Alfred Sisley

Impresionismul

Șerban Ștefania-Emanuela,
Clasa a XII-a B

Alfred Sisley se naște la Paris, pe strada Trois Bornes în 1839, părinții săi fiind
englezi,Wiliam Sisley și Felicia Sell. După studiile de economie efectuate la Londra, in
1860, acesta urmează, la Paris, cursuriele de pictura ale profesorului Marc-Gabriel-
Charles Gleyre, unde i-a întâlnit pe Frederic Bazille, Claude Monet și pe Pierre-Auguste
Renoir. Împreuna au pictat în aer liber, pentru a captura cât mai real efectele pasagere ale
razelor solare. Abordarea inovativă la acel moment a generat picturi mai colorate decât
cele pe care erau oamenii obișnuiți să vadă. Preferă să picteze suprafețele apei, vederea
caleidoscopică a apei. Considerat un artist impresionist esențial, Sisley, este aproape în
exclusivitate peisagist.
Din colectivitatea de odinioară, Alfred Sisley este probabil singurul artist angajat până
la sfârșit în „poetica” impresionistă. Opera sa, acumulându-se, traversează anumite etape,
interpretate ulterior în cheia declinului sau, dimpotrivă, a maturității. Ea rămâne, însă,
coerentă în sine și cu mizele inițiale ale picturii impresioniste: lucrul în natură (plein air),
deplina libertate compozițională, tematică și tehnică, ,,traducereea” cromatică a
fenomenelor atmosferice, etc.
Artistul a fost intens preocupat de efectele trecătoare ale lumii și ale climei din zona
rurală din nordul Frantei- de cerul, râurile,canalele și câmpiile acestei regiuni, dar și de
satele agitate în care a locuit. El surprinde cu subtilitate schimbările anotimpurilor, de la
ploioasele Fetes nationales și zilele fierbinți de vara ( “Odihna pe marginea râului”-
1878, “Insula Grande- Jatte”-1873, “Tamisa si Biserica Hampton”-1874), până la satele
îngropate în zăpadă și râurile înghețate ( “Zăpadă la Louveciennes”-1878, “Zăpadă la
Marly-Le-Roi” -1875), de la ploile scurte și invioratoare de primăvară până la inundațiile
devastatoare ( “Inundație la Port-Marly”-1876).
Deși stilul pictural al lui Sisley ers pur impresionist, arta sa conține modalități de
abordare a peisajelor care aparțineau mai mult vechilor maeștri – Camille Corot și
Gustave Coubert. Fiind un om extrem de rezervat, cele mai bune lucrări ale sale sunt
tăcute, simple și foarte rar tintesc spre dramă sau specatcol. În timp ce Monet caută
deseori aspecte sălbatice ale naturii – stânci tăioase, trecători înguste și peisaje marine –
subiectul preferat al lui Sisley era lumea pragmatică și liniștită a peisajului cultivat și
îmblânzit. Viziunea lui Monet asupra naturii este esențial romantică – stranie, îndepărtată
și indiferentă în fața existenței umane. Sisley ne dezvăluie o viziune mai optimistă, în
care omul și natura conviețuiesc în absolută armonie. Până și un potențial subiect
dramatic, ca de exemplu o inundație, este privit și acceptat ca parte a ordinii naturale a
lucrurilor. Pentru a exemplifica aceasta,putem lua tabloul “Inundație la Port-Marly”,
oamenii pur și simplu se resemneaza în fața lucrurilor, făcând tot ceea ce le sta in putinta
in astfel de situatii de cumpănă. Sisley prefera particularul și cotidianul, oricât de banal și
lipsit de strălucire ar părea. Spre exemplu, când pictează o zi de serbare, Sisley descrie
orașul marley în ploaie, piața aproape goală și cele câteva steaguri mânjte cu noroi ce
atârna moale de stalpi.
“Inundație la Port- Marly” face parte dintr-un grup de lucrari care a fost descris drept
“piatra de încercare a Impresionismului”. Sisley a realizat tabloul în timpul inundațiilor
masive care au avut loc în primavara anului 1876, când râul Sena s-a revarsat in Port-

Marly.

Inundație la Port-Marly (1876)

Stilul artistului și opere

Spre deosebire de alți impresioniști Sisley a pictat foare rar persoanje vesele sau care
se relaxeaza. Cu toate acestea, în timpul verii lui 1874, când a călătorit la Londra și în
Hampton Court și Molesey, pictorul și-a găsit inspirația în câteva din scenele cele mai
pline de viață. În “Regate la Moseley”, el descrie stratul unei curse la opt rame de pe
Tamisa. Spectatorii sunt adunati pe malul râului la punctul de start, iar agitația cursei este
în armonie cu steagurile care flutură în vânt și cu jocul apei, oferind picturii energie și
degajare. Tabloul dezvăluie stilul lui Sisley în punctul său cel mai exuberant și mai
caligrafic.
Picturile reprezentând zăpadă sunt destul de rare în arta europeană de dinaintea
secolului al XIX-lea. Primii pictori importanți care au abordat această temă au fost
Gustave Coubert și artiștii Școlii de la Barbizon. Cu toate acestea , impresioniștii sunt cei
care și-au asumat această temă. Considerând-o parte a pasiunii lor pentru efectele
efemere ale climei și ale lumii, Monet, Pissarro și Sisley, au realizat peisaje cu zăpadă,
mai ales în anii 1870, când în Franța a avut loc o succesiune de ierni cu multă zăpadă.
Sisley caută efecte mai puțin spectaculoase și mai mult meteorologice, artistul pictând
zăpezi de diferite feluri și intensități – primul strat de zăpadă de pe acoperișuri și de pe
străzi, pătura groasă și pură care amuțește întregul peisaj și noroiul amestecat cu zăpada
topită sau veche de o zi, ca în “ Efect de zăpadă la Argenteuil (1874) și “ Zăpadă la
Louveciennes” (1874), Sisley a încercat să picteze minunea fulgilor care cad. În opera
sa, Sisley întoarce spatele hotărât modernității zgomotoase a Parisului. Acest fapt se
evidențiază extraordinar de bine în “Cararea de la Mi-Cote, Louveciennes”. Subiectul nu
prezinta niciun indiciu al modernitatii. Personajele prezentate de săteanca cu bonetă alba
si cămașă gri și fiica ei par a fi preluate dintr-un tablou olandez. Tabloul lui Sisley denotă
moleșeala melancolică a verii târzii care se întâlnește cu primele zile ale toamnei.
Umbrele se alungesc și se adâncesc, ceața se adună la orizont, iar cerul este pal și întins,
secătuit de strălucirea soarelui. Sisley păstrează tot curajul pictural și toată modernitatea
pentru compoziția traseelor inclinate și amețitoare introduse prin balustrada ce patrunde
adânc in spațiul tabloului. Dupa acest început cutezator , interesul si farmecul tablolui
rezida in tesatura ca de tapiserie a frunzișului de toamnă.
Tabloul face parte din opera de maturitate a lui Sisley. Artistul evita aplatizarea spațială
și retezarea motivului, peisajele sale reprezentând niște ferestre nemișcate către lume.
Compozitiile sale par atat de “naturale” datorita faptului că sunt intens modelate de
aprecierea artistului față de arta trecutului, pentru compozițiile sale , Sisley, căutând
modelul marilor peisagisti, incepand de la maestrii olandezi ai secolului al XVII-lea, ca
de pildă Hobbema si Ruisdael, până la predecesorii din școala de la Barbizon.
Opera lui Sisley demonstrează iubirea pasională și aproape exclusiva pentru natura și
față de realitate.Paleta sa trece de la tonurile palide și de la nuanțe estompate, la culorile
vibrante și aprinse.Tușele rapide și scurte nu conduc totuși la dizolvarea formelor.

Fiind întrebat ,,Ce este un impresionist?”, Pissarro a raspuns: ,,un impresionist este un
pictor care de fiecare dată pictează un alt tablou” și intrebat apoi cine este impresionistul
tipic, Pissaro a răspuns: ,,Sisley!”

Pentru ca era un om foarte rezervat, lucrările sale sunt tăcute, simple și foarte rar tintesc
spre dramă sau spectacol, așa cum demonstrează toate compozițiile sale.

Biserica din Moret, 1893

Unul dintre tablourile pictate de Sisley spre sfârșitul vieții – Biserica din Moret iarna, ulei
pe pânză, 81 x 66 cm ,prezintă un peisaj citadin, concentrat în prezența compactă a unui
edificiu – biserica Notre-Dame – întinsă pe aproape întreaga suprafață a pânzei. Spațiul
dislocat de blocul monolit se recompune într-un crâmpei de perspectivă citadină, cu o
pondere aproape insignifiantă în economia imaginii. Cele câteva case din stânga, colțul
unui șopron în dreapta și tușele-personaje contextualizează acest complex arhitectură-cer,
construind portretul unui loc:Moret-sur-Loing, un burg medieval din Île-de-France, patria
arhitecturii.

Pictat într-o gamă cromatică rece, dominată de bleu și indigo, dar și cu ample zone de
alb-gălbui și griuri colorate, tabloul de la București redă cu relativă precizie contururile și
ornamentele arhitectonice:contraforți, arce butante, arhivolta portalului, ferestrele cu
menouri treflate, siluetele unor garguie sau dantelăria de pinacluri și fleuroane. Aparenta
destrămare a suprafeței în tușe fugoase, pete indistincte sau cruste de materie picturală
este contrabalansată de efectul de ponderabilitate concentrat în silueta masivă a bisericii,
cu volumetria precis delimitată și tușele substituind – prin însăși concretețea lor – zidăria
reală.

Pentru Sisley culoarea echivala cu un instrument de vizualizare a timpului.

Alfred Sisley s-a stabilit în Moret-sur-Loing în 1889, trăindu-și aici ultimul deceniu și
recompunându-i fațetele mereu schimbătoare într-o imemorabilă suită de peisaje.
Din vara anului 1893 și până în cea următoare, și-a așezat șevaletul în preajma bisericii
Notre-Dame de paisprezece ori. Este foarte probabil ca ideea de a reveni asupra aceluiași
motiv în felurite anotimpuri și intervale ale zilei să-i fi fost mijlocită de exemplul
prietenului Claude Monet care, între 1892 și 1894, pictează fațada catedralei din Rouen
într-o succesiune de peste treizeci de tablouri, din același unghi dar într-un cadru mai
strâns. Cele două serii realizate simultan, la Rouen și Moret, relevă atât preocuparea
comună de a reda atmosfera cromatică, cât și o distincție netă de abordare.

Analiza a două opere ale lui Alfred Sisley

Pod la Villeneuve-la-Garenne, 1872

Peisajul lui Alfred Sisley ilustrând un pod aparține Impresionismului, anului 1872. Din
punct de vedere cromatic întâlnim aici, în contrast cu cromatica caldă, de exemplu, din
lucrarea Cararea de la Mi-Cote, o cromatică rece, albastrul fiind culoarea care domină
tabloul, albastrul cerului dublat de albastrul care se oglindește în apă. Alte culori,
pastelate care domină sunt verdele vernil, griurile, și putem spune că albastrul este pus în
contrast cu oranjul care se reflectă pe celelalte planuri și pe case. Din punct de vedere
structural în prim plan avem podul, cel mai apropiat de ochiul uman și contrastat,
prezentat din partea ferită în mod direct de razele soarelui, sub care se zăresc bărci și
siluetele unor oameni sub pod, doar niște pete de culori, fără a fi studiate deloc. Planul
râului care lucește este format din pete care combină două culori principale: albastrul și
verdele, cel de-al treilea plan fiind cel distant al malului și caselor cu un aer de provincie.
Alte lucrări care dispun de un contrast rece ale lui Alfred Sisley ar fi Inundație la Port
Marly și Pod la Hampton Court.
 Odihna pe marginea râului -Musée d'Orsay, Paris, 1878

Este o operă a pictorului francez impresionist Albert Sisley, aparținând curentului

Impresionism, din anul 1878, care se află în prezent în Muzeul d'Orsay, în Paris. Din
punct de vedere cromatic întâlnim aici o cromatică caldă, o paletă destul de restrânsă,
predomină verdele acompaniat de galbenul care ilustrează lumina, și albastrul pastelat și
fad al cerului. Din punct de vedere al așezării și structurii, putem spune că lucrarea are 3
planuri, primul fiind cel în care se află silueta feminină, cel de-al doilea cuprinzând
pârâul iar evident, cel de-al treilea cuprinzând siluetele pierdute ale copacilor din
depărtare.
Fata cu pălărie galbenă din primul plan al tabloului poate fi și centrul de interes, ea
reprezentând niște pete able de culoare și dacă privești cu atenție preocupată de citit, cu o
carte în mână. Fata nu este construită din considerente anatomice și observând întreaga
operă a lui Sisley, el neglija anatomia în puținele siluete îndepărtate, turiste ale peisajelor
sale, iubirea sa pentru natură fiind ilustrată pretutindeni.
Mai îndepărtate de ochiul privitorului, în spate putem observa arhitectura unor case care
se ivesc din foliajul naturii, al copacilor, și pe de altă parte putem remarca și nota că
momentul redat de pictor este cel mai probabil dupamiaza ,iar anotimpul, judecând după
verdele încă tânăr, trebuie să fie ori vara timpurie ori finalul primăverii.
Pot asemăna lucrarea comentată oarecum cu cealaltă lucrare a artistului,Cararea de la
Mi-Cote, Louveciennes, cele două lucrări asemănându-se din punct de vedere cromatic
prin verde, deși de diferite intensități și nuanțe, predominant dar și pentru poziția
personajelor miniaturiste, doar niște pete situate aproape central în ambele tablouri. De
altfel, cele două tablouri se pot asemăna și pentru atmosfera calmă, liniștită a unor siluete
umane pierdute într-un cadru natural, o atmosferă caldă, plăcută.