(n. 20 martie 1984,[1][2][3] Fuenlabrada, Madrid, Spania) este un
fotbalist spaniol retras din activitate care a evoluat pe postul de atacant, care a jucat pentru Atlético Madrid, Liverpool, Chelsea și AC Milan și la echipa națională de fotbal a Spaniei. El este poreclit El Niño (Copilul). Și-a început cariera la Atlético Madrid, fiind promovat dintre juniorii acestei echipe. Și-a făcut debutul ca profesionist în 2001 și de-a lungul activității la clubul madrilen a marcat 75 de goluri în 174 de meciuri jucate în La Liga, câștigându-și atunci porecla de El Niño. Înainte de Andrei Zbir aceasta, Torres a jucat două sezoane în Segunda División, marcând șapte goluri în 40 de meciuri. S-a alăturat clubului Liverpool în 2007, după ce acesta a plătit o sumă–record pentru transfer, și în primul sezon acolo a fost primul jucător care a marcat peste 20 de goluri în campionat pentru acest club într-un singur sezon după performanța similară a lui Robbie Fowler în sezonul 1995-1996. După 3 sezoane și jumătate lipsite de trofee la Liverpool în care a marcat 65 de goluri în 102 meciuri și a devenit cel mai rapid jucător care atinge borna de 50 de goluri pentru Liverpool, Torres s-a transferat la Chelsea pentru a câștiga un trofeu la nivel de club. Torres este internațional spaniol, debutând pentru naționala țării sale într-un meci contra Portugaliei în 2003. De atunci, a participat la șase turnee finale: Campionatul European din 2004, Campionatul Mondial din 2006, Campionatul European din 2008, Campionatul Mondial din 2010, Campionatul European din 2012, Campionatul Mondial din 2014. În turneul din 2004 nu a marcat niciun gol, dar la Cupa Mondială din 2006 a înscris de trei ori. Torres este autorul golului victoriei în finala câștigată de Spania cu 1–0 în fața Germaniei în finala Campionatului European din 2008. După aceasta el a participat la Cupa Confederațiilor din 2009 unde a marcat cel mai rapid hat-trick din istoria competiției și din istoria Nationalei Spaniei, după doar 17 minute, iar la Cupa Mondială din 2010 nu a marcat deoarece revenea după o accidentare. La Campionatul European din 2012 a marcat de 3 ori, 1 gol fiind înscris în finala împotriva Italiei, meci în care a mai dat o pasă decisivă ce l-a ajutat să devină golgheterul competiției, cel mai bun marcator al Spaniei la campionatele europene cu 5 goluri și singurul jucător care marchează în două finale consecutive de Campionat European câștigate. Fotbalul l-a pasionat din fragedă copilărie pe Fernando Torres. Acesta a început să joace fotbal la doar cinci ani, pentru clubul Parque 84. După doi ani, la vârsta de 7 ani, a început să joace fotbal în sală la clubul Mario's Holland, iar la vârsta de zece ani a trecut la un club de fotbal normal, Rayo 13. După un sezon excelent la Rayo, în care a înscris nu mai puțin de 55 de goluri, Fernando Torres a fost ales, alături de alți doisprezece colegi, să participe la un trial al clubului Atlético Madrid, cu care acesta ținea încă din copilărie. Torres i-a impresionat pe scouterii clubului Atlético Madrid, iar în anul 1995 a ajuns la juniorii acestei echipe. În anul 1998, Torres a câștigat, alături de una din echipele de juniori sub 15 ani ale lui Atlético Madrid, Cupa Nike. Ulterior, a fost votat cel mai bun jucător din Europa la acea grupă de vârstă. În 1999, Torres a semnat primul său contract cu echipa din capitala Spaniei. Sezonul 2000–2001 a început rău pentru Torres, acesta suferind o fisură a tibiei care l-a ținut pe tușă până în decembrie. În același sezon, Torres a debutat pentru echipa mare a lui Atlético, aflată în acel moment în Segunda División într-un meci cu CD Leganes.[10] Primul gol pentru echipa mare a lui Atlético l-a înscris împotriva formației Albacete, însă Atlético Madrid a rămas, în cele din urmă, tot în Segunda División. În următorul sezon pentru Torres la Atlético, acesta a reușit promovarea alături de echipa sa, marcând șase goluri în 36 de prezențe. În primul sezon pentru Fernando Torres în Primera División, acesta a strâns 29 de prezențe în tricoul echipei sale, reușind să marcheze un număr de 12 goluri. Echipa sa a terminat pe locul 11, reușind să se salveze de la retrogradare. În sezonul 2003-2004, al doilea din La Liga, Torres a făcut în continuare un ritm bun de lucru, marcând 19 goluri în 35 de meciuri, terminând al treilea în clasamentul celor mai buni marcatori din ligă. La vârsta de doar nouăsprezece ani, el a fost numit căpitan la Atlético. Atlético a pierdut calificarea în Cupa UEFA, dar a reușit să meargă în Cupa UEFA Intertoto. El a marcat două goluri în cele două meciuri cu OFK Belgrad [12], însă Atlético a pierdut finala după loviturile de departajare cu Villarreal CF. Campionii din Premier League, cei de la Chelsea, l-au dorit pe Torres, însă președintele clubului Atletico, Enrique Cezero a spus că Torres nu va semna cu Chelsea.[13] Mai târziu, Cezero a spus în ianuarie 2006 că oferte pentru Torres au mai fost și de la Newcastle United.[14][15] După terminarea Campionatului Mondial de fotbal din 2006, la care Torres a participat, a spus că refuză să semneze cu Chelsea la finalul sezonului 2005-06 [16]. Ca urmare a sezonului 2006-2007, în care Torres a marcat 14 goluri,[4] viitorul lui se apropia de un transfer la unul dintre cluburile engleze, Liverpool, Chelsea, Arsenal sau Manchester United, care îl doreau foarte mult.[17] Enrique Cezero a declarat că Liverpool e principala țintă pentru un transfer.[18][19] La câteva zile după aceea, președintele lui Atlético, Enrique Cezero, a declarat că a făcut o înțelegere cu Liverpool pentru Torres în schimbul sumei de 25 milioane lire sterline și împreună cu Luis Garcia. Apoi, pe 30 iunie, Atlético a încheiat înțelegerea cu Villarreal pentru Diego Forlan.[20] Pe 2 iulie, Torres și-a scurtat vacanța pentru a se întoarce la Madrid ca să finalizeze transferul la Liverpool.[21] Zilele următoare, Torres a făcut testul medical la Liverpool, iar pe 4 iulie s-a despărțit de fanii lui Atlético.[22] Suma transferului a fost cea mai mare sumă plătită în istoria clubului Liverpool, și în martie 2008, Rafael Benitez a confirmat ziarului The Times că Torres a fost achiziționat în schimbul sumei de 20 milioane lire sterline.[23]