FCSB,[5] 

cunoscută până în anul 2017 ca FC Steaua București este o echipă profesionistă

de fotbal din București, România, care evoluează în Liga I. De-a lungul existenței, FCSB a
evoluat doar pe prima scenă a fotbalului românesc cu succese pe plan intern dar și internațional.
Palmaresul este superior partenerelor din competiția internă, cuprinzând: 26 de titluri
în Campionatul Național, 23 de Cupe, 6 Supercupe ale României și 2 Cupe ale Ligii.[1][6] De
asemenea, a fost prima echipă din blocul comunist și singura din România care a câștigat Cupa
Campionilor Europeni,[1][7] precum și a doua echipă est-europeană și singura din România care
are în palmares Supercupa Europei.[8]
Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA București” (Asociația Sportivă a Armatei București)[9] de Armata
Regală, clubul și-a schimbat de mai multe ori numele, până la stabilirea numelui „Steaua”
în 1961.[10]
Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca și clubul sportiv al Armatei Române.[11] Cu
toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv în 1998. Din acel moment,
singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata au fost tradiția istorică și stadionul Ghencea,
proprietatea Ministerului Apărării Naționale, stadion pe care a jucat ultima dată în 2015.[12] Din
2011 a început să joace pe Național Arena, stadionul devenind gazda permanentă a echipei din
2015.
De-a lungul timpului, echipa a avut mai multe steme, datorită diferitelor schimbări de proprietari și
de regimuri.[13][14][15] Logotipul actual datează din 2015,[16] iar denumirea oficială din 2017.[5]
Istoria Stelei a fost marcată de rivalitatea permanentă cu Dinamo București (meci intitulat Eternul
derby sau Clasicul României), întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca
cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului.

Cuprins

 1Istorie
 2Tradiție
 3Stemă
 4Culori
 5Stadion
 6Suporteri
 7Steaua în cultura populară
 8Recorduri
 9Clasamente internaționale
o 9.1Clasamentul UEFA al cluburilor
 10Palmares[6][24]

o 10.1Intern
10.2European[95]
o
o 10.3Internațional
 11FCSB în Europa[96]

 12Lotul actual
o 12.1Jucători împrumutați
o 12.2Jucători remarcabili
 13Antrenori
o 13.1Stafful actual
13.2Istoricul antrenorilor[100]
o
 14Președinți[101][102]

 15Note
 16Lectură suplimentară
 17Legături externe
Istorie
Steaua București a luat ființă pe 7 iunie 1947, la inițiativa mai multor ofițeri ai Casei Regale
Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, fostul Comandant Suprem al
Armatei Regale Române, a primit inițial denumirea de „Asociația Sportivă a Armatei” (ASA).
[17]
 Primul meci a avut loc la data de 24 august 1947, împotriva echipei clujene Dermata și s-a
încheiat la egalitate 0 - 0.[18][19]
Puternic susținută din spate de regimul comunist, ASA a fost împinsă direct spre prima divizie,
prin excluderea unei echipe de tradiție, Carmen București.[20]
Clubul a fost format ca o societate sportivă cu șapte secții, inclusiv de fotbal, antrenat
de Coloman Braun-Bogdan.[21] A fost redenumit „CSCA” (Clubul Sportiv Central al Armatei)
în 1948,[17] și CCA (Casa Centrală a Armatei) în 1950.[21] În 1949, CSCA a câștigat primul ei
trofeu, Cupa României, învingând cu 2-1 în finală pe CSU Cluj.[10]
Anii 1950 au reprezentat prima epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat faimoasa „echipă
de aur”[22], care uneori era aceeași cu Echipa națională de fotbal a României. Steaua de astăzi a
câștigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent din vremurile
nașterii echipei, Gheorghe Popescu I.[23] Din acel an și până în ediția 1960-61, CCA a mai cucerit
încă 5 titluri de campioană.[24] Cu numele de „CCA”, echipa a intrat în „lumea bună” a fotbalului
românesc, câștigând Campionatul României de trei ori la rând, în 1951, 1952 și 1953, precum și
prima „dublă” Cupă-Campionat din istoria clubului, în 1951.[6] 1956 a fost unul dintre cei mai buni
ai clubului, deoarece, pe lângă câștigarea campionatului, echipa, pe atunci antrenată de Ilie
Savu, a întreprins un turneu în Anglia, unde a reușit rezultate notabile în fața unor echipe de
prestigiu precum Luton Town FC, Arsenal FC, Sheffield Wednesday FC sau Wolverhampton
Wanderers FC.[25]

Echipa Steaua cu Cupa Campionilor Europeni în 1986.

La sfârșitul anului 1961 CCA și-a schimbat numele în „CSA Steaua București”.[10] Motivul a fost

prezența pe stema clubului a unei stele roșii (ceva obișnuit pentru cluburile militare din statele
comuniste din Estul Europei), care a fost schimbată într-o stea galbenă, simbolizând tricolorul
românesc.[26] În anii '60 și '70, Steaua avea să cucerească două titluri pe deceniu, 1962 și 1968,
respectiv 1976 și 1978, câștigându-și însă renumele de „specialistă a Cupei”.[27] De asemenea în
această perioadă, pe 9 aprilie 1974, actualul stadion al Stelei, Stadionul Ghencea, a fost
inaugurat într-un meci amical cu OFK Belgrad.[28] Până la acea dată, Steaua își jucase meciurile
de acasă pe Stadionul Republicii și pe „23 august”.[29]
 Duckadam
Iovan (C)
Belodedici
Bumbescu
Bărbulescu
Balint
Bălan
Bölöni
Majearu
Lăcătuș
Pițurcă
Echipa de start în finala Cupei
Campionilor Europeni 1986.

Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei și Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a

impresionat în campionatul 1984-1985, câștigându-l după o pauză de șase ani.[26] A urmat cel mai
spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle
BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC și pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă
din România care a jucat o finală europeană.[30] Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez
Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima șansă, dar după
prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru
penalty-uri la rând[31], contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima
echipă din Estul Europei, și singura dintr-o țară comunistă, care a câștigat trofeul continental
suprem.[26] Steaua și-a trecut în palmares și o Supercupă a Europei, câștigând în 1987 finala
cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.[32]

Lotul echipei Steaua în 1989, an în care a jucat finala Cupei Campionilor Europeni

Contrazicându-i pe cei care considerau câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua

un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârșitul anilor
'80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, și în finala aceleiași competiții în 1989,
pierzând însă cu 4-0 în fața lui AC Milan.[26] Pe lângă aceasta, Steaua a mai câștigat patru titluri
naționale (1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89) și patru cupe ale României (1984–85, 1986–
87, 1987–88, 1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989, Steaua a stabilit
un record de 104 meciuri fără înfrângere în campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă
valabil pe plan european.[33]
Revoluția română din 1989 a însemnat trecerea de la o economie complet controlată de către
stat la una liberă de piață, și, prin urmare, mulți dintre jucătorii din echipa anilor '80 s-au transferat
la cluburi bogate din Occident. Bazându-se pe noua generație de jucători, Steaua a revenit în
prim-planul fotbalului românesc, câștigând campionatul de șase ori la rând, între sezoanele 1992-
1993 și 1997-1998, egalând astfel performanța echipei Chinezul Timișoara, din anii '1920.[34] A
câștigat de asemenea trei Cupe ale României, în sezoanele 1995-96, 1996-97 și 1998-99. Pe
plan internațional, Steaua s-a calificat de trei ori la rând în Liga Campionilor (noul format al Cupei
Campionilor Europeni), între 1994-95 și 1996-97, fiind prima echipă din România care a participat
în această competiție.[26]

Lung
Petrescu
Ungureanu
Bumbescu
Stoica (C)
Iovan
Minea
Rotariu
Hagi
Lăcătuș
Pițurcă
Echipa de start în finala Cupei
Campionilor Europeni 1989.

În 1998, secția de fotbal s-a separat de CSA Steaua și a primit în concesiune pe 20 de ani
denumirea de „Steaua”, luând numele de FC Steaua București[35], clubul fiind condus de către
omul de afaceri Viorel Păunescu. În acea perioadă, clubul a intrat rapid în datorii.[36] Lui George
Becali, alt afacerist, i-a fost oferită funcția de vice-președinte, cu speranța că va investi îndeajuns
de mulți bani în club. Becali a investit, majorările de capital făcând ca el să dețină majoritatea
acțiunilor în 2002, transformând compania guvernantă în una publică în 2003.[37] Deși contestat
de către o parte a suporterilor,[38] Becali a introdus diverse planuri manageriale pentru club, ajutat
pentru un timp și de fostul președinte executiv Mihai Stoica.
Sub conducerea fostei glorii italiene Walter Zenga, Steaua s-a calificat în grupele Cupei UEFA în
sezonul 2004-05, Zenga calificând o echipă românească în „primăvara europeană” pentru prima
oară după 1993 (când tot Steaua a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Cupelor). Steaua a și
câștigat titlul în 2005, performanță repetată în sezonul următor, sub conducerea succesivă a
antrenorilor Oleg Protasov (iulie-decembrie) și Cosmin Olăroiu (ianuarie-mai). În sezonul 2005-
2006 Steaua a reușit să ajungă în semifinalele Cupei UEFA, fiind eliminată la limită
de Middlesbrough FC, după ce trecuse de Rapid București într-un sfert de finală „all-Romanian”.
[39]
 Steaua a câștigat Supercupa României în iulie 2006, trofeul cu numărul 52 din istoria clubului.
[40]
 De asemenea, în sezonul 2006–2007, Steaua s-a calificat în grupele Ligii Campionilor pentru
prima dată după 10 ani, performanță repetată și în cele două sezoane următoare.[41]

Logo-ul anterior, disputat cu armata

În perioada 2006-2011 s-au investit în transferuri 45,1 milioane de €.[42]

În 2013, Steaua a câștigat primul titlu după șapte ani, ce de-al 24-lea titlu din istorie și s-a calificat
în faza grupelor Ligii Campionilor 2013-2014. A reușit să câștige campionatul și în următorii doi
ani.[6]
Spre sfârșitul perioadei în care clubul avea dreptul să poarte denumirea de „Steaua” și însemnele
pe care anterior le deținuse Clubul Sportiv al Armatei Steaua, au apărut conflicte. FC Steaua
Bucuresti, devenit acum privat, și Clubul Sportiv al Armatei Steaua, club departamental. În 2011,
clubul de fotbal patronat de Gigi Becali a fost acționat în instanță de către CSA Steaua, cerându-
se anularea logotipului înregistrat de Becali. După mai multe decizii contradictorii, cea finală,
a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) a dat dreptate clubului armatei, anulând marca,[43] și,
ca urmare, echipa patronată de Gigi Becali a pierdut în favoarea clubului armatei drepturile
asupra emblemei. CSA Steaua a păstrat vechea stemă și a reînființat o nouă echipă de fotbal
administrată de secția ei corespunzătoare, care a pornit la drum din liga a IV-a București. Pentru
a stinge conflictele anterioare cu CSA Steaua, finanțatorul FC Steaua București, George Becali, a
cerut crearea unui nou logotip, al optulea din istorie (vedeți mai jos în secțiunea „Stemă”), precum
și schimbarea numelui clubului în FCSB, denumire înregistrată oficial începând cu luna aprilie
2017.[5]

Tradiție
Steaua a adus în fotbalul românesc jocul spectaculos, în viteză, motiv pentru care în deceniul al
nouălea al secolului trecut - jucătorii roș-albaștri au fost supranumiți „viteziștii”.[44] Prima perioadă
de glorie a Stelei au fost anii '50, cu „echipa de aur” care îi cuprindea, printre alții,
pe Apolzan, Ienei, Alecsandrescu, și care a câștigat de cinci ori Divizia A, și de patru ori Cupa
României. Steaua a dat marea echipă a sfârșitului anilor '80, care a câștigat în 1986 Cupa
Campionilor Europeni, și care a evoluat în următorii trei ani la cel mai înalt nivel în Europa, jucând
încă o semifinală și o finală de Cupa Campionilor Europeni. Steaua deceniului al zecelea a
câștigat de 6 ori consecutiv Divizia A și a participat de trei ori la rând în Liga Campionilor.
După 1990, Steaua a continuat să domine fotbalul românesc, câștigând alte 8 titluri de
campioană și reprezentând an de an cu succes România în competițiile europene. A avut trei
participări consecutive în Liga Campionilor, a fost sfert-finalistă a Cupei Cupelor în 1993, și a
atins optimile de finală ale Cupei UEFA în 2005 și semifinala aceleiași cupe în 2006.[17]
În sezonul 2006-2007, Steaua a reușit să se califice pentru a patra oară în grupele Champions
League, fiind prima echipă de club din România care a evoluat în această competiție în noul
format. A terminat pe locul 3, sub Olympique Lyon și Real Madrid, dar peste Dinamo Kiev, după
4-1 și 1-1 cu Dinamo Kiev, 0-3 și 1-1 cu Lyon și 1-4 și 0-1 cu Real Madrid, calificându-se astfel
pentru șaisprezecimile Cupei UEFA, unde a fost eliminată de deținătoarea trofeului, FC Sevilla,
după 0-2 și 0-1. Performanța calificării în grupele Champions League a fost repetată în sezoanele
2007-2008 și 2008-2009.[45]

Stemă

Stemele de-a lungul istoriei[46]

ASA București a fost fondat de către Armata Regală pe 7 iunie 1947, și pe atunci echipa nu avea
nicio stemă oficială.
Cum comuniștii au preluat complet controlul în țară pe 30 decembrie 1947[47], Armata Regală a
fost transformată în Armata Poporului, și în mod automat și ASA. Inspirat de Armata Roșie, noul
Minister al Apărării a decis să creeze o stemă pentru club, consistând dintr-o stea roșie
inscripționată „A” (simbolul Armatei Roșii), pe un disc albastru, precum și să schimbe numele în
„CSCA”.[46]
Doi ani mai târziu, schimbarea numelui în CCA a adus cu ea și o nouă stemă, consistând din
aceeași stea roșie, inscripționată „CCA”, și înconjurată de o cunună de lauri.[46] Omniprezentul
motiv al stelei pe stemă s-a materializat și în schimbarea numelui clubului, în Steaua, din 1961.
[26]
 S-a optat pentru o stemă care, cu un nou design, rămâne simbolul clubului până în ziua de azi:
fundalul dungat roș-albastru, cu o stea de aur în mijloc, reprezentând tricolorul românesc. Forma
stemei a fost regândită în 1974, când echipa s-a mutat pe Stadionul Ghencea.[46]
În urma Revoluției române din 1989, Armata a decis să rupă orice legătură cu defunctul regim
comunist,[46] astfel încât, în 1991, CSA Steaua și-a schimbat stema pentru ultima oară,
reprezentând un vultur prezent și pe stema Ministerului Apărării, dar și a României.[46] Cum
în 1998 a apărut FC Steaua, clubul a adăugat două stele galbene deasupra stemei, reprezentând
cele 20 de titluri de campioană a României câștigate de echipă.[46]
În 2003 stema a fost schimbată din nou, în urma deciziei luate de noul Consiliu de Administrație
condus de George Becali, în realitate o revenire la varianta din perioada 1974-1991, cu cele două
stele prezente deasupra.[13]
Ministerul Apărării Naționale a dat în judecată Steaua în 2011, susținând faptul că Armata
Română era deținătoarea de drept a stemei Stelei.[48] Decizia Curții Supreme a fost în favoarea
armatei, astfel că pe 3 decembrie 2014 clubul a rămas fără stemă și a pierdut dreptul de a folosi
numele Steaua.[48] Echipa a fost obligată să joace următorul meci, cu CSM Studențesc Iași, fără
stemă pe echipamente și pe tabela de joc.[48][49] În condiții de incertitudine, clubul a adoptat un nou
design în ianuarie 2015.[50] Deși ulterior s-a ajuns la o înțelegere temporară cu Armata,[51] clubul a
decis să folosească noul logo începând cu returul sezonului 2014–2015. Forma este rotundă,
având pe fundal este o cruce roșie pe fond albastru închis, cu o stea în 8 colțuri în centrul crucii.
[52]
Culori

Autocarul oficial al clubului FC Steaua București

În timpul primului ei sezon, 1947–48, Steaua a purtat tricouri roș-galbene, cu șorțuri albastre,
pentru a simboliza culorile steagului tricolor.[53] Începând cu sezonul următor, odată cu
schimbarea identității Armatei Române, s-a renunțat treptat la galben, astfel încât culorile oficiale
au rămas, până în ziua de astăzi, roșu și albastru.[1]
Steaua nu a avut niciodată un echipament standard. Cu toate acestea, cea mai folosită
combinație de-a lungul timpului a fost tricouri roșii, șorțuri albastre și jambiere roșii. Alte variante
au inclus roșu complet, albastru complet, dar și tricouri în dungi roș-albastre, în anii '1960 și
'1970. Alte culori au fost folosite foarte rar. Excepții au fost finala Cupei Campionilor
Europeni din 1986, în care Steaua a purtat, pentru prima dată în istoria sa, un echipament alb
complet, precum și echipamentul folosit în deplasare în sezonul 1999-00 (galben și roșu), precum
și a treia opțiune de echipament din sezonul 2005-2006 (galben și negru).
Echipamentul folosit acasă în sezonul 2009-10, asemănător cu cel din sezonul precedent,
consistă din tricouri cu dungi verticale roșii și albastre, șorțuri și jambiere roșii, în timp ce
echipamentul din deplasare este de culoare verde fosforescent. Echipamentul de rezervă este
roșu-complet.
În prezent echipamentul FCSB este produs de Nike, cu care Steaua a semnat un contract
în 2002, după un lung parteneriat cu Adidas.[54] Cu toate acestea, în 1988, Steaua a fost prima
echipă de fotbal din România comunistă care a purtat pe tricou numele unei companii
occidentale, anume Ford.[55] După aceea au urmat alți sponsori:[56] Castrol, Philips, CBS, BRCE,
Bancorex, Dialog (astăzi Orange), BCR, RAFO, CityFinancial, Citibank și Sportingbet.[57] În
sezonul 2010-2011 a încheat un contract cu casa de pariuri Bwin pentru 500.000 de euro[58], dar
sigla sponsorului nu a apărut pe echipament.[56]

Stadion
Vezi și: Stadionul Steaua și Arena Națională.

Arena Națională

Steaua a jucat primele ei trei meciuri din istorie pe fostul stadion Venus.[59] Deschis în 1931,
stadionul a fost anterior în proprietatea Venus București, un club desființat în 1949.[60] După
demolarea stadionului din ordinul regimului comunist, Steaua a jucat meciurile de acasă pe două
dintre cele mai mari stadioane multi-uz din București, Republicii (construit în 1926 și demolat în
1984 pentru a face loc ridicării unui elicodrom în apropierea Casei Poporului[61]) și 23
august (construit în 1953). Dintre cele două, 23 august a fost folosit când două meciuri ale unor
cluburi din București erau programate în aceiași zi sau pentru meciurile importante din
competițiile europene, în timp ce Republicii era folosit pentru meciurile din campionat.[62]
FCSB joacă meciurile de acasă în acest moment pe Arena Națională, un stadion de fotbal situat
în estul Bucureștiului. Până în 2015 a jucat partidele de acasă pe Stadionul Steaua, parte
a Complexului Sportiv al Armatei Steaua, care a fost inaugurat pe 9 aprilie 1974 când Steaua a
jucat un meci amical cu OFK Belgrad,[28] la acel moment fiind singurul stadion special construit
pentru fotbal în România Comunistă, fără pistă de atletism.[62]

Intrare în Stadionul Ghencea.

Capacitatea inițială a fost de 30.000 de locuri pe bănci. O renovare generală a avut loc în 1991.
Aceasta a inclus instalarea de scaune, care a scăzut capacitatea la 27.063.[62]
După o a doua renovare în 2006, care a inclus înlocuirea gazonului, Ghencea era unul dintre cele
două stadioane din România (împreună cu Stadionul Dr. Constantin Rădulescu[63]) care putea
găzdui meciuri din Liga Campionilor, fiind o arenă de categoria a treia conform clasificării UEFA.
Capacitatea actuală a stadionului este de 28.365 de locuri.[64] În ultima vreme, au existat discuții
pentru creșterea capacității fie la 45.000 sau la 60.000 de locuri.[65]
Primul meci jucat de echipa națională pe Ghencea a fost în martie 1977 împotriva Turciei.
[62]
 Cincizeci și nouă alte meciuri au fost jucate de atunci, ultimul fiind în octombrie 2006
împotriva Bielorusiei.[66] De asemenea, mai multe meciuri de la Campionatul European de Fotbal
sub 21 1998 și finala au fost găzduite de această arenă.[67]
Stadionul construit prin ordinul Ministerului Apărării Naționale în interiorul unei foste baze militare
a fost folosit mult timp de CSA Steaua. În ciuda lobby-ului făcut de actuala conducere de la FC
Steaua București, stadionul este încă în proprietatea Armatei Române, dar a fost închiriat clubului
pe o perioadă de 49 de ani din 2006.[68] Cu toate acestea, după mai bine de patru decenii, echipa
a jucat ultimul meci pe acest stadion în data de 22 martie 2015 (Steaua Bucuresti - Viitorul, scor
4-0).[69] După acea data, meciurile disputate pe teren propriu, au fost jucate pe Arena Națională.

Suporteri

Peluza Nord în 2005

Înființat în 1995, grupul „Armata Ultra” s-a divizat în mai multe grupuri de suporteri care există și
astăzi. Printre acestea se numără „Titan Boys”, „Ultras”, „Tineretului Korp”, „Skins Berceni”,
„Nucleo”, „Insurgenții”, sau mai noile grupuri „Stil Ostil” sau „Vacarm”, „Tradizione”, „Armata 47
Vest”.[70] La începutul anului 2003, principalele grupuri ultra s-au mutat în Peluza Sud. Din
aceasta fac parte grupurile de suporteri steliști Vacarm, Hunters, ERA, Ultras, Stil Ostil, Banda
Ultra, South Boys, Glas și mai nou grupuri Outlaws, Roosters, TK si Shadows).[71] În urma
schimbării siglei și a numelui, FCSB a rămas fără sprijinul Peluzelor Nord și Sud.[72] În prezent
echipa este susținută de grupul de suporteri intitulat Peluza „Roș-Albastră”.[73]
În deplasările din alte țări, suporterii vin la acel meci în număr de cel puțin 100-200. Numărul lor a
crescut de la an la an ajungându-se la câteva mii în ultimele sezoane. De exemplu la ultimele
deplasări efectuate în Spania, Steaua a fost susținută de un număr record de suporteri,
beneficiind și de aportul diasporei românești din Peninsula Iberică. La partida de la Madrid,
împotriva Realului, în noiembrie 2006, peste 20.000 de suporteri ai roș-albaștrilor au luat loc în
tribunele stadionului "Santiago Bernabeu".[74] Din sezonul 2013-2014 media de spectatori este în
scădere.[75] Printre scandările cele mai populare se numără „România, Steaua! Europa, Steaua!
Oriunde, Steaua! Campionii din Ghencea”[76] și „Campioni am fost, campioni vom fi, până vom
muri, Steaua București”.[77]

Steaua în cultura populară

Deoarece Steaua este cea mai populară echipă de fotbal din România,[78] mai mulți muzicieni
precum și regizori s-au inspirat din idei legate de clubul din Ghencea. Acestea au apărut după
căderea comunismului. Filmul românesc Furia din 2002 conține scene în care suporterii
formațiilor Steaua și Dinamo se luptă pe străzi după un meci direct.[79] Filmul Visul lui
Adalbert începe cu loviturile de departajare de la finala CCE din 1986.[80] Emisiunile de
comedie Mondenii de pe Prima TV și În puii mei! au mai multe scheciuri în care este parodiat
conducătorul Stelei, George Becali, interpretat deobicei de Mihai Bendeac,[81] jucători și alți
reprezentanți ai clubului.[82] Filmul Al doilea joc al lui Corneliu Porumboiu rememorează meciul
Dinamo - Steaua 0-0 din 1988, arbitrat și comentat alături de tatăl său Adrian Porumboiu.[83]
Au fost compuse mai multe imnuri dedicate echipei, interpretate de Bere Gratis, Gaz pe
Foc, Mircea Vintilă (Trup și suflet), Chicanos, Bogdan Dima și alții.[84] De asemenea, Voltaj, în
piesa MSD2, face referire la fani în versul Poți să fii câine sau poți fi stelist.[85] Unul din cele mai
cunoscute imnuri adoptate de fani este Maria al celor de la Scooter, cântat pentru prima dată în
2003 de fanii de la Peluza Nord la marcarea unui gol. De atunci a fost adoptat ca imn neoficial și
este difuzat pe stadion la fiecare meci. Acesta și-a pierdut din popularitate deoarece a devenit
prea comercial, cu o linie melodică prea simplă.[86]

Recorduri
Vezi și: Statisticile Stelei.
Cu 65 de sezoane petrecute în Liga 1, este una dintre cele două echipe românești care au jucat
doar în prima ligă română, alături de FC Dinamo București (61 de sezoane). În același timp,
Steaua este deținătoarea recordului actual de campionate naționale (26), cupe naționale (22)
supercupe naționale (6) și cupe ale ligii (2). Între 1993 și 1998, cele șase titluri câștigate la rând
au egalat recordul stabilit de Chinezul Timișoara în anii 1920. Pe plan internațional, este singura
echipă din România care a câștigat o cupă europeană (Cupa Campionilor
Europeni în 1986 și Supercupa Europei în 1987), sau care s-a calificat într-o finală UEFA (Cupa
Campionilor Europeni în 1986, respectiv 1989).
Timp de 3 ani și 3 luni (iunie 1986 - septembrie 1989), Steaua a strâns 104 meciuri fără
înfrângere în campionat, stabilind pe atunci un record mondial (în prezent depășit), și un record
european care încă nu a fost doborât. De asemenea în liga națională, Steaua a strâns 112
meciuri fără înfrângere acasă, între noiembrie 1989 și august 1996. Seria de 17 victorii
consecutive în campionat a fost egalată doar de Dinamo.[87]
Tudorel Stoica este jucătorul cu cele mai multe prezențe pentru Steaua în Liga 1, 368.
[88]
 Golgheterul „all-time” al Stelei în campionat este Anghel Iordănescu, cu 146 de goluri înscrise.
Alte recorduri au fost stabilite de foști jucători precum Dorinel Munteanu (cele mai multe selecții
în echipa națională - 131) sau de Gheorghe Hagi (cele mai multe goluri pentru echipa națională -
35; de asemenea cele mai multe prezențe ale unui jucător român în cupele europene - 93).[89] La
vremea respectivă, transferul lui Hagi a stabilit recordul pentru suma de transfer din liga internă
către un club străin, cu 4.300.000 de dolari plătiți de Real Madrid CF Stelei în 1990.[90]
Pe 18 septembrie 2014, într-un meci din prima etapă a fazei grupelor UEFA Europa League
2014-2015 contra echipei daneze Aalborg BK, Steaua a stabilit două recorduri ale competiției:
jucătorul Stelei, Claudiu Keșerü, a marcat trei goluri într-un interval de doar 12 minute, între min.
61' și 72', acesta fiind cel mai rapid hat-trick din istoria competiției, iar prin victoria cu 6–0 asupra
lui Aalborg BK, Steaua a realizat cel mai mare scor din istoria UEFA Europa League, de
asemenea fiind și prima echipă care reușește să înscrie 6 goluri într-un meci (marcate între
minutele 51' și 73'), performanță egalată la scurt timp de PAOK Salonic într-un meci simultan
cu Dinamo Minsk câștigat cu 6–1.[91][92]

Clasamente internaționale
Clasamentul UEFA al cluburilor
Acesta este coeficientul UEFA al clubului, la data de 12 decembrie 2019:[93]

P Club Coeficient

7
   FK Qarabağ 21.000
1

7
   PAOK 21.000
2

7
   Standard Liège 20.500
3

7
   FCSB 20.500
4

7
   Espanyol 8.000
5

7
   Getafe 8.000
6

7
   Real Betis 10.000
7

Palmares[6][24]
Coregrafie pentru titlul 24

Intern
Liga I:

 Câștigători (26): 1951, 1952, 1953, 1956, 1959-60, 1960-61, 1967-68, 1975-76, 1977-
78, 1984-85, 1985-86, 1986-87, 1987-88, 1988-89, 1992-93, 1993-94, 1994-95, 1995-96, 199
6-97, 1997-98, 2000-01, 2004-05, 2005-06, 2012-13, 2013-14, 2014-15
 Locul 2 (17): 1954, 1957-58, 1962-63, 1976-77, 1979-80, 1983-84, 1989-90, 1990-
91, 1991-92, 2002-03, 2003-04, 2006-07, 2007-08, 2015-16, 2016-17, 2017-18, 2018-19
Cupa României:

 Câștigători (23): 1948–49, 1950, 1951, 1952, 1955, 1961–62, 1965–66, 1966–67, 1968-
69, 1969-70, 1970-71, 1975-76, 1978-79, 1984-85, 1986-87, 1987-88[94], 1988-89, 1991-92, 1
995-96, 1996-97, 1998-99, 2010-11, 2014-15, 2019-20
 Finaliști (8): 1953, 1963-64, 1976-77, 1979-80, 1983-84, 1985-86, 1989-90, 2013-14
Supercupa României:

 Câștigători (6): 1994; 1995; 1998; 2001; 2006; 2013
 Finaliști (4): 1999, 2005, 2011, 2014, 2015
Cupa Ligii:

 Câștigători (2): 2014-15, 2015-16
European[95]
 Cupa Campionilor Europeni: 1
o 1985-86 - 7 mai 1986 - Steaua București vs. FC Barcelona - 2-0 - Stadionul
Ramón Sánchez Pizjuán, Sevilla
 Supercupa Europei: 1
o 1986 - Steaua București vs. Dinamo Kiev - 1-0 - Stadionul Stade Louis II, Monaco
 Finalista Cupei Campionilor Europeni: 1
o 1988-89 - AC Milan vs. Steaua București - 4-0 - Stadionul Camp Nou, Barcelona
 Semifinalista Cupei Campionilor Europeni: 1
o 1987-88 - Steaua București vs. S.L. Benfica - 0-0, 0-2
 Semifinalista Cupei UEFA:1
o 2005-06 - Steaua București vs. Middlesbrough - 1-0, 2-4
 UEFA Europa League
o Optimi de finală (1) : 2013
 Finalista Cupei Intercontinentale: 1
o 1986 - Steaua București vs. River Plate - 0-1 - Stadionul Stadionul
Național, Tokyo[24]
Internațional
Cupa Intercontinentală:

 Finaliști (1): 1986[24]