Povestea lui Harap- Alb

de Ion Creangă
E1- particularități ale textului narativ/ tema și viziunea despre lume
• Contextualizare: -
• Apariție: 1877, în revista „Convorbiri literare”;
• Integrarea în specie: basm ( dimensiuni medii, prezența temei generice a luptei dintre bine și rău,
personajele cu puteri supranaturale, valorificarea fabulosului/ a miraculosului);
! Miraculosul/ fabulosul: forma fantasticului specifică basmului- dacă fantasticul propriu-zis
trezește în cititor angoasa/ spaima, provocând apariția ezitării în interpretarea faptelor ca reale
sau ca imaginare, miraculosul este urmarea unui pact de lectură/de ascultare, conform căruia
elementul supranatural este ceva obișnuit în basme, fiind acceptat ca atare
https://youtu.be/bUmkdO4Y1uY;

• Temele literare + două secvențe narative semnificative:

• Trecerea podului:
• Coborârea în fântână:
Temă- rescrieți secvența pădurii-labirint / SECVENȚA COBORÂRII ÎN FÂNTÂNĂ la persoana I ( la
alegere- perspectiva Spânului, perspectiva fiului de crai)- o săptămână- NOTĂ!!!!!
Minimum 300 de cuvinte, Word- pe Teams
Temele literare ale basmului sunt: tema inițierii ( tema călătoriei inițiatice)+ tema generică a
luptei dintre bine și rău.
Tema inițierii presupune trei etape de evoluție pentru personajul principal: prima etapă este
naivitatea, deoarece fiul de crai nu vede dincolo de aparențe, se încrede în vorbele Spânului și
ajunge robul său; a doua etapă este noviciatul, în cadrul acesteia, fiul de crai avându-l ca
maestru/ pedagog pe Spân; ultima etapă este cea a înțelepciunii inițiatului, întrucât eroul de
basm are deja toate calitățile necesare pentru a fi împărat.
Tema literară a luptei dintre bine și rău este specifică basmului, presupunând confruntarea
eroului cu propriile limite, mereu așezate în față de către pedagogul malefic. Asprimea Spânului
îl determină pe fiul de crai să se maturizeze, astfel încât niciodată posibilitatea nereușitei să nu
fie luată în calcul.
• Trecerea podului ( probă preliminară la care îl supune tatăl):
• Podul separă împărăția tatălui de lumea nefamiliară și plină de pericole;
• Simbolizează trecerea la o altă etapă a vieții;
• Trecerea se realizează într-un singur sens ( Mircea Eliade, „Aspecte ale mitului”), întrucât
mezinul, spre deosebire de frații mai mari, nu mai are cale de întoarcere;
• Câtă vreme se află în împărăția tatălui, pedeapsa pentru greșeală este blândă ( de
 exemplu, calul îl sperie cu un zbor miraculos, deoarece l-a lovit cu frâul, dar îl aduce
teafăr pe pământ), pe când, dincolo de pod, pedeapsa pentru orice abatere este
radicală: când îl acceptă pe Spân și încalcă, astfel, interdicția tatălui, mezinul pierde tot
ce a avut și devine rob.
• Coborârea în fântână:
• Este echivalentă cu o adevărată coborâre în Infern;
• Semnifică moartea și învierea eroului: mezinul își pierde identitatea de fiu de crai și urcă
din fântână ca rob al Spânului, cea mai de jos treaptă în ierarhia socială;
• Jurământul implică și condiția eliberării: Harap- Alb va fi sluga Spânului până când va
muri și iar va învia;
• Spânul îi impune un nume nou, a cărui semnificație sugerează etapa noviciatului prin
cromatica implicată: alb-negru; deși a devenit rob, Harap- Alb nu-și pierde noblețea în
comportamentul său; își ține cuvântul dat Spânului, deși ar fi putut să plece departe de
acesta;
• Din acest moment, Spânul își începe jocul deghizărilor: își asumă o identitate falsă,
dobândită prin viclenie și se arată aspru față de erou, deși îi cruță viața, fiindu-i milă de
tinerețea sa
• Două elemente de structură:
• Titlul: anticipează specia literară a basmului și conține numele protagonistului din etapa
noviciatului prin care trece sub stăpânirea Spânului. Substantivul „Harap- Alb” conține un
contrast cromatic semnificativ pentru perioada formării eroului, acesta neavând încă o identitate
proprie, ci una provizorie.
Un alt element de structură relevant pentru tema inițierii este construcția subiectului. Se
remarcă prezența unor acțiuni convenționale corespunzătoare momentelor subiectului și
prezente în orice basm. Astfel, situația inițială de echilibru ( expozițiunea) prezintă lumea
armonioasă de la începutul basmului, în care un crai are trei feciori, în timp ce fratele său,
Împăratul Verde, are trei fiice.
Apariția dezechilibrului constă în primirea cărții de la Verde Împărat, acesta solicitând un nepot
pe care să-l lase urmaș la tron ( intriga).
În etapa pregătitoare, mezinul suferă din cauza eșecului primilor doi frați, care nu au trecut de
proba curajului, impusă de tatăl lor, se retrage în grădina palatului și o întâlnește pe Sfânta
Duminică deghizată într-o simplă cerșetoare. Primește de la aceasta sfatul de a lua hainele,
armele și calul din tinerețea tatălui său. Trece proba și pleacă spre Împăratul Verde( desfășurarea
acțiunii).
Călătoria inițiatică/căutarea remediului corespunde desfășurării acțiunii și include probele pe
care le primește eroul din partea Spânului. Cele trei probe sunt: aducerea sălăților, a pielii de
cerb, cu tot cu nestematele care o acopereau, și a fiicei Împăratului Roș.
Refacerea echilibrului ( punctul culminant) include redobândirea identității pierdute de către
Harap-Alb, uciderea sa de către Spân, moment al eliberării de jurământ, și pedepsirea
pedagogului malefic de către cal. fata Împăratului Roș îl readuce la viață pe erou, folosind
obiectele magice: apa vie, apa moartă și cele trei smicele de măr.
 În deznodământ ( revenirea la situația inițială), are loc nunta , fiul de crai dobândind
statutul de împărat.
PROBELE
Probe preliminare
• Trecerea podului;
• Pădurea-labirint;
„mi ți-l înșfacă”- forme ale dativului etic, nu au funcție gramaticală, ci doar afectivă
• Relații temporale și spațiale:
• Indicii de spațiu: la o margine a pământului, la cealaltă margine- indicii de spațiu sunt impreciși,
deoarece întâmplarea se poate petrece oriunde; în planul semnificațiilor, parcurgerea
pământului de la un capăt la altul simbolizează trecerea de la imaturitate la maturitate;
• Indicii de timp- „Amu cică era odată...”- indicii de timp sunt impreciși, deoarece acțiunea se
poate petrece oricând;
• Atemporalitate și aspațialitate
• Încheiere:
Așadar, „Povestea lui Harap-Alb” redă evoluția fiului de crai pe parcursul traseului
inițiatic, surprinzând cele trei etape ale acestuia: naivitatea, noviciatul,
înțelepciunea inițiatului.

E2- Caracterizarea lui Harap-Alb

• Contextualizare: apariție, încadrarea în curentul realismul clasic ( pe scurt,
fără întreaga argumentare);
• Introducerea personajului:
Protagonistul operei este un erou atipic de basm, deoarece iese din schematismul
tipic acestei specii, întrucât evoluează pe parcursul acțiunii, neavând de la început
toate calitățile necesare statutului de împărat. În plus, nu curajul este cea mai
importantă calitatea a sa, ci generozitatea, deoarece eroul nu se luptă cu un rău
exterior, ci se înfruntă pe sine însuși.

• Statutul social, moral și psihologic

• Din punct de vedere social, la început este fiu de crai, statut
privilegiat pe care și-l pierde în secvența coborârii în fântâna,
devenind rob al Spânului. La final, ajunge împărat, statut social
mai însemnat decât cel pierdut prin jurământul făcut Spânului.
• În privința statutului moral, eroul este caracterizat prin
generozitate și loialitate. La început, este darnic față de Sfânta
Duminică numai după cele trei încercări ale acesteia, însă, în
 secvența drumului spre Împăratul Roș, bunătatea se manifestă de
la sine fată de furnici și față de albine.
• La nivel psihologic, Harap- Alb parcurge un drum al maturizării,
trecând prin trei etape: naivitatea, noviciatul si intelepciunea.
• Probele la care il supune Spânul sunt în măsură să-l schimbe și
să-l facă mai puternic; curajul său nu se manifestă prin raportare la
lumea exterioară, ci prin relaționarea cu sine însuși;
• Dacă la început se lasă copleșit de teamă atunci când Spânul îl
supune la primele două probe, in timpul celei de-a treia rămâne
senin, plin de umor, fascinat de spectacolul lumii
• Două secvențe semnificative+ cele două trăsături ( sau aceeași
trăsătură) reliefate prin intermediul acestora:
• Trecerea podului ( vezi E1)- trăsătura: ascultător față de sfaturile
primite din partea calului; curajos în confruntarea cu tatăl său,
deghizat în urs;
• Coborârea în fântână( vezi E1)- trăsătura naivitatea
• Două elemente de structură:
• Titlul – E 1
• Modalități de caracterizare:
• Cdn- „roș cum îi gotca”
Naratorul îl caracterizează direct pe fiul de crai în secvența grădinii
palatului, acolo unde mezinul se retrage rușinat de nereușitele fraților
săi mai mari și de mustrările tatălui. Suferința sa este dovada faptului că
are conștiință, deoarece își asumă eșecul celorlalți de parcă ar fi al său,
deși el nu trecuse prin proba curajului.
• „(...) boboc în felul său la trebi de aieste.”
În momentul întâlnirii cu Spânul, Harap- Alb se dovedește naiv,
fiind încrezător în cuvintele străinului de care tatăl său i-a cerut să se
ferească.
• Cd alte pers.:
• „puterea milosteniei”, „inima ta cea bună”
Sfânta Duminică îl încurajează pe Harap-Alb, afirmând că ajutorul
de care beneficiază din partea sa este urmarea directă a generozității și
a inimii bune de care a dat dovadă în trecut.
• Autocaracterizare:
• Prin autocaracterizare, fiul de crai își arată slăbiciunea în fața
calului, afirmând că este născut într-un ceas rău, adică lipsit
de noroc; momentele de descurajare nu mai sunt prezente
 pe parcursul celei de-a treia probe, întrucât Harap- Alb se
obișnuiește să înfrunte obstacolele menite să-l maturizeze.
Caracterizarea indirectă:
• Gesturi, fapte, comportament, atitudini:
• La început este încrezător în aparențe, naiv, lipsit de înțelepciune,
închis în propria suferință, dar gata să se lase educat prin cuvânt;
• La finalul celor trei probe, a dobândit toate calitățile necesare
pentru a fi împărat: încrezător în sine, generos, înțelept;
• Relația cu celelalte personaje: loial față de Spân, chiar dacă doar
cuvântul dat îl ține legat de acesta; își respectă jurământul cu
credință, dovedindu-și noblețea; ascultător față de Sfânta
Duminică; generos față de albine și față de furnici; sociabil față de
adjuvanții săi și tolerant.
• Încheiere
Așadar, fiul de crai este un model al devenirii oricărei ființe umane,
întrucât încifrează în evoluția sa traseul către maturizare al tuturor.
Etapele dezvoltării sale, naivitatea, noviciatul și înțelepciunea inițiatului,
se regăsesc în drumul formării oricărui individ.

E3- Relația dintre Spân și Harap-Alb

• Contextualizare- E1 ( apariție, încadrarea în realismul clasic,
încadrarea în specie-pe scurt, fără dezvoltarea argumentelor)
• Introducerea relației:
Relația dintre Spân și Harap-Alb este una de tip maestru-învățăcel,
deoarece antagonistul este pedagogul malefic menit să-l sprijine pe
erou pe calea maturizării. Îi așază în față perspectiva morții,
confruntându-l cu propriile limite și determinându-l astfel să nu
cunoască eșecul.
2.Statul social, moral, psihologic
Tipul de statut Harap-Alb Spânul
Statutul social Fiu de crai, sluga Slugă, fiu de crai prin
Spânului, împărat vicleșug, redevine
„praf și pulbere ”în
final
Statutul moral Reprezentantul Reprezentantul răului
binelui Lipsit de compasiune;
Generos, loial; viclean, preia neonest
identitatea celuilalt
Statutul psihologic Evoluează, trece de la Aspru, neînduplecat;
naivitate la Ambiguu în relația cu
maturitate; temător la Harap-Alb, deoarece îl
început, senin, lasă în viață în
 deschis spre ceilalți, momentul coborârii în
plin de umor la sfârșit, fântână, după care
învingător în lupta cu caută să-l piardă
sine

3 Două secvențe semnificative+ o observație despre relație desprinsă din secvență

• Pădurea - labirint:
• Este o aluzie la mitologia antică ( labirintul cretan);
• Reprezintă primul moment în care fiului de crai îi apare în cale un obstacol
dincolo de împărăția tatălui;
• Este naiv, deoarece îl acceptă pe Spân ca slujitor, dar se dovedește și abil,
întrucât numai prin alianța cu răul poate să treacă peste această încercare;
• Se încrede în aparențe, fiindcă nu-și dă seama că, în ciuda aspectului, are în
față același Spân
• Coborârea în fântână ( vezi E1); este momentul în care Harap- Alb își începe
noviciatul, condus de pedagogul malefic; cei doi realizează un schimb de
identitate
4 Două elemente de structură:
• Titlul: include numele dat de către Spân craiului ( + vezi E1);
• Construcția subiectului ( momentele subiectului puse în relație cu acțiunile
convenționale): sunt selectate doar momentele subiectului care presupun
prezența ambelor personaje- desfășurarea acțiunii; punctul culminant

5 Încheiere:
Așadar, relația dintre protagonist și antagonist corespunde modelului străvechi al
raportului maestru- învățăcel, încheindu-se în momentul în care Spânul devine
„praf și pulbere”, deoarece rolul său s-a încheiat.

MOARA CU NOROC
de IOAN SLAVICI
• PERSONAJELE:
GHIȚĂ + ANA- DOI COPII
BĂTRÂNA SOACRĂ
LICĂ SĂMĂDĂUL
PINTEA JANDARMUL
TEST DE LECTURĂ- SĂPTĂMÂNA VIITOARE