Sateliții artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spațiu și orbitează un corp

ceresc. Orbita lor trebuie să fie relativ stabilă pe o perioadă mai mare de timp pentru ca sensul de
"satelit" să se păstreze.
În marea lor majoritate, sateliții artificiali sunt nave robotice folosite pentru comunicații,
supraveghere, și orbitează în jurul Pământului. Sateliții sunt folosiți pentru un număr mare de
scopuri. Există sateliți de observare a Pământului civili și militari, sateliți de comunicații, sateliți de
navigație, sateliți meteorologici și sateliți de cercetare. Stațiile spațiale și navele spațiale cu
echipaj uman pe orbită sunt, de asemenea, sateliți.
Un satelit primește semnalul de la o stație emițătoare de pe Pământ (uplink) care amplifică și
retransmite semnalul spre o stație de recepție (downlink), la o frecvență diferită.
Primii sateliți au fost proiectați pentru a opera în mod pasiv, aceștia serveau doar la a reflecta
semnale care erau direcționate spre ei de către stațiile de pe Pământ. Semnalele erau reflectate
în toate direcțiile, astfel încât să poată fi recepționate de către stațiile aflate la sol.
În prezent, sateliții folosesc exclusiv sisteme de operare active, în care fiecare poartă propriul
echipament transmisie-recepție. Sateliții folosesc benzi de frecvență de aproximativ 6 GHz.

Cuprins

 1Istoric
 2Caracteristici
o 2.1Sursă de energie electrică
o 2.2Control termic
o 2.3Orientare și corectarea traiectoriei
o 2.4Protecția de radiațiile cosmice
o 2.5Emițătoare și receptoare radio
 3Lansarea sateliților
 4Tipuri de sateliți artificiali
o 4.1Sateliți artificiali cu orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit)
o 4.2Sateliți artificiali cu orbită medie (MEO – Medium Earth Orbit)
o 4.3Sateliți artificiali cu orbită geostationară (GEO – Geostationary Earth Orbit)
o 4.4Sateliți artificiali cu orbita polară
o 4.5Sateliți artificiali cu orbita de sincron solară
 5State capabile să lanseze singure sateliți
 6Primul satelit lansat de fiecare stat
o 6.1Primele satelite lansate care au eșuat
o 6.2Primul satelit planificat
 7Destinația sateliților
o 7.1Sateliți de comunicații
o 7.2Sateliți de navigare și localizare
o 7.3Sateliți meteorologici
o 7.4Sateliți militari
o 7.5Sateliți științifici
 8Tipul organizațiilor care dețin sateliții (comerciale, guvernamentale, civile, militare)
 9Note
 10Bibliografie
 11Vezi și
 12Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
Satelitul Sputnik 1

Primul satelit artificial, Sputnik 1 a fost lansat de U.R.S.S. la 4 octombrie 1957, de

pe cosmodromul Baikonur, Kazahstan. A efectuat 1410 rotații în jurul Terrei, timp de 94 de zile,
după care a intrat în atmosfera terestră și s-a dezintegrat prin ardere.
La 3 noiembrie 1957 se lansează Sputnik 2, care avea la bord primul animal viu, câinele Laika,
prima ființă vie care a ajuns în spațiu. Acest satelit a stat în spațiu 163 de zile, timp în care a
efectuat 2370 de rotații circumterestre.
Primul satelit de comunicații, SCORE (Signal Communications by Orbiting Relay Equipment),
capabil să stocheze și să transmită mesaje vocale cu ajutorul unei benzi magnetice, a fost lansat
de S.U.A. în anul 1958. Prima transmisiune directă de televiziune, a fost efectuată de
satelitul Syncom 3 de la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo.
Telstar1, lansat de compania AT&T în 1962, a fost unul dintre primii sateliți activi pentru
comunicații. A transmis primele emisuni de televiziune în direct între S.U.A., Europa și Japonia.
De asemeni a transmis convorbiri telefonice și redarea câtorva sute de stații radio.
Astăzi cea mai mare construcție aflată în spațiu este Stația Spațială Internațională, care este
permanent locuită de 3 astronauți și orbitează Pământul la o altitudine de circa 350 km.
Alte nave spațiale au devenit sateliți artificiali după ce au ajuns la destinație (sondele de
tipul MRO, aflate în orbita marțiană, sonda Cassini (Saturn), Galileo (până în 2003 a orbitat
sistemul jovian) etc.
La momentul actual pe orbita Pământului sunt plasați 975 de sateliti artificiali funcționali sau
nefuncționali.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Satelitul artificial conține sisteme tehnice complexe folosite pentru mentinerea stației:

Sursă de energie electrică[modificare | modificare sursă]

Un satelit își produce puterea necesară pe toată durata misiunii. Cea mai folosită sursă este o
combinație a celulelor solare cu reîncarcarea bateriilor. Panourile solare fotovoltaice sunt de
dimensiuni mari pentru a produce puterea de care are nevoie satelitul.

Control termic[modificare | modificare sursă]

Sateliții folosesc radiatoare în formă de panouri pentru a preveni supraîncălzirea de la Soare a
unor elemente; satelitul se poate roti astfel încât căldura să fie repartizată pe toată suprafața.

Orientare și corectarea traiectoriei[modificare | modificare sursă]

Orientarea unui satelit este direcția spre care sunt îndreptate principalele sale componente
(panourile solare sunt menținute spre Soare, antenele și senzorii sunt orientați spre stațiile de la
sol, telescoapele sunt direcționate spre obiectele astronomice etc.). Una din metodele folosite
pentru orientare este folosirea unor mici motoare cu reacție, și a unor magneți ce
interacționează câmpul magnetic al Pământului.
Protecția de radiațiile cosmice[modificare | modificare sursă]
Sateliții trebuie să suporte efectele unui mediu ostil din spațiul cosmic cum ar fi
efectul radiațiilor și, uneori, impacturile cu micrometeoriți, în special în timpul misiunilor de durată.

Emițătoare și receptoare radio[modificare | modificare sursă]

Fiecare satelit emite folosind un cod unic PRN (Pseudo Random Noise Code), de recunoaștere,
putându-i-se stabili astfel cu precizie locația. [1]

Lansarea sateliților[modificare | modificare sursă]

Tipuri de sateliți artificiali[modificare | modificare sursă]
Sateliții artificiali pot fi clasificați după tipul orbitei pe care o au în jurul Pământului:

Diferite altitudini ale orbitelor sateliților

Sateliți artificiali cu orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit)

[modificare | modificare sursă]
Aceștia orbitează deasupra Pământului la distanțe cuprinse între 150 și 2000 Km.
O rotație completă este efectuată în 90 minute, iar timpul în care un punct aflat pe Pământ are
vizibilitate directă cu satelitul este de 15 minute. Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise,
sunt reduse. Timpul de viață se limitează de la câteva luni, la maxim un an. În prezent, se află
470 sateliți cu orbita joasă.

Sateliți artificiali cu orbită medie (MEO – Medium Earth Orbit)

[modificare | modificare sursă]
Orbitează pe orbite eliptice dispuse deasupra polilor sau deasupra Ecuatorului la distanțe
cuprinse între 10.000 și 20.000 Km. Timpul în care un punct aflat pe Pământ are vizibilitate
directă cu satelitul este 120 ... 360 de minute. Întârzierea și atenuarea semnalelor transmise prin
acest tip de sateliti, sunt destul de mari. Sunt utilizați în special în rețele GPS și pentru
comunicații de voce și date. La momentul actual pe orbita Pământului se află 69 sateliți cu orbita
medie.

Sateliți artificiali cu orbită geostationară (GEO – Geostationary

Earth Orbit)[modificare | modificare sursă]
Sateliții geostaționari sunt plasați pe orbite situate deasupra Ecuatorului la distanța fixă de 35.786
Km. Se rotesc cu aceeași viteză și în același sens cu Pământul. Un satelit geostaționar poate
acoperi în orice moment 42,2% din suprafața planetei. Timpul în care un punct aflat pe Pământ
are vizibilitate directă cu satelitul este de 24 de ore. Întârzierea și atenuarea semnalelor
transmise, sunt foarte mari, iar costurile de plasare a acestor sateliți pe orbită sunt de asemenea
foarte mari. Sunt utilizați în general pentru comunicații de orice tip, supravegherea militară sau
meteorologică. Pe orbita Pământului se afla 423 sateliți cu orbita geostaționară.

Sateliți artificiali cu orbita polară[modificare | modificare sursă]

Sateliții cu orbite polare orbitează Pământul la unghiuri de 90° față de Ecuator și față de poli. Doi
astfel de sateliți aparținând National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), furnizează
informații despre vreme pentru toate zonele la fiecare 6 ore. Aceștia realizează hărți ale nivelului
de ozon al atmosferei, incluzând și zonele de deasupra polilor. De asemenea, sunt utilizați pentru
a studia defrișările forestiere.

Orbita de sincron solară

Sateliți artificiali cu orbita de sincron solară[modificare | modificare

sursă]
Un satelit cu o astfel de orbită trece pe deasupra unui punct al Pământului în același moment în
care Soarele este în aceeași poziție pe cer. Acesta are o orbită retrogradă (în sensul acelor de
ceasornic), la un unghi de aproximativ 98° față de Ecuator. Această orbită este folosită de către
sateliții care fotografiază diferite zone ale Terrei, deoarece Soarele va fi mereu la același unghi
față de locul fixat pe sol.

State capabile să lanseze singure sateliți[modificare | modificare

sursă]

State capabile să lanseze singure sateliți

Orde Data primei

Țara Racheta Satelitul
r lansări

 Uniunea
1 4 octombrie 1957 Sputnik-PS Sputnik 1
Sovietică

2  Statele Unite 1 februarie 1958 Juno I Explorer 1

3  Franța 26 noiembrie 1965 Diamant-A Astérix

4  Japonia 11 februarie 1970 Lambda-4S Ōsumi

 State capabile să lanseze singure sateliți

Orde Data primei

Țara Racheta Satelitul
r lansări

Long March
5  China 24 aprilie 1970 Dong Fang Hong I
1

6  Regatul Unit 28 octombrie 1971 Black Arrow Prospero

7  India 18 iulie 1980 SLV Rohini

8  Israel 19 septembrie 1988 Shavit Ofeq 1

—  Rusia[1] 21 ianuarie 1992 Soyuz-U Kosmos 2175

—  Ucraina[1] 13 iulie 1992 Tsyklon-3 Strela

9  Iran 2 februarie 2009 Safir-1 Omid

Kwangmyŏngsŏng-3 Unit
10  Coreea de Nord 12 decembrie 2012 Unha-3
2

—  Coreea de Sud 30 ianuarie 2013 Naro-1 STSAT-2C

Primul satelit lansat de fiecare stat[modificare | modificare sursă]

Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin. [2]

Anul primei Pe orbită în ianuarie

Țara Primul satelit
lansări 2013[3]

 Uniunea Sovietică 1957 Sputnik 1

1457
(  Rusia) (1992) (Cosmos 2175)
 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin. [2]

Anul primei Pe orbită în ianuarie

Țara Primul satelit
lansări 2013[3]

 Statele Unite 1958 Explorer 1 1110

 Regatul Unit 1962 Ariel 1 30

 Canada 1962 Alouette 1 34

 Italia 1964 San Marco 1 22

 Franța 1965 Astérix 57

 Australia 1967 WRESAT 12

 Germania 1969 Azur 42

 Japonia 1970 Ōsumi 134

 China 1970 Dong Fang Hong I 140

 Olanda 1974 ANS 4

 Spania 1974 Intasat 9

 India 1975 Aryabhata 50

 Indonezia 1976 Palapa A1 12

 Cehoslovacia 1978 Magion 1 4

 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin. [2]

Anul primei Pe orbită în ianuarie

Țara Primul satelit
lansări 2013[3]

Intercosmos Bulgaria
 Bulgaria 1981 1
1300

 Arabia Saudită 1985 Arabsat-1A 12

 Brazilia 1985 Brasilsat A1 13

 Mexic 1985 Morelos 1 7

 Suedia 1986 Viking 11

 Israel 1988 Ofeq 1 11

 Luxemburg 1988 Astra 1A 5

 Argentina 1990 Lusat 9

 Pakistan 1990 Badr-1 3

 Coreea de Sud 1992 Kitsat A 11

 Portugalia 1993 PoSAT-1 1

 Thailanda 1993 Thaicom 1 7

 Turcia 1994 Turksat 1B 8

 Ucraina 1995 Sich-1 6

 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin. [2]

Anul primei Pe orbită în ianuarie

Țara Primul satelit
lansări 2013[3]

 Malaezia 1996 MEASAT 6

 Norvegia 1997 Thor 2 3

 Filipine 1997 Mabuhay 1 2

 Egipt 1998 Nilesat 101 4

 Chile 1998 FASat-Bravo 2

 Singapore 1998 ST-1 3

 Taiwan 1999 ROCSAT-1 8

 Danemarca 1999 Ørsted 4

 Africa de Sud 1999 SUNSAT 2

 Emiratele Arabe
2000 Thuraya 1 6
Unite

 Maroc 2001 Maroc-Tubsat 1

 Algeria 2002 Alsat 1 1

 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin. [2]

Anul primei Pe orbită în ianuarie

Țara Primul satelit
lansări 2013[3]

 Grecia 2003 Hellas Sat 2 2

 Cipru 2003 Hellas Sat 2 2

 Nigeria 2003 Nigeriasat 1 4

 Iran 2005 Sina-1 1

 Kazahstan 2006 KazSat 1 2

 Columbia 2007 Libertad 1 1

 Mauritius 2007 Rascom-QAF 1 2

 Vietnam 2008 Vinasat-1 3

 Venezuela 2008 Venesat-1 2

 Elveția 2009 SwissCube-1[4] 2

 Polonia 2012 PW-Sat-1 1

 Ungaria 2012 MaSat-1 [5] 1[necesită  citare]

 România 2012 Goliat [6] 1

 Belarus 2012 BelKA-2 N/A

 Primul satelit lansat de fiecare stat sau cu ajutor străin. [2]

Anul primei Pe orbită în ianuarie

Țara Primul satelit
lansări 2013[3]

Kwangmyŏngsŏng-3
 Coreea de Nord 2012 1
Unit 2

 Azerbaijan 2013 Azerspace [7] 1

 Austria 2013 TUGSAT-1/UniBRITE 2

 Ecuador 2013 NEE-01 Pegaso 1

 Estonia 2013 ESTCube-1 1

Primele satelite lansate care au eșuat[modificare | modificare sursă]

  Statele Unite a eșuat la o primă lansare în 1957, reușind în 1958.
  China a eșuat la o primă lansare în 1969, reușind în 1970.
  Irakul lui Saddam îndepliniște în 1989 o lansare neconfirmată de focoase pe orbită de
pe un vehicul irakian dezvoltat, intenționând să pună pe orbită mai târziu primul satelit
național Al-Ta'ir, de asemenea, dezvoltat.
  Chile eșuează să lanseze în 1995 primul său satelit, FASat-Alfa.
  Coreea de Nord eșuează în lansarea unor sateliți în 1998, 2009 sau 2012.
  Belarus eșuează în lansarea primului satelit, BelKA, în 2006.
Primul satelit planificat[modificare | modificare sursă]
  Afganistanul a anunțat în luna aprilie 2012, care este planificare pentru a lansa primul
său satelit de comunicații pentru slotul orbital acordat. Este de așteptat ca satelit să fie lansat
de către o societate comercială.
  Bangladesh anunță că intenționează să lanseze primul satelit până în 2011.
  Belgia anunță că nano-satelitul OUFTI-1 din cadrul Universității Europene pentru
programul CubeSat QB50 pentru protocolul de radio de testare în spațiu este în construcție la
Universitatea din Liege.
  Bolivia anunță că lansa un satelit din 2012 sau mai târziu cu ajutor din partea Chinei.
  Cambodgia plănuiște să cheltuiască 250-300 de milioane de dolari pentru a lansa un
satelit de telecomunicații la începutul lui 2013.
  Croația va construi un satelit din 2013-2014.
  Finlanda Aalto-1, satelit cu panouri solare, este un proiect al Universității Aalto și
Institutului meteorologic finlandez. Când va fi lansat (probabil 2013), acesta ar fi primul satelit
finlandez.
  Irlanda Echipa de la Institutul de Tehnologie din Dublin intenționează să lanseze
primul satelit irlandez în cadrul programului Universității Europene, CubeSat QB50.
  Laos Primul satelit va fi de telecomunicații și va fi construit și lansat în 2013 pentru
250 milioane dolari de China Asia-Pacific Mobile Communications Company (China-APMT).
  Lituania va lansa Lituanica-1 cu ajutorul Rusiei.
  Republica Moldova intenționează să înceapă în 2013 la Universitatea Tehnică
Națională.
  Mongolia inteționează să lanseze primul satelit, Mongolsat, cu ajutor american.
  Myanmar plănuiște să cheltuiască 200 de milioane de dolari pentru un satelit de
telecomunicații.
  Peru a dezvoltat primul satelit cu Universitatea Națională de Inginerie, numit Chasqui
1. Planificarea nano-satelitului pentru a lansa pe orbită în 2012 sau mai târziu, cu o durată de
viață de 60 de zile. Sarcina utilă include două camere mici VGA cu filtre NIR.
  Serbia Organizațiile neguvernamentale au proiectat, dezvoltat și asamblat primul
satelit sârb Tesla-1 din 2009, dar nu este lansat.
  Tunisia este în curs de dezvoltare primul său satelit, ERPSat01. Constând dintr-o
CubeSat de 1 kg de masă. ERPSat satelit este planificat a fi lansat pe orbită în 2013.

Destinația sateliților[modificare | modificare sursă]

Sateliții sunt realizați pentru a servi unui anumit scop sau misiune.

 comunicații – 562;[necesită  citare]

 studierea Pământului – 86;[necesită  citare]
 avertizare timpurie – 8;
 radio amatori – 3;
 astrofizică – 15;
 meteorologie – 10;
 navigație/ GPS – 79;
 cercetare (spionaj), supraveghere și detecție de la distanță – 89;
 cercetare științifică – 96;
 alte scopuri – 27;
Sateliți de comunicații[modificare | modificare sursă]
Sateliții de comunicații sunt cei mai numeroși; sunt utilizați pentru a transmite semnale audio-
video și telefonice pe distanțe mari fără a fi necesare cabluri sau relee de microunde. Din 1957
au fost lansați peste 500 sateliți de comunicații.
Articol principal: Satelit de comunicații.
Principalele flote de sateliți de comunicații sunt cele care aparțin Intelsat (telecomunicații
generale), Inmarsat (comunicații maritime), Eutelsat, SES S.A., Arabsat.

Sateliți de navigare și localizare[modificare | modificare sursă]

Sateliții de navigare și localizare permit cunoașterea poziției navelor, automobilelor, rachetelor
etc, echipate cu receptori radio speciali. Un asemenea satelit emite continuu semnale radio către
stația de recepție de la sol, care conțin informații despre poziția satelitului. Cele mai cunoscute
sisteme de navigație prin satelit sunt GPS (S.U.A.), GLONASS (Rusia), Galileo (sistem de
poziționare) (Europa).
Articol principal: Sistem de navigație prin satelit.

Sateliți meteorologici[modificare | modificare sursă]

Sateliții meteorologici furnizează informații despre prognoza meteorologică și avertismente în
legatură cu instabilitatea vremii. Sateliții meteorologici sunt o componentă importantă a
meteorologiei și climatologiei, dând posibilitatea observării în timp real a fenomenelor
atmosferice.
Articol principal: Satelit meteorologic.

Sateliți militari[modificare | modificare sursă]

Majoritatea sateliților militari sunt similari celor civili, dar transmiterea datelor se face codificat și
decodificate de receptoare speciale aflate la sol. Există diferite tipuri de sateliți militari conform
misiunilor:

 recunoaștere, care utilizează tehnici de infraroșu, imagini optice radar pentru instalații

militare strategice, câmpuri de luptă
 comunicații pentru conexiuni militare, ascultarea telecomunicațiilor și semnale radar
 monitorizare a flotelor marine, și identificarea navelor de război
 avertizare timpurie, echipați cu senzori pentru a detecta căldura emisă de lansarea
unei rachete balistice
 navigație, pentru orientare precisă a rachetelor de croazieră și poziționarea unităților
militare
 informații meteo destinate misiunilor militare.
Articol principal: Satelit militar.

Sateliți științifici[modificare | modificare sursă]

Sateliții științifici pot furniza date privind Terra, mărimea și forma sa, dinamica mărilor
și oceanelor și a atmosferei. De asemenea, pot cerceta Soarele, Luna,
alte planete, comete, stele și galaxii. Telescopul spațial Hubble este un tip de satelit științific,
lansat în anul 1990. Unii sateliți științifici (sonde spațiale) orbitează și în jurul altor corpuri cerești
decât Pământul.

Tipul organizațiilor care dețin sateliții (comerciale,

guvernamentale, civile, militare)[modificare | modificare sursă]
 civile – 45;
 comerciale – 380;
 guvernamentale – 294;
 militare – 255;