Forme de coroană

La pomii cultivaţi se întâlnesc mai multe forme de coroană, care se deosebesc printr-o serie de
elemente cum ar fi: intervenţia sau neintervenţia omului în formarea lor, prezenţa sau absenţa
macrostructurii vegetative, prezenţa sau absenţa axului central, proiecţia pe sol, poziţia şi dispunerea
elementelor macrostructurii, prezenţa sau absenţa mijloacelor de susţinere etc.

Clasificarea formelor de coroană

1. După intervenţia sau neintervenţia omului:
a.- coroane naturale;
b.- coroane artificiale;
2. După conturul proiecţiei pe sol:
a.- globuloase; (piramidele, fus-tufă, tufă, vas.)
b.- aplatizate; (palmetele)
3. După prezenţa sau absenţa axului:
a.- coroane cu ax central (piramide, palmete etc).
b.- coroane fără ax central (formele de vas).
4. După dispunerea şi înserarea elementelor macrostructurii:
a.- coroane etajate;
b.- coroane neetajate;
c.- coroane mixte;
5. După habitus:
a.- coroane cu volum mare;
b.- coroane cu volum mic.

I. Coroanele globuloase:
a. cu ax central şi volum mare: -piramida etajată,
- piramida neetajată modificată,
- piramida mixtă.
b. cu ax central şi volum redus: - fusul subţire (Slender Spindel),
- fusul tufă ameliorat (Spindelbush),
- cordonul Pillar,
- cordonul vertical ameliorat.
c. fără ax central: - vasul clasic,
- vasul ameliorat,
- vasul întarziat.
II Coroane aplatizate
- palmeta etajată cu braţe oblice,
- palmeta neetajată cu braţe oblice,
- palmeta liber aplatizată,
- palmeta simplă,
- gardul belgian,
- vasul aplatizat,
- drapel Marchand,
- tripla încrucişare Delbard,
- gard cu schelet arcuit,
- coroana Lepage.
III. Coroane artistice palisate:
a. cordoane: - cordon vertical
- cordon oblic simplu, etajat,
- cordon orizontal: simplu, dublu, etajat.
b. palmete - palmeta Verrier cu 3-4-5 braţe,
- U simplu, U dublu,
- candelabre.
c. piramide: - aripate,
- simple.

1
 FORMELE DE COROANĂ - PIRAMIDE
Piramida etajată rărită modificată
Caracteristici. Trunchi de 70-80 cm; ax central dezvoltat; 2-3 etaje cu câte 3-4 şarpante dispuse în
spirală şi înclinate la 50-55°, formând unghiuri de divergenţă de 90-120°. Fiecare şarpantă are 3-4
subşarpante, distanţate la 50-70 cm şi dispuse bilateral - altern - extern, care se subordonează şarpantei şi
între ele. Axul se suprimă deasupra ultimului etaj (figura 1); înălţimea totală: 3,5-5 m. Se recomandă pentru
plantaţiile extensive la majoritatea speciilor şi soiurilor cu creştere viguroasă.
Tehnica formării coroanei. Pomii plantaţi din toamnă, sub formă de vergi, se scurtează la înălţimea
de 100-120 cm pentru proiectarea coroanei şi se elimină eventualele ramuri anticipate de pe trunchi (80-90
cm).
În perioada de vegetaţie, când lăstarii au 25 cm, se aleg 4 lăstari bine distribuiţi spaţial, unul pentru
formarea axului şi 3 pentru şarpantele primului etaj. Ceilalţi lăstari se elimină sau se ciupesc la 4-5 frunze.
În anul al II-lea, înainte de pornirea în vegetaţie, se corectează unghiul celor 3 ramuri care vor forma
etajul I, prin palisare sau dresare. Se scurtează ramurile în acelaşi plan orizontal, la nivelul celei mai puţin
viguroase . Axul se taie cu 20-25 cm mai sus decât nivelul de scurtare al ramurilor din primul etaj. În timpul
perioadei de vegetaţie se efectuează lucrări în verde pentru a suprima lăstarii cu poziţie verticală şi cei
concurenţi.
În anul III, la începutul perioadei de vegetaţie se face o analiză a coroanei şi se aleg ramurile anuale
de prelungire a şarpantelor şi a axului, corectându-se unghiurile de ramificare.
În funcţie de vigoarea pomilor se scurtează şarpantele la 70-90 cm, la nivelul unui mugur plasat către
exteriorul coroanei. Axul se scurtează la 80-120 cm, pentru proiectarea etajului III.
În timpul verii (când lăstarii au lungimea de 25 cm), se aleg pe ax 3 lăstari care vor forma şarpantele
din etajul II, cât şi un lăstar care va prelungi axul. Pe şarpantele din etajul I se aleg lăstarii de prelungire şi
cei care vor forma primele subşarpante. Lăstarii vericali, viguroşi şi cei concurenţi se suprimă la inel.
În anul IV se continuă lucrările după acelaşi principiu, pentru formarea etajului superior şi a ramurilor
de ordinul II. Săgeata pomului se scurtează la 80-100 cm, pentru proiectarea etajului III. Se taie deasemeni
şarpantele din etajul I la 60-70 cm faţă de prima subşarpantă pentru proiectarea celei de-a II-a subşarpante.
Şarpantele din etajul II se înclină la 50-55o şi se scurtează la 60-80 cm, pentru realizarea primei subşarpante.
În perioada de vegetaţie se aleg lăstarii de prelungire ale şarpantelor şi subşarpantelor din cele două
etaje cât şi lăstarii rămaşi pentru formarea etajului III. Lăstarii cu poziţie verticală de pe ramurile de schelet
se suprimă.
În anul V se scurtează şarpantele şi subşarpantele din etajele inferioare. După consolidarea ultimei
şarpante din etajul III, la un unghi de 50-55o se suprimă axul. În perioada de vegetaţie se fac lucrări în verde.

Fig. 1. Piramida etajata rărită modificată

a-pom întreg; b-şarpantă cu subşarpante dispuse bilateral altern extern (II/1-prima ramificaţie, II/2-a doua ramificaţie,
II/3-a treia ramificaţie, II/4-a patra ramificaţie

2
 Piramida neetajată modificată (leaderul modificat)
Caracteristici: Trunchi de 60 cm; ax central de 120-160 cm; înălţimea totală 3-4,5 m; 5- 6 şarpante
dispuse în spirală la 35-40 cm una de alta; primele două şarpante au câte 3 subşarpante; şarpantele 3-4 au
câte două subşarpante, iar a cincia şi a şasea şarpantă câte o subşarpantă (Fig. 2.). Prezintă avantajul că
formează o macrostructură solidă, bine luminată. Se recomandă la soiurile viguroase de măr, păr, prun, cireş
şi vişin cu creştere puternică a axului.

Piramida mixtă
Este o combinaţie între piramida etajată şi cea neetajată. Se foloseşte în cultura extensivă a pomilor, la
soiuri de măr, păr şi prun, cu vigoare mare şi mijlocie (fig. 3).
Caracteristici: Trunchi 0,8-1 m; înălţimea totală 3-4,5 m; primele trei şarpante formează un etaj, iar
următoarele 3-4 sunt inserate uniform în jurul axului la 35-40 cm una de alta; distanţa de la ultima şarpantă
din etaj la prima şarpantă solitară este de 80 cm. Şarpantele din etaj au câte trei subşarpante, iar cele solitare
câte 1-2 subşarpante; axul se suprimă deasupra ultimei şarpante.
Tehnica formării coroanei. Formarea coroanei se realizează în 4-5 ani. Normele şi principiile după
care se realizează, în primii 2 ani sunt cele meţionate la formarea piramidei etajate modificată iar în
următorii ani, cele prezentate la piramida neetajată modificată.
În anul III, primăvara se scurtează prelungirile şarpantelor la 60-80 cm, pentru proiectarea primelor
subşarpante. Axul pomului se taie la 80-90 cm pentru obţinerea primei şarpante solitare. În perioada de
vegetaţie se aleg pe ax 2 lăstari, unul care va continua creşterea acestuia, iar altul la 70-80 cm de la primul
etaj, care va constitui prima şarpantă situată deasupra etajului. De asemeni, pe fiecare din ramurile etajate se
aleg 2 lăstari, unul de prelungire iar celălalt cu poziţie laterală, pentru formarea primei subşarpante.
În anul IV se efectuează scurtarea axului la 40-50 cm pentru proiectarea celei de a doua şarpantă
solitară. Prelungirea anuală a ramurilor din etaj se face prin tăierea la 60-70 cm şi vizează obţinerea celei de
a doua subşarpante.
În primăvara anului V de la plantare, se alege cea de a treia şarpantă solitară pe ax cât şi subşarpantele
ramurilor din etaj. Axul se scurtează la 40-50 cm pentru formarea unei noi şarpante solitare. Vara (iunie), se
alege pe ax un lăstar ce va constitui ultima şarpantă. Lăstarii care cresc cu poziţie verticală şi îndesesc
coroana se elimină.
Axul se suprimă în anul următor, după consolidarea celei de a treia şarpante solitare, limitându-se
astfel înălţimea pomului.

Fig. 2. Schema piramidei neetajate: Fig. 3. Schema piramidei mixte:

a-trunchi; b-distanţa dintre şarpante pe ax a-trunchi; b-distanţa între ramurile etajului
c-distanţa dintre şarpantele solitare

Tufa
Se pretează în special pentru speciile alun, gutui, corn şi vişin şi numai în cazuri rare pentru cireş şi
piersic.
Caracteristici. Trunchiul-25-30 cm; 5-8 şarpante foarte apropiate una de alta; înălţimea totală a
pomului este de 3-4 m; şarpantele se ramifică în subşarpante pe care se inseră microstructura roditoare. De
regulă, această coroană se îndeseşte puternic cu consecinţe negative asupra fructificării şi calităţii fructelor.

3
 FORMELE DE COROANĂ VAS
Coroanele în formă de vas nu au ax central şi pot fi globuloase sau aplatizate. Ele permit buna
iluminare a coroanei şi se folosesc pentru speciile pretenţioase la lumină.
După caractristicile bioconstructive, coroanele vas pot fi: vas clasic, vas ameliorat, vas întârziat şi vas
aplatizat.
Vasul clasic
Se utilizează pentru speciile pretenţioase faţă de lumină şi cu tendinţă naturală de a forma ax de
vigoare scăzută: cais, piersic, prun.
Caracteristici. Trunchi de 60-80 cm; înălţime totală 2,5-3 m; coroana are 3-5 şarpante ramificate prin
bifurcare; axul se suprimă deasupra ultimei şarpante.

Vasul ameliorat
Se utilizează pentru specii şi soiuri de vigoare mică sau mijlocie: piersic, prun, cais (fig. 4).
Caracteristici: Trunchi de 60 cm; înălţimea totală a pomului 2,5-3 m; coroana are un singur etaj format din
trei şarpante distanţate la 12-15 cm, şi sub un unghi de 50-60°; şarpantele poartă ramificaţii de ordinul II
dispuse bilateral altern-extern.
Tehnica formării coroanei. Ca material săditor se pot folosi pomi sub formă de vargă sau pomi cu coroana
formată din ramuri anticipate.
După plantare, vergile se scurtează la 80-100 cm. În timpul perioadei de vegetaţie, în luna mai, se aleg
3 lăstari care vor forma viitoarele şarpante. Aceştia trebuie să fie distanţaţi pe ax la 12-15 cm unul de altul şi
să aibă unghiul de divergenţă de 120o. Ceilalţi lăstari se suprimă.
La pomii cu coroana formată din lăstarii anticipaţi, primăvara se aleg 3 ramuri distanţate pe ax la 12-15 cm şi
repartizate uniform în jurul trunchiului. Se elimină la inel celelalte ramuri. Cele 3 ramuri alese se scurtează la lungimea
de 30-40 cm, deasupra unui mugur orientat spre exteriorul şi situat în acelaşi plan orizontal.
În anul II şi următorii (III-V), primăvara se aleg ramurile de prelungire a şarpantelor şi câte o ramură
laterală pentru formarea subşarpantelor. Acestea vor fi inserate pe şarpante după sistemul bilateral-altern-
extern şi distanţate la 40-60 cm. Ramificaţiile viguroase, concurente se elimină de la inel.
Se scurtează şarpantele, în acelaşi plan orizontal, la nivelul unui mugur cu poziţie exterioară, la lungimea de 70-100
cm de la locul de inserţie. Subşarpantele se subordonează cu 20-25 cm, atât intre ele cât şi faţă de şarpantele pe care sunt
situate.
În următorii ani se scurtează ramurile de prelungire ale şarpantelor la 60-80 cm şi se formează noi
subşarpante ce se vor subordona în plan vertical.
De remarcat că, datorită vigorii mari de creştere a pomilor în primii ani după plantare, ramurile de
shelet se taie la lungimi mai mari, până în anul 4-5, după care se scurtează mai puternic.

Fig. 4. Vasul ameliorat a -trunchi, b- distanţa dintre şarpante

Vasul aplatizat
Prezintă avantajele palmetei şi ale vasului.
Caracteristici: Trunchi de 40-60 cm; înălţimea totală a pomului de 2,5-3 m; coroana este alcătuită din 3-4 şarpante
distanţate la 25-30 cm. Prima şarpantă se orientează pe direcţia rândului, iar următoarele două se dirijează opus, puţin
oblic faţă de rând. Ultima şarpantă, în caz că există, se suprapune pe direcţia primei. Şarpantele sunt dirijate sub
unghiuri de 45-50° faţă de verticală. Se pretează pentru speciile prun, cireş, vişin, nuc, măr şi păr.

4
 Vasul întârziat (piramida întreruptă).
Se recomandă pentru plantaţii clasice la speciile măr, păr, prun şi cais, soiuri viguroase altoite pe portaltoi
viguroşi.
Caracteristici. Trunchi de 60 cm; înălţimea totală a pomului 2,5-4 m; coroana are 4-5 şarpante
distanţate la 25-35 cm, inserate în spirală pe un ax de 60-90 cm.

FORMELE DE COROANĂ DE TIP PALMETĂ

Palmeta etajată cu braţe oblice

Se utilizează pentru plantaţiile intensive de măr, păr, piersic, prun , cais şi vişin.
Caracteristici. Trunchi de 50-60 cm sau 30-40 cm (la piersic); ax central pe care sunt inserate trei
etaje distanţate la 60-120 cm; fiecare etaj are câte două şarpante distanţate la 8-12 cm, înclinate la 45-60o
funcţie de vigoarea speciei sau soiului. La piersic, pe şarpantele primului etaj există câte două subşarpante
distanţate la 20 cm una de alta, iar la celelalte specii câte patru subşarpante distanţate la 50 cm şi conduse
orizontal la bază şi uşor ascendent la vârf. Înălţimea totală a gardului fructifer este de 3-4 m, grosimea de
1,5-2 m la bază şi 1,25-1,50 m la vârf (figura 5.).
Tehnica formării coroanei. Formarea coroanei durează 4-5 ani şi se realizează prin tăieri efectuate în
perioada de repaus, completată cu lucrări în verde.
În anul I, pomii sub formă de vargă, se scurtează primăvara devreme, la 60-80 cm de la nivelul
solului. Ramurile anticipate de pe trunchi se elimină la inel, iar cele din zona coroanei se scurtează la 2-3
muguri.
Primăvara, când lăstarii au 4-5 cm, se suprimă cei apăruţi pe trunchi (50-70 cm) şi încă 2-3 situaţi sub
lăstarul de prelungire a axului. Când lăstarii au 20-25 cm, se aleg doi care vor forma primul etaj de ramuri şi
unul care va prelungi axul. Distanţa dintre lăstari, cât şi poziţia lor pe vargă va fi cea precizată la
caracterizarea formei de coroană. Pentru speciile drupacee, care au lăstari fragili, se reţine un lăstar în plus
(de rezervă), amplasat spre interiorul rândului. Pe o porţiune de 10 cm, în jurul punctelor de inserţie a
lăstarilor aleşi, se înlătură toţi ceilalţi lăstari.
În perioada de vegetaţie se echilibrează creşterea lăstarilor, prin dresare sau palisare. La piersic, se vor
palisa în septembrie cele două şarpante din etajul I sub un unghi de inserţie de 45-55o.
În anul II, primăvara, se scurtează axul pomului la 70-130 cm, în funcţie de vigoarea soiului şi a
portaltoiului, pentru proiectarea etajului II. Se palisează şarpantele etajului I în poziţie definitivă, la 45-55o.
În cazul că o şarpantă este mai slab dezvoltată se va dresa prin aducerea temporară spre verticală sau se va
face o crestătură pe ax, deasupra acesteia, pentru stimularea creşterii.
În timpul vegetaţiei, când lăstarii au 3-5 cm, se elimină cei situaţi pe partea superioară a şarpantelor
din etajul I. Se înlătură 2-3 lăstari subterminali, care concurează lăstarii de prelungire a şarpantelor şi a
axului, pentru favorizarea acestora în creştere.
A doua intervenţie se face când lăstarii au 25-30 cm şi constă în alegerea lăstarilor care vor forma
primele subşarpante din etajul I, cât şi lăstarii care vor forma primele subşarpante din etajul II, cât şi a celui
de prelungire a axului.
Se vor alege lăstarii de prelungire a şarpantelor din etajul I, cât şi lăstarii care vor forma primele
subşarpante (la 50-60 cm de punctul de inserţie). Se elimină lăstarii situaţi pe partea superioară a şarpantelor
(cei prea viguroşi), iar ceilalţi se palisează la orizontală.
În anul III, primăvara devreme se palisează şarpantele, subşarpantele şi axul prin legare pe spalier. Se
scurtează axul la 70-130 cm, faţă de nivelul etajului II, în vederea proiectării etajului superior.
Se efectuează lucrări în verde după aceleaşi principii aplicate în anul II. Când lăstarii au 20-30 cm se
aleg lăstari de prelungire a şarpantelor, subşarpantelor şi axului, cei care vor alcătui etajul III, cât şi lăstarii
necesari pentru noile subşarpante.
Ramurile care vor forma semischeletul se înclină la un unghi de 60-80o, faţă de verticală.
Ramurile cu poziţie verticală şi viguroase se torsionează sau se frâng, în vederea favorizării apariţiei
ramurilor de rod.
Toamna, lăstarii lăsaţi pentru formarea etajului III se palisează la un unghi de 55-60o faţă de verticală.
În anul IV se formează şarpantele etajului IV, iar la cele inferioare se mai asigură câte o subşarpantă.
În timpul vegetaţiei se execută aceleaşi lucrări în verde ca în anul II şi III.
În anul V se suprimă axul deasupra etajului IV, pentru limitarea înălţimii coroanei.
Formarea palmetei etajate cu braţe oblice, în condiţiile de creştere corespunzătoare, se încheie în anul
IV la sâmburoase şi în anul V la seminţoase.
Pentru reuşita formării palmetei etajate cu braţe oblice se impun următoarele precizări:
5
 - unghiul de ramificare a şarpantelor creşte de la etajele inferioare spre cele superioare cu 5 o pentru
fiecare etaj.
- tăierile din periada de repaus trebuie completate cu lucrări în verde care se execută în două etape.
Prima etapă, când lăstarii au 3-5 cm, se înlătură toţi cei crescuţi pe partea superioară a şarpantelor şi
subşarpantelor cât şi 2-3 lăstari aflaţi sub lăstarii de prelungire a ramurilor de schelet.
A 2a etapă se efectuează când lăstarii au 25-30 cm şi constă în:
- se alege în fiecare an câte un lăstar pentru continuarea creşterii axului şi doi lăstari pentru formarea
unui nou etaj. Aceştia se vor echilibra în creştere, prin palisare sau dresare.
- se răresc la 20 cm lăstarii crescuţi între etaje, păstrându-se numai cei de vigoare mijlocie şi
orientaţi pe direcţia rândului
- se aleg lăstarii de prelungire a tuturor şarpantelor şi subşarpantelor
- pe fiecare şarpantă, anual se va alege un lăstar pentru formarea unei noi subşarpante. Ei vor fi
plasaţi pe partea opusă subşarpantei anterioare şi la distanţa de 40-60 cm de aceasta.

Fig. 5. Palmeta etajată cu braţe oblice

a-trunchi; b-distanţa dintr şarpantele din etaj; c-distanţa dintre etaje.

Palmeta neetajată cu braţe oblice

Se utilizează la pomi cu vigoare mijlocie sau mică.
Caracteristici: Trunchiul de 30-50 cm; înălţimea totală 2,5-3 m; ax central cu 8 -10 şarpante
neramificate, dispuse altern pe direcţia rândului, la 30-40 cm una de alta şi o înclinare de 50-55° faţă de
verticală. Pe şarpante sunt prinse direct ramuri de semischelet şi de rod. Grosimea medie a gardului fructifer
este de 1,25-1,50 m. (figura 6.).
Tehnica formării coroanei. Primăvara devreme, se scurtează varga la 60-90 cm deasupra solului.
Dacă pe vargă se află ramuri anticipate, acestea se taie sever, la 2-3 muguri.
În perioada de vegetaţie se fac două intervenţii. La prima, se înlătură lăstarii pe o porţiune de 30-40
cm de la sol şi 1-3 lăstari subterminali care concurează lăstarul de prelungire a axului. A 2a lucrare în verde
se efectuează când lăastarii au lungimea de 20-30 cm şi constă în alegerea lăstarului de prelungire a axului şi
a celor doi care vor forma primele şarpante, orientate pe direcţia rândului şi distanţate la 30 cm. Restul
lăstarilor din zona de formare a coroanei şi de pe trunchi se suprimă.
În următorii ani (II-V), se formează pe ax încă 6-8 şarpante. În acest scop, primăvara, înainte de
pornirea în vegetaţie, se scurtează în fiecare an axul la 50-70 cm deasupra ultimei şarpante formate în anul
precedent. În timpul vegetaţiei, se vor alege lăstarii de prelungire a şarpantelor existente şi cei care vor
forma noile şarpante şi axul.
După formarea celei de a 8-a şarpantă, axul se suprimă pentru limitarea înălţimii pomului.

6
 Fig. 6. Palmeta neetajata cu braţe oblice:
a-trunchi; b-distanţa dintre şarpantele opuse; c-distanţa dintre două
şarpantede pe aceeaşi parte a axului

Palmeta simplă
Se utilizează în culturi intensive, în principal la piersic. Nu necesită sistem de susţinere.
Caracteristici: Trunchi de 60 cm; înălţime totală 2,5-3,5 m; macrostructura este formată dintr-un ax şi
două şarpante bazale conduse pe direcţia rândului şi înclinate la 45-55o. Pe această structură se prind
ramurile de semischelet şi de rod.
Tehnica formării coroanei. În anul I, se scurtează varga la 60-70 cm înălţime. În perioada de
vegetaţie, când lăstarii au lungimea de 20-25 cm se alege unul pentru formarea axului şi 2 pentru şarpante
(distanţaţi la 8-12 cm unul de altul şi pe direcţia rândului). Restul lăstarilor se elimină de la inel.
În timpul vegetaţiei se intervine pentru echilibrarea creşterii lăstarilor. Spre sfârşitul perioadei se
vegetaţie (sept) se palisează cele douî şarpante la 50-60o faţă de ax. Axul se va dirija vertical, legându-se de
un tutor sau şipcă.
În anul II şi următorii (III-IV) se aleg lăstarii de prelungire a şarpantelor şi a axului, se dirijează
pentru echilibrarea creşterii şi se palisează în poziţie definitivă spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. Lăstarii
mai viguroşi, formaţi pe şarpante, se înclină spre orizontală.
Se va avea în vedere ca pe ax şi şarpante să se formeze ramuri de semischelet uniform repartizate (la
20-25 cm). Acestea, după 2-3 ani de rodire, se înlocuiesc cu altele tinere, formate direct pe şarpante.

Palmeta liber-aplatizată
Nu necesită sistem de susţinere. Aplatizarea se realizează din tăieri.
Caracteristici: Trunchi de 40-50 cm; ax şi 9-10 şarpante solitare sau etajate natural orientate pe
direcţia rândului.

7
 COROANE CU VOLUM MIC

Fusul tufă ameliorat (Spindle Bush)

Este utilizat pentru plantaţii intensive la speciile măr şi păr altoite pe portaltoi de vigoare slabă.
Caracteristici. Trunchi de 60 cm, înălţimea totală de 2,5-3,5 m; coroana are 10-16 ramuri principale,
care au mai multe ramificaţii de schelet; ramurile principale sunt inserate la 10-30 cm distanţă unele de
altele, în spirală şi conduse oblic la 65-70°. Baza coroanei are un diametru de 1,8-2 m.

Fusul subţire (Slender Spindle)

Se utilizează pentru plantaţiile superintensive, pentru pomii de vigoare mică şi mijlocie.
Caracteristici. Axul este condus în zig-zag, obţinut prin transferul său anual pe o ramură laterală;
trunchiul are 40 cm; înălţimea totală 2,5-3 m. Pe ax sunt inserate 4-5 şarpante la bază şi 15-20 ramuri de
semischelet către partea mediană şi la vârf. Acestea se înlocuiesc după 3-4 ani de fructificare. Coroana are la
bază diametrul de 0,9-1,4 m, iar la vârf de 0,4-0,6 m. (figura 7.)
Tehnica formării coroanei. Primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie, varga se scurtează la 70-80
cm. Dacă prezintă ramuri anticipate, acestea se taie de la inel, pe porţiunea rezervată trunchiului, iar în zona
de proiectare a coroanei, se scurtează la 3-5 muguri.
În perioada de vegetaţie, când lăstarii au 20-25 cm lungime, se aleg 3-4 lăstari distanţaţi pe ax la 15-
20 cm. Aceştia vor constitui etajul bazal al coroanei. De asemeni, se alege un lăstar care va prelungi axul şi
se va palisa în poziţie verticală. Lăstarii de la baza coroanei se aduc cu ajutorul agrafelor de sârmă sau prin
palisare cu sfoară, la unghiuri de 60-90o faţă de ax. Restul lăstarilor se ciupesc sau dacă sunt prea viguroşi se
suprimă.
În anul al II-lea, înainte de pornirea pomilor în vegetaţie se suprimă săgeata, tăindu-se axul la 60-80
cm deasupra unei creşteri subterminale (transferarea creşterii axului pe laterală). Toate celelalte ramuri se
lasă intregi.
În cursul perioadei de vegetaţie se recomandă temperarea creşterii lăstarilor din partea superioară a
coroanei, prin înclinare şi prindere cu agrafe sau prin ciupiri repetate, după ce depăşesc lungimea de 20-25
cm.
La măr, soiurile precoce încep să fructifice, fapt ce temperează creşterea pomilor.
În anul III şi IV tăierea se reduce la substituirea săgeţii, prin transferare, în scopul diminuării vigorii
pomului, a temperării creşterilor din zona terminală şi a favorizării lăstarilor laterali şi din zona bazală. După
4 ani, coroana se consideră formată.
Începând din anul V, pomii ajung la parametrii caracteristici formei de coroană şi începe tăierea de
întreţinere a coroanei care constă în reînnoirea periodică a semischeletului, epuizat datorită rodirii,
suprimarea ramurilor laterale care îndesesc coroana, scurtarea ramurilor atârnânde, normarea producţiei de
fructe prin intervenţii aplicate atât pe ramurile de semischelet cât şi pe cele de rod, îmbătrânite. O atenţie
deosebităse acordă eliminării ramurilor anuale viguroase situate spre vârful axului.
Prin lucrările de formare şi întreţinere a coroanei se urmăreşte obţinerea unor garduri fructifere cu
grosimea de 1-1,2 m, înălţimea de 2,5-3 m, iar zona fructiferă să înceapă de la 25-30 cm de la nivelul
solului, realizându-se astfel, un volum de 10 000-14 000 mc/ha coroană productivă.

8
 Fig. 7. Fusul subţire

Tufa-vas
Este o coroană globuloasă fără ax, creată la Universitatea Agronomică Bucureşti, de către . N. Cepoiu,
şi este destinată soiurilor de vişin, care fructifică în special, pe ramuri plete.
Caracteristici: Trunchi de 10-20 cm; 5-6 şarpante, fiecare cu câte 7-8 ramuri de semischelet, dispuse
altern la 20-25 cm, care se reduc la 40-50 cm, pentru stimularea mugurilor dorminzi şi formarea de noi plete
roditoare. Prin ciupirea lăstarilor la 10 -15 cm se obţin ramuri bifuncţionale (cu plete anticipate şi pinteni),
care măresc volumul util al coroanei. Înălţimea totală a pomului este de 1,6-1,8 m şi diametrul coroanei de
2-2,5 m.

Palmeta de Fălticeni
A fost concepută în anul 1990 la S.C.P.P. Fălticeni şi reprezintă un "hibrid" între palmeta italiană cu
braţe oblice şi palmeta Haag (fig. 8.)
Pomul condus sub această formă de coroană are un trunchi de 70 cm şi un ax pe care sunt inserate 4
etaje la distanţa de 60 cm unul de altul, cu şarpantele înclinate sub un unghi de 75-80° faţă de verticală.
Între etaje pe ax se lasă 2 -3 ramuri de garnisire, care se conduc în poziţie suborizontală, pentru a nu
concura în creştere şarpantele din etaje.
Palmeta atinge o înălţime de cca. 2,70 m şi o grosime (privită pe rândul de pomi) de cca. 1,2 m.
Realizarea palmetei "de Fălticeni" presupune instalarea unui sistem de susţinere, cu spalier, pe care se
fixează trei sârme, la distanţă de 80 cm una de alta.
Această formă de coroană se realizează uşor în 3-4 ani prin tăieri în verde şi uscat.
Prezintă avantajul unei bune consolidări a şarpantelor din etaje, cât şi crearea unui regim optim al
luminii în coroana pomului, ceea ce conferă, obţinerea unei producţii de fructe de foarte bună calitate.
Palmeta de Fălticeni se realizează foarte bine la distanţe de plantare de 4/2 m ; 4/2,5 m şi 4/3 m cu
portaltoii: M9, M26, M27 şi MM106 la toate soiurile de măr existente la ora actuală în sortimentul din zona
de nord a Moldovei.

9
 Fig. 8. Palmeta de Fălticeni

Cordonul tufă
Este o coroană cu volum redus care se utilizează pentru plantaţii superintensive (3 x 1 m).
Caracteristici: Scheletul este alcătuit dintr-un trunchi de 30 cm şi două şarpante orizontalizate, pe
care se inseră 3 -4 ramuri de semischelet în vârstă de 3-5 ani şi alte 3-4 ramuri de rod de 1-2 ani. Înălţimea
totală a pomului este de 2-2,5 m şi lăţimea de 1 m.

Cordonul vertical
Se utilizează pentru plantaţii superintensive şi pentru culturi ornamentale de măr şi păr.
Caracteristici: Trunchi de 40 cm; înălţimea totală a pomului de 2-2,5 m; ax vertical garnisit cu ramuri
de semischelet şi de rod. (Figura 9).
Tehnica formării coroanei. La plantare, varga se scurtează la 70 – 80 cm de la nivelul solului. Primii
40 cm de la sol reprezintă trunchiul, pe care nu se lasă nici o ramură. În anul lantării nu se fac operaţii în
verde, pomii crescând liber (natural). În primăvara anului al doilea, prelungirea anuală a axului se scurtează
la 60 – 80 cm. Dacă această porţiune este bine garnisită cu ramuri anticipate şi nu are o lungime mai mare de
80 – 85 cm se lasă întreagă. Scurtarea prelungirii axului se repetă şi în următorii 2 ani, cu scopul de a slăbi
creşterea pomului în înălţime şi de a menţine tulpina (axul vertical) bine garnisită cu ramuri de rod. Dacă
prelungirea tulpinii este prea viguroasă, se recurge la transferul axului pe o ramură laterală, ca la fusul
subţire. Înălţimea pomilor se limitează la 2,5 – 3 m. Distanţele de plantare sunt de 2,5-3 m între rânduri şi
0,6 – 0,8 m între pomi pe rând .
Cordonul vertical se recomandă la soiurile de măr şi păr de tip spur, precum şi la piersic. Datorită
precocităţii accentuate, tipurile spur de măr şi păr formează ţepuşe în anul plantării, direct pe axul principal
al tulpinii. Pe aceste ţepuşe, în anul următor se obţin primele fructe şi burse, pe care se formează noi burse.
Ca atare, de-a lungul axului, de regulă, nu se formează lăstari viguroşi. Dacă totuşi aceştia apar, ei se
apleacă cu ajutorul agrafelor, pentru a le încetini creşterea şi a le grăbi fructificarea.
Cordonul vertical se deosebeşte de fusul subţire prin următoarele:
- coroana are formă cilindrică, nu fusiformă.
- axul principal al tulpinii nu este cotit, ci drept.
- în coroană nu se lasă nici o ramură principală de schelet (permanentă), pe când la fusul subţire se pot
lăsa ramuri de schelet spre baza coroanei.
- coroanele fiind mai înguste, pomii necesită distanţe de plantare mai mici decât la fusul subţire.

10
Fig. 9. Cordonul vertical

Palmeta de Fălticeni

11