Juventus București a fost un club român de fotbal, creat în anul 1924, prin fuziunea a două cluburi

bucureștene, „Triumf” și „Romcomit”, sub conducerea lui Etore Brunelli. Juventus a câștigat un titlu de
campioană, în anul 1930 și a jucat la nivelul înalt în prima divizie până în anul 1952.

De altfel a fost prima echipa care și-a construit stadion propriu cu nocturnă, și a dat naționalei jucători la
primele trei Campionate Mondiale din istorie. Juventus a fost un pionier al fotbalului interbelic, iar la
începutul anilor '50 s-a mutat la Ploiești, devenind Petrolul.

AC Romcomit București

Logo echipei AC Romcomit București

La începutul anilor '20, își începe activitatea în București Banca Româno-Italiană. Cum cea mai mare
parte din angajați erau expatriați italieni,în 1922, conducerea Băncii, în frunte cu directorul Etore
Brunelli, decide înființarea unei asociații sportive sub numele de Romcomit București.Numele era
abrevierea numelui băncii. Destinația noului club era Bulevardul Elisabeta, se afla un complex sportiv la
standardele acelor vremuri. Locul central îl ocupa stadionul Romcomit care se pare ca avea tribune cu
circa 5000 de locuri și era dotat cu nocturnă. În jurul stadionului s-au creat trei terenuri de tenis, bazin de
înot, sala de box și de scrimă. Fiind vorba despre un complex sportiv aflat în centrul orașului și fiind
administrat de către o bancă, el i-a atras imediat pe oamenii cu dare de mână. Așa se explică și faptul că
la meciurile de fotbal sau la celelalte manifestări sportive spectatorii veneau la costum, la cravată, ca la
un eveniment monden. În pauză,înainte sau după meci, aceștia se opreau la elegantul restaurant cu
teresă de vară aflat în vecinătatea arenei.

Fuziunea Romcomit - Triumf

La finalul anului 1924 din motive financiare cluburile bucureștene Romcomit și Triumf au fuzionat
născându-se astfel una dintre cele mai bune echipe ale fotbalului românesc din perioada interbelică -
Juventus București. Evenimentul fuziunii apare menționat într-un material apărut duminică, 4 ianuarie
1925, în Gazeta Sporturilor, sub titlul: „Juventus – O fuziune senzațională”. Documentul a fost semnat de
conducătorii Triumfului, Csillag Blank și S. Petrovici, urmând ca noua conducere a clubului Juventus să fie
compusă din: Etore Brunelli, președintele Băncii Româno-Italiene, fondatorul clubului și primul său
președinte, Ion Cămărășescu, C.N. Capșa, Moretti, Mayer, Farchi și Mehlberg.

Tradiția latină cultivată de noul club sportiv era ilustrată și de emblema acestuia, care evoca istoria
orașului Roma, cu lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus. Fiindcă Banca deținea un număr mare de
articole sportive în roșu și albastru, echipa decide să folosească aceste culori în competiții, iar "casa"
Juventus-ului va fi Stadionul Romcomit inaugurat în 1923.

Juventus este admisă în campionatul Bucureștiului, categoria onoare, în 1924 nu exista un sistem
divizional bine structurat. În sezonul 1924-1925 Romcomit București jucase doar un meci cu CFR
București pe care a învins-o cu scorul de 6-1. Triumf București activa în Seria B a categoriei onoare jucand
5 meciuri din care a câștigat 4 meciuri. Cea mai mare victorie a fost cu Sportul Studențesc pe care învins-
o cu 4-0, iar înfrângerea a suferit-o contra Tricolor București, scor 0-1. Toate aceste rezultate vor fi
anulate după fuziune.

Echipa

Juventus a fost una dintre echipele cele mai iubite de publicul românesc, datorită jocului său elegant,
spectaculos, modului corect de a-și apăra șansele și a respecta adversarii. Jucătorii juventiști aveau o
educație sportivă și civică aleasă. Ținuta lor dincolo de teren era ireproșabilă, ca de altfel și cea a
conducătorilor, care erau întotdeauna un exemplu demn de urmat.