Sistemul informațional al analizei economice

Pornind de la înţelegerea analizei ca metodă a cunoaşterii se poate deduce că

analiza economico-financiară reprezintă un instrument eficient de diagnoză şi
reglare a activităţii întreprinderii. Aceasta presupune cunoaşterea modului în care
funcţionează întreprinderea ca sistem şi stabilirea pe această bază a direcţiilor de
acţiune asupra acestuia în sensul reglării şi determinării schimbărilor de stare, în
concordanţă cu obiectivele parametrizate în timp şi spaţiu. Toate acestea reclamă
existenţa unui sistem de informaţii care să reflecte complex stările funcţionale ale
sistemului şi să permită pe această bază decidenţilor cunoaşterea şi implicit
asigurarea condiţiilor de acţiune. Informaţia economică reprezintă una din formele
de bază ale informaţiei în general, iar pentru analiza economico-financiară
constituie materia primă de bază deoarece analiza 25 se bazează pe informaţii şi
furnizează la rândul ei informaţiile necesare procesului managerial.
Cele două mari categorii de surse în baza cărora se formează informaţia economică
la nivelul întreprinderii sunt:
a) Sursele interne, reprezentând informaţiile generate de procesele interne de
combinare şi utilizare a factorilor producţiei. Informaţiile interne reflectă
funcţiunea propriu-zisă a sistemului, stările acestuia în anumite momente, inclusiv
ca stări probabile (prognozate sau programate). Principalele informaţii interne de
natură financiară sunt furnizate de documentele de sinteză: bilanţul contabil, contul
de profit şi pierdere şi anexele la bilanţ. Toate celelalte categorii de informaţii
privind producţia, distribuţia, calitatea, cantitatea, costurile, utilizarea factorilor de
producţie etc. sunt constituite în blocul informaţional intern al întreprinderii. În
cadrul acestui bloc, informaţiile pot fi grupate pe baza criteriului funcţional în: -
informaţia care reflectă performanţele economico-financiare, ca efect al exercitării
atribuţiilor manageriale; - informaţia care reflectă stările de fapt ale performanţelor
menţionate; - informaţia normativă care reglementează diferite procese sub formă
de norme, reguli etc.; - informaţia de evaluare a elementelor patrimoniale.
b) Sursele exterioare întreprinderii ca sistem, care includ informaţiile privind
conjunctura pieţei interne şi internaţionale, performanţele concurenţei, progresul
tehnic în respectiva ramură de activitate etc. Informaţiile externe servesc
întreprinderii în ceea ce priveşte orientarea activităţii acesteia şi în dimensionarea
obiectivelor într-un anumit context concurenţial.
Aceste informaţii pot fi structurate astfel:
- după natura lor, distingem următoarele categorii de informaţii: ştiinţifice,
tehnologice şi tehnice; economice şi financiare; juridice; politice; de marketing;
sociale şi sociologice etc.;
- după legalitatea lor1), distingem informaţii legale (care pot fi deschise şi
respectiv închise) şi informaţii nelegale. Specialiştii apreciază că aproape 90% din
informaţii sunt informaţii legale, iar dintre acestea, 70% sunt informaţii deschise.
Din categoria informaţiilor deschise fac parte cele furnizate de: reviste, cotidiene,
magazine, periodice; colocvii, conferinţe, congrese; saloane, expoziţii, târguri;
centre de documentare; brevete de invenţie; organisme furnizoare de documente de
sinteză. Informaţiile închise sunt cele obţinute prin: vizite, întâlniri, relaţii cu
clienţii, furnizorii şi concurenţii; cumpărarea şi analiza de eşantioane; reţeaua
proprie a întreprinderii. Pentru ca informaţia să fie valorificată eficient în procesul
managerial, ea trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
- utilitatea informaţiei se verifică prin modul în care aceasta serveşte conducerii în
procesul de cunoaştere şi reglare a funcţiunii sistemelor;
- exactitatea informaţiilor reprezintă cerinţa de bază privind reflectarea obiectivă şi
corectă a fenomenului analizat;
- profunzimea informaţiei presupune reflectarea complexă a relaţiilor cauză-efect
în contextul analizei fenomenelor economice contribuind astfel la creşterea
capacităţii de cunoaştere în procesul de analiză şi de diagnostic şi implicit pe
această bază la fundamentarea şi eficienţa deciziilor
; - vârsta (vechimea) informaţiei condiţionează operativitatea şi calitatea deciziei
(pentru a acţiona operativ în vederea reglării funcţiunii sistemului este necesară,
uneori, o informaţie zilnică, ca de exemplu, derularea contractelor pe pieţe şi pe
clienţi);
- valoarea informaţiei se atestă prin crearea condiţiilor pentru managementul
întreprinderii de a lua cele mai eficiente decizii privind funcţionarea sistemului
(obiectului) condus;
- costul informaţiei, reprezintă elementul în funcţie de care se stabileşte limita de
eficienţă a informaţiei (exceptând informaţiile obligatorii solicitate pentru a
satisface cerinţele fiscalităţii, organizarea celorlalte categorii de informaţii rămâne
la latitudinea întreprinderii).

Etapele de organizare a analizei

Sunt propuse următoarele etape de efectuare a analizei activităţii economico-
financiară a unei entităţi comerciale:
1) Cercetarea activităţii curente a entităţii comerciale (analiza curentă);
2) Planificarea activităţii economico-financiară a entităţilor comerciale (analiza
previzională).
Analiza curentă a entităţii comerciale se referă la analiza situaţiei fenomenelor care
au evaluat şi au înregistrat o anumită configuraţie exactă în trecut sau în prezent.
Această formă de analiză este, în esenţă, o analiză de diagnosticare, prin care se
cercetează rezultatele entităţii comerciale, se evidenţiază în principal rezultatele
obţinute conform obiectivelor trasate în programul de activitate sau în dinamică.
De asemenea se remarcă factorii care au influenţat pozitiv sau negativ nivelul
acestora, precum şi rezervele potenţiale nevalorificate.
Analiza previzională - denumită şi analiza prospectivă sau analiza de prognoză -
are ca scop estimarea evoluţiei de perspectivă a unui fenomen economico-financiar
folosind metode de cercetare previzională sau de prognoză, precum şi metode de
simulare a rezultatelor economicofinanciare în variante de condiţii posibile.
Analiza previzională are o importanţă deosebită pentru fundamentarea programelor
de consolidare şi de dezvoltare economică.
În timp ce analiza curentă se bazează pe informaţia cuprinsă în rapoartele
financiare, analiza previzională este axată pe rezultatele obţinute din analiza
curentă, adică pe indicatorii financiari determinaţi înaintea perioadei de prognoză.
Prin urmare, de evaluarea obiectivă a analizei curente depinde calitatea şi eficienţa
prognozării activităţii entităţii comerciale pe viitor.
În urma analizei activităţii economico-financiare a entităţii comerciale, analiştii se
confruntă cu problema alegerii indicatorilor ce vor fi cercetaţi şi a procedeelor
metodice ce vor fi utilizate pentru calculul factorial. Un procedeu metodic, eficient
şi logic, trebuie să deruleze după următoarea schemă de mai jos:
1) Stabilirea scopului şi a sarcinilor concrete de analiză;
2) Determinarea perioadei de cercetare;
3) Utilizarea metodelor analizei eficiente;
4) Formularea concluziilor pertinente şi avansarea unor propuneri eficiente pentru
dezvoltarea entităţii pe viitor