Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SINTEZA CURSULUI
PARTEA I-A
ş i sunt cuprinse atat în Constituţie precum ş i în alte acte normative care sunt
izvoare ale dreptului constituţional.
Specific normelor de drept constituţional este faptul că , în general acestea
cuprind numai dispoziţia , enunţând un principiu constituţional .
In curs sunt analizate şi alte considerente teoretice referitoare la normele de
drept constituţional .
Constituţia în România a apărut mult mai târziu decât constituţiile din ţă rile
Europei de Vest.
Îninte de adoptarea constiţuiilor scrise , în România au fost elaborate în
timp documente cu caracter constituţional (cuprinzând norme privind puterea
statală, drepturile şi libertaţile cetăţenilor)dintre care menţionăm:
-Suplex Libellus Valachorum (1791).Primul program politic al României de
pe ambii versanţi ai Carpaţilor;
-Convenţie de la Akkerman (1817 );
-Tratatul de la Adrianopol (1829) , încheiat în urma războiului ruso-turc;
-Regulamntul Organic;
-Proclamaţiile de la Iaşi ş i Izlaz premergătoare Revoluţiei de la 1848 în
Ţă rile Române.
După unirea ţ arii Româneşti cu Moldova ş i apoi cu Transilvania putem
vorbi despre apariţia primei Constituţii scrise în România formată din :
a.Statutul Dezvoltator al Convenţiei de la Paris din anul1858 , (statutul lui
Cuza)
b. Legea electorală prin care se înfiinţau cele doua Adunări Legiuitoare,
respectiv , Adunarea electivă şi Adunarea ponderatoare .
Fară a intra în detalii , menţionăm în ordine cronologică Constituţiile
Române :
-Constituţia României din anul 1866.
-Constituiţia României din anul 1923.
-Constituţia României din anul 1938.
-Constituţia României din anul 1948.
-Constituţia României din anul1952.
-Constituţia Românei din anul 1965.
-Constituţia României din anul 1991.
13
PARTEA I
DREPT CONSTITUŢIONAL -TEORIE GENERALĂ
Bibliografie selectivă
a.Bibliografie obligatorie
b.Bibliografie facultativă
PARTEA A- II –A
ale cetăţenilor prin care se urmăreşte pe baza unei platforme –program definirea şi
exprimarea voinţei politice a cetăţenilor , asociaţii care au , şi-şi afirmă clar şi
deschis , vocaţia şi aptitudinea guvernării “.
Paragraful al doilea este consacrat analizei scopului asocierii cetăţenilor în
partidele politice şi funcţiilor acestora .
În curs , această problemă este reţinută ţ inandu-se seama de opiniile
diferiţilor autori români şi străini.
În paragraful al treilea sunt supuse analizei categoriile şi variantele de
partide politice . Se mentionează încă de la început imposibilitatea de a clasifica
din punct de vedere teoretic partidele politice , cel puţin din urmatoarele motive
:diversitatea fenomenului politic precum şi evoluţia partidelor politice în general şi
în concret.
Totuşi, pentru uz didactic se admite o clasificare a partidelor politice în cinci
categorii:
1. Partidele confesionale , partide regionale , partide naţionale ,
partide de clasă , partide etnice;
2. Partide democrartice , partide liberale , partide conservatoare partide
social – democrate , partide de stânga , partide de centru , partide de
dreapta;
3. Partide de cadre şi partide de mase ;
4. Partide suple şi partide rigide ;
5. Partide unice , partide unificate şi partide dominante .
a. initiaţiva legislativă ;
b. examinarea şi avizarea proiectului de lege de către comisiile
parlamentare ;
c. includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative pe ordinea
de zi a sedinţei Camerei parlamentare ;
d. dezbaterea proiectului de lege în plenul camerelor parlamentului ;
e. votarea proiectului de lege ;
f. procedura de mediere ;
31
PARTEA A- II –A
DREPT CONSTITUŢIONAL-INSTITUŢII POLITICE
Bibliografie selectivă
a. Bibliografie obligatorie
b. Bibliografie facultativă