Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru primul exercițiu este necesar să precizați, pentru fiecare dintre cele 5 exemple,
dacă sunt sau nu sunt raționamente, iar acolo unde considerați că ați identificat un
raționament, trebuie să indicați și concluzia. Voi puncta doar dacă ați identificat
concluzia corect.
Pentru al doilea exercițiu, este corect un singur răspuns. Enunțul cere să identificați
premisa sau premisele pentru că unele răspunsuri conțin mai multe aserțiuni și, deci, mai
multe premise. Unele răspunsuri sunt astfel formulate pentru a vă induce în eroare, dar
trebuie să le citiți cu atenție și să vă întrebați dacă ele oferă cu adevărat un motiv pentru
acceptarea concluziei sau dacă ar reprezenta niște premise valide pentru acea concluzie.
Nu trebuie decât să îmi spuneți care este răspunsul corect pentru fiecare dintre cele 5
exemple (de ex. 1. a; 2. b; 3. c; ș.a.m.d.)
Pentru exercițiul III, trebuie, pornind de la fluxul narativ, să realizați structura analitică
(lista aserțiunilor și diagrama) pentru cele două raționamente. Atenție la regulile indicate
în curs pentru realizarea listei și a diagramei.
Pentru exercițiul IV, trebuie să îmi trimiteți doar diagrama, fără nimic altceva. Concluzia
este dată și trebuie să refaceți relațiile dintre aserțiuni. Toate aserțiunile sunt parte din
raționamentul respectiv.
Pentru exercițiul V, trebuie să gândiți un raționament pe care să îl formulați conform
diagramei date și să îmi trimiteți lista aserțiunilor. Atenție, raționamentul include o
presupoziție – asigurați-vă că aserțiunea pe care o formulați ca presupoziție este într-
adevăr una care, deși nu ar fi exprimată în fluxul narativ, raționamentul ar fi totuși
inteligibil și cineva care l-ar citi ar fi capabil să recupereze/ să formuleze singur acea
presupoziție.
Punctaj:
exercițiul I – 1 punct
exercițiul II – 1 punct
exercițiul III – 5 puncte (2 puncte primul raționament, 3 pentru al doilea)
exercițiul IV – 1 punct
exercițiul V – 1 punct
1 punct din oficiu
I. Indicați care dintre următoarele exemple sunt raționamente și, acolo unde este
cazul, precizați concluzia finală.
1. Autocontrolul moral şi prohibirea externă a faptelor nocive nu sunt metode adecvate de raportare
la instinctele noastre anarhice. Sunt inadecvate pentru motivul că aceste instincte se dovedesc
capabile de tot atâtea travestiri ca şi diavolul din legenda medievală, iar unele dintre aceste
travestiri îi păcălesc chiar şi pe cei aleşi.
2. Ceea ce putem reţine din psihanaliză este faptul că oamenii, în acţiunile lor, se întâmplă să
urmărească diverse scopuri pe care nu le doresc în mod conştient şi să nutrească o seamă de
credinţe aferente care-i ajută să urmărească acele scopuri fără a şti că o fac.
3. Într-o democraţie, un partid, spre a câştiga puterea, trebuie să lanseze un apel care să aibă ecou
la majoritatea populaţiei. Însă, în condiţiile democraţiei de astăzi, un apel cu mare priză la public
nu prea are cum să nu fie nociv. Aşadar, e puţin probabil ca vreun partid politic important să aibă
un program util.
4. Filmele de la Hollywood sunt, de obicei, simpliste pentru că niciun produs estetic care trebuie să
atragă un public foarte larg nu are cum să fie cu adevărat complex din moment ce un grad ridicat
de complexitate pretinde un anumit efort intelectual, iar oamenii nu sunt, în general, dispuși să
analizeze lucrurile în profunzime. Realizarea unui film implică costuri foarte mari, iar producătorii
americani nu investesc decât dacă sunt convinși că filmul va avea succes.
5. Expertul este, de regulă, un om care nu ţinteşte puterea politică. Reacţia sa naturală faţă de o
problemă politică este de a se întreba ce anume ar fi benefic, şi nu ce ar avea priză la public.
Posedă, în anumite direcţii, cunoştinţe tehnice ieşite din comun.
II. Alegeți răspunsul care oferă premisa/ premisele pentru următoarele concluzii:
1. Concluzie: Opinia experţilor, atunci când este unanimă, trebuie acceptată de nonexperţi ca
fiind mai probabil adevărată decât opinia contrară.
a) Chiar şi atunci când acordul dintre experţi este unanim, e posibil ca ei să greşească.
b) Experții sunt, de obicei, formatori de opinie.
c) Acordul experților este, de obicei, determinat de existența unor temeiuri raționale.
2. Concluzie: Ne putem întreba cu seriozitate dacă învăţământul general a făcut până acum mai
mult bine sau mai mult rău.
a) Învăţământul general ameliorează manierele şi diminuează delincvenţa.
b) O populaţie ignorantă este o ruşine pentru o ţară civilizată.
c) Învăţământul general întăreşte solidaritatea naţională în dauna atât a cosmopolitismului, cât şi
a dezvoltării individuale.
3. Concluzie: E total nerecomandabil să fie puşi în aceeaşi clasă copii cu aptitudini intelectuale
foarte diferite.
a) Cu metodele potrivite, copiii cu aptitudini intelectuale diferite pot să obțină rezultate similare.
b) Copiii mai puțin inteligenți pot să fie ajutați de cei mai isteți.
c) Copiii mai isteţi se vor plictisi ascultând explicaţii ale unor lucruri care le sunt foarte limpezi.
4. Concluzie: Angajatorii nu ar trebui să țină cont de studiile unui candidat, ci de aptitudinile
sale.
a) Sistemul educațional nu a reușit să țină pasul cu transformările de pe piața muncii.
b) Candidații buni au aptitudini conforme cu studiile pe care le-au urmat.
c) În ziua de azi, este de multe ori necesar un grad foarte înalt de specializare pentru ocuparea
unui post.
5. Concluzie: Faptul că un număr tot mai mare de oameni se informează exclusiv de pe rețelele
de socializare are efecte nocive pentru funcționarea democrațiilor moderne.
a) Rețelele de socializare creează un spațiu de dezbatere publică la care au acces foarte mulți
oameni.
b) Rețelele de socializare creează doar iluzia unui dialog autentic, dar, în realitate, oamenii caută
doar validarea reciprocă.
c) Lipsite de o autoritate care să reglementeze diseminarea informației, rețelele de socializare
devin un instrument al manipulării.
b) În viitorul apropiat, multe dintre slujbele actuale vor fi înlocuite de roboți și de inteligența
artificială, iar cei mai afectați de această schimbare vor fi oamenii fără studii superioare, pentru că
aceștia prezintă gradul cel mai scăzut de mobilitate profesională. În consecință, este necesară
implementarea unor programe de conversie profesională, dar există tot mai multe voci care susțin
că dezvoltarea acestor programe ar trebui să cadă în sarcina companiilor, nu a guvernelor. Asta,
pentru că, pe de o parte, doar companiile au cu adevărat capacitatea de a intui care vor fi nevoile
lor viitoare și, pe de altă parte, deoarece costurile pe care le presupun aceste programe reprezintă,
de fapt, o investiție în dezvoltarea companiei. Cu toate acestea, pentru că se gândesc doar la
profitul imediat, nu toate companiile sunt dispuse să investească în recalificare angajaților. În
consecință, autoritățile trebuie să creeze această obligație pentru agenții economici prin lege.
1 + a
3 + 4 + 2