Constrângerea înseamnă o sumă de măsuri psihice, fizice, materiale, prevăzute de

lege, care sunt aplicate persoanelor care nu respectă sau nu îndeplinesc condițiile legii.
În cel mai larg sens, orice normă de conduită umană poate fi măsurată de
constrângere, în funcție de poziția psihică a individului faâă de această normă.
Sub cele mai diverse fomre, constrângerea a existat în toate etapele de dezvoltare ale
societății umane.
Știința juridică studiază constrângerea în sens juridic, ce se aplică pe baza normelor
de drept în legătură cu încălcarea sau nerespectare acestora.

Constrângerea juridică constituie un mijloc de ocrotire a ordinii de drept și o metodă

de administrație a statului.

Constrângerea administrativă poate fi definită ca reprezentând totalitatea măsurilor

dispuse de organele adminsitrației publice, în temeiul legii, și cu folosirea puterii publice,
în scopul de a realiza prevenirea săvârșirii de fapte antisociale, sancționarea comiterii
unor fapte, apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor, executarea obligațiilor
acestora sau punerea în executare a unor obligații dispuse de autoritățile publice din sfera
celor trei clasice puteri sau din afara acestei sfere.

Din definiție, rezultă următoarele trăsături ale constrângerii administrative:

1. Reprezintă un ansamblu de măsuri care se poate concretiza în oricare din fomrlele
de activitate specifice adminsitrației publice, în ansamblul său: acte juridice,
operațiuni administrative, fapte materiale;
2. Caracterul legal al lor, legea fiind cea care conferă legimitate unei măsuri de acest
gen;
3. Se bazează pe puterea publică, ea putând interveni inclusiv pentru a atinge voința
potrivnică a unui subiect de drept determinat.
4. Scopul unei măsuri de constrângere administrativă, poate să constea, după caz, în:
- prevenirea săvârșirii unei fapte antisociale;
- sancționarea, în cazul în care ea s-a săvârșit;
- apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor;
- asigurarea executării obligațiilor lor

Deoarece măsurile de constrângere sunt foarte diverse și conțin multiple

particularități, este evidentă și clasificarea lor diferită, în funcție de criteriul ales:
I. În funcție de subiectul de drept care o exercită distingem constrângerea:
 De stat
- Constrângere înfăptuită de organele de justiție
- Constrângere înfăptuită de alter organe de stat
 Obștească
II. În baza organului de stat competent să aplice măsurile de constrîngere
distingem un complex de factori:
 Organul care le aplică;
 Regimul juridic în care se realizează
 Finalitatea aplicării acestora
III. În baza raportului juridic încălcat distingem constrângerea:
 Morală

1
  Juridică
- Penală
- Administrativă – grup de măsuri aplicate în scopul asigurării repectării
normelor de drept adminsitrativ și a altor ramuri de drept, precum și în scopul
sancționării nerespectării acestora.
- Disciplinară
- Materială
- Civilă
- Internațională

Măsurile de constrângere administrativă, find, de asemenea, multiple și diverse,

sunt supuse mai multor clasificări. Clasificarea cea mai des întâlnită în literatura de
specialitate este:
 Măsuri de preîntâmpinare sau prevenire (controlul vamel, intrducerea
carantinei, închiderea anumitor porțiuni de frontieră, limitarea circulației
transportului etc.)
 Măsuri de reprimare sau stopare (reținerea administrativă, închiderea
întreprinderilor care au o activitate dăunătoare omului sau mediului etc.)
 Măsuri de pedeapsă sau sancționare
Aceste tipuri de măsuri de constrângere administrativă se referă, în special, la
combaterea și sancționarea contravențiilor, având la bază criteriile de clasificare a
măsurilor de constrângere.
O clasificare mai amplă și mai cuprinzătoare a măsurilor de constrângere
admnistrativă o avem în baza următoarelor criterii:
I. Din punct de vedere al scopului nemijlocit urmărit distingem măsuri:
 Cu caracter sancționar;
 Speaciale de poliție administrativă;
 De executare silită
II. Din punct de vedere al obiectului, avem măsuri:
 Ce se referă la bunuri;
 Ce se referă la persoane;
 Mixte (care privesc și lucruri, și persoane);
 Cu privire la mediul înconjurător;
 Cu privire la acte juridice și operațiuni tehnico-administrative;
III. Din punct de vedere al regimului juridic:
 Măsuri care se aplică într-un regim juridic administrativ (general sau special);
 Măsuri ce se aplică într-un regim juridic complex (al dreptului administrativ și
a altor ramuri de drept);
IV. Din punct de vedere al organului care le aplică distingem măsuri:
 Aplicate exclusiv de autorități ale administrației publice;
 Aplicate de autorirăți ale administrației împreună cu alte organe de stat;
 Aplicate de autorități ale adminsitrației cu concursul organizațiilor nestatale.
V. Din punct de vedere al temeiului obiectiv:
 Măsuri care intervin ca urmare a săvârșirii unei abateri admnistrative;
 Măsuri care intervin ca urmare a săvârșirii altor fapte ilicite;
 Măsuri care intervin ca urmare a săvârșirii unor fapte care, deși nu sunt
sancționate, pun în pericol viața și sănătatea persoanei
2
 VI. Din pucnt de vedere al efectelor neaplicării lor sub aspectul legii penale:
 Măsuri care, în caz de neaplicare, atrag răspunderea penală;
 Măsuri care, în caz de neaplicare, nu atrag răspunderea penală.
VII. Din punct de vedere al consecințelor civile ale aplicării distingem măsuri:
 Producătoare de prejudiciu materiale care dau dreptul la despăgubire;
 Producătoare de prejudiciu patrimonial care nu se despăgubește.
VIII. Din punct de vedere al sferei de activitate practic nu există ramură sau
domeniu de activitate al administrației în care să nu se aplice o categorie sau
alta de măsuri de constrângere administrativă. Cele mai importante sunt:
 Din sfera economiei și comerțului;
 Din sectorul sanitar și al ocrotirii sănătății;
 Din sectorul financiar – bancar;
 De protecție a mediului înconjurător;
 Din domeniul apărarării naționale și a ordinii publice.

Indiferent de criteriul ales și de modul de clasificare, toate măsurile de

constrângere administrativă au ca scop final educarea cetățenilor în spiritul
respectării normelor de drept. Sancțiunea conținută în aceste măsuri nu trebuie
privită ca scop, ci doar ca o funcție a constrângerii.

În unele cazuri, noțiunea de constrângere adminsitrativă este identificată cu cea

de răspundere administrativă sau de măsuri de sancționare contravențională, astfel,
constrângerea reducându-se până la răspunderea contravențională. În acest sens,
considerăm că este necesară prezentarea delimitărilor dintre ele.
Astfel, la delimitarea coraportului dat trebuie săse țină cont de următoarele
momente:
 Răspunderea este una din manifestările practice ale constrângerii, dar nu
unica;
 De regulă, fiecare tip de constrângere se manifestă prin măsuri de
răspundere juridică de acelși tip (constrângere penală – prin măsuri de
răspundere penală, cea disciplinară – prin măsuri de răspundere
discplinară, adminsitritvă – prin măsuri de răspundere administrativă),
dar poate fi și excepții;
 Răspunderea contravențională este o parte a răspunderii admnistrative,
care, larândul său, este o parte a constrângerii adminsitrative, fără a se
suprapune întocmai aceste trein oțiuni.