcarea microbiologică a sfeclei
Încărcarea microbiologică a sfeclei influențează calitatea tehnologică a acesteia.

Microorganismele pot proveni din pământul aderent pe suprafața sfeclei și pot apărea ca urmare a
bolilor care au afectat sfecla în perioada de vegetație sau în timpul depozitării acesteia. Chiar și pe
perioade scurte, microorganismele existente se pot dezvolta sau pot apărea noi specii care atacă
rădăcina sfeclei.
Tabelul 4.3. Microorganisme dăunătoare sfeclei

Denumirea microorganismelor Produsele secundare formate
dextran, levan, manita, acid lactic, acid acetic,
Leuconostoc messenteroides
alcool etilic, dioxid de carbon
Aerobacter aerogenes acetil metil carbinol
Flavobacterium pigmenți galbeni
Micrococcus acizi organici, acid galacturonic
Streptococcus acid lactic

acid lactic, acid acetic, acid propionic, alcool
Lactobacillus
etilic, dioxid de carbon
Bacillus stearothermopillus acizi organici, amoniac, acizi zaharo-humini

acizi organici, acid galacturonic, aminoacizi,
Bacillus subtilis
amoniac, peptide inferiore
Pseudomonas acid keto-gluconic
Rhyzopus niqricans acid fumaric, acid oxalic
Asperqillus niger acid citric, acizi organici
Saccharomyces cerevisiae alcool etilic
Apa de la descărcarea hidraulică – transportul hidraulic – spălarea sfeclei

Apa se recirculă în circuit închis și conține în permanență zahăr și microorganismie în stare
activă. Numărul bacteriilor din apele de descărcare-transport hidraulic-spălare a sfeclei are următoarele
valori:
- 120 – 450 milioane bacterii mezofile/ml;
- 20 – 90 mii bacterii termofile/ml;
Difuzorul propriu-zis
În anumite zone ale difuzorului se creează condiții optime pentru dezvoltarea
microorganismelor. Aceste microorganisme provin de la tăițeii de sfeclă, din apa de presă recirculată și
din apa proaspătă. Tăițeii de sfeclă conțin în general, 105 -110 celule de microorganisme/g, care provin
din sfeclă, din solul aderent, în special din firișorii absorbanți din șanțurile longitudinale și din apa de
spălare aderentă pe pielița sfeclei.
Tabelul 5.4. Pierderile de zahăr datorită activității microorganismelor

Temperatura optimă de
Denumirea microorganismelor Pierderi de zahăr, mg/h
dezoltare, °C
Leuconostoc messenteroides 35 2-5
Aerobacter aerogenes 35 0,1 - 0,4
Flavobacterium 35 0,4
Micrococcus 35 0,3
Streptococcus 35 0,1
Saccharomyces cerevisiae 35 1500 - 3000
Lactobacillus 35 3
Bacillus stearothermopillus 55 10 - 40
Bacillus subtilis 55 20 - 50
Apa de presă recirculată în difuzor

Aceasta este responsabilă de vehicularea unor microorganisme care acționează asupra zahărului
și a altor componente ale sfeclei. Dintre microorganismele recirculate în apa de presă se pot aminti:
- Bacillus subtilis, care se dezvoltă în limitele temperaturii de 20 – 25°C. Acesta necesită mult
oxigen pentru dezvoltare și nu este distrus la predefecare sau la defecarea rece. Este recunoscut pentru
că transformă azotații în azotiți;
- Bacillus stearothermophilus, care se dezvoltă în limitele temperaturii de 37 – 70°C. Acesta este
rezistent la temperaturi înalte și produce acid lactic și acid citric în cantități mici;
- Leuconostoc messenteroides , care se dezvoltă în limitele temperaturii de 11 – 43°C. Acesta
produce acid lactic și capsule gelatinoase de dextran, care au rol de strat de protecție, care permite
microorganismului să se dezvolte chiar și în zemurile puternic alcaline și să reziste la temperaturile cele
mai ridicate din primul corp al stației de evaporare.
CAPITOLUL 6.
IMPACTUL FABRICĂRII ZAHĂRULUI DIN SFECLĂ ASUPRA MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR
6.1. Impactul produs asupra factorului de mediu, APĂ

Din activitatea unităților rezultă ape uzate tehnologice și ape menajere, care după epurare sunt
dirijate prin intermediul unor conducte în emisarul natural.
În incinta principală a titularului din strada Energiei nr.6, S.C. AGRANA ROMÂNIA –
sucursala Roman au fost forate 2 puțuri pentru observarea chimismului apelor freatice și anume: F1 în
depozitul de păcură și F4 în zona depozitului de carburanți – motorină . La Iazul Cordun există un alt
foraj F2, din care în septembrie 2005 s-a prelevat probă.
Proba de referință a fost prelevată dintr-o fântână F3 amplasată în satul Cordun, la șosea.
În depozitul de deșeuri nu a fost găsit nici un foraj, deși vechea autorizație de mediu nr.
124/2000, prevedea supravegherea apei subterane din zona de influență a depozitului de deșeuri la
indicatorii: pH, CBO5, CCOCr, materii în suspensii, reziduu fix.
Deoarece nu există norme pentru calitatea apelor freatice, compararea indicatorilor de calitate ai
apelor freatice s-a făcut cu prevederile Legii nr. 311/2004 pentru modificarea și completarea Legii
458/2002 privind calitatea apei potabile și Ordinului MAPM 1146/2002 – normativ privind obiectivele
de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață, cât și cu calitatea apei din fântână de
referință – F3.
Din analiza comparativă a valorilor determinate pentru indicatorii de poluare a apelor de
adâncime din Bilanțul de Mediu – Nivel II, cu prevederile Legii 458/2002 modificată prin legea
311/2004, Ordinul 1146/2002 și calitatea apei din fântână de referință – F3 se desprind următoarele
aspecte:
 Valorea pH-ul se înscrie în limitele 6,5 – 8,5 din Ordinul 1146/2002 pentru toate
probele, variind între 6,97 – 7,37
S-a determinat un pH 7,37 pentru apă din fântână satului Cordun, care se încadrează în valoarea
limita admisă – VLA corespunzătoare calității apei potabile din Legea 458/2002 și clasei a II-a
de calitate a apei de suprafață, conform Ordinului. 1146/2002.
 Reziduul filtrabil s-a situat în limitele de concentrație 644 – 902 mg/l pentru F1, F2 și
F4, cu valori ce se încadrează în VLA din clasa a IV-a de calitate a apelor de suprafață, conform
Ordinului 1146/2002. Aceste valori sunt mai mari decât valoarea măsurată pentru F3.
Valorea determinată pentru reziduu filtrabil la fântână F3 din satul Cordun a fost de 340 mg/l,
valoare care se încadrează în clasa II de calitate a apelor de suprafață, conform Ordinului 1146/2002.
 Valorea substanțelor organice, măsurată ca indicator CCOCr pentru probele de la F1,
F2 și F4 se încadrează în limitele de 49,2 – 81 mg/l. care depășesc CMA de 25 mg/l corespunzătoare
clasei a II-a de calitate pentru apa de suprafață, conform Ordinului 1146/2002.
O valoare a CCOCr de 9,6 mg/l s-a obținut la o fântână din Cordun – F3, care se încadrează în
clasa a II-a de calitate pentru apa de suprafață, din Ordinul 1146/2002.
Concentrație ridicată a CCOCr de 532 mg/l s-a obținut pentru forajul din Iazul Cordun – F2, ce
corespunde clasei a V-a de calitate pentru apele de suprafață din Ordinul 1146/2002.
 SEP s-a determinat numai pentru probele de apă aferente depozitului de păcură – F1 și
depozitului de motorină – F4. Indicatorul SEP cuprinde, pe lângă produsele petroliere și alte produse
organice extractibile în eter de petrol (ceruri, rășini, etc.) și este de regulă mai mare decât concentrația
de produs petrolier.
Cele două concentrații de 11 mg/l corespunzătoare probei de la F1 și 21 mg/l corespunzătoare
probei de la F4, depășesc valoarea LMA pentru produsele petroliere, de 0,5 mg/l , corespunzătoare
clasei V de calitate a apei de suprafață din Ordinul 1146/2002.
Legea numărul 458/2002 privind calitatea apei potabile nu normează concentrația produselor
petroliere sau substanțelor extractibile în eter de petrol.
 Nitriții și nitrații reprezintă de regulă ultimul stadiu de descompunere a materiei
organice, semnalând o poluarea mai veche. Nitrații din apă provin din sol, dar mai ales în urma
mineralizării substanțelor organice poluante de natură proteică sau din anumiți agenți de fertilizare, ce
conțin azot, remanenți și în culturile de sfeclă. Nitriții pot proveni și din reducerea nitraților în prezența
unei flore reducătoare și a unei temperaturi a mediului mai ridicate, sau din emisiile de NO 2 din aer,
antrenate de ploi și a unei temperaturi a mediului mai ridicate sau din clasa substanțelor chimice
urmărite în domeniul industriei alimentare și în pedologie.
 Probele de apă freatică au concetrații ne nitriți cuprinse în domeniul 0,189 – 0,465
mg/l, toate fiind sub CMA de 0,5 mg/l din Legea 458/2002, privind calitatea apei potabile, atât în
incintă cât și pentru probele de apă din fântâna – F3, considerată probă de referință.
Concentrația de nitriți la probele de ape freatice prelevate din incinta industrială este mai mare decât la
F3. Comparând concentrațiile de nitriți la probele recoltate din F1 ,F2 și F4 cu prevederile Ordinului nr.
1146/2002, privind apa de suprafață, acestea corespund claselor IV și V de calitate a apelor de
suprafață antropizate.
 Nitrații au înregistrat valori ale concentrațiilor mai mici decât CMA de 50 mg/l din
Legea 458/2005 privind calitatea apei potabile pentru forajele F1 și F2 din incintă, cuprinse între 21
mg/l – 36,12 mg/l. La proba F4, concentrația de nitrați a fost cuprinsă între 48,5 – 86,4 mg/l, valoarea
maximă depășind cu 72% CMA din Legea 458/2005 privind calitatea apelor potabile. O concentrație
de nitrați de 70 mg/l s-a înregistrat la fântâna F3 considerată probă de referință. Concetrația măsurată
depășește cu 40% valoarea CMA de nitrați de 50 mg/l din Legea 458/2005 privind calitatea apelor
potabile.
 Concentrațiile ionilor de fier la forajele aferente depozitului de păcura – F1,
depozitului de motorină – F4, Iazului Cordun – F2 și fântânei – F3, depășesc CMA pentru apa potabilă
de 0,2 mg/l. Depășirile sunt cu 75% în cazul concetranțiilor ionilor de fier de la F3 și de 60 – 284 de ori
mai mari decât CMA pentru celelalte foraje.
 Concentrațiile ionilor de nichel. Față de CMA de 0,05 mg/l a ionilor de nichel pentru
apa potabilă reglementată de Legea apei potabila nr. 458/2002, toate analizele privind forajele din
incintă au concentrații mai mari cu 85 – 265%. Concetrațiile au avut valori cuprinse între 0,03 – 0,073
mg/l. La proba din fântâna F3 s-a înregistrat o concetrație de 0,0119 mg/l de nichel care este sub CMA
de 0,05 mg/l prevăzută pentru apa potabilă. La probele de la F1, F4, F2 și F3, concentrațiile ionilor de
nichel corespund LMA pentru clasa a II-a de calitate a apei de suprafață din Ordinul 1146/2002.
Conform datelor de mai sus se poate trage concluzia că activitățile curente și anterioare ale S.C.
AGRANA ROMÂNIA S.A. – sucursala Roman produc un impact asupra apei freatice din amplasament
prin aportul și poluarea cu substanțe organice oxidabile, azotiți, azotați și metale grele, ca un efect
cumulat al funcționării fabricii de zahăr și al CET-ului aferent, mai ales în perioada funcționării pe
păcură.
Situația apelor uzate
Valorile momentane ale indicatorilor de poluare pentru apele uzate, măsurate pentru perioada
de fabricație a zahărului utilizând ca materie primă sfecla de zahpr sunt prezentate în tabelul 6.1. În
perioada analizată, apele reziduale deversate au prezentat valori ridicate mai ales pentru substanțele
consumatoare de oxigen, materiile în suspensie și azot amoniacal, astfel:
- valorile măsurate la indicatorul MTS au prezentat o creștere rapidă în perioada de măsurători, în
ziua a 3-a depășindu-se cu 314% LMA stabilită prin AGA nr. 11/2004 și cu aproape 900% valoarea din
NTPA 001/2005.
- la indicatorul CCOCr, valorile determinate depășesc LMA stabilite prin NTPA 001/2005, dar se
încadrează în AGA nr. 11/2004
- valorile de încărcare în substanțe consumatoare de oxigen, CBO5, s-au încadrat în limitele
stabilite prin autorizația de gospodărire a apelor nr. 11/2005, dar au depășit valoare de încadrare
conform NTPA
- privitor la toți ceilalți indicatori analizați, aceștia au prevăzut valori care se încadrează în LMA
stabilite atât prin AGA nr. 11/2004 cât și în NTPA 001/2005.
Datele de bilanț specifice celor trei perioade analizate se prezintă în tabelul următor.
Tabelul 6.1.
Zahăr brut 24 - Remont 20 - Sfeclă de zahăr
Nr. crt Indicatori
30. 08. 2016 29.09. 2016 26 - 28. 10. 2016
1 Producția zilnică de zahăr 948 - 540
Consumul zilnic de apă
2 6392 68 m3/h 16090
industrială ( m3/zi)
Consumul zilnic de apă
3 potabilă (fabrică +colonie, 449,6 - 750 mc
m3/zi)
Debitul zilnic de apă
4 evacuată din stația de 10070 4711 8500
epurare
Concentrațiile medii ale fluentului stației de epurare
5 MTS, mg/l 35,3 22 117
6 CCOCr, mg/l 44,4 243 264
7 CBO5, mg/l 18,7 18,6 109

Pe baza valorilor medii ale indicatorilor de poluare ai apei uzate la intrarea și ieșirea din stația
de epurarea, pentru cele trei perioade de determinări, s-au calcult randamentele la reținere în stație
pentru următorii indicatori.
Tabelul 6.2.
Randamente la reținere
Indicatori Zahăr brut Remont Sfeclă de zahăr Valorii medii
MTS 91,8 84,2 70,8 82,2
CBO 5 63,9 96,6 55 71,8
CCOCr 73,4 79,7 25,3 61,5
NT 57 63 88 69,3
PT 21,5 47 78,2 48,9
6.2. Impactul produs asupra factorului de mediu, AER
a) Emisii în atmosferă de la sursele tehnologice

Conform preverii Ordinului 462/1993, punctul 4.1., „dacă debitul este mai mare sau egal cu 0,5
kg/h, emisiile sub formă de pulberi la toate categoriile de substanțe poluante, nu trebuie să depășească
50 mg/m3 la o dimensiune medie a particulelor de 5nm.”
Emisiile de pulberi de zahăr nu conțin substanțe poluante și în acest caz, pierderile în atmosferă
sunt doar pierderi tehnologice, pierderi care reduc randamentul de obținere al zahărului alb din zahăr
brut, sau de obținere al zahărului alb din sfecla de zahăr.
b) Emisiile în atmosferă de la CET 4000 și microcentrale
În tabelul 6.3. se prezintă nivelul emisiilor în atmosferă de la CET 4000 pentru cazanele
energetice, cazane tip 12C și cu microcentrala WIESSMANN tip VITOPLEX 100.
Comparația valorilor determinate se face cu concentrațiile limită de emisii, prezentate în
anexele 5, 6, 7 din prevederile HG 541/2003, modificată și completată de HG 322/2005 pentru emisiile
de la cazanele energetice și cu anexa 2 din Ord. 462/1993 pentru microcentrale, care sunt asimilate cu
cazane cu puteri termice mai mici de 100MW.
Rezultatele măsurătorilor fizice directe la poluanții analizați, au fost raportate la valoarea de
referință de 3% O2 în gazele de ardere.
În perioadele în care s-au efectuat analizele, cazanele din CET 4000 au funcționat în parametrii
normali. Producția de abur realizată pe cazan, în medie fiind de cca.m 30 – 35 t/h, la un consum de
1000 – 1100 Nm3/h gaze naturale consumate pe arzător și realizând o încărcare de cca. 65 – 70% a
turbinei. Menționând că acest nivel de producție de abur a fost impus de necesarul de abur din
tehnologie și în acest condiții, cazanele și turbina nu sunt încărcate la capacitatea nominală.
Măsurătorile s-au efectuat la coșul de dispersie a gazelor de ardere de la CET 4000, care are
dimensiunile: d = 2,0m și h = 55m și la coșul microcentralei de la pavilionul administrativ, care are
dimensiuniel d = 0,2m și h = 10m.
Din analiza datelor se constată următoare:
1. Pentru cazanele energetice CR 12C, excesul de aer este de cca. 3 ori mai mare și se recomandă
corelarea debitului de combustibil cu aerul de combustie pentru încarcarea în limitele prevăzute de
legislație;
2. Se recomandă de asemenea, verificarea circuitelor de gaze de ardere pentru reducerea
infiltrațiilor de aer la coșul comun al celor trei cazane energetice, mai ales că permanent funcționează
două cazane energetice și al treilea este oprit;
3. Valorile limită de emisii la indicatorul NO2, nu sunt depășite nici la coșul cazanelor energetice
și nici la coșul microcentralei. Cantitățile de pulberi evacuate cu gazele de ardere la coșul cazanelor
energetice, înregistrează depășiri. Una din cauzele importante de antrenări de pulberi o reprezintă
excesul de aer de combustie și de asemenea lipsa unor utilaje specifice de reținere a pulberilor
(electrofiltru, scruber, etc).
4. Valorile limită de emisii la indicatorul NO2 nu sunt depășite nici la coșul cazanelor energetice
și nici la coșul microcentralei;
5. Cantitățile de pulberi evacuate cu gazele de ardere la coșul cazanelor energetice, înregistrează
depășiri. Una din cauzele importante de antrenări de pulberi o reprezintă excesul de aer de combustie și
de asemenea lipsa unor utilaje specifice de reținere a pulberilor.
În continuare, s-a efectuat o comparare a măsurătorilor cu prevederile BREF din „Reference
Document on Best Available Techniques for Large Combustion Plants”, iar din analiza acestor date se
constată:
Emisiile de poluanți înregistrare sunt în limite normale sau mai mari, funcție de poluantul emis,
după cum urmează:
 Emisiile de SO2 se încadrează în prevederile BAT;
 Emisiile de CO de la cazanele CR 12C se încadrează în prevederile BAT
 Emisiile de NOx (exprimate ca NO2) de la cazanele CR 12C depășesc limitele prevăzute în
BAT. Se menționează că se solicită de către firmele industriale din sectorul energetic al UE, creșterea
domeniului de emisie de la 50 – 100 mg/m3 la 80 – 120 mg/m3.
Nivel O 2 Denumire indicator
% CO 1 (mg/m 3 ) SO 2 2 (mg/m 3 ) NOx1 (mg/m 3 ) Pulberi2 (mg/m 3 )

Cazane termo - energetice
3 65 0 255 11
CR 12 - ROMAN
Nivel BREF asociat BAT
3 30 - 100 10 50 - 100 5
Combustibil gaze naturale
De asemenea, cazanele energetice existente care operează în prezent în U.E., sunt dotate cu
arzătoare cu emisii scăzute de NOX sau utilizează metodele SCR (Reducere Catalitică Selectivă) sau
SNCR (Selective non catalityc Reduction – Reducere Selectivă Necatalitică) de reducere a conținutului
de NOX în gazele de ardere. Cazanele CR 12C ale societății nu dispun nici de arzătoare cu emisii
reduse de NOx și nu folosesc niciuna din metodele prezentate anterior.
Emisiile de pulberi de la cazanele CR 12C depășesc prevederile din BAT. Măsurile de
eficientizare a arderii în focar și utilajele folosite în U.E. pentru reducerea emisiilor de pulberi sunt
electrofiltrele uscate și umede, cicloane, cicloane umede, filtre cu saci. Și după caz utilizarea unor
echipamente de reducere a emisiilor de pulberi. Cazanele CR 12C ale societății nu dispun de instalații
de reducere a pulberilor.
6.3. Impactul produs asupra factorului de mediu, SOL
Datele privind nivelul de poluare a solului provin din investigațiile efectuate anterior de
Institutul de Chimie Alimentară București, în cadrul Bilanțului de Mediu nivel II, întocmit în 1999 și
reluate de CEPROHART prin actuala documentația la nivelul anului 2005, prin prelevarea și analizarea
probelor de sol și ape freatice în cadrul Bilanțului de Mediu de nivel II.
Natura și gradul de poluare a solului s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor fizico – chimice
ale probelor de sol recoltate din incinta principală a societății, zona instalațiilor funcționale și
nefuncționale, zona depozitului de deșeuri industriale, precum și din exteriorul societății. La
amplasarea punctelor de prelevare a probelor s-au avut în vedere următoarele criterii:
- Suprafețe care au servit și servesc la depozitarea temporară a materiilor prime, materialelor
auxiliare și combustibililor conținând substanțe periculoase și/sau deșeuri periculoase
- Distribuția pe toate direcțiile cardinale în apropierea surselor de poluare, inclusiv a surselor de
poluare atmosferică
- Să cuprindă soluri din categoria de folosință mai puțin sensibiliă – Zona A și de folosință
sensibilă a solului – Zona B, precum și probe martor de referință, dintr-o zonă neafectată direct de
poluarea produsă de societate.
Indicatorii de poluare ai solului au fost stabiliți conform prevederilor Ord. MAPPM nr.
184/1997, în funcție de istoricul zonei, riscul atacului asupra materialelor de construcții, a folosințelor,
precum și a riscului de poluare a apelor subterane: pH, sulfați, sulfuri, fenoli, cupru, nichel, plumb.
Rezultatele analizelor prezentate în Bilanțul de Mediul de nivel II conduc la următoarele
observații:
Probele de sol la ambele adâncimi, au pus în evidență prezența elementelor chimice în soluri:
sulfați, cloruri, azotați, azotiți și SEP, după cum urmează:
 Valorile de pH a soluțiilor apoase, înscriu solurile analizate în tipurile de sol slab alcaline (7,21
– 8,4) și moderat alcaline (8,4 – 9) în conformitate cu clasele de reacție prevăzute de normele
pedologice. Acest lucru indică prezența carbonaților în solurile respective;
 Concentrațiile în elementele chimice – sulfați, pe amplasamentul societății, terenuri de folosință
industrială au variat între 4 și 756 mg/kg substanță uscată. Valoarea cea mai mare – 756 a fost
determinată în zona depozitului de carburanți, însă toate valorile s-au situat sub pragul de alertă pentru
folosințe mai puțin sensibile, reglementate de Ord. 756/1997;
 Concentrația nitriților din sol se datorează transformărilor enzimatice a substanțelor humice
care au loc în sol sub acțiunea microorganismelor. Ionut nitrat nu formează săruri insolubile cu nici
unul dintre constituenții organici sau minerali din sol, de aceea poate fi ușor antrenat în apele de
infiltrație în pânza subterană acviferă;
 Azotiții, azotații, clorurile și substanțele organice sunt constituenți naturali ai solului, iar
legislația națională nu prevede valori de referință pentru evaluarea gradului de poluare datorat acestor
indicatori.
Conform Ord. 756/1997 ca urmare a depășirii unor valori normale se poate aprecia că există un
anumit nivel de poluare datorat activităților anterioare și actuale pe amplasament, dar datorită încadrării
sub pragurile de alertă, se consideră că nu există o poluare semnificativă asupra solului din incintă și nu
sunt necesare studii suplimentare.
Concluziile care se evidențiază sunt:
 Nu s-au identificat zone de poluare locală în incintă, solul prezentând concentrații de poluanți
sub pragul de alertă pentru tipul de folosință mai puțin sensibilă;
 Solul din incintă nu este afectat de activitatea actuală și nici de funcționare anterioară.
BIBLIOGRAFIE
1. Domșa, F., Iliescu, L., Tehnologia zahărului, Editura Tehnică, București, 1973.
2. Culache, D., Tehnologia zahărului, Editura Tehnică, București, 1983.
3. Culache, D., Platon, V., Tehnologia zahărului, Editura Tehnică. București, 1984.
4. Constantinescu, E., Constantinescu, M., Cultura sfeclei (sfecla de zahăr, sfecla furajeră,
sfecla roșie, loturi semincere pentru sfeclă), Editura M.A.S.T., București 2013.
5. Silin, P. M., Tehnologia fabricării zahărului din sfeclă și a zahărului rafinat, Institutul de
Documentare Tehnică, București, 1961.
6. Mironescu, V., Tehnologia și controlul în industria zahărului, Editura Universității „Lucian
Blaga”. Sibiu, 1998.
7. Jantea, C., Tehnologia produselor zaharoase, Note de curs.
8. Dima, F., Tehnologia zahărului, Editura Fundației Universitare Dunărea de Jos, Galați,
2008.
9. David, A., Racolța, E., Utilajul și tehnologia de obținere a zahărului, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 2010.
10. Sârcă, Gh., Tehnologia prelucrării produselor agricole, Editura Universității din Oradea,
2007.
11. Murgeanu, A., ș.a., Utilajul și tehnologia în industria alimentară extractivă, industria
zahărului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1985.
12. Crușevan, A., ș.a., Fierberea, cristalizarea și rafinarea zahărului, Editura Ceres, București,
1983.
13. Banu, C., Biotehnologii în industria alimentară, Editura Tehnică, București, 2000.
14. Banu, C., ș.a., Progrese tehnice, tehnologice și științifice, vol.2, Editura Tehnică, București.
1993.
15. Teodorescu, I., Antoniu, R., Evacuarea și epurarea apelor uzate din industria alimentară,
Editura Tehnică, București, 1979.
16. Chiriac. V. ș.a., Epurarea apelor uzate și valorificarea reziduurilor din industria
alimentară, Editura Ceres, București, 1977.
17. XXXSTAS110-61.Analiză senzorială.
18.

Impactul Producerii Zaharului Asupra Mediului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Impactul Producerii Zaharului Asupra Mediului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ, GEODEZIE ȘI

1.1.1. Amplasare geografică.............................................................................................................8

1.1.2. Utilizarea terenului.................................................................................................................9

1.1.4. Vecini și căi de acces.............................................................................................................. 9

1.2. Caracteristici climatice................................................................................................................. 10

1.2.1. Regim climatic..................................................................................................................... 10

1.2.2. Regimul precipitaţiilor.......................................................................................................... 10

1.2.3. Regimul termic.................................................................................................................... 11

1.2.4. Fenomene meteorologice extreme..........................................................................................11

1.3. Rețeaua hidrografică și sursele de poluare a apelor din cadrul rețelei.................................................11

1.3.1. Cursurile de apă................................................................................................................... 12

1.3.2. Amenajări și construcții hidrotehnice pe cursurile de apă..........................................................13

1.4. Resursele de subsol...................................................................................................................... 14

1.7. Condiții geotehnice.......................................................................................................................... 15

1.8. Condiții hidrogeologice.................................................................................................................... 15

1.8.1. Apele subterane.................................................................................................................... 15

2.1. Istoria descoperirii zahărului............................................................................................................. 16

2.2. Agrana în România......................................................................................................................... 18

2.3. AGRANA în Municipiul Roman...................................................................................................21

3.1. Sfecla de zahăr................................................................................................................................ 23

3.1.1. Structura morfologică a sfeclei de zahăr.......................................................................................23

3.1.2. Compoziția chimică a sfeclei.......................................................................................................24

3.1.3. Factorii care influențează calitatea sfeclei.....................................................................................25

3.1.4. Indicatorii de calitate ai sfeclei de zahăr.......................................................................................26

4.1. Faza I. Recoltare, transport, prelucrare primară...................................................................................29

4.1.1. Recoltarea sfeclei................................................................................................................. 30

4.1.2. Transportul sfeclei în afara fabricii.........................................................................................31

4.1.3. Operații în baza de recepție...................................................................................................31

4.1.4. Descărcarea, transportul și depozitarea sfeclei de zahăr în fabrică..............................................32

4.1.4.1. Controlul depozitării sfeclei de zahăr...........................................................................33

4.1.4.2. Măsuri pentru reducerea pierderilor de zahăr la depozitare.......................................33

4.1.5. Transportul sfeclei în fabrică.................................................................................................34

4.2. Faza II. Pregătirea sfeclei pentru industrializare..............................................................................39

4.2.1. Spălarea sfeclei de zahăr.......................................................................................................44

4.2.2. Tăierea sfeclei de zahăr......................................................................................................... 49

4.3. Faza III. Procesul tehnologic propriu-zis de fabricație a zahărului.....................................................54

4.3.1. Difuzia (extracția zahărului din tăiței)....................................................................................54

4.3.1.1. Considerații generale....................................................................................................54

4.3.1.2. Metode de realizare a difuziei.........................................................................................55

4.3.1.3. Factorii care influențează procesul de difuzie...................................................................56

4.3.1.4. Instalații de difuzie.............................................................................................................. 57

4.3.1.4. Calcule tehnologice pentru procesul de difuzie.................................................................60

4.3.2. Compoziția chimică a zemii de difuzie.......................................................................................61

4.3.3. Necesitatea purificării zemii de purificare...................................................................................62

4.3.4. Operațiile procesului de difuzie.................................................................................................62

4.3.5. Evaporarea zemii subțiri. Instația de evaporare........................................................................64

4.4. Fierberea și cristalizarea zahărului.................................................................................................65

4.4.1 Considerații generale privind fierberea și cristalizarea............................................................65

4.5. Rafinarea zahărului............................................................................................................... 66

5.1. Transformări biochimie și microbiologice de la depozitarea sfeclei........................................................69

5.2. Modificările sevei în timpul evaporării...............................................................................................70

5.3.1. Purificarea calco-carbonică a zemii de difuziune...........................................................................71

5.3.2. Principalii parametric tehnologici ai etapelor procesului de purificare cu recircularea nămolului de la

5.3.3. Scopul purificării calco – carbonice a zemei de difuzie.................................................................73

5.4. Principalele surse de infecții microbiene într-o fabrică de zahăr.............................................................74

5.4.1. Încărcarea microbiologică a sfeclei..............................................................................................74

6.1. Impactul produs asupra factorului de mediu, APĂ...........................................................................77

6.2. Impactul produs asupra factorului de mediu, AER...........................................................................81

6.3. Impactul produs asupra factorului de mediu, SOL...........................................................................83

„IMPACTUL ASUPRA FACTORILOR DE MEDIU A

Suprafața ocupată (ha) %

1.1.4. Vecini și căi de acces