Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia Sonetul este poezia cu forma fixa, alcatuita din

doua catrene si doua tertin, a re ritm iambic si masura versului de unspsrezece silabe. Dintre cei mai importanti poeti roman i ce au cultivat acesta poezie cu forma fixa se numara Mihai Eminescu si Vasile Voiculescu, Geor ge Bacovia. In soneteleeminesciene se imbina nostalgia romantica a iubirii pierdute cu stru ctura clasica a poeziei. Sonetul lui Eminescu Afara-i toamna exprima melancolia lasata in urma de o iubire care nu a fost traita si doar visata si ravnita. Atmosfera redata in poezie est e una incarcata cu nostalgie in care toamna reprezinta legatura ce se face intre natura si sentime nt.Sonetele romantice se deosebesc cu mult de sonetele simboliste. Sonetul lui Bacovia face posibila nu o imbinare intre structura si tematica, asa cum se intampla in cazul sonetului em inescian, ci o completare la muzicalitatea conferita de estetica simbolista. Aspectul prozodic al sonetului bacovian se imbina cu tematica simbolista. Bacovia nu respecta masura unitara a versurilor , iar repetarea unor cuvinte precum noapte , casa , triste accentueaza caracterul obsesiv al poeziei. Tema din sonetul eminescian este iubirea, dar o iubire neimplinita, du pa care poetul ravneste si sufera. Timpul este parca prins in vesnicie, Sa stai visand la foc , i arvisul de iubire, dorul face ca timpul sa fie un prezent continuu, o neincetata dorinta. Suferint a eminesciana este foarte diferita de cea bacoviana, Eminescu fiind rapus de melancolia unei iubir i neincepute, pe cand la Bacovia suferinta este o stare existentiala, o stare ce nu piere ci doa r este sustinuta de cadrul obscur. In Sonet de Bacovia este ilustrata o lume in declin, in dezechilib ru, atmosfera fiind una apasatoare, noaptea e uda, grea , incarcata de o materie lichida, mahala ua este invaluita inintuneric. Toate acestea sugereaza nu numai descompunerea unui cadr u obositor ci si o destramare interioara, un suflet imprastiat in neant. E-o noapte uda, grea, te-neci afara./Prin ceata - obosite, rosii, fara zare-/ Ard afumate, triste felinare,/ Ca intr-o cr asma umeda, nmurdara. Spatiul sufocant si inchis ramane fara zare adica fara scapare, fara o i esire, care tine prizioniera fiinta umana. La Bacovia, melancolia nu vine din lipsa unei pe rsoane, a unei iubiri, a unor vise ce face fiinta sa aspire la absolutul clipei, ci dimpotriva ea se datoreaza cadrului dezolant, eul liric pierzand oricecontact cu lumea din jur si adancind u-se in bajbaiala in intuneric. In poezia eminesciana atmosfera este incarcata si materia l datorita acelor grele picuri ce accentueaza ideea de melancolie ce este traspusa intr-un t imp continuu. Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri ". In acest context se produce o stagnare a gandurilor, timpul prezent pare oprit si devenit etern . t

recutul insa este resimtit in fosnetul hartiei ce creaza o subtila imagine autidiva: si tu citesti din roase plicuri . Adancirea gandurilor in trecut pare fara cale de intoarcere, ca o ratacire temp orala ce nu mai poate fi redresata. Timpul trait este imbinat cu timpul mitic: Visez la basmul v echi al zanei Dochii . Aparitia iubitei este ca o continuare a visului de dragoste ce ilustreaz a imaginea iubitei pierdute. Acesta prezenta este una feerica, iubita fiind o proiectie a trecutul ui. Mainile reci accentueaza imposibilitatea unei apropieri fizice, iubirea pierduta nefiind rec uperata. Incaperea , sau cadrul interior este la Eminescu un prilej de visare, un cadru perfect al i nteriorizarii: Dar si mai bine-i cand afara-i zloata,/ Sa stai visand la foc . Materia inconjuratoare im pune visarea romantica, pe cand la Bacovia este motivul pentru care eul se adanceste in ango asa si frig. In Sonetul bacovian simbolurile dominante sunt cele ale mortii. Relinarele rosii e xprima calatoria spre o alta lume pe care poetul refuza sa o accepte. La Bacovi ase mai produce si ruperea de normal de ordine si firesc. Prin versul Si cad, recad, si nu mai tac din gura se ajunge la o metafora a caderii , unde echilibrul este inexistent, iar visul se amesteca cu bet ia. Aceste manifestari bahicefluidizeaza descompunerea, motiv simbolist folosit cu precade re in operele bacoviene. Diferenta intre cele doua sonete nu este doar tematica ci si artisti ca. Imaginile artistice fiind conturate in mod diferit.Eminescu foloseste mijloace artistice precum epitetul multiplu maini subtiri si reci , inversiunea roase plicuri , dulci nimicuri si sinecdo a frunza- mprastiata .Bacovia foloseste cu procedeul personificarii pentru a sugera mai clar participarea mediului la decaderea spirituala triste felinare , case triste . Ca si Eminescu, Bacovia se arata un poet ce urmareste detaliul din spatele trairilor si face as ta prin multitudinea figurilor de stil folosite.