Sunteți pe pagina 1din 6

Raport geologic pe zona Beli

1. Cadru geologic 2. Autohtonul de Bihor 3. Granitul de muntele Mare 4. Litogrupul de Some

1. Zona Beli este localizat n N-E Munilor Apuseni i este situata la 80 km de Cluj Napoca , avand o altitudine de 1300 m. Aceasta apartine nivelului litogrupului de Some care este parte componenta a autohtonului de Bihor. Nivelul structurilor orogene a muntilor Apuseni este rezultatul orogenezei Alpine. Munii Apuseni provin din Cratonul Preapulian si din Tethysul Transilvan. Din punct de vedere structural, au in componen Transilvanide, Apusenide si Unitatea de Bihor. nchiderea Tethysului Transilvan s-a realizat n tectogeneza austric, dar sutura a ramas mobila pana la sfritul cretacicului superior, deoarece n cadrul Munilor Apuseni se cunosc trei tectogeneze: austrica, pregosau i laramica. Tectogeneza austrica a pus n loc transilvanidele, cea pregosau Apusenidele, iar cea laramica a afectat din nou Transilvanidele. Soclul Unitatii de Bihor este format din Litogrupul de Somes, predominant mezometamorfic, soclul panzei de Finis-Ferice fiind strabatut de granitoide (Balintoni 1997).

2.Autohtonul de Bihor Tectonica Autohtonului de Bihor. Autohtonul de Bihor se caracterizeaza prin doua serii cristaline ( Seria de Somes si seria de Arada). Autohtonul nu prezinta subunitati structurale marcante ( duplicaturi), ci doar horsturi si grabene in care formatiunile sunt monoclinale sau cutate larg. Aceasta compartimentare este rezultatul diastrofismelor ce au avut loc in cretacic si pana in pliocen si care au afectat atat fundamentul cristalin cat si cuvertura sedimentara. In functie de pozitia pe care o au formatiunile mezozoice pe care le raportam autohtonului de Bihor fara de relieful actual se deosebesc doua sectoaare distincte : 1) un sector nord vestic, in care formatiunile autohtonului de Bihor sunt puternic coborate , sub nivelul reliefului , fiind acoperite de formatiuni posttectonice si constituind astfel fundamentul Depresiunii Pannonice in aceasta zona , si 2) un sector sud-estic in care autohtonul apare la zi in muntii Plopis, Mezes,Padurea Craiului, Bihor, Gilau. In primul sector formatiunile posttectonice, partial conservate in depresiuni cu functie de graben, permit o datare precisa a diferitelor unitati structurale, care se deosebesc in totalitate neozoice. In al doilea sector . unde formatiunile autohtonului sunt la zi, se pot distinge in cadrul lor diferite unitati structurale, dar lipsa aproape completa a depozitelor posttectonice, fie prin nedepunere, fie datorita eroziunii , nu ne permit de obicei a discerne varsta elementelor structurale. De aceea este foarte greu a separa in autohtonul de Bihor structurile determinate de diastrofismele mezozoice, care sunt cele importante si care au dus la punerea in loc a panzelor , de structurile determinate de miscarile disjunctive ulterioare, mezozoice. Fac exceptie structurile cu cuverturi mezozoice ale autohtonului acoperite de panze sa de depozitele faciesului de Gosau.

3. Granitele de Muntele Mare

Masivul granitic de Muntele Mare reprezinta cea mai mare intruziune magmatica din cristalinul Muntilor Apuseni. Limita exterioara a masivului cu sisturile cristaline pe care le traverseaza este pretutindeni transanta.in interiorul sau si mai ales in partea sudica , se gasesc destul de numeroase intercalatii de sisturi; directia lor principala fiind VSV - ENE . Masivul a fost considerat ca un batholit, ceea ce ar corespunde extensiunii sale, forma sa ar fi poate mai bine caracterizata prin denumirea de phacolit care subliniaza caracterul de

intruziune concordanta in sarniera unei cute, forma de trecere intre un batholit si un masiv stratoid. Compozitia mineralogica a masivului este destul de uniforma: cuart, microclin-micropertit, albiclaz (10-20 % An), myrmekit, biotit si muscovit. Analizele chimice dau valori corespunzand grupelor magamtice granitice si leucogranitice. Granitul de Muntele Mare traverseaza in cea mai mare parte a sa seria de Somes, extremitatea sa sudica este in contact cu seria de Aranda . Varsta izotopica a granitului de Muntele Mare : - Prin metoda K - Ar 522 Ma pe roca totala . -Determinari efectuate pe muscovite,biotite si Fpk au obtinut varste cuprinse intre 232 si 89 Ma. Intinerire Alpina datorata satiajelor cretacice si intruziunilor banatitice.

4.Seria de Somes Seria de Somes ocupa pozitia geometrica cea mai profunda in intregul masiv cristalin al Gilaului , reprezentand unul din termenii stratigrafici cei mai vechi al acestuia si constituind fundamentul unitatii alpine a autohtonului de Bihor. Seria afloreaza pe o suprafata foarte intinsa ( mai mare decat toate celelalte serii cristaline impreuna ) Seria de Somes este impartita in trei complexe : 1) Complexul inferior , paragnaisic , format din paragnaise cu doua mice frecvent granatifere , cu rare intercalatii de paragnaise amfibolice, de micasisturi si sisturi cuartitice. 2) Complexul mediu, cuartitic, de grosime ,mai redusa , se compune din sisturi cuartitice micacee, uneori granatifere, cu rare intercalatii de sisturi cuartoamfibolice. 3) Complexul Micasisturilor , constituit in principal de micasisturi cu muscovit si biotit, deseori granatifere, cu intercalatii de micasisturi cu turmalina si granat si de micasisturi cu staurolit si granat. O lentilede amfibolite e cunoscuta la concurenta vaii Soimului cu paraul Lindrului.

Bibliografie: 1. V. Ianovici , M. Borcos, M. Bleahu, D. Patruluis, M Lupu, R. Dimitrescu, H Savu , GEOLOGIA MUNTILOR APUSENI 2. Balintoni I. (1997), Geotectonica terenurilor metamorfice din Romania, Editura Carpatica, Cluj-Napoca