TRASATURILE

CARACTERISTICE
ALE DREPTULUI
ADMINISTRATIV

1
Cuprins
1. Dreptul Administrativ..............................................................................................................................
1.1.Dfiniție...............................................................................................................................................
1.2. Nevoia de drept................................................................................................................................
2. Drept administrativ. Noțiune...................................................................................................................
2.1. Obiectul dreptului administrativ.......................................................................................................
3. Izvoarele dreptului administrativ.............................................................................................................
3.1. Izvoarele materiale...........................................................................................................................
3.2. Izvoarele formale..............................................................................................................................
4. Trăsăturile caracteristice ale dreptului administrativ...............................................................................
4.1. Este tânăr..........................................................................................................................................
4.2.Reglementează o extraordinară varietate de domenii.......................................................................
4.3. Caracter de mobilitate......................................................................................................................
4.4. Conține norme ce se bazează pe principiul inegalității subiectelor raportului juridic.......................
4.5. Conflicte juridice...............................................................................................................................
4.6. Controlului organelor........................................................................................................................
4.7. Sintagma “administrație publică”.....................................................................................................
4.8. “Executio ex officio” (executării din oficiu).......................................................................................
5.Concluzie..................................................................................................................................................
6.Bibliografie...............................................................................................................................................

2
1. Dreptul Administrativ
1.1.Dfiniție
O ramură a dreptului public care reglementează concret sau cu valoare de principiu relațiile
sociale din sfera administraței pubice, precum și pe cele de natură conflictuală dintre
autoritățile publice sau structurile private, învestite cu autoritate publică, pe de o parte și cei
vătămați în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autorități, pe de altă parte
1.2. Nevoia de drept
Când statele erau încă tinere în ce tot ce înseamnă drept, precum îl vedem noi astăzi în
toată complexitatea și finețea s-a, nevoia de creare a unor reglementări bine definite era
arzătoare și un lucru necesar dezvoltării ca și societatea, ca un întreg. La începutul formării
statului a apărut și „nevoia de a se desfășura activității de natură administrativă care în
decursul timpului, au fost reglemetate prin norme generatoare de obligații pentru toți cei care
desfășurau astfel de activități. Astfel de norme nu erau suficient de bine conturate, nu se
constituiau într-o categorie distinctă de celelalte norme juridice, împreună asigurau buna
organizare și funcționarea a statului și a structurilor sale organizatorice”. Primele menționării
sau cel puțin idea de drept administrativ, a fost cu Constituția Statelor Unite ale Americii
(1787) și în cea franceză (1791, după revoluția din 1789) a principiului separațiunilor
puterilor în stat. În România apariția dreptului administrativ s-a făcut prin adoptarea
regulamentelor organice (1831-1832), putem vorbi și de un cod administrativ în 1855 sub
domnia lui Ghica și anterior apariției și dezvoltării statale a existat administrația publică, dar
activitatea desfășurată de acestea nu putea fi caracterizată ca aparținând dreptului
administrativ, cel care formează obiectul de studiu al științei dreptului administrativ.

2. Drept administrativ. Noțiune

Pentru a defini noțiunea de drept administrativ, va trebui să menționăm că normele de
drept ce alcătuiesc acest regulament reglementează
 Organizarea și atribuțiile organelor administratei publice care este alcătuită din
administrația publică centrală și ce-a locală
 Raporturile juridice dintre administrație publică, precum și dintre aceste organe
și particulari (persoane fizice sau juridice)
„Intr-o opinie s-a susținut că plecând de la faptul că activitatea organelor de stat, altele
decât cele legislative și cele judecătorești, se exercită de organele administrative, se arată că
dreptul administrativ se definește în consecință, ca un ansamblu de regulii care
1. Determină formarea, recrutarea și statutul acestor organe și persoanelor ce le
compun;
2. Determină puterile lor;
3. Determina, complementar, limitele acestor puteri;
4. Sancțiunile deplasări acestor puteri, de asemenea și greșelile comise în
exercitarea lor”
Dreptul administrativ este acea ramură a dreptului public roman care cuprinde
totalitatea normelor juridice ce reglementează organizarea și activitatea organelor de stat

3
înființate pentru realizarea puterii executive, raporturile dintre aceste organe și particulari,
precum și răspunderea și sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor norme
Din definiția dată desprindem că dreptul administrativ este
a) O ramură a dreptului public roman
b) O totalitate de norme juridice de aceeași natură
c) Acea ramură de drept care reglementează
-organizarea organelor administraței publice
-activitatea acestor organe
-raporturile juridice dintre aceste organe
-raporturile juridice dintre aceste organe și particulari
-răspunderea juridică și sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor
norme
2.1. Obiectul dreptului administrativ
În literatura juridică s-au conturat trei mari curente privind dreptul administrativ
1) Cel care promovează teza “unicității” potrivit căreia administrației publice îi este aplicabilă o
singură ramură de drept, dreptul administrativ
2) Cel de-al doilea curent este cel al “pluralității” potrivit căruia administrația publică îi sunt
aplicabile două categorii de norme juridice
a) Norme ale dreptului public
b) Norme ale dreptului privat. Acestea din urmă, în funcție de autori, sunt privite ca
având aceeași importanță sau, după caz, o semnificație mai redusă, fiind „conduse”
normele dreptului administrativ. În mod logic, atâta vreme cât prin administrația
publică înțelegem, în final, o activitate în regim de putere publică, nu este de conceput
că normele dreptului public care conturează acest regim să nu dea „impulsuri” pentru
conținutul și sfera rezervată reglementării normelor de drept privat, garantând,
totodată executarea actelor de drept privat
3) În fine, remarcăm și opinia potrivit căreia, dreptul administrativ se aplică nu numai
administrației publice, ci și activităților de natură administrativă realizate de alte organe de stat

3. Izvoarele dreptului administrativ

3.1. Izvoarele materiale
După expertiza specialiștilor izvoarele de drept se împart în două categorii; izvoarele
materiale, care relevă condițiile materiale, concrete de existență care generează norma
juridică. Izvoarele material se mai numesc și izvoare reale, și „sunt concepute ca adevăruri
dat-uri ale dreptului, realității exterioare acestuia, care determină acțiunea legiuitorului sau
care dau naștere unor reguli izvorâte din necesitățile practice” . În schimb izvoarele formale
sunt cele prin care se invocă formele de concretizare a normei juridice, de exprimare propriu-
zisă a dreptului. Deci înțelegem, ca izvoarele materiale sunt lucrurile ce
se petrec in viată noastră, ce este real si ca sa rezolvam aceste probleme sau spete unde
mergem? In izvoarele formale fie ele scrise sau nescrise, izvoarele formal sunt cele prin care
se invocă formele de concretizare a normei juridice, de exprimare propriu-zisă a dreptului
3.2. Izvoarele formale
• Scrise

4
  Constituția
 Legii
 Ordonanțe
 Tratate Internaționale
 Etc...
• Nescrise
 Cutuma sau obiceiul
 Jurisprudența
 Doctrina

4. Trăsăturile caracteristice ale dreptului administrativ

4.1. Este tânăr
Prima s-a trăsătură am discutat-o deja mai sus, unde am spus că dreptul administrativ a venit
ca o nevoie pentru reglementarea și organizarea anumitor sisteme administrative, este introdus
in țara noastră acum aproximativ 200 de ani, unde cel mai probabil a fost importat de la
Francezi de înțelepți noștri românii.
4.2.Reglementează o extraordinară varietate de domenii
Trecem la următoarea trăsătură, reglementează o extraordinara varietate de domenii, de la
economie la sănătate si de la apărare la învățământ, nici o alta ramura nu cuprinde in obiectul
ei domenii atât de diferite

4.3. Caracter de mobilitate

Din pricina acestei largii sfere de reglementare cărora trebuie sa li se aducă norme de
perfecționare, are un pronunțat caracter de mobilitate costând in faptul ca normele de drept
administrativ se înlocuiesc sau se modifica la scurt timp după adoptarea lor
4.4. Conține norme ce se bazează pe principiul inegalității subiectelor raportului juridic
Raporturile pot fi intre administrația publică unde organele inferioare se supun organelor
superioare ori intre administrația publica si particulari unde in acest caz particulari sunt supuși
dispozițiilor organelor administratei publice. Mai sunt si raporturile dintre administrația
publica si societățile ce prestează un serviciu public, in acest caz trebuie emise anumite acte
administrative cu forța inferioara sau egala cu legea

4.5. Conflicte juridice

Sunt ca un clișeu, deoarece un astfel de conflict intre administrația publica si particulari se
rezolva tot de organele ierarhic superioare ale administratei publice. De exemplu un caz in
5
care soluționarea contestaților privind stabilirea, încasarea, urmărirea impozitului pe profit, a
majorărilor de întârziere, precum si altor sume datorate bugetului administratei centrale ale
statului sau bugetelor locale, care potrivit prevederilor art. 29 din Ordonanța Guvernului
nr.70/1994 privind impozitul pe profit, este in competenta direcților generale ale finanțelor
publice din județe si a Municipiului București si a Ministrului Finanțelor si numai daca cel
care se considera neîndreptățit de soluția acestor organe poate face contestație la instanța de
conștiincios administrativ
4.6. Controlului organelor
Actele si faptele de drept administrativ, sunt supuse controlului organelor ce permite apariția
in scena a Puterii Judecătoreștii. In aceasta situație art. 48 alin(1) din Constituție prevede ca
„persoana vătămata într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau
prin nesoluționarea in termen legal a unei cereri, este îndreptățita sa obțină recunoașterea
dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei”, iar legea contenciosului administrativ
nr. 29/1990 reglementează competenta si procedura de exercitare a controlului legalității
acestor acte sau fapte juridice de drept administrativ

4.7. Sintagma “administrație publică”

Sintagma de „administrație publica” trebuie înțeleasa in accepțiunea sa de autoritate publica,
statala si locala, dar si de agent privat autorizat sa presteze anumite servici publice care
înfăptuiește activitatea de administrație publica. Prin administrație publică ne referim mai
exact orice organ sau UAT care acționează in regim de putere publica, pentru a satisface un
interes public
4.8. “Executio ex officio” (executării din oficiu)
Puterea publica, suna bine dar este factorul ce ne influențeze viată, deoarece Administrația
publica pe lângă ca poate sa ofere particularilor drepturi, poate sa le încredințeze si obligați,
fără a cere consimțământul acestora. Regimul de putere publica da dreptul administratei sa
emită sau sa adopte acte administrative care se supun principiului Executio ex officio
(executări din oficiu) astfel încât, administrația poate sa treacă direct la executarea lor, fără a
mai fi necesara parcurgerea unor proceduri de investire cu formula executorie

5.Concluzie
Aceste trăsături ale dreptului administrativ în toată complexitatea și simplitatea sa îl fac să fie
o ramură distinctă a dreptului public și nu numai că dreptul administrativ se deosebește de
dreptul privat dar in anumite aspecte se deosebește chiar și de dreptul public in sinea sa

6.Bibliografie
• Prof. dr. univ. V. Verginia, Drept administrativ, doctrină, practică, jurisprudență, -Ed. a 13-a,
rev. și adăugată. -Bucurști : Universul Juridic, 2022

• https://ro.scribd.com/doc/31131834/Trasaturile-Dreptului-Administrative-Si-Delimit-Area-
Acestuia-de-Alte-Ramuri-de-Drept

6
• https://lege5.ro/gratuit/gm4timjygyza/obiectul-definitia-si-trasaturile-dreptului-
administrativ-drept-public-ch-beck?dp=gmzdqnrvgiztgmy

• https://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/drept-administrativ-mihailescu-extras.pdf

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_administrativ