Meşterul Manole

Baladă populară

ÎNAINTE DE TEXT, două îndemnuri

DICŢIONAR EXPLICATIV din MANUAL
Despre MEMORIA COLECTIVĂ şi MENTALITATEA POPULARĂ
Despre variantele baladei
5 Fragmente din VARIANTA lui G.Dem. Teodorescu
O rezumare în proză a unui fragment în versuri absent
EXPLORAREA TEXTULUI
EVALUARE CURENTĂ APLICAŢII
DINCOLO DE TEXT, două îndemnuri

Definiţie
Folclorul reprezintă totalitatea faptelor de cultură populară transmise prin cuvântsau practici.
Domeniile folclorului includ: literatura, muzica, artele plastice, coregrafia.F o l c l o r u l l i t e r a r
r e p r e z i n t ă a c e l e m a n i f e s t ă r i a l e c u l t u r i i p o p u l a r e c a r e s u n t organizate în texte
spuse sau cântate.
Trăsături specifice ale folclorului:
•Caracterul anonim
•Caracterul colectiv
•Caracterul oral
•Caracterul tradiţional
•Caracterul sincretic: contribuţia mai multor arte la realizarea operei folclorice

Definiţie: Balada reprezintă o poezie cu caracter legendar şi narativ. Unele balade

dobândesc un caracter liric (Mioriţa, Meşterul Manole) prin faptul că elementele epice reprezintă
doar pretexte pentru sublinierea unor idei poetice profunde, cu ajutorul figurilor de stil.

Geneza baladei Meşterul Manole

Această baladă a fost culeasă de G. Dem. Teodorescu de la
P e t r e a C r e ţ u l Şolcanul, lăutar din Brăila, în anul 1883. Monastirea Argeşului, titlul mai
cunoscut, este doar o variantă mai scurtă a acestei balade, publicată de Vasile
Alecsandri. Vechimea baladei este de câteva secole, referindu-se la întemeietorul legendar al
Ţării Româneşticare, care, potrivit tradiţiei, descălecase în acest teritoriu venind din
Ţara Făgăraşului, lamijlocul secolului al XIV-lea.

„Fiind o operă populară, balada Meșterul Manole are caracter anonim, oral, sincretic și colectiv.
Acțiunea sa este simplă, lineară, iar timpul și spațiul sunt prezentate vag. Deducem perioada în
care se petrece acțiunea doar aproximând, în urma indiciului privind menționarea lui Negru-Vodă
(Neagoe Basarab, 1459-1521). Spațiul este prezentat în incipitul baladei, într-o manieră imprecisă:
«Pe Argeş în gios,/ Pe un mal frumos».
Titlul baladei poartă numele protagonistului (Manole), precum și cel al ocupației sale (Meșterul).
Devine, astfel, evident faptul că balada se concentrează pe drama artistului creator, care își
înnobilează creația prin intermediul jertfei de sine și a tot ceea ce este mai valoros pentru acesta.
Astfel, sunt eliminate elementele telurice, făcându-se loc pentru intervenția divinității în stabilirea
condiției superioare a creației artistice.”
Tema
Balada are ca temă jertfa pentru creaţie a unui om care renunţă
l a v i a ţ a s a personală pentru a-şi realiza idealul artistic.

Compoziţia: există opt motive incluse în această baladă: al zidului părăsit, al surpării zidurilor, al
visului, al femeii destinate zidirii, al zidirii treptate, al conflictului feudal, al lui Icar și al fântânii.

Analiza textului
În expozițiune, balada îi prezintă pe Vodă şi cei zece meşteri care caută „un zid învechit /
Un zid părăsit / Rămas de demult”. Observăm, astfel, motivul zidului părăsit. Căutarea poate
simboliza tenacitatea cu care omul se dedică ideii constructive într-o succesiune nesfârşită de
generaţii. Sub raport compoziţional, motivul zidului părăsit funcţionează ca o expoziţiune.
Căutătorii întâlnesc un „noiaş purcăraş” care le arată locul unde vor găsi zidul.
Intriga prezintă un alt motiv, acela al surpării zidurilor. Apare, deci, un conflict între ceea ce-și
dorește omul și ceea ce îl împiedică de la realizarea idealului. Din motive neidentificate, biserica se
surpă în timpul nopţii. Variantele româneşti ale temei insistă în direcţia conflictului psihologic:
accentul cade mai puţin asupra faptelor, cât mai ales asupra suferinţelor interioare ale lui Manole.
În desfășurarea acțiunii întâlnim un alt motiv: cel al visului în care Manole primește soluția
pentru remedierea eşecului. Pentru a termina biserica, Manole este nevoit să o zidească pe prima
făptură feminină care va veni la locul construcţiei. El încheie o înţelegere cu ceilalţi meşteri prin
care se obligă să păstreze secretul.
Astfel, ajunge să-și zidească propria soție, el fiind singurul dintre cei zece zidari care respectă
legământul făcut: acela de a nu spune nimic acasă despre înțelegerea de a zidi prima nevastă care
ajunge la soțul său cu mancare. Avem aici al patrulea motiv: cel al femeii destinate zidirii.
Este motivul cu cele mai profunde implicaţii estetice. Prin ele sunt puse faţă în faţă două
personaje a căror evoluţie în baladă dinamizează întreaga baladă. Versurile se opresc îndelung
asupra vieţii interioare a meşterului. Rezistenţa lui interioară este pusă la grea încercare. Manole o
vede pe Caplea, soţia lui, venind la locul construcţiei, în ciuda tuturor opreliștilor din drumul ei, şi
este nevoit să-şi respecte promisiunea şi să o zidească.
Punctul culminant al tensiunii e dat de zidirea treptată ce crește gradat suferinţa pe culmile
tragismului. Al cincilea motiv e cel al zidirii treptate și dezvăluie întregul zbucium al lui Manole şi
suferinţele Caplei. În timpul zidirii, profilurile morale ale celor doi sunt puse în evidenţă: delicateţea
Caplei și înțelegerea de către aceasta, din stările sufletești pe care le observă la Manole, că jocul
ritualic va sfârși cu moartea ei, moarte pe care o acceptă până la urmă; tăria de caracter şi stăpânirea
de sine a lui Manole, în ciuda imensei suferințe interioare.
În finalul baladei, visul desăvârșirii operei de zidire e împlinit, dar cei ce l-au realizat își pierd
viața, în urma conflictului dintre idealul lui Manole, artistul de vocaţie care ar fin stare să înceapă
altă lucrare și mai frumoasă şi egoismul domnitorului Negru Vodă. Acesta e al șaselea motiv
prezent în baladă: cel al conflictului feudal.
În încercarea de a coborî de pe acoperișul bisericii, rămasă fără schele prin porunca lui Negru-
Vodă, cei nouă meșteri, urmați de Manole, încearcă să zboare cu aripi de scânduri și șindrilă și cad,
pierzându-și astfel, viața. Acesta e un alt motiv prezent în literatura universală și în a cea populară
ce la noi: motivul lui Icar. Unde a căzut Manole, a țâșnit izvor și s-a făcut o fântână. Observăm,
deci, și al optulea motiv: cel al fântânii.