CAPITOLUL III

Normele şi raporturile de drept administrativ

Obiectiv general: cunoaşterea normelor juridice care reglementează raporturile sociale

apărute în realizarea administraţiei publice.
Obiective operaţionale:
- cunoaşterea structurii normei de drept administrativ;
- prezentarea categoriilor de norme ale dreptului administrativ;
- prezentarea elementelor componente ale raportului de drept administrativ, ;
- identificarea principalelor categorii de raporturi juridice existente în administraţia
publică.

1. Normele dreptului administrativ. 2. Raportul de drept administrativ.

1. Normele dreptului administrativ

Când am definit dreptul administrativ, am precizat că acesta reprezintă un ansamblu de
norme juridice care reglementează raporturile sociale apărute în realizarea administraţiei
publice.
Normele de drept administrativ sunt norme de conduită ale subiecţilor care participă,
într-o formă sau alta, la înfăptuirea administraţiei publice. Ele sunt cuprinse atât în acte care
emană de la puterea legislativă cât şi în acte ale autorităţilor administraţiei publice, îmbrăcând
una sau alta din formele analizate la secţiunea referitoare la izvoarele dreptului administrativ.
a) Normele dreptului administrativ au o serie de trăsături proprii, şi anume:
- reglementează raporturi sociale care apar între autorităţile administraţiei publice,
precum şi între acestea şi particulari (persoane fizice şi juridice) în realizarea sarcinilor
administraţiei publice;
- normele dreptului administrativ sunt foarte variate, întâlnindu-se, practic, în aproape
toate domeniile şi sectoarele de activitate;
- cu excepţia celor cuprinse în Constituţie şi în legi, normele dreptului administrativ se
emit în baza şi în vederea executării legii.
24
 DREPT ADM I N I STRATI V I

N orm ele şi raporturile de drept adm inistrativ

b) Sub aspectul structurii lor, la normele dreptului administrativ, ca la orice norme

juridice, deosebim o structură internă, logico-juridică şi una tehnico-juridică.
Din punct de vedere al structurii interne logico-juridice, normele dreptului administrativ
sunt formate, ca şi alte norme juridice, din trei elemente:
- ipoteza normei, care precizează împrejurările şi condiţiile în care se aplică norma,
precum şi subiectele, la care se referă;
- dispoziţia, care arată conduita pe care trebuie s-o urmeze subiectele la care se referă (ce
trebuie să facă sau să nu facă acestea);
- sancţiunea, care precizează consecinţele nerespectării conduitei (a dispoziţiei). Din
punct de vedere al structurii tehnico-juridice, normele dreptului administrativ se exprimă în
articole şi alineate.
c) Normele dreptului administrativ pot fi grupate în mai multe categorii, după diverse
criterii:
După obiectul reglementării, pot fi:
- norme de drept material, care reglementează drepturi şi obligaţii ale subiectelor de drept
administrativ;
- care reglementează modul de funcţionare a autorităţilor administraţiei publice.
După sfera de cuprindere, normele dreptului administrativ pot fi:
- norme generale, care au sferă largă de reglementare;
- norme speciale, care reglementează numai o anumită problemă, sau se referă la o
anumită categorie de subiecţi;
- norme de excepţie, care reglementează situaţii care „se abat” de la normele generale sau
de la cele speciale,
Gruparea pe acest criteriu prezintă importanţă practică în privinţa aplicării lor, ştiut fiind
faptul că o normă specială sau una de excepţie derogă de la normele generale de acelaşi rang.
Normele dreptului administrativ pot fi clasificate şi în raport de forţa lor juridică,
această clasificare având configuraţia pe care am prezentat-o la secţiunea referitoare la izvoarele
dreptului administrativ. Şi această clasificare prezintă importanţă practică, deoarece o normă
juridică de forţă inferioară nu poate anula, modifica sau conţine reglementări contrare celor cu
forţă juridică superioară.

2. Raportul de drept administrativ

Raporturile de drept administrativ sunt relaţii sociale reglementate de normele
dreptului administrativ care se formează în legătură cu organizarea, funcţionarea şi
activitatea autorităţilor administraţiei publice. Ele se nasc, se modifică sau se sting în
condiţiile prevăzute de normele dreptului administrativ. Raportul de drept administrativ este de
fapt norma de drept administrativ în acţiune, el avându-şi izvorul într-un act sau fapt de care
norma juridică leagă naşterea, modificarea sau stingerea raportului juridic respectiv.

25
 DREPT ADM I N I STRATI V I

N orm ele şi raporturile de drept adm inistrativ

Pentru ca norma juridică să acţioneze, să se pună în mişcare şi să dea naştere, să modifice

sau să stingă un raport de drept administrativ este necesar să intervină ceva exterior ei, un fapt, de
care însăşi norma juridică leagă aplicarea sa. Acestea sunt fapte juridice administrative, care
pot fi independente de voinţa omului - evenimente - ori acţiuni sau inacţiuni ale omului. Şi
unele şi celelalte apar, astfel, ca izvoare, ca o condiţie esenţială şi necesară ale raporturilor de
drept administrativ, alături de actele administrative, care constituie izvorul principal formal ai
raporturilor de drept administrativ.
A. Raportul de drept administrativ, ca orice raport juridic are trei elemente componente:
subiecte, obiect, conţinut. Desigur că, în cazul raportului de drept administrativ, fiecare din cele
trei elemente componente are trăsături proprii, care îl deosebesc de alte raporturi juridice, cu o
altă natură - civilă, penală etc., trăsături care dau, în cele din urmă, o configuraţie specifică
raporturilor de drept administrativ, în ansamblul lor.
În privinţa subiectelor este de relevat că cel puţin unul din ele trebuie să fie o autoritate
a administraţiei publice, un serviciu public care acţionează din împuternicirea acestei
autorităţi, ori un funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiei pe care o deţine. Celălalt subiect a!
raportului de drept administrativ poate fi o autoritate a administraţiei publice sau un funcţionar
public (aflat în exerciţiul funcţiunii), o altă autoritate publică, din sfera altei puteri, sau un particular
(persoană fizică sau juridică).
Subiecte ale raporturilor de drept administrativ, în cele mai frecvente raporturi de această
natură sunt autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, acestea intrând în astfel de
raporturi atât cu persoane fizice cât şi cu alte autorităţi sau persoane juridice.
Subiectul investit cu putere publică este, de regulă, o colectivitate care acţionează pentru a
realiza competenţele autorităţii însăşi, în ansamblul său. Această colectivitate are o anumită
organizare, iar atribuţiile şi sarcinile care-i revin sunt stabilite tot prin lege sau în condiţiile legii.
Este cazul Guvernului, consiliului judeţean, consiliului local.
Este posibil ca, în anumite cazuri, un funcţionai” public să nu intre în raporturi de drept
administrativ în numele unui „colectiv”, care constituie autoritatea administraţiei publice, ci ca
autoritate unipersonală. Aşa este cazul primarului, prefectului, ministrului, care sunt autorităţi
ale administraţiei publice unipersonale, cu atribuţii proprii, investiţi cu puteri publice.
Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele acţiuni sau inacţiuni, ori
fapte materiale care se realizează în sfera administraţiei publice. Ele sunt, prin natura lor, foarte
numeroase şi diverse. Important este ca de acestea norma juridică să lege naşterea,
modificarea ori stingerea unor drepturi şi obligaţii în sfera administraţiei publice.
Conţinutul raporturilor de drept administrativ îl formează drepturile şi obligaţiile
părţilor. O particularitate a acestor raporturi, din punctul de vedere al conţinutului, o constituie
faptul că exercitarea drepturilor autorităţilor administraţiei publice reprezintă o obligaţie legală
a acestora, ele neavând facultatea de a le exercita sau nu.
B. Categorii de raporturi administrative. Complexitatea administraţiei publice şi
cuprinderea în sfera sa, practic, a tuturor domeniilor de organizare şi activitate din viaţa socială şi
economică, impun ca şi raporturile juridice născute din aplicarea normelor de drept
administrativ să fie foarte diverse.

26
 DREPT ADM I N I STRATI V I

N orm ele şi raporturile de drept adm inistrativ

1. Unele sunt raporturi care se formează în cadrul sistemului administraţiei publice.

Această categorie de raporturi se referă, în principal, la organizarea şi funcţionarea administraţiei
publice. Ele pot fi raporturi de subordonare ierarhică, de colaborare şi de participare.
În cadrul raporturilor de subordonare ierarhică, unul din subiecţi acţionează ca
autoritate ierarhic superioară, având dreptul de a conduce, îndruma, controla şi anula actele
emise, iar în anumite cazuri, de a sancţiona pe cel subordonat. Aşa sunt de pildă raporturile dintre
Guvern şi prefecţi, şi cele dintre ministru şi conducătorii serviciilor deconcentrate ale ministerelor
în judeţe.
În cadrul raporturilor de colaborare, subiectele raporturilor de drept administrativ sunt
pe picior de egalitate şi acţionează împreună în realizarea unui scop comun (cum ar fi, de pildă,
elaborarea sau adoptarea unui act administrativ, ori efectuarea unei prestaţii). De exemplu, două
ministere emit, împreună, norme juridice de interes comun.
În cadrul raporturilor de participare, subiecţii participă la exercitarea unor atribuţii pe care
legea le dă în competenţa unui organ colegial, faţă de care subiecţii pot fi în raporturi de
subordonare. Aşa. este de pildă, cazul participării miniştrilor La şedinţele Guvernului, sau a
decanilor de facultăţi la şedinţele senatului universităţii.
2. Raporturi care se formează între un subiect ce aparţine administraţiei publice şi
unul din afara acestui sistem.
În aceste situaţii, subiectele din afara sistemului administraţiei publice intră în raporturi
juridice cu reprezentanţii administraţiei publice. De pildă, cetăţenii intră în raporturi cu
administraţia locală în calitatea lor de cetăţeni sau în legătură cu domiciliul sau reşedinţa lor, ori
cu bunurile ce le aparţin, aflate pe teritoriul pe care este competentă autoritatea administraţiei
publice respective, sau ca beneficiari ai unor servicii publice.
3. La aceste categorii de raporturi juridice mai pot fi adăugate şi cele care privesc
soluţionarea conflictelor juridice dintre autorităţile administraţiei publice şi alte autorităţi sau
particulari (persoane fizice sau juridice), deci raporturi de natură procesuală. Aceste
raporturi juridice pot face parte din una sau alta dintre cele două categorii menţionate mai
sus.
Pentru considerentele pentru care, mai înainte, am precizat că activitatea executivă nu se
identifică cu administraţia publică, putem conchide că şi raporturile de drept administrativ nu se
limitează numai la cele care se nasc „în cadrul şi pentru realizarea activităţii executive” ci şi în
afara acesteia, dar în realizarea administraţiei publice.
Rezultat direct al aplicării normelor de drept administrativ, raporturile care se nasc sunt
raporturi de putere, ceea ce înseamnă că unul din subiecţi acţionează în calitatea sa de subiect
investit cu atribuţii de autoritate publică, determinând, în condiţiile legii, o anumită comportare
din partea celuilalt subiect.

27