LICEUL TEHNOLOGIC „IOAN BOJOR”

POSTLICEALĂ PROTECȚIA PLANTELOR

ANUL I

MIJLOACE DE COMUNICARE - INTERNETUL

= REFERAT =

Disciplina: Comunicare profesională

Profesor: Pap Anamaria
Elev: Man Marius-Ioan
CUPRINS
1. INTRODUCERE ......................................................................................................................................................................... 2
2. MIJLOACE DE COMUNICARE .............................................................................................................................................. 3
2.1 Mass-media ................................................................................................................................................................. 4
2.2 Mijloace de comunicare orală.............................................................................................................................. 4
2.3 Mijloace de comunicare scrisă ............................................................................................................................ 5
2.4 Mijloace de comunicare vizuală ......................................................................................................................... 5
2.5 Mijloace de comunicare audiovizuală .............................................................................................................. 6
2.6 Internetul ..................................................................................................................................................................... 7
3. INTERNETUL ............................................................................................................................................................................ 7
3.1 Utilizare ........................................................................................................................................................................ 8
3.2 Caracteristici tehnice .............................................................................................................................................. 8
3.3 Accesul la internet.................................................................................................................................................... 9
3.3.1 Acces prin linie de telefonie fixă ........................................................................................................................ 9
3.3.2 Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă de telefonie sau de ADSL..... 10
3.3.3 Acces printr-un controler de comunicații dedicat ................................................................................... 10
3.3.4 Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM) ........................................................................... 10
3.3.5 Acces prin rețeaua de cablu de TV ................................................................................................................. 10
3.3.6 Acces prin satelit.................................................................................................................................................... 10
3.4 Istoric ......................................................................................................................................................................... 10
3.5 Utilizarea internetului in lume......................................................................................................................... 11
3.6 Aplicatii internet .................................................................................................................................................... 13
3.7 Divertisment pe Internet.................................................................................................................................... 13
3.8 Marketing și afaceri prin Internet .................................................................................................................. 13
3.9 Aspecte sociale ....................................................................................................................................................... 13
3.9.1 Pericolele Internetului ........................................................................................................................................ 13
3.9.2 Cenzura în Internet ............................................................................................................................................... 14
3.9.3 Găzduire web .......................................................................................................................................................... 14
3.9.4 Votare prin Internet ............................................................................................................................................. 14
3.9.5 Web 2.0 ...................................................................................................................................................................... 14
3.9.6 Web 3.0 ...................................................................................................................................................................... 14
3.10 Intranet și extranet ............................................................................................................................................... 14
3.10.1 Caracteristici ........................................................................................................................................................... 15
3.10.2 Avantaje..................................................................................................................................................................... 15
3.10.3 Software .................................................................................................................................................................... 15
4. CONCLUZII .............................................................................................................................................................................. 15
5. BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................................................... 17

1
 1. INTRODUCERE

În fiecare zi, în fiecare moment, ființele comunica între ele, adică fac schimb de informații. Pentru
aceasta, oamenii folosesc diferite mijloace, unele dintre ele numite “mijloace de comunicare in masa” sau
“mass-media”.
Comunicarea face posibilă coexistenta oamenilor. Salutul sau un gest prietenesc sunt forme
simple de a stabili un contact cu ceilalți. Comunicarea directă intre oameni este realizată prin intermediul
cuvintelor sau a gesturilor. Dar, pentru a face un schimb de idei sau pentru a împărtăși cunoștințe cu
persoane aflate departe, e nevoie de mijloacele cu ajutorul cărora sa se transmită informațiile la distanță:
acestea sunt mijloacele de comunicare in masă (mass-media).
Comunicarea, informarea și mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acești termeni au
sensuri diferite in funcție de domeniile care au drept scop comunicarea informației. Pentru ziarist,
informația este expunerea unor fapte la care a asistat sau pe care le-a putut verifica. Pentru el, o
informație buna trebuie sa fie adevărată, nouă, inedită și surprinzătoare. Mijloacele de comunicare sunt
diferitele suporturi pe care ziariștii le folosesc ca sa transmită informația (ziare, radio, televiziune etc.).
Pentru inginerul din domeniul telecomunicațiilor, informația este un semnal transmis unui destinatar
prin mijloace tehnice. Inginerul numește comunicare totalitatea operațiilor de prelucrare, de transmitere
și recepționare a mesajului. Pentru cei din domeniul publicității, comunicarea are drept scop cucerirea și
influențarea consumatorului prin mesaje atrăgătoare. În funcție de clientul care trebuie convins, sunt
folosite diferite mijloace de comunicare. Pentru specialiștii din științele umane, comunicarea este un
mijloc folosit de oameni pentru a stabili contacte intre ei, pentru a crea și întreține legături intre membrii
unui grup. Mass-media extind aceste legături la întreaga societate, iar telecomunicațiile sunt un mijloc de
coexistența la distanță.
Este greu sa comunicăm marelui public anumite evenimente, de exemplu descoperirea unei noi
molecule chimice. De aceea, este nevoie ca anumite persoane sa se ocupe de prelucrarea acestor
informații, astfel încât un număr cât mai mare de oameni sa poată afla. Acesta este rolul profesorilor și al
ziariștilor: ei prezintă informațiile și le structurează dând prioritate celor mai importante și mai
interesante, in funcție de publicul căruia i se adresează. Odată informația prelucrată, aceasta trebuie sa
fie difuzata publicului interesat. Distanța frânează considerabil comunicarea. De aceea, de-a lungul
secolelor, oamenii au inventat diferite moduri de a transmite informațiile. Astfel, pentru a comunica, ei
pot vorbi (față în față, la telefon, la radio), scrie cârti sau articole în ziar, pot face fotografii, pot filma,
trimite scrisori prin poștă, prin fax, prin rețeaua Internet etc. diversitatea mijloacelor de comunicare face
posibilă exprimarea unor puncte de vedere diferite despre același eveniment.
Astăzi, putem transmite și primi informații imediat, oriunde în lume. Datorită acestei rapidități,
verificarea informațiilor devine din ce în ce mai dificilă, atât pentru ziariști, cât și pentru public.
Comunicarea este indispensabilă, dar trebuie să comparăm și sa privim cu un ochi critic toate informațiile
care ne parvin.

2
 2. MIJLOACE DE COMUNICARE

În opoziție cu alte păreri conform cărora dezvoltarea comunicării s-a realizat concomitent
cu evoluția societății, istoria omenirii se împarte în patru etape mari in funcție de evoluția
mijloacelor de comunicare. Această etapizare nu ține cont de impactul pe care l-au avut factorii
sociali si economici din societate.
Iată, cronologic, etapele descrise anterior:

• era tribalismului pre-alfabetic (cultura orala);

• era scrisului (Grecia Antica după Homer);
• era tiparului (1500-1900);
• era electronică (epoca modernă).

Dincolo de încercările de clasificare se află mijloacele de comunicare propriu-zise, care se

caracterizează prin capacitatea de a transmite simultan un pachet de informații, comunicarea
rapidă la distanță , diversitatea mare de servicii, asigurarea unui feed-back, comunicarea
operativă, comoditatea în exploatare, înregistrarea mesajelor, costuri mai mult sau mai puțin
scăzute în funcție de mijloace etc.
Mijloacele de comunicare sunt extrem de variate: dialogul sau comunicarea
interpersonală, memoriile, documentele, poșta clasica, poșta voice si poșta electronică, telefonul,
faxul, teletext-ul, telefax-ul, calculatorul, internetul, mass-media.
O scurtă cronologie a apariției mijloacelor tehnologice poate fi următoarea:

• telegraful optic: compus din turnuri așezate la o distanta de 6-8 km iar binoclul si
luneta ajutau la apropierea imaginii;
• telegraful electric: prima schiță a apărut in ,, Scots Magazine’’ in anul 1753, iar in 1774
a fost pusă în aplicare de Georges Louis Lesage
• telegrama electrică: 1884, Morse, care în România, a apărut in 1853, intre Iași-
Cernăuți - Viena.
• telefonul: 1876 - Graham Bell, în România, primul telefon a fost la Ministerul de
Interne, in anul 1883.
• telegraful fără fir: 1896, creat de Guglielmo.
• radioul: 1920 - G. Marconi, în Romania, primul post de radio a apărut in 1930, intitulat
,,Radio Băneasa’’.
• in 1927 a apărut primul televizor;
• in 1948 a apărut primul televizor in culori;
• in 1962 au apărut sateliții de telecomunicații cu ajutorul cărora s-au transmis jocurile
olimpice de la Tokio în Japonia, SUA si Ciudad de Mexico, din anul 1964;
• televizorul cu teletext;
• videotext-ul.

Progresul tehnic a permis dezvoltarea si îmbunătățirea continuă a mijloacelor, atât de

indispensabile în perioada actuală. Să nu uităm că totul a pornit de la zgomot, gest, cuvânt, care
treptat au contribuit la apariția scrisului, modalitate de comunicare care a constituit adevăratul
start a ceea ce se poate numi astăzi sistemul mijloacelor de comunicare de masă.
Mijloacele de comunicare sunt reprezentate de mijloacele tehnice sau fizice de
convertire a mesajului într-un semnal capabil să fie transmis printr-un canal. Ele pot fi grupate
în trei categorii:

3
 1. Mijloace de comunicare prezentaționale: vocea, fața, corpul.
2. Mijloace de comunicare reprezentaționale: cărți, picturi, scrieri, fotografii, reviste.
3. Mijloace de comunicare mecanice: telefonul, radioul, televiziunea, internetul.

2.1 Mass-media

Termenul mass-media, uneori formulat ca media, este o expresie din limba engleză care
a fost prelucrată și în limba română, având traducerea și semnificația „medii (de comunicare) de
masă”.
Clasificarea mijloacelor de comunicare în masă
1. După modul de vehiculare a informației:
➢ mijloace scrise: ziarele, revistele;
➢ mijloace audio-vizuale: radioul, televiziunea.
2. După gradul de noutate și de complexitate:
➢ mijloace tradiționale: ziarele, radioul;
➢ mijloace moderne: televiziunea, internetul, complexe multimedia.
Funcțiile mass-media
1. Funcția de a. Informații generale ne conectează la complexitatea fenomenelor din
informare societatea modernă.
b. Informațiile de prevenire e referă la starea vremii, prognozele
economico-financiare, informațiile vizând prevenirea unor boli,
incendii sau a unor accidente rutiere etc.
2. Funcția de Sunt prezentate realitățile înconjurătoare ordonat și coerent sub forma
interpretare editorialelor, comentariilor, cronicilor, pamfletelor.
3. Funcția de legătură Posibilitatea creată de canalele media ca mulțimi de oameni să fie
conectate în același timp la un eveniment care-i desparte în timp și
spațiu.
4. Funcția de Este privită de o parte a specialiștilor cu multă circumspecție deoarece
culturalizare se adresează tuturor celor conectați într-un tip de rețea; mass-media
dispun teoretic de totalitatea persoanelor de pe glob și, în consecință,
trebuie să apeleze la un mesaj exprimat prin intermediul unui limbaj
posibil de a fi înțeles de toată lumea.
5. Funcția de Are tendința de a ocupa prim-planul multora dintre ofertele mass-media,
divertisment deoarece prezintă avantajul scăderii prețurilor bunurilor culturale
difuzate prin mass-media.

2.2 Mijloace de comunicare orală

Dintre mijloacele de comunicare orală cel mai important este telefonul.

Într-o comunicare telefonică în cadrul unei instituții, trebuie să respectăm o serie de
reguli:
➢ răspundeți prompt, într-o manieră prietenoasă și profesională;
➢ vorbiți clar și rar, nu criticați și nu corectați;
➢ evitați cuvintele și formulările negative și prezentați clar și la obiect mesajul;
➢ zâmbiți, zâmbetul se aude...;
➢ convorbirea trebuie încheiată întotdeauna într-un climat amical, indiferent de rezultatul
ei;

4
 ➢ la preluarea unui mesaj telefonic solicitați: numele persoanei care a sunat, poziția
acestuia în cadrul firmei, numele firmei, numărul de telefon, localitatea. De asemenea,
este necesară și prezentarea noastră – nume și poziție în cadrul firmei.
Alte mijloace de comunicare orală: Whatsapp, Messenger, Skype, Teams, Meet.
2.3 Mijloace de comunicare scrisă

Scrisul este o modalitate eficientă prin care oamenii comunică. Comunicarea scrisă
reprezintă, alături de comunicarea verbală și cea nonverbală, un tip de comunicare folosit în
viața cotidiană. Putem comunica în scris prin intermediul mai multor mijloace.
Mijloace de comunicare scrisă: poșta, faxul, poșta electronică, internetul, telexul,
minitelul.
➢ Serviciul poștal este considerat învechit, fiind utilizat mai mult în furnizarea de servicii
(transportul de mărfuri, livrare de facturi).
➢ Minitelul funcționează în Franța din anii 80 și este primul videotext care permite
transmiterea electronică pe ecran a unor texte dialogate și a unor informații comerciale.
➢ Faxul este fotocopia la distanță trimisă prin rețeaua telefonică cu ajutorul unui terminal
de fax.
➢ Telexul este folosit în lumea întreagă și mai ales de către agențiile de presă; rețeaua telex
permite schimbul instantaneu sau indirect de documente.
➢ Poșta electronică (mesageria electronică) este cel mai frecvent sistem de comunicare
on-line, prin care se pot transmite mesaje electronice, numite e-mail, de la o persoană la
alta.
➢ Internetul este cel mai important mijloc de comunicare pe care l-a cunoscut omenirea.
Putem spune că accesul la internet va fi obligatoriu pentru oricine dorește să aibă contact
cu societatea în care trăiește.

2.4 Mijloace de comunicare vizuală

Comunicarea prin imagine se realizează cu ajutorul diverselor mijloace de comunicare,

cum ar fi: planșe, pliante, cataloage, reviste, ziare, videoproiector, diapozitive, telefon,
televizor, video, calculator, tabletă.
Dezvoltarea acestui tip de comunicare se datorează nevoii moderne de a însoți orice
transmitere de mesaje cu imagini care pot prezenta produsul ca atare, fotografia lui, schema de
funcționare, părți componente, hărți, grafice, fotografii, organigrame.
Necesitatea comunicării vizuale este determinată de intraductibilitatea unor informații
vizuale în cuvinte. De exemplu, pentru o mai exactă orientare într-un supermarket este nevoie
de o schiță a acestuia pe lângă explicațiile verbale sau, pentru prezentarea unor preparate
culinare, e nevoie de imagini cu aceste preparate.
Bucuria de pe fața unui om poate fi redată mai bine prin imagini decât prin cuvinte.
Descrierea în cuvinte nu poate reda felul în care sunt înlănțuite elementele ce simbolizează
tristețea, entuziasmul sau durerea sfâșietoare.
Oferta unei pensiuni turistice are înțeles ca întreg doar dacă este vizualizată. Doar
departamentele ei pot fi înțelese dacă sunt explicate prin cuvinte.

Imaginile vizuale trebuie să îndeplinească următoarele funcții:

➢ să atragă atenția prin elemente cum ar fi: contrastul, culoarea, compoziția;
➢ să informeze, să joace rolul de mediator al unor trăiri;
➢ să constituie un instrument important în influențarea comportamentului uman.
5
Avantajele comunicării vizuale:
➢ impact vizual - o imagine redă instantaneu ceea ce se poate scrie în numeroase pagini.
➢ manevrabilitate deosebită – mijloacele vizuale pot fi folosite relativ ușor și transporta
mesajul pentru a fi preluat de public.

2.5 Mijloace de comunicare audiovizuală

În anul 1895, G. Marconi realiza prima transmisie radio, în Italia. Inventată inițial pentru
telegrafie, comunicația radio este astăzi unul dintre principalele medii de comunicare de masă.
Radiofonia utilizează în exclusivitate sunetul pentru prezentarea informației către
utilizator.
Televiziunea este mijlocul de comunicare audiovizuală cu cel mai mare impact asupra
societății. Acest mijloc de comunicare a fost inventat între cele două războaie mondiale, dar a
început să se dezvolte la nivel public abia la sfârșitul anilor 1940, în SUA și apoi în Europa.

Făcând o comparație între principalele mijloace de comunicare de masă (televiziune, radio,

ziare), se poate spune că, față de ziare, mesajele transmise de radiouri și televiziuni au avantajul
de a putea fi recepționate, datorită sunetului, în timpul desfășurării altor activități (casnice,
gospodărești). Mesajul televizat sau radiofonic poate fi transmis în direct (chiar în momentul
în care se desfășoară acțiunea), lucru pe care ziarele nu-l pot face deoarece ele trebuie mai întâi
tipărite.
Multimedia (multi – mai multe; media – medii, mijloace) înseamnă capacitatea unui
sistem de a comunica (prezenta) informația simultan prin intermediul mai multor medii de
prezentare, cum ar fi: text, grafică, fotografii, animație, sunet, clipuri video etc. multimedia
implică noțiune de interactivitate: utilizatorul nu este un simplu spectator, ci poate să modifice
după dorință și posibilități cursul aplicației.
Aplicații multimedia
Adaugă conceptul de hiperlegătură (hyperlink) aplicațiilor multimedia.
Hypermedia

Implică mai ales imagini dinamice și sunet.

Fiecare participant vede pe ecranul calculatorului propriu pe toți ceilalți
Videoconferința
participanți în câte o fereastră separată, de asemenea, aude ce vorbește
oricine în cadrul conferinței.
Oferă telespectatorului posibilitatea de a-și construi singur propriul
Interactive TV program TV prin selectarea interactivă a emisiunilor preferate dintr-un
set de variante posibile.
Utilizatorul poate efectua cumpărături stând acasă în fața calculatorului,
Home navigând cu ajutorul acestei aplicații printr-unul dintre magazinele
Shopping virtuale aflate la dispoziție și selectând spre cumpărarea diverselor
produse dorite.
Realitatea virtuală este un termen foarte pretențios care semnifică
Virtual Reality înlocuirea realității fizice din jurul utilizatorului cu una produsă de
calculator.

6
 2.6 Internetul

Internetul este folosit pentru transmiterea electronică de informații prin rețele de fibre
optice, unde radio, microunde, linii telefonice.

Serviciile oferite de internet:

• Serviciul de poștă electronică (mesaje email): trimiterea și primirea de scrisori
electronice.
• Serviciul de grupuri de informare newgroup (Usenet): recepționarea și emiterea
mesajelor referitoare la subiecte din grupuri de informare (discuții).
• Serviciul de transferări de fișiere (FTP, File Transfer Protocol): schimb de fișiere între
calculatoare servere și calculatoare locale.
• Serviciul de acces la calculatoare servere (Telnet): permite utilizatorului să se
conecteze la un calculator aflat la distanță, propriul calculator fiind un terminal obișnuit
al calculatorului îndepărtat.
• Serviciul de conversații, cu suport internet (IRC, Internet Relay Chat): conversație
între mai mulți utilizatori în timp real.
• Serviciul WWW (World Wide Web = pânză de păianjen care înconjoară lumea) sau WEB
este secțiunea multimedia a rețelei. Constă din milioane de pagini care se pot afișa pe
ecranul utilizatorului. Aceste pagini, numite pagini web pot conține texte, imagini grafice,
animații, fișiere audio și video, precum și hyperlink-uri („legături” spre alte pagini web).

3. INTERNETUL

Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte englezești:
interconnected = interconectat și network = rețea.
Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:
• Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială
unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform
protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet
Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965,
când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării,
Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency,
DARPA) a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet.
Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul
pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet. Azi pe
glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el oferă utilizatorilor săi o multitudine
de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe
altele, unele dintre ele fiind numai contra cost.
Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web
(www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi secțiunea
„Aplicații Internet” mai jos.

• Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce

interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față de
altele. Un exemplu de 2 rețele mari, interconectate printr-un internet pentru care

7
 folosința acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet și FidoNet. Rețelele de tip internet
nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de mai sus.
3.1 Utilizare
Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în 2008 aproximativ 83 % din
populația globală nu folosea Internetul. În iulie 2016, o rezoluție ONU a declarat că accesul la
internet este un drept uman de bază.
Un alt studiu întocmit de firma de cercetare on-line InternetWorldStats,
în noiembrie 2007 rata de penetrare a Internetului în România a atins nivelul de 31,4 % din
totalul populației, estimată la 22,27 milioane de locuitori, iar numărul de
conexiuni broadband era de 1.769.300.
Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a crescut
de la 22 % la 47 %; cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene au fost 54 % și 73 %.
În anul 2021, circa 8 din 10 dintre gospodăriile din România (80,8%) au acces la reţeaua
de internet de acasă. În mediul urban, 86,9% dintre gospodării sunt conectate la internet, iar în
mediul rural doar 73,1% dintre gospodarii.
Din totalul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 ani, proporţia celor care au
folosit vreodată internetul a fost de 88,6%, în creştere cu 2,7 puncte procentuale faţă de anul
anterior (88,6% faţă de 85,9%), din care 94,3% în ultimele 3 luni, în creştere cu 3 puncte
procentuale faţă de anul 2020 (94,3% faţă de 91,3%). Dintre utilizatorii curenţi, 82,3% folosesc
internetul cu frecvenţă zilnică sau aproape zilnică, în creṣtere cu 3,2 puncte procentuale faţă de
anul anterior (82,3% faţă de 79,1%).
Pe regiuni de dezvoltare, ponderea persoanelor care au utilizat vreodată internetul a
fost de 93,2% în regiunea Bucureṣti – Ilfov care constituie cel mai ridicat procent din ţară,
urmată de regiunea Vest cu 92,2% ṣi Nord – Vest (91,3%). La polul opus se află regiunea Sud-
Est cu 82,9%.
Proporţia bărbaţilor care folosesc sau au folosit vreodată internetul este puţin mai mare
decât cea a femeilor: 89,4% faţă de 87,8, diferenţa fiind de 1,6 puncte procentuale, în scădere
faţă de anul anterior când se înregistra o diferenţă de 2,1 puncte procentuale.
Ponderile persoanelor care utilizează internetul descresc odată cu înaintarea în vârstă.
Astfel, ponderea persoanelor care utilizează internetul din grupa de vârstă 16-34 ani a fost de
98,4% în timp ce pentru grupa de vârstă cuprinsă între 55 şi 74 ani a ajuns la doar 70,5%.

3.2 Caracteristici tehnice

În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme comerciale.
El se bazează pe specificații tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe așa-numitele „protocoale
de comunicație”, care descriu toate regulile și protocoalele de transmitere a datelor în această
rețea. Vezi și articolul despre Modelul de Referință OSI.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice
două calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet
Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User Datagram Protocol (UDP).
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de
protocoale Internet, care mai include și protocoale de control si aplicative, cum ar
fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP și
SIP.
Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet (Internet
Service Providers, prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în sensul că sarcinile acestora
nu erau clar delimitate.
Rețeaua regională a ISP-ului este formată prin interconectarea ruterelor din diverse
orașe pe care le deservește compania. Dacă pachetul este destinat unui calculator-gazdă deservit
8
direct de către rețeaua ISP, pachetul va fi livrat direct lui. Altfel el este predat mai departe
operatorului (firmei) care furnizează companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul
rețelei. (In engleză backbone înseamnă in general șira spinării, iar în informatică înseamnă
rețeaua de bază pentru interconectarea rețelelor). În partea superioară a acestei ierarhii se
găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului rețelei, companii cum ar fi AT&T sau
SPRINT. Aceștia răspund de backbone-uri mari cu mii de rutere conectate prin fibră optică, cu
bandă largă de transfer.
Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele „ferme” de servere rapide (=
multe servere, situate eventual în aceeași sală sau clădire), conectate direct la backbone.
Operatorii încurajază pe clienții lor să folosească această conectare directă prin închirierea de
spațiu în rack-uri = dulapuri speciale standardizate pentru echipamentul clientului, care se află
în aceeași cameră cu ruterul, conducând la conexiuni scurte și rapide între fermele de servere
și backbone-ul rețelei.
Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii deservite de
aceeași coloană, el este transmis celui mai apropiat ruter. Pentru a permite pachetelor să treacă
dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network Access Point). În principiu
un NAP este o sală plină cu rutere, cel puțin unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea locală
conectează toate aceste rutere astfel încât pachetele să poată fi retransmise rapid din orice
coloană în orice alta. În afară de conectarea în NAP-uri, backbone-urile de dimensiuni mari au
numeroase conexiuni directe între ruterele lor, tehnică numită conectare privată (private
peering).
Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-urile, care se află în competiție
între ele pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de conectări private și întreținerea
Internetului.
Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”:

• intranet: o rețea particulară cu principii de funcționare similare cu cele ale

Internetului, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intranet-urile unei
companii particulare, la care primesc acces numai angajații companiei. Intraneturile
sunt de obicei separate de Internet.
• extranet: un intranet particular al unei companii, la care însă au acces (măcar parțial)
și anumite persoane sau grupe externe autorizate din alte companii, ca de exemplu
de la firme furnizoare sau firme cliente. Accesul la extraneturi are loc de obicei prin
intermediul Internetului.

3.3 Accesul la internet

Există un șir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat „inteligent”
(smart) la Internet:
3.3.1 Acces prin linie de telefonie fixă
Accesul unui utilizator la Internet prin intermediul rețelei de telefon analogice fixe
tradițioale: utilizatorul unui calculator cheamă programul de comunicație necesar, care mai întâi
se conectează la modem. Modemul este o componentă a calculatorului care convertește
semnalele digitale (de transmis) în semnale analogice, care pot circula în rețeaua telefonică. Apoi
modemul „formează” numărul de telefon al unui furnizor de servicii Internet - ISP. Semnalele
modulate (de fapt datele) sunt transferate la punctul de livrare (Point Of Presence, POP) al ISP-
ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic și transferate în rețeaua regională de Internet a
ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime digital și se bazează pe comutarea de pachete
(packet switching); în acest sistem de transmisie informația care trebuie transmisă este
"mărunțită" în multe pachete mici, care sunt apoi transmise la destinație în mod independent
9
unele de altele și chiar pe căi diferite; sigur că la destinație pachetele trebuiesc reasamblate în
ordinea corectă.
Pe lângă utilizarea rețelei fixe publice acceași tehnică se poate folosi și pe linii fixe
dedicate (închiriate).
Acest tip de acces a rămas în urmă ca viteză și siguranță în funcționare și nu se mai utilizează
aproape deloc.
3.3.2 Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă de
telefonie sau de ADSL
Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul local la ruter se poate face:

• printr-un fir, sau și

• fără fir (wireless); atunci NIC leagă prin radio la un așa-numit Active
Point sau Hotspot integrat în ruter, legătură bazată pe tehnica Wi-Fi sau altele
(WLAN).
3.3.3 Acces printr-un controler de comunicații dedicat
3.3.4 Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM)
Legătură prin radio, de la un telefon celular de tip smartphone, de la un calculator
portabil sau, mai general, de la un dispozitiv Internet mobil la antena celulară terestră,
utilizând tehnicile GSM sau UMTS.
3.3.5 Acces prin rețeaua de cablu de TV
3.3.6 Acces prin satelit
Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura accesul în zonele izolate la internet
de bandă largă, sau în zone în care furnizorii clasici nu au infrastructura dezvoltată.
3.4 Istoric

Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari
puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. În 1957, URSS
(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul satelit artificial al
Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a declanșat o îngrijorare deosebită în Statele Unite ale
Americii, astfel președintele Eisenhower înființează o agenție specială subordonată
Pentagonului: Advanced Research Projects Agency (www.darpa.mil). Această agenție a
Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de
știință, are o birocrație redusă, și are ca misiune: „Menținerea superiorității tehnologice a
armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității naționale prin
sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin investirea de fonduri
teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea științifică și implementarea
tehnologică militară a acesteia.”
În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi asociat cu
inteligența artificială, găsește soluția de a conecta mai multe terminale la un singur calculator
central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru în care mai multe
aplicații (programe de calculator) solicită acces concurențial la o resursă (fizică sau logică), prin
care fiecărei aplicații i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Apărând apoi
primele calculatoare în marile universități se pune problema interconectării acestora.
Cercetătorul Lawrence Roberts susține o soluție de interconectare prin comutare de pachete

10
(packet switching) în modelul numit "client-server". Astfel, pentru a transmite informația,
aceasta este mărunțită în porțiuni mici, denumite pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet
conține informații referitore la destinatar, astfel încât el să poată fi corect dirijat pe rețea. La
destinație întreaga informație este reasamblată. Deși această metodă întâmpină rezistență din
partea specialiștilor, în 1969 începe să funcționeze rețeaua "ARPANET" între 4 noduri:
University of California din Los Angeles (UCLA), University of California din Santa Ana,
University of Utah și Stanford Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate într-un
protocol care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission
Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf și Robert Kahn în 1970 și care este și
acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele
compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows,
MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul urma să devină cu adevărat
independent de platforma harware utilizată. Prima conexiune ARPANET a fost realizată în 29
octombrie 1969, ora 22:30 între University of California din Los Angeles și Institutul de
Cercetare Stanford și a decurs astfel: cei de la un capăt al rețelei au tastat un “L” (de la "login") și
apoi, prin telefon, au cerut confirmarea funcționării transferului de date de la cei de la celălalt
capăt al conexiunii.
Ca program al Ministerului Apărării al SUA, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de repede, la el
conectându-se din ce în ce mai multe calculatoare. În 1979 ARPA decide să separe rețeaua în
două, una pentru lumea comercială și universitară, și una militară. Cele două rețele puteau
comunica în continuare, construindu-se practic o inter-rețea (internet) denumită inițial DARPA
Internet și consacrată ulterior sub denumirea Internet. Numeroși cercetători din domeniul
academic și militar si-au concentrat eforturile în scopul dezvoltării unor programe de
comunicare în rețea. Astfel în 1980 o serie de programe de comunicare (bazate pe protocoale
bine definite), care sunt utilizate și astăzi, erau deja finalizate. În 1983, TCP/IP devine unicul
protocol oficial al Internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare din întreaga lume au fost
conectate la ARPANET. Creșterea numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit
exponențială, astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000 de rețele și 300.000 de
calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu numărul 1.000.000. Apoi mărimea
Internetului s-a dublat cam la fiecare an.
Dezvoltarea rapidă a Internetului s-a datorat faptului că accesul la documentația
protocoalelor obligatorii a fost și este liber și gratuit. În 1969 S. Crocker a inițiat o serie de „note
de cercetare” denumite RFC (Request for Comments), numerotate cronologic și devenite cu
timpul accesibile gratuit on-line (în Internet). Marea schimbare a început în 1989, când Tim
Berners Lee de la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN) a pus bazele
dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau web).
O altă schimbare radicală s-a produs când, în 1993, National Center for Supercomputing
Applications (NCSA) din SUA a pus la dispoziție browserul "Mosaic", care era bazat pe o interfață
grafică (Windows). Enorma creștere a webului a început aproape dintr-o dată: în iunie 1993 erau
înregistrate 130 servere web, iar în 1994 erau deja peste 11.500 de servere.
3.5 Utilizarea internetului in lume

Un total de 5,03 miliarde de oameni din întreaga lume folosesc internetul astăzi –
echivalentul a 63,1% din populația totală a lumii. Utilizatorii de internet continuă să crească și
ei, cele mai recente date indicând că populația conectată a lumii a crescut cu aproape 180 de
milioane în cele 12 luni până în iulie 2022.
11
În prezent, există mai puțin de 3 miliarde de oameni care rămân „neconectați” la internet,
majoritatea acestor oameni fiind localizați în Asia de Sud și de Est și în Africa. Asta înseamnă că
mai este încă multă muncă de făcut înainte ca lumea să atingă obiectivul „acces universal”, iar
calitatea accesului la internet al oamenilor este, de asemenea, un aspect important.
Cu toate acestea, utilizatorii de internet continuă să crească cu o rată anuală de aproape
4%, iar tendințele actuale sugerează că două treimi din populația lumii ar trebui să fie online
cândva în a doua jumătate a anului 2023. În plus, pandemia de coronavirus în curs continuă să
aibă un impact semnificativ asupra cercetării utilizatorilor de internet, astfel încât cifrele reale
ale utilizatorilor și ratele de creștere pot fi mai mari decât sugerează datele actuale.
Marea majoritate a utilizatorilor de internet din lume – 92,1% – folosesc un telefon mobil
pentru a intra online cel puțin o parte din timp, iar telefoanele mobile reprezintă acum mai mult
de 55% din timpul nostru online, precum și aproape 60% din traficul web din lume. Cu toate
acestea, aproximativ două treimi dintre utilizatorii de internet din economiile mai mari ale lumii
încă folosesc laptopuri și desktop-uri pentru cel puțin unele dintre activitățile lor online.
Utilizarea rețelelor sociale continuă de asemenea să crească, utilizatorii la nivel mondial
ajungând la 4,70 miliarde în iulie 2022. Aceasta este egală cu 59,0% din toți oamenii de pe
Pământ și indică faptul că aproape 94% dintre utilizatorii de internet folosesc acum rețelele
sociale în fiecare lună. Numărul utilizatorilor de rețele sociale din întreaga lume a crescut cu
puțin peste 5% în ultimele 12 luni.
227 de milioane de utilizatori noi s-au alăturat rețelelor sociale între iulie 2021 și iulie
2022, ceea ce echivalează cu o creștere de peste 620.000 de utilizatori noi în fiecare zi, asta
înseamnă că utilizatorii rețelelor sociale cresc în prezent cu o rată de peste 7 utilizatori noi în
fiecare secundă. Ratele de creștere a rețelelor sociale au încetinit în ultimele luni în comparație
cu ratele de creștere pe care le-am văzut în timpul blocajelor din cauza COVID-19, totalul global
de utilizatori crescând doar cu 1,0% între aprilie și iunie 2022.
Cu toate acestea, această încetinire a creșterii este probabil de așteptat, mai ales acum că
mai mult de trei sferturi din publicul „eligibil” cu vârsta de 13 ani și peste utilizează deja cel puțin
o platformă de social media în fiecare lună.
Creșterea continuă a utilizării dispozitivelor mobile ajută la stimularea acestor creșteri în
adoptarea și activitatea digitală. Cele mai recente date arată că mai mult de două treimi din
populația totală a lumii folosește acum un telefon mobil, numărul de utilizatori de telefonie
mobilă „unici” ajungând la 5,34 miliarde în iulie 2022. Între timp, numărul de conexiuni celulare
asociate cu smartphone-urile continuă să crească, iar ultimele cifre indică faptul că smartphone-
urile reprezintă acum aproximativ 4 din 5 dintre telefoanele mobile utilizate în întreaga lume în
prezent.
Aproape 6 din 10 utilizatori de internet cu vârsta cuprinsă între 16 și 64 de ani cumpără
ceva online în fiecare săptămână, potrivit celor mai recente date de la GWI, oameni fac acum mai
mult achiziții prin intermediul dispozitivelor mobile decât prin computere desktop și laptop.
Suma de bani cheltuită pentru achiziții online de bunuri de larg consum în 2021 a depășit
3,8 trilioane de dolari SUA, o creștere cu 18% față de nivelurile din 2020. Statista raportează că
un cumpărător mediu de comerț electronic cheltuiește mai mult de 1.000 USD pe an pentru
achiziții online de bunuri de larg consum.
Pandemia de coronavirus a avut un impact semnificativ asupra cheltuielilor de călătorie
online, veniturile anuale scăzând cu peste 50% între 2019 și 2020. Cu toate acestea, cheltuielile
12
au început să crească din nou în 2021, veniturile din rezervarea zborurilor online crescând cu
aproape 7% față de 2020. , iar veniturile din rezervările hoteliere online au crescut cu 45% în
aceeași perioadă.

3.6 Aplicatii internet

Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult
sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta
electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații, chat, video și video on demand,
telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de
opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică,
deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de discuții pe teme prestabilite, jocuri
interactive prin rețea, operații bancare (Internet banking) și multe, multe altele. Printre ele,
World Wide Web, prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece
este o aplicație multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User Interface,
GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. WWW a fost
inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.
Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de un singur
program multifuncțional numit browser (cuvânt englez). Exemple: Microsoft Edge, Mozilla
Firefox (provenit din Netscape Navigator), Google Chrome, Opera, Apple Safari ș.a.
3.7 Divertisment pe Internet

Pe Internet se află un număr imens de informații de cele mai diverse naturi, cum ar fi
filme, videoclipuri, cărți, așa-numitele audiobooks, muzică și multe altele. De exemplu, o adresă
web (adresă Internet) foarte cunoscută este www.youtube.com, aici putându-se găsi practic
orice tip de videoclipuri. Această adresă este în același timp și un site web de exprimare liberă.
3.8 Marketing și afaceri prin Internet
Odată cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut și activități conexe care oferă o informare
alternativă pe toate domeniile vieții sau chiar posibilitatea de a avea acces instantaneu, online, la
informație: e-learning, audio-learning cu ajutorul audiobooks ș.a. Mai mult decât atât, ca aplicație a
Internetului a apărut întreaga branșă numită e-commerce - comerțul electronic, prin care furnizorii de
mărfuri și servicii dispun suplimentar de o piață de desfacere enormă: Internetul.
Practic Internetul a oferit acces la o piață globală multor întreprinderi mici și mijlocii, care fără
aportul acestuia nu ar fi avut niciodată posibilitatea de a se adresa unor clienți la scară mondială. Astfel
Internetul a devenit și un important mediu de afaceri.
Conform statisticilor efectuate de firma Online Education, fiecare job devenit depășit prin efectele
Internetului este înlocuit cu alte 2,6 noi locuri de muncă.

3.9 Aspecte sociale

3.9.1 Pericolele Internetului

Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni nu poate
garanta corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă largă de programe dăunătoare,
create de rău-voitori, care încep cu spionarea (invizibilă) a activității unui utilizator și se termină
cu furtul din contul bancar al persoanelor care nu se pricep cum să se apere. Unul dintre cele mai
periculoase grupuri și violatori de date este cunoscut ca fiind Anonymous.
13
 3.9.2 Cenzura în Internet
Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau restricționează populației lor accesul la
Internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a., de exemplu Coreea de Nord, China
ș.a.
3.9.3 Găzduire web
În Internet există o mulțime de furnizori de servicii de găzduire web (web hosting) ce pot
găzdui situri web și proiecte online. Cele mai mari firme la nivel internațional au fost în 2008:
GoDaddy, Internet AG, ThePlanet și net@ccess.
O rețea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare individuale,
astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse.
Rețeaua INTERNET și rețeaua WWW Internet este o "rețea de rețele", cu zeci sau sute de
milioane de calculatoare, dispuse pe întregul glob, staționare sau mobile, rețea ce deține cantități
uriașe de informații, din care foarte multe pot fi consultate fără restricții, iar unele contra cost
sau numai cu diferite parole de acces. Rețeaua World Wide Web, denumită Web sau WWW, este
partea cea mai dezvoltată din internet. A fost creată în 1989, la centrul european de cercetări
nucleare.
3.9.4 Votare prin Internet

Unele state ale lumii aplică în practică votarea prin Internet. În câteva țări - Austria,
Australia, Canada, Estonia, Franța, Germania, Japonia și Elveția - există prevederi legislative
pentru votul electronic, fără prezență personală, de la distanță. În 2011, votul prin internet la
nivel municipal se testa în Norvegia.
Deși mai multe țări din Uniunea Europeană au testat diferite proiecte de vot electronic,
Estonia este în prezent (2011) singurul membru UE care folosește această procedură pe scară
largă. La alegerile parlamentare estoniene din 2011, 24% din alegǎtori au votat prin internet.
Estonia a devenit in 2022 primul și deocamdată singurul stat din lume, 100% digitalizat.
3.9.5 Web 2.0
Web 2.0 este un aspect relativ nou în Internet, care implică participarea activă a
utilizatorilor (chiar nespecialiști) la dezvoltarea rețelei.
3.9.6 Web 3.0
Web 3.0 sau Web-ul semantic este un "web de date", care permite mașinilor să înțeleagă
semantica, sau sensul, de informații pe World Wide Web.
Începând cu anul 2010, începe să se treacă treptat la Web 3.0, care presupune dinamizarea totală
a paginilor web prin adoptarea graficii vectoriale și implementarea web-ului semantic ca unealtă a
sistemelor de calcul de a observa informații în texte și de a genera informații noi pe baza lor.

3.10 Intranet și extranet

Intranet este o rețea de calculatoare privată a unei companii, similară ca funcționalitate
cu mediul internet, care asigură accesul și distribuția informațiilor interne exclusiv persoanelor
conectate la aceasta.
Rețele intranet pot fi găsite în aproape orice tip de organizație: companii mici, medii sau
mari, instituții educaționale și guvernamentale.

14
 Primele site-uri de intranet și primele pagini de start ale companiilor au început să apară
în anii 1990-1991.
Un intranet este construit din aceleași concepte și tehnologii utilizate pentru internet:
server-client, protocoale de Internet TCP/IP, HTTP, SMTP (e-mail) și FTP (transfer de fișiere),
gateway cu firewall protejat de un posibil acces exterior neautorizat (autentificarea
utilizatorului, criptarea mesajelor, conectare la o rețea VPN).
3.10.1 Caracteristici
Componentele care stau la baza alcătuirii unui Intranet sunt:

• rețea de calculatoare și componentele sale: hardware de comunicare între diversele

sisteme de calcul ale companiei, echipamente de interconectare pentru subrețele, suite
de protocoale;
• programe și aplicații care implementează serviciile de bază Intranet;
• aplicații care permit lucrul în cooperare cu alte rețele intranet.

3.10.2 Avantaje
• angajații pot trimite fișiere sau date necesare departamentelor interne într-un timp scurt,
acestea putând fi accesate oricând și reducând costurile companiei (costurile de hârtie,
spații de stocare etc.);
• creșterea controlului asupra circuitului informațiilor interne.
3.10.3 Software
• Comercial
Microsoft SharePoint este software-ul dominant folosit pentru crearea unei rețele de
intranet; aproximativ 50% dintre acestea sunt dezvoltate folosind SharePoint. Alte aplicații
intranet comerciale includ: Wordpress, Sharepoint, Google Sites, Papyrs, Bitrix24, Drupal, eXo
Platform, IBM Websphere, Microsoft OneDrive.
• Open source
MindTouch Core, PBWiki, Plone, GlassCubes, Brushtail, Twiki, HyperGate, Open Atrium
Extranetul este o extensie a intranetului unei companii pusă la dispoziție terților și care
extinde rețeaua privată cu dispoziții speciale pentru acces, autorizare și autentificare. Această
rețea face legătura între angajații unei organizații, clienți, furnizori și alți parteneri de afaceri.

4. CONCLUZII

Internetul este unul dintre cele mai bune lucruri inventate vreodată în omenire și este un
instrument absolut grozav pentru a învăța și a comunica cu doar un clic de mouse.
Accesibilitatea sa nelimitată, totuși, poate fi înșelătoare pentru persoanele care au acces
la el, tineri și adulți deopotrivă. Internetul ne poate expune la conținut dăunător, necenzurat care
poate provoca diverse influențe psihologice, emoționale iar utilizarea excesivă a computerului
poate duce, de asemenea, la diferite tipuri de probleme de sănătate fizică și cognitivă. Internetul

15
poate fi cu adevărat util și distractiv, dar cei care nu știu cum să-l controleze, vor experimenta
doar partea negativă și întunecată a acestuia.
Cantitatea de lucruri pe care le poți face pe internet este fenomenală și la fel ca orice
tehnologie nouă, are atât efecte pozitive, cât și negative și depinde întrutotul de noi să decidem
dacă aspectele pozitive le depășesc pe cele negative.

16
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.scribd.com/doc/246008144/Mijloace-de-Comunicare
2. https://administrare.info/management/8862-mijloace-de-comunicare
3. https://ro.scribd.com/document/486914580/3-Mijloace-de-comunicare
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Internet#Istoric
5. https://datareportal.com/global-digital-overview

17