Mesterul Manole

de Lucian Blaga

1. Aparitie:
Opera dramatica este cunoscuta la Blaga ca drama de idei. El prelucreaza
mitul dramatic, pe care il preia din legende, basme si mituri folclorice.
Drama Mesterul Manole a fost publicata in Sibiu in anul 1927, pentru că
în 1929, pe 6 aprilie, piesa să cunoască premieră absolută pe scena
Teatrului National din Bucuresti.
Pesa are la baza mitul jertfei din balada populara, iar preluand-o, Blaga va
da originalitate operei prin personalitatea creatiei sale, adâncind si lărgind
motivele baladei din perspectiva expresionismului.

2. Tema si compozitie:
Tema este de factura filosofica, tratand problema sacrificiului, devenit
tragedie umană.
Compozitional, piesa este alcatuita din cinci acte.

3. Subiectul:
La inceputul piesei, Blaga enumeră personajele: Voda, Manole, Mira,
Staretul Bogumil, Gaman, zidarii etc. Locul actiunii este pe Arges in jos,
timpul este mitic românesc. Blaga se leagă de o perioada istorică
indepărtată, in spatiul carpato-dunarean, spatiu demonstrat nu prin timp,
ci printr-o realitate, si anume biserica de la Curtea de Arges – capodoperă
a artei medievale romanesti.
Actul I ne introduce in camera de lucru a Mesterului Manole, care
măsoară și socotește în prezența Starețului Bogumil si a lui Găman.
Problema lui Manole o constituie surparea continuă a zidului Mănăstirii
ce urma să fie ridicată.
Actul al II-lea este semnificativ pentru scena juramantului. Horoscopul pe
care-l comunica solul lui Voda pare a fi un avertisment asupra
pericolului, anticipand deznodamantul.Manole realizeaza ca nu poate
indeplini lacasul sfant fara ajutorul mesterilor.
Actul al III-lea pune in lumina momentele de groaza ale asteptarii,
aparitia Mirei si jertfa. Manole rosteste aici un cutremurator crez,
confirmand conceptia potrivit careia creatia majora nu se realizeaza decat
prin iubire.
Actul al IV-lea releva febrilitatea zidirii. In urma minunii ce se inalta
persista durerea lui Manole, care izbeste zidul, dorind sa-si elibereze
sotia. E o ultima zvacnire a unei energii care accepta inevitabilul.
Actul al V-lea releva moartea eroica a Mesterlui. Autosacrificarea duce la
unirea din nou cu Mira – in viata de dincolo.

4. Personajele:
Toate personajele lui Blaga sunt purtatoare de semnificatii majore.
Acestea se autocaractreizeaza prin actiuni proprii, prin vorbire, prin
gesturi, sunt caracterizate intre ele prin replica si situatii, dar si prin
caracterizarea realizata de scriitor.

Manole:
– exponent al vointei istorice
– cladeste din iubire cu iubire
– caracter cu o puternica si problematica personalitate
– are conditia mitica a creatorului

Staretul Bogumil:
- doctrina religioasa “bogumilism”

Gaman:
- mentalitatea primitivului ce reprezinta forte magice

Mira:
- simbolul puritatii, al jertfei, al frumusetii
- simbolul vietii, al dragostei