RONALDINHO

STUDENT:
DODESCU ROBERT FLORIN

1
 Cuprins
1. Biografie și viața personală
2. Cariera de club
2.1. Paris Saint-Germain
2.2. FC Barcelona
2.3. Milan
2.4. Flamengo
2.5. Atlético Mineiro
2.6. Querétaro
2.7. Fluminense
3. Cariera internațională
4. Statistica carierei
4.1. Cariera de club
5 . Cariera internațională
6. Palmares
6.1. Club
6.2. Internațional
6.3. Individual
7. Legături externe

Ronaldo de Assis Moreira este un celebru fotbalist brazilian.

Ronaldo de Assis Moreira (n. 21 martie 1980,  Porto Alegre, Brazilia), cunoscut mai
mult ca Ronaldinho sau Ronaldinho Gaúcho, este un fost fotbalist brazilian care a jucat pe
postul de mijlocaș sau atacant. Din septembrie 2016 este ambasadorul clubului FC
Barcelona. El a câștigat premiul Jucătorul Anului FIFA în 2004 și 2005. Renumit pentru
tehnica, șuturile, dribling-urile, depășirile și loviturile sale libere, Ronaldinho este considerat
pe larg unul din cei mai buni fotbaliști din generația sa.
Ronaldinho în portugheză înseamnă „Ronaldo cel mic”. În Brazilia este cunoscut după
porecla „Gaúcho” pentru a-l deosebi de Ronaldo, care deja era denumit „Ronaldinho” în
Brazilia. Ronaldo și-a păstrat primul nume după mutarea în Europa, permițându-i astfel lui
Ronaldinho să renunțe la „Gaúcho” și să rămână simplu Ronaldinho.
Ronaldinho a jucat 97 de meciuri, marcând 25 de goluri pentru echipa națională de
fotbal a Braziliei. El a făcut parte din lotul Braziliei la Campionatul Mondial de Fotbal 2002,

2
formând trioul de atac alături de Ronaldo și Rivaldo. Atunci a devenit campion mondial și a
fost inclus în FIFA World Cup All-Star Team.
La nivel de club, Ronaldinho a jucat la Grêmio, Paris Saint-Germain, FC
Barcelona, AC Milan, Flamengo și Atlético Mineiro. Cu Barcelona el a câștigat UEFA
Champions League în 2006 și Balonul de Aur în 2005. A devenit cetățean al Spaniei în
ianuarie 2007. Ronaldinho a fost inclus în FIFA 100, lista celor mai buni fotbaliști în viață
redactată de Pelé, dar și în FIFPro World XI între 2005–2007.
Biografie și viața personal
Ronaldinho s-a nǎscut în Porto Alegre, capitala statului Brazilian Rio Grande do Sul.
Mama lui, Dona Miguelina, este o fostă vânzătoare care s-a pregătit să devină asistentă
medicală. Tatăl lui, João, a fost un lucrător naval dar și fotbalist la o echipă locală Esporte
Clube Cruzeiro (a nu se confunda cu Cruzeiro EC). A suferit un atac de cord fatal în piscina
familiei atunci când Ronaldinho avea opt ani. După ce fratele său mai mare Roberto a semnat
un contract cu Grêmio, familia s-a mutat într-un cartier mai bogat al Porto Alegre, care a fost
un cadou de la club pentru a-l convinge pe fratele său să rămână. Cariera lui Roberto a încetat
foarte repede din cauza unei accidentări.
Calitățile lui Ronaldinho au înflorit de la o vârstă fragedă el fiind
poreclit Ronaldinho deoarece adesea el era cel mai mic și cel mai tânăr jucător în meciurile
de tineret ale clubului. El a dezvoltat un interes pentru futsal și fotbal pe plajǎ care mai târziu
s-a extins la fotbalul organizat. Prima oară când a intrat în contact cu presa a fost la vârsta de
treisprezece ani când a marcat 23 de goluri într-o victorie 23-0 împotriva unei echipe
locale. Ronaldinho a fost descoperit ca fiind o stea în ascensiune la Campionatul Mondial de
Tineret U-17 desfășurat în Egipt când a marcat două goluri din penalty. Astăzi, fratele lui,
Roberto îi este manager, sora lui, Deisi fiind cea care se ocupă de relația cu
presa. Ronaldinho a devenit tată pe 25 februarie 2005 când o dansatoare braziliancă Janaína
Mendes a dat naștere fiului lor, care a fost numit João după tatăl său.
Cariera de club
Cariera lui Ronaldinho a început cu echipa de tineret a lui Grêmio, sub conducerea
lui Liam Higgins. Și-a făcut debutul ca profesionist în timpul Copa Libertadores în anul
1998. În 2001, Arsenal și-a exprimat interesul pentru el, dar totul a căzut atunci când nu a
putut obține un permis de muncă în Marea Britanie. El a luat în considerare să joace ca
împrumutat în Prima Ligă Scoțiană la clubul St. Mirren, dar nici asta nu s-a mai întâmplat
deoarece el a fost implicat într-un scandal fals al pașapoartelor în Brazilia. În 2001,
Ronaldinho a semnat un contract pe cinci ani cu gruparea francezǎ Paris Saint-Germain.

3
 În timpul sezonului 2000-2001, Luis Fernández, managerul echipei Paris Saint-
Germain s-a plâns că Ronaldinho era mai mult preocupat de viața nocturnă pariziană decât de
fotbal, iar vacanțele sale în Brazilia se prelungeau întotdeuna peste program. În 2003, la mai
puțin de doi ani după ce s-a transferat la PSG, el a spus foarte clar că vrea să plece deoarece
echipa nu se calificase în nici o competiție europeană.

Paris Saint-Germain
În 2001,Ronaldinho semnează un contract pe cinci ani cu gruparea franceză Paris
Saint-Germain pentru 5 milioane de euro. La sosirea sa în Paris,i s-a dat tricoul cu numărul
21 și a fost introdus într-o linie care i-a inclus pe colegul său brazilian Aloisio și mijlocașii
Mikel Arteta și Jay-Jay Okocha.Ronaldinho a debutat pentru Paris Saint-Germain pe 4 august
2001 apărând ca un substitut într-o remiză 1-1 cu Auxerre.
FC Barcelona
În primă instanță, președintele Barcelonei Juan Laporta a promis că îl va aduce la club
pe David Beckham, dar în urma transferului său la Real Madrid, Barcelona a intrat în cursă
pentru transferul lui Ronaldinho alături de Manchester United câștigând semnătura lui. Și-a
făcut debutul pentru club într-un meci amical împotriva lui AC Milan în Washington
DC pe RFK Stadium, înscriind un gol în victoria cu 2-0. După ce a suferit o accidentare în a
doua parte a campionatului, el s-a reîntors în a doua parte ajutând-o pe Barcelona să termine a
doua în campionat.Ronaldinho a câștigat primul titlu în campionatul spaniol în sezonul 2005-
2006, și a fost numit Jucătorul anului pe 20 decembrie 2004. În 2005, Ronaldinho a primit a
doua oară trofeul FIFA World Player of the Year, învingându-l pe Frank Lampard jucătorul
lui Chelsea, dar și pe colegul său de la Barcelona Samuel Eto'o. Pe 8 martie 2005, Barcelona
a fost eliminată din UEFA Champions League de Chelsea în prima rundă eliminatorie,
Ronaldinho înscriind două goluri în meciul pierdut cu 4-2. Cu contractul său care expira în
2008, i-a fost făcută o ofertă de prelungire până în 2014 , dar a refuzat-o. În septembrie 2005,
și-a prelungit contractul pe doi ani cu o clauză de reziliere de 85 de milioane de lire.

4
 Ronaldinho cu Frank Rijkaard la Centrul Spațial Johnson, NASA.
La finalul sezonului 2004-2005, a început să acumuleze o mulțime de trofee
personale. A câștigat trofeul inagural Jucătorul anului în sezonul 2005, pe lângă faptul că a
fost inclus în echipa anului și că a fost numit jucătorul european al anului. În același an a
adăugat la colecția sa trofeul Jucătorul anului cu 956 de puncte, cu mai mult de triplu (306)
față de următorul clasat Frank Lampard. Pe 19 noiembrie a înscris de două ori în meciul
câștigat de Barcelona în El Clásico cu Real Madrid. După ce a închis meciul cu al doilea gol
el a primit aplauze de la fanii lui Real Madrid.
Ronaldinho a fost ales pentru al treilea an la rând în echipa UEFA a anului în ianuarie
2006, el contribuind cu un gol la eliminarea echipei portugheze Benfica din sferturile de
finală ale UEFA Champion League, în victoria cu 2-0 de acasă. După ce au trecut de Milan în
semifinale ei au ajuns să joace finala UEFA Champions League câștigând-o pe 17 mai 2006
învingând echipa engleză Arsenal cu 2-1. Două săptămâni mai devreme Barcelona a câștigat
al doilea titlu consecutiv în La liga cu o victorie 1-0 în fața Celta Vigo, oferindu-i lui
Ronaldinho prima dublă din carieră. A terminat sezonul cu 26 de goluri înscrise în toate
competițiile fiind numit jucătorul Champions League al anului.
Pe 25 noiembrie 2006, Ronaldinho a înscris al 15-lea gol al carierei în campionat
împotriva echipei Villarreal, mai târziu înscriind un gol din foarfecă. El a spus presei că golul
înscris mai târziu a fost un gol pe care visa să îl înscrie încă din copilărie. El a înscris o dată și
a dat alte două pase de gol în victoria cu 4-0 în fața echipei mexicane Club América, pe 14
decembrie, dar Barcelona a fost învinsă în finală cu 1-0 de gruparea braziliană Internacional.
Ronaldinho a primit trofeul Balonul de bronz al competiției.
În următoarea zi Ronaldinho a terminat al treilea în cursa pentru jucătorul anului 2006
FIFA după Fabio Cannavaro și Zinédine Zidane. Ronaldinho a fost inclus în echipa UEFA a
anului pentru a treia oară la rând în ianuarie 2007, primind cele mai multe voturi peste
290.000. A fost forțat sǎ lipsească de la un meci de caritate pe 13 martie din cauza unei
accidentări care a suferit-o în timpul meciului cu Real Madrid încheiat la egalitate 3-3.

5
 Ronaldinho jucând pentru Milan
A jucat al 200-lea meci al carierei pentru Barcelona într-un meci din campionat
împotriva Osasunei pe 3 februarie 2008. Oricum, în sezonul 07-08 pe total a fost stricată de
accidentări, și o ruptură de mușchi care i-a încheiat sezonul prematur. On 19 mai, Laporta
stated that Ronaldinho needed a "new challenge," claiming that he needed a new club if he
were to revive his career. Propietarul echipei Manchester City, Thaksin Shinawatra, a
confirmat pe 6 iunie că este interesat să îl cumpere.
Ronaldinho și colegul său de la Barcelona Lionel Messi au strâns fiecare câte o echipă
cu care au jucat un meci demonstrativ antirasism în Venezuela pe 28 iunie, care s-a încheiat
egal 7-7. Ronaldinho a încheiat meciul cu două goluri marcate și două pase de gol în ceea ce
avea să fie ultimul meci în tricoul Barcelonei.
Milan
Ronaldinho a refuzat o ofertă de 25,5 de milioane de lire de la Manchester City pentru
a se alătura grupării italiene AC Milan semnând un contract pe 3 ani după ce a fost cumpărat
cu 21 milioane de euro de la Barcelona. Cu numărul 10 ocupat deja de colegul Clarence
Seedorf, a ales 80 ca număr pe tricou pentru că 1980 era anul în care s-a născut. Ronaldinho a
înscris primul gol pentru Milan în derby-ul Milanului într-o victorie 1-0 împotriva
echipei Internazionale pe 28 septembrie 2008, apoi a înscris prima dublă din campionat
împotriva Sampdoriei pe 19 octombrie 2008. Apoi a înscris golul victoriei în minutul 93 în
meciul cu Braga în Cupa UEFA într-un meci din grupă pe 6 noiembrie.
A terminat primul sezon la Milan cu 10 goluri marcate în 32 de meciuri jucate în toate
competițiile. După un început bun de sezon, Ronaldinho se lupta cu forma fizică precară, el
fiind de multe ori introdus în teren pe finalul meciurilor pentru a încheia un sezon
dezamăgitor pentru prima Milan.
Al doilea sezon nu a început chiar așa bine, deși a fost titular în aproape toate
meciurile înainte de a se găsi din nou pe banca de rezerve. După o vreme Ronaldinho și-a

6
redescoperit forma și a fost fără îndoială cel mai bun jucător al celor de la Milan în acest
sezon. Și-a schimbat postul în teren din mijlocaș ofensiv devenind mijlocaș de bandă stângă,
o poziție mult mai familiară lui.
Pe 10 ianuarie 2010, Ronaldinho a marcat două goluri într-un meci cu Juventus,
asigurând o victorie cu 3-0 pentru rossoneri. În următorul meci împotriva celor de la Siena pe
17 ianuarie 2010, Ronaldinho a marcat primul hat-trick pentru Milan.
Pe 16 februarie, Ronaldinho a jucat primul meci împotriva celor de la Manchester
United într-un meci de Liga Campionilor. El a marcat la începutul meciului pentru Milan.
Milan a pierdut meciul cu 3-2, cu un gol de la Paul Scholes și două goluri de la Wayne
Rooney.

Flamengo

Ronaldinho la Flamengo în februarie 2011

La 11 ianuarie 2011, Ronaldinho a semnat un contract cu Flamengo valabil pe trei ani.
Pe 31 mai 2012, după ce a lipsit de la antrenamente, a dat în judecată clubul Flamengo
pentru că n u a fost plătit timp de patru luni, reziliindu-și contractul.
Atlético Mineiro
A debutat în campionat la 9 iunie 2012, fiind integralist într-un meci cu Palmeiras.
Querétaro
Fluminense
La 11 iulie 2015, Ronaldinho a semnat cu Fluminense.
Cariera internațională

7
 Ronaldinho executând un corner în timpul Campionatul Mondial de Fotbal din 2006
Ronaldinho este unul dintre puținii jucători brazilieni care au trecut pe la toate
nivelele de vârstă la națională. A făcut parte din prima echipă a Braziliei care a câștigat
Campionatul Mondial de Tineret U-17 din 1997 în care primul gol marcat a fost din penalty
împotriva Austriei în primul meci din grupă, pe care Brazilia l-a câștigat cu 7-0. Ronaldinho a
terminat cu două goluri înscrise și a primit Balonul de bronz, Brazilia marcând 21 de goluri și
au primit numai două.

Ronaldinho cu Președintele Braziliei Lula

Pentru cariera internațională anul 1999 a fost unul plin de evenimente pentru
Ronaldinho. A luat parte la Campionatul Mondial de Tineret 1999, înscriind primul gol în
ultimul meci al Braziliei din grupe. În 16-zecimi două goluri în prima reprizâ în victoria 4-0
împotriva Croația, și a terminat cu trei goluri după ce Brazilia a fost eliminată de Uruguay în
sferturile de finală. Pe 26 iunie, cu trei zile înainte de a începe Copa America el a fost
convocat pentru prima oară la echipa mare a Braziliei într-o victorie cu 3-0 în fața Letoniei și
a înscris un gol în timpul campaniei victorioase a Braziliei la Copa America. După o
săptămână de la Copa America el a fost chemat la Cupa Confederațiilor FIFA 1999 unde a
marcat în fiecare meci în afară de finală, incluzând un hat-trick împotriva Arabiei Saudite.
Ronaldinho nu a înscris în finală, pe care Brazilia a pierdut-o cu 4-3 în fața Mexicului. A
câștigat Balonul de Aur al competiției fiind considerat cel mai bun jucător la fel ca și Gheata
de Aur pentru cel mai bun marcator. În 2000, Ronaldinho a participat la Olimpiada de vară de
la Sydney cu Brazilia U-23. Oricum Brazilia a fost eliminată în sferturi de Camerun, care mai
târziu a câștigat medalia de aur. Ronaldinho a jucat de patru ori și a înscris un gol în
înfrângerea cu Camerun.

8
 Ronaldinho a participat la prima Cupă Mondială în 2002, alături
de Ronaldo și Rivaldo formând o ofensivă de temut, ei făcând parte și din echipa câștigătoare
a Copa America în 1999. A jucat în cinci meciuri și a marcat două goluri. Primul gol a fost
marcat în meciul din faza grupelor împotriva Chinei, pe care Brazilia l-a câștigat cu 4-0. Al
doilea gol a fost unul decisiv marcat în sferturi împotriva Angliei. În minutul 50 Ronaldinho a
executat o lovitură liberă de la 35 de metri învingându-l pe portarul Angliei David Seaman și
aducând-o pe Brazilia în avantaj 2-1. Oricum, șapte minute mai târziu, el a fost eliminat
pentru un fault comis la adresa fundașului englez Danny Mills. A fost suspendat pentru
semifinală, dar s-a reîntors în finala pe care Brazilia a câștigat-o cu 2-0 în fața Germaniei.
Astfel Brazilia a câștigat a cincea Cupă Mondială.

Ronaldinho împotriva lui Margairaz

Următorul turneu internațional a lui Ronaldinho a fost Cupa Confederațiilor din 2003.
Oricum, Ronaldinho nu a reușit să înscrie nici un gol deoarece Brazilia a jucat slab și a fost
eliminată încă din faza grupelor. În anul următor, el nu a mai fost chemat la națională la Copa
America în 2004 antrenorul Carlos Alberto Parreira lăsând acasă vedetele și formând o
echipă în mare parte din rezerve.
A condus Brazilia spre a doua Cupă a Confederațiilor în 2005 și a fost numit Omul
Meciului în victoria 4-1 împotriva rivalei eterne Argentina în finala de pe 29 iunie.
Ronaldinho a înscris trei goluri în acest turneu la egalitate cu Cuauhtémoc Blanco în topul
golgheterilor de la Cupa Confederațiilor cu nouă goluri.

9
 Ronaldinho la Jocurile Olimpice de vară din 2008
Ronaldinho a început toate cele cinci meciuri ale Braziliei la Campionatul Mondial de
Fotbal 2006 ca parte a mult mediatizatului „careu de ași” alături
de Adriano, Ronaldo și Kaká. Oricum, Brazilia a terminat cu cinci goluri marcate din partea
celor patru, dezamăgind per total. Pentru Ronaldinho acesta a fost cel mai slab turneu
internațional din cariera sa acesta oferind numai o pasă de gol lui Gilberto într-o victorie cu
4-1 în fața Japoniei într-un meci din grupă. Acest lucru nu a contat deoarece Brazilia a fost
eliminată de Franța în sferturi fiind învinsă cu 1-0, Brazilia în acel meci șutând o singură dată
pe poartă. La întoarcerea acasă echipa a fost aspru criticată de către fani și presă. Pe 3 iulie, la
două zile după eliminarea Braziliei a fost distrusă statuia lui Ronaldinho din
orașul Chapecó. Statuia a fost ridicată în 2004 pentru a cinsti primul trofeu de Jucător al
Anului. În aceiași zi, Ronaldinho s-a întors acasă alături de Adriano unde au ținut o petrecere
la el acasă, care a fost continuată până în zori la un club de noapte. Acest lucru a tensionat și
mai mult relațiile cu fanii care credeau că au fost trădați prin lipsa de efort a echipei.
Pe 24 martie 2007, a marcat de două ori în victoria cu 4-0 împotriva echipei naționale
de fotbal a Chile, astfel marcând primul gol de la Cupa Confederațiilor din 2005 încheind
perioada fără gol. Nu a fost chemat la Copa America 2007 după ce a rugat să fie învoit de la
națională din cauza oboselii. Pe 18 octombrie, el a fost ținut pe banca de rezerve după ce s-a
întors cu întârziere în Spania după victoria Braziliei cu 5-0 într-un amical cu Ecuadorul. El cu
mai mulți jucători brazilieni au petrecut până dimineața într-un club din Rio de Janeiro.
Ronaldinho a plecat a doua zi de dimineață în portbagajul unei mașini pentru a evita presa.
Pe 7 iulie 2008, Ronaldinho a fost unul dintre jucătorii care au fost special chemați să
joace la Olimpiada de vară 2008 de la Beijing. Barcelona inițial nu l-a lăsat să meargă din
cauza meciurilor care urmau în Champions League, dar în urma transferului la AC Milan

10
 acestuia i-a fost permis să participe la Olimpiadă. Ronaldinho a înscris doar două goluri în
meciul câștigat cu 5-0 în fața Noii Zeelande înainte ca Brazilia să fie eliminată în semifinale
de Argentina. Brazilia a terminat turneul câștigând medalia de bronz învingând Belgia cu 3-0
în meciul pentru locul 3.
În ciuda faptului că a revenit la o formă bună și a fost trecut pe lista provizorie de 30
de jucători, care a fost trimisă la FIFA pe 11 mai 2010, el nu a fost trecut de antrenorul
Dunga în lista finală de 23 de jucători pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010 din Africa
de Sud, deși el își dorea acest lucru. Criticii au susținut că excluderea de jucători, cum ar fi:
Ronaldinho, Alexandre Pato, Adriano și Ronaldo arată o îndepărtare de stilul de joc brazilian
de atac clasic „Joga Bonito”.
Statistica carierei

Cariera de club
La 30 mai 2014.
Campionat Cupă Continental Altele[2] Total
Club Sezon P
Golur Pas Meci Gol Mec Gol Pa Meci Golur
Meciuri as Pase Meciuri Goluri Pase
i e uri uri iuri uri se uri i
e
1998 14 1 0 2 0 0 15 3 2 17 4 – 48 8 2
Grêmi 1999 17 6 0 3 0 0 4 2 – 24 15 – 48 23 0
o 2000 21 14 0 6 6 0 – – – 22 21 – 49 41 0
Total 52 21 0 11 6 0 19 5 2 63 40 – 145 72 2
Paris 2001–02 28 9 8 6 2 0 14 2 2 – – – 48 13 10
Saint- 2002–03 27 8 6 7 3 0 4 1 2 – – – 38 12 8
Germ
ain Total 55 17 14 13 5 0 18 3 4 – – – 86 25 18
Barce 2003–04 32 15 11 6 3 1 7 4 2 – – – 45 22 14
lona 2004–05 35 9 10 0 0 0 7 4 4 – – – 42 13 14
2005–06 29 17 15 2 1 1 12 7 6 2 1 1 45 26 23
2006–07 32 21 8 4 0 1 11 3 3 2 0 2 49 24 14
2007–08 17 8 2 1 0 0 8 1 2 – – – 26 9 4

11
 Total 145 70 46 13 4 3 45 19 17 4 1 3 207 94 69
2008–09 29 8 6 1 0 1 6 2 1 – – – 36 10 8
2009–10 36 12 18 0 0 0 7 3 1 – – – 43 15 19
Milan
2010–11 11 0 3 0 0 0 5 1 1 – – – 16 1 4
Total 76 19 26 1 0 1 18 6 3 – – – 95 26 31
2011 31 14 7 5 1 1 3 2 0 13 4 – 52 21 8
Flame
2012 2 1 0 0 0 0 8 2 6 9 4 – 19 7 6
ngo
Total 33 15 7 5 1 1 11 4 6 22 8 – 71 28 14
2012 31 9 15 0 0 0 – – – – – – 31 9 15
Atléti
co 2013 14 8 2 2 0 2 14 6 7 6 4 – 36 18 11
Minei 2014 2 0 0 – – – 7 1 2 4 0 – 13 1 2
ro
Total 47 17 17 2 0 2 21 7 9 10 4 – 80 28 28
Total carieră 408 160 111 45 16 7 132 44 43 99 53 3 684 273 164
^Include meciuri și goluri din competițiile statale braziliene și supercupele naționale.
Cariera internațională

Echipa națională Club Sezon Apar Goluri [

Brazilia 1999 13 7 a
r
Grêmio 2000 5 1 a
2001 3 1 t
ă
2001–2002 9 3
Paris SG ]
2002–2003 9 2 M
2003–2004 5 2 e
c
2004–2005 16 11 i
Barcelona 2005–2006 8 0 u
r
2006–2007 7 2
i
2007–2008 7 3
2008–2009 5 0 ș
i
Milan 2009–2010 0 0
2010–2011 1 0 g
o
Flamengo 2011 5 1
l
2012 1 0 u

12
 Atlético Mineiro 2013 3 0 r
Total 97 33 i

i
n
t
e
r
n
a
ț
i
o
n
a
l
e
Palmares
Club
Grêmio
 Copa Sul (1): 1999
 Campeonato Gaúcho (1): 1999
Paris Saint-Germain
 Cupa UEFA Intertoto (1): 2001
FC Barcelona
 La Liga (2): 2004–05, 2005–06
 Supercupa Spaniei: 2005, 2006
 Liga Campionilor UEFA (1): 2005–06
 FIFA Club World Cup
Finalist (1): 2006
Milan
 Serie A (1): 2010–11
Flamengo
 Campeonato Carioca (1): 2011
Atlético Mineiro
 Campeonato Mineiro (1): 2013
 Copa Libertadores (1): 2013
 Recopa Sudamericana (1): 2014

13
Internațional[modificare | modificare sursă]
 Brazilia
 Copa América (1): 1999
 Campionatul Mondial de Fotbal (1): 2002
 Cupa Confederațiilor FIFA (1): 2005
 Superclásico de las Américas (1): 2011
Brazilia U23
 Turneul Pre-Olimpic CONMEBOL (1): 1999
 Medalia Olimpică de Bronz (1): 2008
Brazilia U17
 Campionatul Sud-American de Fotbal U-17: 1997
 Campionatul Mondial de Fotbal U-17: 1997

14