Sunteți pe pagina 1din 1

2.1.

FORMELE ȘI SUBIECȚII RĂSPUNDERII ADMINISTRATIVE

Așa cum am arătat anterior, răspunderea administrativă este antrenată atunci


când s-a săvârșit o faptă ilicită, în speță fiind vorba despre un ilicit administrativ.
Săvârșirea ilicitului administrativ propriu-zis, denumit și abatere administrativ
disciplinară are drept consecință antrenarea răspunderii administrativ-disciplinare;
săvârșirea ilicitului contravențional (contravenție) va antrena răspunderea
administrativ contravențională, iar săvârșirea unui ilicit cauzator de prejudicii
materiale și morale va antrena răspunderea administrativ patrimonială.
Din punct de vedere al scopului urmărit prin declanșarea răspunderii
administrative distingem:

a) răspundere administrativă cu caracter sancționator (represiv) în cadrul


căreia sunt incluse răspunderea administrativ-disciplinară și răspunderea
administrativ-contravențională;
b) răspunderea administrativă cu caracter reparator, din cadrul căreia face
parte răspunderea administrativ-patrimonială.

Esențial de reținut este însă că dreptului administrativ îi este proprie și


specifică o anumită formă a răspunderii juridice care, revine după caz: autorităților
publice, organismelor nestatale, demnitarilor și funcționarilor publici, precum și
cetățenilor, ca urmare a săvârșirii unui ilicit administrativ, prin încălcarea obligațiilor
din raportul administrativ de subordonare, denumită răspundere administrativă.1
Teoria generală a dreptului a fundamentat dinstincția dintre subiectul activ și
subiectul pasiv al faptei, și respectiv, al răspunderii.
Astfel, subiectul activ al faptei este autorul acesteia, persoană fizică sau
juridică a cărei faptă are statut de faptă ilicită, deci faptuitorul. Acesta devine, în
procesul de tragere la răspundere juridică, subiect activ al răspunderii.
Subiectul activ al răspunderii este autoritatea publică față de care se răsfrâng
consecințele faptei și în a cărei competență intră tragerea la răspundere a
făptuitorului, și care deci aplică sancțiunea. El reprezintă, în raport cu fapta, subiect
pasiv al acesteia.2

1
Iordan Nicola, DREPT ADMINISTRATIV, Editura Universității ,,Lucian Blaga” din Sibiu, 2007, p 537
2
Conf. univ. dr. VERGINIA VEDINAȘ, DREPT ADMINISTRATIV ȘI INSTITUȚII POLITICO-ADMINISTRATIVE, Manual
practiv, Editura LUMINA LEX, București, 2002,p. 856

S-ar putea să vă placă și