Evoluția Drepturilor și Libertăților Fundamentale în Constituțiile

României și Germaniei

Conf. univ. dr.

Manuel GUȚAN
Student
Micle Alexandru-Bogdan

Introducere
 Dreptul constituțional comparat reprezintă o abordare esențială pentru a înțelege modul în
care diferite țări reglementează și protejează drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor
lor. Acest domeniu de studiu oferă posibilitatea de a analiza similitudinile și diferențele dintre
Constituții, evidențiind valorile și prioritățile juridice ale societăților respective. În cadrul acestei
analize comparative, ne vom concentra pe evoluția drepturilor și libertăților fundamentale în
două state europene distincte: România și Germania.
România și Germania, ambele în Uniunea Europeană, au trecut prin tranziții politice
semnificative și au dezvoltat sisteme juridice care reflectă istoriile și valorile lor specifice. Prin
intermediul acestui eseu, ne propunem să explorăm modul în care aceste două țări și-au
configurat Constituțiile pentru a asigura protecția drepturilor individuale, abordând aspecte
precum libertatea personală, egalitatea, proprietatea și modalitățile de garantare a acestor
drepturi.
Pentru a realiza o analiză comprehensivă, vom utiliza Codex-ul constituțional pentru a
ghida selecția Constituțiilor și pentru a structura comparația. În acest sens, vom privi atent la
modul în care Constituția României, în vigoare, se raportează la drepturile fundamentale,
comparând-o cu Legea Fundamentală a Germaniei. Această comparație ne va oferi oportunitatea
de a identifica similitudinile și deosebirile dintre cele două cadre juridice, ilustrând atât
influențele comune europene, cât și particularitățile naționale.
În cele ce urmează, vom explora contextul istoric și cultural al ambelor țări, evidențiind
elementele care au contribuit la formarea sistemelor juridice actuale și la conturarea priorităților
în ceea ce privește drepturile fundamentale. Apoi, ne vom concentra pe analiza prevederilor
constituționale care guvernează aceste drepturi în fiecare țară în parte, identificând atât aspecte
de convergență, cât și de divergență.
Prin această analiză comparativă, ne propunem să aducem în prim-plan nu doar
elementele juridice, ci și aspectele sociale și culturale care stau la baza construcției sistemelor
constituționale, contribuind astfel la o înțelegere mai profundă a modului în care diferite societăți
abordează și protejează drepturile fundamentale ale cetățenilor lor.

Capitolul I: Context istoric și cultura

 Istoria și cultura unei națiuni constituie fundamentul pe care se construiește orice sistem
juridic, reflectând valorile și tradițiile care au modelat evoluția sa. În acest capitol, ne vom dedica
explorării contextului istoric și cultural al României și Germaniei, pentru a înțelege influențele
care au contribuit la formarea sistemelor lor constituționale.

1.1 România: O istorie complexă în oglinda sistemului juridic

România își trage rădăcinile dintr-un mozaic istoric bogat, traversând perioade diverse
precum stăpâniri străine, principatele unite și regimuri totalitare. Această diversitate istorică a
lăsat amprente puternice asupra sistemului juridic românesc, unde tranzițiile politice au avut un
impact semnificativ asupra modului în care drepturile fundamentale au fost percepute și
protejate.
Perioada comunistă, sub regimul lui Nicolae Ceaușescu, a fost marcantă în istoria recentă a
României, aducând cu sine atingeri adânci asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale
cetățenilor. Revoluția din 1989 a deschis drumul către o democrație în devenire, iar adoptarea
unei noi Constituții în 1991 a fost un pas crucial către stabilizarea și consolidarea statului de
drept.

1.2 Germania: Democrație și reconstrucție postbelică

Germania, în schimb, își are originile într-o istorie care a traversat epoci definitorii, de la
Sfântul Imperiu Roman până la perioada modernă și până la devastările celui de-al Doilea
Război Mondial. Reconstrucția postbelică a țării a dus la crearea Republicii Federale Germane în
1949 și la adoptarea Legii Fundamentale, o constituție care și-a propus să prevină repetarea
ororilor regimului nazist și să asigure temeliile unei democrații solide.
Un aspect notabil al Legii Fundamentale germane este atenția acordată drepturilor
fundamentale, precum și mecanismele de control constituțional, prin intermediul Curții
Constituționale Federale. Aceasta a fost concepută pentru a servi ca gardian al democrației și al
drepturilor individuale, reflectând voința de a construi o societate bazată pe principiile statului de
drept.

1.3 Convergențe și divergențe în contextul istoric și cultural

Prin analiza acestor contexte istorice și culturale, putem identifica atât convergențe, cât și
divergențe semnificative între România și Germania. Ambele țări au trecut prin perioade critice,
dar reacțiile lor și modul în care au integrat învățămintele istoriei în sistemele lor constituționale
prezintă caracteristici distinctive. În timp ce România se confruntă cu o istorie mai recentă
marcată de regimuri autoritare, Germania a urmat un drum de reconstrucție și reconciliere după
tragedia celui de-al Doilea Război Mondial.
 Acest prim capitol constituie un fundament esențial pentru înțelegerea evoluției
sistemelor juridice din cele două țări și pregătește terenul pentru analiza detaliată a modului în
care drepturile fundamentale sunt protejate în cadrul Constituțiilor lor respective. În capitolele
următoare, vom explora prevederile constituționale specifice care guvernează aceste drepturi,
identificând influențele istorice și culturale care au sculptat aceste documente fundamentale.
Capitolul II: Protecția drepturilor fundamentale în Constituția
României

2.1 Prevederile Constituției României privind drepturile fundamentale

Constituția României, adoptată în 1991 și revizuită în 2003, reprezintă piatra de temelie a

statului de drept și a protecției drepturilor fundamentale. Această constituție consacră o serie de
drepturi și libertăți, reflectând valorile unei societăți democratice în continuă evoluție.
Printre drepturile fundamentale regăsite în Constituția României se numără dreptul la
viață, dreptul la integritate fizică și morală, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la un proces
echitabil, dreptul la proprietate și altele. Un aspect important este reprezentat de Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, la care România aderă, și care completează și
întărește protecția drepturilor cetățenilor români.

2.2 Controlul constituțional în România

Pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale stabilite în Constituție, România

dispune de un sistem de control constituțional. Curtea Constituțională a României, o instituție
independentă, are rolul de a verifica constituționalitatea legilor și de a proteja drepturile și
libertățile cetățenilor. Cu un rol activ în garantarea statului de drept, Curtea Constituțională are
competența de a soluționa conflicte de natură constituțională și de a se pronunța asupra
sesizărilor privind încălcări ale drepturilor fundamentale.

2.3 Compararea cu alte Constituții europene

Prin utilizarea Codex-ului Constituțional, vom efectua o comparație între prevederile

constituționale privind drepturile fundamentale în România și cele din alte țări europene. Ne vom
concentra, în special, asupra convergențelor și divergențelor cu Constituția Germaniei, pentru a
evidenția modalitățile în care cele două țări abordează protecția drepturilor fundamentale.
Analiza comparativă va oferi o perspectivă mai largă asupra modului în care România se
încadrează în peisajul european al drepturilor fundamentale, evidențiind posibile influențe și
adaptări în funcție de contextul cultural și istoric specific.
În concluzie, acest capitol explorează modul în care Constituția României și Codex-ul
Constituțional oferă o protecție solidă a drepturilor fundamentale și cum se plasează aceasta în
context european. Analiza detaliată a prevederilor constituționale va oferi o imagine completă a
valorilor și angajamentelor României față de drepturile individuale și va pregăti terenul pentru
comparația cu sistemul german în capitolul următor.

Capitolul III: Modelul german al protecției drepturilor

fundamentale

3.1 Legătura dintre Lega Fundamentală și drepturile fundamentale

Germania, cu Legea Fundamentală adoptată în 1949, a conturat un model robust al

protecției drepturilor fundamentale, reflectând lecțiile învățate din perioada nazistă și dorința de
a construi o democrație solidă. Legea Fundamentală servește drept fundament al ordinii juridice
germane, punând un accent deosebit pe garantarea drepturilor individuale.
Prin textul său, Legea Fundamentală consacră drepturi precum egalitatea în fața legii,
libertatea individuală, inviolabilitatea vieții private, dreptul la proprietate și dreptul la liberă
exprimare. Curtea Constituțională Federală are rolul de a veghea asupra respectării acestor
drepturi, oferind o cale de atac împotriva încălcărilor constituționale.

3.2 Protecția drepturilor fundamentale în jurisprudența germană

Curtea Constituțională Federală a Germaniei, cu sediul la Karlsruhe, joacă un rol crucial

în interpretarea și aplicarea drepturilor fundamentale. Prin deciziile sale, aceasta contribuie la
dezvoltarea jurisprudenței germane privind drepturile individuale și la consolidarea statului de
drept. Curtea adoptă o abordare activă în garantarea drepturilor fundamentale, intervenind în
cazurile în care acestea sunt amenințate sau încălcate, asigurând un echilibru delicat între nevoile
societății și protecția drepturilor individuale.

3.3 Convergențe și divergențe cu modelul românesc

Comparând modelul german al protecției drepturilor fundamentale cu cel din România,

vom evidenția similitudinile și deosebirile dintre cele două abordări. Atât România, cât și
Germania, își propun să ofere o protecție solidă drepturilor individuale, însă diferențele în istorie
și context cultural pot influența prioritățile și modul de aplicare a acestor drepturi.
Analiza detaliată va include aspecte precum interpretarea drepturilor fundamentale în
jurisprudența celor două țări, rolul Curții Constituționale și modalitățile de reconciliere între
nevoile colective și drepturile individuale.
3.4 Perspective pentru evoluția protecției drepturilor fundamentale în context
european

Pe fondul integrării europene, atât România, cât și Germania, se confruntă cu provocări și

oportunități în ceea ce privește evoluția protecției drepturilor fundamentale. Vom explora
perspectivele ambelor țări în contextul schimbărilor europene și impactul acestora asupra
modelului lor de protecție a drepturilor fundamentale.
Prin acest capitol, vom contura un peisaj comprehensiv al modelului german al protecției
drepturilor fundamentale și vom pregăti terenul pentru o comparație detaliată cu modelul
românesc în capitolele ulterioare. Această analiză va contribui la înțelegerea mai profundă a
modului în care cele două țări abordează și protejează drepturile individuale, precum și la
evaluarea implicațiilor acestor modele asupra societății și statului de drept.

Capitolul IV: Convergențe și divergențe între Constituțiile

României și Germaniei

4.1 Convergențe în protecția drepturilor fundamentale

Analizând atent Constituțiile României și Germaniei, putem identifica convergențe

semnificative în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale. Ambii promovează drepturi
precum egalitatea, libertatea individuală și dreptul la viață privată, reflectând valorile
fundamentale ale democrației europene.
Ambele țări au aderat la Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, consolidând
astfel un cadru comun de referință pentru protecția drepturilor individuale. Această convergență
subliniază angajamentul ambelor state față de standardele europene în materie de drepturi
fundamentale.

4.2 Divergențe în abordarea specifică a drepturilor fundamentale

Cu toate convergențele menționate, există și divergențe notabile între Constituțiile României

și Germaniei. Un aspect deosebit de semnificativ este influența istoriei recente asupra textului
constituțional. În timp ce România a trebuit să facă față unor regimuri totalitare în perioada
comunistă, Germania a adoptat Legea Fundamentală în contextul reconstrucției postbelice, fapt
ce a influențat modul în care fiecare țară percepe și protejează drepturile individuale.
O altă divergență notabilă se referă la rolul și puterea Curții Constituționale. În Germania,
Curtea Constituțională Federală deține o autoritate considerabilă în interpretarea drepturilor
fundamentale și protejarea statului de drept, în timp ce în România, Curtea Constituțională are un
rol similar, dar diferit în cadrul specific al sistemului juridic românesc.
 4.3 Adaptațiile la schimbările europene și globale

Ambele țări se confruntă cu schimbări semnificative în context european și global, ceea ce le

determină să-și adapteze modelele de protecție a drepturilor fundamentale. Procesele de integrare
europeană și evoluțiile tehnologice au creat noi provocări și oportunități, iar Constituțiile trebuie
să răspundă la aceste schimbări într-un mod relevant și eficient.
Prin intermediul acestui capitol, vom analiza modul în care România și Germania se
adaptează la evoluțiile europene și globale în ceea ce privește drepturile fundamentale,
evidențiind adaptările legislative și jurisprudențiale. Vom explora, de asemenea, modul în care
cele două țări abordează noile provocări, precum drepturile digitale și protecția vieții private în
era tehnologică.

4.4 Implicații asupra statului de drept și societății

Concluziile trase din analiza convergențelor și divergențelor dintre Constituțiile României și

Germaniei vor contribui la o înțelegere mai profundă a impactului acestor modele asupra statului
de drept și a societății în ansamblu. Vom examina cum protecția drepturilor fundamentale
influențează coeziunea socială, democrația și calitatea vieții în cele două țări.

Concluzie

Analiza detaliată a Constituțiilor României și Germaniei, în contextul dreptului

constituțional comparat, relevă atât convergențe semnificative, cât și divergențe notabile în
abordarea și protecția drepturilor fundamentale. Această comparație a fost facilitată de utilizarea
Codex-ului Constituțional, oferind un cadru de referință adecvat pentru evaluarea sistemelor
juridice din cele două țări.
Convergențele între România și Germania se reflectă în angajamentul ambelor țări față de
valorile europene și în aderarea la Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.Protejarea
drepturilor precum egalitatea, libertatea individuală și dreptul la viață privată reprezintă priorități
comune, evidențiind un fundament solid al democrației europene.
Totuși, divergențele dintre cele două țări sunt influențate de istoria și contextul lor
distincte. România, cu experiența comunistă recentă, și-a adaptat modelul constituțional într-un
proces de tranziție spre statul de drept, în timp ce Germania și-a consolidat democrația în urma
reconstrucției postbelice. Diferențele se reflectă și în rolul și puterea acordate Curților
Constituționale, precum și în abordarea specifică a protecției drepturilor fundamentale.
Adaptațiile la schimbările europene și globale reprezintă un alt aspect cheie în analiza
convergențelor și divergențelor. Ambele țări se confruntă cu provocări similare în era tehnologică
și în contextul integrării europene, încercând să găsească soluții legislative și jurisprudențiale
eficiente. Impactul acestor modele asupra statului de drept și societății este complex și variază în
funcție de contextul specific al fiecărei țări. Protecția drepturilor fundamentale are consecințe
directe asupra coeziunii sociale, democrației și calității vieții cetățenilor.
În final, concluzia acestei analize comparative oferă o perspectivă echilibrată asupra
similitudinilor și diferențelor dintre România și Germania în ceea ce privește protecția drepturilor
fundamentale. Evaluarea eficienței și durabilității acestor modele va contribui la o înțelegere mai
profundă a evoluției sistemelor juridice și la identificarea posibilelor îmbunătățiri pentru viitor.

Bibliografie

- „Mari sisteme de drept contemporan”, Zlătescu-Moroianu Irina, Bulgaru-Adrian,

București 2012
- „Concepte fundamentale de drept. Vol.II Familii și tipuri de drept.”, Vădescu Mihai,
București 2002
- „Drept privat comparat”, Victor Dan-Zlătescu , București 1997