Alfred Sisley

Șerban Ștefania-Emanuela
Clasa a XII-a B
Portret al lui Alfred Sisley
realizat de Pierre- Auguste Renoir
 Alfred Sisley se naște
la Paris în 1839, părinții
săi fiind englezi,Wiliam
Sisley și Felicia Sell.
După studiile de
economie efectuate la
Londra, în 1860, acesta
urmează, la Paris,
cursuriele de pictura ale
profesorului Marc-
Gabriel-Charles Gleyre,
unde i-a întâlnit pe
Frederic Bazille, Claude
Monet și pe Pierre-
Auguste Renoir.
În opera sa, Sisley
întoarce spatele hotărât
modernității zgomotoase
a Parisului. Acest fapt se
evidențiază extraordinar
de bine în “Cararea de la
Mi-Cote, Louveciennes”.
Subiectul nu prezinta
niciun indiciu al
modernitatii. Personajele
prezentate de săteanca
cu bonetă alba si
cămașă gri și fiica ei par
a fi preluate dintr-un
tablou olandez. Cărarea de la Mi Cote,
Louveciennes –Albert Sisley, 1873
Bulevard cu mesteceni lângă La Celle-Saint-
Cloud, 1865
Pajiște, 1875
 Picturile reprezentând zăpadă sunt
destul de rare în arta europeană de
dinaintea secolului al XIX-lea. Primii
pictori importanți care au abordat această
temă au fost Gustave Coubert și artiștii
Școlii de la Barbizon. Cu toate acestea ,
impresioniștii sunt cei care și-au asumat
această temă. Considerând-o parte a
pasiunii lor pentru efectele efemere ale
climei și ale lumii, Monet, Pissarro și
Sisley, au realizat peisaje cu zăpadă, mai
ales în anii 1870, când în Franța a avut
loc o succesiune de ierni cu multă
zăpadă. Sisley caută efecte mai puțin
spectaculoase și mai mult meteorologice,
artistul pictând zăpezi de diferite feluri și
intensități – primul strat de zăpadă de pe
acoperișuri și de pe străzi, pătura groasă
și pură care amuțește întregul peisaj și
noroiul amestecat cu zăpada topită sau
veche de o zi, ca în “ Efect de zăpadă la
Argenteuil (1874) și “ Zăpadă la
Louveciennes” (1874), Sisley a încercat
să picteze minunea fulgilor care cad.

Zăpadă la Louveciennes (1874)

Efect de zăpadă la
Argenteuil (1874)
Zăpadă la Marly-Le-Roi –(1875)
Unul dintre tablourile
pictate de Sisley spre
sfârșitul vieții –
Biserica din Moret
iarna, ulei pe pânză,
81 x 66 cm ,prezintă
un peisaj citadin,
concentrat în prezența
compactă a unui
edificiu – biserica
Notre-Dame – întinsă
pe aproape întreaga
suprafață a pânzei.
Din vara anului 1893 și
până în cea
următoare, și-a așezat
șevaletul în preajma
bisericii Notre-Dame
de paisprezece ori.
Este foarte probabil ca
ideea de a reveni
asupra aceluiași motiv
în felurite anotimpuri și
intervale ale zilei să-i fi
fost mijlocită de
exemplul prietenului
Claude Monet care,
între 1892 și 1894,
pictează fațada
catedralei din Rouen
într-o succesiune de
peste treizeci de
tablouri, din același Biserica din Moret, dupamiaza
unghi dar într-un cadru 1893
mai strâns.
Biserica din Moret în razele soarelui, dimineața,
1893
Biserica din Moret, Vreme de ploaie, dimineața
 Viziunea lui Monet asupra naturii este esențial
romantică – stranie, îndepărtată și indiferentă în fața
existenței umane. Sisley ne dezvăluie o viziune mai
optimistă, în care omul și natura conviețuiesc în
absolută armonie. Până și un potențial subiect
dramatic, ca de exemplu o inundație, este privit și
acceptat ca parte a ordinii naturale a lucrurilor. Pentru
a exemplifica aceasta,putem lua tabloul “Inundație la
Port-Marly”, oamenii pur și simplu se resemneaza în
fața lucrurilor, făcând tot ceea ce le sta in putinta in
astfel de situatii de cumpănă.

Inundație la Port-Marly (1876)

Pod la Hampton Court, 1874
 Fiind întrebat ,,Ce este un impresionist?”, Pissarro a
raspuns: ,,un impresionist este un pictor care de
fiecare dată pictează un alt tablou” și intrebat apoi
cine este impresionistul tipic, Pissaro a răspuns:
,,Sisley!”

Regate la Moseley,(1874)
 Pentru ca era un om foarte rezervat, lucrările sale
sunt tăcute, simple și foarte rar tintesc spre dramă
sau spectacol, așa cum demonstrează toate
compozițiile sale.

Podul la Moret, (1893)

Moseley Weir – Dimineața, (1874)
Artistul a fost intens
preocupat de efectele
trecătoare ale lumii și ale
climei din zona rurală din
nordul Frantei- de cerul,
râurile,canalele și câmpiile
acestei regiuni, dar și de
satele agitate în care a
locuit. El surprinde cu
subtilitate schimbările
anotimpurilor, de la
ploioasele Fetes
nationales și zilele fierbinți
de vara ( “Odihna pe
marginea râului”-1878,
“Insula Grande- Jatte”-
1873, “Tamisa si Biserica
Hampton”-1874), până la
satele îngropate în
zăpadă și râurile
înghețate ( “Zăpadă la
Louveciennes”-1878,
“Zăpadă la Marly-Le-Roi”
-1875), de la ploile scurte
și invioratoare de
primăvară până la
inundațiile devastatoare
( “Inundație la Port-Marly”-
1876).

Odihna pe marginea râului, (1878)