CULTURA NUCULUI

Juglans regia
Fam. Juglandaceae
 Importanţă
• una din cele mai valoroase specii pomicole
•Miezul de nucă = aliment complet, complex şi concentrat datorită conţinutului
•Compoziţia fructelor:
Grăsimi: 52-77,5%
substanţe proteice: 11-25%
zaharuri: 5-24%
substanţe minerale Cu, Zn, K, Mg, P, S, Fe, Ca, etc. (1,3-2,5%)
vitaminele A, B1, B2, vitamina C (40-50mg/100 g).

• Valoarea calorică: 6500-7000 cal/kg

1kg nuci = 1 kg pâine
+ 0,5 kg carne
+ 0,5 kg cartofi
+ 0,5 kg peşte
+ 0,5 kg pune uscate
+ 1kg pere
•Miezul de nucă se consumă în stare proaspătă+ prelucrat în cofetării sau patiserii.
•Uleiul de nucă: în industria alimentară, în pictură, în cosmetică, în industria chimică, etc.
•Nucile verzi - au un conţinut foarte ridicat de vitamina C
- sunt utilizate la prepararea dulceţei şi a unor băuturi
•Lemnul de nuc este foarte apreciat în industria mobilei, în sculptură şi artizanat.
•Endocarpul – este folosit pentru obţinerea cărbunelui activ, a linolemnurilor
•fructele verzi şi din frunze => în produse farmaceutice,
•= plantă decorativă datorită frunzişului său bogat de culoare verde intens sau alte nuanţe;
•folosit pentru aliniamente, solitar sau în grupuri.
•Umbra nucului => odihnitoare şi relaxantă datorită ionilor negativi pe care îi emană.
 Originea şi aria de răspândire
•Aria de origine: este foarte extinsă din Caucaz până în Iran şi Turkestan apoi în
Himalaia, China de Est, Asia Mică şi Balcani.
•Se mai întâlneşte încă în stare sălbatică în masive silvice în estul Turciei, în
Caucaz, Irak, Iran, Afganistan, Pakistan, India, Nepal, Tibet, China.
•Nucul a fost cultivat mai întâi în China, Japonia şi India (înainte erei creştine) apoi
în Europa.
•Din Europa Centrală cultura nucului s-a extins în Anglia, Portugalia, Ţările
Scandinavice, Africa de Nord, cele două Americi. O dezvoltare importantă a căpătat
această cultură în secolul XX în California.
•În prezent specia Juglas Regia se cultivă în toate zonele de climat temperat între
paralelele de 10 şi 50 (Bergougnoux şi Grospiere, 1975). În unele zone (China)
cultura nucului se întâlneşte chiar la altitudinea de 800-1000 m.
Principalele ţări producătoare de nuci:

Suprafaţa Producţia
Aria (ha) (to)
geografică
2000 2007 2000 2007
Total mondial 616317 720651 1288519 1723464
China 168000 190000 309875 503000
SUA 78100 88220 216820 290300
Iran 54389 65000 130605 170000
Turcia 59000 82117 116000 129614
Ucraina 15100 14060 49995 68750
Romania 2122 2119 31503 38471
Franţa 14519 16968 28615 34228
Serbia 13400 15000 23776 23751
Grecia 15000 13700 23518 22115
Mexic 43000 57509 60000 79162
 Specii care au contribuit la formarea soiurilor şi portaltoilor
Ordinul Juglandales = 60 specii = 4genuri principale => doar genul Juglans prezintă
importanţă practică.
Genul Juglans = cca 20 specii mai importante
= 4 secţii: Trachycaryon şi Cardycaryon (nuci cenuşii),
Rhyzocarion (nuci negre)
Dioscardyon (nuci albe).
Specii folosite pentru crearea de soiuri şi portaltoi :
• în ţara noastră: Juglans regia şi Juglans nigra.
• pe plan mondial: + J. hindsii Sarg, J. cinerea L., J. californica Watt etc.
Juglans regia L.
- a contribuit la formarea soiurilor şi nu a unor portaltoi;
- creşte în toată zona temperată
-are o mare plasticitate ecologică.
- are vigoare mare
- intră târziu pe rod
- este destul de sensibil la bacterioză şi antracnoză.
Juglans nigra, nucul negru american
- se utilizează numai ca portaltoi
- este sensibil la secetă, la excesul de apă şi la cloroza ferică
- imprimă soiurilor o vigoare mai redusă, grăbeşte intrarea pe rod
- pomii au o viaţă mai scurtă.
 Juglans regia L.

Juglans nigra
Obiective principale în ameliorarea nucului
- fructificarea pe ramuri laterale, însuşire de bază pentru soiurile de mare
productivitate;
- intrarea timpurie pe rod;
- pornire în vegetaţie şi înflorire tardivă;
- rezistenţă sau toleranţă la bacterioză sau antracnoză;
- mărimea fructului: peste 15 g;
-calitatea fructului: procent de miez peste 40% din greutatea totală,
- epicarpul subţire, uşor de spart, lemnos şi cu sudura valvelor bună
- forma fructului cât mai regulată

Metode de ameliorare :
- hibridarea naturală şi artificială.
•Pentru precocitate şi rezistenţa la boli, puieţii hibrizi sunt supuşi unor teste speciale.
•Observaţiile încep în anul 3 după plantarea puieţilor pe rădăcini proprii în parcela de selecţii.
•Selecţia definitivă se face după 7-8 ani de la plantare sau 2-3 ani de la fructificare.
•Hibrizii preselecţionaţi se vor înmulţi vegetativ pentru testul de productivitate şi adaptare.
Pentru crearea unui soi nou sunt necesari cel puţin 20 ani.
Portaltoii nucului
•sunt foarte puţini portaltoi pentru nuc
•majoritatea aparţinând speciei Junglans regia.
•în majoritatea ţărilor se utilizează ca portaltoi hibrizii cu fructe de mărime
mijlocie şi procent mare de răsărire (Ex. Tg. Jiu 1; secundar R-M) au afinitate
bună cu toate soiurile de nuc.

Junglans nigra :
– este din ce în ce mai puţin folosit

Junglans nigra
nu are afinitate bună cu toate soiurile de nuc.

J. sieboldiana
J. hindsii
J. cinerea etc. dar cu rezultate foarte slabe şi fără perspectivă.
 Particularităţi de creştere şi fructificare ale nucului

Sistemul radicular
•sistem radicular puternic
• în plan vertical (3-4 m)
• orizontal depăşeşte de 3-4 ori raza coroanei ( până la 3-4 m de trunchi)

• majoritatea soiurilor au o înrădăcinare trasantă.

• major. Rădăcinilor=> în stratul de sol de la 10 şi la 40 cm în şcoala de puieţi
15 şi 60 cm în câmpurile de formare
10 şi 50 cm la pomi maturi.
• Creşterea rădăcinilor începe la 5°C
• prezintă 3 vârfuri de creştere: decembrie-ianuarie(dacă t°= 4° C)
aprilie-iulie
septembrie-octombrie.
• Spre deosebire de alte specii rădăcinile pomilor vecini se întrepătrund.
• prezintă micorize pe rădăcinile active.
Partea epigee
trunchiul
h = 1-2 m
diametru = 50-60 cm
ritidomul: la început cu un tare, neted, alb-cenuşiu
apoi crapă longitudinal şi capătă o culoare cenuşie-negricioasă.
Coroana:
• globuloasă
• receptare maximă a luminii cu un diametru de 20-30 cm
• h pomilor = 20-25 m.
• ramurile principale: puternice, cilindrice, cu ritidomul alb-cenuşiu
• lăstarii: viguroşi, cilindrici, cu mult ţesut medular.
ritmul de creştere e lent în primii ani după plantare
cei fertili îşi încheie creşterea în lungime odată cu apariţia florilor (în mai), cei
vegetativi ritmul de creştere este maxim în mai şi încetează la ½ lui iunie.
Mugurii
• specie unisexuat monoică => muguri vegetativi
+muguri masculi
+ micşti (bifuncţionali femeli).
Mugurii vegetativi
• se află pe toată lungimea ramurilor anuale la pomii tineri
+ numai în 1/3 superioară la cei intraţi pe rod.
• Specific pentru nuc este dispunerea serială a mugurilor
• La noduri: se întâlnesc frecvent 2 muguri dispuşi serial,
= 2 muguri masculi
sau = 1 mugure mascul + 1 femel
sau = 1 mugur mascul + 1 vegetativ.

• din mugurii masculi, diferenţiaţi în anul anterior, se formează amenţi

• din mugurii cei micşti apar lăstari fertili care poartă terminal 1-3 flori unisexuat femele.

• lăstarii fertili apar numai din mugurii micşti cu poziţie terminală pe ramurile anuale.
• la unele soiuri diferenţiază lăstari fertili şi din mugurii laterali şi care au o mare capacitate
productivă.

Ramuri de rod: ramuri anuale mijlocii => L=10-30 cm şi grosimea de 6-10 mm

=> terminal prezintă un mugur mixt,
=> pe toată lungimea sa poartă 2-3 muguri masculi
(uneori se pot întâlni 1-3 muguri subterminali femeli)
Florile mascule:
• sunt pendule
• grupate câte 70-150 în amenţi.
• fiecare floare are 6-30 stamine.
• Înflorirea are loc de la bază spre vârful acestora când
amenţii au atins 6-10 cm, iar florile devin vizibile.
• Un nuc matur eliberează 5-20 miliarde grăunciori de polen
timp de 4-6 zile
Florile femele:
• apar la vârful lăstarilor fertili
• infloritul are loc târziu, în luna mai, durează
2-3 săptămâni după formarea frunzelor, de
aceea florile nucului scapă, în general, de
brumele târzii
• După apariţia florilor, se formează stigmatul
dublu cu lobi paraleli care ulterior se curbează
progresiv până devin opuşi şi capătă o
culoare galben-rozie, fază ce corespunde
receptivităţii maxime pentru polen.
•La nuc se întâlneşte frecvent fenomenul de dichogamie,
(florile femele înfloresc în momente diferite faţă de cele mascule).
•Soiurile de nuc la care înfloresc mai întâi florile femele se numesc protogine,
•Soiurile de nuc la care florile mascule înfloresc primele sunt denumite
protandre.
•Există şi o a treia grupă de soiuri de nuc, la care înflorirea are loc simultan
(soiuri homogame).
Polenizarea nucului este aproape în
exclusivitate anemofilă
- Vânturile slabe, umiditatea relativă mai
redusă şi temperatura de 14-18°C
favorizează polenizarea şi fecundarea.
- Pentru o polenizare bună rândurile se
vor orienta perpendicular pe direcţia
vântului dominant, iar distanţa dintre
soiul de bază şi cel polenizator să fie de
80-100 m.

Intrarea pe rod
• Nucul pe rădăcini proprii (nealtoit) fructifică la 10-12 ani de la plantare
produce economic începând cu anul 14-15
• Altoit pe nuc comun începe fructificarea la 6-8 ani iar pe nuc negru la 5-6 ani
Potenţialul productiv: 2-3,5 t/ha (6-8 t/ha)
Longevitatea - 50-60 ani (altoit pe nuc negru 20-30 ani)
Cerinţele faţă de lumină:
• sunt mari
• lumina insuficientă =>apare fenomenul de elagare=> tulpinile cresc foarte înalte
ram. de schelet se alungesc ram.
de schelet se degarnisesc
fructifică doar la periferia coroanei.
• durata insolaţiei este 800-1000 ore în perioada 20-VI-15-IX
1100-1800 ore în perioada 30-IV-10-X
Cerinţele faţă de căldură
• sunt mari.
• t.m.a = 9-10,5°C
• preferă regiunile cu ierni blânde şi veri călduroase.
• În perioada repausului profund pomii suportă temperaturi de -25°C ..-30°C.
• la -36°C pomii tineri şi ramurile de 3-4 ani sunt distruse în întregime.
• amplitudinile mari de temperatură de la sfârşitul perioadei de vegetaţie şi mai ales cele
din primăvară provoacă mari pierderi nucului.
• Sensibilitatea maximă la temperaturi scăzute se înregistrează în perioada înfloritului şi a
legatului fructelor
• limite de rezistenţă: amenţii şi mai ales stigmatele :-1°C,
fructele nou formate: -2°C
frunzele şi lăstarii: -3°C.
T °> 35°C + seceta prelungită => sunt foarte dăunătoare culturii nucului.
Pragul biologic: 10°C
Cerinţele faţă de apă
• are pretenţii relativ mari faţă de apă (sistemului radicular trasant +
evapotranspiraţie >)
• precipitaţii anuale = 550-600 mm
dar şi în zone cu 900-1000 mm (ex. Baia Mare, Gorj etc)
• 60-80% umiditate relativă.
• În zonele cu precipitaţii puţine => irigare.
• Umiditatea relativă ridicată favorizează atacul bolilor criptogamice.
• momente critice: în prima parte a perioadei de vegetaţie (!!în timpul creşterii
intense a lăstarilor (mai-iunie).
• excesul de apă din sol conduce la asfixierea rădăcinilor în 3-4 zile.

Cerinţele faţă de sol.

• rezultatele bune se obţin numai pe soluri fertile, profunde, permeabile pentru
apă şi aer, cu textură uşoară sau mijlocie cu subsol profund,
• pH slab acid (6,0-7,0)
• pânza de apă freatică la minim 2,5-3 m.
• În condiţii de irigare şi fertilizare corespunzătoare => şi pe nisipuri.
• ≠ soluri grele, umede şi reci, pe solurile scheletice (regosolurile, grohotişuri etc).
 Înfiinţarea plantaţiilor
• se face cu materialul altoit şi numai accidental cu pomi pe rădăcini proprii.
• Se pot înfiinţa plantaţii pure (specializate) dar şi asociat cu alte specii
pomicole de vigoare redusă şi precocitate de rodire (gutui, vişin, cais, piersic,
coacăz, agriş etc).
Distanţe de plantare:
• în sistem clasic (10-12 m / 10-12 m)
• în sistem semiintensiv (8/6) m

• Soiurile viguroase cu fructificare terminală altoite

pe Juglans regia se vor planta la distanţe mai mari
comparativ cu soiurile cu fructificare laterală
altoite pe Juglans nigra sau chiar Juglans regia.
• suportă greu stratificarea şi transplantarea
=>plantarea din toamnă sau primăvara devreme
direct din pepinieră.
=>Fasonarea rădăcinilor va fi foarte sumară iar
mocirlirea foarte bună.

Într-o parcelă se vor planta 2-3 soiuri în benzi de

maxim 6-8 rânduri
Formarea şi întreţinerea coroanelor
• Forme de coroană: de vas ameliorat, vas întârziat aplatizat şi piramidă neetajată întreruptă cu 4-5
şarpante.
• După plantare, varga se scurtează la 1,7-1,8 m (=> h trunchi = 100-120 cm +2-3 şarpante
+se orbesc 3-4 muguri principali situaţi spre vârf pentru a forma şarpantele
superioare din muguri stipelari, cu unghiuri de ramificare mai mar
.
• În anul II : - se aleg 2-3 ramuri anuale (la 15-30 cm) => pt a forma şarpantele
- se scurtează la 80-90 cm pentru a favoriza ramificarea lor.
- celelalte ramuri se suprimă.

• În primăvara anului III pe fiecare şarpantă se

lasă câte o subşarpantă situată la 60-80 cm de
la baza ei, iar prelungirea anuală a şarpantelor
se scurtează tot la 60-80 cm de la bază în
vederea obţinerii subşarpantei următoare
Tăierile de fructificare
= eliminarea zonelor degarnisite
+ reîntinerirea semischeletului şi a ramurilor de rod
+ menţinerea coroanei la volumul proiectat.

• Şarpantele şi subşarpantele se vor scurta la lemn de 4-6 ani

• semischeletul se răreşte, se reduce, sau se elimină dacă este degarnisit,
lung, subţire, debil.
• Pentru a se evita unele uscări, reducţia şi scurtarea ramurilor se face
întotdeauna în cepi de 15-20 cm, deasupra ramurii de înlocuire sau a unei
ramuri lacome.
• La pomii puternic degarnisiţi se vor efectua tăieri de regenerare a scheletului
şi a ramurilor de rod.
• Tăierile se vor executa primăvara, în faza de umflare a mugurilor când
calusarea rănilor se face mai repede şi mai complet.
• Rănile mai mari de 4-5 cm se vor netezi şi se vor acoperi cu substanţe
cicatrizante sau vopsea.
 Întreţinerea solului

•în tinereţe: culturi intercalate. + fertilizare şi irigare

• odată cu intrarea pe rod : ca ogor lucrat pe rândul de pomi şi înierbat printre rânduri.
• adâncimea de lucru a solului : <15-16 cm în perioada de repaus
10-12 cm în perioada de vegetaţie.

•Pe terenurile în pantă + în zonele cu

suficiente precipitaţii => se
înierbează=>iarba cosită = mulci.
Fertilizarea plantaţiilor
• În perioada de tinereţe: îngrăşăminte cu azot pentru stimularea creşterilor (100-300 g/pom),
se vor aplica sub coroană.
După intrarea pe rod:
100-120 kg/ha azot în trei reprize: înainte de pornirea în vegetaţie (martie-aprilie),
după legarea fructelor
în timpul creşterii intense a fructelor.
+ 60-80 kg/ha fosfor
+ 80 kg/ha potasiu, aplicate toamna,
+ microelemente indispensabile nucului (Ca, Bo, Zn, Mg).
+ Odată la 3-4 ani 40-50 t/ha gunoi de grajd
(nu se va mai fertiliza mineral.)

Irigarea plantaţiilor
• în zonele cu precipitaţii sub 500 mm din
care 100 mm în luna mai.
• La pomii tineri se aplică 1-2 udări cu 700-
800 m3 apă/ha astfel
• metode de irigare se poate folosi: irigarea
prin picurare, prin brazde, prin aspersiune
cu microjet sub coroană, etc.
• ≠ udarea în exces a părţii epigee având
în vedere sensibilitatea acesteia la unele
boli.
Maturarea şi recoltarea nucilor
Recoltarea nucilor se face
când mezocarpul lor (coaja
verde) prezintă crăpături de
10-15 mm şi fructele încep
să cadă din pom.