REFERAT

ETICA ÎN RELAȚIILE : PROFESOR – STUDENT

Nume student: Sarafu Nicolae
Grupa:21208
Programul de studiu:MEXPZ
Anul: I
 Cred că voi începe prin a-mi argumenta un pic decizia de a alege această temă. Timp
de 12 ani de zile am fost un aspru revoltat al sistemului educațional , dar un revoltat mut , care
iși vedea de treabă si ducea lucrurile cu chiu cu vai la capăt. Puterea mea rapidă de înțelegere
și voința de a-mi demonstra probabil ca nu mă las dărâmat de cerințele stupide ale acestui
sistem m-au facut să trec prin școală într-un mod simplist , un elev care nu și-a dorit să
exceleze dar nu a putut suporta ideea mediocrității. Îmi place să cred și să mă „laud” spunând
că am fentat școala , că am ieșit prăfuit dar am reușit. Intrând apoi la facultate nu pot spune că
s-au schimbat multe lucruri , eram deja acrit de cei 12 ani (de sclavie) , nu îmi doream
neapărat să fiu acolo , și participarea mea în cei 4 ani a fost condusă de anumiți factori precum
colegii, rușinea față de părinți, lipsa altor vocații/opțiuni etc.
Deci această temă aleasă, a fost dezbătută de foarte multe ori pot spune de către mine
în mai multe secvențe ale vieții . Dezbăteam această problemă în mintea mea , cu părinții
mei , cu prietenii sau colegii , și câteodată o analizam mult mai detaliat alături de alți inculpați
când aveam vârsta necesară consumului de alcool (nu neapărat legală). Întrebările cele mai
frecvente pe care le veți auzi din gura elevilor/studenților sunt :
- La ce ne va folosi?
- De ce atat de multe informații?
- Pentru ce să le reținem cand le putem căuta în orice minut al zilei?
În concluzie, la ce ne vor ajuta toate lucrurile pe care încearcă domnul/doamna din fața
noastră să le îndese în memoria noastră, în loc să mă învețe lucruri cu adevărat utile in
viață/job/vocație? Acum la 23 de ani , un om cu studii superioare (Doamne ce pompos sună),
un om care a intrat în lumea muncii , încep sa-i gasesc „scuza” acelui profesor – era și este un
job. Ca și mine în momentul actual, acel profesor avea o fișă a postului , anumite
responsabilități mai mari sau mai mici , anumite cerințe pe care trebuia să le îndeplinească etc.
În același timp la 23 de ani anumite percepții mi s-au schimbat. Acuma am o viziune
puțin diferită pot spune dar baza este aceeași. Citind acest subcapitol din suportul de curs ,
unde se dorea o caracterizare a profesorului din mai multe puncte de vedere, instant mintea m-
a dus la un interviu (podcast a lui Andi Moisescu) luat marelui actor Victor Rebengiuc unde
dânsul a spus : „Dictorul meu, de când m-am apucat de teatru, este -luat din cartea lui
Stanislavski(regizor și teoretician rus al teatrului)- Iubește arta din tine și nu pe tine în artă”.
Cred cu desăvârșire că putem compara aceste 2 profesii : artistul și profesorul , ba mai mult ,
să predai , să educi , să influențezi, să convingi atâția oameni diferiți , caractere diferite ,
genearații întregi este o artă. Astfel dezbătând acest subiect într-un mod să spunem idealist ,
utopic , cred că omul ce stă în față sălii trebuie să iubească să predea , să își iubească materia ,
nelăsându-se niciodată dezarmat de gânduri sau opinii care spun că este cel mai bun , și mereu
trebuie să fie gata de a asimilia și a dărui mai departe cât mai multe informații UTILE, și să
accepte că unele informații/modalități de predare nu mai sunt de folos în zilele de azi .
Probabil că un răspuns personal la întrebarea – Ce ar însemna pentru ține profesorul cool
(tare) ? , este : acel profesor care în momentul când intră în sală/clasă , prin vorbele sau prin
faptele sale să transmită elevilor/studenților – Și eu am fost că voi , nu este plăcut , dar hai să
facem împreună posibil că această ora / acest modul să treacă cât mai plăcut și să plecați cu
noi cunoștințe (nu cu toate cunoștințele). Trebuie să își simtă elevii/ studenții precum un artist
publicul, și să accepte când anumite subiecte din materia sa sunt mai grele , mai plictisitoare ,
dar să știe cum să sublinieze importanța acestora pentru a merge mai departe. Dar după cum
am spus , este o dezbatere utopică , deoarece în realitate se mai adaugă atâtea aspecte și
factori : de la resursele necesare , la factorii de natură politică sau economică , și multe alte
lucruri negative pe care probabil doar profesorul în cauză le cunoaște și le trăiește.
Cred de altfel că un ghinion pe care l-am avut, înăsprind astfel ura mea față de acest
sistem , este și domeniul realist pe care mi l-am ales de mic. Toată perioada mea de creștere și
educare a fost o pură matematică. Totul în jurul meu s-a bazat pe un simplu fundament și
anume că 2+2=4. În toate materiile și mai târziu și în facultate , am observat că nu a existat
loc de dezbatere, loc de a-ți pune întrebări sau de a te întreba cineva : De ce crezi tu că
2+2=4? Lucrul acesta s-a reflectat și în facultate unde puțini profesori au abordat această
metodă ușoară de a întreba studentul părerea lui și de a-i stârni imaginația, de a îl face să
vizioneze mai departe de formule și desene, și cumva să poată întru-un minim efort de
concentrare să vizualizeze fenomenele explicate. Doar că, sincer spun, acest lucru trebuie
făcut de când suntem elevi în școlile primare și susținut până la facultate . După terminarea
atâtor studii, observăm cum ne lovim de ziduri imense ale fricii și incertitudinii în fața
interviurilor, unde suntem luați prin surprindere de altfel de atitudini , și afli că nu e îndeajuns
să ști că 2+2=4.
Nu pot din păcate să adaug o concluzie concisă la acest mic text argumentativ, întrucât
întotdeauna în tot ceea ce analizez încerc să fiu cât se poate de obiectiv și cea mai mare
dorința a mea este să evit să generalizez lucrurile. Odată trasă o concluzie poate ar duce la o
generalizare asupra ideei de a fi profesor sau a modului de predare etc și nu îmi doresc acest
lucru.
Citind suportul de curs , am mai observat în primele pagini un lucru pe care îl consider
de ceva ani foarte important în viețile noastre. INTEGRITATEA. Atât de succint și adevărat a
fost definit acest termen în suportul de curs : Integritatea solicită Curaj, Moralitate, Etică,
Responsabilitate, Asumare și Voință , iar citatul din Marwin Williams a fost unul atât de
frumos încât nu pot să nu vorbesc un pic și despre acest subiect. Precum în suportul de curs ,
trecând de la pagină la pagină , de la informație la informație , acest cuvânt a început ușor
ușor să dispară precum se întâmplă și în viață de zi cu zi . Maturizandu-mă observ din ce în ce
mai des oameni cu lipsa acestor valori și mai ales cu lipsa asumării. Oameni care nu au
curajul să își asume greșelile , decizile , responsablitățile , fiind mereu mai ușor să arătăm cu
degetul, să învinovățim pe oricine și orice altceva decât lipsa noastră de curaj ,de voință , de
putere. Și cred că trebuie să introducem aceste „componente esențiale în structura ADN-ului
personal” cât și în a generaților viitoare. Trebuie să ne susținem mereu punctul de vedere , să
stăm drepți în momentul în care luăm decizii , să ne asumăm posibilele consecințe , iar când
ne dăm seama că am greșit , să înțelegem că nu este umilitor să ai o atitudine mai smerită și să
pleci un pic capul , curajos, recunoscându-ți greșeala , decât să rămâi tot drept cu capul înainte
și arătând cu degetul alți responsabili pentru eșecul tău.
Cam acesta este referatul meu pentru această materie. În altă ordine de ideei, privind
lucrurile din jurul nostru, acțiunile actuale și tot ce se întâmplă în lume , cred că trebuie să nu
uităm de un lucru ce ne caracterizează atât de bine și anume : haz de necazul pe care îl avem
in ADN. Nu aș vrea să iau totul în serios, și mai ales în vremurile astea sigur nu aș vrea să mă
iau pe mine prea în serios. Deci dacă acest referat va lua vreodată vreun premiu sau măcar va
fi citit în fața unui public sper să fie sub formă de anonimat 😁 😅.