Lista întrebărilor propuse pentru evaluare la disciplina

Drept administrativ

1. Apreciaţi noţiunea şi importanţa contractelor administrative:

Contractele administrative sunt contracte încheiate pe baza de voința ce intervine între
autoritate a administrației publice sau un subiect autorizat de aceasta și un particular,supuse
regimului de dreptul administrativ.
2. Evaluaţi convingerea ca metodă de bază aplicată în activitatea organelor executive
şi organelor administraţiei publice locale
Metodei convingerii i se atribuie mai mult aspectul convorbirilor, împărtăşirea anumitor idei,
convingeri prin care se încearcă încredinţarea persoanei de a cinsti prevederile legii. Prin
convingere se încearcă ca persoana să-şi dea seama de necesitatea şi beneficiul neabaterii de la
lege. Este necesar ca să se explice clar prevederile legii, să se prezinte consecinţele nerespectării
acesteia, să se aducă modele şi metode de respectare a legii.
3. Definiţi noţiunea şi genurile metodelor de administrare
Metoda administrării este un procedeu concentrat de influenţă a unui subiect de drept asupra
altuia (colectiv, grup, individ etc.), este legătura specifică dintre indivizii concreţi sau
organele concrete şi modalităţile relaţiilor cu caracter autoritar dintre indivizi.
genurile metodelor de administrare
— scopul aplicării metodelor de administrare şi însemnătatea lor practică constă în
asigurarea administrării publice şi a funcţiei executive a statului;
— metodele administrării se află în raport direct cu împuternicirile şi competenţa subiectului
administrării;
— caracterul metodelor concrete reflectă caracterul raporturilor subiectului administrării faţă
de obiect, caracterul competenţei subiectului;
— conţinutul influenţei de administrare, în fiecare situaţie concretă, depinde de specificul
administrării faţă de care se aplică metodele de administrare;
— metoda de administrare se caracterizează prin specificul influenţei subiectului asupra
obiectului: el poate să aibă influenţă directă asupra celui administrat (de exemplu, aplicarea
forţei fizice faţă de făptuitorul unei fapte ilicite sau aplicarea sancţiunii disciplinare unui
funcţionar public) sau influenţă indirectă (elaborarea diverselor programe de asistenţă socială
a diverselor pături ale populaţiei, aplicarea măsurilor de stimulare faţă de persoanele
concrete)
4. Analizaţi stimularea în cadrul sistemului metodelor de administrare
La momentul actual, există multiple norme juridice care reglementează, justifică încurajarea.
Prin intermediul normelor juridice se fixează genurile de stimulare, temeiurile aplicării lor,
competenţa subiecţilor în ceea ce priveşte aplicarea lor, procedura de stimulare. Ca metodă de
activitate a puterii executive, stimularea (încurajarea) se caracterizează prin următoarele
particularităţi: temeiul faptic pentru aplicarea stimulentelor este meritul, activitatea apreciată
pozitiv de către subiecţii administrării; aplicarea stimulentelor se bazează pe aprecierea activităţii
deja efectuate; încurajarea este personificată, se aplică faţă de indivizi sau faţă de subiecţi
colectivi; se manifestă prin încuviinţarea morală, atribuirea cu drepturi, înlesniri, valori materiale
etc.; indirect, prin intermediul intereselor, emoţiilor, conştiinţei, subiectul administrării
influenţează asupra voinţei celui încurajat, stimulînd activitatea lui.
5. Evaluaţi supravegherea administrativă ca metodă de activitate a organelor executive şi a
administraţiei publice locale
6. Apreciaţi Introducerea diverselor regimuri administrativ-juridice
Temeiul instaurării regimului administrativ–juridic special îl constituie apariţia situaţiilor
extraordinare de natură socială, climaterică etc. crearea obiectului, adică a exponentului
regimului administrativ–juridic special,în regimuri administrativ-juridice au loc introducerea
 -Regimul stării de urgenţă reprezintă un ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic,
social şi de menţinere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe
întreg teritoriul ţării in caz de iminenţă a declanşării sau declanşării unor situaţii
excepţionale cu caracter natural, tehnogen sau biologico–social, ceea ce necesită prevenirea,
diminuarea şi lichidarea consecinţelor acestora,și existenţă a unui pericol pentru securitatea
naţională sau ordinea constituţională, ceea ce necesită apărarea statului de drept, menţinerea
sau restabilirea stării de legalitate
-Regimul stării de asediu este ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic şi social,
care se instituie în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în scopul ridicării capacităţii de
luptă a trupelor şi a nivelului de pregătire a populaţiei, economiei şi teritoriului respectiv în
iminenţa unei agresiuni armate.
-Stare de război este un regim instituit pe întreg teritoriul ţării în cazul notificării declaraţiei
de război sau al unei agresiuni armate împotriva Republicii Moldova, în scopul apărării
suveranităţii, independenţei, unităţii, integrităţii teritoriale şi ordinii constituţionale.
7. Evaluați constrîngerea administrativ-juridică ca metodă de administrare
Convingerea şi constrîngerea sînt acele două metode care stau la baza reglementării vieţii
sociale şi prin care se asigură buna înţelegere a indivizilor şi armonia în societate,
eficacitatea influenţei administratorului asupra conştiinţei celui administrat şi, ca urmare,
eficacitatea administrării în general. Clasificaţi tipurile de constrîngere administrativ-
juridică

8. Clasificaţi tipurile de constrîngere administrativ-juridică

Masuri de preintampinare sau prevenire
Masuri de reprimare sau stopare

9. Clasficaţi măsurile administrativ-juridice de prevenire

Masuri de preintampinare sau prevenire – se aplica cu scopul de a preîntâmpină
polisensibilizare in domeniul administrativ, precum și anticiparea producerii altor fenomene
negative regimului securității publice, ele se aplica in cazul calamităților
naturale,accidentelor pentru asigurarea securității vieții și sănătății cetățenilor, precum și a
condițiilor normale de activitate a instituțiilor și organizațiilor. Masurile administrative
de prevenire nu sunt legate de săvârșirea contravenției sau a altor fapte ilegale. Dimpotriva
aceste masuri preîntâmpinam, anticipează aplicarea altor masuri de constrângere, care pot fi
aplicate împotriva persoanelor vinovate de comiterea și altor încălcări.
10. Evaluați măsurile administrativ-juridice de curmare (stopare).
Masuri de reprimare sau stopare – aceste masuri sunt destinate pentru întreruperea unor fapte
ilegale și prevenirea consecințelor negative ce pot apărea in urma acestor fapte.Aceste masuri de
asemenea sunt diverse și se aplica de către diferite autorități publice, spre exemplu:a.Cerința de
a înceta acțiunile ilegale ( politia are dreptul sa ceara cetățenilor și persoanelor
oficiale respectare ordinii publice și încetarea infracțiunilor) ; b.Aplicarea fortei
fizice ;c.Aplicarea mijloacelor speciale (catușe, bastoane de cauzau, mijloace de
imobilizare,substanțe lacrimogene etc) ;d.Aplicarea armei de foc. Colaboratorii
politiei și alte persoane împuternicite prin lege au dreptul sa dețină, sa aibă asupra lor
in permanenta, sa aplice și sa folosească arme de foc. Arma de foc poate fi folosita ca măsura
extrema in următoarele situații : pentru apărarea cetățenilor și pentru autoapărare ;
pentru respingerea unui atac in grup sau atac armat ; pentru eliberarea ostaticilor ; pentru
retinerea persoanei care opune rezistenta armata ori care a fost somat sa se oprească

11. Apreciaţi răspunderea juridică ca metodă a constrîngerii statale

Constrângerea statala este una dintre cele mai importante categorii , avdn drept sarcina
ocrotirea celor mai importante relații sociale. Statului ii apartine monopolul asupraaplicarii
raspunderii juridice
 12. Descrieți noţiuni generale privind răspunderea administrativă
Politia administrativă-nu se confundă cu organul competent să asigure ordinea şi liniștea
publică, ci evocă acea prerogativă a puterii publice prin care aceasta reușește să mențină
ordinea publică, să garanteze securitatea persoanelor şi a bunurilor.
Executarea silită administrativă -intervenția în forță, Manu militari, a puterii publice, în
vederea înfrângerii rezistentei unui subiect de drept care nu se conformează de bună-voie
anumitor obligații, în speță:
▪ se împotrivește şi nu execută de bună-voie obligațiile ce îi revin în cadrul unor raporturi de
drept administrativ, indiferent dacă s-a comis o faptă antisocială sau nu;
▪ nu execută de bună-voie decizii obligatorii luate de diferite autorități publice, de regulă cu
atribuții juris dicţionale.
13. Definiţi răspunderea administrativ-contravenţională
Răspunderea administrativ-contravenţională reprezintă o formă a răspunderii
administrative care intervine în cazul săvârșirii unei contravenții identificate potrivit
legislației specifice în domeniul contravențiilor.
14. Clasficaţi principiile răspunderii administrativ-contravenţionale
Principiile răspunderii administrativ-contravenţionale
(1) Înfiinţarea, organizarea şi prestarea serviciilor publice se realizează potrivit principiilor
transparenţei, egalităţii de tratament, continuităţii, adaptabilităţii, accesibilităţii, responsabilităţii
şi al furnizării serviciilor publice la standarde de calitate.
(2) Principiul transparenţei reprezintă respectarea de către autorităţile administraţiei publice a
obligaţiei de a informa cu privire la modul de stabilire a activităţilor componente şi a
obiectivelor, la modul de reglementare, organizare, funcţionare, finanţare, prestare şi evaluare a
serviciilor publice, precum şi la măsurile de protecţie a utilizatorilor şi la mecanismele de
soluţionare a reclamaţiilor şi litigiilor.
(3) Principiul egalităţii de tratament în prestarea serviciilor publice reprezintă eliminarea
oricărei discriminări a beneficiarilor serviciilor publice bazate, după caz, pe criterii de origine
etnică sau rasială, religie, vârstă, gen, orientare sexuală, dizabilitate, precum şi asigurarea
aplicării unor reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toate autorităţile şi organismele prestatoare
de servicii publice, inclusiv în procesul de delegare a serviciului public.
(4) În prestarea serviciilor publice, autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice,
precum şi organismele prestatoare de servicii publice au obligaţia de a asigura continuitatea.
(5) Principiul adaptabilităţii serviciului public reprezintă faptul că, în vederea îndeplinirii
obiectivelor sale, administraţia publică are obligaţia de a răspunde nevoilor societăţii.
(6) Principiul accesibilităţii presupune asigurarea accesului la serviciile publice pentru toţi
beneficiarii, în special la acele servicii care răspund unor nevoi de bază ale acestora;
accesibilitatea impune luarea în considerare, încă din faza de fundamentare a înfiinţării
serviciului public, a aspectelor referitoare la cost, disponibilitate, adaptare, proximitate.
(7) Principiul responsabilităţii asigurării serviciului public reprezintă existenţa unei autorităţi a
administraţiei publice competente cu asigurarea serviciului public, independent de modalitatea
de gestiune şi de furnizare/prestare a acestuia către beneficiar.
(8) Principiul furnizării serviciilor publice la un nivel ridicat de calitate reprezintă stabilirea şi
monitorizarea indicatorilor de calitate pentru fiecare serviciu public, pe toată durata de furnizare
a acestora.