Muntii Apuseni

Planul de Maagement al Parcului National Muntii Apuseni
2
Abrevieri:
APNAp Administraţia Parcului Natural Apuseni
CBC Cooperare Transfrontalieră (Cross Border Cooperation)
CCA Consiliul Consultativ de Administrare al PNAp
CŞ Consiliul Ştiinţific al PNAp
DSO Direcţia Silvică Oradea din cadrul RNP-Romsilva
GIS Sisteme Informatice Geografice (Geographic Information Systems)
HG Hotărâre de Guvern
ICAS Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice
L Lege
OM Ordin de Ministru
ONG Organizaţie Non-Guvernamentală
ONU Organizaţia Naţiunilor Unite
OS Ocol Silvic
PATN Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional
PM Plan de Management
PNAp Parcul Natural Apuseni
PUG Planul de Urbanism General
RNP Regia Naţională a Pădurilor
MAPAM Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului
MAPPM Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului
MMGA Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor
u.a. unitate amenajistică
UE Uniunea Europeană
UP Unitate de Producţie
UICN Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii
UIP Unitatea de Implementare a Proiectului Phare CBC „Culoar româno-maghiar pentru
conservarea biodiversităţii
UTR Unitate Teritorială de Referinţă
WWF Fondul Mondial pentru Natură (World Wildlife Fund for Nature)
Harta Bioregiunilor Europene, evidenţiind zona Munţilor Apuseni ca regiune distinctă:
3
Capitolul 1 – Introducere şi context
1.1. Scurtă descriere a Planului de Management, scopuri şi obiective
Parcul Natural Apuseni este o arie protejată declarată cu scopul protejării peisajului şi a
diversităţii ecologice şi culturale, pe un eşantion reprezentativ din teritoriul naţional al României şi al
Munţilor Apuseni.
Administraţia PNAp, ca unitate de management, trebuie să promoveze noile strategii şi politici
de dezvoltare prin care să integreze problematica economică, cea socială şi cea ecologică, să sprijine
armonizarea dezvoltării economice cu securitatea socială şi ecologică, aşa cum reiese din
recomandările făcute Conferinţei ONU pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg în anul 2002.
Planul de Management al PNAp constituie documentul oficial de stabilire a obiectivelor

parcului şi a măsurilor de management care trebuie întreprinse pentru realizarea acestor obiective,
în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi ţinând cont de recomandările forurilor
internaţionale în acest domeniu.
În acest document este sintetizată informaţia disponibilă la data întocmirii Planului, sunt
stabilite domeniile majore de interes şi obiectivele de management, precum şi un Plan de Acţiune pe
următorii 5 ani.
Toate acţiunile prevăzute în planurile operaţionale, precum şi eficienţa lor vor fi monitorizate
conform planului de monitorizare.
4
Regulamentul PNAp este prezentat în Anexa I. Acest Regulament, aprobat de autoritatea
centrală pentru mediu, stabileşte principalele activităţi şi condiţiile de desfăşurare a acestora pe
teritoriul PNAp.
Planul de Management cuprinde de asemenea hărţi şi o serie de Anexe cu informaţii detaliate
legate de PNAp şi de managementul acestuia.
Principiile care au stat la baza elaborării acestui plan sunt cele ale managementului
ecosistemic adaptativ, acestea asigurând o abordare integrată a problematicii generale de protecţie,
conservare şi dezvoltare în acelaşi timp pentru a putea analiza şi pune în aplicare în timp util cele
mai eficiente măsuri de management.
Planul va sta la baza activităţii Administraţiei PNAp ca principal instrument de lucru şi se
constituie ca document de referinţă pentru planificarea activităţilor legate de parc, activităţi
desfăşurate atât de administraţia parcului, cât şi de deţinătorii/administratorii de terenuri şi de cei ce
doresc să iniţieze şi să desfăşoare activităţi pe teritoriul parcului.
Statutul de parc natural, ca zonă destinată protejării peisajului şi recreării, în cazul PNAp este
recunoscut de majoritatea factorilor interesaţi. Acest lucru constituie unul dintre cele mai importante
elemente de sprijin pentru o aplicare eficientă a acestui Plan de Management.
După 1990 condiţiile socio-economice şi retrocedarea unor terenuri din parc au determinat o
schimbare de atitudine la deţinătorii/utilizatorii de terenuri, presiunea asupra resurselor naturale
crescând în mod semnificativ, principala problemă fiind intensificarea exploatării pădurilor, de cele
mai multe ori fără respectarea regimului silvic.
De asemenea, ca urmare a îmbunătăţirii situaţiei economice în ţară, în viitorul apropiat, şi a
acţiunilor de promovare ale valorilor parcului, este foarte probabil ca presiunile datorate activităţii
turistice să crească, periclitând statutul de protecţie al zonei şi una din caracteristicile de bază ale
parcului, respectiv aspectul natural, pe majoritatea terenurilor puţin alterat de activităţile umane.
Lipsa unei coordonări a eforturilor economice şi a acţiunilor de conservare poate duce la
acţiuni dispersate, cu eficienţă redusă şi la pierderi semnificative din punct de vedere al biodiversităţii
şi al altor valori ale parcului.
Planul de Management al PNAp s-a elaborat în vederea unei planificări integrate a acţiunilor
ce trebuie întreprinse pentru îndeplinirea scopului, respectiv conservarea biodiversităţii, a carstului
şi a peisajelor, precum şi a valorilor culturale locale.
Acest Plan constituie una dintre activităţile de implementare a proiectului Phare CBC
„Culoar româno-maghiar pentru conservarea biodiversităţii”, proiect desfăşurat între anii 20032006.
Procesul de planificare a făcut obiectul unui contract de consultanţă distinct, derulat în perioada
aprilie 2005 – mai 2006.
Consultanţa pentru procesul de planificare a fost realizată de firma MWH din Belgia, aceasta
asigurând implicarea unui specialist cu largă experienţă în acest domeniu în ţări din Uniunea
Europeană.
1.2. Scopuri şi categorii de arii protejate
1.2.1. Scopul
Datorită importanţei carstului în general şi a anumitor fenomene carstice caracteristice acestei

zone a României, în arealul actual al PNAp a fost propusă constituirea un parc naţional încă din
deceniul al patrulea al secolului XX de către marele savant român Emil Racoviţă.
Ulterior, începând cu anii ’50, ca urmare a altor descoperiri importante în explorarea
endocarstului, este fundamentată mult mai temeinic valoarea ştiinţifică a carstului Munţilor Bihor şi
creşte importanţa şi în acelaşi timp necesitatea protejării acestei zone.
În ultimele decenii s-a mai evidenţiat un element al importanţei zonei aceasta fiind printre
ultimele zone naturale de carst împădurit de asemenea dimensiuni din Europa. Mai mult, această
zonă adăposteşte plante găsite aici în cel mai sudic punct al arealului lor de răspândire în emisfera
nordică, datorită condiţiilor de microclimat create de relieful carstic. Microhabitatele specifice zonelor
5
carstice au determinat evoluţia unui mare număr de endemite troglobionte dintre care majoritatea
sunt întâlnite numai aici.
De asemenea, comunităţile umane din zona parcului, sunt reprezentative la nivel naţional din
punct de vedere al identităţii, al păstrării obiceiurilor şi tradiţiilor locale, cel mai elocvent exemplu în
acest sens reprezentându-l moţii.
Zona posedă un peisaj de înaltă calitate estetică, cu o mare diversitate de habitate, floră şi
faună, care se datorează utilizării unor metode unice şi tradiţionale de utilizare a terenului, organizare
socială şi obiceiuri specifice. Aici se asigură publicului posibilităţi de recreere şi turism, integrate în
modul de viaţă tradiţional al comunităţilor locale.
Conform prevederilor Legii 462/2001, Art. 5 alin. 2 şi Anexa 1, pentru aprobarea Ordonanţei
de Urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, PNAp are drept scop „protecţia şi conservarea unor
ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a
creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare
diversitate biologică”.
1.2.2. Categoria de arie protejată
PNAp are o suprafaţă de 75.786 ha stabilită prin Legea nr. 5/2000, respectiv 76.064 ha
calculată analitic în GIS, şi include prin zonarea sa internă categorii de management începând cu
cele mai restrictive (rezervaţii ştiinţifice, categoria I UICN) unde activităţile umane sunt excluse în
totalitate, şi până la cea mai permisivă categorie de management a ariilor protejate în România
(parcul natural, categoria V UICN) ca zone în care este promovată o dezvoltare a comunităţilor
tradiţionale în armonie cu natura. Descrierea detaliată a categoriilor de management din PNAp este
realizată în prezentarea zonării interne în capitolul 2.1.6.
Conform clasificării UICN, PNAp este o arie protejată inclusă în categoria V de management.
Conform legislaţiei în vigoare şi normelor internaţionale categoria de parc natural impune realizarea
unor obiective majore de management specifice scopului protejării lor. Mai jos sunt redate obiectivele
de management care se impun în cazul categoriei de management V parc natural, conform
recomandărilor UICN:
- menţinerea unei interacţiuni armonioase între comunităţile umane locale şi natură prin
protecţia peisajului terestru şi/sau acvatic şi continuarea utilizărilor tradiţionale ale terenurilor,
practicile de construcţie şi manifestările sociale şi culturale;
- menţinerea şi stimularea stilului de viaţă precum şi activităţile economice tradiţionale bazate
pe utilizarea durabilă a resurselor, a culturii tradiţionale;
- menţinerea diversităţii ecosistemelor, a speciilor şi peisajului;
- eliminarea, unde este necesar, şi prevenirea utilizărilor terenului şi a activităţilor care sunt
improprii ca intensitate şi/sau caracter;
- asigurarea oportunităţilor pentru publicul vizitator, prin proiectarea activităţilor turistice şi de
recreere astfel încât să corespundă calităţilor esenţiale ale zonei;
- încurajarea activităţilor ştiinţifice şi educative care să contribuie la bunăstarea comunităţilor
locale, creşterea şi consolidarea sprijinului public pentru existenţa şi buna funcţionare a ariei
protejate;
- furnizarea de resurse naturale şi servicii de calitate pentru comunităţile locale.
Acest tip de arie protejată reprezintă o zonă pilot pentru practicile de utilizare durabilă a
terenului. Datorită utilizării variate a terenurilor acestei arii protejate, un plan bun de management
este necesar chiar mai mult decât pentru alte categorii de management. Pentru a îndeplini cu succes
obiectivele de management, o parte semnificativă a acestui tip de zonă ar trebui să fie administrată
în principal prin activităţi de conservare.
6
1.3. Baza legală pentru ariile protejate şi pentru Planul de Management
1.3.1. Baza legală a Planului de Management
Elaborarea şi aprobarea Planului de Management s-a făcut în baza Legii nr. 462/10.06.2001
pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 236/24.11.2000 privind regimul ariilor
naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, art. 18 alin. 4 şi art.
19.
Acest Plan de Management a fost realizat în strânsă cooperare cu factorii interesaţi şi a fost
asumat de către Consiliul Consultativ de Administrare al parcului. De asemenea, a fost analizat şi
dezbătut cu membrii Consiliului Ştiinţific şi ulterior aprobat de către acest organism.
Datorită importanţei implicării în procesul de elaborare şi a susţinerii acestui Plan de
Management de către autorităţile publice locale, după aprobarea lui de către Academia Română –
Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi în prealabil înaintării spre aprobare Ministerului
Mediului şi Gospodăririi Apelor, a fost supus aprobării de către Consiliile Judeţene Bihor, Cluj şi Alba.
În acest mod se facilitează integrarea lui în planurile de dezvoltare judeţene sau/şi locale.
Prevederile Planului de Management al PNAp se vor respecta de către toţi deţinătorii şi/sau
administratorii de terenuri situate în parc, precum şi de către cei care desfăşoară activităţi de orice fel
pe teritoriul PNAp, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.
Protecţia şi managementul parcului natural trebuie să se realizeze în baza prevederilor
cadrului legal în vigoare. În lista cuprinsă în secţiunea 1.3.3. sunt enumerate cele mai importante
acte normative, relevante pentru funcţionarea parcului, apărute până la data supunerii acestuia spre
aprobare. Prevederile oricărui act normativ apărut ulterior aprobării prezentului document şi care face
referire directă la managementul ariilor protejate şi conservarea biodiversităţii vor putea fi aplicate
datorită adaptabilităţii acestui Plan de Management.
1.3.2. Înfiinţarea Parcului Natural Apuseni
Primele propuneri de declarare a acestui parc au avut loc la mijlocul anilor ’30 de către
eminentul om de ştiinţă român Emil Racoviţă, mai apoi în decursul anilor ’50 -’60 de către Marcian
Bleahu, unul din cei mai importanţi cercetători ai carstului munţilor Bihor, şi apoi în anii ’70 de către
Zeno Oarcea în prima documentaţie privind desemnarea zonei ca parc naţional.
Actul normativ prin care s-a înfiinţat parcul este Ordinul MAPPM nr. 7/1990 privind înfiinţarea
a 13 parcuri naţionale în România.
Odată cu apariţia Legii nr. 5/6.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naţional – Secţiunea a III-a Zone Protejate, apare pentru prima dată denumirea de „Parcul Natural
Munţii Apuseni”. Ulterior însăşi denumirea se schimbă din „Parcul Natural Munţii Apuseni” în „Parcul
Natural Apuseni”, aceasta din urmă fiind utilizată ca denumire oficială a ariei protejate, iar categoria
de management stabilită definitiv este de parc natural.
1.3.3. Baza legală a structurilor de administrare a PNAp şi mod de funcţionare
Următoarele acte normative sunt relevante pentru administrarea PNAp:
- Legea nr.5/6.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional –

Secţiunea a III-a Zone Protejate;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 236/24.11.2000 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 462/18.07.2001;
- Hotărârea Guvernului nr. 230/4.03.2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor
naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora;
- Ordinul MAPAM nr. 552/26.08.2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale
şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice;
7
- Ordinul MAPAM nr.850/27.10.2003 privind procedura de încredinţare a administrării sau de
atribuire a custodiei ariilor naturale protejate;
- Contractul de administrare, înregistrat cu numărul nr. 733/MMGA/22.05.2004, încheiat între
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, pentru
administrarea Parcului Natural Apuseni;
- Ordinul MMGA nr. 722/12.11.2004 privind constituirea Consiliului Consultativ al Parcului
Natural Apuseni;
- Hotărârea Guvernului nr. 2151/30.11.2004 privind instituirea regimului de arie naturală
protejată pentru noi zone
- Ordinul MMGA nr. 604/4.07.2005 pentru aprobarea clasificării peşterilor şi sectoarelor de
peşteri – arii naturale protejate;
- Ordinul MMGA nr. 933/6.10.2005 privind modificarea şi completarea ordinului de constituire a
Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Apuseni nr. 640/27.10.2004;
- Ordinul MMGA nr. 1198/25.11.2005 pentru actualizarea anexelor nr. 2, 3, 4 şi 5 la Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 462/2001.
Toate activităţile desfăşurate pe teritoriul parcului şi care nu se încadrează în prevederile actelor

normative cuprinse în lista de mai sus, se vor supune cadrului legislativ general în vigoare.
Responsabilităţile structurilor administrative ale parcului:

a. Administraţia Parcului Natural Apuseni întocmeşte planurile de activitate anuale în baza
prevederilor Planului de Management şi implementează şi/sau coordonează activităţile legate
de administrarea parcului, având totodată atribuţiuni de supraveghere şi control a tuturor
activităţilor care se desfăşoară pe teritoriul acestuia.
b. Consiliul Consultativ de Administrare (CCA) se întruneşte de două ori pe an, semestrial,
sau ori de câte ori este nevoie. În cadrul întâlnirilor sau indirect prin corespondenţă scrisă,
CCA analizează şi face propuneri cu privire la soluţii de management propuse de APNAp sau
face noi propuneri de management.
c. Consiliul Ştiinţific (CŞ) analizează activitatea APNAp, o coordonează din punct de vedere
ştiinţific şi întocmeşte rapoarte anuale autoritatea centrală de mediu. De asemenea
analizează şi aprobă soluţiile/măsurile de management propuse de Administraţia PNAp şi/sau
CCA, astfel încât să fie respectate obiectivele categoriei de management, în special privind
conservarea biodiversităţii, a valorilor naturale şi culturale locale.
În situaţia apariţiei unor dezacorduri între Administraţia PNAp şi CCA, CŞ va lua decizia finală cu
privire la soluţionarea problemei. Clarificările cu privire la modul de aplicare a acestei prevederi sunt
incluse în Regulamentul parcului în Anexa I.
1.4. Procesul de elaborare a Planului de Management
1.4.1. Elaborarea Planului de Management
În decembrie 2003 a început finanţarea Proiectului Phare CBC „Culoar româno-maghiar

pentru conservarea biodiversităţii”. Prin acest proiect s-a asigurat finanţarea activităţilor de
fundamentare a unei gospodăriri integrate a parcului.
O componentă majoră a procesului de fundamentare şi dezvoltare a sistemului de
management a constituit-o elaborarea Planului de Management al PNAp în paralel cu elaborarea
Planului de Management pentru viitorul Parc Natural Cefa, ca arie protejată integrată în culoarul
pentru conservarea biodiversităţii româno-maghiar dezvoltat în cadrul acestui proiect.
Planul de Management a fost elaborat de echipa Administraţiei PNAp, cu implicarea multora
dintre factorii interesaţi. Perioada în care s-a realizat elaborarea Planului de Management a fost
8
aprilie 2005 – mai 2006 şi a coincis cu perioada de desfăşurare a contractului de consultanţă în cadrul
proiectului Phare CBC, prin care Uniunea Europeană în calitate de finanţator, a asigurat asistenţa
tehnică de specialitate pentru desfăşurarea întregului proces de planificare.
Implicarea celor care sunt afectaţi sau pot influenţa acest plan şi respectiv realizarea
obiectivelor PNAp, s-a asigurat prin:
1. organizarea mai multor Workshop-uri cu participarea membrilor CŞ şi ai CCA, atât în etapa de
început a procesului de planificare, cât şi pentru discutarea proiectului de plan în vederea
definitivării;
2. implicarea în procesul de elaborare a planului, respectiv invitarea la aceste Workshop-uri, a
reprezentanţilor societăţii civile din domeniul protecţiei mediului;
3. solicitarea de comentarii/sugestii de la factorii interesaţi şi de la specialişti din diverse domenii
în perioada de lucru pentru elaborarea Planului;
4. analiza observaţiilor factorilor interesaţi înainte de a solicita aprobarea Planului de
Management conform prevederilor legale.
Procesul de elaborare a Planului de Management s-a desfăşurat cu sprijinul şi sub

coordonarea consultantului firmei MWH, domnul Alexander Zinke, ca specialist în managementul
ariilor protejate.
1.4.2. Calendarul de elaborare al planului
Într-o primă fază, Administraţia PNAp a organizat întâlniri de lucru pregătitoare cu consultantul
firmei MWH, în cadrul cărora s-au analizat situaţia ariei protejate precum şi principalele necesităţi
privind asigurarea unui management eficient, atât în ceea ce priveşte dotările, cât şi măsurile care
trebuie luate în plan administrativ.
Ca urmare a rezultatelor analizelor făcute de către consultant cu privire la modul de
organizare şi desfăşurare a procesului de planificare, s-a stabilit lista invitaţilor la întâlnirea de lucru,
care este prezentată în Anexa II, alcătuită din următoarele mari categorii: echipa de proiect, factori
de interes, specialişti pe diverse domenii necesare pentru Planul de Management. Datorită
specificului unei astfel de întâlniri de lucru, numărul de participanţi a fost limitat în beneficiul eficienţei
obţinerii de rezultate concrete în timp limitat.
Prima etapă în elaborarea Planului de Management a constituit-o întâlnirea de lucru de la
Băile Felix, din perioada 19-20 iulie 2005. Această întâlnire a avut ca scop începerea procesului de
planificare pentru PNAp, prin stabilirea Scopului, a principalelor Teme şi a Obiectivelor aferente
acestora (vezi Capitolul 3.1). Lista instituţiilor şi a persoanelor care au participat la întâlnirea de la
Băile Felix este prezentată în Anexa III, iar agenda acestei întâlniri de lucru în Anexa IV.
Rezultatele întâlnirii au fost prezentate Consiliului Ştiinţific al Administraţiei PNAp în data de 21 iulie
2005.
După prima întâlnire pentru elaborarea Planului de Management, consultantul UE a organizat
o vizită de lucru în 5 parcuri naţionale şi naturale din Ungaria şi Austria, la care au participat 12
persoane, factori interesaţi şi membri ai Administraţiei PNAp. Principalul obiectiv al vizitei a fost
demonstrarea funcţionării unui Plan de Management, precum şi a activităţilor desfăşurate pe teritoriul
unui parc în acord cu Planul de Management pentru delegaţia română. Numărul de participanţi a fost
limitat din considerente organizatorice şi financiare. Vizita de lucru a fost finanţată de către Guvernul
Austriei.
Următoarea etapă importantă a început prin organizarea celei de-a doua întâlniri de lucru,
desfăşurată la Gârda de Sus, jud. Alba în perioada 11-12 octombrie 2005 şi a avut ca scop
identificarea Subiectelor de Management, a Acţiunilor şi Indicatorilor pentru fiecare dintre Obiectivele
de Management. Lista instituţiilor şi a persoanelor implicate în elaborarea Planului de Management
în cadrul acestei etape este prezentată în Anexa V, iar agenda întâlnirii de lucru în Anexa VI.
Această întâlnire de lucru a fost urmată de o nouă şedinţă de lucru a Consiliului Ştiinţific în
care s-au prezentat rezultatele procesului de elaborare a Planului de Management, făcându-se şi
unele recomandări.
Ulterior au fost prelucrate informaţiile rezultate de la întâlnirile cu factorii interesaţi şi s-a
început elaborarea efectivă a documentului (în special Capitolele 3.1 şi 4.1). Pentru celelalte capitole
9
din Planul de Management, echipa Administraţiei PNAp a colectat toate informaţiile disponibile şi a
redactat textele aferente. Acolo unde datele lipseau sau erau insuficiente, au fost contactaţi
specialişti cu activitate profesională relevantă pentru zona parcului, instituţii şi autorităţi publice sau
organizaţii de profil pentru a contribui la redactarea acestor texte. Lista acestor contribuţii poate fi
găsită în pagina 2 a prezentului Plan.
Procesul de elaborare a propunerii de Plan de Management s-a finalizat în ianuarie 2006, iar
în februarie 2006 a fost transmis spre consultare factorilor interesaţi.
În data de 3 martie 2006 a avut loc a treia şedinţă a CCA pentru dezbaterea documentului
propus şi modificarea sau adăugirea acestuia împreună cu consultantul de specialitate. Această
întâlnire a fost urmată de una a CŞ în data de 28 martie 2006 în care au fost analizate toate
modificările şi adăugirile propuse până la data respectivă.
Între lunile aprilie şi mai 2006 toate solicitările de modificare sau corecturi din partea factorilor
interesaţi au fost evaluate şi încorporate în versiunea finală a documentului.
1.4.3. Aprobare şi revizuire
Planul de Management se supune aprobării Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor după

obţinerea următoarelor acorduri/aprobări:
- acordul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva;
- acordul Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Apuseni;
- avizul Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române;
Revizuirea Planului de Management se va face o dată la 5 ani, începând cu data aprobării.
1.5. Procedura de modificare şi îmbunătăţire a Planului de Management
Caracterul eterogen al PNAp, complexitatea interrelaţiilor om-mediu înconjurător, apariţia

unor procese naturale care pot provoca schimbări în compoziţia şi dinamica normală a ecosistemelor
impun adesea reconsiderarea măsurilor de conservare a biodiversităţii.
Dinamica dezvoltării comunităţilor locale, dar şi interesul crescând pentru dezvoltarea
turismului, în unul din parcurile cu cele mai numeroase comunităţi umane din România, determină o
adaptare continuă a sistemului managerial pentru a adapta sarcinile administraţiei la situaţia actuală.
Având în vedere cele de mai sus, în prezentul Plan de Management s-au preluat principii de bază
ale unui management adaptativ, care să permită o adaptare relativ uşoară a managementului.
Planul de Management al PNAp este astfel conceput încât să se constituie într-un document
care să definească principalele direcţii de acţiune în vederea atingerii, pe termen lung, a obiectivelor
parcului.
Planurile detaliate de lucru se elaborează anual de către Administraţia PNAp, cu aprobarea

CŞ, având la bază prevederile Planului de Management, dar luându-se în considerare şi situaţia
curentă atât de pe teritoriul Parcului cât şi în ceea ce priveşte resursele disponibile de management.
Având în vedere faptul că Administraţia PNAp pregăteşte integrarea necesară a acestei arii
protejate în reţeaua Natura 2000 a Uniunii Europene începând cu anul 2007, acest Plan de
Management este adaptat de asemenea şi cerinţelor de management corespunzătoare acestei
desemnări speciale.
În cazul în care se impun schimbări în Planul de Management, competenţa aprobării acestora

revine:
1. Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu avizul Academiei Române – Comisia pentru
Ocrotirea Monumentelor Naturii, dacă se impun modificări la nivel de Obiective sau Acţiuni,
sau la nivelul regulamentului de funcţionare, cu respectarea procedurii de aprobare descrisă
în secţiunea 1.4.3.;
2. Consiliului Ştiinţific al PNAp, dacă modificările se referă la priorităţi, responsabilitate, aspecte
legate de cercetare;
10
3. Administraţiei PNAp dacă modificările vor afecta conţinutul şi graficul de implementare al
planului de lucru anual.
Propunerile de modificare pot veni atât din partea Administraţiei PNAp, cât şi din partea
factorilor interesaţi (vezi sub-capitolul 2.5.7.) sau a Consiliului Ştiinţific al PNAp.
1.6. Procedura de implementare a planului
Responsabilitatea implementării Planului de Management revine Administraţiei PNAp şi se

realizează prin acţiuni planificate în baza planurilor anuale de lucru. Acestea se întocmesc în
trimestrul patru al anului premergător şi se aprobă de CŞ, numai după ce CCA şi-a dat acordul pentru
activităţile ce pot influenţa principalii factori interesaţi.
Activităţile din Planul de Lucru Anual se implementează/organizează:
- în mod direct de către Administraţia PNAp, prin responsabilii de activitate din cadrul
personalului angajat;
- prin implicarea unor parteneri pe bază de contracte de colaborare, de voluntariat sau pe bază
de protocoale de cooperare (organizaţii neguvernamentale, servicii publice sau voluntari);
- pe bază de contracte de voluntariat cu persoane fizice sau juridice specializate, organizaţii
neguvernamentale, etc.
- Acestea se vor face in acord cu planurile locale, zonale, judetene de dezvoltare generale si
sectoriale
Activităţile desfăşurate pe teritoriul parcului, care nu fac obiectul Planului de Management,
trebuie să se încadreze în limitele impuse de Planul de Management şi se vor desfăşura sub
supravegherea Administraţiei PNAp care va stabili cadrul şi modalităţile prin care se desfăşoară
aceste activităţi.
Administraţia PNAp va asigura o implementare optimă a prevederilor Planului de
Management astfel încât să prevină apariţia unor factori perturbatori generaţi de activităţi umane
susceptibile să afecteze scopul pentru care a fost instituit PNAp.
Capitolul 2 – Descriere
2.1 Descriere generală
2.1.1. Localizare şi acces, drumuri existente pe raza PNAp
PNAp este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni,

întinzându-se pe o parte din masivele Bihor la sud şi Vlădeasa la nord (Anexa VII). Din punct de
vedere geografic, este amplasat între 46o26’ – 46o45’ lat N şi 22o32’ – 23o5’ long E.
PNAp ocupă o suprafaţă de 76.064 ha (determinată analitic în GIS), întinzându-se pe teritoriul
administrativ a trei judeţe (Cluj în proporţie de 40,15%, Bihor 31,92% şi Alba 27,92%, calcule
realizate în GIS).
PNAp cuprinde suprafeţe de pe teritoriul administrativ a 16 comune, şi proprietăţi aparţinând
la 25 de comune. În ce priveşte numărul de comunităţi, pe teritoriul PNAp sunt cuprinse integral 53
localităţi şi 3 sate de vacanţă (Boga, Fântânele şi Vârtop), parţial fiind cuprinse încă 8 localităţi,
situate pe limitele parcului (detalii in Capitolul 2.5.1., vezi tabelul 2.5.1.b).
Harta administrativă a PNAp este prezentată în Anexa VIII.
Limita sudică a PNAp e definită în mare de văile Arieşului Mare şi Crişului Băiţa, iar cea nordică
de creasta nordică a Munţilor Bihor şi Vlădeasa (Vf. Bohodei 1653,8 m, Vf. Cârligatele 1694,3 m, Vf.
Dealul Păltinişului 1785 m). Harta limitelor PNAp se găseşte în Anexa IX.
11
Principalele căi de acces auto în PNAp sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel 2.1.1.a. Drumuri de acces auto

Categoria
Puncte de Traiectoria drumurilor
şi
intrare în dinspre oraşele Distanţe utile (km) Starea drumurilor
PNAp indicativul
principale
drumurilor
ORADEA – ŞTEI –
Fânaţe ORADEA – Fânaţe 88 km Drum asfaltat, stare
Fânaţe – Gârda de E 79, DN
(SV) Fânaţe – Albac 50 km bună pe toată
Sus – Albac – 75
Albac – CÂMPENI 19 km
Albac (SE) distanţa
CÂMPENI
Pietroasa
Între Pietroasa şi
(confl Vl. ORADEA – BEIUŞ – ORADEA – Pietroasa 84 km
Aleului – E 79, DJ Padiş – drum
Pietroasa – Boga – Pietroasa – Boga 16 km
763* pietruit, stare
Crişul Cabana Padiş Boga – Cabana Padiş 13 km
necorespunzătoare
Pietros)
CLUJ-NAPOCA – Între Răchiţele şi
Răchiţele CLUJ-NAPOCA – HUEDIN –
HUEDIN – Răchiţele – E 60, DJ Padiş – drum
(Pas Răchiţele 67 km pietruit, stare relativ
Doda Pilii – Ic Ponor 108C**, DF
Prislop) Răchiţele –Padiş 31 km bună
(– Cabana Padiş)
Răchiţele
CLUJ-NAPOCA – De-a lungul Văii
(Cascada E 60, DJ Răchiţele – capăt Vl.
HUEDIN – Răchiţele – Stanciului – drum
Vălul 108C, DF Stanciului 11,5 km
Vl. Stanciului pietruit, stare bună
Miresei)
E79, DJ
ORADEA – BEIUŞ – ORADEA – BEIUŞ 64 km Drum asfaltat, stare
Chişcău 763*, DC
Chişcău – Juleşti BEIUŞ – Chişcău 19 km bună
252
Între Câmpani şi
ORADEA – Câmpani –
E79, DN ORADEA – Câmpani 90 km Sighiştel drum
Sighiştel Sighiştel – Vl.
75, DC 257 Câmpani – Sighiştel 1,7 km comunal pietruit,
Sighiştelului
stare relativ bună
Beliş (NE), CLUJ-NAPOCA – E60, DJ CLUJ-NAPOCA – HUEDIN – Drum asfaltat, stare
Albac (SE) HUEDIN – Beliş – 108, DJ Beliş 71 km relativ bună, pe
E – drum european
DN – drum naţional
DJ – drum judeţean
Fântânele – Poiana 161B Beliş – Poiana Horea 23 k

Horea – Albac Poiana Horea – Albac 28 k
CLUJ-NAPOCA – CLUJ-NAPOCA – GILĂU –

Dealul GILĂU – Mărişel – E60, DJ Poiana Horea 70 km
Fântânele Poiana Horea – P-na 107P, DF Poiana Horea – Ic Ponor
Călineasa – Ic Ponor (Canton Barna) 20 km
ORADEA – Arieşeni 122 km

Arieşeni – Cobleş –
Arieşeni DC, DF CÂMPENI – Arieşeni 42 km
Poieniţa
Arieşeni – Poieniţa 10,2 km
Gârda de Sus – ORADEA – Gârda 130 km

Gârda de DC 132,
Hodobana – Casa de CÂMPENI – Gârda 34 km
Sus DF
Piatră Gârda–Casa de Piatră 17 k
Gârda de Sus –
Gârda de DC Gârda de Sus – Munună
Dobreşti – Munună –
Sus neclasificat Gheţar 8,2 km
Gheţar
12
Gârda de Sus – Dealu
Gârda de Gârda de Sus – Sfoartea
Ordâncuşii – Sfoartea DJ 750***
Sus Gheţar 18 km
– Gheţar
Surse: România – Atlas rutier 1:300 000, 2004; APNAp,
Consiliul Judeţean Alba (pt. DJ 750),
Primăriile Comunelor Arieşeni, Gârda de Sus
DC – drum comunal
DF – drum forestier
* fost drum forestier transformat în drum judeţean
** urmează să fie modernizat până în anul 2008 pe distanţa Răchiţele – Ic Ponor (conform Consiliului
Judeţean Cluj)
***urmează să fie modernizat până în anul 2008 (conform Consiliului Judeţean Alba)
Harta drumurilor de acces principale este prezentată în Anexa X.
În PNAp nu există nici un tronson de cale ferată. Totuşi, există staţii de cale ferată în apropiere,
astfel: la Huedin sau la Bologa, fie dinspre Cluj-Napoca (50, respectiv 62 km), fie dinspre Oradea
(103, respectiv 91 km), sau la Sudrigiu, dinspre Oradea (136 km) (conform Căilor Ferate Române,
http://www.cfr.ro), după cum se vede din tabelul de mai jos:
Tabel 2.1.1.b. Accesul din staţiile de cale ferată

Staţie de cale Punct de intrare în Acces în PNAp
ferată PNAp Distanţa staţie CFR – punct acces Transport în comun
Huedin Răchiţele 27 km Neorganizat

Huedin Beliş 20 km Microbuze pe timpul verii
Sudrigiu Pietroasa 12 km Autobuze
Sudrigiu Fânaţe 17,5 km Autobuze
Bologa Vf. Vlădeasa 19 km Neorganizat
Sursă: România – Atlas rutier 1:300 000, 2004
În ce priveşte transportul public în parc, acesta nu este până la ora actuală organizat, nici
chiar la nivel de judeţ. Cauza principală o constituie calitatea proastă a drumurilor care duc spre
centrul parcului. În ce priveşte obiectivele limitrofe, există în timpul verii microbuze aparţinând
R.A.T.U.C. care transportă turişti între Cluj-Napoca şi Staţiunea Fântânele în fiecare week-end. Pe
drumul naţional 75, care face legătura între judeţele Bihor şi Alba, traversând parcul pe la limita
sudică, circulă câteva autobuze pe rutele: Oradea – Alba Iulia, Oradea – Baia de Arieş, Beiuş – Cluj
Napoca, Ştei – Câmpeni. De asemenea, mai circulă curse locale între localităţile Sudrigiu, Rieni,
respectiv Băiţa, Arieşeni.
În interiorul PNAp există o reţea densă de drumuri forestiere şi publice. Circulaţia publică se
poate desfăşura pe aproximativ 50% din totalul lor, în special pe drumurile care au fost transformate
în drumuri judeţene, precum şi pe drumurile care în judeţul Alba asigură dreptul de servitute
localnicilor din cătunele montane. Lista completă şi harta lor se găsesc în Anexele XI şi XII.
2.1.2. Proprietatea terenurilor şi drepturile de administrare
Din datele disponibile până la ora actuală, a fost reconstituită situaţia suprafeţelor de teren
pe proprietari, după cum se vede din tabelul de mai jos. În total, se cunoaşte exact situaţia proprietăţii
terenurilor pentru aproape 80% din suprafaţa parcului. Principalul proprietar este Statul Român, care
deţine 42,13% constând în principal din păduri. Acest procent e în continuă scădere, dat fiind că
procesul de restituire a pădurilor către foştii proprietari nu este încă finalizat. Prin urmare, proprietatea
privată asupra pădurilor va avea în viitorul apropiat o pondere din ce în ce mai mare.
13
Tabel 2.1.2.a. Structura proprietăţii şi natura folosinţei terenurilor

Zone de Zone de Zone de
% din
Rezervaţii conser- protecţie dezvoltare
Categoria Suprafaţa suprafaţa socio-
Proprietar ştiinţifice vare a
de teren (ha) totală a economică
(ha) specială peisajului
PNAp (ha)
(ha) (ha)
Statul român 35148.656 46.21 668.786 9504.520 24010.905 -
Păduri şi Primării 11783.427 15.49 6.060 1183.656 11593.711 -
enclave Composesorate 100.801 0.13 - - 100.801 -
de pădu- Asociaţii urbariale 102.573 0.13 - - 102.573 -
re Persoane fizice 368.175 0.48 - 10,924 357.251 -
Biserici, parohii 26.870 0.04 - - 26.870 -
Statul român 217.522 0.29 - 9.018 208.504 -
Păşuni
Primării 15512.298 20.39 - 2862.298 12649.481 -
Persoane fizice 8838.470 11.62 - 475.946 6712.521 1650.003
Fâneţe
Statul român 2.636 0.00 - - 2.636 -
Intravilan - -
- 2860.097 - 2860.097
3.76
L.
Statul român 802.589 1.06 - - - 802.589
Fântânele
TOTAL 75064 99.61 674.846 24959.44 55765.25 5312.689
Sursa: Baza de date GIS a Administraţiei PNAp întocmită pe baza datelor primite de la OS Gârda, Valea
Arieşului, Horea-Apuseni (jud. Alba), Vaşcău, Pietroasa, Cerbu, Lunca (jud. Bihor), Beliş, Huedin, Mărgău
(jud. Cluj)
Administrarea pădurilor se face în baza amenajamentelor silvice şi cu respectarea regulilor

legislative pentru pădurile prioritare pentru conservare. Principalul administrator este tot statul
român, având în administrare pe lângă pădurile proprietate a statului şi o suprafaţă semnificativă de
păduri private.
Administraţia PNAp nu deţine terenuri în parc. Ea a fost desemnată de către Ministerul
Mediului şi Gospodăririi Apelor, prin Contractul de Administrare al Parcului Natural Apuseni nr.
773/MMGA/22.05.2004 semnat între MMGA şi RNP-Romsilva, să administreze într-un mod unitar
suprafaţa parcului din punct de vedere al protejării şi menţinerii în bună funcţionare a ecosistemelor,
având rol de analiză, planificare, supraveghere şi control pe teritoriul parcului delimitat conform
prevederilor H.G. 230/2003, dar de asemenea se poate implica în diverse alte activităţi în limitele
impuse de cadrul legislativ actual. Administraţia PNAp este o subunitate a Direcţiei Silvice Oradea.
Tabel 2.1.2.b. Dreptul de administrare al terenurilor

% din total
Categoria de teren Drept de administrare Suprafaţa (ha)
suprafaţă
Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva
Fond forestier administrat
prin Ocoalele Silvice Beliş, Gârda, Huedin, 38286.183 50.33
de ocoale silvice de stat
Valea Arieşului, Vaşcău
Fond forestier administrat Ocoalele Silvice Cerbu, Lunca,
9563.796 12.57
de ocoale silvice private HoreaApuseni, Mărgău, Pietroasa
Păşuni proprietate a
Consiliile locale 15525.886 20.41
comunelor
Domeniu privat – fâneţe,
terenuri arabile, terenuri Persoane fizice 8857.256 11.64
construibile
14
Lacul Fântânele Administraţia Naţională „Apele Române” 802.589 1.06
Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva
Fonduri de vânătoare şi prin Direcţia Silvică Oradea, Direcţia
65337.48 85.90
pescuit Silvică Cluj-Napoca, Direcţia Silvică
AlbaIulia
Fonduri de vânătoare şi Agenţia Judeţeană a Vânătorilor şi
10726.88 14.10
pescuit Pescarilor Sportivi din România (AJVPS)
PNAp Administraţia PNAp 76064 100
Sursa: Baza de date GIS a Administraţiei PNAp întocmită pe baza datelor primite de la OS Gârda, Valea
Arieşului, Horea-Apuseni (jud. Alba), Vaşcău, Pietroasa, Cerbu, Lunca (jud. Bihor), Beliş, Huedin, Mărgău
(jud. Cluj)
2.1.3. Resursele pentru management şi infrastructură ale Administraţiei PNAp
Sediul provizoriu al APNAp se află în localitatea Beiuş, în 2006 construindu-se un sediu nou
şi 3 centre de vizitare, după cum urmează:
- sediul nou al APNAp în localitatea Sudrigiu, la intersecţia principalelor drumuri de acces în

PNAp dinspre NV
- centrul de vizitare Gârda – Arieşeni, pe DN 75, între localităţile Arieşeni şi Gârda de Sus
(pentru accesul din partea sudică în PNAp)
- centrul de vizitare Şesul Padiş, în apropierea Cantonului Silvic Padiş (pentru zona de centru
a PNAp)
- centrul de vizitare Doda Pilii, în localitatea Doda Pilii (pentru accesul din partea nordică în
PNAp)
Pentru desfăşurarea activităţilor curente, APNAp are în dotare:
- mijloace de transport
- echipamente IT şi GIS
- echipamente de birotică
În urma finalizării Proiectului Phare CBC „Culoar româno-maghiar pentru conservarea

biodiversităţii”, Administraţia PNAp are în dotare şi echipamente pentru elaborarea de hărţi şi aplicaţii
în GIS, echipamente de teren pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare şi monitorizare a
biodiversităţii, voluntariat ştiinţific şi divers, speologie, alpinism.
APNAp este subunitate a Direcţiei Silvice Oradea şi avea, la jumătatea anului 2006, 14
angajaţi pe următoarele domenii de activitate:
- Planificarea, coordonarea şi supravegherea activităţilor desfăşurate de Administraţia PNAp
(Director APNAp)
- Financiar – contabil (Economist)
- Pază, supraveghere şi control (Şef pază şi 8 agenţi de teren) – dintre care unul cu specializare
în investiţii şi unul cu specializare în geologie şi carst
- Protecţia şi conservarea biodiversităţii (Biolog)
- Relaţii cu comunităţile şi educaţie ecologică (Responsabil relaţii cu comunităţile şi educaţia
ecologică)
- Tehnologie informatică şi elaborare de hărţi GIS (Specialist IT/GIS)
Conform prevederilor H.G. 230/2003 şi a contractului de administrare, sunt prevăzute 21 de
posturi în structura de administrare după cum urmează: 6 persoane la sediul central şi 15 agenţi de
teren.
Conform recomandărilor consultantului extern în cadrul Proiectului Phare CBC „Culoar
româno-maghiar pentru conservarea biodiversităţii”, echipa de bază trebuie să mai includă persoane
15
cu următoarele specializări: secretariat / relaţii publice, botanică / managementul păşunilor, relaţii cu
publicul/turism, identificare şi accesare fonduri de finanţare şi administrare de proiecte.
Anual se desfăşoară programul de voluntariat al APNAp la care participă în medie 200

voluntari/an. Programul de voluntariat în PNAp este structurat pe două mari categorii: voluntariat
ştiinţific, program la care participă studenţi, profesori sau cercetători şi voluntariatul divers, adresat
în general membrilor organizaţiilor neguvernamentale, program prin care se derulează activităţi de
întreţinere a traseelor turistice şi a zonelor de popas, activităţi de igienizare, de patrulare în parc şi
conştientizare a vizitatorilor.
Pe lângă administraţia parcului funcţionează două organisme care s-au înfiinţat conform
prevederilor Legii 462/2001, Consiliul Ştiinţific alcătuit din personalităţi ştiinţifice recunoscute,
specialişti, a cărui componenţă a fost aprobată prin Ordinul MMGA Nr. 640/27.10.2004, modificat prin
Ordinul MMGA Nr. 933/6.10.2005 (vezi Anexa XIII) şi Consiliul Consultativ de Administrare
alcătuit din principalii factori de interes (administraţii publice locale, unităţi descentralizate din
sectorul guvernamental, agenţi economici, organizaţii neguvernamentale etc.) a cărui componenţă
a fost aprobată prin Ordinul MMGA Nr. 722/12.11.2004 (vezi Anexa XIV).
Organigrama PNAp este ilustrată în figura de mai jos.
16
Planul de Management al Parcului Natural Apuseni – 13 iunie 2006 –
MMGA contract de administrare RNP - Romsilva
DSO
Administra ia
Membrii: oameni de PNAp Membrii: factori
tiin cu activitate C CCA interesa i locali (institu ii
relevant în zona PNAp guvernamentale i
nonguvernamentale)
Director PNAp
Responsabil Rela ii cu Comu- Specialist în Tehnologia

Biolog ef paz Economist
nit ile i Educa ie Ecologic Informa iei
Abrevieri:
CCA– Consiliul Consultativ al Administra iei Parcului Natural Apuseni 15 Agen i de teren
C – Consiliul tiin ific al Administra iei Parcului Natural Apuseni
DSO – Direc ia Silvic Oradea
MMGA – Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor
PNAp – Parcul Natural Apuseni
RNP – Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva
Fig. 2.1.3 Organigrama Administraţiei PNAp
19
Planul de management al Parcului National Muntii Apuseni
2.1.4. Acoperirea cu hărţi şi imagini satelitare
În prezent, Administraţia PNAp deţine hărţile listate în tabelul de mai jos. Hărţile topografice
sunt scanate şi georeferenţiate, putând fi folosite în aplicaţii GIS. În perioada următoare vor fi
achiziţionate şi alte hărţi mai detaliate (1:10 000 şi 1:5 000), în măsura disponibilităţii lor.
Tabelul 2.1.4.a. Acoperirea cu hărţi

Suprafaţa
Tipul de hartă Scara
acoperită
Hărţi topografice militare 1:100 000 100%
Hărţi silvice 1:20 000 80%
Hărţi silvo-pastorale 1:50 000 65%
Hărţi silvo-pastorale 1:20 000 60%
Hărţi geologice 1:50 000 95%
Harta hidro-geologică 1:100 000 80%
În ce priveşte imaginile satelitare, există imaginile disponibile pe Internet, oferite pe pagina de

Internet a NASA (https://zulu.ssc.nasa.gov/mrsid/mrsid.pl). Începând iulie 2006 vor fi utilizate şi
imagini satelitare Ikonos, de rezoluţie 1 m, achiziţionate prin Proiectul Phare CBC „Culoar
românomaghiar pentru conservarea biodiversităţii”, datate mai-iunie 2006, care urmează a fi folosite
în aplicaţii GIS.
Tabelul 2.1.4.b. Acoperirea cu imagini satelitare

Suprafaţa
Tipul de imagine Rezoluţia
acoperită
Landsat Enhanced Thematic Mapper 1990 28,50 m 100%
Landsat Enhanced Thematic Mapper 2000 14,25 m 100%
Ikonos 2006 1m 100%
Există de asemenea mai multe straturi de date digitale: curbe de nivel, reţea hidrografică şi
de drumuri, repere toponimice, localităţi, împărţire administrativă, limite de fond forestier şi de fonduri
de vânătoare, categorii de utilizare a terenului, modele digitale de elevaţie, care sunt utilizate în
aplicaţii GIS cu ajutorul cărora se vor crea modele ale unor fenomene fizice şi biologice din parc.
2.1.5. Acoperirea fotografică
Administraţia PNAp nu dispune încă de aerofotograme cu suprafaţa parcului, existând însă o

bogată bază de date fotografică organizată pe zone, obiective turistice, tradiţii şi obiceiuri, perioade
ale anului, floră, faună, habitate.
2.1.6. Limitele PNAp
Limitele PNAp au fost stabilite prin HG 230 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din
26.03.2003, privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi
constituirea administraţiilor acestora, fiind reproduse mai jos (corecturi de toponimie au fost făcute
unde a fost cazul):
19
Limita nordică. Din vârful Măgura Fericii (1106,1 m) limita urmăreşte, spre NE, culmea principală dintre
bazinele Crişului Pietros [III-1.42.9] şi al văii Nimăieşti [42.13], până în Vf. Poienii (1626,8 m). În continuare,
limita urmăreşte culmea principală dintre bazinele hidrografice Crişului Repede [III.44] şi Someşului Mic [II1.31]
(de la izvor până la confluenţa cu Someşul Rece se numeşte Someşul Cald), prin cota 1515,4 m, Vf. Bohodei
(1653,8 m), Vf. Fântâna Rece (1652,4 m), Vf. Cârligatele (1694,3 m), cota 1650,3 m, Vf. Coasta Brăiesei
(1692,4 m), Vf. Briţei (1758,6 m), culmea Piatra Tâlharului, Vf. Micău (1639,9 m) şi Vf. Nimăiasa
(1588,9 m). Din Vf. Nimăiasa limita trece pe interfluviul dintre Valea Stanciului [III.44.4.1] şi pârâul Crăciun [III-
1.44.5.1] prin „La Nimăiasa“ (1612,0 m), cota 1584,0 m, Vf. Vârfuraşu (1687,8 m) şi se continuă spre NE, prin
şaua Între Munţi, până în Vf. Dealul Păltinişului (1785 m). În continuare, limita are o direcţie generală spre S,
pe interfluviul Valea Stanciului [III.44.4.1]/Seciu [III.44.4.2], trece prin Vf. Piatra Grăitoare (1557,1 m), Vf. Iconii
(1497,6 m) şi cota 1419,0 m. De la aceasta, limita coboară pe un interfluviu secundar prin înşeuarea cu cota
1175,0 m, până la confluenţa Valea Stanciului/Valea Arsă, apoi urcă în versantul drept al Văii Arse prin cota
1265,0 m (Dl. Răşinarilor), în Vf. Cuciulata (1485,9 m). De la Vf. Cuciulata (1485,9 m) limita este situată din
nou pe interfluviul principal dintre Crişul Repede şi Someşul Mic, trece prin şaua Prislop (1250 m), Cuciulata
(1267,2 m), cota 1245,0 m, Măgura Călăţele (1403,9 m) şi cotele 1101,1 m, 1115,0 m, până la liziera pădurii
(borna silvică 162 UP V, OS Beliş). De la liziera pădurii ocoleşte prin N intravilanul satului Bălceşti (com. Beliş),
continuă pe drumul comunal dintre Bălceşti şi Beliş (1,3 km), apoi îşi schimbă direcţia spre N, prin cotele 1103,0
m, 1104,0 m, 1099,0 m (Dl. Negru), după care urmăreşte traseul drumului comunal până în cota 1136,6 m
situată deasupra cătunului Dealu Negru
Limita estică. Din cota 1136,6 m, limita coboară la confluenţa Văii Negre cu Someşul Cald, apoi urmează în
amonte malul drept al Someşului Cald până la barajul lacului de acumulare Fântânele (extremitatea de est), de
unde se continuă spre S pe culmea secundară dintre Pârâu Valea Rea şi Pr. Ghidurilor (Pr. Mestecăniş) până
în Dâmbul Hâr (1311,5 m). În continuare limita urmăreşte culmea principală dintre bazinul hidrografic Beliş [II-
1.31.5] cu bazinele Răcătău [II-1.31.9.4] şi Dobruş [II-1.31.9.4.1] până în şaua dintre Colţău Vârfului (1652,6 m)
şi Vf. Pietroasa (1564,0 m), trecând prin Dealu Fântânele (1360,5 m), Vf. Dobruş (1413,0 m), Vf. Stânii (1461,0
m), Chicera Negrului (1496,8 m), Dl. Săştinii (1473,0 m) şi Colţău Vârfului (1652,6 m). Din şaua dintre Colţău
Vârfului (1652,6 m) şi Vf. Pietroasa (1564,0 m), limita coboară pe valea Ploştini [IV1.81.5.1] prin borna silvică
360/UP VIII, OS Gârda şi urmăreşte malul drept al pârâului Ploştini până la confluenţa acestuia cu pârâul Albac
[IV-1.81.5], pe care îl urmăreşte aval până la confluenţa cu Arieşul Mare [IV-1].
Limita sudică. De la confluenţa Albac [IV-1.81.5] / Arieşul Mare [IV-1], limita urmează spre amonte malul drept
al Arieşului Mare până la obârşia acestuia în Pasul Vârtop (1160 m) incluzând Cheile Albacului şi ocolind
intravilanul localităţilor Scărişoara, Gârda de Sus şi Arieşeni. Din Pasul Vârtop, limita urmăreşte spre S culmea
principală dintre bazinul Crişurilor [III] şi Mureş [IV-1] până în Gălişoaia (1395,5 m), apoi se continuă pe o direcţie
generală E-V pe culmea Dealu Curbăluit (1181,8 m) până la confluenţa Hoanca Moţului/Valea Corlatului, şi se
continuă aval pe malul stâng al Văii Crişul Băiţa [III.42.5] până în satul Fânaţe (com. Câmpani) la confluenţa cu
V. Brusturi.
Limita vestică. De la confluenţa Crişul Băiţa/V. Brusturi, limita urmăreşte spre N liziera pădurii (bornele silvice
227 UP I, OS Vaşcău şi 228 UP IV, OS Sudrigiu) spre podul de lângă biserica localităţii Sighiştel, de unde urcă
pe culmea secundară Dâmbul Osoiului, se continuă pe culmea dintre valea Sighiştel [III.42.5.1] şi Valea Neagră
(Valea Izbucului) [III.42.6] prin cotele 640,1 m şi 606,0 m, Vf. Brusturi (770,1 m) şi Vf. Măgurii (741,3 m). În
continuare limita traversează valea Pârăului Crăiasa prin localitatea Chişcău pe la intersecţia cu drumul care
urcă în Dealu Chişu şi se îndreaptă spre locul La Ogrăduţă (578,4 m). De aici urcă în Dealu Chişu, apoi coboară
în Valea Mare (Pietroşiţa) până la liziera pădurii (borna silvică 21 UP IV, OS Sudrigiu) pe care o urmează până
în Valea Lazului (borna silvică 229 UP IV, OS Sudrigiu – actualmente Vaşcău), apoi urcă în Vf. Plopilor (723,8
m), de unde coboară pe o culme secundară până la confluenţa Crişului Pietros [III.43.9] cu Valea Mare
Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2]. De la confluenţă urcă în Dealu Lazului (567 m) şi urmăreşte spre N
cumpăna de ape a bazinului hidrografic Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu) [III.42.9.2], trece prin cota 684,5
m, Vf. Dealu Blidaru (800,2 m) şi ajunge în Vf. Măgura Fericii (1106,1 m).
Suprafaţa PNAp determinată analitic în GIS este de 76 064 ha, din care 24 280 ha se află pe teritoriul
judeţului Bihor, 30 545 ha se află pe teritoriul judeţului Cluj şi 21 239 ha se află pe teritoriul judeţului Alba.
La marcarea în teren a limitelor PNAp s-a ţinut cont de limitele de proprietate ale terenurilor agricole
proprietate privată, astfel încât aceste parcele să nu fie fragmentate, iar prevederile prezentului Plan
20
de Management să poată fi aplicate unitar pe aceste unităţi de suprafaţă. Acolo unde limita PNAp
intersectează o astfel de suprafaţă de teren, cuprinzând peste 50% din totalul acesteia, ea a fost
inclusă integral în interiorul parcului. Dacă proporţia din suprafaţa proprietate privată situată pe limita
PNAp este sub 50% din total, ea a fost exclusă integral din teritoriul parcului.
2.1.7. Zonele de Management din PNAp
Zonarea funcţională a PNAp s-a făcut în funcţie de criteriile care stabilesc activităţile permise
a se desfăşura şi ţinând seama de necesităţile de protecţie şi conservare, conform cu specificaţiile
manualului de elaborare a planurilor de management pentru ariile protejate (Appleton, 2003). În
Anexa XV este prezentată harta zonării interne a PNAp.
Complexitatea de activităţilor umane desfăşurate în mod tradiţional pe teritoriul parcului a
contribuit în mod decisiv la structurarea zonării interne. De asemenea, conform practicii internaţionale
s-au făcut echivalările cu categoriile de management recomandate de către Uniunea Internaţională
pentru Conservarea Naturii (UICN), aceste echivalări fiind utilizate şi în legislaţia naţională în vigoare.
Astfel rezultă zone cu categorii de management diferite în cadrul parcului natural încadrat la categoria
V UICN, ceea ce trebuie să conducă la creşterea performanţelor şi eficienţei managementului ariei
protejate luate în ansamblu.
Pe teritoriul PNAp, activităţile şi intervenţiile umane sunt limitate în primul rând de

nivelul de protecţie al zonei care poate fi direct sau indirect afectată. Doar activităţile care nu
alterează sau deteriorează calitatea siturilor naturale protejate şi a fenomenelor sunt fezabile,
din punct de vedere al legislaţiei europene.
În regiunea Parcului Natural Apuseni, sunt luate în considerare două sisteme de clasificare
a zonelor din interior, şi anume Zonele de Management 1-4 care se referă la suprafaţa terenului, şi
Sistemul oficial de clasificare al peşterilor de la A la D care se referă la zonele subterane.
În vederea integrării celor două sisteme de clasificare la nivelul PNAp, se stabileşte că acolo
unde două categorii diferite se suprapun, cea mai restrictivă dintre ele prevalează în vederea limitării
activităţilor umane susceptibile de a afecta atât ecosistemele carstice cât şi zonele supraterane.
2.1.7.1. Zonele supraterane de Management din PNAp
Zonarea internă a PNAp cuprinde 4 zone de management, după cum urmează:
Tabel 2.1.6.2.a Clasificarea Zonelor de Management supraterane din PNAp:

Categoria
Cod Denumire Descriere pe scurt
UICN
Zone naturale intacte, cu habitate, specii şi/sau fenomene
naturale de mare valoare din punct de vedere al conservării şi
Rezervaţii
1 ştiinţifică. Zone sensibile şi de dimensiuni reduse în care sunt Ia
ştiinţifice
permise numai cercetarea ştiinţifică şi activităţile de
monitorizare.
Zone de Zone care îmbină funcţiile de protecţie şi conservare cu cele
2 conservare de cunoaştere a naturii. Cuprind zone cu habitate naturale cu II
specială intervenţii manageriale reduse.
21
Zone întinse cu ecosisteme seminaturale rezultate ca urmare

a intervenţiei omului de-a lungul timpului, adesea cu mare
Zone de valoare din punct de vedere biologic, geologic, geografic,
3 protecţie a hidrologic, paleontologic, istoric sau de altă natură. În aceste V
peisajului zone primează utilizarea durabilă şi cu impact redus a
resurselor naturale, în vederea asigurării nevoilor curente de
trai ale populaţiei locale şi a caracteristicilor peisajului.
Zone de intravilan ale localităţilor în care se promovează cu
Zone de precădere activităţile, cultura şi modul de viaţă tradiţional. În
4 dezvoltare aceste zone activităţile de dezvoltare trebuie să respecte -
socioeconomică principiul utilizării durabile a resurselor naturale şi să prevină
efectele negative asupra naturii.
Harta zonării PNAp în funcţie de Zonele de Management de la suprafaţă este dată în Anexa XV.
1. Rezervaţii ştiinţifice
Cuprind suprafeţe cu influenţă antropică limitată, pentru care obiectivul prioritar din punct de vedere
managerial o reprezintă protecţia şi conservarea ecosistemelor şi habitatelor naturale. Aceste zone
sunt reprezentate de următoarele enclave în care activităţile antropice sunt restrânse la cercetare
ştiinţifică şi monitorizare:
- Molhaşurile de la Izbuce (cu excepţia părţii vizitabile a rezervaţiei)
- Valea Rea – Amfiteatrul Boga (cu excepţia traseului turistic tematic spre Peştera Şura
Boghii)
- Groapa Ruginoasă
Delimitarea acestor rezervaţii ştiinţifice în teren se va face prin semne de avertizare inscripţionate cu
sigla PNAp şi textul „Rezervaţie ştiinţifică. Accesul interzis”.
Descrierea limitelor Rezervaţiilor ştiinţifice este după cum urmează:
a) Molhaşurile de la Izbuce (48,7 ha):

Limita nordică: porneşte din dreptul bornei silvice 48, situată pe drumul care delimitează la nord u.a. 27E din
UP IV Ponor al OS Beliş. Ulterior se continuă de-a lungul drumului forestier 177D (Valea Izbucu Mare) din
cadrul OS Beliş până în dreptul Cantonului Bătrâna.
Limita estică: porneşte din dreptul Cantonului Bătrâna şi se continuă pe drumul forestier 179 D (Canton Bătrâna
– Valea Izbucu Mic) până la limita dintre u.a. 14A şi 16A din UP IV Ponor al OS Beliş, pe care o urmează către
SV până în dreptul bornei silvice 22.
Limita sudică: de la borna silvică 22 se continuă de-a lungul pârâului Izbuc care delimitează la sud u.a. 15 şi
u.a. 25 din UP IV Ponor al OS Beliş, până în dreptul bornei silvice 45.
Limita vestică: de la borna silvică 45 se continuă pe liziera pădurii, urmând limitele parcelelor 25 şi 27 din UP
IV Ponor al OS Beliş, trecând prin borna 46, până la borna 48.
Parcele forestiere incluse: 14A%, 14C%, 15A-E, 16A%, 25A-D, 27A-E, 30A, 31A% din UP IV Ponor al OS
Beliş, şi 29A, B%, J% din pădurea care aparţine comunei Lazuri de Beiuş.
b) Valea Rea – Amfiteatrul Boga (606,7 ha): cuprinde partea superioară a Văii Bulz şi a Văii Boga Limita
nordică: începe în borna silvică 129 din UP II Aleu a OS Vaşcău (numit anterior Sudrigiu)şi se continuă pe limita
lizierei de pădure până în borna 165.
Limita estică: din dreptul bornei 165 coboară spre sud pe limita de culme dintre bazinul pârâului Boga şi platoul
carstic Vărăşoaia, care mărgineşte la est parcelele forestiere 90, 92, 94, 99, 100, 101 din UP II Aleu al OS
Vaşcău(numit anterior Sudrigiu), până în dreptul bornei silvice 189.
Limita sudică: din borna silvică 189 se continuă pe culmea care mărgineşte la sud Amfiteatrul Boga pe limita
de parcelă dintre u.a. 102 la nord şi u.a. 105 şi u.a. 104 la sud, până la borna silvică 190 care marchează şi
confluenţa dintre Vl. Boga şi Vl. Oşel.
Limita vestică: din borna silvică 190, limita parcurge spre nord un traseu neregulat, traversând două interfluvii
pe limita care mărgineşte la vest parcelele forestiere 103, 98, 95, 94, 93, 91, 90, 87, până în dreptul bonei 129.
22
Parcele forestiere incluse: u.a. 87-95, 98-103 din UP II Aleu al OS Vaşcău (numit anterior Sudrigiu), integral.
c) Groapa Ruginoasă (19,45 ha): este formată din u.a. 61N şi u.a. 62N din UP III Galbena al OS Vaşcău
(numit anterior Sudrigiu).
Activităţi permise:
- Cercetarea ştiinţifică şi monitorizarea/supravegherea ecosistemelor cu acordul scris al
Administraţiei PNAp.
- Patrularea personalului APNAp în scop de prevenire a activităţilor neautorizate, personalul
silvic şi personalul altor instituţii ale statului împuternicit pentru controale, în cazul în care
aceste persoane sunt în exerciţiul funcţiunii, pe bază de delegaţie şi numai însoţiţi de cel
puţin o persoană delegată special în acest sens din cadrul APNAp.
- Echipări tehnice temporare necesare pentru intervenţii de salvări montane în cazul producerii
unor accidente.
Activităţi interzise:
- Orice fel de activităţi cu excepţia celor prevăzute anterior (inclusiv vânătoarea şi pescuitul).
2. Zona de conservare specială

Reprezintă suprafeţe întinse mai puţin afectate de activităţile turistice, şi de alte activităţi antropice,
şi care au o importanţă mare din punct de vedere al conservării biodiversităţii, habitatelor şi peisajului.
În Zonele de conservare specială sunt incluse suprafeţe întinse de pădure şi păşune cu valoare mare
de conservare, precum şi pajiştile sub-alpine de pe versanţii sudici ai aliniamentului dintre Vf. Poienii
– Vf. Nimăiasa, pajiştile montane din Platoul carstic Vărăşoaia (parţial), Platoul carstic
Padiş (parţial), Depresiunea Bălileasa, Platoul carstic Ocoale – Gheţar (parţial), Poiana Florilor,
Poiana Tomnatec, Poiana Onceasa, Poiana Ponor, întreaga arie aflată la nord de Valea Stanciului
(dintre Şaua Între Munţi şi Lespezi), zone de stâncării, chei, defilee şi canioane, cum sunt Piatra
Bulzului, Pietrele Negre, Cetăţile Ponorului, Cheile Galbenei, Valea Sighiştelului, Valea Seacă,
Valea Alunul Mare, Cheile Someşului Cald, Cheile Gârdişoarei, Cheile Ordâncuşii, Cheile Albacului,
Cheile Mândruţului, Cheile Văii Stanciului, Pietrele Albe, Piatra Grăitoare (din jud. Cluj), Lespezile.
Traseele turistice care străbat această zonă pot fi echipate numai cu o infrastructură de mică amploare
(cabluri de susţinere, balcoane, scări, panouri indicatoare şi de avertizare, locuri de popas de mici
dimensiuni). Aceste trasee trebuie să fie amenajate în concordanţă cu cerinţele ecosistemelor pentru
a avea un impact cât mai redus, şi de asemenea să fie bine întreţinute şi supravegheate de echipele
Salvamont şi de personalul parcului în vederea respectării lor de către turişti.
De asemenea, în această zonă este inclusă şi partea vizitabilă a rezervaţiei ştiinţifice Molhaşurile de
la Izbuce, unde se găseşte infrastructura de vizitare, precum şi traseul tematic de vizitare a P. Şura
Boghii, care străbate rezervaţia ştiinţifică Valea Rea – Amfiteatrul Boga, pe o bandă de 2 m de o parte
şi cealaltă a potecii de acces, inclusiv P. Şura Boghii.
Suprafeţele incluse în Zona de Conservare Specială în funcţie de proprietari, administratori şi

amplasare sunt următoarele:
Păduri:
- Statul Român – RNP (UP VI Gârda Seacă, OS Gârda): u.a. 22A-B, 23A, 23D, 32A-C, 33A-D, 34A-B,
35A-D, 36A-C, 37A-B, 38A-C, 39A-B, 40A-B, 41, 42A-B, 43A-C, 44A-D, 45A-B, 46A-C, 47, 48, 49A-B,
50A-B, 51A-B, 52A-C, 53, 100A-E, 101A-C, 101N, 102A-B, 103A-B, 104A-D, 112A-F, 121A, 121C, 122G-
I, e20, e53, e54, e55, e56
- Statul Român – RNP (UP VII Scărişoara, OS Gârda): u.a. 1, 2A-B, 2N, 35, 58N, 61N, 65N, 70D, 70N1,
84, 85, 86B%, 86N1, 86N2
- Statul Român – RNP (UP II Aleu, OS Vaşcău – înainte OS Sudrigiu): u.a. 23B, 24, 25, 26, 27, 28,
23
30A-D, 30N1, 30N2, 31A-F, 31N1, 31N2, 31N3, 86A-C, 96A-G, 97B, 97N2, 104A, 104N1, 105A-D, 106AD,
106N1, 106N2, 123A-G, 124A-D, 127A-D, 128A-F, 129A-D, 130A-G, 131A-B, 132A-F, 133, 134A-B,
135A-B, 139A-D, 140A-E, 141A-C, 147, 149A, 150A-B, 151A-D, 152A-C, 153A-D, 154A-D, 155A-C,
156A-D, 157A-E, 157M1, 158A-E, 159A-C, 160A-B, 161A-E, 162, 163A-E, 164A-F, 165A-F, 166A-D,
167A-E, 168A-B, 169A-C, 170A-D, 171A-J, 171M1, 172A-D, 173A-F, 174A-F, 174N1, 175A-E, 176A-D,
177A-D, 178A-E, 179A-D, 180A-F, 181A-B, 182A-C, 183A-D, 184A-C, 186, 187, 188A-B, 190, 198, e2 -
Statul Român – RNP (UP III Galbena, OS Vaşcău – înainte OS Sudrigiu): u.a. 1A-B, 2A, 2N1, 4A,
4N1, 6A, 6N1, 8A-C, 10A-C, 11A-D, 12A-B, 13A-E, 14A-D, 14M1, 14M2, 15A-C, 16A-B, 16M1, 16N1,
17A-B, 18A-B, 19A-B, 20A-B, 21A-B, 22A-B, 23A-B, 24A-C, 25A-B, 26, 27A-B, 72A73A-B, 74A-C, 81C,
82, 91, 92A-B, 92N1, 94A, 94N1, e1, e2, e17
- Statul Român – RNP (UP IV Chişcău, OS Vaşcău – înainte OS Sudrigiu): u.a. 86A-G, 87A-B, 88, 89,
92A-C, 97, 98, 99, 100A-B, 101A-C, 102A-E
- Statul Român – RNP (UP I Băiţa, OS Vaşcău): u.a. 29N1, 120N1, 120N2
- Statul Român – RNP (UP IV Ponor, OS Beliş): u.a. 22B, 22D, 55A-E, 56A-G, 57A-C, 58A-E, 59A-C,
59E, 62A%, 62B%, 63A-B, 64A, 64B%, 65A-C, 65D%, 66A-D, 68A-B, 68C%, 68D-F, 69A-C, 69H, 70AD,
71A-D, 72A-B, 73C, 76A-D, 77A-D, 78A-C, 79A-C, 80, 81A-B, 82A-B, 83A-B, 84A-B, 85, 86A-D, 87,
88A-B, 89A-C, 90, 91, 92, 93, 94A-C, 95A-C, 96A-B, 97A-C, 98A-G, 99A-F, 99N, 100A-B, 101A-B, 102A-
C, 103A-D, 104A-F, 105A-B, 106A-F, 107A-E, 108A-B, 109, 110A-F, 111A-D, 112A-B, 113A-B, 113N,
114A-B, 114N, 115A-E, 115N, 116A-C, 117A-B, 118A-C, 119A-B, 120A-D, 121A-B, 122A-C, 122N1,
122N2, 123A-L, 123N, 124, 125A-D, 125N, 126A-B, 127A-B, 128A-B, 129A-D, 130, 131A-E, 132A-B,
132V, 133A-F, 134A-E, 135A-C, 136A-C, 137A-B, 138A-B, 139A, 139V, 140A-C, 141A-F, 142A-C, 143A-
C, 144A-C, 145A-C, 146, 147, 148, 149, 150A-B, 151A-D, 152A-B, 153A-B, 154A-D, 155A-B, 156A-B,
157, 158A-C, 159A-B, 160A-B, 161, 162A-D, 163A-E, 164A-C, 165A-C, 166A-C, 167A-B, 168A-B, 169AC,
170A-B, 171A-B, 172A-B, 173A-C, 174A-E, 175A-C
- Statul Român – RNP (UP IV Scrind-Răchiţele, OS Huedin): u.a. 56A-D, 57A-D, 58A-C, 59A-F, 60A-C,
61A-E, 62A-D, 63A-D, 64A-B, 65A-E, 66A-E, 67A-C, 68A-F, 69A-D, 70A-D, 76A-G, 77A-C, 78A-E, 78V,
79A-D, 80A-F, 80V, 81A-D, 82A-D
- Primăria Comunei Bunteşti (OS Cerbu – înainte în UP II Aleu a OS Sudrigiu): u.a. 145, 146, 148, 186%,
187%, 188%, 189, 190%
- Primăria Comunei Bunteşti (UP IV Ponor, OS Beliş): u.a. 73A-B, 74A-B, 75A-C
- Primăria Comunei Lazuri de Beiuş (UP IV Ponor, OS Beliş): u.a. 22A, 22C, 23A-C, 24A-B, 26
- Primăria Comunei Câmpani1 (OS Lunca, înainte în UP IV Chişcău a OS Sudrigiu): u.a. 21, 23B-C, 24A-
B, 25A-E, 26A-B, 27A-D, 28A-E, 29
- Primăria Comunei Mărgău2 (OS Mărgău, înainte păşuni împădurite): u.a. 7A-C, 8A-C, 9A-D, 10, 51,
52A-D, 53A-D, 54A-B inclusiv cele două suprafeţe de păşune cuprinse în interiorul acestor parcele
forestiere
- Primăria Comunei Pietroasa3 (OS Pietroasa, înainte în UP II Aleu a OS Sudrigiu): u.a. 57C%, 58A%,
58N1, 61, 79A-C, 80A-D, 81A-C, 84A-B, 85A-D, precum şi parcela 135D (după vechea numerotare de la
UP II Aleu)
- Primăria Comunei Pietroasa4 (OS Pietroasa, înainte în UP IV Chişcău a OS Sudrigiu): u.a. 103A-F
- Primăria Comunei Rieni (UP IV Ponor, OS Beliş): u.a. 57D% (situaţie neclară la data realizării PM)
- Persoane fizice (UP VI Gârda Seacă, OS Gârda): u.a. 122%
- Persoane fizice (UP VII Scărişoara, OS Gârda): u.a. 1%, 2%, 35%, 84%, 85%
- Primăria Comunei Rieni (OS Cerbu – înainte în UP II Aleu a OS Sudrigiu): u.a. 142, 143, 144, 161%,
191, 192, 193
De asemenea, în Zona de Conservare Specială sunt incluse enclavele cuprinse în interiorul acestor
suprafeţe de pădure.
1 Numerele parcelelor sunt cele de la OS Lunca, renumerotate în urma retrocedării suprafeţelor din fostul UP IV Chişcău
al OS Sudrigiu
2 Numerele parcelelor sunt cele din Amenajamentul OS Mărgău, renumerotate în urma transformării în fond forestier a
suprafeţelor de păşuni împădurite.

3 Numerele parcelelor sunt cele din Amenajamentul OS Pietroasa, renumerotate în urma retrocedării suprafeţelor din UP
II Aleu al fostului OS Sudrigiu.

4 Numerele parcelelor sunt cele din Amenajamentul OS Pietroasa, renumerotate în urma retrocedării suprafeţelor din UP
IV Chişcău al fostului OS Sudrigiu.
24
Menţiune: toate u.a. cu funcţiuni administrative şi pe care sunt amplasate cantoane silvice sunt
actualmente incluse în Zona de protecţie a peisajului, chiar dacă sunt înconjurate de Zone de conservare
specială.
Păşuni:
- Primăria Comunei Bunteşti: parcelele 55 (trup Mierăganul), 56, 57, 58, 59, 60 (trup Padiş-Vărăşoaia), 61-
62 (trup Faţa Măgurii), 67 (trup Piatra Moaţa), 69, 70, 71, 72 (trup Padiş), 191 (trup Fântâna ReceBohodei)
– de pe suprafaţa OS Vaşcău, fost OS Sudrigiu; parcelele 139-140 (trup Voiosu-Cuciulat) – de pe suprafaţa
OS Remeţi
- Primăria Comunei Lazuri de Beiuş: parcelele 194, 195 (trup La Gropi) de pe suprafaţa OS Vaşcău, fost
OS Sudrigiu
- Primăria Comunei Pietroasa: parcelele 108% - suprafaţa la S de cumpăna de ape a Văii Sighiştelului
(trup Brusturi), 113, 144 (trup Măgura-Dosuri), parcela 77 (trup Ponor) de pe suprafaţa OS Beliş, parcelele
73% - fără suprafaţa aferentă Campingului „La Grajduri”, 74, 75 (trup Bălileasa), 78 (trup Urzicaru), 112%
(trup Măgura-Dosuri) (doar proiecţia la suprafaţă a P. Urşilor) de pe suprafaţa OS Vaşcău, fost OS Sudrigiu;
parcelele 128,129 (trup Onceasa-Tâlharu), 137 (trup Hergheteu-P. Grăitoare) de pe suprafaţa OS Remeţi
- Primăria Comunei Rieni: parcelele 65 (trup Măgura), 66 (trup Faţa Măgurii) şi 68 (trup Piatra Roşu) de pe
suprafaţa OS Vaşcău, fost OS Sudrigiu
- Primăria Comunei Săcuieu: parcelele 60% (trup Vârfuraş I), 61-63 (trup Făget) de pe suprafaţa OS Huedin
- Primăria Comunei Tărcaia: parcelele 186-188 (trup Cornu-Piatra Arsă) de pe suprafaţa OS Sudrigiu
- Primăria Comunei Câmpani: parcela 145 (trup La Muncel) de pe suprafaţa OS Sudrigiu
- proprietate neclarificată până la data elaborării PM al PNAp: parcela 142 (trup Ştevia), apare în vechile
hărţi silvo-pastorale ale OS Remeţi, precum şi ca enclavă în UP IV Ponor a OS Beliş
Fâneţe:
- Băliceana (pe suprafaţa OS Gârda, UP VI Gârda Seacă)
- Pietrele Albe (OS Huedin, UP IV Scrind-Răchiţele)
- P-na Tomnatec, mai puţin suprafaţa cuprinsă între u.a. 80 şi u.a. 72C din UP III Galbena, OS Vaşcău
(zona Cantonului Forestier Păuleasa)
- Fâneţele situate în interiorul bazinului de drenaj al Văii Sighiştelului, pe limita cumpenei de ape.
Drumurile forestiere şi de acces auto pe porţiunile care traversează Zonele de Conservare

Specială.
- Activităţile prevăzute ca permise în Rezervaţiile Ştiinţifice;
- Turismul controlat (numai pe trasee turistice amenajate, iar popasul se poate face doar în locurile
de popas amenajate);
- Utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit
- Păşunatul numai cu animalele domestice proprietatea membrilor comunităţilor care deţin
respectivele păşuni, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele aprobate de
Administraţia PNAp, în baza studiilor privind capacitatea de suport astfel încât să nu fie afectate
habitatele naturale şi speciile de floră şi faună;
- Intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii sau ecosisteme
care constituie obiectul protecţiei, cu înştiinţarea proprietarului şi acordul Consiliului Ştiinţific al
APNAp;
- Intervenţiile în scopul reabilitării unor ecosisteme degradate, cu acordul Consiliului Ştiinţific al
APNAp;
- Acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi naturale, cu aprobarea Administraţiei PNAp în
urma obţinerii avizului din partea Consiliului Ştiinţific al APNAp şi din partea ministerului de resort;
- Acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri şi de monitorizare a acestora,
cu aprobarea Administraţiei PNAp în urma obţinerii avizului din partea Consiliului Ştiinţific al
APNAp şi din partea ministerului de resort.
- Echiparea tehnică a unor trasee de alpinism, escaladă sau canyoning, cu aprobarea
Administraţiei PNAp în urma obţinerii avizului din partea Consiliului Ştiinţific al PNAp
25
- Echipări tehnice temporare necesare pentru intervenţii de salvări montane în cazul producerii
unor accidente, cu consultarea directă a APNAp.
- Orice alte activităţi de intervenţie rezultate din situaţii de forţă majoră cu acordul Administraţiei
PNAp.
- Accesul pe drumurile publice, în zona de intravilan Padiş şi în locurile de campare, precum şi pe
traseele turistice marcate.
- Dezvoltarea activităţilor de turism controlat reglementate prin prevederile Regulamentului PNAp.
Dezvoltarea serviciilor turistice va fi dimensionată în conformitate cu numărul de vizitatori stabilit
de către Administraţia PNAp pentru diversele zone.
- Accesul autovehiculelor pe drumurile publice, cu limitarea vitezei la 30 km/h.
- Se interzic orice fel de activităţi cu excepţia celor prevăzute anterior (inclusiv activităţi care sunt
incompatibile cu conservarea naturii precum vânătoarea, pescuitul, activităţi care presupun
realizarea de construcţii cu caracter permanent altele decât cele care deservesc infrastructura
administrativă a parcului, activităţi turistice de masă sau orice alte activităţi care implică prezenţa
în zonă a unui grup mai mare de 10 persoane şi a logisticii aferente, fără acordul prealabil al
Administraţiei PNAp).
- Accesul spre intrările peşterilor din Zona de Conservare Specială care nu sunt incluse în traseele
turistice oficiale, fără acordul Administraţiei PNAp.
- Accesul autovehiculelor este interzis pe orice fel de drumuri din PNAp cu excepţia drumurilor
naţionale, drumurilor judeţene, drumurilor comunale şi drumurilor forestiere cu drept de servitute
pentru comunităţile locale (vezi Tabelul din Anexa XI).
- Accesul public cu orice fel de autovehicule (inclusiv vehicule „tot-teren”) în afara căilor de acces
este interzis fără acordul scris al Administraţiei PNAp.
3. Zona de protecţie a peisajului

Este zona de extravilan din interiorul parcului, situată în afara Zonei de Conservare Specială şi a
Rezervaţiilor Ştiinţifice. În această zonă se desfăşoară activităţi tradiţionale de utilizare a terenului (în
păduri, păşuni, fâneţe şi terenurile pe care sunt amplasate sălaşele de vară tradiţionale ca locuinţe cu
caracter temporar ale localnicilor) şi activităţi turistice.
Totodată în această categorie sunt incluse: suprafaţa luciului de apă a lacului de acumulare
Fântânele, împreună cu lucrările hidrotehnice aferente, suprafaţa campingurilor din P-na Glăvoi („La
Grajduri”), de la intrarea pe Vl. Sighiştelului, de la Ic Ponor şi de la Ponor („Runcul Ars”), suprafeţele
pe care sunt amplasate cantoanele silvice din PNAp (u.a.-urile reprezentând construcţii şi terenuri
administrative), şi suprafeţele cu infrastructură construită situate în extravilan din Şesul Padiş (Centrul
de Vizitare şi Informare Turistică al PNAp), Platoul carstic Vărăşoaia (Cabana Vărăşoaia).
Prioritatea de management o reprezintă utilizarea durabilă a resurselor naturale de către comunităţile

locale din PNAp. În aceste zone se permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu respectarea principiului
de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative asupra
ecosistemelor.
Suprafeţele de teren în care este permisă realizarea de construcţii conform Planurilor Urbanistice
Generale sunt limitate la suprafeţele stabilite în prezent de aceste planuri, şi aprobate de către CŞ al
APNAp. Dezvoltarea socio-economică spaţială pe teritoriul PNAp trebuie să facă obiectul dezbaterii
în cadrul CCA, iar începerea demersurilor privind extinderea zonelor de intravilan în zonele de
extravilan se face numai ca urmare a aprobării CCA şi CŞ ale Administraţiei PNAp.
Activităţi permise
- Activităţile prevăzute ca permise în Zona de Conservare Specială;
- Activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile din păduri şi păşuni, în limita
capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus;
26
- Recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea

normativelor în vigoare. Aceste activităţi sunt permise numai localnicilor şi vizitatorilor şi numai
în cantităţi mici pentru consumul propriu. Pentru recoltarea unor cantităţi mari din aceste
resurse, persoanele din comunităţile locale, precum şi alte persoane fizice şi juridice care
deţin sau administrează terenuri în interiorul parcului au nevoie de acordul scris al
Administraţiei PNAp;
- Lucrări de împăduriri, îngrijire şi conducere a arboretelor tinere, lucrări de conservare şi lucrări
de igienizare;
- Activităţile de restaurare a păşunilor, pădurilor şi a altor habitate tipice pentru peisaj;
- Aplicarea de tratamente cu grad mare de intensivitate, care promovează regenerarea pe cale
naturală a arboretelor. Se pot aplica: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit,
tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive cu perioadă
lungă de regenerare, tratamentul tăierilor rase în benzi sau în parchete mici, în cazul
molidişurilor pure, şi tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie,
precum şi tratamentele tăierilor succesive şi progresive clasice sau în margine de masiv;
- Activităţile de vânătoare şi pescuit în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi în limitele
cotelor aprobate de către Administraţia PNAp;
- În zonele de campare, precum şi în sectoarele peşterilor amenajate turistic, activităţile
permise sunt reglementate prin regulamentele de funcţionare şi vizitare ale acestora aprobate
în prealabil de Administraţia PNAp.
- Accesul cu orice fel de autovehicule, inclusiv cele de teren numai pe drumurile pe care este
permis accesul public.
- Orice alte activităţi aprobate de Administraţia PNAp, care nu pun în pericol conservarea
patrimoniului natural al parcului.
Activităţi interzise
- Orice fel de activităţi cu excepţia celor prevăzute anterior;
- Activităţile de vânătoare şi pescuit pentru speciile protejate prin legislaţia naţională;
- Recoltarea de ciuperci şi de plante medicinale de către persoane fizice sau juridice din afara
PNAp, precum şi încheierea de contracte de achiziţii de astfel de resurse de către comunele
din PNAp care nu sunt în beneficiul comunităţilor locale;
- Accesul public cu orice fel de autovehicule în afara căilor de acces este interzis fără aprobarea
scrisă din partea Administraţiei PNAp.
- Realizarea de noi clădiri cu caracter permanent în extravilan, excepţie făcând construcţiile de
utilitate publică, cu avizul favorabil din partea Consiliului Ştiinţific al PNAp;
- Activităţi care sunt incompatibile cu cele de turism durabil, şi care nu au aprobarea Consiliului
Ştiinţific al PNAp.
4. Zona de dezvoltare durabilă socio-economică

Cuprinde zone de intravilan a localităţilor răspândite pe teritoriul parcului, satele şi cătunele
tradiţionale care dau specificul acestei zone şi porţiunea din intravilanul oraşului Nucet cuprinsă în
PNAp.
De asemenea aici se regăsesc zonele de intravilan al satelor de vacanţă şi staţiunilor turistice de
interes naţional în PNAp, unde este permisă realizarea de construcţii cu caracter turistic, care sunt
utilizate temporar, în limita locurilor prevăzute în autorizaţie, cu respectarea Regulamentului de
Urbanism pentru Zone Turistice din cadrul Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al PNAp
(vezi Anexa I). Acestea sunt satele de vacanţă Boga (jud. Bihor) şi Vârtop (jud. Bihor şi Alba),
Staţiunea Turistică Fântânele (jud. Cluj). În aceste zone se desfăşoară activităţi de valorificare a
potenţialului turistic, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile şi ale Planurilor de Amenajare
a Teritoriului armonizate cu necesităţile de management ale PNAp.
De asemenea, în această zonă este inclusă şi zona turistică construită Padiş (în limita intravilanului
UTR 23 al Comunei Budureasa – jud. Bihor, 17,8 ha).
27
Acestea sunt zone locuite cu caracter permanent sau temporar, în care este promovată o dezvoltare
socio-economică durabilă, bazată în principal pe utilizarea resurselor naturale locale prin procedee şi
tehnici tradiţionale cu impact redus asupra mediului.
Toate construcţiile care vor fi realizate în această zonă vor trebui să fie proiectate utilizând elemente
de arhitectură locală şi preferabil materiale de construcţii specifice locale.
În aceste zone se pot desfăşura activităţi de gospodărire/valorificare a resurselor naturale şi a
potenţialului turistic, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile şi ale Planurilor de Amenajare
a Teritoriului armonizate cu necesităţile de management ale PNAp.
Activităţi permise
- Activităţile socio-economice (administrative, educative, culturale, producţie de bunuri şi
servicii) conforme cu planurile de dezvoltare locale în vigoare la nivel de comună/oraş şi care
nu contravin obiectivelor prezentului Plan de Management şi scopului declarării parcului;
- Utilizarea extensivă a terenurilor pentru agricultură, zootehnie şi piscicultură la scară redusă,
astfel încât să asigure necesarul de aprovizionare pentru populaţia locală şi pentru
dezvoltarea sectorului local de servicii turistice;
- Activităţile cu scop de recreere şi turistice;
- Realizarea facilităţilor cu scop turistic şi de recreere, însoţite în mod obligatoriu de
infrastructura adecvată (alimentare cu apă, sisteme de tratare a apelor uzate şi evacuare a
deşeurilor), cu condiţia realizării de Studii de Evaluare a Impactului asupra Mediului de către
instituţiile abilitate respectând limitele capacităţii de suport a ecosistemelor care vor fi
afectate;
- Pentru zona turistică Padiş, este permisă realizarea de construcţii de următoarele categorii:
cabane, moteluri, campinguri, unităţi de alimentaţie publică cum ar fi restaurante sau baruri.
Dată fiind sensibilitatea şi vulnerabilitatea ecosistemelor înconjurătoare, pentru intravilanul
Padiş se va solicita avizul Consiliului Ştiinţific şi după aprobarea de către acesta a Planului
Urbanistic General.
Activităţi interzise
- Activităţi economice industriale de capacităţi mari pentru prelucrarea de resurse şi producţie
de bunuri;
- Locuirea cu caracter permanent şi dezvoltarea activităţilor de tipul gospodăriilor agricole
rurale cu excepţia vetrelor locuite permanent în mod tradiţional în satele de vacanţă şi
staţiunile turistice de interes naţional;
- Dezvoltarea unor capacităţi industriale de procesare şi producţie, care prin materia primă
utilizată să depăşească zona de provenienţă a resurselor naturale locale şi/sau care să
determine migrarea şi concentrarea forţei de muncă din afara zonei parcului;
- Utilizarea intensivă a terenurilor agricole;
- Dezvoltarea de centre locuite suprapopulate care sunt generatore de impact negativ ridicat
asupra mediului şi care nu sunt conforme cu obiectivele de management ale parcului;
- Orice activităţi care contravin obiectivelor de management ale PNAp şi care prin efectele
generate modifică starea ecosistemelor înconjurătoare astfel încât acestea nu vor mai
corespunde scopului pentru care a fost declarată această arie protejată.
2.1.7.2. Clasificarea peşterilor din PNAp
Clasificarea peşterilor se face în conformitate cu specificaţiile Legii nr. 462/2001 şi ale OM nr.
604/2005 privind clasificarea peşterilor, după cum urmează:
- „Clasa A: peşteri de valoare excepţională care, prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor
sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional;
- Clasa B: peşteri de importanţă naţională care se disting prin mărime, raritatea resurselor şi
prin potenţial turistic;
28
- Clasa C: peşteri de importanţă locală, protejate pentru semnificaţia lor geologică, peisagistică,
hidrologică, istorică sau pentru dimensiunile lor;
- Clasa D: peşteri care nu întrunesc condiţiile pentru a fi incluse în clasele A, B şi C.” (L.
462/2001).
Peşterile de Clasă A din PNAp, sau sectoarele de peşteră de Clasă A sunt

enumerate în tabelul de mai jos:
Tabel 2.1.7.2.a. Peşteri de Clasă A din PNAp

Nr. Clasificare Sector
Crt. Jud. Sit exocarstic Denumire
Denumire Clasificare
1 Alba Sistemul carstic Gheţarul de la Scărişoara A zona turistică B
2 Alba Ocoale - Gheţar P. Pojarul Poliţei A
3 Alba Avenul de la Tău A
4 Alba P. Hoanca Apei A
5 Alba P. de sub Zgurăşti A zona intrării B
6 Alba Valea Albacului P. Dârninii A
7 Bihor Gheţarul Focul Viu A
8 Bihor P. Urşilor - Chişcău A zona turistică B
9 Bihor P. lui Micula A
10 Bihor P. Smeilor de la Onceasa A
11 Bihor P. Piatra Altarului A
Complexul sector
12 Bihor P. Rece B A
carstic din Valea postsifon
13 Bihor Ponorului P. Poarta Alunului B sector final A
14 Bihor P. cu Oase A
Sistemul carstic Galeria
15 Bihor Peştera Cerbului P. Cerbului B Helictitelor A
– Avenul cu (capătul nordic)
16 Bihor Vacă Avenul cu Vacă B Galeria Jderilor A
17 Cluj P. Vârfuraşu A
Reţeaua Avenul sectorul intrare
18 Cluj P. Mare (de pe Valea Firei) A B
Poieniţa – activ
Peştera
19 Cluj Humpleu Avenul Poieniţa A
Sursa: OMMGA 604/2005 pentru aprobarea clasificării

peşterilor şi a sectoarelor de peşteri – arii naturale protejate
Peşterile noi-descoperite în PNAp intră sub un regim excepţional de protecţie similar cu al Clasei A
cu excepţia asigurării continuării explorării şi cercetării cu acordul Administraţiei PNAp până la
clasificarea lor oficială.
Pentru fiecare peşteră de Clasa A, precum şi pentru peşterile neclasificate din Rezervaţiile Ştiinţifice
de la suprafaţă a căror galerii continuă în afara acestei zone se va efectua în următorii 10 ani un
studiu pentru stabilirea necesităţii declarării unei zone de protecţie supraterană care poate fi proiecţia
la suprafaţă a cavităţilor şi/sau bazinului de recepţie a sistemului hidrocarstic subteran, zonă care va
fi reîncadrată în zona de management considerată a fi necesară.
Indiferent de clasificarea lor, peşterile care au intrarea situată doar într-una dintre Rezervaţiile
Ştiinţifice de suprafaţă (Zone 1) pot fi accesate doar în conformitate cu condiţiile stabilite pentru
accesul în aceste rezervaţii, cu excepţia traseului tematic spre Peştera Şura Boghii (vezi descrierea
Zonelor de Management supraterane 1 şi 2).
29
Semnalarea peşterilor de Clasă A în teren se va face prin semne de avertizare inscripţionate cu sigla
PNAp şi textul „Accesul interzis”, instalate la intrarea acestora.
- Cercetarea ştiinţifică, explorarea, cartarea, activităţile de documentare şi monitorizare a
ecosistemelor subterane în baza autorizaţiei emise de Academia Română, conform
prevederilor legale (art. 31, paragraf 8 din L. 462/2001), şi cu acordul scris al Administraţiei
PNAp.
- Pentru peşterile neclasificate, toate activităţile de explorare, cartare şi cercetare ştiinţifică pot
fi desfăşurate numai cu acordul scris al Administraţiei PNAp.
- Echipări tehnice temporare necesare pentru intervenţii de salvări din peşteri în cazul
producerii unor accidente.
- Orice fel de activităţi cu excepţia celor prevăzute anterior.
Peşterile de Clasă B din PNAp, sau sectoarele de peşteră de Clasă B sunt

Tabel 2.1.7.2.b. Peşteri de Clasă B din PNAp

Sistemul carstic
1 Alba Gheţarul de la Scărişoara A zona turistică B
Ocoale - Gheţar
Peştera Gheţarul de la
2 Alba B
Vârtop
Avenul din Hoanca
3 Alba B
Urzicarului
4 Alba Sistemul Coibe Coiba Mare B
5 Alba – Izbucul Tăuz Hodobana B
6 Alba Avenul cu Două Intrări B
Sistemul carstic
7 Alba Avenul din Şesuri B
Ocoale – Gheţar
8 P. de sub Zgurăşti A zona intrării B
9 Bihor Cetăţile Ponorului B zona turistică C
10 Bihor P. Urşilor - Chişcău A zona turistică B
11 Bihor Peştera Ponorul Mare B
12 Bihor Complexul Peştera Rece B sector postsifon A
13 Bihor carstic din Valea Peştera Diaclază B
14 Bihor Ponorului Peştera Poarta Alunului B sector final A
15 Bihor Izbucul Alunul Mic B
Sistemul carstic Galeria
14 Bihor Peştera Cerbului Peştera Cerbului B Helictitelor A
– Avenul cu (capătul nordic)
15 Bihor Vacă Avenul cu Vacă B Galeria Jderilor A
sectorul intrare
16 Cluj P. Mare (de pe Valea Firei) A B
activ
30
- Cercetarea ştiinţifică, explorarea, cartarea, activităţile de documentare şi monitorizare a

ecosistemelor subterane, activităţi de ecoturism în baza autorizaţiei emise de Academia
Română, conform prevederilor legale (art. 31, paragraf 8 din L. 462/2001), şi cu acordul scris
al Administraţiei PNAp;
- Echipări tehnice temporare necesare pentru intervenţii de salvări din peşteri în cazul
producerii unor accidente;
- Activităţile de turism organizat în peşterile care sunt amenajate în acest scop, în conformitate
cu Regulamentele de Organizare şi Funcţionare ale acestora (P. Urşilor şi Gheţarul
Scărişoara); Activităţi interzise:
Peşterile de Clasă C din PNAp, sau sectoarele de peşteră de Clasă C sunt

Tabel 2.1.7.2.c. Peşteri de Clasă C din PNAp

1 Alba Sistemul Coibe - Coiba Mică C
2 Alba Izbucul Tăuz Izbucul Tăuzului C
3 Alba Sistemul carstic Izbucul Coteţul Dobreştilor C
4 Alba Ocoale - Gheţar Izbucul Poliţei C
5 Alba Peştera Poarta lui Ionele C
6 Alba Valea Albacului Izbucul Mătişeşti C
7 Bihor Avenul Borţig C
8 Bihor Cetăţile Ponorului B zona turistică C
9 Bihor Cetăţile Rădesei C
- Explorările speologice, cercetarea ştiinţifică, amenajările turistice sau al altor forme de
valorificare, cum ar fi speoterapia sau captarea apei subterane pe baza autorizaţiilor emise
de autoritatea locală responsabilă” (L. 462/2001), cu acordul scris al Administraţiei PNAp,
numai dacă aceste peşteri sunt situate în zonele în care sunt permise activităţile respective.
- În peşterile a căror intrare este situată în Zonele de Conservare Specială, în afara traseelor
turistice, accesul se face cu numai acordul scris al Administraţiei PNAp;
- În peşterile a căror intrare este situată în Zonele de Conservare Specială, pe traseele turistice,
este permisă vizitarea numai acolo unde există amenajări speciale cu acest scop (numai pe
porţiunea amenajată) şi/sau sunt semnalate prin panouri informative ale traseului turistic sau
la intrarea în peşteră.
Peşterile de Clasă D din PNAp

Sunt toate peşterile neclasificate până la ora actuală.
Administraţia PNAp împreună cu diverşi colaboratori intenţionează să colecteze informaţiile necesare
pentru extinderea clasificării şi asupra altor peşteri importante situate pe teritoriul PNAp.
31
2.1.8. Importanţa PNAp ca şi coridor de conservare a biodiverstăţii
Pe harta UE a bioregiunilor din Europa (ETC, 2002), Munţii Apuseni reprezintă o zonă distinctă
(vezi harta de la pagina 4). De fapt, Munţii Apuseni constituie o legătură importantă între două regiuni
biogeografice importante: Munţii Carpaţi ca parte a regiunii alpine europene şi regiunea panonică,
reprezentată de exemplu de parcurile naţionale Hortobagy şi Körös-Maros din estul Ungariei. Acesta
din urmă are o conexiune transfrontalieră cu România prin intermediul zonelor umede de la Kis-Sarret
şi aria protejată de la Cefa din România situată în vecinătatea acestora (la S de Oradea), propusă în
martie 2006 ca şi nou parc natural pentru România şi sistem de zone umede protejate transfrontaliere.
Această calitate internaţională de coridor pentru migraţie a fost pusă în evidenţă prin studierea
fenomenului migraţiei la speciile protejate de lilieci. Cea mai vestită colonie de lilieci din Ungaria, cea
de la Geszt (zonele umede de la Kis-Sarret), prezintă mii de exemplare de lilieci. Cercetările
specialiştilor maghiari întreprinse în ultimele două decenii au relevat faptul că liliecii din aceste colonii
se hrănesc şi se înmulţesc în zona lacurilor de pe câmpia Crişurilor/Koros şi a Tisei/Tisza, migrând în
fiecare an cu scopul iernatului spre peşterile din Munţii Bihorului şi Pădurea
Craiului (Dobrosi şi Gulyas, 1997) (vezi de asemenea harta de la Anexa XVI). Astfel, exemplare de
Rhinolophus ferrumequinum care au fost inelate la Geszt, au fost în iarna aceluiaşi an observate la
Peştera Meziad, la NV de limita PNAp (Szodoray-Paradi, comunicare personală).
Mai mult se ştie că diverse specii de păsări, protejate la nivel naţional şi european folosesc
acest culoar de migraţie, cum ar fi viesparul (Pernis apivorus), şerparul (Circaetus gallicus), fâsă de
munte (Anthus spiroletta), codobatura albă (Motacilla alba), ciocârlia (Alauda arvensis), cojoaica de
pădure (Certhia familiaris) şi fluierarul de zăvoi (Actitis hypoleucos).
Din alt punct de vedere, Munţii Apuseni sunt integraţi în regiunea biogeografică alpină, fiind
conectat cu celelalte masive muntoase din Carpaţii Occidentali, cum ar fi masivul Poiana Ruscă la
S. În PNAp întâlnim specii de floră şi faună tipice pentru Munţii Carpaţi, îndeosebi la acele specii
mobile care pot depăşi bariera reprezentată de culoarul râului Mureş. Acesta constituie o barieră
puternică datorită şoselelor şi aşezărilot umane aferente, care nu poate fi străbătută însă de specii care
evită zonele puternic antropizate, ca de exemplu ursul brun (Ursus arctos).
2.2. Mediul fizic
2.2.1. Geologie
Istoricul cercetărilor geologice

În 1838, Th. Krautner scrie lucrarea „Observaţiuni geologice în Munţii Bihor” unde descrie
depozitele sedimentare, rocile eruptive şi rocile de contact, fiind primul care încearcă să dea o
explicaţie structural genetică asupra granodioritelor. Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea,
diverşi geologi precum K. Peters (în 1860), Georg Primics (1890), Julius Szadesczki (1904-1907),
Moritz şi Palfy (1913) întreprind diverse studii şi cercetări în zona Masivelor Bihorul şi Vlădeasa. Astfel
sunt descrise, datate şi clasificate rocile eruptive sienite, precum şi depozitele sedimentare şi se fac
şi prime analize chimice asupra rocilor. În anii 1954-1956, A. Rafalet întocmeşte o hartă geologică
1:10 000 a Masivului Pietroasa identificând mai multe tipuri de roci. Ulterior, M. Bleahu, C. Bordea şi
G. Mantea (1957) se ocupă de orizontalizarea formaţiunilor sedimentare. D. Giuşcă, G. Cioflică şi H.
Savu (1964) fac o analiză a Masivului Banatitic de la Pietroasa pe baza separaţiilor acide, bazice şi
32
alcaline. E. Stoicovici, I. Sălăjan (1970) studiază masivul banatitic de la Pietroasa publicând lucrarea
“Consideraţiuni asupra magmatismului banatitic din Munţii Bihor”.
Din punct de vedere al utilizării istorice a minereurilor din această zonă, sunt semnalate urme
foarte vechi ale acestor activităţi. Astfel, în lucrarea „Studiul xenolitelor din masivul banatitic Pietroasa
Bihor şi a aureolei de contact” este descrisă o topitorie de fier găsit la confluenţa Văii Aleului cu Vl.
Mare în locul numit „La Berbece”, observându-se resturi de materii prime siderurgice, magnetit şi
limonit, material refractar, fondanţi, calcare triasice, cărbuni de lemn, toate situate pe aceeaşi
platformă. Urme a unor excavări vechi cu mineralizaţii de galenă şi blendă se găsesc la confluenţa
Văii Sebişelului cu Valea Mărului, în Valea Seacă şi la Băiţa.
Descrierea geologică şi petrografică a Parcului Natural Apuseni

PNAp face parte din ţinutul Munţilor Apuseni care sunt cei mai mici ca suprafaţă dintre toate
unităţile carpatice româneşti şi cei mai scunzi (altitudinea maximă de 1848 m), dar de o mare
complexitate geologică, ceea ce le conferă o extraordinară varietate peisagistică, o reţea hidrologică
aparte, soluri variate şi o mare bogăţie floristică şi faunistică.
Apusenii Nordici reprezintă unitatea cea mai variată din punct de vedere geologic a Munţilor
Apuseni. Ca urmare a evoluţiei paleogeografice şi structurale s-au individualizat 3 domenii
aparţinătoare Apusenidelor.
- domeniul de Bihor, ce formează flancul nordic al aristo-geosinclinalului Apusenilor Nordici
şi alcătuieşte autohtonul întregului compartiment muntos
- domeniul de Codru, la sud, caracterizat de faciersuri de mare adâncime care au furnizat
baza litologică a sistemului pânzelor de Codru (5 la număr), fiecare dintre ele având serii
sedimentare proprii
- domeniul de Biharia (limita sudică a Apusenilor Nordici) pliat în 4 pânze (sistemul pânzelor
de Biharia), alcătuite din metamorfite precambriene şi paleozoice.
Apusenidele provin din forfecarea soclului cratonului pre-apulian (Balintoni, 1996) în timpul
tectogenezei pre Gosau. Sunt pânze antitetice de soclu şi de cuvertură care au fost divizate în două
sisteme de pânze: de Codru şi de Bharia, unitatea de Bihor fiind subasmentul ambelor.
În perimetrul Bihorului Central întreg edificiul structural este constituit din formaţiunile
autohtonului de Bihor a cărui stratigrafie-tip cuprinde (Balintoni, 1997): litogrupul de Someş
mezometamorfic de vârstă precambriană şi litozona de Arada (retromorfă) epimetamorfică, de vârstă
vendian – paleozoic inferioară.
Peste soclul cristalin s-a depus o suită ce debutează cu Permianul (detritic), redus ca grosime
urmat de triasicul inferior (detritic şi carbonatic), triasicul mediu (calcaros), baza triasicului superior
calcaros, jurasicul inferior detritic, jurasicul superior calcaros, suita încheindu-se cu cretacicul inferior
predominant calcaros.
Stratigrafia perimetrului
Cristalinul
Formaţiunile cristaline sunt prezente în extremitatea estică a perimetrului, aparţin litogrupului
de Someş şi litozonei de Arada. Sunt formate din şisturi cuarţitice sericito-cloritoase cu intercalaţii de
şisturi amfibolitice, paragnaise şi amfibolite retromorfe.
Formaţiunile sedimentare
Permianul
Primul termen sedimentar care acoperă formaţiunile metamorfice este constituit dintr-un
pachet de brecii cu elemente metamorfice prinse într-o matrice roşu-violacee, argilos-nisipoasă, cu o
grosime de până la 225 m. Termenul următor (50 m) este format din ignimbrite, tufuri sudate, parţial
33
metamorfozate. Urmează pachetul conglomeratelor în facies de Verrucano, în contact cu

frormaţiunile werfeniene (skythiene), aparţinătoare triasicului inferior.
Triasicul
Depozitele triasice sunt larg dezvoltate fiind reprezentate de complexul eo-triasic detritic
format din gresii, conglomerate, siltite. Urmează seria calcaroasă-dolomitică a triasicului mediu. Ele
debutează cu dolomitele inferioare anisiene (formaţiunea dolomitului de Boga), care adesea poate
lipsi fiind înlocuită de calcarele de Padiş. Succesiunea continuă cu calcarele de Bucea, extrem de
variat din punct de vedere faciesal, cu frecvente dolomitizări. Ultimul termen al anisianului este
echivalentul formaţiunii de Lugaş, reprezentat prin calcare dolomitice şi un pachet de şisturi cenuşii-
gălbui ( şisturile de Peştiş). Triasicul mediu se încheie cu depozitele calcaroase ale Ladfinianului în
facies de Wetterstein. Triasicul superior este reprezentat prin stratele de Scăriţa (calcare alb-cenuţii
în alternanţă cu şisturi argiloase roşu violacee.
Jurasicul
Jurasicul inferior este pe rând detritic, calcaros şi marnos. Formaţiunea acoperă transgresiv
şi discordant stratele de Scăriţa sau formaţiunea de Wetterstein. Primul termen este un pachet de
brecii şi conglomerate urmate de un pachet de calcare cu intercalaţii de argile gălbui. Urmează o stivă
de gresii cuarţoase, stratificate în bancuri de 30-40 cm, şisturi argiloase, siltite şi calcare spatice
grezoase cu Gryphaea. Jurasicul Superior este exclusiv calcaros. El debutează cu calcarul de Farcu,
recifal, masiv alb-cenuşiu, uşor recristalizat. Urmează: orizontul calcarelor negre intens diaclazate
(gros de 20-25 m) şi orizontul tithonic bazal (intramicrite intens fisurate).
Cretacicul
Formaţiunile cretacice predomină în zona Cetăţile Ponorului – Galbena – Tăuz. Ele sunt
formate din calcare micritice cu intercalaţii de calcare cu miliolide. Urmează un nivel de intrasparite
fosilifere cu coralieri, Aptichus şi orbitoline şi resturi de pachiodonte, barremian-Aapţian inferioare.
Eruptivul banatitic este format din roci vulcanice şi subvulcanice, dublate la adâncimi mai mari
de formaţiuni hipabisice.
Sistemul pânzelor de Codru are în componenţă următoarele pânze: de Vălani, de FinişFerice
(Următ), de Următ, de Vetre, de Dieva Bătrânescu, respectiv în afara teritoriului cele de Moma, de
Coleşti şi de Vaşcău. Rocile cuprinse sunt sedimentare detritice şi carbonatice prezintă o mare
varietate litologică şi acoperă intervalul Permian-Apţian. Local apar fenomene de metamorfism de
contact.
Sistemul pânzelor de Biharia sunt superioare celor de Codru, fiind alcătuite predominant din
metamorfite. Soclurile sunt constituite din metamorfitele litogrupurilor de Someş şi de Biharia,
cuverturile acoperind perioada Permian-Triasic. Sistemul este format din pânzele: de Gârda, de
Arieşeni, de Biharia şi de Baia de Arieş (situat în exteriorul parcului).
Rocile efuzive: Andezitele ocupă suprafeţe întinse sub formă de aliniamente instalate pe
fracturi sau corpuri înrădăcinate. Formaţiunea ignimbritelor riolitice (eutaxice şi piroclastice) este
formată din riolite microgranitice şi riolite filoniene. Formaţiunile eruptive laramice cu caracter intrusiv
sunt reprezentate de către corpurile granodioritice Pietroasa şi Băiţa Bihor. Rocile sedimentare
situate deasupra corpurilor sunt străbătute de numeroase dyke-uri, silluri şi corpuri neregulate de
granodiorite, porfire granodioritice, andezite, diorite, dacite şi riolite, care au generat numeroase
aureole metamorfice.
Cuaternarul
Este relativ slab dezvoltat şi este format preponderent din depozite clastice necimentate,
cuprinzând întreaga gamă specifică zonelor muntoase: coluvii, eluvii, diluvii, proluvii şi aluviuni. O
anumită parte a acestor depozite este de natură periglaciară.
Paleogeografie
Din punct de vedere paleogeografic, suprafaţa care astăzi constituie PNAp a suferit multe
modificări. Astfel, în timpul permianului au avut loc sedimentări detritice continentale de tip piemontan
şi care constituie molasa cutărilor hercinice, permianul fiind reprezentat prin gresii violacee, brecii
34
roşii, şisturi cristaline şi se găseşte mai mult în Pânzele de Codru. În triasic, formaţiunile litologice au
acoperit partea de vest a Autohtonului de Bihor şi sunt prezente în toate formaţiunile Pânzei de
Codru. Triasicul mediu cuprinde în cea mai mare parte calcare şi dolomite, masive în Autohtonul de
Bihor şi stratificate în Pânza de Codru. Triasicul superior este reprezentat prin calcare şi şisturi
argiloase în Autohton şi calcare şi dolomite în pânze. În Jurasic, sedimentarea are loc mai ales pe
platoul carstic înalt al Munţilor Bihor, în zona Padiş – Scărişoara şi în greabănul Someşului Cald.
Jurasicul inferior este reprezentat prin conglomerate, gresii, argile şi se dezvoltă în Autohton.
Jurasicul mediu se găseşte în Autohtonul de Bihor şi are o grosime de circa 10 m. Jurasicul superior
are o expansiune în Platoul Padiş – Scărişoara şi este reprezentat prin calcare litificate din mâluri
calcice care conţin Clypeina jurassica. Cretacicul este reprezentat prin formaţiuni pre-Gosau alcătuite
din calcare, marne, conglomerate şi gresii. Formaţiunile sedimentare cuaternare sunt reprezentate
prin depozite periglaciare, depozite eluviale carstice, depozite aluvionare şi depozite de turbă.
În cuprinsul PNAp, rocile sunt repartizate proporţional astfel: 58,2% sunt calcare, 22,3% gresii
si conglomerate, 17,4% şisturi cristaline şi 2,1% magmatite.
2.2.2. Geomorfologie
PNAp din punct de vedere geomorfologic este situat în Provincia Carpatică, subprovincia
Carpaţii de SE, Regiunea Carpaţii Apuseni, subprovincia Munţii Apuseni. Cea mai mare parte a
PNAp este situată în Munţii Bihorului, iar partea de la nord de Văile Someşului Cald, Aleului şi Crişului
Pietros face parte din Masivul Vlădeasa.
Rocile calcaroase şi dolomitice predomină în Munţii Bihorului, cu subunitatea Platoul Padiş (1
250 m).
Relieful se caracterizează printr-o succesiune de culmi prelungite şi domoale, pe alocuri
apărând chiar mici platouri, ca rezultat al unei eroziuni îndelungate, formate în mai multe etape
geologice.
Munţii Vlădesei din partea de nord al PNAp, au o structură geologică relativ complexă, fiind
constituiţi predominant din roci magmatice şi formaţiuni cristalofiene şi mai puţin din roci sedimentare.
În Munţii Vlădeasa platforma este mult mai bine păstrată, din care cauză caracterul dominant al
reliefului este dat de culmile foarte lungi, aproape plane, cu relief şters. Ele sunt mărginite de văi
puternic adâncite, ai căror versanţi sunt accentuat înclinaţi. Roca dură, vulcanică, se manifestă pe
alocuri prin abrupturi, cu enorme grohotişuri şi rupturi de pantă în albia râurilor, care generează
cascade, cea mai reprezentativă fiind cascada Răchiţele.
Expoziţia versanţilor din PNAp procentual se prezintă astfel: însorită 26%, parţial însorită 47%
şi umbrită 27%.
PNAp cuprinde 80% din totalul suprafeţei rocilor carstificabile din Munţii Bihor – Vlădeasa
Complexitatea litologică şi tectonică a regiunii a creat premisele necesare formării unui relief carstic
deosebit, în care se regăsesc practic toate formele din regiunea cu climă temperată.
Exocarstul include forme de referinţă precum bazinul endoreic Padiş – Cetăţile Ponorului,
câmpuri de lapiezuri (Bătrâna – Călineasa), platouri dolinare haotice (Lumea Pierdută, Groapa de la
Barsa), uvale de mari dimensiuni (Bălileasa), văi carstice (Gârdişoara – Gârda), chei (Ordâncuşa),
defilee (Arieşul Mare), şi nu în ultimul rând 2 dintre cele mai mari ponoare din Europa: Cetăţile
Ponorului şi Coiba Mare.
Endocarstul cuprinde peste 1500 de peşteri şi avene cu caracteristici morfogenetice aparte
pentru fiecare dintre cele 3 unităţi geomorfologice majore care includ roci carstificabile: Platoul Padiş
– Scărişoara, grabenul Someşului Cald şi zona piemontană (spre Depresiunea Beiuşului).
În zona Padiş - Scărişoara predomină cavităţile puternic descendente (avene şi ponoare), care
ating în profunzime adesea nivelul piezometric al apelor freatice, accesul fiind oprit de sifoane lungi
şi profunde. Este cazul avenelor V5, a celor Lumea Pierdută, Şesuri sau a peşterilor Cetăţile Ponorului,
Sistemul Zăpodie. O notă aparte o reprezintă bazinul Gârda Seacă care adăposteşte o serie de
superlative precum P. Hodobana (cea mai labirintică peşteră a României) – 22,1 km dezvoltare,
Izbucul Tăuz (cea mai adâncă peşteră subacvatică -87 m) sau P. Zgurăşti, care adăposteşte cel mai
mare lac subteran din peşterile României – 80 000 m3 de apă.
35
Grabenului Someşului Cald îi sunt asociate peşteri de mari dimensiuni, cu spaţii interioare
colosale, relativ orizontale (denivelările în general nu depăşesc valoarea de 150 m). Este cazul
peşterilor Humpleu (fără Avenul Poieniţa), Cerbului, Rece etc. Sunt remarcabile cele două străpungeri
hidrologice accesibile realizate de peşterile Humpleu şi Cerbului, ambele având o a doua deschidere
(Avenul Poieniţa, respectiv Avenul cu Vacă) în zona de platou din care se alimentează acviferele.
Zona piemontană cuprinde relieful de măguri cuprinsă între Budureasa şi Băiţa Bihor. În acest
perimetru intensa fragmentare a reliefului nu a permis formarea unor sisteme hidrocarstice de mari
dimensiuni, dar în zonă există un număr mare de peşteri deosebit de importante atât peisagistic cât
şi paleontologic precum P. Urşilor, Micula, sau Măgura.
O notă aparte o reprezintă carstul din zona Cârligate – Valea Rea, unde a fost pus în evidenţă
primul endocarst poligenetic de pe teritoriul României. Peştera din Valea Rea (21 km lungime) şi-a
început evoluţia datorită soluţiilor hidrotermale postmagmatice, asociate eruptivului de Vlădeasa.
Acestea au creat un paleocarst hidrotermal mineralizat şi un carst relict hidrotermal. În urma încetării
activităţilor postmagmatice şi ridicarea în perioada Pliocenului a blocului Bihorului Nordic se creează
premisele formării unui endocarst clasic, de apă rece, care a remodelat parţial şi spaţiile preexistente.
Peştera din Valea Rea pe lângă faptul că este una dintre cele mai complexe peşteri ale Lumii,
se situează şi printre primele 10 cavităţi de pe Terra din punct de vedere mineralogic. În peşteră se
regăsesc peste 35 de minerale sub formă de speleoteme (aragonit, gips, cuarţ, celestit, malachit,
rodocrozit, metatyuyamunit etc.), dintre care multe descrise pentru prima oară în lume în mediu
speleic.
Din punct de vedere peisagistic cele mai importante peşteri din perimetrul PNAp sunt P. din
Valea Rea, Piatra Altarului, Micula, Pojarul Poliţei, din cel paleontologic P. Urşilor şi Onceasa, iar din
cel arheologic: P. Vârtop şi P. Rece.
PNAp adăposteşte peste 10 gheţari subterani mai importanţi. Celebrii sunt Gheţarul
Scărişoara (amenajat turistic) şi Gheţarul Focul Viu, alături de gheţarii Borţig, Barsa, Zăpodie, Vârtop
(din zona Casa de Piatră – a nu se confunda cu P. de la Vârtop), din Poiana Vârtop (din Vl. Ponorului)
etc.
Un fenomen unic în peisajul românesc îl constituie Groapa Ruginoasă, o ravenă cu un

diametru de cca. 450 m şi o adâncime de 100 m, creată de eroziunea torenţială în straturile de gresii
şi argile roşii violacee de vârstă permo-werfiană, ale Muntelui Ţapu. Fiind un martor de eroziune activ,
morfologia Gropii Ruginoase evoluează foarte rapid, în anii ploioşi ravena mărinduse cu câţiva zeci
de metri. În timpul ploilor apa antrenează din Groapă fragmente de rocă provocând în deplasare un
zgomot care se amplifică datorită ecoului şi creează spaimă turiştilor. Datorită substratului litologic
apare o nuanţă ruginie, de unde şi denumirea de Groapa Ruginoasă.
Superlative carstice din PNAp

P. din Valea Rea
- Cel mai mare muzeu speleomineralogic al României. Cele peste 35 de minerale descrise ca şi
componente ale unor speleoteme situează peştera printre primele 10 de acest gen de pe Terra
- Cea mai complexă peşteră din România (20 km lungime), care include: paleocarst hidrotermal
mineralizat (inclusiv cu aur nativ), endocarst relict hidrotermal şi endocarst de apă rece
- Cuprinde cea mai mare cascadă subterană perfect verticală din România (Cascada
Ventilatorului) 82 m, diametru 10 m
- Este cea mai mare peşteră din România dezvoltată integral în dolomite
Avenul V5
- Cea mai adâncă cavitate de pe teritoriul României (denivelare -642 m), dezvoltare >10 km
- Cuprinde cel mai mare spatiu subteran unitar din ţară (sala Paul Matos) de 1.200.000 m 3 şi
lungime de 415 m
- Mănunchiuri de cristale aciculare din aragonit, unele având lungimea de peste 25 cm
36
P. de sub Zgurăşti
- Cel mai mare lac subteran permanent din România (65 m lungime, 20 m lăţime, 12 m
adâncime – valori pentru nivel mediu al apelor)
- Cea mai mare acumulare permanentă de apă din peşterile României (lacurile: Mare, Reck,
Ascuns, din Sala Băilor de Nămol, Velenţa, Lung şi Styx, cu un volum total de apă de peste 3
25 000 m )
P. Hodobana
- Cea mai ramificată (labirintică) peşteră din România, respectiv una dintre cele mai labirintice din
lume. Peştera are 22 142 m de galerii topografiate, situate pe o extensie de 820 m (coeficient de
ramificare 27,00).
Izbucul Tăuz
- Sifonul nr. 2 este cel mai adânc pasaj subacvatic explorat de pe teritoriul României cu adâncimea
-85 m
P. Coiba Mare
- Cea mai mare intrare de peşteră din România (54 X 45 m = 2430 m 2)
- Cel mai impresionant ponor din România
P. Cetăţile Ponorului
- Cea mai înaltă intrare de peşteră din România = 76 m
P. Gheţarul de la Scărişoara
- Cel mai mare gheţar subteran din România cu un volum de gheaţă apreciat la 75 000 m3
P. Gheţarul Focul Viu
- Este ca mărime cel de-al doilea gheţar subteran de pe teritoriul României (volum estimat 25 000
3
m)
- Intrarea superioară (sub formă de aven) conferă în cazul pătrunderii directe a razelor soarelui
fenomene optice deosebit de spectaculoase, care au inspirat localnicilor denumirea peşterii
P. Onceasa
- Este una dintre cele mai importante situri paleontologice din Europa care conţine în special
oseminte aparţinând lui Ursus spelaeus, dar şi alte specii contemporane. Majoritatea muzeelor
de ştiinţe ale naturii din Europa posedă eşantioane prelevate din această cavitate
Gheţarul de la Vârtop (Casa de Piatră)
- Peştera a adăpostit 3 urme de picior aparţinătoare unei populaţii de oameni de Neanderthal
(una se găseşte la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” Cluj-Napoca, celelalte fiind furate)
P. Rece
- Vestigii arheologice, constând din amplasarea rituală, în concordanţă cu punctele cardinale ale
unor oseminte de Ursus spelaeus, sugerând probabil un ritual de vânătoare
P. Piatra Altarului
- Este probabil cea mai frumos concreţionată peşteră din România
Sistemul Poieniţa-Humpleu
- Peştera, situată pe primul loc în topul dezvoltărilor din Munţii Bihor, cuprinde în ansamblu cele mai
mari spaţii subterane din România (una dintre săli are 700 m lungime, 100 m lăţime, 40 m înălţime)
- Este străpungerea hidrologică accesibilă cu denivelarea cea mai mare din România (402 m
diferenţă de nivel)
- Geoda din zona de intrare conţine cristale de calcit de dimensiuni impresionante
Poiana Ponor
- Singura polie de pe teritoriul României
Valea Sighiştelului
- Prin existenţa a peste 200 de peşteri pe o suprafaţã de cca. 10 km 2, oferă cea mai mare densitate
de cavităţi naturale de pe teritoriul României
Peştera Urşilor
- Este singurul sit paleontologic din România cu resturi fosile aparţinătoare în primul rând Ursus
spelaeus, păstrat intact în urma descoperirii. În peşteră se găseşte un schelet de Ursus spelaeus
păstrat în conexiune anatomică. Peştera posedă cea mai modernă amenajare dintre peşterile
aflate în exploatare turisticã din România
37
Zona Băiţa Bihor

- Cuprinde un endocarst complex, inclusiv cu peşteri excavate în skarne de către soluţii
hidrotermale. P. din galeria Tony este cea mai mare peşteră de acest gen din România, având
peste 1.5 km dezvoltare.
2.2.3. Hidrologie
Reţeaua hidrologică din PNAp aparţine bazinelor Crişului Negru, Someşului Mic şi Văii
Arieşului Mare.
Bazinul râului Crişul Negru are o suprafaţă de 158,8 km2 (44,2%) şi ocupă partea de vest a
PNAp. Drenarea apelor din bazin se efectuează de mai multe râuri, dintre care se detaşează Crişul
Pietros şi Crişul Băiţa. Crişul Pietros are ca principali afluenţi: Valea Aleului, Valea
Sebişelului, Boga, Valea Galbenei, Valea Luncşoara. Debitul Crişului Pietros în localitatea
Pietroasa este de 4,03m3/s. Crişul Băiţa are ca afluenţi principali: Hoanca Moţului, Valea Mare şi
Valea Sighiştelului. La Nucet, Crişul Băiţa are un debit de 1 m3/s. Aceste ape au în general debite
constante şi nu produc eroziuni ale solului, mai ales în zonele împădurite. Direcţia generală de
scurgere a acestor ape este spre vest.
Bazinul Someşului Mic ocupă o suprafaţă de 40,5 km2 (11,3% din suprafaţa PNAp) şi este
reprezentat prin două mari cursuri de apă: Valea Someşului Cald şi Valea Belişului care converg în
lacul de acumulare Fântânele. Someşul Cald izvorăşte din zona Piatra Grăitoare – Cârligatele, un
bazin de formă palmată cu numeroase pâraie care încă de la obârşie au un debit apreciabil. Afluenţii
Someşului Cald sunt Valea Seacă (Alunul Mare), Alunul Mic, pârâul Ponor, Valea Firii (pe partea
stângă). Pe partea dreaptă primeşte Valea Izbucului care colectează apele pârâului Tomnatec şi
Valea Călineasa, pâraiele Barna şi Terpeş, Giurcuţa, Porcului, Răchiţele. Se varsă de asemenea în
lacul de acumulare Fântânele. Valea Belişului îşi are obârşia sub Dealul Roşu (jud. Alba). Principalii
afluenţi sunt pârâul Roşu, Valea Călineasa, pârâul Fulgerata, pârâul Ciurtuci şi pârâul Potrii. De pe
partea dreaptă colectează Apa Caldă, Valea Vijanului, pârâul Olteanu şi pârâul Monoşel.
Apele nu au caracter torenţial şi nu produc pagube datorită faptului că pe porţiuni însemnate
circulă în subteran. Debitul Someşului Cald la Smida este de 2,35 m3/s, iar la Beliş 6,22 m3/s.
Lacul de acumulare Fântânele situat la 1 050 m altitudine are o suprafaţă de 826 ha şi s-a
format în urma barării Văii Someşului Cald în aval de confluenţa sa cu pârâul Beliş. Are un volum de
225-250 milioane m3 de apă. Din lacul de acumulare, apa este deviată printr-un tunel de 8,475 km,
până la turbinele Centralei Hidroelectrice Mărişel.
Reţeaua hidrografică a bazinului Someşului Mic are o densitate de 0,7-0,8 km/km2, fapt ce
face ca acest bazin să constituie un adevărat rezervor de apă.
Al treilea bazin hidrografic din PNAp, bazinul Arieşului Mare are o suprafaţă de 160 km2
(44,5% din suprafaţa PNAp). Râul Arieşul Mare izvorăşte din Şaua Vârtop şi are ca afluenţi mai
importanţi: Cobleş, Gârda Seacă, pârâul Popasului şi râul Albacului. Debitul mediu al Arieşului Mare
la Scărişoara este de 5,45 m3/s, iar la Albac este de aproximativ 5,84 m3/s. Apele de adâncime,
reprezentate în majoritate de cele din zona endocarstului (ape de suprafaţă care s-au infiltrat prin
spaţiile dintre rocile calcaroase în subteran), reprezintă o rezervă importantă şi sunt o sursă de
alimentare / realimentare a reţelei de suprafaţă.
Platoul Padiş – Cetăţile Ponorului constituie, din punct de vedere hidrologic, un bazin endoreic
(închis la exterior), drenat pe cale subterană. Cea mai mare parte a apelor se scurg în bazinul Crişului
Negru şi o foarte mică parte în cel al Someşului Cald. Platoul are o suprafaţă de 36 km2.
Platoul Ocoale – Scărişoara este suspendat la peste 100-200 m faţă de văile din jur (Gârda şi
Ordâncuşa) şi are o suprafaţă de 16 km2. Apele platoului circulă pe căi subterane şi emerg la suprafaţă
prin Izbucul Coteţul Dobreştilor din bazinul Gârdei.
38
2.2.4. Climat
Pentru caracterizarea climei de pe teritoriul PNAp au fost utilizate date de la staţiile

meteorologice Stâna de Vale (1100 m), Beiuş (200 m), Vlădeasa (1836 m) şi Biharia (sau Curcubăta
Mare) (1848 m), corelate cu date preluate din atlasul climatologic.
Clima din PNAp este, la modul general, cea a munţilor şi a dealurilor înalte. Pe fondul acestei
zonalităţi climatice însă, relieful imprimă o gradare altitudinală în variaţia elementelor climatice.
Regimul termic
În teritoriul PNAp se disting mai multe aspecte privind regimul termic.
În partea de V şi SV (zona dealurilor piemontane) regimul termic se caracterizează prin
temperaturi medii de 8-9oC. Pe anotimpuri, temperaturile medii sunt de circa -2,5oC (iarna), +8oC
(primăvara), +18,5oC (vara) şi +9oC (toamna). Luna cea mai friguroasă este ianuarie (-4oC), iar cea
mai călduroasă este luna iulie (+20oC), cu o amplitudine de 24oC. Numărul zilelor cu temperatura
peste 0oC este de aproximativ 230. Numărul zilelor cu îngheţ este de 135. Data apariţiei primului
îngheţ este în jur de 15 octombrie, iar a ultimului între 20 aprilie – 1 mai.
În partea de N a PNAp regimul termic se caracterizează printr-o medie multianuală a
temperaturii aerului de 6oC, iar la nivelul celor mai înalte culmi scade până aproape de 0oC (0,8oC la
Vlădeasa). Îngheţurile târzii se semnalează între 15 mai – 1 iunie, iar cele timpurii apar între15
septembrie – 10 octombrie. Temperaturile minime absolute nu scad sub -26oC.
În partea sudică şi centrală a PNAp caracteristicile principale ale regimului termic se prezintă
astfel: temperatura medie anuală este de 4,3oC, temperatura medie minimă este de 10,3oC şi
temperatura medie maximă +18oC. Primul îngheţ apare în jurul datei de 1 octombrie, iar ultimul în
jurul datei de 5 mai. Durata medie a sezonului de vegetaţie este de 160 zile.
Regimul pluviometric
Munţii Apuseni reprezintă una dintre zonele cu cele mai bogate precipitaţii din ţara noastră.
În zonele înalte din Apuseni cad anual peste 1 400 mm. Acest lucru se datorează norilor aduşi de
vânturile care bat dinspre V de pe cuprinsul Câmpiei Panonice, şi care îşi lasă aici precipitaţiile.
Pe acest fond climatic umed, regimul pluviometric prezintă unele variaţii. Astfel, în partea mai
joasă din V şi SV el se caracterizează prin precipitaţii medii lunare de 59,8 mm şi anuale de 755 mm,
răspândite relativ uniform de-a lungul anului, după cum urmează: iarna 130-120 mm, primăvara 200-
250 mm, vara 250-280 mm şi toamna 170-230 mm. În perioada de vegetaţie cad aproximativ 490-
500 mm de precipitaţii.
Durata medie a stratului de zăpadă este de 120-150 zile/an. În zonele de creastă din partea
de N şi NV a PNAp regimul precipitaţiilor însumează 1 800 mm anual la Stâna de Vale şi 1 400 mm
la Vlădeasa. Stratul de zăpadă se menţine până la 150 zile/an. În partea de S şi SE a PNAp
precipitaţiile medii anuale însumează 1 100 mm, cu medii lunare variind între 62 mm şi 147 mm.
Media anuală a zilelor cu ninsoare este de 48-80 zile, iar numărul zilelor cu strat de zăpadă variază
între 107-133 zile.
Pe platoul Padiş, datorită reliefului carstic are loc un fenomen climatic aparte. Aerul rece,
neputându-se scurge pe văi, se acumulează deasupra dolinelor. În multe din aceste doline se află
lacuri, care acumulează căldură de-a lungul zilei. Seara aerul de deasupra lacurilor se încălzeşte şi
se ridică pătrunzând în aerul rece, captiv deasupra platoului, având astfel loc o condensare care dă
naştere la o ceaţă deasă, un strat de un metru înălţime care se târăşte pe pământ, constituind
binecunoscuta „ceaţă padişană”.
Regimul eolian
Regimul eolian prezintă de asemenea unele variaţii pe cuprinsul PNAp. Astfel, în partea
nordică a parcului, direcţia dominantă a vântului este cea vestică. Pe culmile muntoase vântul bate
39
în permanenţă, cazurile de calm fiind o raritate (Vlădeasa 5-6% anual), iar vitezele sunt foarte mari
în sezonul rece, când uneori depăşesc 20-30 m/s devenind periculoase pentru vegetaţie. În partea
de S direcţia pe care bate vântul este NV-SE sau NE-SV, iar viteza nu depăşeşte de obicei 2-3 m/s.
În partea de V, direcţia vântului este fie din V, fie E sau SE, având o viteză medie de 4-6 m/s şi
frecvenţa de 29%.
Indicatori sintetici ai datelor climatice

Indicii de ariditate de Martonne au valori mai mari de 40, ce indică un excedent de apă din
precipitaţii faţă de evapotranspiraţia potenţială, favorizându-se dezvoltarea unei vegetaţii forestiere
bogate. Conform raionării lui Koppen, teritoriul de N, NE şi S a PNAp este cuprins în subzonele DfK
şi DfcK, caracterizate printr-un climat boreal ploios, cu precipitaţii în tot timpul anului (îndeosebi
primăvara şi vara), cu temperaturi medii peste 10oC în luna cea mai caldă. În aceste zone condiţiile
climatice în ansamblul lor sunt favorabile vegetaţiei forestiere, cu precădere a molidişurilor pure din
regiunea montană. Teritoriul de V al PNAp se încadrează în provincia climatică Ibp2 (după S.T.M.
Stoenescu) – caracterizată printr-o climă continentală moderată, favorabilă dezvoltării în bune condiţii
a vegetaţiei forestiere de fag, gorun, carpen şi a speciilor de amestec: cireş, paltin de munte.
2.2.5. Solurile
Principalele tipuri de sol din PNAp sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel 2.2.2.5. Repartiţia claselor şi tipurilor de sol din fondul forestier al PNAp:
Nr.
Clasa Tipul de sol Suprafaţa (ha) %
Crt.
1 Molisoluri Rendzină 1789,0 3,9
2 Argiluvisoluri Brun luvic 261,0 0,6
Brun eomeobazic 11543,8
3 Cambisoluri
Brun acid 24238,7
Total cambisoluri 35782,5 78,3
Brun feriiluvial 1586,7
4 Spodosoluri Podzol 4309,1
Total spodosoluri 5895,8 12,9
Lăcovişte 230,1
5 Soluri hidromorfe Sol gleic 433,5
Total soluri hidromorfe 663,6 1,5
Litosol 1216,1
Sol aluvial 2,6
6 Soluri neevoluate şi trunchiate Sol coluvial 2,7
Total soluri neevoluate şi trunchiate 1221,4 2,7
7 Soluri organice Sol turbos 41,7 0,1
TOTAL PNAp (pentru suprafeţele acoperite de păduri) 45655,0 100
Sursa: Sistemul Român de Clasificare a Solurilor, I.C.P.A. Bucureşti 1980
Dintre molisolurile prezente în PNAp face parte rendzina formată pe calcare tectonice şi
versanţi cu expoziţii diverse. Argiluvisolurile sunt reprezentate prin tipul de sol brun luvic format pe
luturi, şisturi sericitoase şi pe versanţi slab înclinaţi cu expoziţii diverse. Cambisolurile cuprind
următoarele tipuri: soluri brune eumezobazice formate pe roci bogate în minerale calcice şi
feromagneziene – calcare, dolomite, conglomerate, gresii calcaroase pe versanţi cu expoziţie şi
pante diverse. Aceste soluri sunt favorabile dezvoltării arboretelor de fag în amestec cu paltinul şi
frasinul pe versanţi umbriţi şi a arboretelor de gorun în amestec cu teiul, jugastrul pe versanţi însoriţi;
soluri brune acide formate pe roci acide bogate în minerale feromagneziene, pe versanţi cu expoziţii
şi pante diverse, şi sunt favorabile arboretelor de molid. Spodosolurile sunt reprezentate prin soluri
40
brune feriiluviale care s-au format în condiţii de climă foarte umedă şi rece, pe roci acide şi podzoluri
care s-au format în condiţii de climă bogată în precipitaţii şi rece, pe substrat acid.
Datorită prezenţei pe alocuri a substraturilor impermeabile în conexiune cu un regim hidric cu
exces de umiditate se întâlnesc şi soluri hidromorfe care cumulează o suprafaţă de 663.6 ha (1.5%),
situate pe luncile unor pâraie.
Pe suprafeţe restrânse se întâlnesc solurile organice, reprezentate prin tipul de sol turbos
tipic. Acestea s-au format în zone cu molhaşuri amplasate la altitudini de 920-1200 m. Cele mai
reprezentative molhaşuri din PNAp sunt cele din zona Izbuc – Călineasa – Ic, seria de molhaşuri şi
mlaştini din bazinul superior al Someşului Cald până la Giurcuţa de Jos şi gruparea de mlaştini din
zona Bălceşti – Călăţele.
2.3. Mediul biotic
2.3.1. Flora şi comunităţile de plante
Întreg teritoriul PNAp aparţine etajului montan-subalpin, iar speciile care participă la alcătuirea
covorului vegetal sunt în majoritatea lor specii cu răspândire montană.
Conform informaţiilor actuale în PNAp se găsesc peste 1550 specii de plante (***, 1992).
Vegetaţia se diferenţiază pe verticală în următoarele zone: pajişti montane, păduri de molid

(Picea abies) şi păduri de foioase în care se întâlnesc următoarele specii: fag (Fagus silvatica), carpen
(Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus montana), frasin
(Fraxinus excelsior), cireş sălbatic (Cerasus avium), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula
verrucosa), scoruş de munte (Sorbus aucuparia), salcia de munte (Salix caprea), nucul (Juglans
regia), etc. Datorită condiţiilor locale de sol, climă şi topografie, acest cadrul general schiţat prezintă
unele modificări, perturbări şi inversiuni.
Pădurile montane sunt bine dezvoltate în partea superioară a văilor, între altitudinile de 1
200 şi 1 600 m. În această zonă de vegetaţie predomină molidul (Picea abies) şi bradul (Abies alba),
şi de asemenea se întâlnesc mai rar laricea (Larix decidua) şi tisa (Taxus baccata). Ca şi o
particularitate a platourilor carstice din Apuseni, ca rezultat al inversiunilor termice, există zone unde
etajul coniferelor dispare cu totul fiind înlocuit de păduri de fag (Fagus silvatica) care se învecinează
direct cu pajiştile montane.
Limita între pădurile de foioase şi cele de răşinoase se situează între altitudinile de 600-1 300
m, în funcţie de relief, substrat şi microclimat, care duc uneori şi la inversiuni de vegetaţie.
Zonele calcaroase constituie un peisaj special, distinct de cel al platourilor şi al zonelor

stâncoase. Platourile calcaroase Bătrâna, Padiş, Ocoale, Mărşoaia şi Ursoaia în mare parte sunt
lipsite de vegetaţie lemnoasă datorită lipsei apei, fapt care a condus la apariţia unor pajişti montane
a căror prezenţă nu poate fi explicată doar prin factorul altitudinal. Există de asemenea asociaţii
vegetale deosebite găsite în aceste pajişti montane. Pajiştile montane din platourile carstice sunt mai
dezvoltate în zonele centrale, depresionare, în vreme ce marginile platourilor sunt aproape
întotdeauna acoperite de păduri. Ele ocupă azi locul fostelor păduri de fag defrişate în trecut şi aparţin
formaţiei de păiuşcă cu diverse specii. Datorită inversiunii de temperatură în cadrul acestor depresiuni
închise, molidul apare în zona centrală a depresiunii, în timp ce pădurile de foioase cresc pe vârfurile
învecinate, un exemplu tipic fiind Bazinul Padiş. Aceste pajişti montane se caracterizează printr-o
diversitate foarte mare, un număr de 420 specii de plante fiind identificate în intervalul 1995-2000
(Reif şi colab, 1995-2000, Michler şi colab. 2001-2004, după Păcurar, 2005, teză de doctorat). Dintre
aceste specii, multe sunt protejate prin legislaţia naţională sau internaţională, exploatarea acestora
în scop comercial fiind strict interzisă. Printre aceste plante protejate se află şi Arnica montana, care
se găseşte cu densităţi foarte ridicate pe multe pajişti din PNAp şi care este de interes comunitar, însă
41
care, fiind listată în Anexa 4A din OM 1198 din 25.11.2005, poate fi exploatată cu respectarea unor
măsuri de management.
Datorită unor condiţii speciale de microclimat, apare un tip de vegetaţie nordică ce creşte la
latitudini neobişnuit de sudice, împreună cu unele specii alpine, care cresc aici la o altitudine
neobişnuit de mică. În dolinele de dimensiuni mari, de asemenea, datorită stratificării termice a
aerului, în partea inferioară începutul sezonului vegetativ este întârziat. La gurile de intrare ale
peşterilor se întâlneşte o vegetaţie caracteristică zonelor umbroase şi umede.
Un tip distinct de vegetaţie se întâlneşte în zonele umede de-a lungul râurilor. Speciile
lemnoase caracteristice luncilor sunt: sălciile (Salix alba, Salix purpurea, Salix triandra), plopul
(Populus nigra), arinul negru (Alnus glutinosa), iar dintre cele ierboase rogozul (Carex sp.),
stânjenelul de baltă (Iris pseudaccorus), etc. Această vegetaţie de luncă însoţeşte mai ales râul
Arieşul Mare.
Depinzând de asemenea de prezenţa apei, se întâlnesc mlaştini de turbă la altitudini ridicate,

mai ales în păduri de molid. Aceste turbării se formează fie pe un substrat silicios în zone aproape
orizontale (Molhaşurile de la Izbuce), fie în zone carstice unde fundul dolinelor se impermeabilizează
cu argilă (Padiş, Barsa, Onceasa).
Flora acestor tinoave este compusă din plante oligotrofe, cu creştere înceată, dar mai ales din
specii ale muşchiului Sphagnum, care prin felul său de viaţă decide reacţia, chimismul, fizionomia şi
în general condiţiile de viaţă ale tinovului. Sfagnetul, care alcătuieşte fundamentul întregii flore, se
dezvoltă rapid sub formă de perniţe compuse înainte de toate din specii de Sphagnum. Aceste perniţe
sunt străbătute mai ales de Vaccinium microcarpum, Drosera rotundifolia, Andromeda polifolia, Carex
pauciflora, Eriophorum vaginatum, Scheuchzeria palustris, Carex limosa, Carex rostrata etc. De pe
tinoave au fost descrise asociaţii vegetale deosebit de interesante. Fitocenozele analizate în 1987
de către Pop şi colaboratorii au fost încadrate în următoarele asociaţii vegetale: Eriophoro vaginato
– Sphagnetum (care au generat, mai ales prin edificatorii lor şi cea mai cantitate de turbă), Caricetum
limosae, Rhynchosporetum albae, Vaccinio – Pinetum mugi, Carici rostratae – Sphagnetum şi Carici
stellulatae – Sphagnetum (fitocenoze de tranziţie spre mlaştinile mezotrofe, dezvoltate la marginea
tinoavelor).
Jneapănul (Pinus mugo) este prezent (câteva pâlcuri) în Molhaşurile de la Izbuce, această
locaţie fiind citată ca fiind cea mai joasă din Munţii Apuseni (Pop, 1939). Prin compoziţia lor floristică,
pâlcurile de jneapăn de la marginea sud-estică a tinovului cel mare se aseamănă foarte mult cu cele
din Munţii Tatra (Hadač, 1969; ap. Pop et. al., 1987), de care diferă însă, prin abundenţa-dominanţa
ridicată a speciilor de Sphagnum şi prin caracterul lor mai hidrofil (37.5%) şi infiltraţia speciilor puternic
acidofile (25%). Din aceste considerente, Pop şi colaboratorii (1987) încadrează aceste jnepenişe
într-o asociaţie nouă – sphagnetosum a asociaţiei Vaccinio - Pinetum mugi.
Prezentăm în cele ce urmează pe scurt, sub aspect floristic şi ecologic, principalele asociaţii
vegetale care dau nota specifică teritoriului PNAp (***, 1992):
- Sedo hispanici – Poetum nemoralis. Se întâlneşte pe stâncăriile calcaroase, semiumbrite, din
etajul pădurilor nemorale de pe Valea Sighiştelului, Valea Boga, Valea Galbenei şi Cheile
Ordâncuşii.
- Thymetum comosi. Aceste cenoze pioniere endemice edificate de Thymus comosus se
dezvoltă pe grohotişurile fine şi grosiere, mobile sau fixate de la baza stâncilor calcaroase din
Cheile Ordâncuşii.
- Parietarietum officinalis. Se întâlneşte pe grohotişurile fixate, umbrite şi semiumbrite de la
baza stâncilor calcaroase din perimetrul parcului (exemplu: Cheile Galbenei).
- Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis. Aceste pajişti se întâlnesc frecvent în etajul
montan superior şi subalpin din perimetrul parcului (Micău, Piatra Grăitoare, Cârligate).
- Violo declinate – Nardetum. Această asociaţie se întâlneşte frecvent în etajul montan şi
subalpin, acolo unde solul este mai sărac decât în cazul menţionat anterior.
42
- Seslerietum rigidae. Aceste asociaţii se întâlnesc frecvent în perimetrul parcului pe stâncile

umbrite şi semiumbrite din etajul montan (Cheile Someşului Cald, Piatra Bulzului, Valea Boga,
Cheile Ordâncuşii).
- Epilobio – Juncetum effusi. Fitocenozele higrofice edificate de Juncus effusus vegetează pe
luncile şi terasele unor văi (Valea Călineasa, Poiana Horea), pe soluri aluviale, cu conţinut
mai redus de substanţe nutritive.
- Festuco – Agrostetum capillaris. Aceste pajişti mezofile au o mare răspândire pe întreg
cuprinsul parcului, până la limita superioară a pădurii de fag (Valea Sighiştelului, Valea
Bulzului, Micău, Cheile Ordâncuşii, Valea Galbenei).
- Caricetum limosae. Această asociaţie rară care prezintă un interes fitogeografic deosebit a
fost descrisă pentru mlaştinile oligotrofe, montane din parc. Alături de aceasta, se întâlneşte
şi asociaţia Sphagno – Rhynchosporetum albae.
- Junco – Caricetum fuscae, Sphagnetum magellanici şi Carici flavae – Eriophoretum latifolii.
Se întâlnesc în mlaştinile eumezotrofe montane din Valea Călineasa, Platoul Padiş,
Molhaşurile de la Izbuce, Valea Sighiştelului.
- Calamagrosti – Digitalietum. Se întâlneşte pe terenurile despădurite din zona fagului şi a
pădurilor de amestec fag cu molid de pe Valea Sighiştelului, Valea Galbenei, Vf. Cârligate.
- Carpino – Fagetum. Aceste păduri au o răspândire sporadică pe Valea Sighiştelului, Valea
Galbenei, Valea Albacului, ele întâlnindu-se la baza versanţilor umbriţi şi semiumbriţi din
etajul montan inferior.
- Symphyto – Fagetum. Aceste făgete pure se întâlnesc frecvent în tot PNAp, între 600 şi 1100
m (Valea Boga, Valea Galbenei, Valea Gârda, Cheile Someşului Cald).
- Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Cheile Ordâncuşii, Valea Albacului, Valea Gârda).
- Hieracio rotundati – Piceetum. Aceste păduri larg răspândite în parc (Călineasa, Padiş, Micău,
Cheile Ordâncuşii, Cheile Someşului Cald), formează zona molidişurilor.
- Campanulo – Juniperetum. Aceste tufărişuri subalpine de ienupăr pitic se întâlnesc sporadic
pe toată cresta nordică a parcului, între Vârful Poienii şi Vârful Dealul Păltinişului, ele fiind
cantonate în poienile şi rariştile de pădure de la limita superioară a molidişurilor (1400-1600
m).
În conformitate cu Lista Roşie naţională a plantelor elaborată de Oltean şi colaboratorii

(1994), precum şi cu Anexele din OM 1198 din 25.11.2005 pentru reactualizarea Anexelor nr. 2, 3, 4
şi 5 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin
L. 462/2001, pe teritoriul PNAp au fost identificate până în prezent un număr de 93 de specii de
plante protejate (vezi tabelul din Anexa XVII).
Dintre acestea, specia Syringa josikea (liliacul transilvănean) se regăseşte în Anexa 2 din OM
amintit anterior, care notează speciile pentru a căror conservare este necesară desemnarea ariilor
speciale de conservare. De asemenea, tot în acest OM, în Anexele 3B şi 4A se regăsesc 3 specii
(Rhynchospora alba, Vaccinium uliginosus, Cephalaria radiata) care necesită o protecţie strictă şi
respectiv 23 specii de plante, care fiind de interes comunitar, necesită pentru prelevare din natură
măsuri speciale de management.
Dintre speciile prezente în Lista Roşie naţională (Oltean şi colab. 1994) identificate până în
prezent în turbăriile din PNAp amintim: Andromeda polifolia, Campanula patula ssp abietina, Carex
limosa, Carex strigosa, Dactylorhiza maculata s. l., Drosera rotundifolia, Empetrum nigrum ssp.
nigrum, Leucanthemum waldsteinii, Listera cordata, Menyanthes trifoliata, Pedicularis limnogena,
Rhynchospora alba, Scheuchzeria palustris, Swertia perennis, Vaccinium microcarpum, Vaccinium
oxycoccus, Valeriana dioica subsp. simplicifolia.
Datorită condiţiilor specifice în diverse ecosisteme din PNAp, un număr de specii endemice
au fost identificate, cum ar fi: liliacul transilvănean (Syringa josikaea) (Ştefan, 1971), omagul
(Aconitum calibrotryon ssp. skarisorensis), garofiţa (Dianthus julii wolfii), vioreaua (Viola josi), multe
forme de vulturică (Hieracium bifidum ssp. biharicum, H. sparsum ssp. porphiriticum, H. kotschyanum
43
etc.), Edraianthus kitaibelii, o plantă descrisă aici pentru prima dată şi miază-noapte (Melamphyrum
bihariense).
2.3.2. Fauna
Nevertebratele
Pe teritoriul PNAp au fost colectate şi descrise peste 1200 specii de nevertebrate. Unele dintre
acestea au fost descrise ca fiind noi pentru ştiinţă, iar altele au fost declarate ca fiind endemice pentru
Munţii Apuseni (vezi Tabelul 2.3.2.a).
Tabel 2.3.2.a Structura faunistică a nevertebratelor din PNAp (***, 1992)

Grup sistematic Număr de specii Specii endemice Specii noi pentru ştiinţă
Nematode 226 5 15
Enchitreide 23 3 -
Lumbricide 29 6 9
Diplopode 29 4 6
Chilopode 15 1 3
Colembole 66 1 1
Plecoptere 50 9 12
Ortoptere 73 1 8
Trihoptere 13 6 -
Lepidoptere 715 1 5
Total 1239 37 59
Sursa: Studiul de fundamentare pentru Parcul Naţional Apuseni (***, 1992)
Fauna subterană este foarte bine reprezentată pe teritoriul PNAp. O mare parte dintre specii
sunt endemice şi multe populează numai una sau două peşteri. Cel mai bine reprezentat este grupul
Coleopterelor Cholevinae (Leiodidae) şi Trechinae (Carabidae). Genurile troglobionte Drimeotus şi
Pholeuon sunt endemice pentru Munţii Apuseni, cu un areal de răspândire foarte restrâns. Pe
teritoriul PNAp se găsesc 15 taxoni (specii şi subspecii) de Drimeotus (Bihorites), o specie aparţinând
subgenului Drimeotus (Fericeus) şi una subgenului Drimeotus (Trichopharis). Celălalt gen, Pholeuon,
are de asemenea un subgen endemic pentru Munţii Bihor, Pholeuon (s. str.) şi este reprezentat în
PNAp prin 22 de taxoni endemici. Dintre Trechinae, deşi genul Duvalius nu este endemic pentru
teritoriul ţării noastre, cele 18 specii din Bihor sunt endemici pentru acest masiv muntos. Cele trei
genuri de coleopterelor subterane pot fi întâlnite în aproape toate peşterile de pe teritoriul Parcului,
dar efectivele lor populaţionale sunt, de regulă, extrem de reduse, iar condiţiile de viaţă specifice le
fac foarte vulnerabile la orice impact antropic, reacţionând chiar şi la simpla vizitare a peşterii. Cu
excepţia coleopterelor, unii reprezentanţi troglobionţi sau stigobionţi endemici sunt prezentaţi în
Tabelul 2.3.2.b mai jos:
Tabel 2.3.2.b Grupele taxonomice ale nevertebratelor troglobionte din PNAp (***, 1992)
Genurile cu reprezentanţi troglobionţi
Grupul taxonomic
(stigobionţi) şi/sau endemici
Archianelide Troglochaetus
Turbelariate Dendrocoelum, Atrioplanaria
Araneide Nesticus, Troglohyphantes
Acari Macrocheles
Crustacee Ciclopide Acanthocyclops, Graeteriella
Crustacee Harpacticoide Spelaeocamptus, Elaphoidella, Parastenocaris
Crustacee Amphipode Niphargus
Crustacee Batinelacee Bathynella
Gasteropode Paladilhia, Paladilhiopsis, Spelaeodiscus
44
Paronychiurus, Oncopodura, Pseudosinella,

Colembole
Onychiurus,
Izopode Trichoniscus, Biharoniscus, Trachysphaera
Pseudoscorpioni Neobisium
Miriapode Typhloiulus, Harpalithobius, Lithobius
Din datele deţinute până în prezent, pe teritoriul PNAp au fost identificate un număr de 22 de
specii protejate de nevertebrate (vezi tabelul din Anexa XVIII).
Dintre acestea, următoarele 4 specii sunt protejate prin legislaţia internaţională, fiind specii
de interes comunitar, pentru a căror conservare este necesară desemnarea siturilor speciale de
conservare (Anexa II din Directiva Habitate 92/43/EEC): coleopterele Carabus variolosus, Rosalia
alpina, Morimus funereus şi ortopterul Isophya stysi. Tot aceste specii, cu excepţia cerambicidului
Morimus funereus, sunt declarate prin anexa IV din aceeaşi Directivă europeană ca fiind specii de
interes comunitar care necesită o protecţie strictă.
OM 1198 din 25.11.2005 pentru actualizarea Anexelor nr. 2, 3, 4 şi 5 la Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale,
a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001, pune sub
protecţie câteva specii de nevertebrate: aceleaşi 4 sus amintite prin anexele 2 şi 3A, ortopterul
Odontopodisma acuminata prin anexa 3B (specii strict protejate) şi gasteropodul Helix pomatia prin
anexa 4A (specii de interes comunitar care necesită pentru prelevare măsuri de management).
16 specii de fluturi (Lepidoptera), din datele deţinute până în prezent de către APNAp sunt
protejate, fiind pe lista roşie a Lepidopterelor din Romănia (Rakosy, 2003): Polygonia c-album,
Araschnia levana, Pararge aegeria tircis, Lasiommata megera, Erebia ligea nikostrate, Erebia
euryale syrmia, Erynnis tages, Leptidea sinapis, Pieris rapae, Pieris napi, Argynnis paphia, Argynnis
aglaja, Vanessa cardui, Inachis io, Aglais urticae, Melanargia galathea.
Vertebratele
O atracţie deosebită în cazul Arieşului şi majorităţii afluenţilor săi o prezintă fauna piscicolă, cu
o zonalitate bine evidenţiată. În ecosistemele acvatice din PNAp au fost identificate peste 15 specii
de peşti, dintre care amintim: păstrăv de râu (Salmo trutta fario), păstrăvul curcubeu (Salmo irideus),
păstrăvul fântânel (Salvelinus fontinalis), lipanul (Thymallus thymallus), zglăvoaca (Cottus gobio),
boişteanul (Phoxinus phoxinus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi), mreana (Barbus barbus),
scobarul (Chondrostoma nasus), grindelul (Noemacheilus barbatulus), cleanul (Leuciscus cephalus),
zvârluga (Cobitis taenia taenia), babuşca (Rutilus rutilus carpathorossicus). Două dintre aceste specii
au fost introduse antropic (păstrăvul fântânel şi păstrăvul curcubeu).
Dintre amfibieni au fost identificate un număr de 10 specii, dintre care menţionăm

următoarele: salamandra (Salamandra salamandra), izvoraşul (Bombina variegata), tritonii (Triturus
alpestris, T. cristatus, Triturus vulgaris ampelensis).
Dintre reptile, au fost identificate următoarele 8 specii: vipera comună (Vipera berus), şopârla
de ziduri (Podarcis muralis), şopârla de munte (Zootoca vivipara), şopârla de câmp (Lacerta agilis),
şarpele de sticlă sau năpârca (Anguis fragilis colchicus), şarpele de alun (Coronella austriaca), şarpele
lui Esculap (Elaphe longissima), şarpele de casă (Natrix natrix).
În PNAp au fost identificate până în prezent un număr de 108 specii de păsări.

În pădurile de conifere sunt frecvente: mierla gulerată (Turdus torquatus), forfecuţa (Loxia
curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), piţigoiul de munte (Parus montanus), pănţăruşul
(Regulus regulus), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides trydactilus), ierunca (Tetrastes bonasia),
piţigoiul moţat (Parus cristatus), piţigoi de brădet (Parus ater), huhurezul mare (Strix uralensis). În
cele de foioiase, în poieni şi păşuni sunt prezente: porumbelul gulerat (Columba palumbus), corbul
(Corvus corax), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus),
mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), cinteza (Fringilla coelebs), etc. Păsările răpitoare sunt reprezentate
de: acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), acvila de munte (Aquila chrysaetos), şorecarul comun
(Buteo buteo), vinderelul roşu şi cel de seară (Falco tinnunculus şi F. vespertinus), uliul păsărar
45
(Accipiter nisus). Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc mierla de apă (Cinclus cinclus), codobatura
de munte (Motacilla cinerea) şi fluierarul de munte (Actitis hypoleucos).
Păsările răpitoare sunt reprezentate de: acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), acvila de
munte (Aquila chrysaetos), şorecarul comun (Buteo buteo), vinderelul roşu şi cel de seară (Falco
tinnunculus şi F. vespertinus), uliul păsărar (Accipiter nisus), uliul găinilor (Accipiter gentilis).
În PNAp au fost identificate până în prezent un număr de peste 45 specii de mamifere.

Fauna pădurilor cuprinde specii în general comune făgetelor şi molidişurilor montane, la care
se adaugă capra neagră (Rupicapra rupicapra), care a fost colonizată în bazinul superior al Crişului
Pietros – Valea Boghii. Astăzi, este prezentă şi în Groapa Ruginoasă, Cetăţile Ponorului, Scăriţa.
O altă acţiune de repopulare, realizată cu succes între anii 1970-1980, a vizat cocoşul de
munte (Tetrao urogallus), ameninţat din cauza vânătorii abuzive.
Fauna de mamifere mari este bine reprezentată, prin populaţii bine consolidate de lup
(Canis lupus), râs (Lynx lynx), urs (Ursus arctos), căprior (Capreolus capreolus), cerb carpatin
(Cervus elaphus), mistreţ (Sus scrofa), etc. Tot printre mamiferele carnivore se mai enumeră şi pisica
sălbatică (Felis silvestris), dihorul (Mustela putorius).
Rezultatele evaluărilor recente efectuate de personal de specialitate de la ICAS Braşov în

colaborare cu personalul silvic ce activează pe teritoriul parcului, au arătat că în PNAp trăiesc un
număr de aproximativ 26 lupi. Acest număr reprezintă numărul optim care poate exista pe suprafaţa
PNAp, luând în considerare repartiţia habitatelor preferate şi biologia speciei. Lupii sunt organizaţi în
haiticuri, fiind semnalate în 2005, pe judeţul Cluj prezenţa a două grupuri de 10 şi respectiv 5 lupi.
Pentru judeţele Bihor şi Alba, au fost semnalate câte un haitic, formate din 6 şi respectiv, 5 lupi.
În mod similar, se poate considera o populaţie bine reprezentată şi pentru râs, existând pe
suprafaţa PNAp un număr de 12 râşi (8 în judeţul Cluj, 4 în Bihor şi 8 în judeţul Alba).
Nu acelaşi lucru se poate spune însă despre urşi, despre care evaluările au scos în evidenţă
existenţa a doar 21 de exemplare, un număr considerat de specialişti ca fiind cu mult sub capacitatea
de suport a ecosistemelor preferate de acest mamifer. Aceşti urşi sunt distribuiţi astfel: 7 în judeţul
Bihor, 12 în judeţul Cluj şi 2 în judeţul Alba. Acest lucru este grav, deoarece populaţia de urşi din
Apuseni este izolată de celelalte populaţii din Carpaţi, nerealizându-se un flux genetic şi populaţional
normal. Dat fiind fondul genetic insuficient, s-ar putea ca în viitor menţinerea speciei în Apuseni să
fie pusă în pericol.
Vidra (Lutra lutra) este o specie protejată prin legislaţia naţională şi internaţională, care trăieşte
în familii, pe lângă apele curgătoare relativ izolate de impactul antropic. În PNAp, a fost semnalată
existenţa a câtorva familii pe cursul superior al râurilor Someşul Cald, Gârda Seacă şi Beliş.
Mamiferele mici rozătoare sunt reprezentate de 10 specii, unele dintre ele fiind de o deosebită
importanţă, fiind listate în Directiva Habitate 92/43/EEC: şoarecele scurmător (Clethrionomys
glareolus), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), şoarecele de pământ (M. agrestis), şoarecele de
casă (Mus musculus), şoarecele gulerat (Apodemus flavicollis), şoarecele dungat (A. agrarius),
şoarecele de pădure (A. sylvaticus), pârşul de alun (Muscardinus avellanarius) (DH), pârşul mare
(Myoxus glis), veveriţa (Sciurus vulgaris) (Benedek et. al., 2005).
De asemenea, mamiferele mici insectivore, sunt bine reprezentate, în PNAp fiind identificate
până în prezent un număr de 8 specii (excluzând dintre acestea liliecii): chiţcanul comun (Sorex
araneus), chiţcan pitic (S. minutus), chiţcan de munte (S. alpinus), chiţcan de apă (Neomys fodiens),
chiţcan de mlaştină (N. anomalus), chiţcan de câmp (Crocidura leucodon), cârtiţa (Talpa europaea),
ariciul (Erinaceus concolor) (Benedek et. al., 2005).
Câteva peşteri prezintă o importanţă deosebită şi datorită populaţiilor de lilieci pe care le

adăpostesc (Lup, Nicoară, 2005; Borda, 1998/1999, 2002, baza de date a Asociaţiei pentru Protecţia
Liliecilor din România): liliac mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), Rh. hipposideros, Rh.
euryale, Myotis myotis, M. blythii, M. nattereri, M. brandtii, M. mystacinus, M. bechsteinii, M.
emarginatus, M. daubentonii, M. dasycneme, liliac de amurg (Nyctalus noctula), Pipistrellus
46
pipistrellus, Plecotus auritus, P. austriacus, Barbastella barbastellus, Miniopterus schreibersii, dintre

care efectivele speciilor Rhinolophus ferrumequinum, Myotis myotis şi Miniopterus schreibersii
reprezintă o mare valoare ştiinţifică. Peşterile cercetate din punct de vedere chiropterologic sunt:
peşterile din Valea Sighiştelului, P. Fânaţe, P. Onceasa, P. Fagului, P. Humpleu etc., cele mai
importante adăposturi pentru coloniile de lilieci fiind primele patru locaţii.
Din cele 29 specii de lilieci identificate în ţara noastră, 19 se regăsesc în fauna PNAp. Conform
Cărţii Roşii a Vertebratelor din România, 2 specii de lilieci (Myotis dasycneme şi Myotis daubentonii)
sunt considerate critic periclitate, alte 8 specii sunt periclitate, iar alte 6 sunt vulnerabile
(Botnariuc&Tatole, 2005). Şase specii care au fost întâlnite în PNAp sunt considerate prioritate
naţională mare. Mai mult, 10 dintre aceste specii se regăsesc pe Anexa II a Directivei Habitate
92/43/EEC, cuprinzând plante şi animale de interes comunitar care necesită desemnarea de arii
speciale de conservare (date furnizate de Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România).
Luate în ansamblu, din cele peste 180 de specii de vertebrate, pe teritoriul PNAp au fost
identificate un număr de 158 de specii protejate, aflate pe diverse liste naţionale şi internaţionale:
Directiva Habitate 92/43/EEC, Directiva Păsări 79/409/EEC, OM nr. 1198 din 25.11.2005 pentru
actualizarea anexelor nr. 2, 3, 4 şi 5 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001 şi Cartea Roşie a Vertebratelor din
România (Botnariuc şi Tatole, 2005) (vezi tabelul din Anexa XVIII).
2.3.3. Habitate si ecosisteme
Peisajul natural variat al Munţilor Apuseni conţine ecosisteme cu o valoare semnificativă din
punct de vedere al conservării biodiversităţii. Unul dintre caracterele specifice ale PNAp îl constituie
insularitatea habitatelor, datorată situării în această complexă zonă carstică din România.
Insulariatatea habitatelor carstice este accentuată şi de natura diferită, jurasică sau triasică a
depozitelor pe care au evoluat ecosistemele terestre. Majoritatea acestor zone este acoperită de
făgete şi molidişuri, mai puţin specifice fiind ecosistemele de pajişti şi fâneţe. Tot insular apar şi
stâncăriile versanţilor umbriţi şi semiumbriţi, ocupate cu vegetaţie specifică.
Insulele de ecosisteme evoluate pe calcare sunt separate între ele de ecosisteme evoluate
pe roci de natură acidă. Aceste zone pot constitui adevărate bariere ecologice pentru fauna edafică,
foarte puţin mobilă, barierele dintre mediile subterane ale peşterilor fiind şi mai evidente.
Foarte caracteristice pentru acest parc natural sunt şi ecosistemele turbicole, răspândite tot
insular; flora şi vegetaţia acestor ecosisteme este edificată de specii boreale, relicte.
Alt caracter specific al PNAp îl constituie, prezenţa unor comunităţi endemice, de diferite
nivele de integrare: specii endemice, comunităţi relictare, edafon endemic şi posibil chiar şi
„ecosisteme endemice”, distribuite insular, mozaicat (***, 1992).
Tipurile principale de habitate protejate întâlnite în perimetrul PNAp şi care necesită arii
speciale de conservare sunt în număr de 23, fiind enumerate în Anexa XIX (în conformitate cu OM
nr. 1198 din 25.11.2005 pentru actualizarea Anexelor nr. 2, 3, 4 şi 5 la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 462/2001) (Mihăilescu, S.,
2006 – date nepublicate; Negrean, G., Anastasiu, P., 2005), precum şi în Anexa I a Directivei Habitate
92/43/EEC:
Dintre acestea, prioritare sunt următoarele:

6230 * Pajişti montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase,
91E0 * Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion
albae),
47
91D0 * Turbării cu vegetaţie forestieră,

7110 * Turbării active,
7240 * Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae.
Luând în considerare clasificarea habitatelor după Doniţă şi colaboratorii (2005), pe teritoriul

PNAp se găsesc un număr de 54 de habitate. Acestea sunt enumerate de asemenea în Anexa XIX
pentru comparaţie.
2.3.4. Peisaj
Munţii Apuseni, se individualizează printr-un peisaj carstic remarcabil atât ca întindere, cât şi
ca amploare şi varietate a formelor.
Zonele carstice au o hidrologie şi o morfologie distinctă rezultată ca urmare solubilităţii rocilor
şi a porozităţii secundare bine dezvoltate. Trăsătura cheie a carstului e dezvoltarea unei reţele
hidrologice subterane particulare. Rezultă o varietate enormă şi uimitoare de microforme de relief atât
terestre, cât şi subterane. Prin definiţia sa, carstul este considerat ca un sistem interactiv complex
care încorporează forme de relief, de viaţă, flux de energie, apă, gaze, tipuri de soluri şi de substraturi.
Perturbarea oricăruia dintre aceste elemente poate genera impact asupra celorlalte. Recunoaşterea
şi înţelegerea importanţei şi vulnerabilităţii acestor interacţiuni dinamice trebuie să sprijine
managementul eficient şi conservarea acestor zone carstice.
Stâncăriile, păşunile montane şi fenomenele carstice de suprafaţă sunt unităţi de peisaj de

interes major. Acestea sunt reprezentate de către doline, văi scurte oarbe (ale căror ape se pierd în
calcar prin ponoare sau sorburi), platouri carstice, văi seci, lapiezuri, polii (depresiuni plane
hidrografice închise, cu drenaj subteran), chei şi defilee etc.
Multe plante posedă adaptări distincte pentru supravieţuirea în aceste medii carstice, care se
remarcă prin soluri de grosime mică, concentraţii foarte mari de calciu şi magneziu, şi o drenare
puternică a apei în subteran care acţionează ca şi factori limită pentru vegetaţie.
Subsolul găzduieşte cele mai importante şi fragile habitate şi ecosisteme din PNAp, peşterile.
Protejarea lor este deosebit de importantă deoarece o mare parte dintre acestea sunt vizitate de
turişti, ce ar putea afecta direct sau indirect microclimatul specific, caracterizat în principal de
temperaturi şi umiditate constante şi lipsa curenţilor de aer.
O particularitate în Munţii Bihor o constituie prezenţa carstului împădurit, una din puţinele
regiuni de acest fel din ţară. Pădurea influenţează regimul de dezvoltare a golurilor subterane, dar în
acelaşi timp susţine o biodiversitate remarcabilă la suprafaţă. Existenţa acestui tip de peisaj este una
dintre premisele existenţei peşterilor cu gheaţă: Gheţarul de la Scărişoara, Avenul Borţig, Focul Viu,
Avenul cu gheaţă din Platoul Vârtop, Gheţarul de la Barsa etc., toate situate în zone complet
împădurite.
2.3.5. Procese şi relaţii ecologice
Procese şi relaţii ecologice în ecosistemele forestiere

Datorită tăierilor care au avut/au loc în multe părţi ale PNAp, inclusiv în zonele de conservare
specială, pădurea a pierdut din consistenţă devenind mai vulnerabilă şi mai expusă fenomenelor
meteorologice extreme, cum ar fi căderile masive de zăpadă, vânturile puternice etc. Ca rezultat, în
fiecare an se semnalează doborâturi mari de arbori, care astfel devin uşor focare de infecţie cu
insecte din genul Ips putând afecta şi pădurile din jur.
48
Tot ca rezultat al activităţii umane şi anume, în urma defrişărilor pădurilor din unele zone din
parc are loc instalarea speciilor pioniere care declanşează procesul de succesiune ecologică
secundară.
Procese şi relaţii ecologice în ecosistemele de pajişti

Actualele asociaţii ierboase alcătuiesc un complex care a substituit vegetaţia primară,
respectiv pădurile de fag şi pe cele de molid ca urmare a defrişărilor. Ele formează pajişti variate
(fâneţe şi păşuni), determinate de substratul litologic, de orografia terenului, tipul de sol, regimul
nutrienţilor din sol şi regimul exploatării antropice (***, 1992). După modul de participare la edificarea
pajiştilor a formelor biologice şi a procesului de înţelenire, se întâlnesc două mari grupe de pajişti.
Cele fără înţelenire, în alcătuirea cărora predomină speciile de dicotiledonate, de regulă pioniere şi de
scurtă durată şi cele cu înţelenire, dominate de monocotiledonate şi poacee, care sunt de mai lungă
durată.
În foarte puţine cazuri se întâlnesc însă pajişti în care domină exclusiv speciile
monocotiledonate sau dicotiledonate în timp mai îndelungat. De regulă, pajiştile edificate de astfel de
fitocenoze se întrepătrund şi alcătuiesc în teren un mozaic de pajişti.
Procese şi relaţii ecologice în ecosistemele carstice

Topografia variată a zonelor carstice determină o varietate mare de habitate şi implicit, de
specii adaptate acestor nişe specifice. Intrările peşterilor şi dolinele adăpostesc adesea o gamă largă
de biocenoze, mai ales din punct de vedere al florei şi faunei de nevertebrate. Lipsa luminii este
factorul cel mai determinant pentru condiţiile de viaţă din peşteri, din reţeaua de interstiţii de sub
pătura de sol şi din crăpăturile adânci din rocă.
În funcţie de gradul de obscuritate şi de alţi factori fizici, mediul speleic poate fi divizat în trei
zone, începând de la suprafaţă: zona de la intrare, zona de tranziţie şi zona profundă. Energia
disponibilă pentru fauna subterană provine din: acumulări de guano de la coloniile de lilieci, materia
organică adusă în peşteri prin curenţi de aer, ape subterane, gravitaţional sau prin apa de percolaţie,
mai ales în timpul ploilor abundente şi la topirea zăpezilor, sau organisme ajunse accidental în
interiorul peşterilor. Ca urmare a faptului că hrana are o distribuţie neuniformă în spaţiu şi timp,
populaţiile subterane au şi ele o răspândire eterogenă în cuprinsul masivului carstic. De aceea se ştie
prea puţin despre structura lanţurilor trofice subterane, despre etologia sau fiziologia componentelor
vii ale acestora.
Important este însă faptul că ecosistemele subterane sunt extrem de complexe, astfel încât,
în plus faţă de peşteri, trebuie luate în considerare toate componentele vii şi nevii de la suprafaţa
masivelor carstice sau din bazinele hidrografice în care sunt localizate. Această viziune ecosistemică
asupra carstului permite formularea unor măsuri concrete de conservare care protejează în egală
măsură elementele interdependente superficiale şi subterane.
Procese şi relaţii ecologice în ecosistemele de turbărie

Mlaştinile oligotrofe sau tinoavele au o fizionomie aparte, chiar impresionantă pentru om, cu
o arie de răspândire limitată şi semnificativă, cu o floră săracă în specii, dar care sunt antrenate într-
o vegetaţie de cele mai multe ori exuberantă, ecologic extremistă. Condiţia principală pentru formarea
unei mlaştini oligotrofe este carenţa solului sau a apei în substanţe minerale nutritive (de regulă sub
0,3%) şi de cele mai multe ori prezenţa calcarului.
Sfagnetul, deci tinovul, este mult mai ridicat la mijloc decât la margini. Această bombare sub
formă de sticlă de ceasornic este caracterul fizionomic cel mai de seamă al tinovului. În acelaşi timp
sfagnetul creşte mereu şi la periferia sa, aşa încât tinovul, contrar mlaştinii eutrofe, se întinde mereu
centrifug peste terenul originar neînmlăştinit din jur. Faptul că tinovul se înclină în toate direcţiile spre
periferia sa, cauzează o permanentă mustire a apei la periferie, aşa încât în jurul tinovului ia naştere
o tivitură acvatică în care vegetează numeroase plante înalte, mezo- şi chiar eutrofe, în contact cu
solul mineral şi umed. În stadiul său iniţial, atâta timp cât vegetaţia mai păstrează contact cu solul
mineral, sfagnetul se caracterizează printr-o floră de muşchi şi traheofite acvatice relativ bogată în
specii. Îndată ce însă stratul de turbă trece de 30 cm grosime, flora vie se izolează de substrat şi
devine dependentă aproape exclusiv de apele de precipitaţii.
49
De pe tinoave au fost descrise asociaţii vegetale deosebit de interesante. Un caz special este
cel al speciilor de Drosera sp. Acestea îşi completează substanţele proteice digerând insecte.
Frunzele speciilor de Drosera sp. sunt acoperite pe faţa superioară cu glande roşietice, cleioase, lung
pedicelate. Aceste glande sunt sensitive şi secretă sucuri cu ajutorul cărora planta prinde, omoară şi
digeră insecte. În tinoave mai există şi alte grupe de vieţuitoare ca: diverse grupe de animale, bacterii,
alge, licheni, ciuperci, dar toate acestea sunt foarte puţine din cauza condiţiilor extreme de viaţă
oferite, dar şi a toxinelor sfagnice (sphagnol) (Negrean, G., Anastasiu, P. 2005).
Cele mai frumoase şi interesante specii şi fenomene biologice

şi ecologice din PNAp
Parcul adăposteşte populaţii importante de carnivore mari ca şi ursul brun, lup şi râs.
Prezenţa lor permanentă reflectă calitatea ridicată a habitatelor lor naturale.
Pajiştile din parc includ unele dintre cele mai mari şi importante suprafeţe cu Arnica
montana (plantă medicinală) din Europa.
Molhaşurile de la Izbuce
Conţine unul din zăcămintele cele mai voluminoase de turbă din Munţii Apuseni, dar în
acelaşi timp este şi cel mai bine conservat tinov din regiune şi printre cele mai
autentice din ţară
Vaccinio - Pinetum mughi Hadač subas. sphagnetosum I. Pop, Hodişan &
Cristea 1987, subas. nova
Fitocenoză edificată de jneapăn, descrisă pentru prima data în Rezervaţia Molhaşurile
de la Izbuce. Este aflată la cea mai mică altitudine din Carpaţii Occidentali (1 150 m).
Peşterile din Valea Sighiştelului, P. Fânaţe, P. Onceasa, P. Fagului adăpostesc cele
mai mari colonii de lilieci din PNAp
Specii protejate de lilieci din PNAp, listate pe Anexa II Directiva Habitate
92/43/EEC: Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale), liliacul mare cu
potcoavă (Rh.ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rh.hipposideros), liliacul cu
urechi mari (Myotis bechsteinii), liliacul comun mic (M.blythii), liliacul de iaz
(M.dasycneme), liliacul cărămiziu (M.emarginatus)
Peşti protejaţi din apele râurilor de munte din PNAp (Anexa II Directiva Habitate
92/43/EEC): Zglăvoaca (Cottus gobio), boişteanul (Phoxinus phoxinus), moioaga
(Barbus meridionalis petenyi)
Hesperocorixa paralella
Cea mai rară specie de heteropter (ploşniţă de apă) din PNAp, identificată până în
prezent numai în Tăul Vărăşoaia
Centre de speciaţie pentru viermi cilindrici şi inelaţi
Zone din PNAp în care s-au identificat specii noi pentru ştiinţă de nematode şi
oligochete. Acestea sunt insule de ecosisteme evoluate pe calcare, separate între ele
de ecosisteme evoluate pe roci de natură acidă. Aceste zone pot constitui adevărate
bariere ecologice pentru fauna edafică, foarte puţin mobilă
Turbării cu vegetaţie forestieră (cod habitat 91D0*) Tip de habitat extrem de rar,
întâlnit în câteva locuri din PNAp, considerat ca fiind prioritar pentru desemnarea
ariilor speciale de conservare prin Directiva Habitate 92/43/EEC
Roua cerului (Drosera rotundifolia)
Plantă carnivoră care trăind deasupra unui strat gros de turbă, nu ajunge la substanţele
minerale din substrat şi de aceea, trebuie să-şi suplinească hrana, prin capturarea
insectelor, pe care le digeră.
Specii endemice de plante din PNAp: liliacul transilvănean (Syringa josikaea), omagul
(Aconitum calibrotryon ssp. skarisorensis), garofiţa (Dianthus julii wolfii), vioreaua
(Viola josi), vulturică (Hieracium bifidum ssp. biharicum, H. sparsum ssp. porphiriticum,
H. kotschyanum etc.) şi miază-noapte (Melamphyrum bihariense).
Plantă descrisă pentru prima dată în PNAp: Edraianthus kitaibelii
50
2.4 Situaţia socio-economică şi culturală din perspectivă istorică
2.4.1 Arheologie si istorie
Podoabele arhitecturale ale moţilor se constituie în monumente ale aşa-numitei „civilizaţii a

lemnului” (Vedinaş, 1999), monumente care alături de cele naturale fac parte organică din peisajul
unic al Munţilor Apuseni, un peisaj deopotrivă natural şi umanizat prin spiritualizare ori prin pecetea
unor vocaţii creatoare.
Conform listei monumentelor istorice - 2004 pentru Judeţele din cuprinsul PNAp, elaborată
de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice din cadrul Ministerul Culturii şi Cultelor, monumentele
istorice care se află în imediata apropiere a PNAp sunt:
Tabel 2.4.1. Lista monumentelor istorice din zona PNAp

Nr.
Cod LMI 2004 Denumire Localitate Adresă Datare
crt.
Judeţul Alba
Ansamblul bisericii de lemn

1 AB-II-a-A-00177 1791
"Înălţarea Domnului”
AB-II-m- Biserica de lemn "Înălţarea sat Arieşeni; com.
2 1791
A00177.01 Domnului” Arieşeni
AB-II-m-
3 Edicul pentru toacă 1791
A00177.02
Biserica de lemn "Naşterea sat Gârda de Sus; 1792, modif.
4 AB-II-m-A-00228
Sf. Ioan Botezătorul” com. Gârda de Sus în 1863
sat Albac; în faţa şco-
5 AB-III-m-B-00406 Bustul lui Horea 1930-1960
com. Albac lii generale
Judeţul Bihor
Biserica romano-catolică sat Băiţa; oraş

6 BH-II-m-B-01106 45 1780
"Sf. Maria Mică” Nucet
Biserica de lemn "Sf. sat Fânaţe;
7 BH-II-m-A-01145 86 1796
Dimitrie” com. Câmpani
Sursa: Lista monumentelor istorice din Jud. Alba şi Bihor, 2004 – Ministerul Culturii şi Cultelor
Pe lângă acestea, mai există iniţiative locale de constituire a unor muzee păstrătoare de
obiecte tradiţionale vechi şi de port popular, ceramică, sculpturi etc. în satul Chişcău – comuna
Pietroasa (muzeu etnografic sătesc „La Fluturi”, amenajat în gospodăria proprie de către un localnic
inimos, Aurel Flutur), în cătunul Gheţar – comuna Scărişoara (muzeu de artă şi meşteşuguri populare
amenajat într-o casă tradiţională veche, recondiţionată de echipa de la Proiect Apuseni, derulat între
2000-2003 şi implementat de către Universitatea din Freiburg, Germania), şi în satul Răchiţele, într-
o sala de clasă din şcoala din localitate se mai găseşte un mic muzeu al satului amenajat de localnici
cu ajutorul Clubului Ecologic Transilvania din ClujNapoca.
2.4.2. Istoricul dezvoltării socio-economice în zonă şi utilizarea terenurilor în trecut
Toate mărturiile timpurii referitoare la locuitorii Munţilor Apuseni atestă că aceştia se ocupau
în trecut cu culegerea aurului, atât aluvionar, cât şi din subsol, şi cu creşterea animalelor.
Bogăţiile subsolului au canalizat încă de acum 2000 de ani dezvoltarea acestei zone pe
direcţia exploatărilor miniere de metale. Cu precădere zona sudică a Munţilor Apuseni, care,
51
datorită constituţiei geologice din roci vulcanice deţineau importante zăcăminte de minereu de aur,
argint, cupru şi alte metale a fost populată în timpul ocupaţiei romane a Daciei cu colonişti, care au
întemeiat oraşe, cu scopul dezvoltării minelor de aur. Centrul urban cel mai dezvoltat se afla la
Ampelum (Zlatna de astăzi), iar cea mai importantă exploatare la Alburnus Major (Roşia Montană de
astăzi).
În Evul Mediu pentru exploatarea intensivă a aurului şi argintului au fost din nou aduşi colonişti,
respectiv saşi, încă de la 1141, care împreună cu populaţia autohtonă au întemeiat încă din prima
jumătate a secolului al XII-lea aşezări stabile. Ulterior, în XIV-XV comerţul exterior al Transilvaniei s-
a bazat cu precădere pe metalele nobile, aurul şi argintul, în Apuseni funcţionând mine la Abrud,
Zlatna, Roşia, Baia Sprie, Băiţa, Baia de Arieş, Baia de Criş. Primele aşezări miniere din Transilvania
au fost întemeiate în jurul minelor de la Zlatna (1238), apoi Abrud, Băiţa, atestată documentar din
1342, Dognecea – Baia Secaşului, mină regală din 1358, Baia de Criş, care devine oraş seniorial în
1427. Documentele atestă la jumătatea secolului al XV-lea Confederaţia celor patru oraşe miniere
din Munţii Apuseni: Abrud, Baia de Arieş, Baia de Criş şi Băiţa, care aveau un for comun de judecată
şi plăteau dările în comun.
De la primele aşezări situate la baza munţilor, în depresiuni, s-au întemeiat aşezările de pe
văi şi pe urmă, prin fenomenul de „roire” au apărut aşezările de pe culmi, începând din sud spre nord.
Aşezările din depresiunea Beiuşului (cele situate la baza munţilor), sunt atestate prin secolul XV-XVI,
ca de exemplu Pietroasa (la 1587), Chişcău. Aşezările situate pe văile principale, ca de exemplu cele
de pe Arieşul Mare, sunt menţionate mai târziu: Arieşeni (1761-1762), Scărişoara (1733), Albac
(1733) etc. Cele mai tinere sunt aşezările „crânguri”, de pe platourile muntoase, unele datând doar
de după 1950. Roirile din satele stup de pe văi s-au datorat atât creşterii numerice a populaţiei, cât şi
datorită necesităţii exploatării de noi resurse în afara celor ale subsolului: păduri, fâneţe, pajişti
naturale, cât şi pentru crearea de noi vetre de localităţi (de ex. Poiana Horea, Giurcuţa). Astfel, multe
dintre localităţile de tip „crâng”, poartă denumirea primei familii stabilite acolo: Avrămeşti (de la
Avram), Costeşti (de la Costea), Pănteşti (de la Pantea) etc.
Dat fiind numărul mare de imigranţi, populaţia din Apuseni (mai ales bazinele Arieşului şi
Crişului Băiţa) este amestecată. O parte a populaţiei o reprezintă cei care se consideră descendenţi
din vechea populaţie dacică, romanizată, atât ca limbă cât şi ca obiceiuri. De-a lungul secolelor, s-au
aşezat pe aceste meleaguri şi alte popoare, aduse de cei ce stăpâneau aceste teritorii, pentru a le
coloniza, sau în încercarea de a deznaţionaliza poporul autohton, puternic impregnat de originea sa
latină. Deşi cu două secole în urmă, muntenii dintre Câmpeni şi Muntele Găina erau denumiţi „ţopi”,
cei din jurul Zlatnei „mocani”, doar cei din zona Abrud – Vidra – Albac şi de pe Arieş fiind denumiţi
„moţi” (de la părul purtat mai lung şi legat la spate ca să nu-i incomodeze în timpul cioplitului lemnului),
noţiunea de „moţ” s-a extins cuprinzând treptat toţi locuitorii zonei montane dintre Mureş şi Crişul
Repede (Netea, 1977).
De la începutul secolului XVIII, austro-ungarii au început la rândul lor să exploateze masiv
resursele subsolului, deschizând sau redeschizând o serie de mine în Munţii Apuseni din care
extrăgeau mai ales metale nobile, fapt care s-a tradus pe plan social printr-o cruntă exploatare a
populaţiei de moţi şi provocând la diferite intervale de timp răscoale ţărăneşti, ca aceea a lui Horia,
Cloşca şi Crişan, reprimate toate cu mare brutalitate şi cruzime. Pentru a preîntâmpina
deznaţionalizarea lor, moţii au organizat în decursul timpului înfiinţarea de şcoli elementare, unde se
învăţa în limba strămoşească, cea română, datorită cărora au avut mulţi din ei ocazia să se cultive, cu
toate ca erau iobagi. „Ţara Moţilor”, a fost un ţinut de rezistenţă şi de luptă pentru drepturile politice,
economice şi sociale ale românilor în perioada în care Transilvania s-a aflat sub dominaţie străină
(Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, 1784; acţiunile lui Avram Iancu în contextul Revoluţiei din
1848). După 23 August 1944, rezistenţa armată din munţii României a reprezentat un capitol
important al luptei împotriva comunismului. Munţii Apuseni au reprezentat un focar al rezistenţei,
numeroase grupări activând în zonă. Dintre acestea s-a detaşat grupul Şuşman, vestit prin acţiunile
sale şi prin dârzenia cu care a supravieţuit timp de 10 ani (între 19481958) hărţuielilor Securităţii
(Bodeanu, D., Budeancă, C., 2004).
În ultimele luni ale celui de-al doilea război mondial, a fost descoperit lângă Băiţa un nucleu
uranifer de către trupele germane aflate în retragere. Se presupune că serviciile secrete sovietice ar
fi interceptat documentele acestora după care au deschis un front de lucru în această zonă, înfiinţând
52
sub conducere româno-sovietică Departamentul Uraniului cu titulatura „Sovrom-Cuarţit”. La mina

„Avram Iancu” din Băiţa-Plai (localitate nou constituită) au fost angajaţi peste 20 000 de mineri şi au
fost folosiţi aproximativ 10 000 de soldaţi pentru extracţia zăcământului. Câştigurile salariale foarte
mari pentru acea vreme au atras forţă de muncă din toată ţara, fapt ce a dus la construirea de
locuinţe, luând fiinţă astfel în apropiere oraşele Nucet şi Ştei (numit în perioada comunistă Dr. Petru
Groza). Exploatarea sovietică a acestui zăcământ a durat 10 ani, timp în care cea mai mare cantitate
a zăcământului (apreciata la circa 300 mii tone de minereu) a fost extrasă aproape în totalitate prin
cele 2 cariere şi transportată în vagoane la Moscova. Acest zăcământ s-a dovedit a fi cel mai mare
zăcământ de uraniu din lume aflat la suprafaţă. În perioada exploatărilor miniere, în Munţii Apuseni
au fost forate peste 400 km de galerii situate orizontal, din 50 in 50 de metri, de la cota 700 pana la
cota 1100 m.
După extracţia minereurilor de uraniu, într-una dintre galeriile părăsite s-a amenajat între 1980
şi 1985 un depozit de deşeuri radioactive de joasă şi medie activitate, singurul din ţară, amplasat
în apropierea carierei de uraniu de la Băiţa-Plai, la 4 km de vatra satului Băiţa în apropierea limitei
PNAp.
O altă importantă resursă a acestor munţi au constituit-o şi o constituie pădurile, care acoperă
o foarte mare suprafaţă, mergând până pe culmi sau vârfuri de cele mai multe ori şi aceasta datorită
reliefului specific, cu culmi domoale şi vârfuri de înălţimi medii pentru Carpaţii româneşti, fiind în
general mai puţin ascuţite. Această importantă resursă a generat o altă activitate umană importantă
în zonă: exploatarea şi prelucrarea lemnului. Prin deceniile III-IV ale secolului XX, „moţii cutreierau
ţara cu ciubere, făceau „holongărit” cu cercuri şi treceau graniţa ademeniţi de valuta cehoslovacă şi
iugoslavă sau fabricau jucărioare din lemn (Ancel, 1999) şi, bineînţeles, tulnice.
O activitate importantă a constituit-o creşterea animalelor în sistem silvo-pastoral şi
practicarea unei agriculturi mai puţin productive care să asigure un minim necesar de hrană
locuitorilor zonei. Existenţa păşunilor întinse de pe culmile înalte permitea creşterea oilor şi a vitelor,
iar suprafeţele necultivabile erau utilizate pentru fân. Agricultura se practica în mod rudimentar până
la altitudinea de 1.200 m. Datorită climatului rece se cultivau în special cartofi şi soiuri “moţeşti” de
grâu, in, secară, cânepă şi orz.
Toate aceste activităţi însă, înainte de secolul XX, se practicau cu precădere în zonele locuite
din Munţii Apuseni şi anume ramurile mărginaşe şi joase ca altitudine, care ofereau o accesibilitate
mai mare şi permiteau dezvoltarea unor aşezări umane. Astfel, zona centrală a Munţilor Apuseni, şi
anume zona înaltă a Munţilor Bihor a constituit din punct de vedere al cadrului natural o zonă foarte
bine conservată, în care mai existau la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, păduri virgine
şi terenuri încă neexploatate în sistem silvo-pastoral.
Datorită situaţiei politice şi administrative din Munţii Apuseni, topografierea zonelor cunoscute
până atunci autorităţilor se realizează abia la sfârşitul secolului XIX, când se face şi o estimare, sau
mai pretenţios spus inventariere, a potenţialului silvic, care să fie valorificat mai apoi. Au urmat
perioade în care în unele zone s-au construit chiar terasamente de cale ferată îngustă care să
folosească la transportul lemnelor cu trenul, începându-se în acest fel o exploatare susţinută a celor
mai valoroase păduri (de exemplu pe Vl. Crişului Pietros, Vl. Sighiştelului, etc.). O mare parte dintre
localnici au avut avantajul unei surse suplimentare de venit lucrând la aceste exploatări forestiere.
2.4.3. Istoricul cercetărilor şi explorărilor speologice în zona PNAp
Carstul actualului PNAp a atras de timpuriu atenţia oamenilor de ştiinţă. Astfel E. Nedezky
descrie Peştera de la Fânaţe într-o lucrare apărută la Viena în anul 1772. În 1847, A. Szirtfi
menţionează Gheţarul de la Scărişoara, iar E. A. Bielz descrie în 1852 Peştera Onceasa. Prima mare
expediţie geografico – geologică în zonă are loc în anul 1861; organizată de Academia de la Viena,
din ea au făcut parte geograful A. Schmidl şi geologul K. Peters. În lucrarea lui Schmidl „Das Bihar-
Gebirge”, apărută la Viena în 1863 sunt descrise numeroase zone carstice şi peşteri, cum sunt:
53
Gheţarul de la Scărişoara, Peştera Onceasa, Gheţarul de la Barsa, Porţile Bihorului, precum şi peşteri
de pe Valea Sighiştelului. Un studiu detaliat al celor din urmă apare în 1886 fiind realizat de G. Hazaz.
Cu această ocazie este descrisă Peştera Măgura, explorarea ei fiind făcută pe o lungime de 1200 m,
distanţă incredibilă pentru acea vreme. Tot în acest an este menţionată pentru prima dată Peştera
Cetăţile Ponorului.
Pe măsură ce peşterile ajung să fie tot mai cunoscute, ele încep să prezinte şi interes turistic.
Promotorul popularizării carstului din zona actualului PNAp a fost Czaran Gyula care a reuşit să
efectueze pe bani proprii amenajări turistice în peşterile: Gheţarul de la Barsa, Gheţarul Focul Viu,
Avenul Borţig, Cetăţile Rădesei, etc. El editează în anul 1903, la Beiuş, un ghid turistic al Munţilor
Bihor.
În 1920, la Cluj-Napoca, marele savant Emil Racoviţă înfiinţează primul institut de speologie
din lume. În perioada interbelică, colectivul de biologi de la acest institut (René Jeannel, Pierre A.
Chappuis, Valeriu Puşcariu) realizează sub îndrumarea lui Racoviţă cercetări amănunţite asupra
peşterilor din Munţii Bihorului. Rezultatele explorărilor pe care le-au întreprins sunt prezentate în cea
de-a şaptea serie a “Énumeration des grottes visitées”, primul inventar speologic publicat la Paris de
R. Jeannel şi E. Racoviţă.
După cel de al doilea război mondial descoperirea şi explorarea marilor reţele subterane se
datorează unei dinamice echipe aparţinând aceluiaşi Institut de Speologie din Cluj-Napoca, formată
din M. Şerban, Dan Coman, Iosif Viehmann, Cornel Pleşa, cărora li s-a alăturat şi Marcian Bleahu.
Printre realizările de excepţie ale acestora se numără parcurgerea integrală a cursului subteran din
Cetăţile Ponorului (tabără subterană de 12 zile, record mondial în acel an), ca şi explorarea Avenului
din Şesuri (unde a fost atinsă cota de -164 m, record al ţării în perioada 19511955), a avenelor din
platoul carstic Lumea Pierdută, şi a altor cavităţi, precum Peştera Neagră, Peştera de la Căput, Coiba
Mare, nivelul inferior al Gheţarului de la Scărişoara, Avenul din Muntele Bătrâna, Peştera Coliboaia
etc.
În anii 1950 s-a realizat la explorarea a circa 14 km de galerii. Inventarul peşterilor publicat în
1965 cuprinde un număr de 116 cavităţi situate în Munţii Bihor.
În a doua jumătate a secolului 20 şi la începutul celui următor, cercetările ştiinţifice au fost
realizate cu precădere de cercetătorii de la Cluj-Napoca şi Bucureşti ai Institutului de Speologie „Emil
Racoviţă”, dar nici contribuţia altor specialişti nu poate fi neglijată. Astfel, studiul faunei subterane
terestre şi acvatice şi chiar descrierea a numeroase specii noi pentru ştiinţă, endemice pentru acest
areal, s-a datorat următorilor zoologi: Ştefania Avram, Daniela Borda, Francisc Botea, Ruxandra
Bucur, Dan Dancău, Dan Danielopol, Vasile Decu, Margareta Dumitrescu, Maria
Georgescu, Magdalena Gruia, Vasilica Iavorschi, Sanda Iepure, Oana Moldovan, Alexandrina şi
Ştefan Negrea, Cornel Pleşa, Gheorghe Racoviţă, Mihai Şerban, Ionel Tabacaru, respectiv Zachiu
Matic şi Traian Ceuca. Studii de geologie, hidrologie şi chimism al apelor subterane au fost realizate
cu precădere de Marcian Bleahu, Pompei Cocean, Valentin Crăciun, Gabriel Diaconu, Cristian
Goran, Gabor Halasi, Adrian Iurkiewicz, Constantin Marin, Bogdan Onac, Iancu Orăşanu,
George Ponta, Ioan Povară, Teodor Rusu, Emil Silvestru, Tudor Tămaş, Liviu Vălenaş, Iosif
Viehmann. Vlad Codrea, împreună cu Zoltan Czier, dar mai ales Elena Terzea au adus contribuţii în
domeniul paleontologiei, în timp ce factorii climatici din două cavităţi importante au fost studiaţi sub
îndrumarea lui Gheorghe Racoviţă. Lista contribuţiilor fiind foarte lungă au fost amintiţi doar cei ale
căror contribuţii au fost multiple. Aceste cercetări au avut ca rezultate importante descoperirea unor
noi specii, identificarea unor fenomene, procese, componente ale carstului inedite, toate acestea
contribuind la dezvoltarea biospeologiei şi carstologiei, în general, şi a cunoştinţelor legate de carstul
din Munţii Bihor, în special.
În anii ’60 intervine o oarecare stagnare în ce priveşte explorările. Ele sunt reluate doar după
1970 de Liviu Vălenaş care a descoperit în Valea Galbenei 43 de peşteri de dimensiuni mici şi medii.
În 1971-1972 patru expediţii (două române şi două franceze) încearcă depăşirea sifonului terminal din
Cetăţile Ponorului, ocazie cu care alpiniştii de la C.C.A. Braşov au realizat o escaladă de 110 m
deasupra sifonului terminal (record naţional de escaladă subterană). În acelaşi interval o echipă mixtă
româno-cehoslovacă descoperă continuarea în Avenul din Şesuri atingând cota -217 m.
În 1973 se organizează la Oradea şi Ştei (fostul Dr. Petru Groza) două cluburi de speologie,
Clubul de speologie „Z” şi „Cercul de speologi amatori” (care în 1975 îşi schimbă denumirea în Clubul
de speologie „Speodava”), orientate spre explorarea carstului Munţilor Bihor. Din 1973 până în
54
februarie 1977, s-au descoperit noi reţele subterane, unele de dimensiuni importante, cum ar fi:
Sistemul Zăpodie, Peştera de la Fântâna Roşie, Peştera de la Secătura, Peştera de după Deluţ,
Avenul din Faţa Răchitei, etc. În sistemele cunoscute anterior sunt reluate explorările, descoperindu-
se prelungiri importante (Peştera Neagră, Gheţarul de la Barsa, Coiba Mare, Platoul carstic Lumea
Pierdută, Peştera de la Căput, Avenul de sub Zgurăşti etc.). La obţinerea acestor rezultate au
contribuit şi Cluburile de speologie „Liliacul” Arad şi „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca. Tot în această
perioadă se descoperă prin avansarea unor lucrări miniere, Peştera Fagului (1973) şi Peştera Urşilor
de la Chişcău (1975). Aceasta din urmă a fost amenajată imediat după descoperire, sub îndrumarea
Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” Cluj-Napoca, şi deschisă pentru turism în anul 1980.
Amenajarea a fost precedată de un studiu amplu asupra carstului din zonă, a faunei subterane şi
faunei fosile din peşteră. Începând cu anul 1997, studiile au fost reluate şi o aparatură de monitorizare
permanentă a fost instalată în sectorul ei turistic.
Ulterior, activitatea speologică cunoaşte un avânt deosebit ca urmare a demarării concursului
republican de speologie sportivă, aprobat la cel de-al V-lea SpeoSport, în anul 1977. Se observă apoi
o remarcabilă creştere atât numerică, dar mai ales valorică a cavităţilor descoperite, datorită adoptării
unor tehnici noi de explorare.
În 28 mai 1994 se constituie Federaţia Română de Speologie, cu sediul central la Bucureşti,
care are în prezent ca membri 103 cluburi ce desfăşoară activităţi în zonele carstice din România, în
special în Munţii Apuseni.
După 1990, activitatea speologică a scăzut ca amploare, concomitent cu epuizarea peşterilor

mai accesibile şi datorită problemelor economice generate de tranziţia la economia de piaţă.
Totuşi, începând cu 1993, odată cu fondarea Asociaţiei Speologice „Sfinx” în Gârda de Sus,
reîncepe sistematizarea peşterilor din partea sudică a parcului (în zona de izvoare ale Arieşului).
Astfel, prin colaborarea cluburilor „Sfinx”, „Cristal”, „Z”, „Focul Viu”, „Polaris”, „Politehnica” şi cu
sprijinul unor speologi cehi, francezi, britanici, elveţieni, italieni şi polonezi s-a realizat echiparea
tehnică a peşterilor Zgurăşti, Şesuri, Hoanca Urzicarului etc. şi s-au explorat noi galerii în marile peşteri
din zonă. De exemplu, Zgurăşti ajunge la 5210 m în anul 2000 de la 775 m în 1984. De asemenea,
au fost explorate sifoanele din Izbucul Coteţul Dobreştilor (-76 m în 1994, al doilea sifon ca adâncime
din România), Tăuz (cel mai adânc sifon din România -85 m în 2001).
În partea nordică a PNAp, cluburile de speologie „Z”, „Emil Racovita”, „Politehnica”, „Focul
Viu” şi ulterior „Omega”, în colaborare cu speologi francezi şi belgieni au dus la explorarea Sistemului
Poieniţa-Humpleu, în prezent cea mai mare traversare subterană din România, 402m. De asemenea
în aceeaşi zonă clubul „Politehnica” a explorat P. Rece şi P. Piatra Altarului. În partea vestică a
PNAp, sub coordonarea Clubului “Z” în colaborare cu Societatea Ardeleană de Speologie (tabere
naţionale începând cu 1990), speologi din Ungaria şi Franţa şi clubul „Politehnica” au fost explorate
peşterile din platoul Vărăşoaia, P. din Valea Rea, Avenul V5 (cel mai adânc aven din Romania).
De asemenea au fost depăşite câteva sifoane în Izbucul Galbenei – exurgenţa ce drenează
Peştera Cetăţile Ponorului, sub coordonarea Clubului “Z”, în colaborare cu scufundători din Ungaria.
Ulterior, speologii şi-au concentrat activitatea pe explorarea cavităţilor tot mai dificile, axându-
se pe marile sisteme carstice din Munţii Apuseni, dintre care unele se află şi în prezent în explorare
(de ex. P. din Valea Rea, Avenul V5, P. Humpleu, Avenul din Hoanca Urzicarului, etc.). O altă tendinţă
este explorarea subacvatică a sifoanelor cu care se termină numeroase galerii cunoscute şi care pot
oferi surprize, precum şi marile resurgenţe, cum ar fi Izbucul Galbenei, Izbucul Coteţul Dobreştilor,
Izbucul Tăuz (cel mai adânc sifon explorat deocamdată până la adâncimea de -85 m). Tot după 1990
un important accent s-a pus pe protecţia peşterilor, atât în ce priveşte disciplina speologilor în mediul
subteran, cât şi montarea de porţi şi sisteme de închidere la peşterile care adăpostesc valori deosebite
de patrimoniu carstic.
În PNAp majoritatea dintre peşterile de clasă A au sisteme de închidere fiind protejate

corespunzător.
55
Actualmente, activitatea speologică din regiune este realizată în principal de către cluburile de
speologie, în timp ce activitatea ştiinţifică se realizează sub coordonarea Institutului de Speologie
„Emil Racoviţă”. În tabelul de mai jos sunt enumerate cluburile care au activat sau activează în
prezent în zona acoperită de PNAp, conform datelor furnizate de Federaţia Română de Speologie.
Tabel 2.4.3. Cluburi de speologie care au desfăşurat activităţi în zona PNAp de-a lungul timpului:
Cluburi care activează în zona PNAp în Cluburi care au activat în zona
prezent PNAp în trecut
Nume Localitate Nume Localitate
Cristal Arago
Oradea Arad
Crysis Aragonit
Clubul Speologilor
Cluj-Napoca Balog Erno Aiud
Amatori (CSA)
Czaran Gyula Tinca Casa de Piatră Turda
Exus Târgu Mureş Cepromin
Cetăţile Cluj-Napoca
Focul Viu Bucureşti
Ponorului
Liliacul Arad Emil Racoviţă Bucureşti
Omega Cluj-Napoca (în colaborare cu Emil Racoviţă Cluj-Napoca
Politehnica diferite cluburi din Franţa) Detunata Abrud
Charpathia Antica Cluj-Napoca Emilian Cristea Alba Iulia
Gârda de Sus (colaborare cu
Sfinx Labirint Bucureşti
diverse cluburi din străinătate)
Societatea Naţională
Cluj-Napoca Lanterna Magică Halmeu
de Speologie (SNS)
Speodava Ştei Polaris Blaj
Urşii Cluj-Napoca Speotelex Cluj-Napoca
Aştileu (în colaborare cu MAFC, Topaz Nucet
Z Anubis, “Plozer Istvan” din Ursus spelaeus Târgu Mureş
Budapesta, KKTJ din Cracovia) Zărand Brad
Sursa: Federaţia Română de Speologie, 2006
2.5. Situaţia socio-economică şi culturală în prezent
2.5.1. Comunităţile locale
Comunităţile locale sunt reprezentate de sate şi comune care din punct de vedere al relaţiei
cu PNAp, se grupează în trei categorii:
Tabel 2.5.1.a. Tipurile de comunităţi din zona PNAp (cu litere îngroşate sunt comunele care au teritorii
întinse
pe suprafaţa PNAp, având o relevanţă majoră din punct de vedere managerial)
Judeţ
56
Categorii de Alba Bihor Cluj comunităţi
comunităţi care deţin terenuri sau Lazuri de BeiuLunca, Rieni, ş, Poieni,

Sâncraiu,
drept de folosinţă a terenurilor în Tărcaia, Curăţele, Mănăstireni parc

Pomezeu
comunităţi care deţin terenuri sau Albac, Arieşeni, Budureasa, Beliş, Călăţele, drept
de folosinţă a terenurilor în Gârda de Sus, Bunteşti, Câmpani, Mărgău, Mărişel, parc şi au
drept administrativ Horea, Scărişoara Nucet, Pietroasa Râşca, Săcuieu asupra
terenurilor din parc comunităţi care nu deţin terenuri
sau drept de folosinţă a terenurilor Măguri-Răcătău din parc, dar care se află în
imediata vecinătatea a parcului
Comunităţile care au terenuri administrative în PNAp au o influenţă deosebită asupra parcului

prin deţinerea de terenuri şi utilizarea resurselor naturale, dar pot fi la rândul lor, puternic influenţate
de existenţa parcului.
Comunităţile care nu locuiesc în parc dar care au proprietăţi aici, sunt influenţate în măsură
mai redusă de existenţa acestuia, ele fiind interesate în principal de posibilitatea de a-şi putea exploata
în continuare proprietăţile (păduri, păşuni sau fâneţe).
În afara comunităţilor care au drept de proprietate sau de administrare a terenurilor din parc,
cele situate în imediata vecinătate a parcului prezintă interes din punct de vedere al managementului.
Ele pot fi influenţate de dezvoltarea turismului şi reprezintă potenţial deosebit pentru dezvoltarea unui
turism durabil.
În comunele din şi din jurul PNAp sunt cuprinse în totalitate 134 de sate şi un oraş, majoritatea
lor fiind situate pe văile şi în depresiunile mărginaşe parcului, însumând un număr de aproximativ 38
000 locuitori în cele trei judeţe. Dintre aceştia, în PNAp locuiesc un număr de aproximativ 9 000
locuitori în 55 de aşezări permanente, după cum se vede şi din tabelul următor.
Tabel 2.5.1.b. Localităţile din parc şi de la limita acestuia (AB – Alba, BH – Bihor, CJ – Cluj, cu litere îngroşate
Număr % din
Nr. Sate în Tip de
Localitate Comuna Judeţ total locuitori în
Crt. PNAp localitate
locuitori parc
sat centru ne-
1 Albac Albac X AB 509
de comună comunicat
2 Bărăşti Albac AB sat 159
3 Budăieşti Albac AB sat 116
4 Cioneşti Albac AB sat 108
5 Costeşti Albac X AB sat 115 100
6 Dealu Lămăşoi Albac AB sat 241
7 Deve Albac X AB sat 44 100
8 După Pleşe Albac AB sat 146
9 Faţa Albac X AB sat 262 100
10 Pleşeşti Albac AB sat 104
sunt localităţile din PNAp şi de pe limitele acestuia):
11 Potionci Albac AB sat 84

12 Rogoz Albac AB sat 146
13 Roşeşti Albac X AB sat 50 100
14 Ruseşti Albac X AB sat 68 100
15 Sohodol Albac X AB sat 27 100
57
16 Tamboreşti Albac AB sat 41

sat centru
17 Arieşeni Arieşeni AB 127
de comună
18 Avrămeşti Arieşeni X AB sat 49 100
19 Bubeşti Arieşeni X AB sat 100 100
20 Casa de Piatră Arieşeni X AB sat 63 100
21 Cobleş Arieşeni X AB sat 222 100
22 Dealu Bajului Arieşeni AB sat 178
23 Faţa Cristesei Arieşeni X AB sat 208 100
24 Faţa Lăpuşului Arieşeni X AB sat 151 100
25 Galbena Arieşeni AB sat 204
26 Hodobana Arieşeni X AB sat 65 100
27 Izlaz Arieşeni X AB sat 157 100
28 Pănteşti Arieşeni X AB sat 122 100
29 Pătrăhăiţeşti Arieşeni AB sat 83
30 Poieniţa Arieşeni X AB sat 80 100
31 Raviceşti Arieşeni X AB sat 26 100
32 Sturu Arieşeni X AB sat 65 100
33 Şteu-Arieşeni Arieşeni AB sat 91
34 Vanvuceşti Arieşeni AB sat 37
35 Bălceşti Beliş CJ sat 150
sat centru
36 Beliş Beliş X CJ 525 100
de comună
37 Dealu Botii Beliş X CJ sat 53 100
38 Giurcuţa de Sus Beliş X CJ sat 171 100
39 Poiana Horea Beliş X CJ sat 424 100
40 Smida Beliş X CJ sat 61 100
41 Budureasa Budureasa BH sat 1561
42 Burda Budureasa BH sat 418
43 Saca Budureasa BH sat 240
44 Sălişte de Beiuş Budureasa BH sat 266
45 Teleac Budureasa BH sat 187
46 Brădet Bunteşti BH sat 721
sat centru
47 Bunteşti Bunteşti BH 573
de comună
48 Dumbrăvani Bunteşti BH sat 333
49 Ferice Bunteşti BH sat 550
50 Leleşti Bunteşti BH sat 492
51 Poienii de Jos Bunteşti BH sat 630
52 Poienii de Sus Bunteşti BH sat 701
53 Săud Bunteşti BH sat 462
54 Stânceşti Bunteşti BH sat 295
sat centru
55 Câmpani Câmpani BH 923
de comună
56 Fânaţe Câmpani X BH sat 687 30,57
57 Hârseşti Câmpani BH sat 368
58 Sighiştel Câmpani X BH sat 356 100
59 Valea de Sus Câmpani BH sat 324
60 Călata Călăţele CJ sat 451
61 Călăţele Călăţele CJ sat centru 1218
58
de comună
62 Dealu Negru Călăţele X CJ sat 463 5,18

63 Finciu Călăţele CJ sat 198
64 Văleni Călăţele CJ sat 341
65 Biharia Gârda de Sus AB sat 113
66 Dealu Frumos Gârda de Sus X AB sat 73 100
67 Dealu Ordâncuşii Gârda de Sus X AB sat 23 100
68 Dobreşti Gârda de Sus X AB sat 64 100
sat centru
69 Gârda de Sus Gârda de Sus AB 361
de comună
70 Gârda Seacă Gârda de Sus X AB sat 148 100
71 Gheţar Gârda de Sus X AB sat 116 100
72 Hanăşeşti Gârda de Sus X AB sat 96 100
73 Huzăreşti Gârda de Sus AB sat 113
74 Izvoarele Gârda de Sus X AB sat 60 100
75 Munună Gârda de Sus X AB sat 90 100
76 Ocoale Gârda de Sus X AB sat 277 100
77 Plai Gârda de Sus AB sat 131
78 Plişti Gârda de Sus X AB sat 18 100
79 Scoarţa Gârda de Sus AB sat 19
80 Snide Gârda de Sus AB sat 96
81 Suceşti Gârda de Sus AB sat 67
82 Baba Horea AB sat 40
83 Buteşti Horea AB sat 78
84 Dârleşti Horea X AB sat 358 100
85 Fericet Horea X AB sat 186 100
86 Giurgiuţ Horea AB sat 96
sat centru ne-
87 Horea Horea X AB 356
de comună comunicat
88 Mănceşti Horea X AB sat 76 100
89 Mătişeşti Horea X AB sat 504 100
90 Niculeşti Horea AB sat 59
91 Pătruşeşti Horea AB sat 197
92 Petreasa Horea X AB sat 72 100
93 Preluca Horea AB sat 93
94 Teiu Horea AB sat 82
95 Trifeşti Horea X AB sat 104 100
96 Zânzeşti Horea AB sat 84
97 Bociu Mărgău CJ sat 102
98 Buteni Mărgău CJ sat 86
99 Ciuleni Mărgău CJ sat 110
sat centru
100 Mărgău Mărgău CJ 526
de comună
Răchiţele
101 (cătunele Doda Pilii Mărgău X CJ sat 836 4,95
şi Ic Ponor)
102 Scrind-Frăsinet Mărgău CJ sat 209
sat centru
103 Mărişel Mărişel CJ 1699
de comună
104 Băiţa Nucet X BH sat 600 49,33
105 Băiţa-Plai Nucet BH sat 99
59
106 Nucet Nucet X BH oraş 1695 7,19

107 Chişcău Pietroasa X BH sat 761 42,04
108 Cociuba Mică Pietroasa BH sat 470
109 Giuleşti Pietroasa X BH sat 166 100
110 Gurani Pietroasa BH sat 693
111 Măgura Pietroasa BH sat 338
112 Moţeşti Pietroasa BH sat 116
sat centru
113 Pietroasa Pietroasa BH 914
de comună
114 Dealu Mare Râşca CJ sat 419
115 Lăpuşteşti Râşca CJ sat 135
116 Mărceşti Râşca CJ sat 322
sat centru
117 Râşca Râşca CJ 1233
de comună
118 Rogojel Săcuieu CJ sat 870
sat centru
119 Săcuieu Săcuieu CJ 666
de comună
120 Vişagu Săcuieu CJ sat 481
121 Lespezea Scărişoara X AB sat 103 100
122 Bârleşti Scărişoara AB sat 32
123 Boteşti Scărişoara AB sat 19
124 Faţa-Lăzeşti Scărişoara AB sat 96
125 Floreşti Scărişoara AB sat 37
126 Lăzeşti Scărişoara AB sat 106
127 Maţei Scărişoara AB sat 50
128 Negeşti Scărişoara X AB sat 151 100
129 Prelucă Scărişoara X AB sat 78 100
130 Runc Scărişoara X AB sat 167 100
sat centru
131 Scărişoara Scărişoara AB 762
de comună
132 Sfoartea Scărişoara X AB sat 102 100
133 Ştiuleţi Scărişoara AB sat 145
134 Trânceşti Scărişoara X AB sat 30 100
55 38 064
localităţi locuitori
TOTAL în în com.
interiorul din zonă
PNAp
Principalele activităţi economice în zonă în prezent sunt: exploatarea şi procesarea lemnului,

agricultura, în special creşterea animalelor, comerţul, mica industrie, activităţile turistice. O
parte din membri comunităţilor au un loc de muncă în diferite domenii economice şi desfăşoară activităţi
în afara comunităţilor. Rata şomajului este ridicată, posibilitatea localnicilor de a-şi găsi un loc de
muncă fiind redusă.
În PNAp, agricultura se practică până la altitudinea de 1 200 m, în mod rudimentar, orice

mecanizare fiind imposibilă. Climatul rece nu permite decât cultivarea cartofilor; orzul şi grâul semănat
riscă să nu se coacă până la căderea brumei. Pe culmile înalte se dezvoltă păşuni întinse ce permit
creşterea oilor şi a vitelor. Tot în acest scop sunt utilizate toate suprafeţele necultivabile, care sunt
cosite pentru fân.
În Depresiunea Beiuşului, la poalele Munţilor Apuseni, cultivarea terenului este ocupaţia de bază
a locuitorilor, terenurile fiind prielnice pentru agricultură.
60
Cea mai mare bogăţie a Munţilor Apuseni o constituie însă pădurile de molid, moţii fiind
adevăraţi maeştri în procesarea lemnului. În prezent, activitatea dominantă o constituie prelucrarea
cherestelei în scânduri de diverse dimensiuni, şi transportul şi comercializarea acestora către zone din
afara munţilor. Meseria de dogar se moşteneşte din tată în fiu, începând de la alegerea lemnului pentru
doage şi până la închegarea butoaielor, putinilor şi a doniţelor, fără a mai vorbi de confecţionarea
tradiţionalelor tulnice şi a obiectelor de artizanat.
Cu aceeaşi măiestrie moţii utilizează lemnul în construirea întregii lor gospodării. Casele
tradiţionale sunt construite exclusiv din lemn şi au o arhitectură specifică. Fiind de cele mai multe ori
amplasate pe pantă şi neputând săpa solul stâncos pentru obţinerea unei fundaţii orizontale, moţii
sprijină în partea din deal casa pe pământ, iar în cea dinspre vale pe piloni. Prin închiderea porţiunii
dintre piloni ei obţin grajduri pentru vite sau loc pentru acareturi. Faţada casei are întotdeauna un
cerdac, cu stâlpi şi arcade, uneori sculptate. Caracteristic pentru casa tradiţională este acoperişul din
şindrilă ţuguiat şi foarte înalt care permite scurgerea rapidă a zăpezii. Caracteristic pentru regiune este
şi grajdul pentru vite care are acoperişul înalt acoperit cu cetină şi care cu vremea se înveleşte cu un
covor gros alcătuit din iarbă şi muşchi.
Interiorul casei este sărăcăcios dar curat. În mod tradiţional, moţii nu cumpărau mobilă ci o
confecţionau singuri: masă, scaune, laviţă şi pat. Dulapul nu intră în inventarul gospodăriei, fiind
înlocuit de cuier; paturile sunt specifice, fiind extensibile.
Aşezările rurale sunt în general mici şi mijlocii. O mare parte dintre acestea au o textură risipită,
cu "crânguri" situate la distanţe mari unele de altele, cum ar fi aşezările componente comunelor
Scărişoara, Albac, Horea, etc.
Din numeroasele datini ale locuitorilor din Munţii Apuseni nu se poate trece cu vederea cea
mai specifică, aceea a târgurilor anuale. În aceste zone unde comerţul e o activitate tipică, târgurile
sunt întâlnite mai ales în regiunile cu platforme netezite unde se practică păstoritul. În munţi târgurile
se desfăşoară doar în timpul verii, în perioada păşunatului. Astfel sunt cele de pe Muntele Găina sau
din Poiana Călineasa sau cele periodice din comunele mai mari. Moţii vin cu ciubere, greble, doniţe
şi diferite produse de artizanat, locul de frunte ocupându-l însă tulnicele, de cele mai variate
dimensiuni. Crişenii aduc fructe, legume, ţesături şi obiecte ceramice caracteristice zonelor, din
împrejurimile Beiuşului.
Spre deosebire de celelalte unităţi carpatice, Munţii Apuseni sunt populaţi integral, până la
altitudini mari, unde există aşezări permanente şi cvasipermanente, cătunele aşezate pe platoul
Ocoale – Scărişoara, la 1 200 m, fiind printre cele mai înalte aşezări din ţară. Ultimele aşezări spre
nord ale Ţării Moţilor sunt cătunele Ocoale (de pe platoul Scărişoara), Sfoartea (din valea Ordâncuşa)
şi Casa de Piatră (din valea Gârda Seacă). Mai la nord regiunea muntoasă nu mai este locuită
permanent. Ea aparţine locuitorilor din depresiunea Beiuş, cunoscuţi sub numele de „crişeni”. Crişenii
locuiesc la poalele munţilor, fiind legaţi de pământurile mănoase ale depresiunii. De aceea ei nu
folosesc partea lor de munte decât pentru păşunat, iar zonele mai accesibile, pentru fâneaţă. În locurile
de fâneaţă ei îşi construiesc mici colibe pe care le locuiesc numai vara, în timpul cositului.
Zonele etnografice au ajuns să se distingă, treptat, prin specific folcloric, prin mărturii
patrimoniale personalizate (port popular, mobilier, ceramică, piese din lemn cu destinaţie casnică
etc.), prin configuraţia gospodăriilor, ştiut fiind că acestea din urmă sunt condiţionate în existenţa lor
de apartenenţa la satele de munte, deal sau câmpie, prin arhitectura caselor şi anexelor, prin
organizarea interioarelor, printr-un sistem decorativ diferit, prin componenţă etnică.
Este relevant faptul că unitatea etnică a contribuit la maturizarea şi persistenţa comuniunii
spirituale, comportamentale şi de mentalitate.
Diferenţele specifice de la o zonă la alta, vizibile în portul popular şi în gospodăria tradiţională,
se pot constata de asemenea în folclorul muzical şi coregrafic, în obiceiuri calendaristice, şi cele care
marchează momentele capitale din viaţa omului.
61
Meşteşugurile tradiţionale, la rândul lor, chiar dacă în anii din urmă sunt într-o criză evidentă,
acolo unde se menţin încă contribuie la particularizarea zonelor etnografice. Odinioară acestea au
contribuit la consacrarea unei economii aducătoare de venit suplimentar pentru multe comunităţi
rurale, într-o preocupare care asigura desfacerea pe piaţă a unor produse cu destinaţie utilitară
prioritară, produse care în perioada noastră însă sunt percepute în primul rând ca valori de artă
populară.
O bună parte din componentele creaţiei populare sunt încă prezente în memoria activă a satului,
iar altele sunt valorificate cu prilejul numeroaselor târguri şi festivaluri organizate anual.
În tabelele următoare sunt enumerate câteva date statistice privind echiparea teritoriului,
populaţia, unităţile de învăţământ şi cultură şi sănătate pentru comunele care au teritorii administrative
în zona PNAp.
Tabel 2.5.1.c. Echiparea teritoriului în comunele cu teritorii administrative în PNAp (date din anul 2002):
Lungime
Nr. Supr.
Nr. distr. apă Lungime Telefonie
Judeţ Comuna locuinţe locuibilă
Crt. potabilă canalizare fixă
existente (m2)
(km)
1 AB Arieşeni 383 necomunicat 1,0 - 92
2 AB Gârda de Sus 488 17 948 0,8 1,0 250
3 AB Scărişoara 612 17 162 3,0 - 244
4 AB Horea 572 21 161 3,5 - 460
5 AB Albac 326 15 435 1,7 0,2 76
6 BH Budureasa 847 37 380 12,1 - 10
7 BH Pietroasa 932 16 768 20,2 - 6
8 BH Câmpani 824 65 000 17,5 - 375
9 BH Nucet 399 26 012 19 12 362
10 BH Bunteşti 1417 81 000 19 - 56
11 CJ Beliş 978 58 680 7 2 170
12 CJ Mărgău 1337 50 921 5 - 26
13 CJ Râşca 945 32 923 63 1,0 124
14 CJ Săcuieu 777 26 373 2,5 0,7 6
15 CJ Mărişel 759 37 950 8,5 - 13
16 CJ Călăţele 1141 42 620 19,1 - 195
Surse: Primăriile comunelor Albac, Arieşeni, Gârda de Sus, Horea, Scărişoara,
Budureasa, Bunteşti, Pietroasa, Câmpani, Nucet,
Beliş, Călăţele, Mărgău, Mărişel, Săcuieu;
Strategia de dezvoltare a judeţului Cluj (2000) pentru Comuna Râşca
Tabel 2.5.1.d. Populaţia în comunele cu teritorii administrative în PNAp (date din anul 2002):
Densitate
Nr. Populaţie Populaţie
Judeţ Comuna populaţie (nr. Salariaţi
Crt. totală stabilă femei (%)
loc/km2)
1 AB Arieşeni 1 916 49,8 43,2 necomunicat
2 AB Gârda de Sus 1 151 50,3 22,5 789
3 AB Scărişoara 1 528 51,8 16,9 693
4 AB Horea 1 656 52 39,5 771
5 AB Albac 1 065 52 42,6 392
6 BH Budureasa 2 672 50,4 8,0 550
7 BH Pietroasa 3 458 50,8 16,8 531
8 BH Câmpani 2 658 51,1 6,0 123
62
9 BH Nucet 2 394 51,2 5,8 900

10 BH Bunteşti 4 757 49,7 6,2 320
11 CJ Beliş 1 453 65 7 107
12 CJ Mărgău 1 808 53,4 8,5 126
13 CJ Râşca 1 883 50,5 28,68 43
14 CJ Săcuieu 1 640 50,3 13,3 78
15 CJ Mărişel 1 713 62 39,25 155
16 CJ Călăţele 2 870 35 15,6 566
Tabel 2.5.1.e. Învăţământul şi cultura în comunele cu teritorii administrative în PNAp (date din anul 2002):
Nr. Unităţi de Personal
Judeţ Comuna Nr. de elevi Biblioteci
Crt. învăţământ didactic
1 AB Arieşeni 7 250 22 1
2 AB Gârda de Sus 4 247 22 2
3 AB Scărişoara 5 142 13 1
4 AB Horea 2 357 31 0
5 AB Albac 2 necomunicat necomunicat 0
6 BH Budureasa 6 350 25 2
7 BH Pietroasa 7 293 37 1
8 BH Câmpani 5 98 21 1
9 BH Nucet 3 201 25 1
10 BH Bunteşti 11 564 34 4
11 CJ Beliş 2 68 11 2
12 CJ Mărgău 6 194 24 1
13 CJ Râşca 5 159 18 3
14 CJ Săcuieu 5 138 21 2
15 CJ Mărişel 5 143 21 1
16 CJ Călăţele 7 255 26 1
Tabel 2.5.1.f. Facilităţi pentru sănătate în comunele cu teritorii administrative în PNAp (date din anul 2002):
Spitale /
Nr. Personal mediu
Judeţ Comuna Medici Dispensare
Crt. sanitar
medicale
1 AB Arieşeni 1 2 1
2 AB Gârda de Sus 1 1 1
3 AB Scărişoara 1 1 1
4 AB Horea 1 2 1
63
5 AB Albac 1 2 1
6 BH Budureasa 2 2 2
7 BH Pietroasa 2 3 2
8 BH Câmpani 2 2 1
9 BH Nucet 9 60 1/1
10 BH Bunteşti 2 3 3
11 CJ Beliş 1 2 1
12 CJ Mărgău 1 1 2
13 CJ Râşca 2 2 necomunicat
14 CJ Săcuieu 1 1 1
15 CJ Mărişel 1 1 1
16 CJ Călăţele 1 2 1

2.5.2. Folosinţa actuală a terenurilor
Din tabelul următor putem observa că din punct de vedere al suprafeţei, comunele care au cea
mai mare pondere în teritoriul pe care se întinde PNAp sunt Beliş, Pietroasa şi Budureasa, care întrunesc
58,18% din PNAp. O pondere mai mică în teritoriu o au comunele din jud. Alba, care ocupă şi ele încă
24,22% din PNAp, aceasta fiind însă suprafaţa cu cea mai mare pondere a populaţiei din PNAp (67%).
Tabel 2.5.2.a. Situaţia suprafeţelor incluse în parc, pe comune:

Nr. % din supr. % din PNAp pe
Judeţ Comuna Supr. totală (ha)
Crt. inclusă în PNAp supr. comunei
1 AB Arieşeni 3 322 61,19 8,08
2 AB Gârda de Sus 8 270 64,75 5,53
3 AB Scărişoara 9 441 55,41 4,14
4 AB Horea 6 041 54,17 3,97
5 AB Albac 5 389 32,15 2,50
6 BH Budureasa 34 537 27,28 11,42
7 BH Pietroasa 20 549 84,19 18,92
8 BH Câmpani 4 449 47,69 2,73
9 BH Nucet 4 111 47,36 2,63
10 BH Bunteşti 7 386 11,42 1,11
15 CJ Beliş 20 649 99,19 27,84
16 CJ Mărgău 21 168 30,60 8,69
17 CJ Râşca 6 565 12,45 1,06
18 CJ Săcuieu 12 114 5,94 0,96
64
19 CJ Mărişel 8 594 2,77 0,32

20 CJ Călăţele 7 469 1,14 0,11
Sursa: Hărţi GIS
Profilul economic al aşezărilor umane este în primul rând agricol: culturi de plante şi creşterea
animalelor în vest, de creştere a animalelor şi culturi pe văile de pe Arieş, Cobleş, Gârda, Albac, şi de
creştere a animalelor în zonele montane.
În regiunile carstice, pe alocuri, lipsa de pământ arabil determină locuitorii să utilizeze şi fundul
dolinelor şi a altor forme depresionare (uvale), al căror sol poate fi utilizat pentru cultura unor plante
agricole, mai ales legumicole (exemplu în platoul Ocoale, Scărişoara, Munună, Sohodol etc.).
Ponderea relativ redusă a terenurilor arabile (mai întinse în depresiuni) este compensată de
suprafeţele cu păşuni şi fâneţe care permit dezvoltarea unor activităţi importante de creştere a
animalelor (bovine şi ovine îndeosebi).
În tabelul de mai jos se găseşte rezumată situaţia suprafeţelor de teren agricol din comunele
luate în considerare din cele trei judeţe. Se observă că suprafaţa terenului arabil este mult mai mare
în comunele situate la poalele munţilor, în special la cele din Depresiunea Beiuşului (de exemplu
Bunteşti), pe când în comunele situate în munţi suprafeţe agricole sunt reprezentate într-un procent
ridicat de păşuni şi fâneţe.
Tabel 2.5.2.b. Situaţia terenurilor agricole în comunele cu teritorii administrative în PNAp (date din anul
2005):
Nr. Suprafaţă Teren arabil
Judeţ Comuna Păşuni (ha) Fâneţe (ha)
Crt. agricolă (ha) (ha)
1 AB Arieşeni 590,2 231,93 95,32 263,04
2 AB Gârda de Sus 1,948 200 1 145 603
3 AB Scărişoara 1,969 165 1 135 669
4 AB Horea 841,88 153,12 442,85 245,91
5 AB Albac 486,13 121,71 56,53 307,89
Total jud. Alba 5,835,21 871,76 2 874,70 2 088,84
6 BH Budureasa 11 585 1 391 10 015 179
7 BH Pietroasa 4 681 1 000 2 604 1 077
8 BH Câmpani 2 379 825 901 653
9 BH Nucet 917 51 638 228
10 BH Bunteşti 4 921 2 795 1 574 552
Total jud. Bihor 24 483 6 062 15 732 2689
15 CJ Beliş 10 256 17 9057 1189
16 CJ Mărgău 11 932 665 7066 4201
17 CJ Râşca 3 825 383 2318 1079
18 CJ Săcuieu 2 904,53 337,55 2116,73 450,25
19 CJ Mărişel 4365 526 2335 1437
20 CJ Călăţele 4 443 763 2046 1634
Total jud. Cluj 37725,53 2691,55 24938,73 9990,25
65
În ce priveşte creşterea animalelor, ovinele sunt crescute de locuitorii din depresiunea Beiuş şi
urcate vara la păşunat în munte la Padiş, Bătrâna, Călineasa. Cabalinele sunt urcate la păşunat la
începutul verii şi coborâte la sfârşitul verii când încep muncile de toamnă.
Tabel 2.5.2.c. Situaţia efectivelor de animale şi a producţiei de lapte, lână şi ouă în comunele cu teritorii
administrative în PNAp (date din anul 2005):
Producţie
de Producţie
Producţie
Nr. Bovine Cabaline Ovine Păsări lapte ouă
Judeţ Comuna lână
Crt. (capete) (capete) (capete) (capete) bovine (mii
(kg)
(hl) bucăţi)
1 AB Arieşeni 1300 471 10 2000 21000 20 208

2 AB Gârda de 1115 310 78 2400 10400 156 10
Sus
3 AB Scărişoara 1365 281 211 4250 16500 4000 170
4 AB Horea 680 223 105 2323 9700 210 20,9
5 AB Albac 550 92 44 1300 8220 88 143
Total jud. Alba 5010 1377 448 12273 65820 4474 531
6 BH Budureasa 1700 342 1900 10000 51300 3643 920
7 BH Pietroasa 1314 245 390 9600 21190 3100 660
8 BH Câmpani 869 142 983 10200 27200 1500 1740
9 BH Nucet 85 35 65 5506 2400 102 560
10 BH Bunteşti 1240 66 712 12241 684 1100 2100
Total jud. Bihor 5208 830 4050 47547 102774 9445 5980
15 CJ Beliş 721 277 64 3368 28 300 3
16 CJ Mărgău 928 280 4460 8700 14190 7500 6890
Necomu
17 CJ Râşca 1650 645 3210 34395 1510 406
-nicat
18 CJ Săcuieu 1142 303 2796 2660 15750 5000 270
19 CJ Mărişel 1490 450 500 1500 500 1000 700
20 CJ Călăţele 1100 244 2483 6100 18120 7480 381
Total jud. Cluj 7031 1554? 10948 25538 82983 22790 8650
Exploatările forestiere constituie o activitate de bază în PNAp datorită suprafeţelor mari de

păduri şi păşuni împădurite. Lemnul pădurilor era utilizat din vechime în diferite scopuri: lemn de
construcţii, şindrilă, doage pentru ciubere şi butoaie, cherestea, unelte de lemn.
Lemn din zona PNAp a fost utilizat şi pentru construcţia cetăţii din Oradea sau pentru topitoria
de aramă de la Băiţa.
Masa lemnoasă exploatată din arboretele situate în PNAp constituie sursa principală de
aprovizionare a industriei de mobilă, a populaţiei locale cu lemn de foc, a industriei miniere cu lemn
de mină, a combinatelor de hârtie şi celuloză şi a exportului cu lemn rotund (buşteni) şi cherestea.
Astfel, centre de prelucrare a lemnului se găsesc în Câmpeni, Huedin, Beiuş, Brad, Ştei, Sebiş
etc. şi oferă materie lemnoasă semiprelucrată unor combinate de industrializare (Arad, Gherla) sau
fabrici de mobilă (Oradea, Cluj-Napoca, Aiud, Turda, Zalău).
În ce priveşte situaţia suprafeţelor de pădure din PNAp, dacă înainte de Revoluţia din 1989
acestea aveau un singur proprietar (statul român) şi doar câţiva administratori (6 ocoale silvice de stat
66
în cele trei judeţe), după retrocedările către foştii proprietari fondul forestier de stat de pe suprafaţa
PNAp a scăzut până la sfârşitul anului 2005 cu 30%. S-au constituit 4 noi ocoale silvice private care
administrează majoritatea pădurilor private din parc (două în jud. Bihor, unul în jud. Alba şi unul în jud.
Cluj). În tabelul de mai jos se găseşte situaţia centralizată a modurilor de proprietate şi a
administratorilor de păduri din PNAp.
Tabel 2.5.2.d. Situaţia suprafeţelor împădurite, pe UP-uri în PNAp:

Nr. Denumire Suprafaţă
Proprietar Administrator Observaţii
UP UP totală (ha)
Jud. Bihor
1 Băiţa 586.6 statul român - RNP OS Vaşcău

2 Aleu 4579.1 statul român - RNP OS Vaşcău
3 Galbena 3832.5 statul român - RNP OS Vaşcău
4 Chişcău 1251.7 statul român - RNP OS Vaşcău
Asociaţia Urbarială
1 Băiţa 68.0 OS Vaşcău neamenajat
"3 Stejari" - Nucet
1 Băiţa 224.2 Primăria Nucet OS Vaşcău neamenajat
2 Aleu 2219.6 Primăria Pietroasa OS Pietroasa
4 Chişcău 440.1 Primăria Pietroasa OS Pietroasa
Asociaţia Urbarială
4 Chişcău 35.7 OS Pietroasa neamenajat
Pietroasa
1 Băiţa 743.3 Primăria Câmpani OS Lunca neamenajat
4 Chişcău 595.8 Primăria Câmpani OS Lunca neamenajat
2 Aleu 162.7 Primăria Bunteşti OS Cerbu neamenajat
4 Chişcău 229.5 Primăria Bunteşti OS Cerbu neamenajat
Total Jud. Bihor 14968.8
Jud. Alba
4 Biharia 103.20 statul român - RNP OS Gârda

4 Biharia 54.00 persoane fizice OS Gârda
5 Arieşeni 1606.10 statul român - RNP OS Gârda
5 Arieşeni 104.30 persoane fizice OS Gârda
Gârda
6 4187.00 statul român - RNP OS Gârda
Seacă
Gârda
6 59.40 persoane fizice OS Gârda
Seacă
Gârda
6 6.00 Şcoala Gârda OS Gârda
Seacă
Gârda
6 20.14 Primăria Gârda OS Gârda
Seacă
7 Scărişoara 1916.10 statul român - RNP OS Gârda
7 Scărişoara 153.75 persoane fizice OS Gârda
7 Scărişoara 31.67 Primăria Scărişoara OS Gârda
7 Scărişoara 35.00 persoană juridică OS Gârda
1 Horea 1346.28 statul român - RNP OS Valea Arieşului

Composesorat Cerbu -
1 Horea 114.17 OS Horea - Apuseni
Albac
Composesorat Arada -
1 Horea 288.33 OS Horea - Apuseni
Albac
1 Horea 2.10 Biserica Ortodoxă Albac OS Horea - Apuseni
67
1 Horea 424.69 Primăria Horea OS Horea - Apuseni

1 Horea 249.36 persoane fizice OS Horea - Apuseni
Composesorat Cerbu -
7 Scărişoara 69.85 OS Horea - Apuseni
Albac
7 Scărişoara 4.7 persoane fizice OS Horea - Apuseni
Total Jud. Alba 10776.15
Jud. Cluj
Scrind-
4 1408.8 statul român - RNP OS Huedin
Răchiţele
Scrind-
4 ? OS Huedin 38%
Răchiţele
1 Ghiduri 1644.4 statul român - RNP OS Beliş
punere în posesie
1 Ghiduri 66.3 Primăria Beliş OS Mărgău
din 6.06.2005
1 Ghiduri 1.0 persoane fizice OS Beliş
Poiana
2 3598.1 statul român - RNP OS Beliş
Horea
Poiana Primăria Gârda, Primăria punere în posesie
2 936.5 OS Beliş
Horea Scărişoara din 7.06.2005
Poiana punere în posesie
2 405.3 Primăria Beliş OS Mărgău
Horea din 6.06.2005
Poiana Parohia Beliş, Parohia
2 14.4 OS Beliş
Horea Horea
3 Giurcuţa 1025.8 statul român - RNP OS Beliş
3 Giurcuţa 134.4 Primăria Beliş OS Mărgău
Primăria Gârda, Primăria
3 Giurcuţa 1202.2 OS Beliş
Scărişoara
Primăriile Rieni, Pietroasa,
3 Giurcuţa 162.8 OS Beliş
Lazuri de Beiuş, Câmpani
3 Giurcuţa 110.4 Primăria Scărişoara OS Beliş
4 Ponor 4302.5 statul român - RNP OS Beliş
Primăriile Rieni, Pietroasa,
4 Ponor 53.1 OS Beliş
Lazuri de Beiuş, Câmpani
4 Ponor 121.2 Primăria Lazuri de Beiuş OS Beliş
4 Ponor 90.7 Primăria Rieni OS Beliş
4 Ponor 52.1 Primăria Bunteşti OS Beliş
4 Ponor 339.9 Primăria Scărişoara OS Beliş
5 Bălceşti 539.8 statul român - RNP OS Beliş
5 Bălceşti 162.1 Primăria Beliş OS Mărgău
5 Bălceşti 390.7 Primăria Poieni OS Mărgău
5 Bălceşti 337.9 Primăria Călăţele OS Mărgău
5 Bălceşti 40.7 Composesorat Bălceşti OS Beliş
5 Bălceşti 33.4 Composesorat Finciu OS Beliş
Şcoli Generale Finciu,
5 Bălceşti 90.0 OS Beliş
Călăţele, Văleni
5 Bălceşti 9.2 Parohia reformată Văleni OS Beliş
5 Bălceşti 5.7 persoane fizice ?
5 Bălceşti 1144.4 Primăria Mărgău OS Mărgău
fond forestier pro-
- - 1358.7 Primăria Mărgău OS Mărgău venit din păşuni
împădurite
68
Total Jud. Cluj 19782.5

Total Jud. Bihor 14968.80
Total Jud. Alba 10776.15
Total Jud. Cluj 19782.50
Total fond forestier PNAp 45527.45
Sursa: Ocoalele silvice de stat şi private din PNAp
Activităţile industriale care în trecut se axau în principal pe minerit şi aveau o pondere foarte
mare în implicarea populaţiei active s-au redus în timp, devenind de mult mai mică amploare şi fiind
localizate în câteva puncte de interes. Astfel, în cea mai importantă zonă minieră în anii ’50, situată în
imediata vecinătate a parcului, la Băiţa-Plai, Compania Naţională a Uraniului, Sucursala Bihor, având
în prezent 180 de angajaţi, mai desfăşoară activităţi de extracţie a minereului uranifer, zăcământul
aflându-se aproape de epuizarea rezervelor evaluate şi de conservare în vederea închiderii şi
ecologizării obiectivelor cu activitate sistată, lucru care se va întâmpla până în anul 2010. Pe de altă
parte, S.C. Băiţa S.A. exploatează minereu de cupru, plumb, zinc şi molibden, având 500 de angajaţi.
Deosebita varietate mineralogică a zonei poate fi exemplificată şi prin faptul că din probe
provenite din Băiţa au fost descrise pentru prima dată în România szaibelyitul şi kotoitul, minerale
aflate în prezent la Muzeul de Mineralogie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Tot la Băiţa mai funcţionează o carieră de calcar, în prezent singura funcţională de pe teritoriul
PNAp, alte cariere, actualmente dezafectate, găsindu-se la Albac şi Pietroasa (zona Boga), unde de
asemenea a existat şi o carieră de granodiorit din care se extrăgeau anual cca. 2000 tone. Marmura
se exploatează de asemenea sporadic la Băiţa şi Albac (Bărăşti), iar la Chişcău s-a sistat după
descoperirea Peşterii Urşilor (anul 1975).
În ce priveşte depozitul de deşeuri radioactive de la Băiţa, în anul 2002 s-a aflat în derulare un
proiect Phare numit „Modernizarea depozitului de deşeuri radioactive de la Băiţa-Bihor”, în valoare de
1,2 milioane euro. Scopul acestui proiect a fost realizarea unui raport preliminar asupra analizei
riscurilor pe care acest depozit le poate prezenta pentru mediu. Acest depozit conţine deja în jur de
3600 containere cu deşeuri care actualmente nu sunt stocate în condiţiile cele mai bune (sistemele
de electricitate şi ventilaţie sunt depăşite şi uzate, sistemul de drenare nu funcţionează, sistemul de
protecţie fizică este slăbit etc.). La sfârşitul anului 2005, s-a aprobat un al doilea proiect Phare în
aceeaşi zonă, numit „Analiza siguranţei şi impactului asupra mediului a licenţierii reabilitării depozitului
naţional de deşeuri radioactive LILW Băiţa-Bihor”, care se va derula în anii următori şi are ca şi scop
principal evaluarea situaţiei depozitului punând accent pe cele mai urgente acţiuni care trebuie
implementate, după care se vor identifica, achiziţiona şi instala echipamentele şi instrumentele
necesare pentru modernizare.
În ce priveşte resursele hidroenergetice, pe Crişul Pietros s-a construit o microhidrocentrală

de cca. 5 MW, în amonte de Pietroasa. În 1976 s-a dat în folosinţă lacul de acumulare Fântânele care
ocupă la ora actuală 826 ha în suprafaţă şi conţine 220 milioane m3 de apă. Apa acumulată în lac este
dirijată după nevoile stabilite de Dispeceratul naţional printr-un tunel galerie cu lungimea de 8 746 m
spre Hidrocentrala Mărişel, ca apoi să fie refolosită la celelalte hidrocentrale din aval şi pentru apa
potabilă necesară oamenilor din zecile de aşezări de pe Someş (cele mai mari fiind Cluj-Napoca,
Gherla, Dej) (Şteiu şi Trif, 2002).
La Gârda de Sus este o fabrică de prelucrare a lemnului, iar la Albac o fabrică de producere a
butoaielor şi a altor produse din lemn.
Multe dintre frumuseţilor naturale de pe teritoriul PNAp constituie obiective turistice

deosebite: peşteri, avene, chei, platouri şi abrupturi calcaroase, izbucuri, doline, ponoare, uvale etc.
Turismul constituie, de altfel, resursa cu cele mai mari perspective de exploatare în viitor.
În tabelul de mai jos a fost rezumată situaţia actuală a unităţilor autorizate şi a locurilor de cazare
din PNAp, la ora actuală.
69
Tabel 2.5.2.e. Situaţia locurilor de cazare clasificate pe comune din PNAp:
Nr.
Judeţ Comuna Unităţi de cazare Locuri de cazare
Crt.
1 AB Arieşeni 15 250
2 AB Gârda de Sus 23 400
3 AB Scărişoara 3 20
4 AB Horea 4 31
5 AB Albac 19 165
6 BH Budureasa 2 28
7 BH Pietroasa 11 185
8 BH Câmpani 1 12
9 BH Nucet 5 101
10 BH Bunteşti 0 0
15 CJ Beliş 15 115
16 CJ Mărgău 15 72
17 CJ Râşca 2 192
18 CJ Săcuieu 1 30
19 CJ Mărişel necomunicat 300
20 CJ Călăţele 7 214
În ce priveşte tendinţele demografice, în evoluţia populaţiei înălţimilor Munţilor Apuseni, după

faza de înaintare spre înălţimile montane, proces în care masivul ajunge la o populaţie maximă pentru
posibilităţile pe care le poate oferi, începe o a doua fază când populaţia este nevoită să părăsească
muntele şi să găsească în altă parte resurse pentru existenţă. Pe acest fundal, s-a accentuat progresiv
falia creată între oameni şi spaţiul de convieţuire. Apusenii au ajuns treptat la „saturaţie”. Terenurile
agricole sărace reuşesc cu dificultate să facă faţă unei agriculturii de subzistenţă, populaţia este în
declin, şi odată cu ea dispar şi multe din datinile şi obiceiurile neamului nostru.
Descreşterea numerică a populaţiei Apusenilor se înscrie într-o tendinţă naţională, la aceasta
adăugându-se specificităţile locale: creşterea emigraţiei, precaritatea terenurilor cu destinaţie agricolă
etc. Scăderea demografică debutează imediat după începutul secolului XX, măsuri de contracarare a
acesteia nefiind luate până în prezent, şi nici pentru alte probleme sociale cum ar fi cele de ordin
sanitar, economic şi cultural.
Toate aceste probleme prejudiciază viabilitatea ecosistemelor din Munţii Apuseni, deteriorarea
continuă a stării materiale a locuitorilor regiunii răsfrângându-se asupra vieţii sociale a acestora,
distrugând metodic spiritualitatea ce înconjoară Ţara Moţilor (Totelecan, 2002).
2.5.3. Desemnarea pentru conservare
Istoricul constituirii Parcului Natural Apuseni

Prima propunere de înfiinţare a unui parc (naţional, iniţial) în Munţii Apuseni, aparţine
savantului Emil Racoviţă, care la primul Congres al naturaliştilor din România din aprilie 1928, a
formulat clar scopul şi obiectivele creării unor regiuni ocrotite prin lege în Munţii Apuseni. Dezideratul
lui Racoviţă nu s-a îndeplinit însă, în ceea epocă.
70
În două tomuri consecutive ale revistei „Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător” (t. 25 nr. 2,
pag 162-178, 1981 şi t. 26, nr. 1-2, pag 5-13, 1982), Valeriu Puşcariu şi Nicolae Boşcaiu au susţinut
necesitatea înfiinţării viitorului Parc Naţional al Munţilor Apuseni.
În perioada de după 1989, ideea constituirii unui parc naţional sau natural a fost intens
promovată de către organizaţiile non-guvernamentale grupate în Centrul Regional de Supraveghere
Ecologică Munţii Apuseni. În 1997, sub coordonarea lui Cristian Pop, director executiv al Clubului
Ecologic „Transilvania” Cluj-Napoca, a fost propus ministerului de resort un document – propunere
care cuprindea şi elemente de management ale viitorului Parc.
Venind în întâmpinarea necesităţilor de conservare a patrimoniului natural, în anul 1992, la

realizarea studiului de amenajare al OS Beliş, au fost introduse în categoria funcţională a pădurilor de
interes ştiinţific 4728,7 ha de pădure, din care 2037,9 ha în categoria pădurilor supuse regimului de
ocrotire integrală.
Înainte de desemnarea PNAp din anul 2003 au fost declarate pe acest teritoriu un număr de
52 de rezervaţii naturale şi monumente ale naturii, prin Legea 5/2000, în majoritate peşteri şi alte
fenomene carstice de suprafaţă. Neavând stabilite limite exacte şi de asemenea datorită unor greşeli
strecurate în textul acestei legi, referitoare la amplasarea unora dintre aceste rezervaţii, instaurarea
unui regim de protecţie a fost dificil de realizat, sau în cele mai multe cazuri nu s-a realizat deloc. Tot
în textul Legii 5/2000 apare menţionat „Parcul Natural Munţii Apuseni”, cu suprafaţa de 75.784, dar
fără a fi menţionate limitele.
Ulterior desemnării propriu-zise a PNAp prin H.G. 230/2003 unde au fost descrise amănunţit
limitele acestuia, cu toate că din punct de vedere legal devine lipsită de logică menţinerea statutului
de arii protejate în interiorul altei arii protejate pentru ariile desemnate prin Legea 5/2000, acestora li
s-au adăugat prin H.G. 2151/2004 încă 3 arii protejate nou-descrise, situate tot în interiorul PNAp,
după cum se vede din tabelul următor.
Tabel 2.5.3.a. Arii protejate din PNAp declarate înainte şi după constituirea acestuia
Legea 5/2000 - 2.0 Rezervaţii şi monumente ale naturii
Nr. Suprafaţa
Cod Denumirea Localitatea Observaţii crt. (ha)
Jud. Alba
1 2.10 Peştera Gheţarul Scărişoara Com. Gârda de Sus 1.00
2 2.11 Peştera Gheţarul de la Vârtop Com. Arieşeni, satul Casa de Piatră 1.00
3 2.30 Cheile Gârdişoarei Com. Arieşeni 15.00
4 2.31 Cheile Ordâncuşei Com. Gârda de Sus 10.00 5 2.32 Cheile Albacului Com. Albac 35.00
6 2.61 Coiba Mică Com. Arieşeni, satul Casa de Piatră 1.00
7 2.62 Coiba Mare Com. Arieşeni, satul Casa de Piatră 1.00
8 2.63 Peştera Vârtopaşu Com. Arieşeni, satul Casa de Piatră 1.00
9 2.64 Huda Orbului Com. Arieşeni, satul Casa de Piatră 1.00 10 2.65 Hodobana
Com. Arieşeni, satul Hodobana 1.00
11 2.66 Avenul cu două intrări Com. Arieşeni, satul Hodobana 1.00
12 2.67 Izbucul Tăuzului Com. Arieşeni, satul Hodobana 1.00
13 2.68 Hoanca Apei Com. Gârda de Sus 1.00
14 2.69 Avenul de la Tău Com. Gârda de Sus 1.00
15 2.70 Pojarul Poliţei Com. Gârda de Sus 1.00
16 2.71 Avenul din Şesuri Com. Gârda de Sus 1.00 17 2.72 Izbucul Poliţei Com.
Gârda de Sus 0.20
18 2.73 Izbucul Coteţul Dobreştilor Com. Gârda de Sus 0.20
19 2.74 Peştera de sub Zgurăşti Com. Gârda de Sus 1.00 20 2.75 Peştera Poarta lui
Ionele Com. Gârda de Sus 0.10
21 2.76 Peştera Dârninii Com. Horea, satul Mătişeşti 1.00
71
22 2.77 Izbucul Mătişeşti Com. Horea, satul Mătişeşti 1.00

23 2.80 Cheile Mândruţului Com. Scărişoara 3.50
Jud. Bihor
În L 5/2000
1 2.60 Avenul din Hoanca Urzicarului Com. Pietroasa (corectare) 1.00 este
scris
72
73
Ponorului exactă a
limitelor în
HG
2151/2004
Descrierea
exactă a
Sistemul carstic Peştera
3 IV.10 Com. Budureasa 45.00 limitelor în
Cerbului - Avenul cu Vacă HG
2151/2004
Sursa: Legea 5/2000 cu corecturi, H.G. 2151/2004
În perioada dintre înfiinţarea parcului şi aprobarea Planului de Management, singurul statut de

protecţie efectiv este dat de desemnarea prin O.M. 552/2003 a zonelor speciale de conservare, în
care „sunt interzise orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme
de folosinţă a terenurilor, care sunt incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare”.
Prin zonarea internă stabilită în acest Plan de Management sunt delimitate 7 categorii de Zone
de Management, dintre care în primele trei (Zonele A) se vor aplica reguli mai stricte de protecţie,
acestea suprapunându-se în bună parte peste zonele de conservare specială din O.M. 552/2003 (vezi
Cap. 2.1.6.2, Zonare internă). Totodată, în Zonele de Management A se găsesc incluse toate aceste
rezervaţii declarate paralel cu declararea PNAp.
Având în vedere importanţa habitatelor de turbărie (fiind listate pe Anexa I din Directiva
Habitate 92/43/EEC şi pe Anexa I din Ordinul nr. 1198 din 25/11/2005 pentru actualizarea anexelor
nr. 2, 3, 4 şi 5 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 462/2001), Administraţia PNAp a început demersurile pentru modificarea
statutului Molhaşurilor din Valea Izbucelor din Rezervaţie naturală (categoria IV IUCN), declarată
conform Legii 5/2000, în Rezervaţie ştiinţifică (categoria I IUCN).
În august 2005 APNAp împreună cu APM Bihor a elaborat şi înaintat către Ministerul Mediului
şi Gospodăririi Apelor propunerea pentru a include în reţeaua de situri Natura 2000 toată suprafaţa
parcului, pe limitele actuale. Motivaţia acestui demers a constituit-o următoarele:
- Pe teritoriul actualului PNAp au fost descrise un număr de 32 de habitate listate pe Anexa
I din Directiva Habitate 92/43/EEC, a căror conservare necesită declararea ariilor speciale
de conservare. Dintre acestea, un număr de 7 sunt prioritare.
- În PNAp au fost identificate până în prezent un număr mare de specii de vertebrate şi
nevertebrate care sunt de interes comunitar, fiind listate pe Anexa II din Directiva Habitate
92/43/EEC şi pentru a căror conservare este de asemenea necesară declararea ariilor
speciale de conservare (Rhinolophus ferrumequinum, Rh. hipposideros, Miniopterus
schreibersii, Myotis myotis, M. blythii, Canis lupus, Ursus arctos, Lynx lynx, Lutra lutra,
Rupicapra rupicapra, Triturus cristatus, Bombina variegata, Eudontomyzon danfordi,
Barbus meridionalis, Cobitis taenia, Misgurnus fossilis, Cottus gobio, Rosalia alpina,
Cerambix cerdo, Lucanus cervus, Odontopodisma rubripes, Pholidoptera transsylvanica,
etc. ). Unele dintre acestea sunt de interes prioritar.
- De asemenea, a fost semnalată în parc şi prezenţa mai multor specii care sunt listate pe
Anexa IV din aceeaşi directivă enunţată mai sus, care sunt de interes comunitar şi care
necesită o strictă protecţie.
Cartarea preliminară în GIS a acestor specii şi habitate enumerate mai sus a arătat necesitatea
declarării întregului parc ca sit Natura 2000, ca o măsură mai justă de protecţie şi conservare decât
declararea de mai multe situri izolate.
74
2.5.4. Facilităţile pentru activităţile educative
Până în prezent, au existat câteva iniţiative ale unor persoane fizice sau organizaţii
neguvernamentale de a organiza activităţi educative pe teritoriul PNAp, fără a exista însă o evidenţă
strictă a acestora, o monitorizare sau coordonare a acestor activităţi.
Enumerăm câteva dintre cele mai importante organizaţii care desfăşoară activităţi educative în
PNAp, cu prezentarea activităţilor derulate de acestea.
În cadrul proiectului „Paşi spre conservare” derulat de Clubul de Speologie „Piatra

Altarului”, în parteneriat cu APNAp, Asociaţia Rangerilor din România, Clubul de Speologie
„Politehnica” Cluj-Napoca, Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă Bihor, Primăria
Comunei Mărgău şi Asociaţia Familială „Satul de vacanţă Ic Ponor”, cu finanţare din partea GEF –
Small Grants Programme, a fost organizat Centrul Ecologic de la Ic Ponor, primul centru de educaţie
pentru arii protejate din Munţii Apuseni. Centrul funcţionează într-o clădire alimentată cu energie
solară şi eoliană şi îşi propune organizarea de cursuri de pregătire pentru personalul parcurilor naturale
şi naţionale, promovarea utilizării durabile a patrimoniului natural, organizarea de tabere de educaţie
ecologică, promovarea utilizării surselor alternative de energie şi supravegherea ecologică a zonei de
izvoare a Someşului Cald. În cadrul acestui centru, au fost organizate tabere de educaţie ecologică
pentru copiii din comunităţi sau pentru membri ai organizaţiilor non-guvernametale de mediu.
Centrul de Iniţiativă pentru Mediu, este o organizaţie non-guvernamentală din Cluj-Napoca ce

oferă tabere pentru copii şi tineri cu scopul facilitării cunoaşterii mediului înconjurător în condiţii de
siguranţă prin activităţi dinamice în natură, de a-i învăţa pe copii să se descopere pe sine şi pe ceilalţi
şi pentru a-i învăţa respectul pentru om şi natură.
Câteva organizaţii non-guvernamentale, printre care amintim Cercetaşii României –

Centrele Locale Oradea şi Arad, Fundaţia pentru Cultură şi Educaţie Ecologistă Ecotop Oradea,
Clubul Ecologic „Transilvania” Cluj-Napoca, Asociaţia Ecologică „Lumea Verde” Cluj-Napoca, Clubul
de Speologie „Politehnica” Cluj-Napoca organizează anual tabere de educaţie ecologică în zona
PNAp, pentru membri lor, dar nu numai.
Federaţia Română de Speologie, prin Şcoala Română de Speologie, organizează anual şcoli
de iniţiere în speologie, şcoli de salvări subterane, şcoli de canyoning, pentru nivelul de începători şi
avansaţi, precum şi şcoli de formare pentru monitori şi iniţiatori în speologie urmate de stagii de
omogenizare sau perfecţionare tehnică. Aceste şcoli şi stagii se derulează în Poiana Căput şi în
poligoanele amenajate special pentru aceste activităţi. De asemenea, Federaţia Română de
Speologie, prin Departamentul Audio – Vizual, organizează şcoli de iniţiere în fotografia de peşteră, în
special în peşterile din zona Gârda – Scărişoara.
Outdoor 4U din Cluj-Napoca organizează tabere pentru copii şi tineri interesaţi de practicarea
sporturilor extreme. Organizarea acestor activităţi se face în condiţii de deplină siguranţă, cu asistenţă
medicală şi din partea echipelor Salvamont.
Societatea Naţională de Speologie cu sediul în Cluj-Napoca, înfiinţată în anul 2003 cu scopul

principal de a proteja arealele carstice şi conservarea patrimoniului speologic românesc, organizează
şcoli de iniţiere în speologie şi şcoli de fotografie în subteran, în special în zona Gârda – Casa de
Piatră.
Asociaţia Speologică „Sfinx” Gârda de Sus, organizează şcoli de iniţiere în speologie, şcoli de
fotografie subterană şi tabere de educaţie ecologică, în zona Gârda – Scărişoara – Casa de Piatră.
75
2.5.5. Facilităţi pentru turism şi recreere
Munţii Apuseni cuprind cea mai întinsă zonă de relief carstic din România de importanţă
europeană, cu foarte multe peşteri, dintre care unele cu o deosebită valoare peisagistică, ştiinţifică
şi/sau turistică, o foarte mare parte din carst fiind cuprins în PNAp. Peisajul din Munţii Apuseni
reprezintă o parte deosebit de importantă din capitalul natural al ţării noastre, fiind completat în plan
cultural de numeroase obiective turistice precum biserici de lemn, biserici fortificate, cătune cu case
tradiţionale etc.
Din punct de vedere al potenţialului turistic, în PNAp se disting mai multe areale de interes
turistic:
Arealul turistic carstic Padiş – Cetăţile Ponorului: este cea mai importantă zonă turistică din
PNAp, concentrând cele mai multe dintre obiectivele turistice de prim rang. Cuprinde mai multe
subunităţi: Padişul (un platou întins, cu doline, uvale şi sorburi), Poiana Ponor (o polie în care reapar,
printr-un izbuc puternic, apele pierdute în Padiş, numai ca să se scurgă din nou în subteran prin
sorburi), Lumea Pierdută (un platou împădurit cu conifere în care se găsesc avene, peşteri, doline,
izbucuri, sorburi), Cetăţile Ponorului (alcătuite din trei doline adânci aflate într-o depresiune cu un
diametru de 1 km şi adâncimea de aproximativ 300 m, împădurită, cu pereţi foarte abrupţi şi un curs
de apă sălbatic), Valea Galbenă (un canion cu versanţi abrupţi, cu peşteri şi cursul cu numeroase
cascade şi marmite), Groapa de la Barsa (cu un ponor prăbuşit, Peştera Neagră, Gheţarul de la Barsa
şi Peştera Zăpodie). La obârşia afluentului văii Galbena, Valea Seacă, în amonte de chei, se află
Groapa Ruginoasă.
Arealul turistic Boga – Aleu şi Pietroasa – Chişcău are ca atracţii pereţii de stâncă ai
Amfiteatrului Boghii, izbucul Boghii, aflat în conexiune genetică cu bazinul endoreic al Vărăşoaiei,
Săritoarea Bohodeiului (cu o cădere de peste 80 m), cascada Oşelu. Satul de vacanţă Boga este
alcătuit mai ales din case de vacanţă, dar există şi aici câteva pensiuni turistice. În Chişcău se află
Peştera Urşilor, singura peşteră din PNAp amenajată turistic la standarde europene. Traficul de turişti
în această peşteră se ridică la aproximativ 80.000 vizitatori / an, la nivelul anului 2005.
Arealul turistic Valea Sighiştelului este reprezentat de o vale cu versanţi abrupţi care se
remarcă mai ales pentru faptul că aici se întâlnesc cele mai multe fenomene carstice pe unitatea de
suprafaţă din România (peste 200 de peşteri – Brijan P., com. pers., respectiv literatura citează 160
peşteri răspândite pe 15 km2 – Cocean, P., 1988, pag. 36). Dintre peşteri amintim Peştera Măgura,
Coliboaia şi Corbasca. Valea se termină într-un canion tipic prin îngustimea sa, prin verticalitatea
pereţilor, la ape mari existând şi o spectaculoasă cascadă.
Arealul turistic Vârtop – Arieşeni (valea superioară a Arieşului) reprezintă o zonă turistică în
plină dezvoltare, mai ales pentru sporturi de iarnă datorită climatului foarte umed, şi stratului de zăpadă
gros şi persistent (de la jumătatea lui noiembrie, adesea până la începutul lunii mai). Numeroase
pensiuni turistice şi case de vacanţă sunt construite în această zonă. La Vârtop există în prezent o
sigură pârtie de 750 m lungime, de nivel mediu de dificultate, dotată cu teleschi, situată pe limita
parcului. Se preconizează amenajarea a încă 5 pârtii în această zonă, dintre care una va fi parţial pe
teritoriul PNAp. Acestea vor fi dotate cu instalaţiile aferente, respectiv teleschi, telegondola,
telescaune, dar şi restaurante cu terase sau alte dotări specifice pentru iarnă (INCDT- Superschi în
Carpaţi). Zona destinată cazării turiştilor va fi amplasată pe versantul sudic, în PNAp. În acest sens,
Administraţia PNAp, în baza hotărârilor Consiliul Ştiinţific al PNAp, şi-a dat deja avizul favorabil pentru
noul Plan de amenajare a teritoriului pentru satul de vacanţă Vârtop şi pentru amenajarea viitoarelor
pârtii.
Arealul turistic Gârda – Scărişoara – Cheile Ordâncuşii – P-na Călineasa: este zona cea
mai vizitată de turişti de pe suprafaţa PNAp din judeţul Alba. Faima Gheţarului de la Scărişoara este
dată de blocul de gheaţă fosilă, având grosimea medie de 16 m, grosimea maximă de 26 m (Silvestru
şi Ghergari, 1994) şi un volum de 75.000 m3 (Perşoiu, 2003), care se păstrează de circa 3500 de ani
(Pop şi Ciobanu, 1950). Peştera impresionează prin stalactitele şi stalagmitele de gheaţă care-şi
modifică de la an la an morfologia. Amenajarea pentru turişti constă într-o succesiune de scări de
metal fixate în pereţii avenului care reprezintă intrarea în peşteră, şi o pasarelă de jur împrejurul Sălii
76
Mari, fixată în gheaţă, precum şi o instalaţie electrică (reflector) care este pusă în funcţiune în
momentul vizitei turistice. Peştera este deschisă publicului, iar vizita se face în grupuri organizate
însoţite de ghid. Gheţarul de la Scărişoara se află în administrarea Consiliului Local Gârda de Sus
(partea vizitabilă) şi sub coordonarea ştiinţifică a Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” Cluj-Napoca.
Pe lângă Gheţarul de la Scărişoara, în această zonă se regăsesc şi alte obiective turistice
importante: Cheile Ordâncuşii, Peştera Poarta lui Ionele (parţial amenajată turistic), P. Gheţarul de
sub Zgurăşti, cătunul Casa de Piatră, Izbucul Tăuz, Sistemul carstic Coiba Mare – Coiba Mică, Izbucul
Coteţul Dobreştilor, Platoul carstic Ocoale – Gheţar. Această zonă are o deosebită importanţă din
punct de vedere cultural, datorită păstrării arhitecturii şi stilului de viaţă tradiţional. Poiana Călineasa,
situată în apropierea locului de întâlnire al celor trei judeţe Alba, Cluj şi Bihor constituie o zonă
tradiţională de păşunat şi prelucrare a lemnului pentru o parte dintre moţii din Bazinul Superior al
Arieşului. În această zonă se organizează anual Târgul de la Călineasa.
Arealul turistic Beliş – Lacul Fântânele: reprezintă o zonă turistică în plină dezvoltare, situată
de jur împrejurul Lacului Fântânele. Aceste sate şi cătune montane tradiţionale sunt din ce în ce mai
căutate ca şi destinaţii agroturistice. Casele impresionează prin simplitatea lor şi prin ornamentaţiile
din lemn. De asemenea, în această zonă s-au construit şi se construiesc tot mai multe case de vacanţă
(184 la Beliş, 81 la Bălceşti, 35 la Dealu Botii, 88 la Giurcuţa de Sus, 114 la Poiana Horii, 46 la Smida
– Şteiu şi Trif, 2002). Staţiunea Fântânele, situată la o altitudine de 1050 m, amplasată în zona
barajului, dispune de 192 locuri de cazare în camere, restaurante, terase, baruri, terenuri de sport
(tenis, volei, baschet), iar iarna se poate practica schiul, deocamdată în condiţii modeste. Se
preconizează pentru anii următori amenajarea unei noi pârtii de schi în apropierea PNAp. În viitor,
această zonă va putea prelua o parte din fluxul turistic care se îndreaptă dinspre E60 în zona Padiş,
mai ales daca va reuşi sa devină mai atractivă pentru turismul de week-end, cu familia şi pentru
turismul de odihnă şi agrement (mai ales sporturi de apă, dar şi călărie şi cicloturism).
Arealul turistic Vlădeasa – Valea Stanciului – Pietrele Albe: este situat în extremitatea
nordică a PNAp, în Masivul Vlădeasa. Cel mai important obiectiv turistic este Cascada „Vălul Miresei”
Răchiţele, ce are o cădere în două trepte ce însumează aproximativ 50 m înălţime. Pe Valea Stanciului
sunt numeroase peşteri, majoritatea accesibile doar speologilor cu experienţă, dintre care cea mai
importantă este Peştera Vârfuraşu. Din această zonă este accesibil traseul de creastă care duce la
Cabana Vlădeasa, Stâna de Vale sau Padiş, şi de asemenea pot fi vizitate abrupturile stâncoase ale
Pietrelor Albe şi Lespezilor. În ce priveşte capacitatea de cazare, în Scrind-Frăsinet şi în Răchiţele
există circa 10 pensiuni turistice, oferind în total circa 60 locuri de cazare.
Arealul turistic Albac – Poiana Horea este situat mai departe de obiectivele turistice importante
din PNAp, dar este remarcat prin infrastructura turistică bine dezvoltată. Astfel, în comuna Albac, care
a obţinut recent statutul de staţiune turistică, se găsesc 165 locuri de cazare în pensiuni clasificate.
Traseele turistice montane: În zona PNAp se pot practica diverse forme de turism:
- drumeţie de vară: toate traseele marcate sunt accesibile drumeţilor cu pregătire medie. În
zonele abrupturilor şi pe cursurile apelor cu chei şi defilee, unde nu sunt amenajate poteci şi punţi de
trecere accesul este mai dificil. Greu accesibile sunt şi traseele în lungul firului apei, mai ales în peşteri,
acestea devenind impracticabile în timpul ploilor abundente; Unele dintre traseele marcate sau
porţiuni dintre acestea, şi de asemenea multe din drumurile auto şi forestiere din PNAp pot fi utilizate
pentru ciclism şi mountain biking, după cum se vede şi din tabelul 2.5.5.a.
- drumeţia de iarnă se limitează la staţiunile şi localităţile bine amenajate turistic, traseele greu
accesibile pe timpul iernii fiind recomandate numai turiştilor foarte bine pregătiţi şi dotaţi cu
echipament adecvat. Există o serie de trasee care pot fi utilizate pentru schi de tură, de asemenea
bifate în tabelul 2.5.5.a.
În tabelul de mai jos sunt rezumate traseele turistice din PNAp existente la nivelul anului 2005,
utilizate în mod tradiţional, dar neomologate.
77
Tabel 2.5.5.a. Traseele turistice din PNAp (cu italice se găsesc trecute obiectivele situate în afara limitelor
PNAp, dar care fac legătura cu obiective din interiorul acestuia):
Nr. Ciclism şi Schi de
Marcaj Traseu Lungime Durată
Crt. MTB tură
Judeţul Bihor
Magistrala I: Stâna de Vale – P-na Vărăşoaia –
Bandă Şesul Padiş – Bălileasa – Gheţarul Focul Viu – Pna
1 47 km 17 h ½ X
roşie Florilor – Vl. Seacă – Groapa Ruginoasă – Şaua
Vârtop – Piatra Grăitoare – Vf. Bihorul
Bandă Sat de vacanţă Boga – Dl. Păltinetul – Vf. Bohodei
2
albastră – Vf. Poienii – Culmea Baia Popii – Stâna de Vale
Stâna de Vale – Izvorul Minunilor – Canton Ciripa
– Creasta dintre Valea Şutanu si Valea
Bandă Moara
3 X
galbenă Dracului – Poiana Stânişoara – Piatra Tâlharului
– Poiana Onceasa – Piatra Arsă – Poiana
Vărăşoaia
Triunghi Stâna de Vale – Plaiul Fericii – Măgura Ferice –
4 15.5 km 4.5-5 h
galben Satul Ferice
Cruce Stâna de Vale – Şaua Cumpănăţelul – Peştera
5 X
albastră Alunului
Punct
6 Stâna de Vale – Vf. Poienii – Piatra Arsă X
roşu
Triunghi
7 Stâna de Vale – Şaua Bohodei X
albastru
Magistrala II: Cabana Vlădeasa – Şaua Între Munţi
– Vf. Nimăiasa – Vf. Micău – Gardul de
Piatră – Piatra Tâlharului – Coasta Brăiesei –
Bandă Şaua Cumpănăţelul – Piatra Arsă – P-na Vărăşoaia X
8 64 km 20 ½ h X
albastră – Cabana Padiş – Şesul Gârzii – Apa din Piatră – (parţial)
Vf. Bătrâna – P-na Călineasa – P-na Ursoii – Cătun
Ocoale – Cabana Scărişoara – Vl.
Ordâncuşii – Gârda de Sus
Sat Pietroasa – Între Ape – Boga – Faţa Plaiului –
Cruce
9 Fântâna Roşie – Şaua Scăriţa – Şesul Padiş – 22 km 4–5h X
albastră
Cabana Padiş
Cabana Padiş – Poiana Rotunda – versantul stâng
Cruce al Pârâului Brădeţanului – Pârâul Ursului – Izvorul 7 km 2½h X
10 X
galbenă Rece – Avenele: Gemănata, Negru, (dus) (dus) (parţial)
Acoperit şi Pionierilor (Lumea Pierdută)
Triunghi Sat Pietroasa – Valea Aleului – Poiana Aleului –
11 13 km 4h
albastru Săritoarea Bohodeiului
Cabana Padiş – Şesul Gârzii – Valea Gârdişoara
– Casa de Piatră – (Izbucul Tăuz – cătun Gârda
Triunghi
12 Seacă – de unde urcă paralel cu triunghiul roşu X
albastru
până la Gheţarul Scărişoara = marcaj foarte vechi,
greu de identificat).
Sat Câmpani – Sat Sighiştel – Faţa Pietrei –
Triunghi
13 Peştera Coliboaia – Peştera din Dosul Muncelului 14 km 6½h
albastru
– Calea Fusului – DN75-km 25+100
78
Cabana Padiş – P-na Ponor – Peştera Căput –

Triunghi
14 Barsa Cohanului – Cornul Poniţa – Vf. Vârtop – 11 km 4h X
roşu
Şaua Vârtop (Cabana Arieşeni)
Triunghi Sat Băiţa – Valea Crişului Băiţa – Peştera Izvorul
15 11 km 3h
roşu Crişului – Dl. Curbăluit – Şaua Vârtop
Sat Pietroasa – Valea Crişului Pietros – Între Ape
Triunghi – Valea Galbenei – Poiana Florilor – Valea
16 28 km 8h X
galben Luncşoara – Cornul Poniţa – Valea Cobleşului –
Comuna Arieşeni
Circuitul Măgurii Vinete: Cabana Padiş – Vf.
Triunghi
17 Măgura Vânătă – Vf. Măgura Mică – P-na 8.5 km 3½h X
galben
Vărăşoaia
Circuitul Izvoarelor Someşului Cald: P-na
Vărăşoaia – Peştera Cetăţile Rădesei – Belvedere
– Căpiţa – Valea Someşului Cald – Peştera 8 km
Punct Honu 4 h (+1/2 h
18 (+1.5 km
roşu – Peştera Uscată – la sud de Vf. Cuciulata – deviaţie)
deviaţie)
<deviaţie spre Piatra Arsă pentru turiştii care vin din
Stâna de Vale> – Peştera Cetăţile Rădesei
(pe la balcoane) – P-na Vărăşoaia
Circuitul Cetăţilor Ponorului: Cabana Padiş – P-na
Punct
19 Ponor – Peştera Cetăţile Ponorului – Dolina III – 12 km 5h
albastru
Balcoane – Canton Glăvoi – Cabana Padiş
Punct Cantonul forestier Padiş – Belvedere Piatra Boghii –
20 2 km 1 h 15 min X
roşu Peştera Şura Boghii
Circuitul Galbenei: Cabana Padiş – Poiana Ponor
Punct – Aven Borţig – Izbucul Galbenei – Cheile
21 19 km 10 h
galben Galbenei – Poiana Florilor – Gheţarul Focul Viu –
Piatra Galbenei – Canton Glăvoi – Cabana Padiş
Circuitul Groapa de la Barsa: Traseul începe în
luminişul unde se află săgeata indicatoare spre 2 h (fără
Bandă
22 Izvorul de la Barsa – Peştera Neagră – Gheţarul de 5 km vizitarea
galbenă
la Barsa – <deviaţie punct galben în cerc galben la peşterilor)
Ponorul şi Peştera de la Zăpodie>
Bandă Şaua Vârtop – Groapa Ruginoasă – Valea Cheia
23 26 km 7-8 h
galbenă Rea – Vf. Grohoţilor – Vf. Faţa Goală – Ştei
Circuitul Peşteria Urşilor: Valea Sighiştelului –
Sohodolul Laurului – Dl. Brusturi – Peştera Urşilor
Punct
24 – Valea Brusturi – Dl. Dosuri – Faţa Plaiului –
roşu Peştera Măgura – Valea Sighiştelului – Sohodolul
Laurului
Judeţul Alba
Triunghi Arieşeni – Faţa Lăpuşului – Gârda Seacă – Gheţarul
25 10 km 2h½ X
roşu Scărişoara
De la confluenţa Văii Ordâncuşa cu Valea Seacă
Cruce
26 – cătun Munună – Hănăşeşti – Gheţarul X
roşie
Scărişoara
Bandă Gheţarul Scărişoara – P-na Ursoaia – P-na Mărşoaia
27
roşie – Dl. Stauin – Vf. Petreasa – ...
Punct
28 Valea Ordâncuşii – Trânceşti – Scărişoara
albastru
Bandă Gârda de Sus – Moara lui Ivan – Gheţar – Platoul
29
albastră Padiş
Triunghi Gheţar – Casa de Piatră – Gârdişoara – Platoul
30
albastru Padiş
79
Punct
31 Circuit Gârda de Sus – Preluca - Ordâncuşa
albastru
Punct
32 Circuit Cheile Mândruţului
galben
Judeţul Cluj
Circuitul Vlădeasa: Cabana Vlădeasa – Vf.
Punct
33 Vlădeasa – Pietrele Albe – Dl. Petrieni – Cabana 14 km 3½-4h X
roşu
Vlădeasa
Circuitul Răchiţele: Valea Stanciului – Peştera
Vârfuraşu – Făget – Pietrele Albe – Dl. Petrieni –
Punct Cabana Vlădeasa – Dl. Chicera Orzaşcilor – P.
34 35 km 10-11 h
albastru Răcad – Valea Zănoghii – Dosu Răcadului – Valea
Cetăţii – izv. Pârâului Gingineasa – Vf.
Ţiglău – Cascada Răchiţele
Sat Răchiţele – Dl. Măcrişului – Faţa – Vf. Ţiglău
Triunghi
35 – Cascada Răchiţele – Valea Stanciului – Sat 13 km 4½-5h
albastru
Răchiţele
Sursa: Serviciile Publice Judeţene Salvamont Bihor şi Alba,
Serviciul Public Local Salvamont Mărgău, A.S. „Sfinx” Gârda de Sus
- schi de tură: acest sport are tot mai mulţi adepţi în ultimii ani. Principalele zone în care se
practică schiul de tură sunt Vârtop - Arieşeni, Padiş şi creasta principală până pe Vlădeasa. Există
furnizori de servicii care asigură ghidaj pentru astfel de programe (CAPDD prin programul Apuseni
Experience, Asociaţia Salvatorilor Montani Bihor)
- schi alpin: în prezent, pe limitele PNAp există două pârtii de schi, una pe teritoriul comunei
Arieşeni (în apropierea Pasului Vârtop) (jud. Alba) echipată cu instalaţie de transport pe cablu, şi una
pe teritoriul comunei Mărişel (jud. Cluj), în apropierea lacului de acumulare Fântânele, care nu mai
este folosită de aproximativ 10 ani. În perspectivă, prin programul „Superschi în Carpaţi” s-a propus
amenajarea în zona Arieşeni a încă 5 pârtii de schi, iar în zona lacului Fântânele a încă 3 pârtii, toate
de categorie uşoară (INCDT – Studiu Superschi în Carpaţi). Deşi majoritatea pârtiilor vor fi situate
limitrof parcului, impactul asupra acestuia din punct de vedere al infrastructurii turistice va fi major,
multe din structurile de cazare şi unităţile de alimentaţie fiind plănuite a se amenaja pe teritoriul
parcului. Pe lângă pârtiile promovate prin acest program naţional, mai este planificată amenajarea a
încă unei pârtii, pe teritoriul localităţii Nucet (jud. Bihor) a cărei treime inferioară se va afla în PNAp,
precum şi punctul de sosire. În ce priveşte avizarea documentaţiilor de urbanism pentru noile pârtii,
singurul Plan Urbanistic Zonal avizat de MCTC până la sfârşitul anului 2005 este cel pentru zona
turistică Bubeşti – Poiana Vârtop, comuna Arieşeni (Nr. 67/2005).
- alpinism: pereţii calcaroşi, deseori verticali din unele zone permit practicarea alpinismului pe
trasee de la cele uşoare până la cele mai dificile. Trasee amenajate pentru alpinism se găsesc la Boga
– Piatra Bulzului, Vârtop – Pietrele Negre, Gârda de Sus – Valea Ordâncuşii. Există furnizori de
servicii care asigură ghidaj pentru astfel de programe (CAPDD prin programul Apuseni Experience,
Asociaţia Salvatorilor Montani Bihor)
- turism în peşteri: Din punct de vedere al turismului în peşteri putem considera ca avem de-a
face cu două categorii de peşteri: peşteri amenajate pentru toate categoriile de vizitatori şi peşteri
pentru turism specializat. Peşterile accesibile tuturor categoriilor de vizitatori au un nivel ridicat de
amenajare, accesibilitatea la acestea este determinantă pentru o valorificare superioară. Peştera
Urşilor de la Chişcău este cel mai bun exemplu în acest sens. În zilele de vârf nivelul de vizitare al
acesteia poate ajunge la peste 500 de vizitatori. Alte peşteri amenajate pentru turism sunt: Gheţarul
de la Scărişoara, Poarta lui Ionele. Turismul specializat este deschis mai mult celor care doresc să
parcurgă peşterile doar cu echipări temporare (instalare de corzi ) şi folosindu-se de tehnicile
speologice. Acest tip de turism necesită folosirea unui echipament special, parcurgerea unui stagiu
80
de formare specific nivelului de dificultate al peşterii şi existenţa unor ghizi specializaţi. Deşi solicitarea
pentru acest tip de turism este destul de mare el este insuficient dezvoltat datorită încetinelii cu care
se aplică legislaţia din acest domeniu, dar şi lipsei de încredere a autorităţilor locale în potenţialul
acestuia. Numărul peşterilor care se pretează la acest tip de turism este foarte mare. În acest moment
există la Căput, un poligon complex unde se organizează în fiecare an şcoli specializate pentru diverse
nivele de formare dedicate parcursului de peşteri. Acestea sunt organizate de Şcoala Română de
Speologie prin Asociaţia Română de Educaţie Speologică – ARES, Structură a Federaţiei Române
de Speologie. Există furnizori de servicii care asigură ghidaj pentru astfel de programe (CAPDD prin
programul Apuseni Experience, Asociaţia Salvatorilor Montani Bihor, Clubul de Speologie Politehnica
Cluj, Asociaţia Speologică „Sfinx” Gârda, Green
Mountain Holidays, Horizont Tours, DAKSA etc.)
- canyoning: parcursul de peşteri este asociat cu parcursul de canioane active (canyoning),

cele mai spectaculoase din PNAp fiind parcursul Cheilor Galbenei până la Cascada Evantai şi
Cascadele Oşelului, de pe valea omonimă. Canyoning-ul se mai practică pe Vl. Sighiştelului şi Vl.
Seacă. Există furnizori de servicii care asigură ghidaj pentru astfel de programe (CAPDD prin
programul Apuseni Experience, Asociaţia Salvatorilor Montani Bihor, Federaţia Română de
Speologie prin departamentul canioane etc.)
- rafting şi caiac pe ape repezi: se practică pe Crişul Pietros, pe Arieş şi pe Gârda Seacă.
Asociaţia Salvatorilor Montani Bihor oferă servicii de supraveghere şi de închiriere echipament pentru
practicarea acestor sporturi.
- turism cultural si de patrimoniu: valorile locale existente (obiceiuri, datini, meşteşuguri) sunt
incluse in diverse programe turistice. Promovarea mai puternică a manifestărilor bazate pe produsele
locale ce diferenţiază o localitate de altele din regiune, asigură atragerea de investiţii axate pe
dezvoltarea locală. Există furnizori de servicii care asigură ghidaj pentru astfel de programe (CAPDD
prin programul Apuseni Experience, precum şi multe dintre pensiuni, în special cele aflate pe Valea
Arieşului au programe proprii care utilizează şi promovează valorile culturale locale)
- sănii trase de câini: un sport de iarnă nou, care a început sa fie practicat în Apuseni la
iniţiativa CAPDD prin programul Apuseni Experience. Zonele abordate până în prezent sunt Vârtop –
Arieşeni, Padiş.
- fotografia şi observarea naturii (flora, fauna, fotografie subterană): este o activitate puţin
practicată în prezent, dar care are un potenţial semnificativ putându-se desfăşura cu mici excepţii pe
parcursul întregului an. CAPDD prin programul Apuseni Experience oferă programe şi ghidaj
specializat pe aceasta componentă.
- cicloturism: datorită reliefului şi a numeroaselor drumuri forestiere, a drumurilor de care şi a

reţelei de poteci marcate, cicloturismul are toate condiţiile necesare pentru a putea fi practicat cu
succes pe teritoriul PNAp. Ţinând cont şi de faptul ca este un mijloc de locomoţie relativ ieftin şi
ecologic, uşor de utilizat de o largă categorie de turişti, cicloturismul va putea fi la fel de popular ca
drumeţiile. Pentru asta, va fi necesar să existe trasee prestabilite pentru cicloturism şi centre de
închiriere pentru biciclete în interiorul parcului. În acest moment, servicii de ghidare şi programe de
cicloturism sunt oferite de către Asociaţia Salvatorilor Montani Bihor, CAPDD prin programul Apuseni
Experience şi Green Mountain Holidays, prin programul Codrii Apusenilor).
- călărie şi turismul cu atelaje: este un tip de turism care se desfăşoară cu succes, datorită
reliefului accesibil şi a unor iniţiative private care au făcut pionierat în zonă (DAKSA, Green Mountain
Holidays, diverşi localnici).
Evenimente de promovare turistică:
81
Târgul de turism rural „Munţii Apuseni” este organizat la Albac, cu scopul de a „pregăti,
facilita şi modera un contact cât mai realist posibil, între proprietarul/proprietara de pensiune (sau alţi
antreprenori de pensiuni) şi agenţia de turism (sau alte organizaţii de turism)” (citat din documentul
de promovare şi prezentare al Târgului de Turism Rural „Munţii Apuseni” 2005). Organizatori ai
târgului sunt Antrec România, Primăria Comunei Albac, Consiliul Judeţean Alba şi Camera de Comerţ
şi Industrie Alba.
Târgul de la Călineasa are loc anual, în perioada 12-13 iulie în Poiana Călineasa. Este
organizat în mod tradiţional de Primăria Comunei Gârda de Sus, iar începând cu anul 2005 este
organizat împreună cu Administraţia PNAp. Această manifestare este însoţită de o alta cu titulatura
Târgul de Turism „Munţii Apuseni – trecut şi prezent”. În cadrul acestor manifestări sunt cuprinse
seminarii despre turism, expoziţii de artă fotografică şi de artă populară, proiecţii de diapozitive şi filme
tematice, prezentări de oferte turistice, programe folclorice şi tradiţionala masă câmpenească. Târgul
de la Călineasa este considerată cea mai importantă manifestare anuală de acest gen de pe teritoriul
PNAp.
Ziua Lemnarului, activitate care deja a intrat în tradiţia moţilor, se sărbătoreşte în fiecare an în
luna august în jurul datei de 20, fiind organizată din 2001 de Primăria Comunei Horea.
Centre şi puncte de informare turistică unde se promovează PNAp se găsesc în satul de

vacanţă Vârtop (la Cabana B Vârtop), în zona Şaua Scăriţa (la Cantonul Scăriţa – temporar, pe
perioada verii, asigurat de voluntari din cadrul organizaţiilor nonguvernamentale), la Beliş (în sediul
Primăriei), la Gheţar (realizat în cadrul Proiect Apuseni), la refugiul Salvamont Bihor situat în
campingul din Poiana Glăvoi, la Gârda de Sus (în sediul Primăriei şi la sediul Comitetului Local OVR
Gârda de Sus – Operaţiunea Satele Româneşti de la Şcoala Generală Emil Racoviţă), la Răchiţele
(temporar, pe perioada verii), la Ştei (Centru de informare Salvamont), precum şi la Oradea (la biroul
Apuseni Experience, administrat de Centrul de Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă Bihor) şi Cluj-
Napoca (la biroul Clubului Ecologic „Transilvania”).
Panouri de informare turistică există deocamdată la pârtia de la Vârtop, în campingul din

Poiana Glăvoi, la Peştera Urşilor (amenajate de către APNAp), în Şaua Scăriţa (amenajat de către
Federaţia Română de Speologie, în cadrul unui proiect LIFE), la Cabana Padiş, la Arieşeni, Albac,
Gârda de Sus (Asociaţia Izvoarele Arieşului).
Site-uri Internet care promovează Munţii Apuseni (inclusiv PNAp) ca şi destinaţie turistică:
http://www.parcapuseni.ro pagina de Internet oficială a PNAp
http://www.padis.info (română, maghiară şi engleză)
http://www.apuseniexperience.ro (română, engleză)
http://leosuteu.rdsor.ro/ http://www.padis.ro
http://www.proiect-apuseni.org
http://www.greenmountainholidays.ro
http://www.codriiapusenilor.ro http://www.salvamontbihor.ro
http://www.speo.ro
Spaţii de cazare şi alimentaţie publică:

- spaţii de campare: există la ora actuală 5 locuri de campare (Poiana Glăvoi, zona Cabanei Padiş
şi Valea Sighiştelului, Ic Ponor, Runcu Ars), care nu sunt deocamdată amenajate ca atare, lipsind
dotările necesare (toalete, cabine de duş, sistem organizat de evacuare a deşeurilor, garduri,
parcări etc.), iar sistemul de încasare a taxelor de campare este de asemenea deficitar. Alte
spaţii de campare sunt oferite de către întreprinzători particulari, proprietari de pensiuni, sau
localnici, pe terenuri proprietate personală, în zone intravilane
(de exemplu, la Pensiunea Dig’s – Gârda de Sus, Pensiunea „La Mama” – Boga)
- tabere şcolare: tabăra şcolară Arieşeni (200 locuri)
- cabane şi refugii
- pensiuni turistice
82
- moteluri şi hoteluri
- restaurante şi alte spaţii pentru alimentaţia publică
În ce priveşte calitatea infrastructurii pentru exocarst (lanţuri, balcoane, scări etc.), există
următoarele amenajări (conform Serviciului Public Judeţean Salvamont Bihor):
- în Circuitul Săritorii Bohodei – lanţuri de sprijin pe 3 secţiuni, însumând o lungime de 60 m, în
stare relativ bună.
- în Circuitul Galbenei – „mână curentă”, pe anumite porţiuni cu sprijin pentru picioare, pe o
lungime totală de 500 m, în stare bună, necesitând însă revizie în fiecare primăvară.
- în Circuitul Cetăţile Rădesei – Izvoarele Someşului Cald – lanţuri pe o lungime de 45 m, echipare
insuficientă. Sunt necesare revizii anuale.
- în Circuitul Cetăţile Ponorului – există 50 m de „mână curentă” din cablu de oţel pe 3 secţiuni şi
de asemenea 3 module de scări metalice, în stare bună. În ce priveşte balcoanele, se impune
refacerea lor integrală, fiind în stare avansată de degradare.
- pe traseul Cantonul Şesul Padiş – Peştera Şura Boghii – se impune montarea de „mână curentă”
pe o lungime de 15 m, la ora actuală neexistând nici o amenajare de siguranţă.
2.5.6. Facilităţi pentru cercetare
Administraţia PNAp a început în anul 2005 inventarierea florei şi faunei, prin programul de
voluntariat ştiinţific. Astfel, au fost implicate următoarele instituţii: Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu,
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Universitatea Bacău, Universitatea de Vest Timişoara. În
vara acestui an, s-au derulat campanii de colectare probe biologice pentru întocmirea bazei de date
a biodiversităţii parcului, precum şi localizarea în teren a speciilor din Directivele UE Păsări şi Habitate.
Programe de cercetare încheiate sau în derulare pe diverse domenii legate de biodiversitate

în zona Apuseni mai au şi următoarele instituţii, în afara celor enumerate mai sus: Muzeul Ţării
Crişurilor Oradea, Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”, Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca
şi Universitatea din Oradea.
Până în prezent, nu au existat dotări care pot facilita cercetarea în zona de interes, acestea
fiind incluse in lista de achiziţii din proiectul Phare CBC (aparatură pentru analiza factorilor
fizicochimici pentru apă şi sol, aparatură pentru colectarea diverselor probe biologice calitative şi
cantitative). De asemenea, este prevăzută şi amenajarea unui laborator dotat cu stereomicroscoape
si microscop cu captură video, etuvă, etc.
2.5.7. Factori interesaţi în zona PNAp
O listă ne-exhaustivă a factorilor interesaţi pentru zona PNAp este dată în tabelul de mai jos:
Tabel 2.5.7. Factorii interesaţi pentru zona PNAp (la nivelul lunii aprilie 2006):
A. Li se oferă informaţii B. Li se solicită informaţii C. Sunt consultaţi şi li se cere opinia
D. Li se oferă stimulente pentru oferirea de informaţii E. Li se solicită feed-back
F. Sunt implicaţi în analiza şi găsirea de soluţii G. Sunt implicaţi în planificarea şi luarea deciziilor
Relaţia dintre factorii Nivelul coresp. de Grupuri şi subgrupuri de factori interesaţi

interesaţi şi PNAp implicare (A – G)
Structuri administrative naţionale
Supervizorul legal al
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor managementului ariilor G
naturale protejate
83
Academia Română – Comisia pentru Ocrotirea Supervizorul ştiinţific al

G
Monumentelor Naturii conservării naturii
Ministerul Integrării Europene – Direcţia de Autoritatea Contractantă pentru
A
Cooperare Transfrontalieră proiectul Phare CBC
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Durabile Supervizorul legal al
E
managementului pădurilor
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului C
Supervizorul legal al dezvoltării
Autoritatea Naţională pentru Turism (Ministerul
turismului C
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului)
Supervizorul managementului
Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva PNAp şi al pădurilor F
proprietate de stat
Structuri administrative judeţene
Consiliul Judeţean Cluj şi Prefectura Luarea deciziilor şi finanţarea G
Consiliul Judeţean Alba şi Prefectura dezvoltării infrastructurii G
economice
Consiliul Judeţean Bihor şi Prefectura G
Structuri de supraveghere şi control
Direcţia Silvică Oradea Administratori la nivel de judeţ G
Direcţia Silvică Cluj-Napoca ai pădurilor din proprietatea A
statului
Direcţia Silvică Alba Iulia A
Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare
Controlează exploatările F
Bihor
silvice şi activităţile de
Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare
vânătoare F
Cluj
Agenţia de Protecţia Mediului Oradea Supraveghetor la nivel de G
Agenţia de Protecţia Mediului Cluj-Napoca judeţ al protecţiei mediului E

Agenţia de Protecţia Mediului Alba Iulia E
Direcţia Generală „Apele Române” Cluj E
Managementul apelor
Direcţia Generală Apele Române Bihor F
Inspecţia de Stat în Construcţii Bihor E
Supravegherea legalităţii
Inspecţia de Stat în Construcţii Cluj E
construcţiilor din PNAp
Inspecţia de Stat în Construcţii Alba E
Supraveghează activitatea
vizitatorilor în vederea
prevenirii accidentelor şi
incidentelor, efectuează
Serviciile publice judeţene şi locale de Salvamont intervenţiile de salvări
G
Bihor, Alba, Mărgău, Cluj montane. Coordonează
activitatea de realizare şi
întreţinere a traseelor turistice
şi a amenajărilor tehnice de
siguranţă.
Structuri de administrare a PNAp
Supervizează managementul
Consiliul Ştiinţific al Administraţiei PNAp (CŞ) G
Administraţiei PNAp
84
Forum alcătuit din 51 de factori

interesaţi ai PNAp cu rol de a
Consiliul Consultativ al Administraţiei PNAp (CCA) asista Administraţia PNAp în G
luarea deciziilor cu privire la
managementul PNAp
Structuri administrative locale şi persoane fizice
Primării în judeţul Alba: Albac, Arieşeni,Gârda de Deţinători de terenuri, utilizatori
G
Sus, Horea, Scărişoara de resurse şi promotori ai
Primării în judeţul Bihor: Budureasa, Bunteşti, dezvoltării economice în
Câmpani, Nucet, Pietroasa, precum şi Curăţele, interiorul PNAp G
Lazuri de Beiuş, Lunca, Pomezeu, Rieni, Tărcaia
Primării din judeţul Cluj: Beliş, Călăţele, Mărgău,
Mărişel, Râşca, Săcuieu, precum şi Mănăstireni, Poieni, G
Sâncraiu
Ocoale silvice private în judeţul Alba: OS
F
HoreaApuseni
Ocoale silvice private în judeţul Bihor: OS Lunca, OS
F
Cerbu, OS Pietroasa,
Ocoale silvice private în judeţul Cluj: OS Mărgău F
Biserici, şcoli, composesorate, asociaţii urbariale,
F
persoane fizice
Populaţia din regiune (din localităţile din apropiere)
Proprietarii de case de vacanţă în PNAp din Alba, B
Bihor şi Cluj
Parteneri internaţionali
Parcul Naţional Koros-Maros (Ungaria) F
Parcuri partenere din Ungaria
Parcul Naţional Hortobagy (Ungaria) E
Parcul Regional Adda Nord (Italia) A
Parcul Regional Nord Milano (Italia) A
Parcul Regional Valle del Lambro (Italia) A
Parcuri partenere din Italia
Parcul Regional Monte Barro (Italia) A
Parcul Regional Serio (Italia) A
Parcul Regional Oglio Nord (Italia) A
Provincia di Bergamo (Italia) Provincie parteneră din Italia A

Organizaţii nonguvernamentale
Centrul Regional pentru Supraveghere Ecologică al Promovează proiecte în folosul
G
Munţilor Apuseni Oradea comunităţilor locale
Promovează proiecte privind
Clubul Ecologic Transilvania Cluj-Napoca dezvoltarea durabilă în jud. G
Cluj
Fundaţia pentru Cultură şi Educaţie Ecologistă
B
Ecotop Oradea Promovează dezvoltarea
Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă durabilă în jud. Bihor
G
Bihor
Promovează protecţia speciilor
Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii –
de păsări în regiunea de NV a B
Grupul Milvus
României
Oferă suport pentru
Societatea Ornitologică Română B
monitorizare şi cercetare
85
Promovează protecţia şi
Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România B
conservarea speciilor de lilieci
Promovează desemnarea
Coaliţia Natura 2000 siturilor Natura 2000 în E
România
WWF Programul Dunăre-Carpaţi România, Bucureşti Lobby pentru conservarea
E
naturii şi dezvoltare durabilă
Promovează iniţiativele care au
Centrul de Iniţiativă pentru Mediu Cluj-Napoca la bază educaţia pentru mediu E
şi conservarea naturii
Promovează protecţia şi
Federaţia Română de Speologie conservarea patrimoniului G
carstic
Clubul de Speologie „Z”, Aştileu E
Clubul de Speologie „Cristal”, Oradea E
Clubul de Speologie „Politehnica”, Cluj-Napoca E
Clubul de Speologie „Piatra Altarului”, Cluj-Napoca Promovează explorarea, E
conservarea şi cercetarea
Asociaţia Speologică „Sfinx”, Gârda de Sus E
patrimoniului carstic
Clubul de Speologie „Speodava”, Ştei E
Clubul de Speologie „Omega” Cluj-Napoca E
Societatea Naţională de Speologie Cluj-Napoca E
Realizarea de instruiri
Asociaţia Rangerilor din România specifice şi organizarea de E
tabere „Junior Rangers”
Promovează activităţile de
ecoturism, în special cele de
Clubul de Cicloturism „Napoca”, Cluj-Napoca E
cicloturism, şi protecţia
mediului în general
Promovează protecţia mediului
Asociaţia Ecologică Lumea Verde Cluj-Napoca şi educarea tineretului în spiritul E
respectului de natură
Prevenirea accidentelor şi
Corpul Român Salvaspeo E
salvări în peşteri
Promovează dezvoltarea
Asociaţia „Izvoarele Arieşului”, Gârda de Sus E
activităţilor de ecoturism
Promovează zonele cu
Comitetul Local OVR Gârda de Sus – Operaţiunea
activităţi tradiţionale ca şi E
Satele Româneşti
destinaţii turistice
Asigurarea serviciilor de
Asociaţia Salvatorilor Montani Bihor salvări montane, instruire E
specifică şi voluntariat
Şcoli, universităţi, muzee, instituţii de cercetare
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Universitatea din Oradea – Facultatea de Protecţia
Mediului Strategii de management,
F
Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca cercetare şi baze de date
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină
Veterinară Cluj-Napoca
Desfăşoară şi coordonează
Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” – filiala
activităţi de cercetare în G
ClujNapoca
patrimoniul carstic
86
Proiect Apuseni – utilizarea

Universitatea din Freiburg, Germania A
durabilă a resurselor naturale
Muzeul Ţării Crişurilor Oradea Cercetare şi baze de date F
Întreprinderi de stat
SC Băiţa SA Exploatare de Molibden B
Compania Naţională a Uraniului Exploatare de Uraniu B
Administrează hidrocentralele
SC Hidroelectrica SA, SC Transelectrica SA F
şi liniile electrice
Sector privat
Principal tour-operator în
Transilvania Holding (incl. Turism) PNAp D
Green Mountain Holidays F

Horizon Tours Petreştii de Jos Programe de ecoturism F
Outdoor 4U Cluj-Napoca F
Mass-media
Publicaţii cotidiene şi săptămânale, posturi de Informare şi promovare A televiziune şi
radio locale şi regionale
Organizaţii finanţatoare internaţionale
Proiectul Phare CBC „Culoar
Comisia Europeană româno-maghiar pentru A
conservarea biodiversităţii”
Regiunea Lombardia – Italia, prin intermediul Proiect de cooperare

A
Administraţiilor Parcurilor Regionale internaţională 2005-2008
Capitolul 3 – Scopuri, Teme de Management şi

Evaluarea acestora
3.1. Viziunea, Temele şi Obiectivele de Management
Acest capitol defineşte abordarea strategică a managementului parcului, dezvoltată pentru a

răspunde problemelor cheie cu care se confruntă această zonă a Munţilor Apuseni. Această abordare
este totodată rezultatul discuţiilor dintre factorii interesaţi care s-au desfăşurat în cadrul celor două
Workshop-uri din iulie şi octombrie 2005, precum al eforturilor depuse de Echipa de Implementare a
Proiectului Phare CBC.
Viziunea Parcului Natural Apuseni

Viziunea formulată de către factorii interesaţi de zona PNAp şi care trebuie atinsă la un moment
dat din viitor prin acţiunile coroborate ale acestora este:
PNAp va fi:
O zonă importantă la nivel internaţional cu peisaj carstic montan, cu
o biodiversitate bine conservată, cu un turism specific şi de
calitate, o utilizare durabilă a resurselor şi
o infrastructură care să sprijine dezvoltarea durabilă;
87
şi cu comunităţi locale care îşi menţin tradiţiile unice şi un standard de viaţă bun.
Temele şi Sub-temele majore pentru zona Munţilor Apuseni
Tematica principală ce trebuie avută în vedere pentru administrarea corespunzătoare a zonei PNAp este
următoarea:
1. Conservarea biodiversităţii, carstului şi peisajului

1.1. Carst (exo şi endocarst, inclusiv peşteri)
1.2. Pădurile montane
1.3. Pajiştile montane
1.4. Habitate acvatice
1.5. Habitate speciale
1.6. Specii
2. Managementul turismului şi recreerii
3. Susţinerea şi promovarea culturii şi tradiţiilor locale
4. Managementul în coordonare cu Planurile de Amenajare a Teritoriului
5. Sprijinirea cooperării comunitare locale
6. Promovarea educaţiei ecologice, instruirii şi conştientizării
7. Administrarea şi managementul Parcului
8. Monitorizare (inter-sectorială)
Obiectivele specifice pentru managementul zonei PNAp, corespunzătoare Temelor de mai sus sunt:
1.1.1. Conservarea patrimoniului carstic (biodiversitate, paleontologie, arheologie,

geomorfologie şi mineralogie)
1.1.2. Creşterea cunoaşterii ştiinţifice şi a înţelegerii carstului

1.1.3. Facilitarea şi augmentarea conştiinţei şi experimentării carstului în rândul vizitatorilor
1.1.4. Reducerea şi prevenirea distrugerii şi poluării fenomenelor carstice ale parcului
1.2. Protejarea, menţinerea şi îmbunătăţirea valorilor ecologice ale pădurilor din Apuseni, în
special în cele quasi-virgine
1.3. Protejarea, menţinerea şi refacerea pajiştilor naturale subalpine şi a pajiştilor montane

gestionate în mod tradiţional, cu funcţiile lor ecologice multiple
1.4.1. Protejarea şi refacerea habitatelor acvatice naturale (izvoare, turbării, lacuri, ape
intermitente, platouri inundabile, maluri de ape etc.)
1.4.2. Prevenirea şi reducerea modificărilor fizice, chimice şi biologice şi reducerea poluării

apelor de suprafaţă şi de adâncime
1.5. Protejarea, menţinerea şi refacerea stâncăriilor, a zonelor de eroziune naturală şi a altor

habitate speciale
1.6. Conservarea şi stabilirea de populaţii sănătoase ale speciilor prioritare (carnivore mari,
peşti autohtoni, plante etc.), inclusiv a coridoarelor lor de migraţie
2. Promovarea şi sprijinirea vizitării parcului prin diverse forme de eco-turism şi recreere

orientată spre natură, care sunt adaptate ecosistemului de carst şi
88
tradiţiilor locale
3. Stimularea practicării tradiţiilor locale şi susţinerea moştenirii culturale a Munţilor

Apuseni
4.1. Asigurarea armonizării cu Planul de Management al PNAp a planurilor teritoriale de

utilizare a terenurilor şi a tuturor modurilor de utilizare a resurselor
4.2. Promovarea şi sprijinirea dezvoltării de servicii în relaţie cu parcul şi de activităţi

economice durabile
5. Asigurarea şi facilitarea colaborării dintre PNAp şi factorii interesaţi locali
6. Dezvoltarea şi susţinerea informării şi conştientizării ecologice a factorilor locali şi a

vizitatorilor
7. Asigurarea resurselor financiare, tehnice şi umane necesare administraţiei parcului

pentru a implementa PM
8. Monitorizarea şi documentarea rezultatelor acţiunilor de management şi a atingerii

obiectivelor de management
Acţiunile concrete de management rezultate din Obiectivele de mai sus, precum şi Indicatorii
corespunzători sunt listaţi în Capitolul 4.1.
3.2. Evaluarea Temelor de Management
Acest capitol serveşte la evaluarea nevoilor actuale de a întreprinde anumitor acţiuni de

management în acest parc, explică problemele curente, punctele slabe şi lacunele pentru fiecare
Temă care trebuie adresate de către Administraţia PNAp prin intermediul Acţiunilor specificate în
Capitolul 4.1.
3.2.1. Conservarea biodiversităţii, carstului şi peisajelor
3.2.1.1. Evaluarea conservării biodiversităţii şi peisajelor
Evaluarea stării actuale a habitatelor şi a biodiversităţii

Unicitatea peisajului Munţilor Apuseni, care îmbină ecosisteme de o deosebită valoare din
punct de vedere al conservării biodiversităţii cu varietatea fenomenelor carstice şi cu activităţile
tradiţionale, a impus crearea parcului natural care are ca scop protecţia şi conservarea acestora.
Între ecosistemele montane, cel mai important este cel de carst împădurit, caracteristic acestei
zone, adăpostind specii de plante şi animale protejate atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
Numeroasele peşteri şi alte elemente carstice dau o notă unică, având o valoare specială, atât din
punct de vedere ştiinţific, cât şi turistic.
Exista o lungă istorie a cercetării biodiversităţii din această zonă, aproape în toate domeniile
de specialitate, fiind efectuate în decursul timpului studii atât de taxonomie cât şi de ecologie aplicată.
Administraţia PNAp a început colectarea informaţiei publicate despre flora şi fauna din PNAp, pentru
realizarea unei biblioteci de specialitate, care să fie sursa pentru întocmirea unei baze de date.
89
Pentru actualizarea acestei baze de date s-a început din vara anului 2005 activitatea de
inventariere a florei şi faunei, prin programul de voluntariat ştiinţific. În acest program au fost implicate
instituţii de cercetare, muzee şi unităţi de învăţământ universitar.
De asemenea, Administraţia PNAp va centraliza studiile privind fauna cavernicolă pentru a
scoate din circuitul turistic acele peşteri care sunt adăpost pentru specii endemice de nevertebrate
şi/sau lilieci.
Ameninţări
În Munţii Apuseni găsim un mozaic de habitate în diferite grade de ameninţare, de la foarte puţin
afectate până la cele care sunt foarte aproape de a nu mai fi suport al biodiversităţii.
Principalele ameninţări care pot afecta biodiversitatea parcului, a habitatelor şi a peisajului sunt:
Deteriorarea peisajului
Peisajul din Munţii Apuseni a fost de sute de ani afectat de intervenţie umană. Mozaicul de
păduri, păşuni şi sate dispersate s-a modificat puţin de-a lungul timpului, în ciuda unor intervenţii
repetate în trecut, la scară redusă, şi care sunt considerate acum ca şi utilizări tradiţionale şi durabile
ale terenului. Acest echilibru dintre om şi Natură s-a schimbat însă mult după anii 1920, şi apoi din nou
în ultimii 15 ani, când exploatarea pădurilor a luat proporţii dramatice (adesea făcându-se ilegal) şi
managementul păşunilor s-a deteriorat.
În prezent, există ameninţări noi asupra peisajului datorită tehnicilor noi de exploatare a
lemnului şi a multiplelor căi de dezvoltare a infrastructurii publice moderne (drumuri publice şi
forestiere, linii de înaltă tensiune, stâlpi de telefonie mobilă etc.), case de vacanţă, facilităţi turistice
(pensiuni, tabere de vară, campinguri în zone sălbatice, centre de schi, etc.). Nu apariţia lor singulară
pune probleme reale zonei Apusenilor, ci abundenţa, viteza şi intensitatea acestor investiţii care ar
putea duce în câţiva ani la deteriorarea masivă a caracteristicilor tipice ale peisajului. Dat fiind că
acest peisaj carstic are o importanţă europeană deosebită pentru protecţie, acest parc natural a fost
stabilit cu un obiectiv clar din partea Guvernului de a opri, şi pe cât posibil, de a repara această
deteriorare; în acelaşi timp, managementul vizitatorilor orientat către natură şi turismul cultural vor fi
promovate şi sprijinite ca o nouă perspectivă economică pentru comunităţile locale care, prin utilizarea
în continuare a peisajului în manieră tradiţională vor menţine acest complex valoros de habitate,
fenomene carstice deosebite şi utilizarea de intensitate redusă a pădurilor şi păşunilor.
Supraexploatarea pădurilor
Exploatarea resurselor forestiere se face în principiu cu respectarea regimului silvic. Este
posibil ca anumite exploatări să afecteze zone cu valoare deosebită din punct de vedere al
biodiversităţii, în anumite zone fiind afectată şi funcţia de protecţie a pădurii. Un astfel de exemplu
este pădurea aflată în bazinul hidrologic de recepţie al Molhaşurilor de la Izbuce, a cărei exploatare ar
putea pune în pericol regimul hidrologic al habitatelor de mlaştină care sunt listate ca fiind prioritare
pe anexele Directivei Habitate 92/43/EEC.
Până nu demult, în anumite locaţii din PNAp, administrarea pădurilor nu s-a făcut după principii
ecologice, multe tăieri rase având loc înainte ca pădurile să atingă stadiul optim, iar reîmpăduririle
după tăierile rase nu au fost realizate corespunzător regimului silvic. De asemenea, tăierile rase şi
extragerea arborilor tăiaţi se făcea cu utilaje vechi şi inadecvate care distrug solul şi estetica peisajului.
Tăierile ilegale care se petreceau şi se mai petrec încă în unele zone din PNAp nu respectă regimul
silvic, intensitatea exploatării pădurilor depăşind capacitatea acestei de producţie.
Tot ameninţare a biodiversităţii ecosistemelor forestiere este şi efectuarea necorespunzătoare
a exploatărilor masei lemnoase, prin neadunarea crengilor, precum şi abandonarea rumeguşului
rezultat din prelucrarea lemnului la marginea drumurilor, sau mai rău, în apropierea cursurilor de apă.
Arderea rumeguşului nu este tocmai o soluţie, fiind e o risipă de energie, însă în lipsa altor facilităţi de
prelucrare a lui, cenuşa rezultată din ardere ar putea fi folosită ca îngrăşământ.
Amplasarea stivelor lemnoase de-a lungul drumurilor din parc, precum şi păstrarea în aceste
locaţii pentru o perioadă mai lungă de timp, aduce grave prejudicii ansamblului peisagistic din parc.
De asemenea, în strânsă relaţie cu exploatarea materialului lemnos sunt şi ameninţările
reprezentate de cauze naturale. Astfel, vântul puternic poate produce masive doborâturi ale unor
90
pâlcuri întregi de pădure, care a fost rărită iniţial de o exploatare neraţională. Aceasta ameninţare a
biodiversităţii ecosistemelor forestiere este de importanţă majoră în PNAp, unde are loc frecvent
doborârea de către vânt a unui număr mare de arbori din pădurile aflate în zona de conservare
specială.
Supra- şi sub-păşunatul
Efectele păşunatului asupra biodiversităţii sunt negative atât din punct de vedere al
suprapăşunatului, cât şi al subpăşunatului.
Impactul suprapăşunatului cu oi şi cu vite este foarte evidente, mai ales în anumite zone ale
parcului, cum ar fi Călineasa, Bălileasa etc. Aceste efecte se manifestă prin eroziunea solului,
compactarea lui prin tasare şi schimbarea radicală a chimismului prin poluare cu substanţe organice
provenite din dejecţii care pătrund în pânza freatică. De asemenea, ca urmare a supratârlirii, se ajunge
la schimbarea compoziţiei vegetaţiei prin proliferarea unor specii de plante nitrofile (Urtica dioica,
Rumex alpinus).
Totodată, stoparea păşunatului în anumite zone din parc utilizate în mod tradiţional ca păşuni,
duce la reducerea diversităţii floristice şi începerea procesului de succesiune ecologică, ce duce la
transformare pajiştilor în ecosisteme forestiere.
În anul 2005 Administraţia PNAp a început în cadrul programului de voluntariat ştiinţific o
acţiune de cartare a pajiştilor şi determinare a capacităţii de suport a păşunilor, pentru a evita efectele
suprapăşunatului în anumite zone şi afectarea altora datorită lipsei unei activităţi de păşunat.
Activităţile intensive de recreere, necontrolate, mai ales în zonele sensibile ale parcului
Vizitarea unelor zone din parc are loc uneori într-un mod foarte puţin sensibil la nevoile
peisajului (deplasarea cu maşina peste păşune, până în aceste zone doar cu scopul ieşirii la „iarbă
verde”, ascultarea de muzică la volum mare, realizarea de noi vetre de foc, abandonarea deşeurilor
în locul de campare, toate acestea lăsând amprente vizibile şi invizibile în peisaj. Comportamentul
neadecvat al unui vizitator este adesea folosit drept scuză de către alţii, producându-se astfel mai
multe distrugeri habitatelor şi naturii în general. Aceste manifestări au fost prea puţin controlate până
la ora actuală. Există unele locuri din PNAp unde acest tip de probleme se concentrează: P-na Glăvoi,
zona Cabanei Padiş, Valea Boga, Valea Sighiştelului, Cascada Răchiţele etc.
În plus, construcţiile noi care s-au făcut în unele zone turistice din parc (vezi Capitolul 2.5.5)
fără autorizaţii şi avize corespunzătoare, şi dintre care multe nu respectă specificul arhitectural local
datorită materialelor de construcţii folosite, a culorilor sau a planului propriu-zis de construcţie sunt în
multe locuri în total dezacord cu ansamblul peisagistic al Apusenilor, reprezentând ceea ce putem
numi poluare estetică. De asemenea, în aceeaşi categorie se pot înscrie unele clădiri mai vechi (de
15-20 de ani) din PNAp, mai ales cele din zona Padiş (de exemplu, „blocul sondorilor”, căsuţele
Politehnicii) care au fost ridicate de către diverse întreprinderi de stat, cu diverse scopuri funcţionale,
în perioada vechiului regim comunist şi care sunt în totală contradicţie cu specificul tradiţional local.
Comportamentul necontrolat al vizitatorilor poate de asemenea să aibă impact asupra zonelor
naturale subterane. Nu există până în prezent un inventar sistematic al peşterilor din PNAp din punct
de vedere al faunei cavernicole, decât informaţii punctiforme pentru unele situri mai cunoscute.
Protejarea acestei faune, care în unele peşteri cuprinde specii endemice de insecte sau specii de
lilieci strict protejate, se poate face numai prin interzicerea sau controlul strict al accesului turiştilor în
acele cavităţi. De asemenea, anumite zone de exocarst, cum ar fi doline, câmpuri de lapiezuri,
abrupturi stâncoase, pot constitui refugii pentru unele animale şi plante rare. În unele cazuri se poate
chiar impune scoaterea acestora din circuitul turistic.
Amenajările hidrotehnice şi poluarea apelor

După construirea barajelor care au creat acumulările existente (lacul Fântânele, lacurile din
amonte şi aval de Boga) s-au produs modificări în structura habitatelor, a compoziţiei în specii şi
peisajului datorită fragmentării habitatului acvatic, a trecerii de la un regim de apă curgătoare la regim
hidrologic lacustru, a etajării pe verticală a noilor lacuri formate. În funcţie de dimensiuni, ele au un
impact mai mare sau mai mic, care e dificil de cuantificat în condiţiile în care nu s-au efectuat studii
asupra biodiversităţii înainte de construirea lor (în anii 1970), care să servească drept comparaţie
91
pentru evaluarea potenţialului impact pe care aceste amenajări antropice l-au avut sau îl mai au
asupra mediului.
De asemenea, mai ales în zona sensibilă din platoul Padiş, dar şi în alte zone cum ar fi platoul
Ocoale – Scărişoara, s-au realizat numeroase captări de apă subterană fără o planificare teritorială
adecvată şi studii hidro-geologice de referinţă, după metoda „primul sosit – primul servit”. Acestea pot
produce uneori modificări drastice ale circulaţiei apelor prin sistemele carstice. De asemenea, în unele
zone (de ex. Gârda de Sus, Padiş, Căput, etc.) se mai pune problema deversării apei menajere fără o
epurare prealabilă care se infiltrează înapoi în carst, producânduse astfel o poluare difuză a apei care
nu se filtrează eficient în sistemele carstice şi iese uneori la suprafaţă unde e utilizată ca apă potabilă.
Lipsa unui sistem eficient de distribuire a apei potabile şi de epurare a apelor menajere sunt probleme
majore care în unele zone constituie factori limitativi pentru dezvoltarea acestora, şi pot duce la
degradări ireversibile ale ecosistemelor subterane.
O altă problemă, nu mai puţin importantă, care afectează peisajele cu ape curgătoare o
constituie poluarea mecanică a acestora, mai ales cu deşeuri provenite din gospodăriile localnicilor.
O credinţă străveche, dar în acest caz, total greşită şi dăunătoare, spune că apa spală şi cară tot ceea
ce e de prisos în gospodărie. Potrivit acesteia, mulţi localnici îşi aruncă gunoaiele direct în albia
râurilor. Până în vremuri nu foarte îndepărtate (în urmă cu aproximativ 50 de ani) acest lucru se
traducea prin faptul că în fiecare gospodărie exista un sistem relativ eficient de gestionare a deşeurilor
care erau în majoritatea lor fie arse în sobe, fie cele organice folosite ca îngrăşăminte, şi doar o parte
nesemnificativă de deşeuri biodegradabile ajungeau în râuri. În prezent însă, odată cu apariţia
societăţii de consum în care plasticul a devenit principalul material pentru ambalaje, se constată ca
majoritatea văilor râurilor sunt infestate cu astfel de deşeuri din materiale plastice şi textile, care deşi
nu produc degradarea serioasă a calităţii apei, au un efect deosebit de marcant asupra calităţii estetice
a peisajului. De asemenea, multe astfel de deşeuri ajung în doline şi ponoare, fie purtate de apele
care se scurg în subteran, fie pur şi simplu prin depozitarea directă de către localnici, acestea
fenomene carstice devenind adevărate gropi de gunoi.
Utilizarea excesivă şi necontrolată a resurselor naturale

Utilizarea excesivă şi necontrolată a resurselor naturale ca de exemplu ciuperci, plante
medicinale, fructe de pădure şi alte produse silvice ar putea deveni o ameninţare pentru
biodiversitatea din PNAp, dacă aceasta s-ar face fără respectarea regimului de autorizare şi dacă
aceste cantităţi ar depăşi capacitate de suport şi exploatare a ecosistemelor respective.
3.2.1.2. Evaluarea conservării carstului
Zona în care se găseşte PNAp, prin relieful exocarstic şi endocarstic de excepţie, prezentat
anterior, reprezintă regiunea de maximă importanţă în ceea ce priveşte fenomenele carstice din partea
centrală şi de sud-est a Europei.
Protecţia şi valorificarea turistică a peşterilor

Majoritatea obiectivele de interes speologic deosebit servesc scopurilor de protecţie, cercetare
şi vizitare.
Peşterile care au o importanţă ştiinţifică deosebită (de ex. Peştera Piatra Altarului, Peştera
Valea Rea, Peştera Humpleu, Peştera Micula, Peştera Rece, Peştera Vârfuraşu, Avenul V5, Peştera
Hoanca Apei, Peştera Pojarul Poliţei, Gheţarul de la Vârtop, Peştera Cornii etc.) posedă sisteme de
închidere montate fie de către cluburile de speologie care au realizat explorările, fie de către Institutul
de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca.
Amenajări turistice s-au efectuat în mai multe peşteri de-a lungul timpului. Este cazul
Gheţarului de la Scărişoara şi al Peşterii Urşilor care în momentul de faţă sunt electrificate şi posedă o
infrastructură modernă.
Primele amenajări turistice ale unor peşteri au fost făcute însă de către Gyula Czaran la
începutul sec XX. Ele au vizat Cetăţile Ponorului, Gheţarul Focul Viu, Gheţarul Borţig, etc. În aceeaşi
perioadă a fost efectuată o amenajare cu punţi a Peşterii de la Izvorul Crişului Negru. În perioada
92
anilor 1960 au mai fost făcute unele amenajări (decolmatarea unor pasaje, montarea de scări metalice
în Peştera Măgura (Vl. Sighiştelului), vizitatorii fiind însoţiţi de un ghid. Peştera Poarta lui Ionele este
de asemenea amenajată turistic, posedă un sistem de electrificare rudimentar, însă protecţia
cavernamentului ar mai putea să fie îmbunătăţită.
Peşteri afectate de distrugere şi/sau poluare

Primele acte de distrugere intenţionată ale mediului endocarstic s-au înregistrat încă din sec
XIX. Este vorba de căutătorii de fosile (Peştera Onceasa, Peştera Măgura, etc.) sau furtul
speleotemelor.
Afectarea peşterilor a luat dimensiuni îngrijorătoare cu începere din anii 1970, odată cu
dezvoltarea explozivă a turismului necontrolat. Au fost vandalizate majoritatea peşterilor din Valea
Sighiştelului, precum şi Peştera Fânaţe şi în principiu toate peşterile accesibile fără echipament şi
pregătire de specialitate.
Cel mai tragic incident de acest gen a fost înregistrat la începutul anilor 1970. Peştera din
Valea Fagului, descoperită în urma avansării unei lucrări miniere a fost aproape complet devastată.
Cavitatea a adăpostit speleoteme şi cristale din aragonit ieşite din comun. Acestea au fost extrase
pentru a fi comercializate pe piaţă.
După anii 1990 a intrat în atenţie contrabanda cu oase de Ursus spelaeus. Principala ţintă din
perimetrul parcului o reprezintă Peştera Onceasa.
Peşterile poluate sunt mai puţine decât cele afectate de alte distrugeri, datorită amploarei
scăzute a lucrărilor industriale în perimetrul parcului. Aceşti poluaţi ajung în mediul subteran în primul
rând transportaţi de apă.
Putem semnala următoarele categorii de poluare:
- poluare cu produse rezultate din activitatea minieră (substanţe toxice, deşeuri, fier vechi):
zona Băiţa – ex. Sistemul carstic Porţile Bihorului, Tony etc.
- poluare cu produse rezultate din exploatările forestiere (rumeguş, buşteni, fier vechi, uleiuri
uzate): în unele zone (de ex. Sistemul carstic Coiba Mare – Coiba Mică, Peştera Căput,
Sistemul carstic din Valea Ponorului, peşterile din platoul carstic Lumea Pierdută)
- poluare cauzată de localnici (folosirea dolinelor, peşterilor şi avenelor ca depozit de gunoaie
şi carcase de animale) în majoritatea zonelor locuite. O situaţie mai gravă se întâlneşte în
zona Gârda – Scărişoara – Albac.
- poluare turistică (deşeuri lăsate de vizitatori) – în majoritatea peşterilor accesibile fără
echipament speologic din arealele de interes turistic major din zona parcului.
Poluarea apelor carstice

În urma analizelor chimice şi microbiologice efectuate s-a constatat că majoritatea surselor de
apă de pe cuprinsul PNAp sunt afectate de poluare, respectiv unele nu sunt potabile. Faptul se
datorează activităţilor miniere (de ex. în zona Băiţa drenajul natural al apelor a fost afectat drastic),
respectiv a celor agricole (folosirea de îngrăşăminte chimice, păşunat intensiv, lipsa unui sistem
eficient de evacuare şi tratare a apelor uzate din gospodării etc.).
Totuşi, în comparaţie cu alte regiuni din Apuseni (de ex. Munţii Pădurea Craiului), situaţia poluării
apelor carstice este mult mai puţin gravă.
Gradul de afectare al exocarstului

Cazuri de afectare a exocarstului sunt semnalate atât în zonele miniere, cât şi în cele cu
exploatări forestiere. Afectarea minieră se referă în primul rând la deschiderea unor cariere. În prezent
pe teritoriul parcului funcţionează doar o singură carieră, cea de marmură de la Băiţa-Plai. Zona
respectivă este afectată într-un mod aproape iremediabil de intervenţia antropică.
În al doilea rând, dar cu un impact mult mai mare datorită numărului mare de cazuri, amintim
haldele de steril. Ele sunt prezente în zonele Băiţa, Valea Fagului, Valea Seacă, Valea Aleului, Valea
Rea. Suprafeţele de teren acoperite cu steril cumulează mai multe hectare.
Exploatările forestiere au condus în unele locuri la extinderea eroziunii solului şi implicit la
decopertarea lapiezurilor, formarea unor ravene şi colmatarea unor ponoare (inclusiv datorită
93
abandonării deşeurilor lemnoase) în zona Padiş, Gârda, Bătrâna, Ic Ponor, care au dus la modificări
ale regimului hidrologic.
În concluzie, prin prisma economică, valorificarea regiunii este situată la un nivel inferior celor
existente pe cuprinsul Uniunii Europene. Aspecte pozitive se remarcă în special în cazul unor peşteri
de notorietate mondială din punct de vedere al importanţei lor ştiinţifice care, dat fiind că sunt protejate
de porţi trainice sunt bine conservate (de ex. Peştera din Valea Rea, Peştera din Piatra Altarului,
Peştera Humpleu, Peştera Pojarul Poliţei etc.). Aspecte negative apar în cazul unor peşteri deschise
şi relativ accesibile, care în trecut au fost vandalizate tocmai de turişti (Peştera Măgura, Peştera
Onceasa, Peştera Fagului – actual închisă printr-o prăbuşire naturală, vandalizată însă în trecut de
turişti).
Per ansamblu însă, putem considera că situaţia conservării carstului din cadrul PNAp este la
un nivel satisfăcător. Faptul se datorează în special dificultăţilor de acces existente la marea
majoritatea peşterilor importante din punctul de vedere al protecţiei. Probleme au apărut în cazul unor
peşteri care adăpostesc depozite paleontologice (cu fosile aparţinând lui Ursus spelaeus în special)
precum Peştera Onceasa sau Peştera Fânaţe, respectiv vestigii arheologice care fac adesea obiectul
unor acţiuni de contrabandă (este cazul Gheţarului de la Vârtop, unde în planşeul stalagmitic au fost
descoperite trei urme de picior ale omului de Neanderthal în anul 1973; una dintre ele, recoltată în
momentul descoperirii se află la Muzeul de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca, iar celelalte
au fost furate între 1990-1995). Protecţia speleotemelor este periclitată în cazul Peşterilor Măgura,
Corbasca, Fânaţe, V11 etc., cavităţi care nu dispun de sisteme de protecţie individuale eficiente.
Luat în ansamblu o protecţie eficientă a exocarstului şi endocarstului se poate realiza doar prin
integrarea obiectivelor într-un sistem eficient de turism ecologic.
3.2.2. Evaluarea activităţilor de turism şi recreere
Deşi potenţialul turistic al Parcului Natural Apuseni este unul dintre cele mai importante din
România, punerea în valoare a acestuia este încă insuficientă. Această rămânere în urmă este
datorată în mare parte neconştientizării de către comunităţile locale a calităţii şi valorii ecologice a
zonei, lipsei unei infrastructuri adecvate, a unei game de servicii variate oferite cererii, precum şi
capacităţii reduse de plată şi investiţii din partea comunităţilor locale. De asemenea, la încetinirea
acestui proces mai contribuie nivelul scăzut al culturii de mediu şi turistice, lipsa de colaborare şi
comunicare la nivelul instituţiilor şi organizaţiilor implicate, nivelul de trai scăzut al populaţiei, nivelul
redus al educaţiei populaţiei şi cunoaşterea scăzută a limbilor străine, slaba dezvoltare a sistemului
de colectare a deşeurilor comunale şi a sistemului de canalizare şi alimentare cu apă, nivelul ridicat al
impozitelor şi mărimea dobânzilor la creditele bancare, lipsa subvenţiilor şi a despăgubirilor de la
bugetul de stat (Strategia de dezvoltare durabilă a Judeţului Bihor, 2003).
Principalele teme de interes pentru vizitatori

Ţinând cont de specificul natural şi cultural al Munţilor Apuseni şi al teritoriului circumscris PNAp
considerăm ca teme de interes major pentru vizitatori:
- în primul rând carstul împădurit şi formele de relief endocarstic şi exocarstic
- cultura şi modul de viaţă tradiţional al locuitorilor din zonă (arhitectura, obiceiurile, portul,
meşteşugurile, oieritul, lucrul la pădure, cositul, vărăritul, târgurile, etc.)
- flora şi fauna sălbatică (carnivore mari, fauna cavernicolă, plante medicinale, etc.)
- istoria (Ţara Moţilor, Horea, Cloşca, Crişan, Avram Iancu, grupul Şuşman, etc.)
Principalele categorii de vizitatori care ar putea fi interesaţi de zonă

- speologi profesionişti şi amatori din România, estul şi centrul Europei, vestul Europei (Franţa,
Marea Britanie, Germania, Belgia, Olanda, Elveţia), SUA, Canada, Australia
- drumeţi (individual şi grupuri – cluburi de drumeţie) din România, estul şi centrul Europei
(Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia), vestul Europei (Austria, Franţa, Marea Britanie,
94
Germania, Belgia, Olanda, Elveţia), SUA, Canada, Australia

- copii şi tineri (România, Ungaria, Cehia, Slovacia)
- familii cu şi fără copii din România, dar şi din restul Europei
- biologi, fotografi de natură, pasionaţi de istorie şi natură, pasionaţi de cultură şi modul de viaţă
local, căţărători şi alpinişti, schiori de tură
- oameni de ştiinţă, inclusiv studenţi
- localnici (parcul asigură de asemenea facilităţi de recreere pentru localnici, în sprijinul
conştientizării acestora cu privire la valorile naturale şi culturale ale parcului şi la beneficiile
protejării acestuia)
Contextul turismului la nivel regional / naţional / internaţional (tendinţe şi iniţiative)

- există aproximativ 200.000 de turişti care vizitează anual PNAp (dintre care aproximativ 40 %
sunt străini). Numărul turiştilor în PNAp variază de la an la an în funcţie de condiţiile
meteorologice, dar şi de starea locală a drumurilor de acces. Acest număr ar putea să se dubleze
sau chiar tripleze în urma îmbunătăţirii infrastructurii de vizitare, mai ales a drumurilor de acces,
şi a creşterii numărului şi calităţii facilităţilor de cazare.
- în prezent există câţiva operatori de turism care activează în zonă: Transilvania Tour,
Green Mountain Holidays, Apuseni Adventure, Horizon Tours, Asociaţia Salvatorilor Montani
Bihor, Apuseni Experience, Asociaţia „Izvoarele Arieşului”, Comitetul Local OVR –
Operaţiunea Satele Româneşti, etc.
- ecoturismul şi turismul legat de natură sunt în creştere susţinută pe plan mondial, tot mai mulţi
turişti au ca motiv al călătoriei lor natura
- Europa de Est şi România sunt zone în creştere în ceea ce priveşte interesul ecoturistic şi al
turismului de aventură
- la nivel naţional există o activă asociaţie de ecoturism (Asociaţia de Ecoturism din România),
care a creat un sistem de certificare pentru serviciile de ecoturism, sistem ce poate fi utilizat cu
succes şi în Apuseni
- Ecoturismul şi turismul în ariile naturale protejate au fost identificate ca şi priorităţi în cadrul
Strategiei turistice a României (elaborată de către Asociaţia Naţională pentru Turism în cursul
anului 2005) şi a Strategiei de Dezvoltare Turistică a Judeţului Bihor (elaborată de către Camera
de Comerţ şi Industrie Bihor în anul 2003)
- constituirea unei reţele naţionale de parcuri naturale şi naţionale şi promovarea imaginii lor într-
un mod integrat în exteriorul şi interiorul României sunt premise pentru o dezvoltare puternica a
turismului şi recreării în aceste areale.
Impactul potenţial cauzat de turism si recreere

Activităţile de turism şi recreere, bine gestionate şi combinate în mod echilibrat cu alte iniţiative
economice şi sociale în interiorul parcului, ar contribui pozitiv la dezvoltarea durabilă a acestui areal,
oferind totodată o alternativă ocupaţională pentru o parte din comunităţile locale şi asigurând o
valorizare materiala a unor activităţi tradiţionale care tind să dispară din peisajul cotidian.
Pentru ca acest lucru sa se întâmple este necesar ca turismul care se va dezvolta în perimetrul
parcului să respecte următoarele principii (conform Asociaţiei de Ecoturism din România, 2005):
- producerea unui impact minim asupra naturii şi culturii locale
- conservarea activă a naturii şi moştenirii culturale
- utilizarea serviciilor locale
- înţelegerea specială de către vizitator a elementelor naturii şi culturii locale
- contactul nemijlocit al vizitatorului cu localnici şi agentul de turism, în special datorită
dimensiunilor reduse ale grupurilor de vizitatori
- determinarea unor aşteptări realiste ale clientului în special prin realizarea unui marketing corect
O dezvoltare necontrolată a turismului în zona PNAp, inclusiv o dezvoltare a unor tipuri de

turism non-conforme cu obiectivele de protecţie a PNAp, sau o dezvoltare a turismului spre un turism
de masă, de tip consumerist ar putea conduce la probleme majore în ceea ce priveşte conservarea
95
biodiversităţii, conservarea culturii locale şi păstrarea identităţii sociale a comunităţilor locale şi ar pune
în pericol însăşi existenţa PNAp.
Probleme existente sau potenţiale pentru Administraţia PNAp pot deriva din:
- comunicarea insuficientă şi/sau ineficientă între Administraţia PNAp şi comunităţile locale în
ceea ce priveşte utilizarea resurselor naturale şi administrarea acestora în interiorul PNAp
conform statutului de parc natural
- comunicarea insuficientă a regulilor de vizitare în parc către vizitatori şi neînţelegerea de către
aceştia a motivelor pentru instituirea acestor reguli
- cooperare insuficientă între Administraţia PNAp şi cluburile de speologie care au descoperit,
explorat şi descris anumite cavităţi naturale cu statut special în cadrul PNAp, cavităţi în care se
desfăşoară încă activităţi de explorare, cartare şi descriere şi activităţi de turism specializat
- probleme de cooperare şi comunicare între operatorii şi ofertanţii de servicii turistice (firme de
turism, tur-operatori, etc.) şi Administraţia PNAp în ceea ce priveşte accesul în anumite zone şi
perioade, utilizarea infrastructurii, mărimea grupurilor, etc.
- comportament inadecvat al vizitatorilor
- transformarea localnicilor în ofertanţi de servicii turistice
Forme de turism şi recreaţie care pot fi promovate în PNAp:

- ecoturismul (programe de observare a unor specii de faună şi floră sălbatică, drumeţie tematică,
plimbări cu bicicletele, sănii trase de câini, schi de tură şi drumeţie în zăpadă, vizitarea de peşteri
şi alte zone carstice desemnate în acest scop, etc.)
- turismul de aventură (canyoning, speologie sportivă şi explorarea sistemelor carstice, schi free-
ride, escaladă şi alpinism, căţărare pe gheaţă, rafting şi caiac, etc.)
- turism de voluntariat (volunteering tourism)
- turismul cultural şi de patrimoniu
- turism ştiinţific (studii şi cercetări pe diferite domenii legate de capitalul natural, social şi cultural
al zonei)
- turism pentru tineret (tabere pentru copii şi tineri, etc.)
Forme de turism ce ar trebui evitate sau limitate a se dezvolta în PNAp: -

turismul de vânătoare
- turismul cu motociclete de teren şi maşini de teren (off-road)
- schiul de pârtie ar trebui limitat la zonele limitrofe ale parcului
- turismul de masă (indiferent de forma sa)
- taberele la corturi în spaţii neamenajate în acest sens şi care depăşesc capacitatea de suport a
acelor zone
De asemenea, din punctul de vedere al amenajărilor turistice ar trebui evitate sau limitate
următoarele activităţi:
- construirea de drumuri noi de acces, mai ales dacă acestea trec sau se învecinează cu Zonele
A de protecţie
- construcţii care nu se integrează în peisaj ca şi arhitectură sau materiale utilizate
- dezvoltarea de noi pârtii de schi
- construirea de mijloace de transport pe cablu
- dezvoltarea de sate de vacanţă sau spaţii de campare fără ca acestea să dispună de
infrastructura minimă (sisteme de alimentare cu apă, canalizare, evacuare a deşeurilor, parcări)
În ceea ce priveşte marketingul, Administraţia PNAp îşi va asuma rolul în a identifica

(împreună cu comunităţile locale şi operatorii de servicii turistice) elementele caracteristice regiunii,
care o pot delimita într-o destinaţie turistică specifică. După identificarea acestor componente de
imagine, Administraţia PNAp va sprijini cele mai bune iniţiative de promovare a imaginii acestei
destinaţii pe pieţele ţintă şi va coopera cu operatorii şi organizaţiile de turism dezvoltând programe
coerente pentru susţinerea prezenţei acestei destinaţii pe piaţa de profil.
96
Doar două dintre peşteri, Peştera Urşilor şi Gheţarul Scărişoara sunt amenajate pentru turişti,
însă transportul către aceste obiective, precum şi către zonele de interes din centrul Parcului (Padiş,
Glăvoi) nu se face într-un mod organizat. Este posibil să se mărească numărul peşterilor care să fie
deschise pentru turism de multiple feluri, această activitate fiind coordonată în strânsă colaborare cu
cluburile speologice implicate. Alte câteva peşteri din PNAp pot fi luate in considerare pentru a fi
amenajate în scop turistic (Tabel 3.2.2). De asemenea dintre peşterile aflate în exploatare doar
Peştera Urşilor este la un standard corespunzător, Gheţarul de la Scărişoara necesitând îmbunătăţirea
amenajărilor existente. Amenajarea unor peşteri poate influenţa dezvoltarea localităţilor în al căror
perimetru administrativ se află, prin implicarea lor în pachete turistice care să cuprindă şi atracţiile
legate de tradiţii locale şi de valoarea peisagistică.
Tabel 3.2.2. Peşterile amenajabile sau cu amenajări parţiale din PNAp

Nr.
Denumirea peşterii Comuna, sat
Crt.
1 Peştera de la Fânaţe Câmpani
2 Peştera Cetăţile Rădesei Budureasa
3 Peştera Drăcoaia Câmpani
4 Peştera Coliboaia Câmpani
5 Peştera Corbasca Câmpani
6 Peştera Măgura Câmpani
7 Peştera din Poiana Vărăşoaia (V11) Bunteşti
8 Peştera Poarta Bihorului Nucet
9 Pestera cu aluviuni din Valea Galbenei Pietroasa
11 Pestera Vârseci Pietroasa
12 Gheţarul de la Barsa Pietroasa
13 Poarta lui Ionele Gârda de Sus
14 Gheţarul Vârtop Arieşeni
15 Peştera Biserica Scoachii Arieşeni
Sursa: Strategia de dezvoltare turistică a Jud. Bihor, 2004; A.S. „Sfinx” Gârda de Sus
În prezent cele mai multe dintre peşterile din PNAp sunt vizitate de turişti speologi, atât români,
cât şi străini, care parcurg peşterile cu echipări temporare (pe coardă) şi utilizează tehnicile speologice.
Pentru a fi practicat, acest tip de turism presupune folosirea de echipament special şi parcurgerea
unui stagiu de formare specific nivelului de dificultate al peşterii. Până în prezent nu există la nivel de
parc nici o modalitate de control şi evidenţă a acestei forme de turism, cel mult existând parteneriate
cu diversele cluburi de speologie care activează în zonă şi realizează cercetări de explorare şi cartare
în unele sisteme carstice din PNAp.
Fiindcă solicitarea pentru acest tip de turism este destul de mare, carstul din Apuseni fiind
renumit în plan internaţional, se vor adopta unor măsuri în sensul monitorizării şi controlului acestui
tip de turism şi reglementarea accesului în anumite peşteri cu valoare ştiinţifică deosebită, pentru care
practic se impune fie aplicarea de sisteme de închidere, fie instruirea de ghizi specializaţi.
Din punct de vedere al provenienţei turiştilor, cei mai mulţi sunt turiştii români, majoritatea
lor nefiind la prima vizită în Apuseni, dar de asemenea PNAp e vizitat anual de un număr mare de
turişti maghiari, completaţi de turişti din Slovacia, Cehia, Polonia, Olanda, Belgia, Franţa. Între
motivele principale ale vizitei în PNAp pe primele locuri se situează relieful spectaculos şi traseele
montane deosebite, frumuseţea peisajelor şi peşterile. Dată fiind ineficienţa actualului sistem de
transport din PNAp, majoritatea turiştilor preferă să vină cu maşinile personale, şi în grupuri de 2-5
persoane. Cei mai mulţi preferă cazarea la corturi, atât datorită apropierii de obiectivele principale de
interes turistic, cât şi datorită posibilităţilor materiale mai scăzute. Activităţile desfăşurate în cuprinsul
PNAp de către turişti sunt mai ales drumeţii, speologie, activităţi în jurul campingului sau pensiunii.
97
Populaţia din interiorul şi de pe limita PNAp, care cuprinde în prezent aproximativ 10.000 de
locuitori e angrenată mai ales în activităţi de exploatare a pădurilor şi creşterea animalelor. În ultimii
ani, în special pe Valea Arieşului, dar şi în comunele din judeţul Cluj, numărul iniţiativelor locale privind
oferirea de servicii de turism este într-o continuă creştere. În afară de serviciile de cazare şi masă, tot
mai mulţi localnici îşi dezvoltă şi alte servicii cum ar fi: transport cu autovehicule, căruţe sau sănii trase
de cai, ghidaj turistic, participare la muncile gospodăreşti, practicarea meşteşugurilor tradiţionale.
Educarea şi conştientizarea localnicilor asupra valorilor pe care le deţine zona în ce priveşte

patrimoniul natural şi cultural este importantă pentru că mulţi dintre localnici încă nu înţeleg cum
activitatea turistică poate deveni una profitabilă, şi nici nu ştiu ce ar trebui să întreprindă în acest sens.
Este foarte important ca turismul în Apuseni să fie coordonat în viitor prin intermediul unor
asociaţii turistice, sau alte forme de cooperare agreate de toate părţile, la nivel de comună, precum şi
o asociaţie turistică regională. Acestea vor organiza sesiuni de instruire, vor elabora programe de
marketing şi informare turistică, şi de asemenea vor dezvolta oferta turistică comună a zonei, în strânsă
colaborare cu Administraţia PNAp (vezi de asemenea finalul Capitolului 3.2.5.).
3.2.3. Evaluarea culturii şi tradiţiilor locale
O comunitate este viabilă în măsura în care populaţia ei stabilă şi de vârstă activă îşi poate
asigura existenţa prin activităţi desfăşurate în cadrul localităţii respective sau la distanţe rezonabile
de aceasta (Aluaş, 1998).
Prin prisma definiţiei de mai sus, situaţia actuală a populaţiei din zona Apusenilor este mai
degrabă precară. Contextul actual în care se află comunităţile rurale din Apuseni reprezintă oarecum
un paradox: în planul culturii au fost abandonate o sumă importantă de tradiţii, oamenii sau adaptat
modernităţii, în timp ce ocupaţia de bază a rămas agricultura, care se practică după metode
ancestrale, la limita subzistenţei. În profunzime, mentalitatea este încă tradiţionalistă, chiar dacă în
majoritatea localităţilor există deja semne de „modernizare” – de exemplu reţea de televiziune şi
telefonie modernă, discotecă etc. Problema care se pune pentru ţăranul din Apuseni are cel puţin
două laturi:
- cum îşi va moderniza agricultura, păstrând totuşi ceea ce este bun din mijloacele tradiţionale şi
având grijă să nu distrugă ecosistemele specifice;
- cum îşi va reînvăţa tradiţiile ori cum va răspunde nevoii de tezaurizare a acestora, când cultural
el este un cvasimodern, iar ca agricultor este un “străvechi” (Vedinaş, 1999).
Câteva dintre problemele importante la nivelul dezvoltării comunităţilor din Apuseni sunt:
- nivelul scăzut de trai (sărăcie)
- mentalitatea oamenilor, educaţie şi instruire în general scăzute; un nivel de instruire insuficient al
factorilor de decizie din administraţiile publice locale şi instituţiilor din subordine (care sunt
ancoraţi în zona politicului)
- management deficitar şi decizii inadecvate care provoacă ineficienţa şi gestionarea discutabilă a
resurselor de către administraţiile publice locale
- lipsa profesionalismului în activitate a factorilor de decizie (unele activităţi sau programe
realizându-se în mod empiric)
- lipsa resurselor umane specializate / profesioniste
- amenajare deficitară a teritoriului
- ameninţarea turismului de masă, care riscă să distruge patrimoniul natural existent
- lipsa strategiilor de dezvoltare în majoritatea localităţilor din zonă; lipsa unei strategii de dezvoltare
durabilă a zonei
- slaba implicare civică a membrilor comunităţilor, interes scăzut pentru problemele comunităţii,
lipsa culturii civice şi pasivitatea
- pierderea identităţii autentice în special în comunele din zonele mai joase, care generează
abandonarea tradiţiilor, schimbarea scării valorilor etc.
98
- nerecunoaşterea valorii economice a activităţilor tradiţionale
Administraţia PNAp poate contribui la o dezvoltare durabilă cu condiţia ca acţiunile sale să fie
susţinute şi de acţiunile altor factori decizionali din zonă.
Există două categorii de aspecte care trebuie luate în considerare:

1. Aspecte ce ţin de „moştenirea culturală” şi păstrarea ei:
„Cultura locală” înseamnă toate obiceiurile, cutumele, valorile, credinţele, modul de viaţă şi
relaţionare al localnicilor (unele fiind lucruri mai puţin vizibile) şi manifestările acestora (care sunt
vizibile). Cultura include concepţia oamenilor despre natură, mediu, legătura fizică şi spirituală cu
acesta. În general, comunităţile din Apuseni depind de mediu şi trăiesc de pe urma resurselor naturale,
chiar dacă la nivel de supravieţuire. Aşa a fost dintotdeauna, cu mici excepţii nedurabile din zone
industrializate. Din această legătură cu natura s-au născut multe tradiţii şi obiceiuri, fapt care i-a ajutat
pe oameni să existe până azi. Simbolistica formelor sculptate sau ţesute, multe dintre motivele
tradiţionale din zonă folosite pe diferite obiecte făcute manual sunt inspirate din natură plasând omul
în mijlocul acesteia. Dacă aceste credinţe şi obiceiuri populare se pierd, împreună cu ele se va pierde
şi baza dezvoltării durabile şi de asemenea calitatea vieţii se va deprecia. Nu în ultimul rând, acest
lucru va atrage după sine o scădere a interesului turistic pentru zonă.
Posibile soluţii sau opţiuni:

- Administraţia PNAp se poate implica în protejarea acestei îmbinări a naturii cu cultura şi a
modelării lor reciproce; poate crea cadre în care să se discute semnificaţia tradiţiilor, importanţa
redescoperirii lor, modul cum tradiţiile îi reprezintă pe oameni.
- O altă opţiune o reprezintă promovarea mai multor aspecte ale culturii locale, cum ar fi obiceiuri,
dansuri, sărbători, folclor, mod de viaţă etc. Administraţia PNAp va promova totodată acele
activităţi care se desfăşoară în strânsă legătură cu natura (de exemplu, folosirea de materii prime
din natură). Acest lucru se poate realiza prin sprijinirea desfăşurării acestor activităţi, scoaterea în
evidenţă anumitor specii de plante sau animale, locuri, anotimpuri etc. prin prisma rolului pe care
îl jucau / îl joacă în viaţa oamenilor şi în tradiţia lor.
Este posibil ca acestea să necesite a fi redescoperite, deoarece multe dintre ele nu se mai cunosc.
- De asemenea, simbolurile tradiţionale pot avea o valoare deosebită şi pentru vizitatori, care le pot
aprecia sub formă de suveniruri sau motive de inspiraţie. De asemenea pot fi promovate produse
pentru export care au ca motive simboluri tradiţionale.
2. Aspecte ce ţin de adaptarea la vremurile prezente folosind trecutul

Moştenirea culturală a comunităţilor este o resursă valoroasă, care dacă nu este utilizată, nu
mai poate funcţiona ca o resursă. Aceasta oferă exemple, valori, idei, moduri de organizare locală,
legi scrise şi nescrise, care au funcţionat ca şi reguli directoare pentru aceste comunităţi timp de sute
de ani. Restaurarea acestei moşteniri culturale nu se poate realiza într-un timp scurt, de aceea este
important să fie utilizate în mod conştient aspectele care încă se mai păstrează.
Posibile soluţii sau opţiuni:

- conform cu standardele moderne de viaţă, anumite lucruri nu mai sunt utilizabile cum erau în urmă
cu sute de ani, de exemplu modul de utilizare al apei în gospodărie, evacuarea deşeurilor,
exploatarea lemnului, aceste modificări ale stilului de viaţă tradiţional necesitând discernământ şi
responsabilitate, respectiv informare.
Nivelele la care trebuie acţionat sunt: la nivel individual: modul de viaţă al individului (sursele
de trai – agricultura, exploatarea lemnului etc.), sursele de aprovizionare, valorile, educaţia,
interacţiunea cu alţi oameni şi comunicarea, participarea la viaţa comunităţii şi la luarea
deciziilor a fiecărui segment de populaţie; la nivel de comunitate: mod de organizare, luare a
deciziilor, politici locale de mediu şi dezvoltare, instruirea celor care lucrează pentru comunitate
(ex. persoane din comunitate care sunt responsabili culturali la nivel local), comunicare şi
educaţie (include consultarea publicului, informarea şi implicarea oamenilor, crearea de cadre
99
pentru relaţionare, de ex. sărbători şi întâlniri săteşti, investiţii în căminele culturale, muzee
locale, şcoli, biblioteci etc.)
- Administraţia PNAp poate să le ofere localnicilor şi administraţiilor publice locale idei şi un cadru
despre cum să-şi valorifice resursele culturale. Modalităţile de valorificare sunt multiple şi
complexe şi trebuie să fie stabilite împreună cu oamenii, în comunitate, de către comunitate, prin
oferirea către aceştia a unor alternative de valorificare a acestor resurse (de exemplu, utilizarea
durabilă a tuturor resurselor pădurii, şi nu doar ca lemn de foc sau cherestea). Rolul PNAp este
de a păstra conexiunea dintre uman şi natural prin identificarea capitalului de ambele tipuri şi
folosirea durabilă a acestuia de către comunitate. Una din alternative o poate constitui turismul
natural, cultural, rural (în strânsă legătură cu agricultura organică). Este absolut necesară
mobilizarea localnicilor de toate vârstele şi implicarea acestora în activităţi producătoare de
venituri la nivel local, activităţi prin care se folosesc şi se mobilizează resursele locale.
Prin parteneriatele pe care PNAp le are deja sau le va avea în viitor cu alte parcuri din ţară şi
din străinătate, şi prin schimburile de experienţă şi înfrăţirile între comunităţi care se preconizează în
viitorul apropiat, vor putea fi create numeroase căi prin care să se faciliteze această tranziţie.
Popularizarea pe scară largă, prin diverse mijloace (mass-media, expoziţii, distribuirea de

materiale informative, organizarea de conferinţe etc.) va avea ca rezultat creşterea respectului
general pentru cultura locală, şi în acelaşi timp, observarea rezultatelor acestor demersuri va fi
benefică pentru localnicii care privesc astăzi cu neîncredere situaţia includerii lor într-un parc natural.
3.2.4. Managementul în coordonare cu Planurile de Amenajare a

Teritoriului
3.2.4.1. Evaluarea procesului de planificare a teritoriului şi a utilizării resurselor în PNAp
Planurile de Amenajare a Teritoriului trebuie structurate pe şase domenii principale: cadrul

geografic, economia, populaţia, aşezările, infrastructura şi natura. Din punct de vedere al amenajării
teritoriului, cadrul geografic prezintă importanţă mai ales prin resursele naturale pe care le oferă
dezvoltării unei regiuni. Pentru redactarea planurilor de amenajare se inventariază şi monitorizează
tipurile de resurse naturale prezente, accesibilitatea acestora, gradul şi potenţialul lor de valorificare,
necesităţile pe care le acoperă, măsura în care utilizarea acestora afectează starea mediului
înconjurător (Benedek, 2004).
În România, cel mai important document al amenajării teritoriului la nivel de stat este Planul
de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN). Instituţiile responsabile de elaborarea şi aplicarea
acestuia sunt Parlamentul, Guvernul (prin Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
precum şi administraţiile publice judeţene şi locale). Fiecare dintre cele 5 secţiuni ale PATN (elaborate
până în prezent) au fost specificate prin câte o lege, secţiunea III, Arii Protejate, fiind specificată prin
Legea 5/2000. Prin această lege (completată cu H.G. 2151/2004), pe teritoriul ocupat actualmente de
PNAp erau declarate un număr de 53 de rezervaţii naturale. Cu toate acestea, în aşteptarea stabilirii
exacte a limitelor PNAp şi publicarea lor în Monitorul Oficial care avea să se petreacă abia în martie
2003, majoritatea autorităţilor locale din comunele pe teritoriul cărora se găseşte actualmente parcul
şi-au realizat planurile de amenajare teritorială, respectiv Planurile de Urbanism General (PUG),
înainte de această dată. Prin urmare, în prevederile PUGurilor nu se face specificaţie la existenţa şi
delimitarea PNAp pe teritoriul administrativ al comunelor. De asemenea, nu se face aproape nicăieri
referire nici la întreaga suită de rezervaţii naturale, şi monumente ale naturii existente la vremea
respectivă.
100
În plus, în unele cazuri, au fost delimitate zone de intravilan în imediata apropiere a unor zone
naturale protejate, cu scopul de a stimula dezvoltarea turismului, fără însă ca acele zone să fie
echipate corespunzător pentru a deveni zone construite (fără reţea de apă potabilă, canalizare, sistem
de colectare a deşeurilor etc.). Un astfel de exemplu este în PUG-ul comunei Budureasa, redactat în
1997, în care este delimitată ca U.T.R. 23 zona Padiş, cu o suprafaţă de 17,8 ha, ca inclusă în
intravilan, cu cabana şi campingul existent. În anul 2003, în urma stabilirii limitelor şi a zonării interne
a PNAp, această zonă a fost parţial inclusă în Zona de Conservare Specială a parcului, devenind, prin
urmare, o zonă în care „până la aprobarea Planului de Management ... care va reglementa în amănunt
regimul de protecţie şi zonarea detaliată ... se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a
resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de
protecţie şi/sau de conservare” (OM 552/2003). Devine imperativ ca unul dintre primii paşi de după
aprobarea PM al PNAp să îl constituie includerea zonării interne a PNAp ca parte integrantă în PUG-
urile localităţilor pe teritoriul cărora se întinde, care trebuie, astfel, modificate şi armonizate.
Totodată, în urma publicării OM 552/2003, unităţile silvice au fost obligate să-şi revizuiască
Studiile amenajistice ale fondului forestier pe care-l au în administrare, reîncadrând toate suprafeţele
de pădure cuprinsă în Zonele de Conservare Specială ca pădure de grupa funcţională I, cu funcţie
primară de protecţie. Deşi termenul de realizare a acestei sarcini a fost depăşit procentul de realizare
este redus. Unele dintre ocoalele silvice din PNAp nu şi-au revizuit amenajamentele silvice, din lipsă
de fonduri. Această măsură a fost întârziată şi de punerea în aplicare a legilor proprietăţii în urma
cărora, o suprafaţă de aproximativ 30% din fondul forestier din PNAp a fost retrocedată până în
prezent proprietarilor privaţi.
Pasul următor, după finalizarea PM al PNAp trebuie să fie întocmirea unui Plan de Amenajare
Zonal, la nivelul întregului parc, prin care să se unifice PUG-urile individuale ale comunelor şi Studiile
de amenajare ale fondului forestier de la diversele unităţi administrative silvice şi în care să se
delimiteze foarte concret şi strict modurile de utilizare a terenurilor de pe suprafaţa PNAp.
3.2.4.2. Evaluarea dezvoltării serviciilor locale
O abordare funcţională în dezvoltarea comunitară este aceea care încearcă să creeze

existenţe durabile, adică sisteme existenţiale locale durabile. Acestea se definesc prin activităţi,
bunuri şi capitaluri ale unei comunităţi, drepturi ale comunităţii, mecanisme de rezistenţă pe termen
scurt şi de adaptare pe termen lung. Pentru a atinge durabilitatea într-o comunitate, e necesar de a
acţiona pe 4 niveluri:
1. Eficienţa economică – pentru a fi durabil, un sistem existenţial trebuie să fie eficient din punct
de vedere economic şi să nu-şi irosească resursele.
2. Echitatea socială – pentru a fi durabilă, existenţa noastră trebuie să adere la precepte de
echitate socială. Aceasta înseamnă că modul în care o gospodărie sau o comunitate îşi câştigă
existenţa nu trebuie să distrugă posibilitatea altora să trăiască. Ori de câte ori este posibil, o formă de
existenţă trebuie să sprijine alte forme de existenţă, prin relaţii de comerţ, schimburi şi servicii.
Aceasta dovedeşte loialitatea faţă de comunitatea din care aceasta face parte.
3. Integritatea ecologică – pentru a fi durabile, sistemele existenţiale trebuie să respecte legile
integrităţii ecologice, conservând sau restaurând resursele, pentru ca acestea să poată fi folosite şi
de generaţiile viitoare. Modul în care oamenii îşi câştigă existenţa nu trebuie să distrugă baza de
resurse. Viaţa consumă resurse, dar oamenii trebuie să trăiască din dobânzi şi nu să epuizeze capitalul
pe care-l au.
4. Elasticitatea – pentru a fi durabile, sistemele existenţiale trebuie să fie adaptabile / elastice.
Ele trebuie să fie capabile să facă faţă şi să se restabilească după şocuri şi probleme. Trebuie să fie
suficient de flexibile, iar oamenii acestor comunităţi destul de adaptabili şi plini de idei, pentru a folosi
mecanisme eficiente de supravieţuire în situaţii de criză. Atunci când aceste mecanisme de
supravieţuire se dovedesc destul de eficiente pentru a fi folosite o perioadă mai lungă, ele devin
„strategii de adaptare”.
101
Exemple de servicii locale care trebuie promovate/sprijinite de către Administraţia PNAp:

- scrierea de proiecte comune de dezvoltare rurală prin care să se aducă fonduri structurale de
la Comunitatea Europeană în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii în localităţile din PNAp
(modernizarea drumurilor de acces, realizarea de sisteme de colectare şi transportare a
deşeurilor, de staţii de epurare a apelor uzate, îmbunătăţirea reţelei tehnico-sanitare a
localităţilor concomitent cu măsurile de prevenire a poluării)
- îmbunătăţirea accesului la informaţie şi comunicare în masă (mass-media, cablu TV, reţea
de telefonie fixă şi mobilă, Internet)
- crearea de facilităţi pentru practicarea meşteşugurilor (cercuri culturale de instruire a tinerilor
de către vârstnici pentru confecţionarea diverselor obiecte tradiţionale de artizanat cu
posibilitatea obţinerii de certificate care să ateste calificarea în diverse meserii tradiţionale,
susţinerea promovării şi a marketingului produselor locale autentice bazate pe utilizarea
resurselor locale)
- crearea unei „mărci” a PNAp, care să certifice autenticitatea produselor provenite din parc,
care să fie promovată de către Administraţia PNAp, iar în plan economic producătorii să
beneficieze de anumite facilităţi (de exemplu, să fie scutiţi de anumite taxe şi impozite)
- înfiinţarea de puncte de informare turistică organizate, unde să fie puse în vânzare obiectele
de artizanat şi alte produse purtând „marca” PNAp
- promovarea în materialele informative ale PNAp a reţelei de servicii turistice locale (cazare,
masă, drumeţii cu ghizi locali, diferitelor forme de turism specializat etc.) oferite de diverşi
agenţi de turism
- realizarea de studii de impact asupra mediului la nivel de parc, pentru determinarea
capacităţii de suport a ecosistemelor în vederea utilizării durabile a unor resurse (plante
medicinale, ciuperci, fructe de pădure etc.) şi coroborarea rezultatelor acestor studii cu
metodologia de autorizare a activităţilor în acest domeniu pusă în practică de Agenţiile de
Protecţia Mediului.
- găsirea de metode de scurtare a lanţului producător – beneficiar în utilizarea primară a
resurselor naturale (plante medicinale, ciuperci, fructe de pădure etc.) prin înfiinţarea unor
centre locale de prelucrare primară sau secundară a acestor resurse (uscare, congelare,
extragere de principii active etc.) în vederea valorificării lor la preţuri mai ridicate, uneori cu
câteva ordine de mărime, direct de către comunitatea locală.
În prezent, serviciile locale care sunt în conexiune cu parcul, adică cele care beneficiază de
pe urma existenţei parcului, sunt reprezentate mai ales de firmele care oferă servicii de turism
organizat. În materialele promoţionale ale acestora apar tot mai multe referiri la existenţa şi
funcţionarea PNAp. Această promovare se face deocamdată neorganizat, neconcertat, dimpotrivă,
chiar haotic, neexistând o evidenţă centralizată a informaţiilor oferite publicului larg de către terţi, fiind
astfel vehiculate chiar şi unele informaţii false sau imprecise. Pentru viitor, se impune abordarea
dezvoltării turismului în zonă la modul unitar, printr-o sprijinire şi promovare reciprocă între
Administraţia PNAp şi ofertanţii de servicii turistice. Această colaborare duce inevitabil la crearea
unităţii prin diversitate: diversificarea ofertelor de turism pe fondul exploatării unor resurse naturale
comune. Crearea unui sistem de evidenţă a activităţilor firmelor de turism organizat pe teritoriul PNAp
se impune ca un prim pas în acest sens, urmând apoi cuantificarea acestor activităţi şi stabilirea unor
praguri maxime în ce priveşte capacitatea de suport a ecosistemelor naturale. Se vor putea elabora
astfel programe comune prin care să se popularizeze unele zone cu potenţial turistic ridicat,
actualmente puţin vizitate, concomitent cu decongestionarea unor zone turistice cu aflux prea mare
de vizitatori. Aceste programe trebuie să se coroboreze cu cele de dezvoltare a infrastructurii de
primire a vizitatorilor.
Gestionarea deşeurilor
Administraţia PNAp nu are atribuţii directe în adminitrarea deşeurilor produse pe suprafaţa
parcului. Gestionarea deşeurilor de pe suprafaţa PNAp trebuie să se facă în conformitate cu legislaţia
specifică. Fiecare administrator de teren are obligaţia de a asigura igienizarea, depozitarea temporară
şi evacuarea deşeurilor de pe terenul pe care îl administrează.
102
Legea nr. 101/2006 stabileşte cadrului juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea,
gestionarea, exploatarea, finanţarea şi controlul funcţionării serviciului public de salubrizare a
localităţilor. Prevederile prezentei legi se aplică serviciului public de salubrizare a localităţilor, înfiinţat
şi organizat la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor, indiferent de mărimea acestora.
Toţi agenţii economici care derulează activităţi generatoare de deşeuri au obligaţia să încheie un
contract de prestări servicii cu o firmă de salubritate.
Igienizarea locurilor de campare este prin urmare obligaţia administratorului acestora.
Administraţia PNAp poate amenaja puncte de colectare a deşeurilor, pe traseele turistice, în
locurile de popas amenajate sau în apropierea unor obiective turistice frecvent vizitate de turişti.
3.2.5. Evaluarea cooperării comunitare locale
Exemplele actuale de cooperare comunitară în cadrul PNAp, deşi nu abundă, ele nu sunt totuşi
puţine. Există asociaţii turistice care promovează în mod concertat unele zone (de ex. Asociaţia
„Izvoarele Arieşului”, Comitetul local OVR Gârda de Sus, Antrec etc.). De asemenea, diverse
organizaţii neguvernamentale, atât din ţară, cât şi din afara ţării au desfăşurat proiecte pe termen scurt
sau mai lung care să sprijine printre altele şi cooperarea comunitară, după cum se observă din tabelul
de mai jos.
Tabel nr. 3.2.5. Proiecte care sprijină dezvoltarea comunitară derulate sau în derulare în zona PNAp
Scopul proiectului cu
Titlul Proiectului Implementator Finanţator Perioada relevanţă pentru cooperarea
comunitară
Acţiuni combinate
Consiliul Judeţean Conservarea, promovarea şi
pentru protejarea şi
Bihor şi Federaţia UE prin 2000 - realizarea de amenajări
punerea în valoare a
Română de LIFE Mediu 2002 turistice în arealul Munţilor
potenţialului natural
Speologie Apuseni
al Munţilor Apuseni
Identificarea Ministerul Elaborarea unui concept pentru
Universitatea din 2000 -
potenţialului pentru german al un sistem durabil de utilizare a
Freiburg 2004
dezvoltarea durabilă Formării resurselor într-o zonă din
regională utilizând Profesionale Munţii Apuseni, România,
exemplul Munţilor şi Cercetării incluzând recomandări pentru
Apuseni în România (BMBF) acţiuni în regiune.
(Proiect Apuseni)
Biodiversitatea şi gospodărirea
Conservarea plantelor habitatului caracteristic al Arnica
Universitatea de
medicinale în Europa WWF-UK, montana şi utilizarea ei durabilă
Ştiinţe Agricole şi
de Est: Arnica WWF- prin inventariere, monitorizare şi
Medicină Veterinară 2004 -
montana în România, Programul dezvoltarea de metode de
Gârda de – Cluj-Napoca, Dunăre-
2007
colectare care să permită
Sus, judeţul Alba Comunitatea din Gârda Carpaţi stabilirea cantităţilor optime
(Proiect Arnica) de Sus
pentru colectat şi folosirea
durabilă a pajiştilor cu Arnica
Protecţia şi
valorificarea durabilă a Clubul Ecologic Fundaţia Conştientizarea comunităţii şi a
2004 -
ariilor protejate – cu şi Transilvania, pentru turiştilor asupra valorilor naturale
2005
pentru comunitatea ClujNapoca Parteneriat din zonă
locală – Răchiţele, Cluj
103
Parcuri pentru viaţă –

un obiectiv comun al
Clubul Ecologic GEF – SGP,
comunităţilor locale şi Implicarea comunităţilor locale
Transilvania, Charles 2005 -
organizaţiilor de mediu în realizarea unor activităţi
ClujNapoca, Fundaţia Mott 2006
– Mărgău, Săcuieu – prietenoase faţă de mediu
Ecotop Foundation
CJ, Pietroasa,
Bunteşti – BH
O formă de cooperare comunitară cu Administraţia PNAp este formarea Consiliului

Consultativ de Administrare al PNAp, ai cărui 51 de membri, reprezentanţi ai factorilor de interes,
trebuie să se întrunească cel puţin de două ori pe an sau ori de câte ori este nevoie şi să ia împreună
decizii în interesul comun al comunităţilor şi al parcului.
În vederea îmbunătăţirii colaborării şi pentru a dezvolta solidaritatea între comunele din PNAp,
acest forum trebuie să susţină demersurile PNAp în cadrul structurilor de cooperare intercomunală
existente putând propune de asemenea înfiinţarea unora noi.
În urma încheierii de parteneriate între PNAp şi diverse parcuri de acelaşi profil din Ungaria şi
Italia s-au creat premisele unor înfrăţiri între comunităţile locale din PNAp cu comunităţi din
străinătate, astfel beneficiind de experienţa mai veche europeană în direcţia utilizării durabile a
resurselor în contextul habitării într-o arie naturală protejată. Dezvoltarea programelor comune mai
ales cu rol educativ, dar mai ales împărtăşirea experienţelor pozitive ale partenerilor internaţionali în
privinţa exploatării de către comunităţile locale a statutului de „locuitori ai parcului” reprezintă una
din principalele sarcini de realizat pentru Administraţia PNAp.
Totodată, în sânul comunităţilor locale din PNAp trebuie creată şi apoi susţinută o identitate
culturală şi ecologică de apartenenţă la parc. Acest demers trebuie început de la sprijinul cotidian
adus colectivităţilor prin consilierea în special în materie de gestiune a patrimoniilor şi a amenajării
teritoriului, devenind astfel spaţiul unui proiect colectiv puternic care să se bazeze pe identitatea
patrimonială excepţională a zonei. Fiecare locuitor, întreprindere, comună trebuie să se simtă o parte
din acest proiect de dezvoltare a parcului. Dat fiind că în prezent cooperarea comunitară nu este
instituţionalizată, neexistând nici un organism care să se ocupe în special de cooperarea comunitară
în această regiune, este nevoie de înfiinţarea unei asemenea instituţii, atât pentru o cooperare
mai eficientă cu parcul, cât şi pentru coordonarea dezvoltării economice a zonei (vezi de
asemenea sfârşitul Capitolului 3.2.2.).
3.2.6. Evaluarea educaţiei ecologice, a instruirii şi a conştientizării
Existenţa PNAp poate reprezenta o oportunitate de dezvoltare comunitară durabilă cu condiţia

ca membrii comunităţilor locale să conştientizeze valoarea inestimabilă a peisajului tradiţional,
specific, local, precum şi a obiceiurilor, tradiţiilor, meşteşugurilor şi arhitecturii locale.
Actori importanţi în acest proces de formare, sunt, pe lângă Administraţia PNAp, şcolile,
celelalte unităţi de învăţământ (grădiniţe, colegii, universităţi), căminele culturale, biserica,
administraţiile publice locale, ONG-uri. Cea mai mare capacitate de dinamizare a comunităţii locale,
de stimulare a atitudinilor pro-active, o are şcoala şi, respectiv, biserica, pentru grupurile ţintă cu
segmente de vârstă mici (copii, tineri), iar pentru adulţi, factorul dinamizator, mult mai puţin pregnant,
îl reprezintă autorităţile locale şi, respectiv, biserica. O bună colaborare între APNAp şi acestea este
obligatorie pentru a sădi, la toate grupurile de vârstă, sentimentul apartenenţei la PNAp.
Educaţia în secolul XXI presupune mai mult decât frecventarea şcolii ca şi cadru formal, unde
copiii şi tinerii dobândesc mai ales cunoştinţe. Educaţia se sprijină pe 3 piloni: educaţia formală (în
şcoală), nonformală (în afara şcolii, însă într-un cadru organizat) şi informală (în familie, între prieteni,
104
prin mass-media, deci în mod neoficial), astfel, educarea şi conştientizarea copiilor şi tinerilor privind
importanţa protejării mediului devenind mult mai eficientă şi atractivă dacă foloseşte toate cele 3 cadre
menţionate.
Pentru a informa şi educa eficient, Administraţia PNAp trebuie să lucreze împreună cu toţi
factorii educaţionali: grădiniţe, şcoli, licee, universităţi, familii, ONG-uri locale sau care au activităţi în
zonă, cluburi de diverse tipuri care ar putea promova ideea în vreun fel, alte asociaţii locale, mass-
media (obligatoriu) şi alte cadre de informare locală.
Modalităţile cele mai eficiente de informare a comunităţilor locale sunt cele care sunt adaptate
la stilul de viaţă al locuitorilor. Participarea şi organizarea de adunări publice şi dezbateri cetăţeneşti,
participarea la serbările populare, târgurile, evenimentele locale, laice sau religioase, reprezintă
modalitatea cea mai eficientă de a transmite informaţii şi de a primi feedback din partea comunităţii.
Folosirea canalelor vizuale de comunicare prin afişe, panouri, difuzarea de tipărituri etc. este o metodă
suplimentară, care poate asigura durabilitate acţiunilor de informare.
Apartenenţa la parcul natural trebuie să devină un motiv de mândrie pentru membrii
comunităţilor locale. Conştientizarea acestui deziderat este posibilă prin acţiuni comune, sinergice,
concertate, ale Administraţiei PNAp şi ale celorlalte servicii şi instituţii locale menţionate. Activităţile
de conştientizare vor avea în vedere nu doar valorile naturale ale Parcului, cât şi promovarea,
renaşterea, conservarea şi perpetuarea tradiţiilor locale. Procesul educaţional trebuie orientat şi
adaptat, ca metode, text şi mesaj, către toate grupurile de vârstă.
Comunităţile locale din Apuseni înregistrează o acută scădere a numărului de locuitori, atât
datorită fenomenului natural de îmbătrânire, scăderii natalităţii şi migrarea tinerilor, temporară sau
definitivă, către centre locuite, urbane sau rurale, care oferă mai multe şanse şi oportunităţi de muncă.
În unele sate apusene, şcoli care altădată erau adevărate centre de educaţie sunt astăzi abandonate
şi în paragină, unele având clase cu efective sub 10 copii. Ca un răspuns la declinul numeric al copiilor
de vârstă şcolară, numărul dascălilor a scăzut de asemenea existând numeroşi profesori „universali”,
care predau câte 5-6 materii, lucru care bineînţeles duce la scăderea randamentului procesului
educaţional. Alte constrângeri în acest sistem sunt lipsa fondurilor pentru dotarea corespunzătoare a
unităţilor de învăţământ, atât din punct de vedere tehnic (manuale şi alte materiale didactice), cât şi în
ce priveşte dotările primare, care sunt uneori insuficiente sau lipsesc cu desăvârşire (mobilier,
laboratoare dotate corespunzător, echipamente IT etc.).
Se impune dezvoltarea un program comun de reabilitare a şcolilor de pe teritoriul PNAp, care
să aibă ca scop aducerea acestora la un standard normal de funcţionare, adecvat pentru secolul XXI.
De asemenea, Administraţia PNAp poate oferi suport pentru dezvoltarea unui proces educaţional
care trebuie stimulat prin crearea de materiale educative despre existenţa şi funcţiile parcului, despre
procesele din natură, despre conservarea siturilor protejate, gestiunea marilor ansambluri naturale,
măsurile agricole şi de mediu, arhitectura peisagistică, gestiunea resurselor de apă, ecoturism,
axându-se pe crearea unei conştiinţe ecologice şi a identităţii de parc. Aceste materiale trebuie să se
adreseze tuturor claselor de vârstă, de la preşcolari la adulţi şi respectiv la cei în vârstă.
În afara sistemelor tradiţionale de educaţie, este necesar să se dezvolte sisteme alternative,
de educaţie nonformală. Acestea presupun înfiinţarea unui cadru organizat în care copii şi tineri să-şi
poată petrece timpul liber într-un mod plăcut şi util totodată, unde să poată să-şi dezvolte o conştiinţă de
mediu prin activităţi practice, diferite de ceea ce li se oferă la şcoală.
Aceste activităţi se pot concretiza şi prin cursuri de instruire mai ales pentru tineri în vederea
practicării unor activităţi care vor deveni specifice pentru această zonă: activităţile în natură (drumeţie,
speologie, călărie, escaladă, mountain-bike, caiac-canoe etc.), agroturismul şi ecoturismul, servicii de
ghidaj, îndeosebi cel specializat, activităţi culturale, meşteşugăreşti. În acest sens, este nevoie de
pregătire în domeniul comunicării, managementul conflictelor, geografie, istorie, biologie şi ecologie,
speologie, utilizarea durabilă a resurselor, şi nu în ultimul rând limbi străine.
În vederea conştientizării publicului larg, Administraţia PNAp trebuie să găsească şi metode
adaptate adulţilor, cu un anumit specific pentru anumite secţiuni de vârstă (de exemplu tinere familii,
adulţi, bătrâni) şi pentru anumite categorii sociale, grupuri etnice, femei/bărbaţi etc.
105
În general, orice proiect dezvoltat în interiorul PNAp va trebui să cuprindă şi componente de

informare şi educare a publicului.
3.2.7. Evaluarea administrării şi managementului parcului
Principalele caracteristici actuale ale Administraţiei PNAp sunt determinate de existenţa

proiectului finanţat de Uniunea Europeană şi cofinanţat de RNP-Romsilva, prin care s-a realizat
dotarea necesară pentru o bună desfăşurare a activităţilor, personalul cu un nivel ridicat de educaţie,
toţi având studii superioare, este majoritar tânăr şi entuziast. De asemenea, faptul că administraţia
parcului este o subunitate a RNP-Romsilva îi conferă o anumită prestanţă, prin faptul că este integrată
într-o instituţie naţională cu experienţă în administrarea zonei, dar în acelaşi timp şi cu o capacitate
financiară care să asigure buna desfăşurare a activităţilor. Au fost înfiinţate în decursul anului 2004 CŞ
şi CCA ale parcului, care îndeplinesc rolurile de îndrumare şi consultare asupra activităţilor
desfăşurate. Din punct de vedere al finanţării, Proiectul Phare CBC „Culoar româno-maghiar pentru
conservarea biodiversităţii”, finanţat din sursele menţionate mai sus, acoperă până în 2005 şi 2006
cea mai mare parte din necesităţile administraţiei. Pentru viitor însă, este necesară acoperirea unei
părţi din cheltuieli cu mijloace proprii de asigurare a fondurilor, cât şi identificarea unor alte surse de
finanţare (de exemplu, proiecte şi subvenţii europene, etc.).
Datorită caracterului de noutate al acestui domeniu de activitate pentru România, personalul
trebuie să-şi dezvolte în continuare capacitatea profesională şi aptitudinile necesare ducerii la bun
sfârşit a sarcinilor care îi revin. În ceea ce priveşte personalul de teren, este necesară identificarea
unor persoane din comunităţile locale, bine motivate, cu o pregătire fizică şi profesională adecvată
specificului acestei munci, care să cunoască bine terenul în care urmează să îşi desfăşoare activitatea,
care să formeze un corp de agenţi de teren (rangeri) capabil să îndeplinească cu succes sarcinile
care le revin în activităţile de teren. De asemenea, eficienţa administraţiei parcului în viitor va fi
determinată de capacitatea de adaptare a schemei de personal la nevoile reale ale managementului
parcului astfel încât munca să fie făcută de profesionişti, ale căror merite profesionale să fie
recunoscute şi recompensate ca atare.
Eficienţa activităţilor administraţiei parcului este determinată de implementarea cât mai
urgentă a acestui Plan de Management care să fie aprobat şi legalizat, însoţit de un Regulament de
Organizare şi Funcţionare adaptat acestui plan, şi care să se desfăşoare într-o zonă cu limite precise
şi legal constituite, cu o zonare internă care să corespundă atât cerinţelor de protecţie şi conservare,
dar şi necesităţilor comunităţilor locale.
Administraţia parcului a utilizat până în prezent studii ştiinţifice realizate de cercetători în
diverse domenii, dar informaţia conţinută trebuie structurată pentru a putea fi folosită cât mai eficient.
O suprafaţă semnificativă a pădurilor din parc este protejată prin existenţa fostei Zone de
Conservare Specială, unde este încă majoritar fondul forestier de stat, restul pădurilor au făcut şi fac
în continuare, în mare parte, obiectul retrocedărilor către foştii proprietari. Restituirea pădurilor de pe
suprafaţa parcului către foştii proprietari creează pericolul posibil al degradării acestora, dacă nu vor fi
gospodărite în regim silvic.
În parc, există zone foarte greu accesibile, care s-au păstrat într-o stare bună de conservare
tocmai datorită imposibilităţii accesului pentru majoritatea vizitatorilor, însă cu toate acestea, PNAp
are un ridicat potenţial turistic, care poate şi trebuie exploatat în mod durabil, în beneficiul tuturor
factorilor interesaţi din zonă. Pe lângă infrastructura turistică existentă (trasee turistice, locuri de
campare, cabane, pensiuni etc.), există şi infrastructura proprie a RNP-Romsilva (în special drumuri
forestiere, cabane), drumuri comunale, judeţene şi un drum naţional, precum şi noua infrastructură
creată ca urmare a implementării Proiectului Phare CBC „Culoar românomaghiar pentru conservarea
biodiversităţii” (centre de vizitare, puncte de informare, dotări ale traseelor de vizitare, un nou drum),
care vor îmbunătăţi condiţiile oferite turiştilor care vor să viziteze parcul.
Administraţia beneficiază de suportul ONG-urilor cu specific de mediu care au o foarte bună
experienţă în zonă, de cel al instituţiilor descentralizate ale statului din domeniul protecţiei mediului,
precum şi de cel al autorităţilor locale şi judeţene.
106
Totuşi, toate acţiunile care se desfăşoară în parc de către diferite organizaţii necesită o mai
bună coordonare, iar faptul că PNAp este situat pe teritoriul a 3 judeţe, Bihor, Cluj şi Alba, scade
eficienţa comunicării, în special cu autorităţile publice, de aceea rolul administraţiei parcului de a reuni
aceste entităţi într-o formă comună de conlucrare şi colaborare este hotărâtor pentru viitorul acestui
parc.
Prin înfiinţarea Administraţiei PNAp, şi prin promovarea acestuia mai ales pe plan
internaţional, în viitor se speră ca beneficiile obţinute în special de pe urma ecoturismului şi a utilizării
ecologice a terenului să ducă la o îmbunătăţire a situaţiei economice a populaţiei din zonă, la păstrarea
tradiţiilor şi a obiceiurilor, precum şi la păstrarea unui nivel durabil al exploatării resurselor naturale.
3.2.8. Evaluarea monitorizării
Monitorizarea reprezintă unealta pentru a evalua calitatea activităţilor sau măsurilor luate, în
acest caz, atât în privinţa implementării acestui Plan de Management, cât şi asupra efectelor altor
activităţi planificate sau nu în zona parcului, de către Administraţia PNAp. Habitatele, speciile şi zonele
carstice din PNAp sunt ţinta utilizării terenurilor, a exploatării resurselor şi a activităţilor turistice, multe
dintre ele desfăşurându-se mai ales în detrim
107
Bibliografie
108
entul acestora, puţine fiind neutre sau chiar pozitive. Prin urmare, monitorizarea trebuie să
urmărească starea ariilor protejate şi să justifice managementul în viitor.
Până în anul 2005 prea puţine activităţi de monitorizare ştiinţifică s-au desfăşurat în PNAp. A
revenit Administraţiei PNAp sarcina de a dezvolta şi începe un program de monitorizare care va trebui
să fie evaluat şi dezvoltat în următorii ani, prin comunicare şi cooperare cu alţi factori interesaţi
(utilizatori şi proprietari de terenuri, instituţii ştiinţifice, etc.).
Încă din anul 1995, în zona viitorului pe atunci PNAp a funcţionat „Garda Ecologică a Munţilor
Apuseni”, formată din echipe de voluntari, membrii ai organizaţiilor non-guvernamentale de mediu din
cele trei judeţe, reunite în Centrul Regional de Supraveghere Ecologică Munţii Apuseni care efectuau
patrulări în timpul sezonului turistic şi realizau o monitorizare a activităţilor derulate în zonă în tot cursul
anului, făcând de asemenea sesizări către organismele abilitate să ia măsuri.
În PNAp activităţile iniţiale de monitorizare au fost efectuate până în prezent prin programul
de voluntariat divers în zona Padiş şi zona Scărişoara. Prin centralizarea acestor chestionare şi
interpretarea rezultatelor, au fost obţinute primele informaţii referitoare la profilului vizitatorilor.
Un alt aspect al monitorizării iniţiale s-a axat pe biodiversitate. Astfel, au fost începută prin
implicarea agenţilor de teren monitorizarea carnivorelor mari şi a cervidelor în PNAp.
Dezvoltarea pe viitor a programului de monitorizare trebuie să vizeze principalele
subiectecheie: sistemele carstice, ecosistemele sensibile, cercetarea ştiinţifică, circulaţia vizitatorilor,
poluarea mediului, educarea şi conştientizarea localnicilor, starea drumurilor de acces şi a
infrastructurii de vizitare etc.
109

Muntii Apuseni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Muntii Apuseni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Planul de Maagement al Parcului National Muntii Apuseni

Harta Bioregiunilor Europene, evidenţiind zona Munţilor Apuseni ca regiune distinctă:

Capitolul 1 – Introducere şi context

1.1. Scurtă descriere a Planului de Management, scopuri şi obiective

Planul de Management al PNAp constituie documentul oficial de stabilire a obiectivelor

1.2. Scopuri şi categorii de arii protejate

Datorită importanţei carstului în general şi a anumitor fenomene carstice caracteristice acestei

1.2.2. Categoria de arie protejată

1.3.1. Baza legală a Planului de Management

1.3.2. Înfiinţarea Parcului Natural Apuseni

1.3.3. Baza legală a structurilor de administrare a PNAp şi mod de funcţionare

Următoarele acte normative sunt relevante pentru administrarea PNAp:

- Legea nr.5/6.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional –

Toate activităţile desfăşurate pe teritoriul parcului şi care nu se încadrează în prevederile actelor

Responsabilităţile structurilor administrative ale parcului:

1.4. Procesul de elaborare a Planului de Management

1.4.1. Elaborarea Planului de Management

În decembrie 2003 a început finanţarea Proiectului Phare CBC „Culoar româno-maghiar

Procesul de elaborare a Planului de Management s-a desfăşurat cu sprijinul şi sub

1.4.2. Calendarul de elaborare al planului

1.4.3. Aprobare şi revizuire

Planul de Management se supune aprobării Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor după

1.5. Procedura de modificare şi îmbunătăţire a Planului de Management

Caracterul eterogen al PNAp, complexitatea interrelaţiilor om-mediu înconjurător, apariţia

Planurile detaliate de lucru se elaborează anual de către Administraţia PNAp, cu aprobarea

În cazul în care se impun schimbări în Planul de Management, competenţa aprobării acestora

1.6. Procedura de implementare a planului

Responsabilitatea implementării Planului de Management revine Administraţiei PNAp şi se

2.1 Descriere generală

2.1.1. Localizare şi acces, drumuri existente pe raza PNAp

PNAp este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni,

Harta administrativă a PNAp este prezentată în Anexa VIII.

Tabel 2.1.1.a. Drumuri de acces auto

Fântânele – Poiana 161B Beliş – Poiana Horea 23 k

CLUJ-NAPOCA – CLUJ-NAPOCA – GILĂU –

ORADEA – Arieşeni 122 km

Gârda de Sus – ORADEA – Gârda 130 km

Harta drumurilor de acces principale este prezentată în Anexa X.

Tabel 2.1.1.b. Accesul din staţiile de cale ferată

Huedin Răchiţele 27 km Neorganizat

2.1.2. Proprietatea terenurilor şi drepturile de administrare

Tabel 2.1.2.a. Structura proprietăţii şi natura folosinţei terenurilor

Administrarea pădurilor se face în baza amenajamentelor silvice şi cu respectarea regulilor

Tabel 2.1.2.b. Dreptul de administrare al terenurilor

2.1.3. Resursele pentru management şi infrastructură ale Administraţiei PNAp

- sediul nou al APNAp în localitatea Sudrigiu, la intersecţia principalelor drumuri de acces în

Pentru desfăşurarea activităţilor curente, APNAp are în dotare:

În urma finalizării Proiectului Phare CBC „Culoar româno-maghiar pentru conservarea

Anual se desfăşoară programul de voluntariat al APNAp la care participă în medie 200

Organigrama PNAp este ilustrată în figura de mai jos.

MMGA contract de administrare RNP - Romsilva

Responsabil Rela ii cu Comu- Specialist în Tehnologia

Fig. 2.1.3 Organigrama Administraţiei PNAp

2.1.4. Acoperirea cu hărţi şi imagini satelitare

Tabelul 2.1.4.a. Acoperirea cu hărţi

În ce priveşte imaginile satelitare, există imaginile disponibile pe Internet, oferite pe pagina de

Tabelul 2.1.4.b. Acoperirea cu imagini satelitare

2.1.5. Acoperirea fotografică

Administraţia PNAp nu dispune încă de aerofotograme cu suprafaţa parcului, existând însă o

2.1.6. Limitele PNAp

2.1.7. Zonele de Management din PNAp

Pe teritoriul PNAp, activităţile şi intervenţiile umane sunt limitate în primul rând de

2.1.7.1. Zonele supraterane de Management din PNAp