Real Madrid CF

Real Madrid Club de Fútbol, cunoscut mai mult ca Real Madrid, sau simplu Real, este un club
de fotbal profesionist din Madrid, Spania, care evoluează în Primera División. Este una dintre
cele de mai succes echipe din fotbalul spaniol și a fost desemnată de FIFA drept „Cel mai bun
club al secolului XX” după ce a câștigat un număr record de 34 de titluri La Liga, 19 cupe ale
Spaniei, un număr record de 13 titluri Liga Campionilor UEFA / Cupa Campionilor Europeni și
două Cupe UEFA. Real este unul din membrii fondatori ai FIFA și al defunctului grup de
cluburi de fotbal europene de elită G-14, precum și al înlocuitoarei sale, Asociația Cluburilor
Europene.

Real Madrid este cel mai bogat club de fotbal din lume în materie de venituri[6], cu încasări
anuale de peste 513 milioane € și totodată este cel mai scump club din lume, cu o valoare de
circa 2,4 miliarde € (3,3 miliarde $).[7][8] Fondat în 1902, Real Madrid este una din cele trei
echipe din Spania care nu au retrogradat niciodată în ligile inferioare, celelalte două fiind
Athletic Bilbao și Barcelona. Real Madrid are multe rivalități de lungă durată, cele mai
notabile fiind El Clásico cu FC Barcelona și El Derbi madrileño cu Atlético Madrid. Clubul s-a
afirmat ca o forță majoră atât în fotbalul spaniol cât și în cel european în anii 1950. În anii
1980, clubul avea una dintre cele mai bune echipe din Spania și Europa (cunoscută ca La
Quinta del Buitre), câștigând două cupe UEFA, cinci campionate ale Spaniei la rând, o cupă și
trei supercupe ale Spaniei.

Echipa joacă într-un echipament alb complet, de unde și porecla Los Blancos (Albii). Logoul
său a fost schimbat de mai multe ori ca urmare a încercărilor de a-l moderniza; logoul actual
este o versiune modificată a celui din 1920. Stadionul pe care își dispută meciurile de acasă
este Santiago Bernabéu din Madrid, unde echipa joacă din 1947. Capacitatea sa este de 85
454 de spectatori. Spre deosebire de majoritatea cluburilor europene de fotbal, membrii
clubului Real Madrid (socios) au deținut și operat clubul încă de la întemeierea sa. De
asemenea, clubul mai are și o echipă de rezervă, Real Madrid Castilla, dar și o reușită echipă
de baschet, Real Madrid Baloncesto.

Culoarea tradițională a lui Real Madrid pentru meciurile de acasă este alb. Deși în primii ani
de existență, s-a adoptat o dungă albastră oblică pe tricou, iar mai apoi șosetele negre le-au
înlocuit pe cele albastre, ulterior s-a revenit la echipamentul alb complet.[11] În 1925, pe
durata unui sezon, echipa a evoluat în tricouri albe și șorțuri negre, care însă la finele
sezonului au fost înlocuite din nou cu echipamentul alb complet.[54][55] Pe 23 noiembrie
1947, într-un meci contra lui Atlético Madrid pe stadionul Metropolitano, Real Madrid
devenea prima echipă din Spania care purta tricouri numerotate.[17]

Culoarea tradițională a echipamentului lui Real pentru deplasări este albastru sau violet
complet. Echipamentul actual al clubului este produs de Adidas, contractul cu ei datând încă
din 1998.[56][57] Primul sponsor de pe tricou al lui Real Madrid a fost Zanussi, înțelegerea
fiind pentru sezoanele 1982–83, 1983–84 și 1984–85. Ulterior clubul a fost sponsorizat de
Parmalat și Otaysa, apoi a urmat un contract de lungă durată cu Teka încheiat în 1992.[58]
[59] În 2001, Real Madrid și-a întrerupt contractul cu Teka și pe durata unui sezon a utilizat
logo-ul Realmadrid.com pentru a-și promova site-ul web recent lansat. Apoi, în 2002, Real a
semnat cu Siemens Mobile și în 2006, logo-ul BenQ Siemens apărea pe tricourile echipei.[60]
Din 2007 până în 2013, sponsorul lui Real Madrid de pe tricou a fost bwin.com.

Rivalitatea dintre Real Madrid și FC Barcelona este legendară. De-a lungul timpului acest
derby a fost supranumit El Clásico (Clasicul). Încă de la început cluburile erau văzute ca
reprezentante ale două regiuni rivale ale Spaniei, Castilia și Catalonia, precum și ale celor
două orașe pe care le reprezentau. Însă rivalitatea a atins un nou nivel în timpul perioada lui
Miguel Primo de Rivera și mai ales a lui Franco, când Real Madrid era considerată a fi "echipa
regimului", în timp ce FC Barcelona era menționată ca echipa a opoziției. Toate limbile
vorbite pe teritoriul Spaniei cu excepția spaniolei Castiliane, erau interzise.[63][64] Ambele
cluburi, însă, dețineau membri proeminenți ale căror credințe politice dezaprobau această
teorie. În timpul Războiului civil spaniol președintele lui Real Madrid, Rafael Sanchez Guerra,
era un proeminent republican și a fost întemnițat și torturat de către suporterii naționaliști.
Tot ei i-au arestat și ucis pe vice-președintele și trezorierul clubului.

În anii 1950 rivalitatea exacerba în continuare, motivul fiind și transferul controversat al lui
Alfredo Di Stéfano, vare inițial s-a transferat de la Millonarios la FC Barcelona, dar din careva
probleme, contractul nu a fost recunoscut de către FIFA, și apoi în timpul renegocierilor Di
Stefano nu a mai semnat cu Barcelona, ci a trecut la Real Madrid, unde ulterior era să devină
cheia succesului.[65] Anii 1960 aduc rivalitatea pe plan european, când cele două cluburi s-
au întâlnit de două în faza eliminatorie a Cupei Europene.[66] În 2002, întâlnirea celor două
cluburi în Liga Campionilor a fost supranumită "Meciul Secolului" de către mass-media, și a
fost urmărită de peste 500 de milioane de oameni în întreaga lume.

Cel mai apropiat vecin al clubului este Atlético Madrid, cu care s-a stabilit o rivalitate
reciprocă dintre fanii echipelor. Deși Atlético a fost inițial fondată de trei studenți basci în
1903, la echipă s-au alăturat în 1904 câțiva membri disidenți de la Madrid FC. Ulterior
tensiunea s-a intensificat deoarece suporterii lui Real se trag din clasa mijlocie a populației,
în timp ce suporterii lui Atlético se trag din rândurile clasei muncitorești. În prezent aceste
distincții sunt vag dispersate. Cluburile s-au întâlnit prima dată pe 21 februarie 1929 în etapa
a treia din sezonul La Liga 1929 pe fostul Estadio Chamartín. A fost primul derby oficial al noii
competiții, pe care Real l-a câștigat cu 2–1.[11]

Rivalitatea a atras atenția internațională pentru prima dată în 1959 în cadrul Cupei
Europene, când cele două cluburi s-au întâlnit în semifinale. Real a câștigat manșa tur cu 2–1
pe Bernabéu, iar Atlético a câștigat returul cu 1–0 pe Metropolitano. Egalitatea scorului la
general a dus la rejucarea meciului, și albii s-au impus cu 2–1. Apoi Atlético s-a răzbunat
totuși, fiind condusă de fostul antrenor al lui Real Madrid, José Villalonga, ea a învins clubul
regal în finala Copa del Generalísimo din 1960 și apoi 1961.
Între 1961 și 1989, pe când Real domina La Liga, doar Atlético îi oferea o concurență pe
măsură, câștigând titlurile în 1966, 1970, 1973 și 1977. În 1965, Atlético devine prima echipă
care câștigă în fața Realului pe Bernabéu în ultimii opt ani. În perioada mai recentă, prestația
lui Real Madrid în fața lui Atlético este foarte favorabilă.[68] Punctul de apogeu vine în
sezonul 2002–03, Când Real Madrid cucerește titlul în La Liga după o victorie impresionantă
asupra lui Atlético cu scorul de 0–4 chiar pe Stadionul Vicente Calderón, acasă la rivală.