FCSB,[5] cunoscută până în anul 2017 ca FC Steaua București este o echipă

profesionistă de fotbal din București, România, care evoluează în Liga I. De-a

lungul existenței, FCSB a evoluat doar pe prima scenă a fotbalului românesc cu
succese pe plan intern dar și internațional. Palmaresul este superior partenerelor
din competiția internă, cuprinzând: 26 de titluri în Campionatul Național, 23 de
Cupe, 6 Supercupe ale României și 2 Cupe ale Ligii.[1][6] De asemenea, a fost prima
echipă din blocul comunist și singura din România care a câștigat Cupa Campionilor
Europeni,[1][7] precum și a doua echipă est-europeană și singura din România care
are în palmares Supercupa Europei.[8]

Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA București” (Asociația Sportivă a Armatei București)

[9] de Armata Regală, clubul și-a schimbat de mai multe ori numele, până la
stabilirea numelui „Steaua” în 1961.[10]

Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca și clubul sportiv al Armatei
Române.[11] Cu toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv
în 1998. Din acel moment, singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata au
fost tradiția istorică și stadionul Ghencea, proprietatea Ministerului Apărării
Naționale, stadion pe care a jucat ultima dată în 2015.[12] Din 2011 a început să
joace pe Național Arena, stadionul devenind gazda permanentă a echipei din 2015.

De-a lungul timpului, echipa a avut mai multe steme, datorită diferitelor schimbări
de proprietari și de regimuri.[13][14][15] Logotipul actual datează din 2015,[16]
iar denumirea oficială din 2017.[5]

Istoria Stelei a fost marcată de rivalitatea permanentă cu Dinamo București (meci

intitulat Eternul derby sau Clasicul României), întâlnirile dintre cele două echipe
de fotbal fiind considerate ca cele mai importante meciuri ale anului, adesea
decisive pentru câștigarea campionatului.

Steaua București a luat ființă pe 7 iunie 1947, la inițiativa mai multor ofițeri ai
Casei Regale Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, fostul
Comandant Suprem al Armatei Regale Române, a primit inițial denumirea de „Asociația
Sportivă a Armatei” (ASA).[17] Primul meci a avut loc la data de 24 august 1947,
împotriva echipei clujene Dermata și s-a încheiat la egalitate 0 - 0.[18][19]

Puternic susținută din spate de regimul comunist, ASA a fost împinsă direct spre
prima divizie, prin excluderea unei echipe de tradiție, Carmen București.[20]

Clubul a fost format ca o societate sportivă cu șapte secții, inclusiv de fotbal,

antrenat de Coloman Braun-Bogdan.[21] A fost redenumit „CSCA” (Clubul Sportiv
Central al Armatei) în 1948,[17] și CCA (Casa Centrală a Armatei) în 1950.[21] În
1949, CSCA a câștigat primul ei trofeu, Cupa României, învingând cu 2-1 în finală
pe CSU Cluj.[10]

Anii 1950 au reprezentat prima epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat
faimoasa „echipă de aur”[22], care uneori era aceeași cu Echipa națională de fotbal
a României. Steaua de astăzi a câștigat primul său titlu de campioană în 1951, sub
bagheta fostului locotenent din vremurile nașterii echipei, Gheorghe Popescu I.[23]
Din acel an și până în ediția 1960-61, CCA a mai cucerit încă 5 titluri de
campioană.[24] Cu numele de „CCA”, echipa a intrat în „lumea bună” a fotbalului
românesc, câștigând Campionatul României de trei ori la rând, în 1951, 1952 și
1953, precum și prima „dublă” Cupă-Campionat din istoria clubului, în 1951.[6] 1956
a fost unul dintre cei mai buni ai clubului, deoarece, pe lângă câștigarea
campionatului, echipa, pe atunci antrenată de Ilie Savu, a întreprins un turneu în
Anglia, unde a reușit rezultate notabile în fața unor echipe de prestigiu precum
Luton Town FC, Arsenal FC, Sheffield Wednesday FC sau Wolverhampton Wanderers FC.
[25]
La sfârșitul anului 1961 CCA și-a schimbat numele în „CSA Steaua București”.[10]
Motivul a fost prezența pe stema clubului a unei stele roșii (ceva obișnuit pentru
cluburile militare din statele comuniste din Estul Europei), care a fost schimbată
într-o stea galbenă, simbolizând tricolorul românesc.[26] În anii '60 și '70,
Steaua avea să cucerească două titluri pe deceniu, 1962 și 1968, respectiv 1976 și
1978, câștigându-și însă renumele de „specialistă a Cupei”.[27] De asemenea în
această perioadă, pe 9 aprilie 1974, actualul stadion al Stelei, Stadionul Ghencea,
a fost inaugurat într-un meci amical cu OFK Belgrad.[28] Până la acea dată, Steaua
își jucase meciurile de acasă pe Stadionul Republicii și pe „23 august”.[29]

Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei și Anghel Iordănescu (antrenor secund),

Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985, câștigându-l după o pauză de șase
ani.[26] A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc.
După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC și pe RSC
Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a jucat o finală
europeană.[30] Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla,
campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima șansă, dar după prelungiri în
care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-
uri la rând[31], contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit
astfel prima echipă din Estul Europei, și singura dintr-o țară comunistă, care a
câștigat trofeul continental suprem.[26] Steaua și-a trecut în palmares și o
Supercupă a Europei, câștigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat
de Gheorghe Hagi.[32]