Regatta la Molesey, 1874

Gamă cromatică rece. Din colectivitatea de odinioară, Alfred Sisley (1839-99) este
probabil singurul artist angajat până la sfârșit în „poetica” impresionistă. Opera
sa, acumulându-se, traversează anumite etape, interpretate ulterior în cheia
declinului sau, dimpotrivă, a maturității. Ea rămâne, însă, coerentă în sine și cu
mizele inițiale ale picturii impresioniste:lucrul în natură (plein air), deplina
libertate compozițională, tematică și tehnică, „traducerea

Alfred Sisley, Biserica din Moret, 1893, Musée des Beaux-Arts, Rouen.

Unul dintre tablourile pictate de Sisley spre sfârșitul vieții – Biserica din Moret
iarna, ulei pe pânză, 81 x 66 cm – se află în patrimoniul Muzeului Național de Artă
al României, provenit din splendida colecție a lui Anastase Simu. Un peisaj
citadin, concentrat în prezența compactă a unui edificiu – biserica Notre-Dame –
întinsă pe aproape întreaga suprafață a pânzei. Spațiul dislocat de blocul monolit
se recompune într-un crâmpei de perspectivă citadină, cu o pondere aproape
insignifiantă în economia imaginii. Cele câteva case din stânga, colțul unui șopron
în dreapta și tușele-personaje contextualizează acest complex arhitectură-cer,
construind portretul unui loc:Moret-sur-Loing, un burg medieval din Île-de-France,
patria arhitecturii.

Pictat într-o gamă cromatică rece, dominată de bleu și indigo, dar și cu ample zone
de alb-gălbui și griuri colorate, tabloul de la București redă cu relativă precizie
contururile și ornamentele arhitectonice:contraforți, arce butante, arhivolta
portalului, ferestrele cu menouri treflate, siluetele unor garguie sau dantelăria
de pinacluri și fleuroane. Aparenta destrămare a suprafeței în tușe fugoase, pete
indistincte sau cruste de materie picturală este contrabalansată de efectul de
ponderabilitate concentrat în silueta masivă a bisericii, cu volumetria precis
delimitată și tușele substituind – prin însăși concretețea lor – zidăria reală.

Culoarea:instrument de vizualizare a timpului.Alfred Sisley s-a stabilit în Moret-

sur-Loing în 1889, trăindu-și aici ultimul deceniu și recompunându-i fațetele mereu
schimbătoare într-o inomrabilă suită de peisaje. Din vara anului 1893 și până în
cea următoare, și-a așezat șevaletul în preajma bisericii Notre-Dame de paisprezece
ori. Este foarte probabil ca ideea de a reveni asupra aceluiași motiv în felurite
anotimpuri și intervale ale zilei să-i fi fost mijlocită de exemplul prietenului
Claude Monet care, între 1892 și 1894, pictează fațada catedralei din Rouen într-o
succesiune de peste treizeci de tablouri, din același unghi dar într-un cadru mai
strâns. Cele două serii realizate simultan, la Rouen și Moret, relevă atât
preocuparea comună de a reda atmosfera cromatică, cât și o distincție netă de
abordare.

_____
Claude Monet, Catedrala din Rouen, 1894, National Gallery of Art, Washington

În tablourile sale, identice compozițional, Monet configurează o „grilă” minimală a

arhitecturii fațadei, în interiorul căreia orice materialitate se dizolvă într-o
infinită jerbă de irizații și pulverulențe cromatice. Altfel spus, atmosfera
însăși, laolaltă cu văzul cognitiv al pictorului, suferă un proces de sublimare
cromatică. Seria pictată de Sisley, în schimb, subliniind fără echivoc
tectonicitatea edificiului, variază atât compoziția, cât și formatul:șase dintre
tablouri decupează vertical fațada de vest, alte cinci, lărgind unghiul, încadrează
biserica aproape integral într-un format orizontal, în vreme ce ultimele trei
izolează – din nou vertical – o altă zonă din latura meridională (5).

Seriile celor doi artiști pun în mod