Curs IT

1
INOVARE ŞI DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ
CAPITOLUL II: Metode de stimulare a creativităţii
Structură:
 Momentul 1: Cum încurajăm ideile?
 Momentul 2: Care sunt tehnicile de stimulare a creativităţii?
 Momentul 3: Cum se desfăşoară o şedinţă de brainstorming?
 Momentul 4: Ce este analiza morfologică?
 Momentul 5: În ce constă metoda celor şase pălării?
 Momentul 6: Cum se utilizează lista de întrebări?
 Momentul 7: Cum evaluăm ideile?
 Momentul 8: Care sunt factori care inhibă creativitatea?

2
MOMENTUL 1
Cum încurajăm ideile?
Cel mai bun mod de-a încuraja ideile este să le acceptaţi şi să-i convingeţi pe cei din jur că ideile
lor sunt dorite. Când cineva are o prima idee, trataţi-o cu atenţie sporită. Daca ideea nu poate fi
aplicată imediat, explicaţi de ce sau lucraţi împreuna cu acea persoana pentru a depăşi
inconvenientele.
Una dintre atribuţiile unui om serviciu de la o firmă daneză era să se ocupe de zona din faţa
intrării principale. Observase că vizitatorii ajungeau adesea cu întârziere şi erau nervoşi pentru că
nu putuseră găsi sediul. Ideea omului de serviciu a fost următoarea: un balon uriaş care să
plutească deasupra clădirii, făcând-o astfel mai uşor de localizat.
Nu a trecut mult până când managementul a înţeles că această idee nu era practică, luând în
considerare cheltuielile şi vânturile puternice de pe coasta daneză de nord. Dar exista o
problemă: omul de serviciu venise de curând în companie. Aceasta era prima lui idee, iar
managementul a ţinut neapărat să o accepte. Nimeni nu găsea o cale de a face ca ideea să dea
roade, dar nu doreau să-l dezamăgească pe angajat. După ce s-au frământat câteva săptămâni,
un membru al managementului superior a găsit o soluţie: să i se răspundă printr-o minciună
politicoasă. Adică, membrilor managementului le plăcuse ideea. Din nefericire, autorităţile din
cadrul aviaţiei daneze (care, în realitate, nu fuseseră niciodată contactate) le-au spus că balonul
era ilegal din motive de securitate. Sediul se afla prea aproape de Aeroportul Internaţional
Aarhus (de fapt, se afla la peste 30 de kilometri distanţă), iar dacă balonul s-ar fi desprins ar fi
putut stânjeni traficul aerian. Strategia a reuşit, iar angajatul nu şi-a dat seama niciodată de
minciună. În anii care au urmat, el a continuat să ofere multe idei bune.
Sursa: Alan Robinson, Dean Schroeder, Ideile nu costă, Editura Curtea Veche, 2007
3
MOMENTUL 2
Care sunt tehnicile de stimulare a creativităţii?
Întreprinzătorul poate să folosească o serie de metode de stimulare a creativităţii – fie intuitive

fie raţionale.
Creativitatea prin intuiţie se bazează pe eliminarea restricţiilor de natură afectivă ori intelectuală
pentru persoana sau grupul implicat. Din această categorie fac parte:
 Brainstorming-ul;
 Metoda Delphi;
 Sinectica;
 Metoda celor şase pălării
 Lista de întrebări (SCAMPER) etc.
Principala metodă raţională de stimulare a creativităţii este analiza morfologică, care se bazează
pe realizarea unor combinaţii între elemente, variabile, factori etc.
4
MOMENTUL 3, PASUL 1
Cum se desfăşoară o şedinţă de brainstorming?
 Se desfăşoară sub forma unei şedinţe de generare a ideilor.

 Subiecţii care participă la şedinţă nu trebuie să fie neapărat practicanţi în domeniul
respectiv.
 Şedinţa este condusă de un conducător al şedinţei (cunoscător al domeniului analizat),
 Condiţiile de generare a ideilor: fiecare participant este invitat să-şi exprime ideile, chiar
dacă par bune sau rele, logice sau nu, şi nu trebuie să fie întrerupt.
 Ideile sunt înregistrate şi nu sunt niciodată evaluate în timpul procesului de generare.
 După colectarea ideilor, se face o analiză de fezabilitate a acestora de către conducătorul
şedinţei, soluţiile alese vor fi propuse grupului pentru discuţii, din dorinţa de a avea cât
mai multe idei potenţial utile.
 Numărul de idei emise este considerat principala măsură a eficacităţii unei şedinţe de
brainstorming.
 Succesul se datorează dinamismului grupului. Astfel, când o persoană anunţă o nouă idee,
este stimulată nu doar imaginaţia persoanei respective, ci şi a tuturor celorlalţi.
Un exemplu haios referitor la brainstorming disponibil în înregistrarea video.

http://www.220.ro/vedete/Vezi-Cum-Rezolva-Kevin-Costner-Dilema-Angajatilor/vd9AbKM8Ud/
5
MOMENTUL 3, PASUL 2
Cum se desfăşoară o şedinţă de brainstorming?
Exemplu de brainstorming
,,Atunci când, în Oregon (stat SUA), cablurile telefonice au început să cedeze sub greutatea
zăpezii şi a gheţii, conducerea companiei a organizat o şedinţă de brainstorming pentru a găsi o
soluţie.
Ideile exprimate variau de la soluţiile cele mai concrete până la cele mai imposibil de realizat.
Cineva a propus îngroparea cablurilor, iar un altul izolarea lor termică pentru a putea fi protejate
de frig. Un al treilea propuse utilizarea unor avioane, având patine prevăzute cu sisteme de
încălzire, care să zboare la nivelul cablurilor. Această soluţie trăsnită a dus la ideea utilizării
elicopterelor.
Acţiunea a fost încununată de succes: capabile să zboare la o altitudine joasă şi încet deasupra
cablurilor telefonice, aceste aparate degajau căldura necesară pentru a topi zăpada şi gheaţa.”
Sursa: Brigitte Bouillerce, Emmanel Carre, Cum să ne dezvoltăm creativitatea, Editura Polirom,
2002
6
MOMENTUL 4, PASUL 1
Ce este analiza morfologică?
o Este o tehnică de creativitate individuală.

o Se bazează pe descompunerea problemei de rezolvat în părţile sale constitutive.
o Se identifică toate variantelor posibile de realizare a fiecăreia din părţi.
o Se combină între ele diferitele variante de realizare obţinându-se astfel diverse soluţii.
o Se procedează la o primă eliminare de soluţii: se elimină soluţiile banale cum ar fi cele
cunoscute;
o Se procedează la o a doua eliminare de soluţii: se elimină soluţiile incompatibile, absurde,
dezavantajoase etc.;
o Dintre soluţiile rămase, se alege (având în vedere şi alte elemente) soluţia finală.
7
MOMENTUL 4, PASUL 2
Ce este analiza morfologică?
Exemplu analiza morfologică
Problema care se doreşte a fi soluţionată este: găsirea unui nou tip de coş de rufe.
Prin eliminarea soluţiilor existente, banale şi a celor incompatibile, absurde se ajunge la

următoarea soluţie: Folosind combinaţia aleatorie de plasă, cilindru, vopsit şi aşezat pe uşă, s-a
inventat coşul de rufe în formă de plasă pentru coş de baschet, lung de aproximativ 100 de
centimetri, ataşat de un inel metalic şi atârnat de un panou care se prinde de uşă. Acest model
permite copiilor să joace baschet cu rufele murdare în timp ce le pun în coş. Când acesta se
umple, este golit trăgând de un şiret.
Sursa: Jocurile minţii, Michael Michalko, Editura Amaltea, 2008
8
MOMENTUL 5, PASUL 1
În ce constă metoda celor şase pălării?
o Titulatura are la baza proverbul englezesc "Gândeşte în conformitate cu pălăria pe are o

porţi".
o Se adună un grup de şase oameni, fiecare purtând pe cap o pălărie, de altă culoare, care
semnifică de fapt o anumită fire sau o anumită stare de spirit pe care o adoptă cel care o
poartă.
o Schimbarea pălăriilor între participanţi permite obţinerea mai multor informaţii variate
privind o situaţie concreta.
o Fiecare pălărie se poartă pe rând, în ce ordine se doreşte şi ori de câte ori este nevoie.
o Uneori, pentru o comunicare eficientă, e nevoie ca toţi participanţii să poarte pălării de
aceeaşi culoare în acelaşi timp.
o Pălăria albă, cel ce doreşte informaţii. Ce informaţii avem?; Cum putem obţine
informaţiile de care avem nevoie?
o Pălăria verde cel cu idei originale (creativul). Ne trebuie ceva cu totul nou! Ce alte
alternative am putea găsi?; Ce altă explicaţie ar putea exista?
o Pălăria galbenă, cel cu idei practice şi pozitive. Pe ce se bazează aceste idei?; Pe ce drum o
luăm?; Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
o Pălăria neagră, cel care critică bazat pe fapte. Care sunt erorile?; Ce ne împiedică? Ne
permite regulamentul?
o Pălăria roşie, cel care critică bazat pe intuiţii. Nu-mi place modul cum gândim...;
Sentimentul meu e că….
o Pălăria albastră, mediatorul, cel care rezumă ideile. Am putea avea un rezumat al celor
discutate până acum?; Cred că de acum trebuie să ne concentrăm asupra aspectelor
prioritare; Cine ar fi dispus să-şi mai pună o dată pălăria verde? Care e următorul pas?
9
MOMENTUL 5, PASUL 2
În ce constă metoda celor şase pălării?
Aplicaţie
O animaţie pe baza metodei celor şase pălării.
Asociaţi întrebarea cu culoarea pălăriei.
În tabel sunt date răspunsurile corecte.

Ce informaţii ne lipsesc? Pălăria albă
Care sunt avantajele? Pălăria galbenă
Cum am putea face lucrurile altfel? Pălăria verde
La ce riscuri ne expunem? Pălăria neagră
Nu-mi place felul cum s-a procedat Pălăria roşie
Care sunt ideile principale? Pălăria albastră
10
MOMENTUL 6, PASUL 1
Cum se utilizează lista de întrebări?
SCAMPER este o listă de întrebări care conduce la idei.

 Substituie
 Combină cu altceva
 Adaptează la ceva
 Modifică sau Măreşte
 Pune în alt scop
 Elimină ceva
 Răstoarnă sau Rearanjează
Pentru a folosi SCAMPER

1. Se izolează subiectul la care se doreşte să se găsească idei.
2. Se pune întrebările SCAMPER pentru fiecare etapă a subiectului şi se caută noi idei.
11
MOMENTUL 6, PASUL 2
Cum se utilizează lista de întrebări?
Aplicaţie
Să presupunem că un producător de agrafe de birou doreşte să îşi îmbunătăţească produsul.

Va începe să caute idei întrebându-se:
• Ce poate fi substituit în agrafă?
• Cu ce pot combina agrafa pentru a crea altceva?
• Ce pot adapta la agrafă?
• Cum pot modifica agrafa?
• Ce pot mări sau adăuga la agrafă?
• Ce alte utilizări pot găsi pentru agrafă?
• Ce poate fi eliminat din agrafă?
• Care este reversul prinderii cu agrafe?
• Ce rearanjare a agrafei ar fi mai bună?
Un producător a substituit metalul cu plasticul, a adăugat culoare şi a produs agrafe de birou în

diferite culori pentru ca documentele prinse cu acestea să poată fi puse în ordine după un cod al
culorilor, creând, prin urmare, o altă utilizare a agrafelor de birou.
Sursa: Jocurile minţii, Michael Michalko, Editura Amaltea, 2008
12
MOMENTUL 7, PASUL 1
Cum evaluăm ideile?
O metodă de a evalua ideile este să le judecăm pe baza a trei criterii: eficacitate, originalitate,
fezabilitate. Ideea respectivă este judecată pe baza fiecărui criteriu şi primeşte note de la 1 la 4
din partea participanţilor.
SELECTAREA IDEILOR
Note
1 2 3 4
Criteriul
Rezolvă într-o Rezolvă o parte a Rezolvă o mare Rezolvă perfect
mică măsură sau problemei parte a problemei problema formulată.
Eficacitate
deloc problema formulate. formulate.
formulată.
Propunere clasică, Propunere inspirată Propunere în parte Propunere complet
Originalitate evidentă. din soluţii curente. inovatoare. inedită.
Dificil de pus în Greu de Realizabilă în mare Complet realizabilă.
Fezabilitate aplicare. concretizat. parte.
13
MOMENTUL 7, PASUL 2
Cum evaluăm ideile?
De exemplu, avem cinci participanţi la procesul de evaluare care dau următoarele note pentru
fiecare criteriu.
Titlul ideii Eficacitate Originalitate Fezabilitate Total
Nota P1 4 Nota P1 2 Nota P1 1

Enunţ idee Nota P4 2 Nota P4 4 Nota P4 2 ∑=40
∑ =14 ∑=17 ∑=9
După ce au votat toate cele cinci persoane, valoarea maximă este de 5 x 4 =20 pentru fiecare
criteriu. Vom obţine astfel cele trei totaluri de mai jos:
Eficacitate = 14/20; Originalitate = 17/20; Fezabilitate = 9/20. Total: 40/60.
Ideea este aşadar în primul rând originală, înainte de a fi eficace sau fezabilă. Este important să o
păstrăm în această stare întrucât scorul său în materie de originalitate pare a fi interesant. Ideea
rezolvă o mare parte a problemei formulate (eficacitate), dar pare, la prima vedere, mai greu de
realizat (fezabilitate).
La sfârşitul examinării tuturor ideilor, este uşor să clasificăm ideile în funcţie de scorul global
obţinut, putând de asemenea să desprindem ideile cele mai originale, cele mai fezabile sau, de
exemplu, cele peste medie în ceea ce priveşte două criterii etc.
14
MOMENTUL 8, PASUL 1
Care sunt factori care inhibă creativitatea?
Factori inhibatori ai creativităţii la locul de muncă

- teama de a fi ridicoli;
- teama de a face greşeli;
- teama de critică;
Restricţii - teama de asumare a riscurilor;
personale - timiditatea în exprimarea ideilor;
- nevoia patologică de siguranţă;
- înclinaţia spre conformism;
- greutatea în a observa relaţii îndepărtate.
- structurile ierarhice rigide;
- birocraţia;
- conformismul;
Procesul adaptării
- accentuarea controlului managerial;
individului la
- gândirea pe termen scurt;
societate.
- analiza excesivă a ideilor;
- gândirea de tipul un singur răspuns corect;
- presiunea de a obţine mai mult cu resurse puţine;
15
MOMENTUL 8, PASUL 2
Care sunt factori care inhibă creativitatea?
Exerciţiu
Vă rugăm să recunoaşteţi şi să bifaţi frazele cu care v-aţi întâlnit deseori şi care de multe ori v-au
frânat iniţiativa.
 Nu mă impresionează ideea. - N-am mai auzit aşa ceva.

 Chiar aşa ceva vrei să spui ? - Te-ai gândit bine ?
 Pur şi simplu, ideea nu îmi place. - Ce o să spună lumea ?
 A mai venit cineva cu ideea asta - Ideea asta nu o să placă nimănui.
 Hai să fim realişti. - Nu o să fie niciodată acceptat aşa ceva
 Nu este treaba noastră. - Nu este problema noastră.
 Nu este momentul. - Nu o să se vândă.
 Noi facem mai bine decât atât. - Ne trebuie altceva.
 Este de-a dreptul fantastic, dar…- Nimeni nu o să înţeleagă ce vrei să spui.
 O să coste o avere. - A mai făcut cineva vreodată aşa ceva ?
 O să formăm o comisie care să studieze. - Este fascinant, dar..
1
CAPITOLUL III: Inovarea în afaceri
Structură:
 Momentul 1: De unde vin ideile bune?
 Momentul 2: Cum arată un întreprinzător inovator?
 Momentul 3: Ce înseamnă a inova?
 Momentul 4: Care sunt avantajele firmelor mici în demersul inovării?
 Momentul 5: Care sunt sursele inovării?
 Momentul 6: Care sunt formele inovării?

2
MOMENTUL 1, PASUL 1
De unde vin ideile bune?
Oamenii cred adesea ca ideile lor sunt produsul unor momente de tip "Evrika!". Însă Steven
Johnson ne arată că istoria ne spune altceva. Călătoria lui fascinantă ne poartă de la "reţelele
lichide" ale cafenelelor londoneze la lungile şi îndelungatele intuiţii ale lui Charles Darwin şi la
Internetul de mare viteză din ziua de azi.
Pentru a afla mai multe vă rugăm să urmăriţi înregistrarea video.

http://www.ted.com/talks/steven_johnson_where_good_ideas_come_from.html
3
MOMENTUL 1, PASUL 1
De unde vin ideile bune?
O soluţie simplă şi ingenioasă vine tocmai de acolo de unde ne aşteptăm mai puţin: ghetourile
unui oraş Filipinez, unde, un tânăr întreprinzător a găsit o soluţie pentru a aduce lumina în casele
înghesuite şi lipsite de orice fel de dotări de la periferia oraşului.
Soluţia filipinezului care până în august utilase deja 650 de case dintr-o zonă săracă din Filipine
presupune montarea unei sticle de plastic, pet de Coca Cola spre exemplu, în acoperiş după ce a
fost umplută cu apă purificată şi 50 militri de clor (soluţie de înălbire). Amestecul s-a dovedit a fi
un bun conductor pentru energia solară, generând energie echivalentă unui bec de 55 W.
Invenţia aparţine în realitate unor elevi ai Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi a avut
ca scop găsirea unei soluţii de tehnologii simple şi uşor de replicat pentru comunităţile sărace sau
în curs de dezvoltare.
Mai multe detalii la adresa:
http://www.itplay.ro/stiri/stiinta/bec-din-apa-alimentat-de-soare-1998.html
4
MOMENTUL 2, PASUL 1
Cum arată un întreprinzător inovator?
Honda
În anul 1938 Honda era un student sărac, care visa să construiască un segment pentru motorul
cu ardere internă, pe care să-l propună firmei „Toyota Corporation”. Ziua mergea la lecţii, iar
noapte muncea la invenţia sa. El a cheltuit pentru acest proiect toate rezervele sale şi a fost
nevoit să amaneteze bijuteriile soţiei, pentru a putea continua.
După câţiva ani de muncă intensă, el a construit acest segment. Era convins că „Toyota” îl va
cumpăra. Dar aceştia nu au făcut acest lucru. Ei l-au trimis înapoi să înveţe. Honda a fost nevoit
să suporte zeflemeaua profesorilor şi a colegilor.
Era dezamăgit? Desigur. Era distrus? Desigur. A abandonat această ocupaţie? În nici un caz!
Din contra, a folosit următorii doi ani pentru a moderniza segmentul. În final, după doi ani de
muncă, el a modificat invenţia şi „Toyota” a cumpărat-o!
5
MOMENTUL 2, PASUL 2
Honda
Pentru a construi uzina de producere a pistoanelor, Honda avea nevoie de beton. Guvernul
Japoniei se pregătea pentru al Doilea Război Mondial şi nu exista nici o şansă de a găsi beton. Se
părea că visul său este sortit pierii şi nimeni nu-l poate salva. S-a dezis Honda de visul său? În nici
un caz! El a decis să construiască această uzină.
Deoarece abandonul nici nu figura în proiectul de alternativă, Honda a adunat un grup de lucru,
compus din prietenii săi şi săptămâni la rând căutau diferite modalităţi de rezolvare a problemei.
Procesul a finalizat cu inventarea unei noi metode de producere a betonului. Atunci Honda a
construit uzina sa şi a început a produce segmenţi pentru motoare.
6
MOMENTUL 2, PASUL 3
Honda
Istorioara nu se termină aici. În timpul războiului, SUA au bombardat uzina, distrugând cea mai
mare parte. Dar în loc să se simtă înfrânt, el a adunat personalul tehnic şi le-a spus: „Repede!
Ieşiţi afară şi urmăriţi avioanele. Doar din cer cade materia primă de care avem nevoie. Trebuie
doar să vedem unde cad şi să le luăm”. Era vorba de acea materie primă, care nu putea fi găsită
în Japonia. Domnul Honda găsea posibilităţi de a folosi tot ce-i arunca viaţa. Punctul culminant a
fost cutremurul de pământ, care a distrus uzina din temelie. Honda a fost nevoit să vândă dreptul
de a produce pistoane companiei „Toyota”. Dar Dumnezeu niciodată nu închide o uşă înainte de
a o deschide pe alta. De aceea trebuie să fim atenţi să nu ratăm noile şanse, pe care ni le aruncă
viaţa.
7
MOMENTUL 2, PASUL 4
Honda
Atunci când s-a terminat războiul, economia Japoniei era la pământ. Benzina se elibera pe
cartele, iar uneori era imposibil de a fi găsită. Honda nu putea găsi benzină pentru maşina sa nici
pentru a merge la piaţă.
Dar în loc de deznădejde şi neputinţă, el a decis că nu se va adapta la acest mod de viaţă şi şi-a
pus o întrebare fundamentală: „Cum aş putea să-mi întreţin familia? Cum pot folosi ceea ce am
pentru a găsi o ieşire din situaţie?” El a examinat un motor micuţ, care se potrivea pentru o
maşină de tuns iarba şi i-a venit ideea să-l ajusteze la bicicletă.
Astfel a apărut bicicleta cu motor, prototipul viitoarei motorete. Honda mergea cu ea până la
piaţă şi înapoi şi, foarte degrabă, prietenii şi vecinii l-au rugat să le facă şi lor câte una.
El a făcut atâtea biciclete cu motor, încât nu mai avea motoare pentru ele. De aceea a decis să
construiască o uzină pentru producerea lor. Însă nu avea bani, iar economia Japoniei era la
pământ.
8
MOMENTUL 2, PASUL 5
Honda
În loc să se dezică de ideea sa şi să spună „Nu-i posibil”, el a început să mediteze şi i-a apărut o
idee fenomenală. El a decis să scrie scrisori fiecărui proprietar de magazin de biciclete din
Japonia, spunându-i că are o soluţie pentru ca ţara să înceapă din nou să se mişte. Iar bicicletele
motorizate vor fi mai puţin costisitoare şi-i vor ajuta pe oameni să ajungă oriunde. Apoi, le-a
propus să investească în această afacere o parte din venituri.
Dintre cei 18 mii de proprietari de magazine, 3 mii i-au dat bani şi el a început producerea mărfii.
Crezi că succesul a venit imediat? N-a fost să fie! Motoretele erau prea mari şi voluminoase şi
puţini au fost cei care le-au cumpărat. De aceea Honda a analizat ce nu funcţionează şi, în loc să
abandoneze ideea, a modificat abordarea. El a decis să modifice motoreta şi s-o facă mult mai
compactă şi mai uşoară.
9
MOMENTUL 2, PASUL 6
Honda
Noul model a avut un succes „neaşteptat”, pentru care Honda a primit Premiul Imperial. Fiecare
se uita la el şi se gândea ce „noroc” a avut cu această idee.
Dar a fost oare noroc? Doar dacă am interpreta cuvântul NOROC drept muncă bazată pe
cunoştinţe. Astăzi, „Honda Corporation” este una dintre cele mai prospere companii din lume.
Corporaţia are peste 100 000 de angajaţi şi vinde în SUA cele mai multe automobile (după
„Toyota”). Şi toate acestea, din simplul motiv, că domnul Honda n-a renunţat niciodată şi a fost
inventiv.
Sursa: Valentin Dolganiuc, Secretele învingătorilor, www.libertatefinanciara.com

10
MOMENTUL 2, PASUL 7
A fost Honda un întreprinzător inovator?
Pentru a răspunde la această întrebare ar trebui să plecăm de la definiţia inovării şi să vedem

dacă ce a întreprins Honda de-a lungul vieţii se potriveşte.
O definiţie completă a inovării ar trebui să scoată în evidenţă următoarele aspecte:
Honda
ASPECTE ANALIZATE
DA NU
Importanţa inovării în supravieţuirea şi dezvoltarea firmei
Caracterul de noutate pentru firmă şi, eventual, pentru branşă
Existenţa la bază a unor nevoi declarate
Percepţia de către clienţi a noutăţii şi a plusului de valoare
Urmărirea obţinerii de profit
Percepţia ca proces permanent
Formele variate ale inovării
11
MOMENTUL 3, PASUL 1
Ce înseamnă a inova?
Inovarea este instrumentul specific al unui întreprinzător, mijlocul prin care el exploatează
schimbarea ca o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii.
Conform cu Comunicarea Comisiei Europene COM 688/1995 inovarea constă în:

a) înnoirea şi lărgirea gamei de produse, servicii şi pieţe asociate;
b) stabilirea de noi metode de producţie, de aprovizionare şi distribuţie;
c) introducerea de schimbări în management, organizarea muncii, condiţiile de muncă şi
instruirea personalului.
În esenţă, a inova înseamnă a aduce cu succes o idee creativă pe piaţă, a face altfel decât înainte,
rezultatul fiind obţinerea de profit.
Observaţie: Inovarea trebuie să fie nouă pentru firmă, dar nu este necesar să fie nouă pentru
sectorul de activitate sau pentru piaţă. Nu contează dacă inovarea a apărut iniţial în firma în
cauză sau în alte firmă.
12
MOMENTUL 3, PASUL 2
Exerciţiu
Care credeţi că este relaţia matematică care evidenţiază mai bine noţiunea de ,,inovare”.
1 2 3 4
Inovarea = ........... + ...........+ ........... + ...........
A se alege, în ordinea corectă, pentru 1,2,3,4 dintre:

Exploatare
Generarea ideii
Implementare
Dezvoltarea conceptului
Răspuns corect:
1- Generarea ideii
2- Dezvoltarea conceptului
3- Implementare
4- Exploatare
Inovare = Generarea ideii + Dezvoltarea conceptului + Implementare + Exploatare

13
MOMENTUL 3, PASUL 3
Diferenţa dintre inovaţie şi invenţie
De multe ori termenul de inovaţie se confundă cu cel de invenţie. O invenţie se defineşte ca fiind
o creaţie ce trebuie să îndeplinească trei atribute fundamentale:
■ să aibă caracter tehnico-aplicativ;
■ să poată fi realizată şi reprodusă;
■ să prezinte noutate şi progres faţă de cunoştinţele actuale pe plan mondial.
Se poate remarca faptul că între cerinţe nu figurează aceea de a fi capabilă să aducă bani, să aibă
succes pe piaţă, cerinţă esenţială a inovaţiei. În schimb, o invenţie trebuie să facă dovada că
reprezintă o noutate mondială, ceea ce nu se cere unei inovaţii.
14
MOMENTUL 4, PASUL 1
Care sunt avantajele firmelor mici în demersul inovării?
Inovarea este instrumentul specific al spiritului de iniţiativă.
Firmele mici şi mijlocii se bucură în raport cu firmele mari de o mai mare flexibilitate, de o
capacitate rapidă de reacţie în raport cu firmele mari având legături mai apropriate cu clienţii şi
fiind mai puţin birocratice prin simplificarea procesului decizional. Toate aceste avantaje sunt
premise pentru un potenţial ridicat de inovare.
Start-up-urile sunt prin excelenţă inovative, deoarece tind să îmbunătăţească procesele de

producţie existente. Firmele noi aduc idei noi, ceea ce duce la inovare. Pe de altă parte, firmele
cu o anumită tradiţie pe piaţă pot beneficia de pe urma experienţei existente, fiind deci mai
mature atunci când se decid să inoveze.
15
MOMENTUL 4, PASUL 2
Aplicaţie
Asociaţi posibilele avantaje ale firmelor mici şi mari în demersul acestora de a inova.
Avantaje Firme mici Firme mari

Luarea deciziei rapid
Cunoştinţe manageriale solide
Forţă de muncă mai specializată
Economiile de scară care finanţează cercetarea dezvoltarea
Comunicare internă rapidă, lanţuri de decizie mai scurte
Acces la capital extern
Reacţie rapidă la schimbarea cerinţelor de pe piaţă
Capacitatea de absorbţie de cunoştinţe/ tehnologii noi
Flexibilitate în deservirea clienţilor
Capabile de învăţare rapidă
Capabile să obţine economia curbei de învăţare prin investiţii
în producţie
16
MOMENTUL 4, PASUL 3
Ştiaţi că?
Reputaţia 3M pentru inovaţia de produs este bine cunoscută. Compania are de fapt cei mai mare
rată de venituri generate de produsele recent lansate pe piaţă decât orice altă corporaţie a lumii.
În medie, 30% din veniturile companiei sunt generate de noile produse! Şi cum reuşeşte oare 3M
să realizeze această performanţă extraordinară în fiecare an? În primul rând, îşi planifică acest
lucru, venitul generat de noul produs reprezintă aspectul cheie al strategiei de dezvoltare. În al
doilea rând - şi acest aspect scapă de obicei observatorului obişnuit - compania şi-a construit
întreaga cultură organizaţională pe principiul inovaţiei de produs.
Cultura organizaţională promovează o singură valoare: inovaţia de produs. Toţi angajaţii înţeleg
că în compania 3M cel mai important lucru este să inventezi ceva. Astfel primeşti bonusuri, dar
mai ales poţi fi promovat. După aproape o sută de ani, cultul inovaţiei în compania 3M este
foarte bine păstrat. De ani de zile, fiecare reclamă a companiei 3M vorbeşte despre inovaţie
folosind expresia „Născut pentru inovaţie". În afara proiectelor oficiale, inginerii şi cercetătorii
alocă 15 % din timpul lor pentru a concepe produse noi şi variate. Şi poate cel mai interesant
aspect din companie este dictonul potrivit căruia „eşecul este un lucru bun". Compania 3M nu îşi
concediază angajaţii din cauza unor greşeli inerente eforturilor de a crea produse şi tehnologii
noi. Din 1906, când şase mineri au inventat şmirghelul ca să evite falimentul cauzat de ineficienta
exploatării, 3M a fost şi a rămas o afacere construită pe o strategie cu un singur scop: să se
extindă prin inventarea de noi produse, an după an.
Sursa: Larry Farrell, Cum să devii antreprenor, Editura Curtea veche, 2008
17
MOMENTUL 5, PASUL 1
Care sunt sursele inovării?
Contrar opiniei aproape universale, cunoştinţele noi - în special cele din domeniul ştiinţific - nu
sunt sursa cea mai credibilă sau mai uşor de anticipat. Cu toată proeminenţa, atracţia şi
importanţa inovării bazate pe descoperirile ştiinţifice, aceasta este de fapt cea mai puţin
credibilă şi mai greu de anticipat. Invers, banala şi neatrăgătoarea analiză a succeselor sau
eşecurilor neaşteptate, prezintă un risc şi o incertitudine destul de scăzută. Iar inovaţiile care
decurg de aici prezintă de obicei cel mai scurt interval între începerea unei afaceri şi apariţia
rezultatelor palpabile, fie ele succese sau eşecuri.
Sursa: Peter Drucker, Inovare şi spirit întreprinzător, Editura Teora, 2000

18
MOMENTUL 5, PASUL 2
Care sunt sursele inovării?
Sursele inovării în ordinea descrescătoare a credibilităţii

Localizarea sursei
şi posibilităţii de a fi anticipat succesul
1. Imprevizibilul
 Oportunitatea
Interiorul firmei 2. Nepotrivirea
sau al ramuri
3. Nevoile operaţionale  Nevoia
industriale
4. Schimbările în structura industriei
 Analiza
sau a pieţei
5. Fenomenul demografic  Stilul de viaţă
Exteriorul firmei
sau ramuri 6. Schimbările de percepţie, dispoziţie
 Greşelile de marketing
industriale şi semnificaţie
7. Cunoştinţele noi  Discontinuităţi
 Cel mai puţin fructificate
Atipică 8. Ideea excepţională
(succes 1%)
19
20
MOMENTUL 6, PASUL 1
Care sunt formele inovării?
Inovarea este o problemă esenţială a zilelor noastre. Ea este un concept multidimensional care
depăşeşte abordarea numai tehnologică incluzând:
 inovarea de produs
 inovarea de proces
 inovarea organizatorică
 inovarea de marketing
Majoritatea firmelor inovează. Problema care se pune nu este atât dacă acestea inovează ci
măsura şi intensitatea activităţii de inovare.
21
MOMENTUL 6, PASUL 2
Etapele din ciclul de viaţă al unei produs devin tot mai scurte, iar perioada de deţinere a
exclusivităţii pentru un produs nou se diminuează. În acelaşi timp, aşteptările consumatorilor
cresc mai ales cu privire la calitate, fiabilitate şi cost. Inovarea de produs urmăreşte să creeze
produse mai bune, capabile să aducă o valoare mai mare consumatorilor.
Inovarea de produs este forma de inovare cea mai frecventa, care se poate manifesta la diferite
niveluri de complexitate
Inovarea de proces permite întreprinderii inovatoare să beneficieze o perioadă mai mare de timp
de avantajele competitive generate de aceasta, datorită faptului că această formă de inovare,
prin natura sa, este mai dificil de sesizat de către concurenţi
22
MOMENTUL 6, PASUL 3
Aplicaţie
Inovarea de produs este prezentă în firma dvs. sau în firma în care lucraţi? Dacă da, sub ce formă? – Se
va bifa răspunsurile.
a) Schimbarea de concepţie (funcţională sau tehnologică), care se bazează pe o idee nouă,

ce se sprijină sau nu pe o tehnologie nouă;
b) Realizarea unui produs cu caracteristici mai bune decât cel precedent;
c) Realizarea un nou design, adesea însemnând mai mult decât o simpla schimbare de
forma sau aspect;
d) Furnizarea de noi servicii care însoţesc produsul;
e) Găsirea de noi utilizări a produsului;
f) Introducerea unor noi materii prime şi materiale utilizate la fabricarea produsului;
g) Inovarea de produs nu este prezentă in firmă.
23
MOMENTUL 6, PASUL 4
Aplicaţie
Inovarea de proces este prezentă în firma dvs. sau în firma în care lucraţi? Dacă da, sub ce formă? – Se
va bifa răspunsurile.
a) Introducerea unui nou echipament tehnologic;

b) Introducerea unor procese tehnologice noi sau sensibil îmbunătăţite;
c) Introducerea unor noi metode de aprovizionare;
d) Inovarea de proces nu este prezentă in firmă.
24
MOMENTUL 6, PASUL 5
Aplicaţie
Inovarea organizatorică este prezentă în firma dvs. sau în firma în care lucraţi? Dacă da, sub ce formă? –
Se va bifa răspunsurile.
a) Introducerea unor noi metode de organizare, organizarea nevizând în mod neapărat

modul de fabricaţie, ci modul de desfăşurare şi organizare a activităţii firmei;
b) Introducerea unor noi metode de management în scopul îmbunătăţirii folosirii
cunoştinţelor acumulate, a calităţii bunurilor şi serviciilor sau a eficienţei muncii;
c) Introducerea unor noi metode de instruire a personalului;
d) Introducerea unor noi metode ce vizează îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
e) Inovarea organizatorică nu este prezentă in firmă.
25
MOMENTUL 6, PASUL 6
Aplicaţie
Inovarea de marketing este prezentă în firma dvs. sau în firma în care lucraţi? Dacă da, sub ce formă? –
Se va bifa răspunsurile.
a) Implementarea unor concepte sau metode de vânzare noi sau semnificativ îmbunătăţite;
pentru creşterea cererii de bunuri şi servicii;
b) Intrarea pe o piaţă nouă sau crearea unei noi pieţe;
c) Crearea unei noi imagini a firmei;
d) Introducerea unor noi modalităţi de ambalare;
e) Folosirea unor noi canale de distribuţie;
f) Inovarea de marketing nu este prezentă in firmă.
1
CAPITOLUL IV: Impactul noilor tehnologii asupra inovării
Structură:
 Momentul 1: De ce inovăm?
 Momentul 2: Conceptele de tehnologie și inginerie
 Momentul 3: Componentele tehnologiei
 Momentul 4: Categorii de tehnologii
 Momentul 5: Clasificarea tehnologiilor
 Momentul 6: Exemple de tehnologii noi
 Momentul 7: Conceptul de proces tehnologic
 Momentul 8: Conceptul de proces de producție
 Momentul 9: Documentația tehnologică

2
MOMENTUL 1
De ce inovăm?
Lumea în care trăim evoluează din ce în ce mai repede. Noul, dorinţa de noutate, de progres,
continuă să guverneze istoria omenirii. Astfel, apar cu o viteză uimitoare ramuri industriale,
tehnologii şi materiale noi, sunt create produse noi, care îndeplinesc funcţii noi, din ce în ce mai
Noile tehnologii
sofisticate, firmele sunt reorganizate pe baze noi, care să corespundă noilor cerinţe ale clienţilor.
În mediul de azi este foarte periculos pentru orice firmă să presupună că produsele şi procesele
sale nu vor fi provocate de concurenţă şi nu vor deveni demodate. Ca şi în viaţă şi în afaceri se Modificarea Modificarea
Nevoia pentru
mediului de nevoilor
aplică principiul lui Darwin – numai cei puternici, flexibili şi inovativi supravieţuiesc. afaceri
inovare
clienţilor
Nevoia de inovare are la bază patru factori externi principali, şi anume: noile tehnologii,
modificarea nevoilor clienţilor, intensificarea concurenţei şi modificarea mediului de afaceri. Intensificarea
concurenţei
Pentru a înţelege mai bine de ce este nevoie să inovăm, urmăriţi înregistrarea video.
http://www.youtube.com/watch?v=hozC9lM4ltA&feature=related
3
MOMENTUL 2
De ce inovăm? - Modificarea nevoilor clienţilor

Satisfacţia
clientului Produs cu
De-a lungul istoriei omenirii nevoile umane au fost motorul inovării. + caracteristici inovante
Produs ,,normal’’
Modificările demografice, schimbările de percepţie, semnificaţie şi dispoziţie, atracţia pentru
bunuri materiale şi servicii complexe şi personalizate, dorinţa crescândă de confort şi de a epata îl
fac pe om să fie atras de nou.
Produs având doar
caracteristici de bază
- +
Inovarea începe cu clientul şi inovaţia trebuie aşadar să fie întotdeauna concentrată pe piaţă.
Calitatea
produsului
La ora actuală, nevoia de inovare este din ce în ce mai mare, tendinţă care va creşte de altfel în
viitorii ani în defavoarea muncii de rutină. O exprimare plastică a celor afirmate se regăseşte în
diagrama propusă de profesorul japonez Kano şi cunoscută ca „Diagrama Kano”. -
Diagrama Kano
Diagrama arată că unui cumpărător din ziua de azi, produsul cu elemente de noutate îi face mai
multă plăcere decât unul „clasic” şi ca urmare îl va prefera chiar dacă sub aspectul
performanţelor acesta din urmă este ceva mai slab.
4
MOMENTUL 3
De ce inovăm? - Intensificarea concurenţei
Produsele de pe piaţă se reînnoiesc mereu. Produsele noi, propuse de tot mai multe firme, oferă:
 facilităţi din ce în ce mai mari,
 confort mai bun în exploatare,
 plăcere mai mare în a le folosi etc. Noile tehnologii
Ca urmare, produsele vechi dispar, din ce în ce mai repede.
Ideea actuală a producătorului este simplă, şi anume micşorarea timpului de viaţă al produsului,
Modificarea Modificarea
Nevoia pentru
acesta fiind realizat astfel la costuri mai mici, iar un preţ scăzut este un factor de atracţie. mediului de
inovare
nevoilor
afaceri clienţilor
Renunţarea la barierele vamale, impusă prin tratatele de globalizare a economiei, circulaţia mult
mai rapidă a informaţiei, ca şi ieftinirea transportului au făcut ca acum concurenţa să fie
Intensificarea
concurenţei
mondializată.
Efectele sunt dramatice. O firmă care înainte trebuia să facă faţă concurenţilor locali, pe care îi
ştia şi care, oricum, nu erau foarte avansaţi din punct de vedere tehnologic şi managerial, se vede
acum confruntată cu cei mai buni din lume, pe propriul ei teritoriu
5
MOMENTUL 4
De ce inovăm? - Modificarea mediului de afaceri
Cele mai mari economii din lume au fost și se mai află în criză economică.
Scăderea cererii şi o monedă unică puternică sunt principalele cauze ale recesiunii actuale din UE.
Noile tehnologii
În România cerinţele generate de integrarea în UE au condus la:

 creşterea costurilor;
Modificarea Modificarea
 scăderea facilităţilor; mediului de
Nevoia pentru
nevoilor
inovare
afaceri clienţilor
 probleme cu privire la procurarea tehnologiei pentru a îndeplini standardele de calitate;
 concurenţă acerbă;
 creşterea preţurilor;
Intensificarea
 obligativitatea respectării drepturilor de proprietate intelectuală; concurenţei
 accent pe protecţia mediului înconjurător etc.
Devine necesară transformarea întreprinderilor bazate pe utilizarea intensivă a materiilor prime şi

a forţei de muncă în întreprinderi bazate pe avantajele oferite de tehnologii avansate şi/sau
creativitate.
6
MOMENTUL 4
De ce inovăm? - Noile tehnologii
Noile tehnologii au o serie de trăsături caracteristice, între care:

 sunt transversale, în sensul că o asemenea tehnologie o regăsim în numeroase ramuri
industriale foarte diferite între ele. De exemplu, laserul apare în mecanică, la
Noile tehnologii
prelucrarea materialelor, în chirurgie ca bisturiu dar şi în industria confecţiilor, la croirea
stofelor, în informatică sau în redarea sunetului, ca cititor de CD (Compact-Disc).
 sunt contagioase, în sensul că implică transfer de la o ramură industrială la alta, iar acesta se
face extrem de repede. Modificarea Modificarea
Nevoia pentru
mediului de nevoilor
 sunt combinatorii, ceea ce înseamnă că pentru a putea fi utilizate trebuie făcut apel la un afaceri
inovare
clienţilor
ansamblu de asemenea tehnologii. De exemplu CD-PLAYER-ul reuneşte tehnologia laser cu

cea a prelucrării numerice a semnalului.
 sunt expansive, apariţia şi utilizarea lor determină apariţia şi utilizarea altor tehnologii şi mai Intensificarea
concurenţei
noi. De exemplu, sistemul de frânare ABS a condus, repede, la apariţia suspensiilor active.
 sunt complexe şi costisitoare, cu alte cuvinte necesită un personal cu înaltă calificare care
trebuie să dispună de mijloace sofisticate (deci scumpe). Ca urmare, asemenea tehnologii pot
pătrunde pe piaţă doar atunci când aceasta este suficient de deschisă şi de receptivă.
 sunt creatoare de valoare adăugată mare, presupun un aport însemnat de inteligenţă şi mai
puţin de materie şi energie.
Sursa: Băloiu, L., Frăsineanu, I. (2004): Inovarea în economie, Editura Economică
7
8
Modelul inovării distruptive
Se estimează ca aproximativ 65-75%

din toate produsele noi introduse pe
piețe nu reușesc.
De ce?
Deoarece firmele inoveze mai rapid decât

se schimbă viața clienților.
Ca urmare, cele mai multe organizații

produc produse care sunt prea complexe,
prea scumpe și prea incomode pentru
mulți clienți.
Prin urmărirea firmele deschide

involuntar ușa pentru noii intrați pe piață
care oferă "inovații disruptive" - mai
simple, mai convenabile și produse cu
costuri mai reduse pentru acei clienți care
nu au nevoie pentru a ține pasul cu ritmul
accelerat de inovare.
IN TIMP INOVAREA DISRUPTIVA

POATE DUCE LA INLOCUIREA SAU
MODIFICAREA TEHNOLOGIEI
EXISTENTE
9
10
Microscopul din hârtie
Un profesor de bioinginerie de la Universitatea Standford a creat un microscop din hârtie

ale cărui costuri de producție ajung la 50 de cenți (aproape doi lei).
Manu Prakash este inventatorul microscopului origami, denumit Foldscope. El speră că

invenția lui va ajuta la ușurarea procesului de detectare a bolilor precum malaria, boala
somnului, schistosomioza sau boala Chagas.
Asta ar putea reduce răspândirea respectivelor boli. Pentru fiecare dintre aceste boli,
bioinginerul a realizat câte un microscop specializat, existând, in total, 12 modele.
Este microscopul de hârtie un

exemplu de inovare distruptivă?
Argumentați răspunsul?
Pentru a afla mai multe urmăriţi înregistrarea video.

http://www.ted.com/talks/manu_prakash_a_50_cent_microscope_that_folds_like_origami?utm_sou
rce=direct-on.ted.com&utm_campaign=&utm_content=awesm-
publisher&utm_medium=on.ted.com-facebook-share&awesm=on.ted.com_g05cG
11
Tehnologia Gilette
Produsul Gillette Fusion ProGlide încorporează o serie de tehnologii:
 Lamele de ras Gillette Fusion au fost reproiectate pentru a obține cele mai subțiri și fine
lame de ras create vreodată de Gillette.
 Stabilizatorul de lame menține o distanță optimă între lame, lăsându-le să se muleze pe
conturul neregulat al feței.
 Dispozitiv care îndepărtează excesul de spumă pentru a asigura contactul optim dintre lamă
și piele, oferind astfel un bărbierit confortabil.
 O Bandă Lubrifiantă mai mare™ impregnată cu uleiuri minerale și polimeri lubrifianți care
permite aparatului de ras să alunece fin pe piele în repetate rânduri.
 Lama pentru precizie, care permite bărbieritul zonelor dificile, a fost reproiectată. Acțiunea
ei este completată de un sistem tip pieptene ce aliniază firele mai lungi pentru o tăiere
Se merită a fi cumpărat un astfel de
uşoară precum şi de o serie de mici spaţii deschise pentru o curăţare uşoară a aparatului.
produs în detrimentul unui produs
 Micro pieptenele (caracteristic exclusiv aparatelor ProGlide Power) ajută la poziţionarea
mult mai simplu?
firelor de păr şi la ghidarea acestora spre lame.
 Un Mâner reproiectat care are mai multe striaţii și canale fine de cauciuc ce permit
La ce trebuie să fie atent
scurgerea apei și asigură un control mai bun în condiţii de umiditate.
producătorul când lansează un
Preţul recomandat pentru aparatul de ras Gillette Fusion ProGlide este de 25.9 lei, iar pentru astfel de produs?
Gillette Fusion ProGlide Power (cu vibraţii) este de 47.2 lei.
http://www.youtube.com/watch?v=xL36MHuU63M
12
MOMENTUL 1
Conceptele de tehnologie și inginerie
Tehnologia este ansamblul metodelor, proceselor, operațiilor făcute sau aplicate asupra
materiilor prime, materialelor și datelor pentru realizarea unui anumit produs industrial sau
comercial.
Tehnologia este un ansamblu complex de cunoștințe, mijloace și know-how, folosite combinat

pentru o producție.
Tehnologiile sunt, de regulă, rezultatul activităților de cercetare-dezvoltare care urmăresc să

utilizeze în practică invențiile, inovațiile și în general descoperirile, pentru crearea de produse sau
servicii.
Ingineria implică imaginație, judecată și aplicarea cunoștințelor umane existente pentru a crea
sau folosi tehnologia în mod util și eficient.
13
MOMENTUL 1
Componentele tehnologiei
1. Componenta "produse fizice încorporate în obiecte" care ajută la crearea unui produs sau
pentru oferta unui serviciu; această componentă controlează toate operațiunile de transformare
fizică. Exemple: echipamente, laboratoare, instrumente, dispozitive, mașini, utilaje etc.
2. Componenta "abilități umane încorporate în persoane" care califică capabilitățile

tehnologice individuale, ca de exemplu abilități de proiectare, cunoștințe tehnice, expertiză,
creativitate, experiență etc. Această componentă indică nivelul de competență al persoanelor.
3. Componenta "cunoștințe codificate, încorporate în înregistrări " de exemplu, parametri de

proiectare, specificații, schițe și desene, manuale de operare, de mentenanță și de service.
4. Componenta "competențe organizaționale" descrie capabilitățile organizației care derivă

din structura sa și procesele care determină modul cum operează organizația.
De exemplu: metode și tehnici de organizare, legături interne și externe de cooperare, cadrul
organizațional.
14
MOMENTUL 1
Categorii de tehnologii
În general, tehnologiile industriale aparțin uneia dintre următoarele cinci categorii sau pot fi o
combinație a acestora:
1. Tehnologii pentru producerea unor produse (deci productive) sub formă de unități discrete,
de exemplu, mașini sau componente de mașini, dispozitive etc. precum și a unor produse cu
structură sau proprietăți aproximativ identice, măsurate în unități volumetrice: minereuri,
sticlă, ciment, sodă caustică, uleiuri vegetale, substanțe farmaceutice etc.;
2. Tehnologii care ameliorează proprietățile, caracteristicile sau calitatea produsului, pentru
a crea avantaje în privința costului, comodității, performanței sau siguranței; de exemplu sarea
alimentară, încapsularea substanțelor farmaceutice etc.;
3. Tehnologii care produc unul sau mai multe efecte speciale (tratament fizico-chimic), de
exemplu: galvanizarea, acoperiri metalice sau nemetalice ale metalelor, ignifugarea și
vopsirea țesăturilor, sterilizarea și pasteurizarea laptelui etc.;
4. Tehnologii care modifică un proces de producție sau un sistem de fabricație, pentru a
aduce unele avantaje sau impacte, de exemplu automatizarea, computerizarea sau robotizarea
proceselor și operațiilor tehnologice, celule de fabricație etc.;
5. Tehnologii pentru producerea de servicii tehnice, de exemplu tehnologii de proiectare a
produselor sau proceselor, de dezvoltare a unor software, tehnici de modelare și simulare a
proceselor etc.
15
MOMENTUL 1
Clasificarea tehnologiilor
Au fost propuse numeroase clasificări ale tehnologiilor.

1. Tehnologii de bază sunt tehnologii esențiale care au permis întreprinderii să intre în afaceri,
însă în prezent nu conduc la vreun avantaj concurențial identificabil, pentru că sunt larg
disponibile prin echipamente de fabricație și furnizori, pentru toți concurenții. Tehnologiile de
bază rămân neschimbate pe durata de viață a produsului;
2. Tehnologii-cheie oferă avantaje identificabile, clare, asupra unuia sau a mai multor
concurenți. Aceste tehnologii sunt speciale pentru companie, de exemplu, protejate prin
brevete de invenție și sunt utilizate pentru a diferenția produsele firmei față de concurenți.
Exemple: materiale compozite, electronica pentru automobil, construcții aerodinamice pentru
automobile, televiziunea digitală etc.;
3. Tehnologii emergente sunt tehnologii incipiente, aflate încă în dezvoltare, al căror impact
competițional va fi probabil ridicat. Pot avea o semnificație strategică pe termen lung, prin
înlocuirea tehnologiilor curente, cu potențialul de a deveni tehnologii-cheie. Exemple:
ceramica pentru componente din motoare de automobil, nanotehnologii, biotehnologii etc.;
4. Tehnologii embrionare sunt în fază timpurie de cercetare, au impact concurențial

necunoscut, însă sunt promițătoare. Pentru aceste tehnologii nu există încă aplicații
industriale, în momentul analizei, sunt în stadiul de prototip de laborator.
16
MOMENTUL 6
Noile tehnologii - Senzori lichizi
Conform specialiştilor, următoarea tehnologie care ne va schimba complet viaţa este reprezentată
de senzorii lichizi capabili să înregistreze anumite gesturi şi să ofere o uşurinţă în navigare pe
diferitele device-uri fără a mai fi nevoie de ecranele cu care suntem obişnuiţi.
Închipuiţi-vă ca sunteţi la jogging şi vreţi să schimbaţi melodia pe care o ascultaţi fără a va opri
sau întrerupe din exerciţii. Ei bine, cu viitorul mod de interacţiune lichid veţi putea să faceţi asta,
spre exemplu, apăsând uşor pe braţ. Mai mult, uşile apartamentului vor putea fi deschise prin
introducerea degetului arătător într-o fantă concepută special, fantă care va recunoaşte imediat
proprietarul şi îi va permite accesul.
Tehnologia, în cazul echipamentelor electronice, nu include nici cabluri şi nici console sau ecrane
speciale. În privinţa tehnologiei s-au arătat deja interesaţi să o achiziţioneze departamente de
dezvoltare de la Apple şi de Samsung.

http://www.itplay.ro/stiri/stiinta/urmatorul-pas-in-tehnolgie-senzorii-lichizi-2509.html
17
MOMENTUL 6
Noile tehnologii - Biometria
Biometria reprezintă un complex de metode automatizate destinate identificării unei persoane

folosind unele caracteristici biologice sau comportamentale ale acesteia, știut fiind faptul ca unele
dintre aceste caracteristici o pot identifica în mod unic.
Caracteristicile biometrice pot fi împărțite în două clase principale:
 Fiziologice, sunt legate în general de formele corpului. Exemplele: amprente, geometria
mâinii, recunoașterea feței, recunoașterea irisului, ADN, odor/miros.
 Comportamentale, sunt legate de comportamentul unei persoane. Exemple: ritmul tastării,
mers și voce.
Un utilizator se poate autentifica, deci poate fi identificat, pe baza a trei aspecte:

• un obiect pe care îl deține (cheie, cartela);
• cunoștințe secrete (parole, coduri PIN)
• trăsături anatomice (amprente digitale, forma feței, amprenta vocala).
Numiți trei situații în care tehnologia biometrică ar ajuta la rezolvarea unor probleme sau
dificultăți resimțite de o instituție de învățământ superior?

http://www.youtube.com/watch?v=rO2vrpMemWk
18
MOMENTUL 6
Aplicație - Nevoia de a inova în domeniul reţelelor de socializare
Câţiva cercetători ai Universităţii din Barcelona împreuna cu un departament de Psihologie a

Universităţii Princeton au dezvoltat un software capabil de a anticipa cu o precizie de 90% dacă
persoana cu care comunicaţi online sau prin intermediul reţelelor de socializare reprezintă un risc
pentru dumneavoastră.
Aplicaţia software face respectivele deducţii pe baza caracteristicilor faciale în urma analizei
fotografiei personajelor pe care le doriţi "analizate". Pe scurt, aplicaţia foloseşte o ramură a
inteligenţei artificiale ce foloseşte exemple pentru a dezvolta anumite moduri de lucru ale
psihologilor şi a avertiza asupra diferitelor comportamente. Astfel, aceasta vă poate spune despre
o cunoștinţă online dacă este:
 atractivă,
 competentă,
 de încredere,
 dominantă,
 medie,
 înfricoşătoare,
 extrovertită,
 ameninţătoare,
 simpatică.
Sursa:www.itplay.ro
19
MOMENTUL 6
Noile tehnologii - Metamaterialele
Metamaterialele sunt aliaje de metale care sunt aranjate într-o structură ce are deschideri mai mici
decât lungimea de undă pe care circulă fotoni de lumină, între 400 şi 700 de nanometri. Lumina
nu poate trece prin lucruri care sunt mai mici decât lungimea de undă pe care o are aşa că evită
acel obiect. Cum ochiul uman vede obiectele din jur, tocmai pentru că lumina este reflectată şi se
refractă prin anumite obiecte, în absenţa acestor fenomene orice devine invizibil.
Aceste materiale cu structura lor încâlcită „curbează” undele electromagnetice într-un mod care
nu poate fi realizat de materialele naturale. Cercetătorii studiază metamaterialele pentru
potenţialul lor de a produce învelişuri invizibile – materiale ce refractă lumina pentru a masca
obiecte aflate în plină vedere şi „super lentilele” (efectul de Fata Morgana)
Dificultăţile pe care le ridică elaborarea unei asemenea tehnologii sunt deosebite și rezultatele sunt
încă la început.

http://www.youtube.com/watch?v=_JpMJTJXf28
20
MOMENTUL 6
Aplicație - Pelerina invizibilă
Oamenii de știință lucrează în permanență la noi și noi tehnologii pentru a ajuta lumea sa
evolueze. De câțiva ani ei lucrează la pelerina care te ajută sa devii invizibil. Pentru a deveni una
cu peisajul ai nevoie de o camera de filmat, un proiector și haina respectiva. Aceasta dă iluzia
invizibilității, însă se bucură de un mare succes.

http://www.youtube.com/watch?v=PD83dqSfC0Y&feature=fvwp&NR=1
21
MOMENTUL 6
Noile tehnologii - Materialele inteligente
Materialele inteligente sunt materiale care posedă abilități pentru a-și schimba proprietățile într-o
manieră specifică cu un răspuns specific la stimulii de intrare.
Stimulii ar putea fi: presiunea, temperatura, câmpul electric și câmpul magnetic, radiațiile chimice
sau radiațiile nucleare. Prin asocierea schimbărilor proprietăților fizice, se poate schimba forma,
rigiditatea, vâscozitatea sau vibrația.
Aplicațiile materialelor inteligente sunt numeroase:
 controlul geometriei aripilor de avion, a palelor de elicopter și a elicelor sau velaturii
navelor prin ameliorarea aero- sau a hidrodinamicii în scopul reducerii/suprimării
vibrațiilor produse de curenții turbionari din aer sau apă;
 chirurgie (filtre sangvine, mușchi, membre și organe artificiale), ortopedie (implanturi) sau
oftalmologie (retina artificială);
 monitorizarea continuă a stării de sănătate (toalete inteligente care analizează dejecțiile,
avertizând depășirile limitelor admise);
 controlul atmosferei din incinte (umiditate, nivel de oxigen, etc.)
 controlul distribuției și dozării medicamentelor;
 reducerea “semnăturii” (zgomotului) torpilelor etc.

http://www.youtube.com/watch?v=i6n8cpLKzHE
22
MOMENTUL 6
Noile tehnologii - Imprimanta 3D
Imprimarea 3D este un proces folosit de câteva decenii în industrie, unde mai poartă numele de
"prototipare rapidă". Această tehnologie a apărut în anii '80, fiind folosită iniţial de companiile cu
bugete masive, precum cele din industria aerospaţială, sau de echipele de Formula 1.
Acestea funcţionează într-un mod similar imprimantelor obişnuite, folosind în loc de cerneală
diferite materiale (de la plastic la argint sau chiar la titaniu) pe care le imprimă în straturi
succesive, construind astfel un obiect.
Avantaje:
 producerea într-un timp foarte scurt a unui prototip;
 testarea şi remodelarea rapidă a diferitelor prototipuri, ceea ce conduce la reducerea
considerabil a timpului necesar pentru a trece de la etapa de prototip la cea de produs finit;
 capacitatea de a produce forme imposibil de creat cu ajutorul tehnicilor de producţie în masă.
 realizarea chiar de produse finite.
Imprimantele 3D folosite în industrie costă până la un milion de dolari, kiturile destinate

producţiei de obiecte la scară mică pot fi achiziţionate la preţuri începând de la 1.300$.

http://www.digi24.ro/stire/DIN-INTERIOR-Cat-de-pregatita-e-Romania-pentru-Noua-revolutie-
industriala_79165
23
MOMENTUL 6
Conceptul de proces tehnologic
Un proces este un ansamblu de activități corelate sau în interacțiune care transformă elemente
de intrare în elemente de ieșire.
Procesul tehnologic reprezintă ansamblul de operații mecanice, fizice, chimice, care prin
acțiune simultană sau succesivă transformă materiile prime în bunuri sau realizează
asamblarea, repararea ori întreținerea unui sistem tehnic.
Procesul de producție cuprinde totalitatea proceselor folosite pentru transformarea

materiilor prime și a semifabricatelor în produse finite, pentru satisfacerea necesităților
umane.
24
MOMENTUL 6
Conceptul de proces de producție
Procesul de producție cuprinde diferite categorii de procese:

 procese tehnologice de bază
 procese auxiliare
 procese de servire
 procese anexe.
Procesele tehnologice de bază sunt cele care contribuie direct la realizarea produselor finite, prin
transformarea intrărilor în ieșiri; acestea sunt "procese de transformare" care transformă
resursele de intrare în produse intermediare sau produse finite. În cazul produselor predominant
mecanice, procesele tehnologice sunt: elaborarea semifabricatelor (prin turnare, forjare, sudare,
formare etc.), procese de prelucrare, procese de asamblare, procese de control etc.
Procesele auxiliare și procesele de servire asigură pregătirea, respectiv servirea proceselor de

bază; acestea includ de exemplu: transportul materialelor și produselor în procesul de producție,
fabricarea sculelor și dispozitivelor, repararea și întreținerea utilajelor tehnologice etc.
Procesele anexe constau în valorificarea resurselor reziduale rezultate în producție: colectarea

deșeurilor, regenerarea emulsiilor etc.
25
MOMENTUL 6
Documentația tehnologică
Procesele tehnologice sunt descrise și reprezentate grafic într-o serie de documente tehnologice,
cum sunt:
Nomenclator care include evidența elementelor componente ale produsului, în vederea

urmăririi fabricației, întocmirii consumurilor specifice sau a listei de materiale etc.;
Itinerar tehnologic cuprinde stabilirea pe întreprindere a succesiunii secțiilor sau atelierelor

care participă la fabricarea componentelor produsului;
Fișă tehnologică - formular specific care cuprinde toate indicațiile pentru executarea
operațiilor unui proces tehnologic, pentru o anumită piesă;
Plan de operații - stabilește desfășurarea procesului tehnologic, cu indicarea tuturor datelor

necesare executării operațiilor pe faze. Se elaborează plane de operații pentru prelucrări
mecanice, pentru tratamente termice, pentru procese tehnologice de turnare etc.
26
MOMENTUL 6
Documentația tehnologică
Tehnologie de control al calității este inclusă în fișa de control, cuprinde toate datele referitoare
la tehnologia de verificare a produsului;
Desen de execuție pentru semifabricat: stabilirea formei, dimensiunilor, materialului și a altor

condiții tehnice pentru semifabricatele pieselor executate prin procedee de turnare, matrițare etc.;
Desene de execuție pentru scule, dispozitive, verificatoare;
Fișă de consum specific de materiale - document tehnologic care stabilește consumul de

materiale necesare pentru fabricarea unității de produs;
Lista utilajelor include evidența centralizată a utilajelor (mașinilor) necesare fabricării

produsului;
Documentație pentru piese prelucrate pe mașini-unelte cu comandă numerică: scheme de

reglaj, fișa de programare etc
Fișă pentru calculul normei de timp (de muncă) se întocmește în vederea stabilirii tehnico-
științifice a normelor de timp pentru fazele de lucru indicate în planul de operații;
27
MOMENTUL 6
Norma de timp este timpul stabilit unui executant care are calificarea corespunzatoare si lucreaza cu
intesitate normala pentru efectuarea unei unitati de lucrare, unui produs, in conditii tehnice si
organizatorice precizate.
Componentele normei de timp sunt:

a) timpul de pregatire si incheiere - se determină pentru toată seria (lotul) de piese.
El este consumat de operatorul uman înaintea efectuării lucrării pentru crearea condiţiilor necesare
executării acesteia, precum şi după terminarea ei, pentru încheierea lucrări;
b) timpul operativ, format din:
- timp de baza - este timpul în care are loc prelucrarea nemijlocită a semifabricatului şi care depinde doar
de sistemul tehnologic (maşină).
- timp ajutator - timp in cursul caruia nu se produce nici o modificare cantitativa sau calitativa a
obiectului muncii, dar in care executantul trebuie sa efectueze miscarile necesare sau sa supraveghere
utilajul, pentru ca modificarea sa poata avea loc. Din timpul ajutator face parte si timpul afectat trecerilor
de la un loc de munca la altul (timpul de trecere) in cazul lucrului la mai multe masini.
c) timp de deservire a locului de munca, format din:
- timp de deservire organizatorica - Se refera la mentinerea in stare de lucru a locului de munca. Este
timpul in cursul caruia executantul asigura, pe intreaga perioada a schimbului de munca, organizarea,
aprovizionarea si ingrijirea locului de munca;
- timp de deservire tehnica - care include timpul pentru ungerea unor organe de masina, realizarea unor
reglaje constructive, ascutirea sculelor si schimbarea lor, etc.;
d) timp de intreruperi reglementate, format din:
- timp de odihna si necesitati fiziologice;
- timp de intreruperi conditionate de tehnologie si de organizarea muncii - este rezervat reglarii
periodice a utilajelor, inlocuirea unor materiale tehnologice care se uzeaza, etc..
28
1
CAPITOLUL V: Dezvoltarea de produse noi
Structură:
 Momentul 1: Definirea produsului nou
 Momentul 2: Modificarea ciclului de viață al produsului - Uzura morală planificată
 Momentul 3: Conceptul de produs
 Momentul 4: Testarea conceptelor de produs și alegerea conceptului optim
 Momentul 5: Elaborarea strategiei de marketing și analiza economică
 Momentul 6: Prototiparea
 Momentul 7: Testarea produsului
 Momentul 8: Omologarea produsului
 Momentul 9: Marketingul de testare
 Momentul 10: Comercializarea produsului
 Momentul 11: Metodologie referitoare la procesul de dezvoltare de produse noi
 Momentul 12: Hub de prototipare - NOD makerspace

2
MOMENTUL 1
Definirea produsului nou
Tipurile de produse noi pot constitui:

 îmbunătățiri și revizuiri ale produselor existente;
 extinderi ale liniilor de produse existente deja în desfacere;
 produse noi pentru firmă sau noi linii de produse;
 repoziționări de produse: produse existente, adaptate pentru noi utilizări sau aplicații;
 produse complet noi: produse noi pe plan mondial, inovative;
 reduceri de costuri: produse noi care oferă clienților performanțe similare, însă la costuri mai scăzute.
3
MOMENTUL 2
Modificarea ciclului de viață al produsului
Asistăm în zilele noastre la comprimarea ciclului de viață al produsului.

Curba I reprezintă curba momentelor descoperirilor fundamentale care au marcat evoluţia domeniului respectiv, iar curba II
reprezintă curba momentelor realizării practice (ale inovărilor tehnologice). Durata scursă între momentul descoperirii şi cel al
inovării s-a scurtat pe măsură ce ne apropriem de zilele noastre.
I II
Domenii ale stiintei
Tehnologia
integrata
Conductibilitatea
Radio
Telefonia
Timp
1800 1900 2000
Evolutia duratei scurse intre momentul descoperirii fundamentale si

momentul aplicarii in practica a descoperirii
Regula: 10/10 → 1/1
nr. de ani necesari dezvoltării unei tehnologii / nr. de ani până când aceasta devine tehnologie de masă
4
MOMENTUL 2
Modificarea ciclului de viață al produsului

Uzura morală planificată
Uzura morală planificată este o politică de marketing care influențează modul de proiectare
și construcție a produselor. Prin uzura morală planificată producătorii limitează deliberat
durata de viață a produselor mult sub capacitățile reale tehnologice. În acest fel se asigură
cererea continuă pentru mai multe produse și, prin urmare, crește profitul pe termen lung
al producătorilor.
Cea mai extremă formă de uzură planificată este cea în care producătorul programează o
durată de viaţă precisă în dispozitivele sale. Unii producători de carduri de memorie
pentru aparate de fotografiat sau telefoane limitează numărul de fotografii sau clipuri video
posibile. Peste o anumită cifră, cardul nu mai poate fi utilizat. Acest lucru este valabil şi
pentru imprimante. Unele sunt programate să se oprească din funcţionare după un anumit
număr de printări.
A se urmări înregistrarea video:

http://www.filmedocumentare.com/piramida-deseurilor/
5
MOMENTUL 3
Conceptul de produs
O idee atrăgătoare trebuie dezvoltată sub forma unui concept de produs.
O idee de produs este o idee de produs posibil de realizat, pe care firma este capabilă să-l
ofere pe piaţă.
Un concept de produs este o versiune detaliată a ideii de produs, enunţată în termeni care
să aibă relevanţă pentru consumatori. (ce este produsul, cum arată, cum funcționează, ce
avantaje importante aduce, cui se adresează etc.)
Exemplu de concept de produs: Un automobil electric cu pile de combustie, eficient, de tip

compact, uşor de condus şi cu patru locuri. Această minune a înaltei tehnologii
funcţionează cu metanol, asigurând un mijloc practic şi sigur de transport, care este practic
nepoluant. Atinge 145 de kilometri pe oră şi, spre deosebire de automobilele electrice cu
baterii, nu are niciodată nevoie de reîncărcare. Complet echipat, se vinde la preţul de
20 000 $.
De regulă, o firmă dezvoltă mai multe concepte de produs.
Prezentarea conceptelor:
 descriere în cuvinte sau imagini (variantă simplificată),
 prezentare mai concretă şi materială a conceptului va spori fidelitatea rezultatelor
testării.
Sursa: Kothler, Ph., Armstrong, G. Principiile Marketingului. Editura Teora, 2008

6
CONCEPTE DE PRODUS
7
MOMENTUL 3
Conceptul de produs
Ce concept de produs credeți că aveți în față, cu cine seamănă și cine credeți că l-a realizat ?
Cum l-ați descrie?
MOMENTUL 1, PASUL 1
8
MOMENTUL 3
Conceptul de produs
"2014 Dacia 1300 Concept are la bază clasica Dacia 1300 produsă la Mioveni în anii '70. S-au
păstrat toate elementele de pe maşina originală: elementele cromate, grilele, forma farurilor şi a
stopurilor, amplasarea buşonului de benzină. S-au îmbinat chiar şi jantele într-o maşină nouă,
maşina care şi-ar dori să se plaseze în clasa de lux, printre modele ca Audi A7, Mercedes S-Klasse
şi ajungând chiar până la Porsche Panamera". Conceptul are lungime de 5,1 metri şi o lăţime de
2 metri, cumulate cu linii de design agresive, foarte pronunţate, dar care păstrează totodată
aspectul clasic. Pentru interior, s-a renunţat la bancheta din spate, imprimând-se o configuraţie
cu patru locuri. "
Realizatorul
Alexandru Bogdan Mariş este student în anul IV la Universitatea Transilvania din Braşov, mai
exact la Facultatea Design de Produs şi Mediu, secţia Design Industrial.
A început ca orice tânăr, cu paşi mici, prin desene pe hârtie, apoi trecând la Photoshop pentru a
deveni ulterior specializat în programe de modelare asistate de calculator, precum 3Ds Max.
Munca lui Alex a dat roade în 2009, când tânărul student a definitivat proiectul Dacia Logan
Coupé, un "mic succes" care l-a impulsionat şi mai tare.
"Am hotărât că trebuie să îmi adun toate cunoştinţele în materie de design auto şi modelare
virtuală într-un concept mult mai bine gândit şi pus la punct. Astfel au apărut primele idei
pentru o readucere la viaţă a celebrei Dacia 1300, un proiect care avea să se întindă pe o
perioadă de 3 ani".

http://www.promotor.ro/masini-noi/concepte-auto/creatie-pur-romaneasca-dacia-1300-concept-
2014-11816015
9
MOMENTUL 4
Testarea conceptelor de produs și alegerea conceptului optim
Testarea conceptelor urmărește:

 reacţiei consumatorilor faţă de concept,
 predicţia ratei de încercare în cazul lansării pe piaţă a produsului,
 identificarea unor posibile neajunsuri ale conceptului în vederea eliminării/îmbunătăţirii,
 alegerea celui mai performant concept.
Consumatorii pot să reacționeze la un concept de produs răspunzând la întrebări de genul:
1. Înţelegeţi la ce se referă conceptul de produs......testat?

2. Credeţi că afirmaţiile care se fac despre performanţa acestui produs sunt adevărate?
3. Care sunt principalele avantaje ale acestui produs în raport cu cele ale unui produs standard?
4. Considerați că avantajele prezentate sunt clare și verosimile?
5. Considerați că produsul rezolvă o problemă sau satisface o nevoie pentru dumneavoastră?
6. Există alte produse care vă satisfac în prezent această nevoie și de care sunteți mulțumit?
7. Ce îmbunătăţiri aţi sugera în privinţa caracteristicilor acestui produs?
8. Pentru ce tipuri de utilizări aţi prefera un astfel de produs, în locul unui produs convenţional?
9. Care ar fi preţul pe care l-aţi considera rezonabil pentru acest produs?
10. Cine s-ar implica în decizia dumneavoastră de a cumpăra un asemenea produs?
11. Cine ar folosi acest produs, când și cu ce frecvență?
12. Este prețul rezonabil, în raport cu valoarea oferită?
13. Aţi cumpăra un asemenea produs? (în mod sigur da, probabil, probabil că nu, în mod sigur nu)
Testarea conceptelor se realizează de regulă prin cercetarea cantitativă.

10
MOMENTUL 5
Elaborarea strategiei de marketing și analiza economică
Elaborarea strategiei de marketing presupune:
 Identificarea tipului de cumpărător (segmentarea pieței);

 Poziţionarea planificată pentru produsul cel nou pe baza avantajelor aduse;
 Obiectivele de vânzare, cotă de piaţă și eventualele pierderi în primul an, cotele de piață şi
ratele de profit pentru primii câţiva ani;
 Prețul de vânzare pentru diverse variante pentru primul an;
 Politica de reduceri și distribuția pentru primul an;
 Bugetul de marketing pentru primul an accent pe reclamă, studii de marketing pentru a afla
cine cumpără și în ce măsură se declara satisfăcuți acești clienți);
 Obiectivele pe termen lung în materie de vânzări și profit, stabilirea unei rentabilități a
investiției;
 Strategia mixului de marketing pe termen lung (produs, preț, promovare, distribuție-
plasament).
Analiza economică se referă la studierea previziunilor de vânzare, costuri şi profit pentru un

produs nou, în ideea de a verifica dacă acestea satisfac obiectivele companiei. Dacă răspunsul este
afirmativ, produsul poate trece în etapa de dezvoltare. Se fac:
 studii privind evoluţia din trecut a vânzărilor la unele produse similare;
 estimării pesimiste, probabile și optimiste referitoare la vânzări, costuri și profit pentru a
evalua gradul de risc.

11
MOMENTUL 6
Prototiparea
În cazul în care trece de testul analizei economice, conceptul va intra în etapa de dezvoltare a
produsului. Compartimentul de cercetare-dezvoltare sau cel de proiectare tehnică transformă
conceptul de produs într-un produs fizic. Cresc considerabil fondurilor investite.
Se realizează și se testează unul sau mai multe variante fizice ale produsului. Se urmărește
realizarea unui prototip care să-i satisfacă pe consumatori și care să poată fi realizat repede și in
limitele de cost ale bugetului prevăzut. Tehnologia sofisticată a realităţii virtuale poate să
accelereze acest proces.
Boeing a proiectat în întregime pe calculator modelul de avion Boeing 777. Inginerii, proiectanţii şi
peste 500 de furnizori au proiectat avionul pe o reţea de calculatoare specială, fără a desena nici
măcar o singură planşă pe ozalid. Partenerii erau conectaţi cu ajutorul unui extranet, care le
oferea posibilitatea să comunice de la distanță. Un „mecanic" generat pe calculator „urca" la
bordul prototipului tridimensional de pe ecranul monitorului, pentru a se putea vedea cât de dificil
i-ar fi unui mecanic de întreţinere real să aibă acces ia diversele componente ale avionului.
Modelarea computerizată le-a permis inginerilor să depisteze erori de proiectare care ar fi rămas
neobservate până în momentul în care cineva ar fi început lucrul la prototipul fizic. Eliminarea
consumului de timp şi de bani aferent construirii de prototipuri fizice a dus la diminuarea în
procent de 60-90 la sută a duratei de dezvoltare şi a ratei de rebut şi refacere.
Sursa: Kothler, Ph. Managementul Marketingului . Editura Teora, 2005

12
MOMENTUL 7
Testarea produsului
Când prototipurile sunt gata, trebuie supuse unor riguroase teste funcţionale şi teste pe client.
Testarea alfa este numele dat testării produsului în interiorul firmei, pentru a vedea cum se
comportă în cazul unor aplicaţii diferite.
După perfecţionarea, compania trece la testarea beta, în cadrul căreia o serie de clienţi se
angajează să utilizeze prototipul şi să comunice firmei opiniile şi sugestiile lor.
Testarea beta se dovedeşte deosebit de utilă atunci când:

 clientela potenţială este eterogenă,
 potenţialele aplicaţii ale produsului nu sunt în întregime cunoscute,
 cumpărarea produsului implică participarea mai multor factori de decizie,
 se caută opinii de autoritate din partea adoptanţilor timpurii.
La Shaw Industries există angajaţi sezonieri plătiţi cu 5 $ pe oră ca să meargă înainte şi înapoi pe
cinci şiruri lungi de covoare, timp de opt ore pe zi, parcurgând în medie 20 de kilometri fiecare.
Unul dintre sezonierii mai vechi a ajuns să citească trei romane poliţiste pe săptămână, în timp ce
se plimbă pe covoare, şi în doi ani de zile a slăbit 18 kilograme. Shaw Industries contorizează paşii
făcuţi pe covoare şi consideră că 20.000 de paşi corespund unei uzuri fizice medii de câţiva ani.
Cei de la Apple Computer încearcă să-şi imagineze tot ce poate fi mai rău despre cumpărătorii
calculatoarelor portabile, supunându-le la o sumă întreagă de „catastrofe": varsă peste ele Pepsi şi
alte băuturi acidulate, le stropesc cu maioneză şi le coc în cuptoare la temperaturi de peste 60 de
grade Celsius, ca să simuleze condiţiile dintr-un portbagaj de automobil.
Sursa: Kothler, Ph. Managementul Marketingului . Editura Teora, 2005

13
MOMENTUL 8
Omologarea produsului
Ce este un standard de firma?
Un standard de firma este un document in care firma precizeaza care sunt principalele
caracteristici ale produsului sau si modul de executie al acestuia.
La ce este util un standard de firma?
Standardul de firma este baza pe care se elibereaza certificatul de conformitate si cel de garantie
pe care un producator trebuie sa le emita in favoarea clientilor sai. Clientul trebuie sa stie ce
cumpara, iar calitatea acelui produs este definita in standardul de firma.
Ce contine un standard de firma?
Un standard de firma contine:

 referinte la principalele standarde valabile in domeniul de activitate al firmei,
 descrierea principalilor paramentrii ai produsului,
 descrierea materialelor din care este realizat produsul,
 descrierea abaterilor,
 descrierea proceselor prin care trec materialele,
 descrierea metodelor de control al calitatii,
 descrierea modului de ambalare,
 descrierea modului de realizare a transportului,
 descrierea etichetării,
 garantia acordata.
14
MOMENTUL 8
Omologarea produsului
Este suficient standardul de firma pentru omologarea produselor?
Nu. Alaturi de standardul de firma trebuie sa existe o serie de alte documente, inclusiv desene de
executie si un buletin de incercari, pentru a definitiva un dosar de omologare. Pentru a supune
produsul la incercarile cuprinse in standardul de firma trebuie sa se apeleze la un laborator agreat,
care este in masura sa elibereze un buletin de incercari
Cat timp este valabil un standard de firma?
Un standard de firma este valabil atata timp cat nu se modifica procesul tehnologic si principalii
parametrii ai produsului.
Cine “omologheaza” un produs?
Omologarea unui produs este facuta de o comisie de omologare. Aceasta comisie poate sa fie o
comisie interna, formata din specialisti ai firmei, dar poate sa contina si membrii care nu fac parte
din personalul firmei. Dupa analiza documentatiei, in principal a standardului de firma si al
buletinului de incercari, comisia elibereaza un proces verbal de omologare pe baza caruia produsul
este introdus in productie si oferit pe piata, clientilor.
Sursa: https://www.angelfire.com/sc/simplu/faqstandardeR.html
15
MOMENTUL 9
Marketingul de testare
Produsul şi programul de marketing sunt introduse și testate într-un context mai apropiat de
realitate.
Testarea pe piețe standard

 firma identifică un mic număr de oraşe reprezentative pentru testare,
 se duce o campanie completă de marketing în aceste oraşe,
 se apelează la audituri de magazin, la anchete în rândul consumatorilor şi al distribuitorilor.
 Încă cea mai utilizată metodă dar are și dezavantaje: costisitoare și de lungă durată, unele teste
durează și trei-cinci ani, concurenții pot să vadă rezultatele testării și chiar să le influențeze.
Testarea pe piețe controlate

 prin firme de cercetare care administrează paneluri controlate de magazine, adică magazine
reprezentative ai căror proprietari acceptă, contra unei taxe, să se aprovizioneze cu produse
nou-introduse pe piaţă.
 se urmărește comportamentul individual al consumatorului pe tot traseul de la receptorul TV
la casa de marcat din supermarket.
Testarea pe piețe simulate

 compania sau firma de cercetare alege un eşantion de consumatori (30-40), cărora le arată mai
multe reclame sau acţiuni promoţionale pentru diverse produse, inclusiv cel testat.
 după ce li se înmânează o mică sumă de bani, consumatorii sunt invitaţi într-un magazin real
sau de laborator, unde pot să păstreze banii sau să-i cheltuiască pe produse.
 se notează câţi consumatori cumpără produsul cel nou şi câţi cumpără mărci concurente.
 poate fi considerată ca o testare prealabilă și dacă rezultatele sunt extrem de pozitive produsul
poate să fie introdus fără nici o altă testare.
16
MOMENTUL 10
Comercializarea produsului
Compania care lansează un produs nou trebuie să decidă:

 momentul introducerii. Dacă noul produs va afecta vânzările celorlalte produse ale firma, s-ar
putea ca introducerea lui să fie amânată sau dacă economia ţării este în regres, compania s-ar
putea să aştepte încă un an până să-l lanseze pe piaţă.
În raport cu o firmă concurentă, firma are de ales între trei variante:
 Intrare grăbită
 Intrare în paralel
 Intrare ulterioară
"Canibalizarea" presupune că un produs al companiei X va fi înlocuit de un alt produs cu

caracteristici similare al aceleiași firme, astfel firma X își face rău de una singură. În general,
procedeul nu este conștientizat de firme în momentul proiectării unor noi produse.
Prin "canibalizarea" propriilor produse, Apple s-a asigurat de faptul că după ce consumatorii se vor
plictisi de unul din produsele sale, îl vor înlocui cu un alt produs, tot marca Apple, astfel pierderile
companiei fiind diminuate.
 unde va lansa produsul cel nou: într-un singur oraş, într-o regiune, pe piaţa naţională sau pe
piaţa internaţională.
Majoritatea îşi vor planifica o lansare desfășurată pe piaţă, introducând produsul în etape
succesive. În particular, firmele mici vor intra de regulă succesiv pe piaţa câte unui oraş sau a unei
regiuni atractive. Firmele mari, însă, s-ar putea să introducă modelele noi pe mai multe regiuni o
dată sau chiar pe toată piaţa naţională.

17
MOMENTUL 11 Structura procesului de dezvoltare de produse noi
PROCESUL DE DEZVOLTARE DE PRODUSE NOI
ETAPE DESCRIERE ETAPĂ
Etapa 1: Identificarea Stabilirea metodei de identificare a nevoilor care va fi folosită (de ex. interviuri, focus grupuri, tehnica SPIN).
nevoii, stabilirea
cerințelor clienților şi Elaborarea documentaţiei pentru identificarea nevoilor.
propunere idee de
produs Identificarea nevoilor prin discuţii cu părţile interesate (se vor avea în vedere nevoi actuale și viitoare, precum
și nevoi declarate sau ascunse). Pentru fiecare nevoie luată în discuție se are în vedere:
 Cât de stringentă este nevoia;
 Frecvența de apariție a nevoii;
 Dacă există alte produse care vizează satisfacerea în prezent a nevoii;
 Pe ce pun accent persoanele interesate în satisfacerea nevoii - identificarea cerințelor de bază;
 Măsura în care produsele existente pe piață satisfac nevoia;
 Care sunt sursele nemulțumirilor;
 Ce îmbunătăţiri ar sugera persoanele în cauză referitoare la produsele existente;
 Modul în care diverse idei de produs (printre care se găsește și viitoarea idee de produs a dvs.) suscită
interesul persoanelor intervievate;
 Care ar fi limita maximă de preț (sau intervalul de preț) pe care persoanele în cauză ar fi dispuse să-l
plătească pentru satisfacerea nevoii, în funcție de complexitatea soluției oferite;
Concretizarea nevoilor prin observări proprii, de către firmă.

18
Întocmirea listei de nevoii identificate.
Analiza și prioritizarea nevoilor în funcție de:

 competența dovedită a firmei în rezolvarea unor nevoi similare,
 resursele de care firma dispune sau ar putea dispune,
 frecvența de apariție a nevoii,
 existența și de calitatea soluțiile propuse pe piață de competitori, efectele satisfacerii pentru
beneficiar,
 implicarea beneficiarului în rezolvarea problemei etc
Stabilirea nevoii (a grupului de nevoi) care se dorește a fi rezolvată.

Etapa 1: Identificarea
nevoii, stabilirea Propunere idee de produs.
cerințelor clienților şi
propunere idee de Identificarea segmentului de piaţă căruia i se va adresa produsul.
produs
Stabilirea clienților potențiali.
Definitivarea cerinţelor clienţilor. Stabilirea gradului de importanță la nivel de cerință.

1. cerințe de funcționalitate (performanță)
2. cerințe constructive (concepția, material şi greutate, dimensionale-geometrice, tehnologice,
manipulare-transport, asamblare, inspecție, acoperire şi protecţie)
3. cerințe de utilizare /consum (fiabilitate, mentenabilitate, durabilitate, întreținere, conservare)
4. cerințe de posesie (cost al achiziției, intrare în posesie, consumuri specifice, cost al exploatării)
5. cerințe de întreținere și service (cost întreținere, curățenie, garanție, service)
6. cerințe ergonomice (poziție și mișcare, ambianță, solicitare psiho-senzorială)
7. cerințe de protecția vieții (securitate, risc, toxicitate)
8. cerințe ecologice (poluarea aerului, apei, solului, biodegradabilitate)
19
9. cerințe estetice (formă, structură, stil, culoare, simetrie, proporție, armonie)

10. cerințe organoleptice (gust, miros, aromă, tactil)
Stabilirea specificaților tehnice pentru fiecare cerință. Stabilirea importanței la nivel de specificație tehnică.
Realizarea matricei de legătură cerințe-specificații tehnice.
Analiza concurenței pe baza cerințelor (studiu de benchmarking).
Analiza concurenței pe baza specificaților tehnice (se vor avea în vedere atât variante de produs de succes,
cât și eșecuri).
Stabilirea valorilor marginale și a celor ideale pentru specificații tehnice.
Stabilirea specificaților țintă pentru produs pe baza cerințelor transpuse în specificații tehnice și analiza
produselor existente, ținându-se cont de limitările tehnice și tehnologice existente
Etapa 2: Definirea conceptelor de produs (prezentarea detaliata a ideii de produs prin cuvinte) - se vor avea în vedere
Definirea conceptelor două concepte de produs și se va puncta pentru fiecare concept:
de produs, analiza de  ce este produsul,
design, testarea  cum arată,
conceptelor și alegerea  cum funcționează,
conceptului de produs  ce avantaje importante aduce,
optim  cui se adresează etc.
Se vor face reprezentări vizuale pentru concepte de produs (desene, înregistrări video, machete etc.)
Pentru conceptele analizate se va face o listă cu materialele/componentele necesare și disponibilitatea

acestora (cel puțin trei oferte pentru fiecare material/componentă - ofertele se vor atașa la sfârșitul
20
proiectului). Se va alege, în final, un furnizor pentru fiecare material/reper care suferă modificări sau este
introdus și se va motiva alegerea și valoarea estimată (prețul).
Etapa 2: Analiza design-ului. Se va întocmi o listă de verificare pentru fiecare concept și se va urmării respectarea a cât
Definirea conceptelor mai multor din următoarele aspecte:
de produs, analiza de  Respectarea cerințelor clienților prin specificațiile tehnice (se vor menționa cerințele și specificațiile
design, testarea tehnice avute în vedere);
conceptelor și alegerea  Disponibilitatea materialelor/componentelor (de exemplu materiale care pot fi achiziționate cu
conceptului de produs ușurință);
optim  Materiale / piese durabile și fiabile;
 Upgradabilitatea / adaptabilitatea;
 Design modular;
 Ușurința în folosire/manipulare;
 Proiectarea pentru reparații rapide;
 Reutilizarea componentelor cu valoare ridicată;
 Proiectare pentru asamblare și demontare ușoară;
 Acces facil la componentele vulnerabile / valoroase;
 Număr mic de piese / proiectarea de structuri care separă componentele reciclabile și
remanufacturabile;
 Luarea în considerare a modei și tendințelor actuale - design atractiv;
 Potrivirea materialelor/componentelor în ansamblu (textură, compoziție, cromatic etc.).
Evaluarea preliminară a pieţii - Testarea reacției consumatorilor la conceptele de produs prin întrebări de
genul:
 Este conceptul nou şi util?
 Există alte produse care satisfac în prezent această nevoie și de care clienții sunt mulțumiți?
 Care sunt principalele avantaje ale acestui produs în raport cu cele ale unui produs standard?
 Avantajele prezentate ale produsului sunt clare și verosimile pentru cei interesați?
21
 Ce îmbunătăţiri aţi sugera în privinţa caracteristicilor acestui produs?

 Pentru ce tipuri de utilizări aţi prefera un astfel de produs, în locul unui produs convenţional?
 Care ar fi preţul pe care l-aţi considera rezonabil pentru acest produs?
 Cine s-ar implica în decizia dumneavoastră de a cumpăra un asemenea produs?
 Cine ar folosi acest produs, când și cu ce frecvență?
 Este prețul rezonabil, în raport cu valoarea oferită?
 Aţi cumpăra un asemenea produs?
Poziționarea conceptelor de produs în raport cu concurența. Stabilirea criteriilor de analiză (se vor avea în
vedere cel puțin opt criterii). Compararea conceptelor de produs cu produsul de referință - analiză
multicriterială.
Alegerea conceptului optim de produs pe baza evaluării preliminare a pieței, analiza comparativă între
produse și prin feed-back-ul primit de la clienți potențiali
Identificarea contextului.
Definirea oportunităţii de realizare a produsului plecând de la date statistice și cercetări.

Etapa 3:
Analiza oportunității și Evaluarea preliminară a afacerii.
capabilității de realizare  Va avea valoare produsul la momentul care la care va ajunge pe piaţă?
a produsului  Există alte firme care s-ar folosi de acest produs pentru oferirea de alte produse contribuind la
extinderea pieţei?
Sunt stabilite:
 ținte de costuri,
 ținte de volume de producție,
 niveluri de prețuri?
22
Evaluarea preliminară tehnică prin punerea în discuție a unor întrebări de genul:

 Fazele de dezvoltare şi producţie vor fi realizate intern sau şi prin intermediul părţilor interesate?
 Se va urmării dezvoltarea unei strategii de protejare a proprietăţii intelectuale?
 Este fezabil din punct de vedere tehnic - există capabilităţi interne şi externe pentru a dezvolta şi/sau a
produce?
 Este nevoie de finanțare din surse externe? Daca da se poate aceasta obține?
 Există parteneri externi doritori să împartă riscurile?
Identificarea avantajelor și dezavantajelor în mod deosebit pentru faza de proiectare și realizare, dar se va
ține cont și aspectele ce țin de comercializare.
 Realizarea analizei SWOT.
Rafinarea specificaților țintă ale produsului în funcție de capabilitățile firmei.
Stabilirea modalității de ajungere pe piaţă (de ex.: desfacere proprie, prin intermediari, prin oferirea de
licență, prin vânzarea proiectului etc.)
Etapa 4: Stabilirea cerințelor de proiectare ale produsului (de ex. folosind Metoda QFD - Etapa 1).
Proiectarea competitivă
a produsului Definitivarea specificaților țintă în funcție de capabilități și concurență.
Identificarea nevoilor de expertiză şi formarea echipei de cercetare transdisciplinară (ingineri, economişti,
Etapa 5: statisticieni etc.)
Conducerea cercetării şi
Identificarea lacunelor de cunoştinţe specifice - scopul fazei de cercetare.
generarea
descoperirilor Selectarea proiectului de cercetare corespunzător şi dezvoltarea planului de cercetare.
conceptuale
Asigurarea finanţării.
23
Desfăşurarea activităţii de cercetare.
Monitorizarea calităţii activităţii de cercetare.
Optimizarea procesului de cercetare.
Integrarea rezultatelor.
Evaluarea descoperirii.
Crearea de platforme de discuţii, cercetare şi diseminare.

Proiectarea funcțiilor (avantajelor) principale, care satisfac nevoile de bază pentru care a fost proiectat
produsul
Etapa 6:
Proiectarea funcțională Proiectarea funcțiilor (avantajelor) secundare, care satisfac nevoile secundare în completare
a produsului
Proiectarea funcțiilor (avantajelor) auxiliare, care condiționează existența unor funcții principale sau
secundare, fără a fi purtătoare de utilitate în mod direct
Proiectarea arhitecturii produsului.
Etapa 7: Configurarea reperelor şi subansamblurilor.

Proiectarea
constructivă de Dimensionarea preliminară a reperelor şi subansamblurilor.
ansamblu sau
preliminară a Analiza modurilor de defectare și a efectelor acestora (Metoda FMEA)
produsului  Care sunt componentele produsului și la ce funcție participă?
 Care este modul de defectare al componentelor?
 Care sunt efectele asupra clienților?
24
 Care sunt cauzele posibile ce pot provoca o defectare?

 Care sunt acțiunile corective?
 Cum vor fi implementate aceste măsuri corective?
Proiectarea totală finală - de detaliu. a produsului: ansamblului, componentelor şi reperelor.
Analiza economică a proiectului - aplicarea ingineriei valorii.
Etapa 8: Elaborarea de detaliu a desenelor ansamblului, componentelor şi reperelor - stabilirea formei, dimensiunilor,
Proiectarea materialului și a altor condiții tehnice
constructivă de detaliu
a produsului Elaborarea de detaliu a desenelor pentru scule, dispozitive, verificatoare
Stabilirea specificaţiilor tehnice (de fabricare):

 performanțele, caracteristicile tehnice și funcționale ale produsului
 standardele, normele, instrucțiunile care trebuie respectate în elaborarea produsului
 indicații constructive, inclusiv de gabarit și tehnologice ce urmează a fi respectate
 se precizează condițiile de exploatare și întreținere.
Verificarea finală a proiectului.

Proiectarea tehnologiei de prototipare şi fabricare a seriei zero - ansamblu de procese, metode, procedee,
reguli, operații, faze pentru realizarea seriei zero
Etapa 9:
Proiectarea procesului tehnologic de fabricare - se referă la operații, eventual faze, în ce constau, procedeul
Proiectarea preliminară
de realizare, succesiunea lor etc.
a tehnologiei de
fabricare a produsului
Proiectarea sistemului tehnologic de fabricare (a unităţilor de producţie, ca un tot unitar).
Proiectarea documentaţiei tehnologice de fabricare:

25
 Fișă tehnologică
 Fișa de control referitoare la tehnologia de verificare a produsului
 Fișă pentru calculul normei de timp
 Fișă de consum specific de materiale
 Lista utilajelor, echipamentelor
Construirea modelelor de prototip alfa.
Definirea procedurilor de testare.
Testarea modelelor de prototip alfa.
Identificarea și evaluarea posibilelor bariere la utilizarea produsului / serviciului de către beneficiari.
Realizarea de îmbunătăţiri tehnice pentru producerea de modele de prototip beta.

Etapa 10: Construirea și
testarea modelelor de Testarea prototipului beta, cu consumatorii, în laborator.
prototip, fabricarea
seriei zero, testarea şl Perfecţionarea modelului de prototip beta.
omologarea produsului
Testarea prototipului beta îmbunătăţit cu consumatorii în afara laboratorului.
Îmbunătăţirea modelului de prototip beta în continuare.

Finalizarea testelor de performanțe și durabilitate, înainte de fabricarea seriei zero.
Fabricarea seriei zero.
Testarea seriei zero.

26
Omologarea produsului.
Punerea în aplicare a strategiei privind proprietatea intelectuală.
Proiectarea finală a produsului.
Proiectarea finală a procesului tehnologic de fabricare.
Proiectarea finală a sistemului tehnologic de fabricare.
Proiectarea finală a documentaţiei tehnologice ele fabricare.

Etapa 11: Proiectarea
finală a produsului şi a
Proiectarea ambalajului produsului.
tehnologiei de fabricare
Proiectarea cărţii produsului.
Definitivare proceduri de expediere și service.
Definitivare anunțuri de marketing, manuale de informare asupra produsului, publicații de service și mijloace
de training.
Evaluarea nevoilor de resurse şi disponibilitatea acestora.
Etapa 12:
Aprovizionarea pentru
Stabilirea consumului de materiale.
fabricarea produsului
Elaborarea planului de materiale.
27
Asigurarea resurselor pentru dezvoltare:

 Aprovizionarea cu materii prime.
 Aprovizionarea cu repere.
 Aprovizionarea cu componente.
 Aprovizionarea cu mijloace tehnologice.
Analiza costurilor folosind consumurile de materiale.
Estimarea nevoilor pieţei şi costurile de producţie.

Efectuarea de studii de capabilitate asupra mașinilor și echipamentelor existente.
Cumpărarea/închirierea/fabricarea/ utilajelor necesare și care nu se găsesc în dotare.

Etapa 13: Cumpărarea/închirierea/fabricarea sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor necesare și care nu se găsesc în
Pregătirea mijloacelor dotare.
tehnologice
Construirea mediilor de lucru.
Instruirea supraveghetorilor și personalului de producție.

Proiectarea planului de mentenanţă (întreținere preventivă).
Etapa 14: Planificarea
Proiectarea planului de control și de inspecţie.
producţiei
Proiectarea planului de ordonanţare a producţiei.
28
Fabricarea produsului.
Inspecţia produsului.
Marcarea (trasabilitatea) produsului.

Etapa 15: Lansarea în
fabricație Monitorizarea performanţei.
Furnizarea de servicii suport.
Identificarea şi corectarea problemelor.
Etapa 16: Analiza post- Continuarea producţiei, monitorizare şi susţinere.

lansare
Identificarea şi corectarea problemelor.
Analiza performanţei în raport cu aşteptările.
Adaptare după
Sursa1: http://aurelianvisan.ro/attachments/098_MC_Rez_Cap.%2006_Aplic%20QFD.pdf
Sursa2: http://kt4tt.buffalo.edu/knowledgebase/model.php
Link-uri materiale suplimentare

Metoda SPIN - http://www.wall-street.ro/articol/Management/4343/Arta-intrebarilor-in-vanzari.html
Cerințe produs - aurelianvisan.ro/.../098_MC_Rez_Cap.%2003_Caract%20Prod.pdf
Aplicare QFD - www.aurelvisan.ro/.../098_MC_Rez_Cap.%2006_Aplic%20QFD.pdf
29
MOMENTUL 11
Procesul de dezvoltare de noi produse
Exemplificare Etapa 1: Definirea problemei şi identificarea soluţiei

Concasorul de pastile (http://www.firstwaveproducts.com)
Identificarea oportunităţii
Prin interacţiuni cu pacienţii şi cu personalul medical care folosesc foarte des tratamente
medicale pe bază de pastile care trebuie transformate în pulberi pentru a fi uşor ingerate.
Identificarea problemei
Pierderea unei părţi semnificative din medicament şi posibila contaminare a acestuia în
urma zdrobirii manuale a medicamentului.
Identificarea pieţei ţintă A se urmări înregistrarea video:

Persoanele cu disfagie sau dificultăţi la înghiţire, cele cu slăbiciune în mâna sau braţ http://www.firstwaveproducts.com
datorate artritei, cei care suferă de scleroză multiplă, sindrom de tunel carpian, paralizie https://www.youtube.com/watch?v=0LI86HUiR2s
cerebrală, accident vascular cerebral şi alte handicapuri.
Piaţa secundară se referă la personalul medical din sanatorii şi spitale, care se confruntă cu
leziuni repetitive datorate strivirii manuale a sute de medicamente pe zi.
Identificarea contextului
Numărul mare de medicamente existente pe piaţă necesare în diferite scheme de
tratament pe fondul scăderii imunităţii organismului uman; îmbătrânirea populaţiei.
30
MOMENTUL 11
Procesul de dezvoltare de noi produse
Exemplificare Etapa 1: Definirea problemei şi identificarea soluţiei

Concasorul de pastile (http://www.firstwaveproducts.com)
Propunere soluţie
Dispozitiv portabil de sfărâmare automată a pastilelor.
Determinarea scopului proiectului (ce se urmăreşte) http://www.firstwaveproducts.com

Proiectare şi dezvoltare prototip
Modalitatea de ajungere pe piaţă

Prototipul este dezvoltat in-house şi comercializat prin licenţe vândute producătorilor de
aparatură electrocasnică de mici dimensiuni.
31
MOMENTUL 12
Hub de prototipare - NOD makerspace
NOD makerspace este un atelier de creație și lucru, ce funcționează într-un spațiu de 650
metri pătrați și oferă acces, pe bază de membership, la o gamă largă de unelte și
echipamente speciale, precum laser engraving & cutting, 3D printing, CNC router, plotter,
scanner pentru fabricație digitală și prototipare rapidă, la educație, precum și sprijin
concret în realizarea proiectelor.
Taxele de membership încep de la 120 euro pe luna, pentru un abonament de bază (Basic)
și ajung până la 160 de euro pe luna pentru abonamentele speciale ( Pro) care inculd și
cursuri pentru folosirea echipamentele speciale.
Pentru echipe, prețurile abonamentelor sunt reduse. Membrii vor avea acces la zona open
space, echipată cu scule si echipamente pentru fabricație manuală și digitală, zece
ateliere, sală de conferințe, zonă de relaxare, sală de workshop-uri, atelier de prelucrare a
lemnului și a metalului, ateliere de vopsitorie, sablare, sudură, atelier de croitorie.
NOD makerspace makerspace a implicat o investiție de 120.000 euro și șase luni de lucru
pentru amenajarea halei din fosta Fabrică de Bumbac (Splaiul Unirii 160).
Se oferă consultanță și sprijin pentru proiecte, de la concept la implementare, din domenii

precum: planificare urbană, arhitectură, design grafic sau de obiect, tipografie digitală,
fotografie, antreprenoriat și business management.
Sursa: http://www.forbes.ro
A se urmări înregistrarea video:
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/O+fosta+fabrica+de+bumbac+din+Ca
pitala+s-a+transformat+intr-un
CAPITOLUL VI: Cercetare-dezvoltare si transfer tehnologic
Structură:
 Momentul 1: Importanţa cercetării-dezvoltării în inovare
 Momentul 2: Formele cercetării-dezvoltării
 Momentul 3: Modalităţi de realizare a activităţii de cercetare-dezvoltare
 Momentul 4: Transferul tehnologic - Definiție și mecanisme de transfer
 Momentul 5: Transferul tehnologic - Factori de influenţă ai transferului tehnologic
 Momentul 6: Transferul tehnologic - Procesul de valorificare al inovării
 Momentul 7: Transferul tehnologic - Brokerul de tehnologii
 Momentul 8: Managementul cunoaşterii

MOMENTUL 1
Importanţa cercetării-dezvoltării în inovare
Cercetarea-dezvoltarea reprezintă activitatea sistematică şi creatoare iniţiată pentru a spori volumul de cunoştinţe, inclusiv cunoştinţele
despre om, cultură şi utilizarea acestor cunoştinţe pentru noi aplicaţii.
Competitivitatea ridicată presupune inovare continuă. Cercetarea-dezvoltarea ocupă un loc aparte în procesul inovativ, după mulţi
autori fiind factorul decisiv, totuşi cele mai recente abordări tind să acorde o importanţă mai mare factorilor inovatori din afara cadrului de
cercetare propriu-zisă şi chiar celor externi procesului tehnologic propriu-zis, precum şi unor aspecte legate de dinamica organizaţională şi
managerială.
Numeroase întreprinderi industriale din ţara noastră, în lipsa unei activităţi proprii de inovare, se găsesc în situaţia de a avea un
comportament imitativ, care are menirea să transpună inovările de succes din economiile dezvoltate industrial în contextul economiei
româneşti, rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic.
În lipsa unor resurse financiare suficiente pentru achiziţionarea de licenţe, patente şi know-how modernizarea produselor şi a proceselor
de producţie se realizează prin imitaţii, care au un succes mai mare sau mai mic în funcţie de capacitatea de schimbare a organizaţiei, de
abilităţile, cunoştinţele şi, nu în ultimă instanţă, de creativitatea personalului.
Este important de ştiut că o firmă poate fi inovativă fără să deţină un departament de cercetare-dezvoltare mai ales când nu vorbim de
inovarea tehnologică, care se referă la inovarea de produs și cea de proces.
MOMENTUL 1
Importanţa cercetării-dezvoltării în inovare
În figura alăturată se poate observa că în momentul în care se investeşte constant în inovare cercetare-dezvoltare efectul este creşterea
performanţelor firmelor (creşterea cifrei de afacere), iar reducerea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea are un efect de bumerang asupra
performanţelor firmelor (reducerea drastică a cifrei de afacere).
Rata nominală de creştere
Investiţia în C&D
Cifra de afacere
Japonia (€ 89 bn) Alte ţări din Asia

Europa (€ 402 bn) SUA (€ 123 bn)
(€ 20bn)
Sursa: The 2010 EU Industrial R&D Investment
ScoreboardEuropean Commission, JRC/DG RTD
MOMENTUL 2
Formele cercetării-dezvoltării
Cercetarea-dezvoltarea îmbracă mai multe forme, şi anume:
– cercetarea fundamentală, activitate experimentală sau teoretică iniţiată în primul rând, pentru acumularea de noi cunoştinţe
privind aspectele fundamentale ale fenomenelor şi faptelor observabile fără să aibă în vedere o aplicaţie deosebită sau specifică;
Activități: Elaborare concepte, studii, metode, proceduri, analize tehnico-economice;
– cercetarea aplicativă, activitate de investigare originală în scopul acumulării de noi cunoştinţe, fiind însă orientată, în principal,
spre un scop sau un obiectiv practic, specific;
Activități: Elaborare planuri, scheme, documentații privind produsele și tehnologii. Proiectare, realizare, experimentare model
experimental / model funcţional.
– dezvoltarea experimentală, activitate sistematică, ce se foloseşte de cunoştinţele existente acumulate de pe urma cercetării
şi/sau a experienţei practice în vederea lansării în fabricaţie de noi materiale, produse şi dispozitive, introducerea de noi
procedee, sisteme şi servicii sau îmbunătăţirea substanţială a celor deja existente.
Activități: Proiectare, realizare, experimentare prototip. Validare prototip.
Sursa: Tidd J., Bessant J., Pavitt K. Managing innovation – Integrating Technological, Market and Organizational Change, Editura Jonh Wiley & Sons, 2005
Figure: Time span form idea to profit (Wagner, 2007)
MOMENTUL 3
Modalitatea de realizare a
activităţii de Avantaje / Dezavantaje
cercetare-dezvoltare
 Avantaje: posibilitatea păstrării secretului; efectul de învăţare; o mai bună armonizare a obiectivelor;
Cercetare-dezvoltare
posibilitatea vânzării inovaţiei prin licenţe; imagine bună;
internă
 Dezavantaje: riscuri tehnice şi de piaţă ridicate; resurse majore implicate; posibilitatea de copiere;
 Avantaje: economie de costuri; economie de timp; şanse mai mari de reuşită prin faptul că soluţiile propuse au
Cercetare-dezvoltare
fost verificate;
externă pe bază de contract
 Dezavantaje: scurgerea de informaţii; lipsa efectului de învăţare
 Avantaje: economie de costuri; economie de timp; şanse mai mari de reuşită prin faptul că soluţiile propuse au
Cumpărare de licenţe fost verificate;
 Dezavantaj: preţul licenţei, durata licenţei;
 Reţeaua este un termen uzual folosit pentru a descrie aranjamentele de colaborare între firme şi alte instituţii
prin care inovarea şi cea mai bună practică sunt diseminate. Reţelele nu implică localizarea în apropiere, dar
Cercetare-dezvoltare pe
adesea fac acest lucru.
bază de colaborare
 Avantaje: împărţirea riscurilor unor investiţii ridicate, reducerea nesiguranţei, învăţarea de la alţii şi
(reţele)
introducerea celei mai bune practici; reducerea costurilor tranzacţiilor;
 Dezavantaj: cunoştinţele sunt împărţite cu colaboratorii; riscul „scurgerii” de cunoştinţe;
 Cluster-ul este definit ca o concentrare de firme şi instituţii care sunt în competiţie, colaborează şi sunt în
interdependenţă;
Cercetare-dezvoltare pe  Avantaje: prin localizarea în jurul surselor naturale sau în jurul centrelor populate se obţin reduceri la costurile
bază de colaborare de transport, împărtăşirea experienţei sau a infrastructurii locale; unificarea abilităţilor complementare în
(clustere) vederea licitării unei anumite activităţi pe care altfel nu ar putea să o realizeze; colaborarea dă firmelor
avantajul economiei de scară, prin specializarea producţiei pentru fiecare firmă, prin procurarea în comun a
materiilor prime sau prin utilizarea marketingului comun.
MOMENTUL 4
Transferul tehnologic - Definiții și mecanisme de transfer
Transferul tehnologic este procesul prin care informaţia, cunoştinţele, ideea sau o tehnologie, dezvoltate într-o organizaţie, într-o zonă
sau pentru un anumit scop sunt folosite sau aplicate în alta organizaţie, într-o altă zona sau pentru un alt scop.
Prin conceptul de transfer de tehnologie (sau transfer tehnologic) se înţelege un proces activ:
→ prin care tehnologia este transmisă între două sau mai multe entităţi,
→ cu scopul ca dezvoltările ştiinţifice şi tehnologice să fie accesibile unui domeniu mai larg de utilizatori,
→ în vederea comercializării sub forma de noi produse şi/sau servicii.
Transferul de tehnologie se bazează pe creativitate şi inovare, atât în cadrul unor structuri de cercetare-dezvoltare care generează
tehnologia ca produs, cât şi în cadrul organizaţiilor receptoare ale transferului tehnologic și îmbracă o multitudine de forme.
SPIN-OFF – entitate formată prin desprindere din una mai mare, de exemplu o nouă companie formată
dintr-un grup de cercetare din universitate sau dintr-un incubator de afaceri, care se bazează pe
descoperirile unor membri ai grupului de cercetare si care are ca scop valorificarea comercială a
rezultatelor cercetării.
Modalitatea Descriere modalitate de transfer tehnologic
 Reprezintă un mecanism de transfer de tehnologie (T.T.) în care un beneficiar comandă proiectul produsului
la o firmă specializată de proiectare.
Dezvoltarea subcontractată  În acest mecanism, rolul principal al părţii care face comanda este de a furniza sau negocia specificaţiile
a produselor proiectului pe care subcontractorul urmăreşte să le satisfacă.
 Acest tip de aranjament este utilizat în mod normal atunci când tehnologia implicată nu reprezintă o
tehnologie-cheie pentru beneficiar.
 Este un mecanism de T.T. intensiv de tip "serviciu".
 Acesta poate fi utilizat fie pentru a realiza analize, studii, recomandări tehnologice pentru receptor, fie
Consultanţa pentru a amplifica competenţele şi calificările receptorului de consultanţă.
 Este deseori utilizată în asociere cu alte mecanisme de T.T., de exemplu brevetarea sau achiziţia de licenţe
sau vânzarea de produse şi servicii.
 Pot fi utilizate pentru a amplifica acţiunile comune ale tuturor părţilor participante.
Programe de cercetare în  Participă deseori mai mult de doi participanţi.
cooperare  Sunt utilizate în cercetarea pre-competiţională, care urmăreşte să pregătească calea pentru introducerea de
noi tipuri de produse şi servicii, într-o fază ulterioară.
 Prin acest mecanism, rezultatele procesului de dezvoltare tehnologică dintr-o firmă pot fi transferate pentru
exploatare în altă parte.
Brevetarea şi licenţierea
 Brevetarea şi licenţierea sunt deseori completate cu alte mecanisme de T.T., de exemplu, consultanţa,
trainingul de personal, transferul de documente şi chiar transferul de personal specializat.
 Este un mecanism de T.T. intens codificat, rareori utilizat singur.
 Poate include documente foarte diverse, cum sunt scheme de fluxuri tehnologice, schiţe de maşini sau
Transferul de documente
utilaje, documente în contractul de know-how etc.
 Acest mecanism poate fi folosit în asociere cu aproape orice alt mecanism de T.T.
 Este cel mai tradiţional mecanism de T.T
Vânzarea sau cumpărarea  Poate fi predominantă în sistemele tehnologice cu tehnologii ajunse în faza de maturitate a ciclului de viaţă,
de produse sau servicii în care procesele intensive repetitive predomină deseori.
 În acest mod de transfer se include şi vânzarea, achiziţia şi importul de mijloace de producţie.
 Este un mecanism de T.T. de tip "serviciu", deosebit de indicat pentru transferarea de abilităţi şi competenţe
între participanţii la transfer.
Instruirea personalului  Instruirea este deseori asociată cu transferul de produse şi servicii, cu brevetarea şi licenţierea.
 Instruirea personalului se suprapune uneori cu consultanţa sau cu vânzarea/cumpărarea de servicii.
 Se realizează deseori ca serviciu oferit de universităţi pentru industrie.
 Este uneori singurul mecanism fezabil de T.T. În unele regiuni, de exemplu în Silicon Valley (SUA), transferul
Transferul de personal de personal a constituit unul dintre cele mai importante mecanisme care a contribuit la dinamismul
tehnologic şi economic al regiunii.
 Sunt parteneriate în general între mari întreprinderi, dar şi între firme mici şi mijlocii, în vederea atingerii
unor obiective strategice, de exemplu cucerirea unor segmente de piaţă.
Alianţe strategice
 Angajamentele firmelor participante sunt specificate în contracte, după efectuarea prealabilă a unor studii
strategice de dezvoltare a firmelor.
 Constituie o formă de transfer de tehnologie efectuat de societăţi multinaţionale din ţări dezvoltate către
regiuni mai puţin dezvoltate.
Investiţiile directe  Investiţiile străine directe integrează tehnologia globală cu competenţele de producţie locale. Este de
notorietate politica de transfer de tehnologii prin investiţii directe a Japoniei către un grup de ţări din Asia
de Est, format din Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong, Singapore, Tailanda şi Malaezia.
 Reprezintă asocieri de firme din diferite state pentru a întreprinde o activitate economică comună.
 Un joint venture este o colaborare în afaceri, întreprinsă de două sau mai multe firme, angajate într-un
proiect specific unic, de constituire a unei noi societăţi, pe baza aceleiaşi strategii de afaceri şi a aceluiaşi
Societăţi de tip joint plan de acţiuni.
venture  Firmele partenere cad de acord să-şi împartă managementul, profiturile şi riscurile financiare ale noii
entităţi de afaceri.
 Fiecare firmă parteneră îşi păstrează, într-o anumită măsură, proprietatea şi controlul.
 Societăţile tip joint venture sunt foarte obişnuite în industria petrolieră şi a gazelor.
MOMENTUL 5
Transferul tehnologic - Factori de influenţă ai transferului tehnologic
La implementarea unui proiect de transfer tehnologic, există o serie de factori de risc și anume:
- factori de risc tehnologic;
- factori de risc ai afacerii;
- factori de risc de ţară;
- factori de risc organizaţional.
Riscul tehnologic este asociat cu noutatea și inadecvarea tehnologiei:
- disfuncţia asigurării sau a adaptării furnizării locale de materii prime și material;
- incapacitatea de a adapta tehnologia la o scară mai mică a producţiei;
- insuficienta utilizare a forţei de muncă, determinate de distorsiunea preţului sau de alte restricţii;
- importul unor utilaje nepotrivite;
- alegerea unei tehnologii improprii, determinate de unele restricţii la achiziţia tehnologiilor.
Riscul afacerii este exprimat prin riscul costului, riscul cererii, riscul ratei de schimb și riscul profitului. Profitabilitatea unei noi tehnologii nu
poate fi garantată, la data apariţiei acesteia.
Riscul de ţară este asociat cu profilul ţării care achiziţionează noua tehnologie, exprimat prin cadrul social, politic, legal și disponibilitatea
pentru infrastructura necesară.
Riscul organizaţional este exprimat de capacitatea managerială, în corelaţie cu expertiza personalului și infrastructura existentă.
MOMENTUL 6
Transferul tehnologic - Procesul de valorificare al inovării
Sursa: Rânea C., Filipoiu I, Hadăr A., Marin A., Badea D., Bazele managementului
inovării și transferului tehnologic - Note de curs, București 2012
MOMENTUL 7
Transferul tehnologic - Brokerul de tehnologii
Transferul de tehnologie se înfăptuiește pe cale contractuală, părțile contractante fiind parteneri.
Brokerul de tehnologii este persoana calificată pentru efectuarea transferului tehnologic, este persoana ce leagă oferta cu cererea respectând
proprietatea industriala.
Activități tipice pentru brokerul de tehnologii:

- conştientizare: ex. promovarea serviciilor, publicarea de oportunități tehnologice.
- contact: audituri tehnologice, vizite la firme, întâlniri pentru identificarea ofertelor si nevoilor locale. Organizarea de evenimente de
transfer tehnologic, brokerage, zile deschise, seminarii, expoziții.
- asistenţă: căutarea de tehnologii care să se potrivească nevoilor identificate/diseminării de profile tehnologice si căutare de parteneri
pentru exploatarea tehnologiilor identificate prin cooperare. Asistenta in pregătirea unor întâlniri comune între parteneri potențiali.
- contracte semnate: asistare la încheierea contractelor de transfer tehnologic, contractelor de cooperare tehnologica.
Activitatea brokerului de tehnologii a fost reglementată în anul 2012, de Autoritatea Națională pentru Calificării, prin intermediul
Standardului Ocupațional, Cod COR 241265, pentru aria ocupaţională „specialişti consultanți în domeniul financiar și al investițiilor”
Pentru a afla mai multe accesați link-ul: http://www.anc.edu.ro/uploads/SO/Broker_Tehnologii.pdf

MOMENTUL 8, PASUL 1
Managementul cunoaşterii
Managementul cunoaşterii se refera la un set de practici utilizate de organizaţii pentru a identifica, crea, organiza, stoca şi distribui
cunoştinţele în scopul reutilizării, informării şi învăţării în cadrul organizaţiei.
Cunoştinţele (bunurile intangibile) dintr-o organizaţie se pot referi la:
 procesele desfăşurate în organizaţie (tehnologii, cunoştinţe şi competenţe aferente),
 activitatea de derulare de proiecte (procese, tehnologii şi competenţe)
 clienţi şi furnizori (istoricul interacţionării cu aceştia, modalităţi de colaborare eficientă)
 proprii angajaţi (inventar de competenţe, stiluri de lucru, profil motivaţional, obiective agreate, performanţe realizate etc.)
 activitatea de cercetare/inovare
 strategii şi planurile de afaceri etc.
MOMENTUL 8, PASUL 2
Managementul cunoaşterii
Firmele care îşi folosesc cunoaşterea ca sursă a avantajului competitiv se numesc firme bazate pe cunoaştere.
Firmele bazate pe cunoaştere se bazează foarte mult pe existenţa activelor intangibile care sunt active identificabile, nemonetare, fără
suport corporal, care sunt deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii, pentru locaţie, la terţi, sau în
scopuri administrative”.
Care sunt motivele pentru care Facebook a plătit sume considerabile pentru achiziționarea firmelor Instagram și Facebook ?
Facebook a achiziționa în 2012 aplicația Instagram pentru un miliard de dolari. Compania fondată in 2010 avea doar 13 angajați, dar
aplicația se bucura de un succes imens în rândul utilizatorilor de iPhone, peste 27 milioane de fani utilizând-o. Este adevărat însă că o parte din
tranzacție a fost legata de acțiunile Facebook, iar dupa ce acțiunile Facebook au scăzut, fondatorii Instagram au pierdut aproape 300 de
milioane de dolari.
În 2014 Facebook a cumpărat WhatsApp. Preţul plătit a fost de 16 miliarde de dolari, din care 4 miliarde bani gheaţă şi 12 miliarde în
acţiuni. La această sumă se mai adaugă încă 3 miliarde de dolari, sub formă de acţiuni, care vor ajunge direct în buzunarele fondatorilor.
Active intangibile ce ţin de piaţă, de imaginea companiei, de latura comercială, respectiv:

 Marca;
 Portofoliu de clienţi;
 Canale de distribuţie;
 Vad comercial;
 Licenţe şi francize;
Active intangibile ce ţin de resursa umană, cum ar fi:
 Expertiza, creativitatea, capacitatea de rezolvare a problemelor;
 Leadership, capacitatea managerială şi antreprenorială;
Active intangibile ce ţin de proprietatea intelectuală:
 Mecanisme de protecţie a proprietăţii intelectuale: know-how, secrete comerciale, copyright (lucrări, manuale, cărţi -
achiziţionate sau produse), patente, desene industriale, formule, reţete. mărci de produse, servicii şi de comercializare;
 Gestiunea proprietăţii intelectuale (inclusiv conservare proiecte, înscrisuri, manuscrise, fişiere informatice etc.);
 Programe de cercetare – dezvoltare;
 Premii (recunoaştere profesională);
Active intangibile instituţionale:
 Cultura organizaţională;
 Tehnologii, metodologii, procese;
 Standarde, normative de funcţionare / fabricaţie;
 Sistem şi structură organizare;
 Sisteme de asigurarea calităţii;
 Forţa de vânzare;
 Structura financiară; condiţii de finanţare;
 Structură informare/ cunoaştere; biblioteci; baze de date; aplicaţii (newsletter);
 Structura şi dotarea infrastructurii informatice; baze de date; software (achiziţionat sau produs); domenii internet.
1
CAPITOLUL VII: Procesul de inovare
Structură:
 Momentul 1: Pot fi firmele inovative?
 Momentul 2: Ce se câştigă din preocuparea pentru inovare?
 Momentul 3: Ce trebuie făcut pentru a inova?
 Momentul 4: De ce nu inovează firmele?
 Momentul 5: În ce constă procesul de inovare?
 Momentul 6: Care sunt diferenţele dintre inovarea radicală şi inovarea

incrementală?
2
MOMENTUL 1, PASUL 1
Pot fi firmele inovative?
Orice firmă prezintă un potenţial de creativitate şi inovare. În general, oamenii au multe idei care
pot fi cel puţin utile şi care pot conduce la apariţia unor soluţii cu adevărat valoroase în efortul
firmei de a dobândi un anume avantaj competitiv.
Potenţialul de inovare este în strânsă legătură cu celelalte potenţiale ale firmei: potenţialul uman,
potenţialul tehnologic, potenţialul financiar, potenţialul managerial, potenţialul de cunoştinţe,
potenţialul relaţional etc.
Concurenţa Clienţi Furnizori
FIRMA
Potenţialul Potenţialul Potenţialul

Procese
relaţional managerial de achiziţie

tehnologic de inovare uman

Procese
de marketing de cunoaştere financiar
Stat Bănci Educaţie

3
MOMENTUL 1, PASUL 2
Pot fi firmele inovative?
Firmele care vor să se diferenţieze de concurenţă au la îndemână o pârghie foarte eficientă:

inovarea. Coeficientul de creativitate al unei firme reprezintă un fel de medie a nivelului de
creativitate al indivizilor care compun acea organizaţie. Desigur, chiar dacă potenţialul creativ
care rezidă în membrii individuali ai unei organizaţii este semnificativ, asta nu înseamnă neapărat
că potenţialul de inovare al firmei respective este unul ridicat. Acest lucru are o explicaţie:
potenţialul creativ al oamenilor dintr-o firmă poate să fie ignorat, subutilizat sau folosit într-un
mod nepotrivit.
Nu este suficient ca managerii să se ocupe de creşterea coeficientului de creativitate al oamenilor.

Pentru ca organizaţia în ansamblu să fie capabilă să inoveze, iniţiativelor creative ale acestora
trebuie să li se ofere un cadru de dezvoltare şi valorificare potrivit şi anume existenţa
managementului inovării în cadrul firmei. Altfel, ideile bune rămân disparate şi, cel mai frecvent,
se pierd.
4
MOMENTUL 2
Ce se câştigă din preocuparea pentru inovare?
În această comunicare amăgitor de informală, prezentatorul susţine faptul că inovarea nu mai

este doar pentru profesioniști. Amatorii pasionați, utilizând noi instrumente, creează produse și
paradigme inaccesibile companiilor.

http://www.ted.com/talks/charles_leadbeater_on_innovation.html
ATENŢIE SE VA INTRODUCE SUBTITRAREA
5
MOMENTUL 3, PASUL 1
Ce trebuie făcut pentru a inova?
Pentru ca o firmă să inoveze, să aibă capabilitate de inovare, trebuie să îndeplinească o serie

cerinţe esenţiale
1. să fie constrânsă să inoveze → inovarea să se bazeze pe existenţa unei nevoi declarate;
2. să vrea să inoveze → existenţa unei viziuni, a unei strategii ce vizează inovarea;
3. să permită inovarea → existenţa unei culturi care să sprijine inovarea, a unui proces ce
vizează inovarea
4. să realizeze inovarea → să valorifice resursele disponibile, să finalizeze proiectele
începute;
5. să înveţe din inovare → să dobândească cunoştinţe interne şi externe necesare pentru
inovările ulterioare;
6. să persevereze în inovare → existenţa firmei să depindă de capacitatea acesteia de a inova
continuu
6
MOMENTUL 3, PASUL 2
Capabilitatea de inovare a firmei se diminuează considerabil în situaţia în care una din cele şase
cerinţe lipseşte sau nu este foarte pregnantă.
A SE CERE
Viziune
A SE VREA
Strategie
Cultura inovării
A SE PERMITE
Procesul de inovare
Portofoliul de inovare
A SE REALIZA
Resursele inovării
Managementul de proiect
A SE ÎNVĂŢA
Cunoştinţele de specialitate ale angajaţilor
Cunoştinţele referitoare la inovare

ale persoanelor direct implicate
A PERSEVERA
Cunoştinţele externe
7
MOMENTUL 3, PASUL 3
De unde pornim - Existența unei viziuni care să vizeze inovarea

Viziunea reprezintă o imagine mintală a unei posibile şi dorite stări viitoare a afacerii. Definirea
acesteia este foarte importantă, deoarece reflectă capacitatea întreprinzătorului de a identifica
evoluţiile viitoare ale afacerii.
Exemplu: Compania Corning a anunţat propriul material ce va fi folosit la fabricarea de ecrane în

viitor. Indiferent că acestea sunt pentru televizoare, monitoare, tablete sau telefoane, acesta este
flexibil şi rezistent la şocuri. Deşi pare a fi din material plastic, în imaginea din dreapta sus,
compania ne asigura că este sticla suta la suta şi este cât se poate de flexibilă. Cu o grosime de
doar 100 de microni, Willow Glass flexibil al celor de la Corning pare a fi soluţia ideală pentru
fabricarea de LCD-uri şi OLED-uri în viitor.
Sursa: www.itplay.ro
Pentru a afla mai multe urmăriţi înregistrările video:

http://www.youtube.com/watch?v=jZkHpNnXLB0
http://www.youtube.com/watch?v=9qmwdbhsbVs
Întrebare: În câte domenii vrea firma Corning să dezvolte produse?

http://www.youtube.com/watch?v=9qmwd
bhsbVs
8
MOMENTUL 3, PASUL 3
A persevera în inovare - Cum arăta primul telefon mobil
Pe 3 aprilie 1973, Martin Cooper, director la Motorola, și-a testat creația, telefonul portabil
botezat "DynaTAC".
Echipa lui a avut nevoie de 3 luni pentru a face telefonul celular să funcționeze independent de
autovehicul.
"DynaTAC" cântarea peste un kilogram, puteai vorbi la el 35 de minute, însa trebuia lăsat la
încărcat 10 ore.
Peste un deceniu abia, telefonul a ajuns în magazine. Cântărea de două ori mai puțin, iar prețul se
apropia de 4.000 de dolari, echivalentul a aproape 10.000 de dolari în zilele noastre, așa că nu
oricine și-l putea permite.
Sursa: Știrile Pro TV
Pentru a afla mai multe urmăriţi înregistrările video:

http://stirileprotv.ro/stiri/ilikeit/telefonul-mobil-implineste-40-de-ani-cum-arata-dynatac-primul-
celular-care-cantarea-peste-1-kg.html
9
MOMENTUL 4
De ce nu inovează firmele?
Pentru că de multe ori managerii şi/sau întreprinzătorii se ascund în spatele unor prejudecăţi:
Capacitatea de a inova depinde direct proporţional de cantitatea de resurse disponibile.

Inovarea nu este atât o funcţie de resurse financiare, cât de resurse umane.
Inovaţia depinde exclusiv de tehnologie. Cel mai adesea, în realizarea inovaţiilor, tehnologia
joacă mai degrabă un rol de facilitare decât de condiţionare. Există spaţiu de inovare posibil în
absenţa tehnologiei.
Numai inovaţiile radicale garantează succesul. De obicei, se inovează cu paşi mici. Iar paşii mici
conduc la paşi mai mari. Inovaţiile radicale sunt combinaţii de inovaţii mai mărunte. Firmele pot
ajunge să inoveze la scară mare dacă învaţă să inoveze la scară mică.
Firmele nu îşi pot spori capacitatea de inovare. Firmele îşi pot creşte coeficientul de inovare dacă
dezvoltă practici de valorificare a abilităţilor de inovare ale angajaţilor săi.
Inovarea trebuie să fie ceva nou atât pentru firmă, cât şi pentru piaţă. Inovarea trebuie să fie
ceva nou pentru firmă, nu este necesar să fie ceva nou şi pentru piaţă. Nu contează dacă inovarea
a fost dezvoltată de firma în cauză sau de altă firmă.
10
MOMENTUL 5, PASUL 1
În ce constă procesul de inovare?
Drumul de la idee la comercializarea acesteia pe piaţă, cu succes, sub formă de produs inovativ
este lung, fiind presărat cu diverse filtre, cu caracter intern şi extern.
Găsirea ideii Acceptarea ideii Realizarea ideii
obţinere idee
prin client Analiză: piaţă, riscuri, şanse, finanţe
echipă
acceptare Căutare: partener, consultant, client de încercare
propunere proactiv în idee
Prototip, testare
idee firmă
promovare / dezvoltare
identificare posibil
echipă
partener
preselecţie idee
client perfecţionare
decizie 3
înmagazinare planificarea realizare

decizie 1 decizie 2 feedback arhivare
idee proiectului produs
11
MOMENTUL 5, PASUL 2
Cum se ajunge de la idee la produs inovativ comercializat?
Pentru ca ideea să se materializeze în produs inovativ este de dorit ca aceasta să corespundă

obiectivelor firmei, să fie realizată cu tehnologia şi cu resursele existente pentru a diminua
investiţiile. Trebuie avute în vedere şi competenţele partenerilor de afacere şi soluţiile alternative
existente pe piaţă pentru ca produsul să aibă concurenţă redusă încă de la început. Implicarea
partenerilor de afacere şi a clienţilor în proiectarea şi realizarea produsului are un rol hotărâtor în
acceptanţa finală a clienţilor.
Idei şi proiecte
Relevanţa pentru obiectivele firmei
Potenţialul technologic şi organizatoric al firmei
Potenţialul financiar al firmei
Dorinţele clienţilor
Competenţele angajaţilor
Competenţele partenerilor de afacere

Comportamentul concurenţilor
Soluţile alternative
Reglementările politice şi legislative
Eficienţa
Acceptanţa clienţilor
Produse inovative
comercializate
12
MOMENTUL 6. PASUL 1
Care sunt diferenţele dintre inovarea radicală şi inovarea incrementală?
Inovare radicală constă în aplicarea unei idei, a unei practici sau a unei metode ce reprezintă o
noutate absolută nu numai pentru firmă pentru ramura industrială.
Inovare radicală este caracterizată de un grad ridicat de noutate, determină schimbări

fundamentale ale activităţilor unei firme şi abateri semnificative faţă de practicile curente.
Odată introdusă pe piaţă, o inovaţie radicală este urmată de numeroase şi variate inovaţii
incrementale, de reproiectări minore sau majore dezvoltate din aceasta.
Inovare incrementală este mai des întâlnită şi constă în aplicarea unei idei, a unei practici sau a
unei metode ce reprezintă o noutate absolută în raport cu firma analizată, dar care nu mai
reprezintă o noutate absolută pentru ramura industrială, această idee, practică sau metodă fiind
anterior adoptată în cadrul altor firme aparţinând industriei respective.
13
MOMENTUL 6, PASUL 2
Inovarea incrementală vizează extinderea utilizării tehnologiei de bază a firmei, reprezentând

îmbunătăţiri ale metodelor existente, ceea ce determină abateri mici faţă de practicile curente şi
un grad redus de noutate.
Inovarea incrementală care aduce schimbări mici de fiecare dată, prin acumulare, în timp, poate
conduce la schimbări mari, ea fiind agreată de producătorii cu vechime pe piaţă, datorită faptului
că implică investiţii şi riscuri mici.
Imitatorii au şanse sporite de succes dacă îmbunătăţesc şi perfecţionează inovaţia originală,

devenind ei însuşi inovatori, astfel difuzarea unei inovaţii stă la baza altor procese creative (o
inovaţie importantă dintr-un sector este începutul pentru o serie de alte inovaţii succesive care se
concentrează în sectorul respectiv sau în jurul acestuia).
14
MOMENTUL 6, PASUL 3
Aplicaţie
În rândurile de mai jos au fost strecurate o serie de inversiuni. Vă rugăm să le identificaţi.
Inovarea incrementală Aspectele analizate Inovarea radicală

 Menţinere, corectare  Concepţie nouă,
Deviza
revoluţionată
 Cele mai bune practici Reţeta succesului  Noi realizări
 De lungă durată  De scurtă durată, dar
Efectul
dramatic
 Paşi mici Tempo-ul  Paşi mari
 Matură Caracteristicile  Antreprenorială
organizaţiei
 Asumarea de riscuri  Asumarea de riscuri minore
Asumarea riscului
majore
 Investiţii mari Mărimea investiţiei  Investiţii mici
 Eficienţă Concentrare  Descoperire
 Eterogeni, ambiţioşi,  Omogeni, experimentaţi,
Oamenii
mai tineri mai vârstnici
 Fiecare angajat Participare  Câţiva angajaţi
 Liniare, previzibile Procesele  Non-liniare, explorative
 Formalizate şi  Neformalizate şi
Procedurile
centralizate descentralizate
 Secret şi intern Schimbul de  Liber, colaborare intern-
informaţii extern
 Între 6 şi 24 de luni Orizontul de timp  Între 2 şi 7 ani
realizări notabile
15
MOMENTUL 6, PASUL 3
Răspuns aplicaţie: cu fond albastru sunt trecute inversiunile
Inovarea incrementală Aspectele analizate Inovarea radicală

 Menţinere, corectare  Concepţie nouă,
Deviza
revoluţionată
 Cele mai bune practici Reţeta succesului  Noi realizări
 De lungă durată  De scurtă durată, dar
Efectul
dramatic
 Paşi mici Tempo-ul  Paşi mari
 Matură Caracteristicile  Antreprenorială
organizaţiei
 Asumarea de riscuri  Asumarea de riscuri minore
Asumarea riscului
majore
 Investiţii mari Mărimea investiţiei  Investiţii mici
 Eficienţă Concentrare  Descoperire
 Eterogeni, ambiţioşi,  Omogeni, experimentaţi,
Oamenii
mai tineri mai vârstnici
 Fiecare angajat Participare  Câţiva angajaţi
 Liniare, previzibile Procesele  Non-liniare, explorative
 Formalizate şi  Neformalizate şi
Procedurile
centralizate descentralizate
 Secret şi intern Schimbul de  Liber, colaborare intern-
informaţii extern
 Între 6 şi 24 de luni Orizontul de timp  Între 2 şi 7 ani
realizări notabile
16
MOMENTUL 6, PASUL 5
Exemplu de inovare radicală
Unde s-a ajuns: Ferma viitorului: fără strop de ploaie sau raze de soare
Roşiile şi ardeii se vor pârgui în schimb sub LED-uri multicolore, în condiţii de mediu controlat.
Deşi e greu de crezut, vor avea chiar şi gust bun, spre deosebire de recoltele intensive, obţinute
prin metode actuale.
Salata, busuiocul, ardeiul, bananele sau căpşunele. Toate se coc încet la lumina unor LED-uri roz,
într-o ferma din sudul Olandei. Într-o astfel de încăpere nu contează daca solul este unul secetos
sau dacă, dimpotrivă, plouă prea des. Fermierii au sub control temperatura, umiditatea, calitatea
aerului şi a nutrienţilor din sol.
Astfel de ferme pot fi amplasate oriunde, în centrul New York-ului, în desertul Arabiei Saudite sau
chiar în nordul îngheţat al Rusiei, iar rezultatele vor fi întotdeauna aceleaşi: plantele dau o recoltă
http://stirileprotv.ro/stiri/international/ferma-
de câteva ori mai bogată. viitorului-fara-strop-de-ploaie-sau-raze-de-soare.html
Pentru a afla mai multe să urmăriţi înregistrarea video.

http://stirileprotv.ro/stiri/international/ferma-viitorului-fara-strop-de-ploaie-sau-raze-de-
soare.html
Sursa: Ştirile ProTv
17
MOMENTUL 6, PASUL 6
Exemplu de inovare incrementală
Unde s-a ajuns: Ce înseamnă modificarea genetică? Şi natura poate interveni
Mâncăm milioane de legume şi fructe fie prin intervenţia directă a biologilor sau direct de natură,
care s-a adaptat şi a schimbat în timp, singură, forma şi culoarea lor.
Merele şi roşiile de pe vremea strămoşilor au fost ameliorate în ultimii 40 de ani de câteva mii de
ori ca să devină mai arătoase, mai mari şi mai rezistente la climă.
Ca să obţină un anumit soi, cercetătorii au concediat temporar albinele care făceau natural
polenizarea. Au recoltat polen doar de la un soi rezistent la boli, l-au izolat şi au încrucişat la
nesfârşit.
Ce s-a obţinut? Dacă prin anii '60 caisa românească se cocea în iulie-august, astăzi e rumenă încă
din iunie. Cântăreşte cu 50 de grame mai mult, bate în nuanţe de roşu mai atractive, iar fructul
este mai rezistent la dăunători.

http://stirileprotv.ro/stiri/social/ce-inseamna-
http://stirileprotv.ro/stiri/social/ce-inseamna-modificarea-genetica-si-natura-poate- modificarea-genetica-si-natura-poate-interveni.html
interveni.html
Sursa: Ştirile ProTv

Curs IT

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs IT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

INOVARE ŞI DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ

CAPITOLUL II: Metode de stimulare a creativităţii

 Momentul 1: Cum încurajăm ideile?

 Momentul 2: Care sunt tehnicile de stimulare a creativităţii?

 Momentul 3: Cum se desfăşoară o şedinţă de brainstorming?

 Momentul 4: Ce este analiza morfologică?

 Momentul 5: În ce constă metoda celor şase pălării?

 Momentul 6: Cum se utilizează lista de întrebări?

 Momentul 7: Cum evaluăm ideile?

 Momentul 8: Care sunt factori care inhibă creativitatea?

Cum încurajăm ideile?

Care sunt tehnicile de stimulare a creativităţii?

Întreprinzătorul poate să folosească o serie de metode de stimulare a creativităţii – fie intuitive

Cum se desfăşoară o şedinţă de brainstorming?

 Se desfăşoară sub forma unei şedinţe de generare a ideilor.

Un exemplu haios referitor la brainstorming disponibil în înregistrarea video.

Cum se desfăşoară o şedinţă de brainstorming?

Ce este analiza morfologică?

o Este o tehnică de creativitate individuală.

Ce este analiza morfologică?

Exemplu analiza morfologică

Prin eliminarea soluţiilor existente, banale şi a celor incompatibile, absurde se ajunge la

În ce constă metoda celor şase pălării?

o Titulatura are la baza proverbul englezesc "Gândeşte în conformitate cu pălăria pe are o

În ce constă metoda celor şase pălării?

O animaţie pe baza metodei celor şase pălării.

Asociaţi întrebarea cu culoarea pălăriei.

În tabel sunt date răspunsurile corecte.

Cum se utilizează lista de întrebări?

SCAMPER este o listă de întrebări care conduce la idei.

Pentru a folosi SCAMPER

Cum se utilizează lista de întrebări?

Să presupunem că un producător de agrafe de birou doreşte să îşi îmbunătăţească produsul.

Un producător a substituit metalul cu plasticul, a adăugat culoare şi a produs agrafe de birou în

Cum evaluăm ideile?

Titlul ideii Eficacitate Originalitate Fezabilitate Total

Nota P1 4 Nota P1 2 Nota P1 1

Eficacitate = 14/20; Originalitate = 17/20; Fezabilitate = 9/20. Total: 40/60.

Care sunt factori care inhibă creativitatea?

Factori inhibatori ai creativităţii la locul de muncă

Care sunt factori care inhibă creativitatea?

 Nu mă impresionează ideea. - N-am mai auzit aşa ceva.

INOVARE ŞI DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ

CAPITOLUL III: Inovarea în afaceri

 Momentul 1: De unde vin ideile bune?

 Momentul 2: Cum arată un întreprinzător inovator?

 Momentul 3: Ce înseamnă a inova?

 Momentul 4: Care sunt avantajele firmelor mici în demersul inovării?

 Momentul 5: Care sunt sursele inovării?

 Momentul 6: Care sunt formele inovării?

De unde vin ideile bune?

Pentru a afla mai multe vă rugăm să urmăriţi înregistrarea video.

Cum arată un întreprinzător inovator?

Cum arată un întreprinzător inovator?

Cum arată un întreprinzător inovator?

Cum arată un întreprinzător inovator?

Cum arată un întreprinzător inovator?

Cum arată un întreprinzător inovator?

Sursa: Valentin Dolganiuc, Secretele învingătorilor, www.libertatefinanciara.com

Cum arată un întreprinzător inovator?

A fost Honda un întreprinzător inovator?

Pentru a răspunde la această întrebare ar trebui să plecăm de la definiţia inovării şi să vedem

O definiţie completă a inovării ar trebui să scoată în evidenţă următoarele aspecte: