Albăstreaua

Albăstreaua (lat. Centaurea cyanus) este o specie de plante erbacee anuală,

erectă, înaltă de 0,5–1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, ce crește
în Europa.
Albăstreaua este denumită și albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.)
ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, clopoțel, floare-vânătă, iarba
frigurilor, măturice, tătăișă vânătă.

Numele de „Albăstrea” este uneori eronat folosit și pentru Cicoare.

Tulpina este verde, muchiată, simplă sau ramificată.

Frunzele sunt alterne, liniare, lungi pînă la 8–9 cm și înguste doar de 4–9 mm,
alburii datorită perilor mătăsoși.
Florile sunt albastre, grupate în antodii globuloase terminale; deși toate sunt
tubuloase, ele sînt diferențiate și anume 7—12 marginale, sterile, cu formă de pâlnie
și alte numeroase interne, fertile, mai mici, și cu nuanțe spre violaceu. Florile sunt
dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de bractee de culoare
verde, cu marginile acoperite cu dințisori bruni. Florile marginale sunt mai de
dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinți. Florile centrale sunt mai
mici.
Fructele sunt mici achene (3 mm), cu papus.

Compoziție chimică: poliene (centaur X), poliene (centaur Y); substanțe

amare: centaurina (cnicina); un glicozid: cicorina, mucilagii, tanin, un antocian
glicozidic: cianina, antocianidine, săruri de potasiu și mangan.

Substanțele active importante: centaurina, pelargonină, cianină, tanin.

Albăstrelele se folosesc, în principal, în tratametele legate de inflamațile

ochilor, în conjuctivite, în inflamații ale ploapelor.

Preparatele din albăstrele se folosesc și ca diuretic.

Potrivit specialiștilor, produsul terapeutic pe bază de albăstrele, acționează pe

trei direcții: calmant, diuretic, astringent.