Liberul arbitru – adevăr sau iluzie

by Cristina | Aug 17, 2016 | 1 comment

În ultima perioadă s-a ‘întâmplat’ să mă  confrunt foarte des cu un

subiect ce ridică mari probleme de înţelegere şi acceptare unora dintre
clienţii cu care lucrez. Avem sau nu liber arbitru?
Liberul arbitru este definit în DEX ca fiind capacitatea omului de a
acționa numai după voința sa, independent de orice altă influență, opus
determinismului. Aşadar, suntem împuterniciţi să ne alegem propria
soartă, propria realitate, să creăm orice ne dorim noi. Şi atunci, de ce
suferim atât de mult? De ce ne confruntăm cu situaţii imposibile pe care
nu putem concepe că le-am fi creat noi vreodată? Incapacitatea noastră
de a înţelege aceste lucruri naşte multă dramă şi frustrare.
În continuare sunt câteva aspecte referitoare la acest subiect ce pot
ajuta la eliminarea frustrărilor acumulate de-a lungul vieţii.
 
1. Prima şi cea mai importantă decizie luată vreodată
 
Ca să începem cu începutul: nu am fi fost niciunul aici, pe Pământ, dacă
nu am fi ales noi, la nivel de suflet, să ne întrupăm în acest construct
spaţiu-timp special creat pentru noi pentru a putea experimenta
materialitatea lucrurilor şi  problematica relaţiilor. Este un mod diferit
de a învăţa despre cine suntem noi la nivel de suflet, faţă de
dimensiunile imateriale.
Nu ne-a “alungat nimeni din Rai” , nu am fost surghiuniţi aici de o
autoritate despotică şi nemiloasă, din contra, am sărit în sus de
nerăbdare când ni s-a acceptat “cererea de relocare” pe Terra. Si asta da
exempu de liber arbitru! Ne-am ales cu entuziasm şi emoţie părinţii,
ţara, oraşul, ziua şi ora naşterii, numai pentru a avea pregătite toate
componentele necesare pentru o experienţă de neuitat!
Şi dacă am vrut să venim aici, oare nu am făcut-o având un oareşce plan
în minte, un scop pentru care să merite să ne adâncim în întunericul
uitării? Eu cred că da. De ce ne lăsăm atunci copleşiţi de lucrurile
meschine şi triviale, inerente de altfel traiului într-o dimensiune atât de
densă şi grosieră? Fiindcă am uitat cine suntem, ne-am identificat total
cu personajul pe care am vent să-l jucăm, am lăsat piesa de teatru să ne
acapareze, să ne digere pentru propria sa perpetuare. Dacă acceptăm
că am ales să respectăm regulile jocului şi să uităm cine suntem, de
dragul experienţei, atunci abordăm viaţa de pe o altă poziţie, net
superioară celei de victimă neputiincioasă.
 
2.Nu suntem neuro-biologia noastră
 
Trecând dincolo de disputa dintre determinism ( care susţine că omul
nu are nicio putere, totul este predeterminat în viaţă) şi
nedeterminismul, principiul lui Heizenberg din mecanica cuantică
referitor la teoria câmpului de probabilităţi (nu există ceva
predeterminat ci doar o gamă largă de posibile variante de urmat), aş
vrea să ne oprim asupra descoperirilor din genetică şi neuroştiinţe.
Unii cercetători în domeniul neurologiei (de exemplu Ben Libet, in
1985), au concluzionat după multe experimente în care au utilizat
diverse tehnologii moderne de scanare a creierului,  că oamenii nu au
liber arbitru cu adevărat. Au constatat că înainte de a mişca o mână, de
exemplu, creierul a decis să o mişte deja, persoana nefiind conştientă
încă de acest lucru. Aşadar, e limpede că suntem controlaţi de neuro-
biologia noastră internă, au spus oamenii de ştiinţă. Geneticianul van
Roekel , în 2013, a descoperit şi el că ne este controlat comportamentul
de către genele noastre, de exemplu că fetele care au o genă cu un
anumit tip de receptor pentru oxytocină se simt mai singure în prezenţa
unor prieteni mai critici decât cele care nu au această genă…
Dacă ar fi să dăm 100% crezare acestor cercetări ştiinţifice, ar însemna
că nimeni nu mai poate fi tras la răspundere pentru nimic din ceea ce a
făcut, chair dacă este vorba de crimă ( există şi un proces celebru în
America în care un avocat a apărat un criminal invocând astfel de teorii
– adică ceva dincolo de posibilitatea lui de alegere şi discernământ a
acţionat înainte ca el să conştientizeze ce se întâmplă).
Noroc că epigenetica ( Bruce Lipton, de exemplu) a făcut un pic de
lumină şi a demonstrat că mediul nostru extern dar şi cel intern ( modul
în care ne alegem  gândurile, emoţiile, credinţele, etc) ne determină
realitatea şi felul în care o experimentăm.
E nevoie să înţelgem că suntem mai mult decât biologia noastră:
creierul nu este mintea noastră, iar neuro-bio-chimia trupului nostru
este extrem de mult influenţată de nivelul de conştiinţă la care ne aflăm.
Iar aceste variabile ( ce implică alegeri de tot felul)  nu sunt luate mai
deloc în considerare în studiile ştiinţifice.
 
3.Dumnezeu ştie deja drumul tău şi ceea ce va urma
pentru tine
 
Aceasta este o altă piatră de încercare mai ales pentru creştini: dacă
Dumnezeu ştie ce va urma în viaţa mea şi ce alegeri voi face, cum mai
pot spune că am liber arbitru şi posibilitatea de a alege ce vreau eu să
experimentez? Dar dacă Dumnezeu ştie nu înseamnă că noi suntem
obligaţi să alegem ceea ce vede deja Dumnezeu în viitorul nostru. Ştie
pentru că, la un nivel mult mai înalt şi mai cuprinzător, acţionează ca un
clarvăzător: ne “citeşte” energia prezentă şi vede potenţialitatea, cea mai
mare probabilitate de a alege ceva anume.
Acestă teorie poate fi interpretată şi ştiinţific, sub această formă: trăim
cu toţii într-o realitate cu 4 dimensiuni: lungime, lăţime, înălţime şi timp.
Dar timpul îl experimentăm doar ca pe un moment unic ACUM, nu
putem percepe timpul înainte sau după momentul ACUM , nu vedem
alte linii temporale, dacă am putea-o face, am fi omiscienţi, adică am fi
Dumnezeu din doctrina creştină.
Faptul că ceva sau cineva superior nouă ştie ce vom alege, nu înseamnă

că nu îl/o putem surprinde    sau că ni se impune să alegem ceea ce

deja pare că am ales. Mingea e tot la noi, suntem liberi să decidem
următoarea mişcare.
 
4.Facă-se voia Ta, nu a mea
 
Cum împăcăm ideea de liber arbitru sau de creator deliberat cu acestă
sintagmă prin care renunţăm de bună voie, conştient, tocmai la darul pe
care omenirea îl consideră a fi cel mai de preţ din tot ceea ce am primit
ca şi ajutor pentru a naviga prin această realitate temporo-spaţială?
Personal, consider că acestă sintagmă este întotdeauna pasul doi din
procesul de manifestare a realităţii. Adică urmează după intenţia de
creaţie. Am venit aici să modelăm energiile, să ne testăm calităţile de
Creator ( după chipul şi asemănarea Tatălui), să participăm la jocul vieţii,
nu să fim “animaţi” de voinţa altcuiva! Nu aşa ne vede pe noi Creatorul,
nişte marionete pe aţe, lăsându-se în seama păpuşarului, neasumându-
si responsabilitatea pentru nimic.
Da, după ce ne-am trimis în Univers energia creatoare, prin puterea
intenţiei, după ce am vizualizat şi am folosit imaginaţia ca să schiţăm
dorinţa, vine apoi un timp în care ne detaşăm de obiectul dorinţei
noastre şi cu încredere şi smerenie spunem “Facă-se voia Ta”. Adică nu
ţinem morţiş să se îndeplinească ce vrem noi, în modul în care vrem
noi , prin mijloacele pe care le credem noi necesare… suntem deschişi la
co-creaţie, acceptăm că nu putem vedea totul aşa cum vede Creatorul,
că poate ce ne-am dorit nu e nici măcar potrivit pentru noi acum şi
atunci observăm semnele pe care le primim şi cu ajutorul lor facem
corecţiile necesare pe parcurs şi atunci cu siguranţă rezultatul va fi chiar
mai bun decât ce ne propusesem noi initial.
Decizia de a creşte, de a evolua, este cea mai importantă decizie pe care
o luăm ca şi fiinţe conştiente. Noi creştem oricum, e imposibil să
stagnăm, căpătăm zilnic experienţă, informaţie, cunoştinţe în plus, însă
alegerea de a evolua conştient ne conferă calitatea de om, desprins de
animalitate.
 
5.Determinismul cauzal
 
Acest concept se referă la un lanţ de aspecte tip cauză –efect care se
desfăşoară înapoi în timp până la cauza originară, eventual. De exemplu:
alegi să te căsătoreşti cu o anumită persoană pentru că ai anumite
credinţe şi aşteptări pe care le-ai dezvoltat datorită alegerilor şi
experienţelor anterioare, educaţiei primite….Părinţii care ţi-au dat
educaţia au primit şi ei influenţa părinţilor lor, au făcut alegerile lor ….şi
tot aşa….totul are o cauză anterioară.
Si te întrebi, normal, “Cum să fiu liber dacă ceea ce face eu acum este
efectul a ceea ce am gândit/ simţit/ făcut în trecut”? Suntem liberi în
măsura în care avem deja un bagaj de credinţe, comportamente, emoţii
care ne flanchează cumva aria de alegeri pe care le-am putea face.
Suntem ca un computer care poate face extrem de multe operaţiuni
dar în limitele algoritmilor cu care a fost programat. Nu va putea
niciodată “sări” din circuitele în care a fost programat să funcţioneze.
Arthur Schopenhauer spunea: “Omul poate face ce vrea dar nu poate
alege ceea ce vrea”
Aristotel era de părere că ne dorim anumite lucruri pentru că acestea
par a fi bune pentru noi dar nu avem niciun control asupra a ce anume
pare a fi bun pentru noi. Asta nu putem alege sau controla noi. Tot ceea
ce alegem depinde de caracterul nostru şi nu ne putem schimba
caracterul deocamdată, spune el. Aşa că nu putem fi liberi decât atunci
când devenim responsabili pentru caracterul nostru.
Acest aspect este deosebit de util în înţelegerea conceptelor  de “liberă
alegere” sau “liber arbitru” şi cel de “creaţie deliberată”. Totul depinde
de cat de mult lucram cu noi insine pentru a ne deschide catre
oportunitati si cunoasterea ce nu ne este familiara acum.
 
6.Teoria compatibilistă, cum împăcăm liberul arbitru
cu determinismul.
 
Da, sună ciudat dar acest termen chiar există. După determinism
( înţeles uneori ca şi fatalism) , apoi nedeterminism ( probabilisc în fizica
cuantică), filosofii au venit cu o  nouă teorie numită compatibilism, adică
un mod de a le îmbina pe acestea două. Cum am văzut la Aristotel şi
Shopenhauer, se merge pe ideea unui liber arbitru într-un cadru
determinist. Această teorie nu este complet nouă, ci doar reformulată,
pentru că despre aceste aspecte vorbea şi Marcus Aurelius în “Meditaţii”
când susţinea că omul este liber să aleagă dar totuşi e nevoie să îi iertăm
pe ceilalţi pentru că nu sunt total în controlul faptelor lor. (Cum se
spune în Biblie:“ Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac” ).
Simon Blackburn,  profesor universitar la Catedra de Filosofie a
Universitatii din Cambridge, are o carte numită “Gândeşte. O
introducere convingătoare în filosofie…”, în care vorbeşte de un model
decizional al creierului în patru paşi: întâi scanează, apoi generează
variante, analizează/compară/ierarhizează, apoi operează/ execută.
Acest mod de a proceda este automat şi se va face întotdeauna în
limitele a ceea ce noi cunoaştem. Nu putem gândi dincolo de propriile
noastre gânduri care ne limitează. Vedem ceea ce suntem noi obişnuiţi
să vedem, nu putem alege variante de care nu avem habar.
Ce ne poate elibera este dezvoltarea unor capacităţi care să ne ajute să
ne deschidem cât mai mult mintea şi sufletul şi să ne facă mai flexibili,
mai deschişi către variante care nu ne-au fost disponibile până acum.
 
7.Recunoaşterea şi dizolvarea programelor limitative
 
Cred cu tărie în faptul că ACUM e nevoie ca fiecare dintre noi să îşi
deschidă ochii şi să încerce să îşi depăşească limitările autoimpuse ( adică
măcar cele pe care le conştientizăm). Suntem mai mult decât un trup
fizic controlat de creierul nostru limitat. Există zone în care oamenii de
ştiinţă nu pot intra, pentru că accesul nu se face prin minte. Mintea
umană e limitată, e nevoie să ne conectăm la Mintea Universală dacă
vrem să transcendem aceste limitări.
Suntem cu toţii fericiţii câştigători ai unui bilet la cel mai fascinant
spectacol planetar ce a existat vreodată. Avem marea şansă să fim pe
Pământ într-un moment unic de transformare, de trecere dintr-o
dimensiune în alta. Nu suntem doar spectatori ci şi participanţi activi în
acestă transformare.
Ca să putem face faţă provocărilor, suntem ajutaţi cum nu au fost
vreodată strămosii nostri. Ni s-au dat nişte dispense divine, de exemplu
ni s-a şters foarte multă karmă pentru că sistemul de evoluţie adoptat
pe Pământ s-a dovedit a fi nu foarte eficient, pentru că în loc să ne ridice
spre Lumină şi să ne ajute să ne cunoaştem şi să ne amintim cine
suntem, ne-a afundat în uitare şi în negativitate mai mult decât oricând
înainte.
Apoi, ni s-au dat multe ajutoare în jur. Pe de o parte sunt cei din lumea
nevăzută ( sunt din ce în ce mai mulţi oameni care pot lua direct
legătura cu ghizii lor, cu Sinele Inalt, cu alte entităţi de Lumină, oameni
normali dar care simt că li se deschid anumiţi centri energetici care le
facilitează astfel accesul direct la cunoaştere). Pe de cealaltă parte sunt
cei din lumea noastră tridimensională: şamani, vindecători, terapeuţi,
psihologi, coach-i, mentori ce au acces la din ce în ce mai multe
metode , tehnici, terapii, modalităţi de a ajuta oamenii să îşi acceseze
propriul adevăr şi de a sparge matrix-ul, matricea care ne limitează.
Accesarea Ȋnregistrărilor Akashice prin metoda “Realinierea
Sufletului” este un astfel de ajutor oferit omenirii în această perioadă
extraordinară de transformări. Gândiţi-vă că numai prin această metodă
sunt acreditaţi peste 2000 de practicieni, ca să nu mai vorbim de
sisteme asemănătoare care pregătesc persoane capabile să acceseze
Cronicile de peste 20 de ani, adică ni s-a dat voie ca toţi cei treziţi să îşi
cunoască profilul sufletului, blocajele şi restricţiile “coagulate” în
câmpurile energetice şi care îi împiedică să aleagă cu adevărat liber.
Avem acum permisiunea să conştientizăm şi să ştergem aceste blocaje şi
să ne restabilim tiparul originar al sufletului nostru.
Numai că este nevoie ca fiecare dintre noi să decidă – şi asta este un
exemplu clar de liber arbitru – dacă luăm pilula albastră sau pe cea
roşie:
 
“ Dacă iei pastila albastră, povestea se sfârşeşte aici. Te trezeşti în patul tău şi crezi ce vrei tu
să crezi. Dacă alegi pilula roşie, rămâi în Ţara Minunilor, şi îţi voi arăta cât de adâncă este
vizuina iepurelui” (replica lui Morpheus din filmul “Matrix” )

 
“Pilula roşie” a ajuns să fie un simbol pentru acei oameni care s-au trezit
şi care sunt conştienţi de adevărata natură a Matrix-ului, a lumii
cunoscute de noi.
Cei închistaţi încă în minte şi programe limitative remarcă mereu: “voi
coach-ii, terapeuţii, psihologii… v-aţi înmulţit ca ciupercile după ploaie, a
apărut o adevărată industrie în domeniu” şi nu pot deloc spune că nu
este adevărat. Ce ar trebui să înţelegem noi este faptul că în Univers nu
există dezechilibre între cerere şi ofertă. Dacă sunt atâtea terapii,
metode, tehnici, etc,  înseamnă că oamenii au nevoie de toate acestea
în perioada pe care o traversăm.
Nu uitaţi, insă, că este nevoie ca fiecare să întindem mâna şi să alegem

constient pilula roşie ! 

 
Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de
folos? Ti-a plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi
lași comentariul tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
 
Sursa imagine – Internet
 
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea
Atractiei și NLP Master Coach si Trainer. Este administratorul
paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii
obosiți de luptă și lipsuri  să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de
victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență,  asumându-și
cu  responsabilitate  uriașul lor potențial creator.
 
© Copyright Cristina Tomescu 2016
Aveti permisiunea de a prezenta informatia pe oricare alte site-uri sau
alte mijloace media dar numai daca se mentioneaza numele autorului
si adresa paginii originare in care a aparut
articolul: https://www.quantumcoaching.ro/