Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1Istorie
2Geografie
o 2.1Floră
o 2.2Faună
o 2.3Climă
o 2.4Calamități naturale
3Demografie
o 3.1Religie
o 3.2Educație
o 3.3Limbă
o 3.4Aglomerări urbane
o 3.5Societate
4Guvern și politică
o 4.1Parlament
o 4.2Familia Imperială
o 4.3Relațiile externe
o 4.4Organizare administrativ-teritorială
o 4.5Armată
5Economie
o 5.1Agricultură
o 5.2Industrie
o 5.3Transport și infrastructură
5.3.1Transportul feroviar
o 5.4Turism
6Cultură
o 6.1Patrimoniu mondial
o 6.2Gastronomie
o 6.3Muzică
o 6.4Sport
o 6.5Sărbători naționale
7Vezi și
8Note
9Bibliografie
o 9.1Cărți în limba română
10Lectură suplimentară
11Legături externe
o 11.1Situri oficiale
o 11.2Media
o 11.3Alte situri
o 11.4Reportaje
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Japoniei.
Articol principal: Cronologia împăraților Japoniei.
Articol principal: Cronologia shogunilor.
Articol principal: Cronologia regenților.
Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ
două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic.
Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente
sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia[25]), a locuit din cele mai
vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și
diferite populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase
mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.
În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit[necesită citare] mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea
Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența chineză asupra
Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și modului de viață.
Specialiștii japonezi[cine?] susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu
preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive artistice, pe care
japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor.
Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii
imperiale. Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a
economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist
dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la
imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de sus[26] Ca urmare,
Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un
simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-
numitul Genrōin. În 1902, Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie, fapt care îi va fi
de folos în iminentul Război Ruso-Japonez.
Împăratul Meiji (1868–1912)
Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Japoniei.
Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule
importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu (227414
km2), Hokkaido (78411 km2), Kyushu (42600 km2) și Shikoku (17800 km2), plus numeroase insule
mici.
Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se
scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe
placa Eurasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică
numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numărul mare
de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la
frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte,
cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au
avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată
vulcanilor activi.
În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar (peste 80%), de vârstă relativ
recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare.
25 de vârfuri depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san 3776 m.