Tehnica Tranzacţiilor Internaţionale cu

Servicii Turistice

Organizarea activităților turistice

Seminar 9_a
Rolul major al turismului în consumul omului modern – consumul de produse destinate satisfacției emoționale
(plăcerii).

Turismul – ca activitate comercială valorifică outputurile unor ramuri economice ale sectoarelor I și II (primar și
secundar) ale producției cât și sectorul III (al serviciilor).

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfășurată în alte sectoare-cheie
din economia mondială (industrie, agricultura, comerț).

Mai mult, se poate spune că acest fenomen este chiar una din activitățile principale ale populației din lumea
întreagă, acest lucru influențând direct alte ramuri specifice serviciilor sau comerțului de bunuri.

Componentele produselor turistice

Combinarea variantelor elementelor materiale cu serviciile specifice formează PRODUSELE TURISTICE

Componentele produselor turistice:

 Elemente atractive compuse din: resurse naturale, socio-culturale, umane și tehnologice – care aparțin
mediului ⇒ formează Oferta Turistică.
 Elementele funcționale compuse din: echipamente, bunuri și forță de muncă specializată conferă ofertei
turistice un nivel calitativ însemnat și formează Determinare Cantitativă.
 Oferta turistica
Este formata din totalitatea atracțiilor turistice care pot fi puse in valoare la un moment dat pentru stimularea
cererii turistice. Este unul dintre stimulentele principale ale activităților întreprinse de populația care
întreprinde activitatea turistice, si poate avea un grad foarte ridicat de importanta in ceea ce privește
deciziile acestei populații. Aceasta poate fi structurata in mai multe categorii.
Oferta turistică de vacanţă: turism balnear, sportiv, recreativ și familial;
Oferta turistică culturală: turism de studii, stagii de inițiere, turism artistic și cultural, festivaluri, competiții și
turism religios;
Oferta turismului de afaceri: turism itinerant, turism de congrese și turism stimulator (inventive);
Oferta turismului pentru îngrijirea sănătății: turism de tratament, turism profilactic, turism de recuperare,
turism pentru climă și turism pentru anturaj.

Itinerant = Un itinerant este cineva al cărui mod de viață implică deplasarea lui permanentă, în jur, de obicei
cineva sărac și fără adăpost. Un muncitor itinerant călătorește în jurul unei regiuni, lucrează pentru
perioade scurte în diferite locuri, schimbându-și periodic locația și/sau domeniul ocupațional.

Inventive = Un lucru care motivează sau încurajează pe cineva să facă ceva. Un stimulent, ceva care îi
motivează pe individ să efectueze o acțiune.
Studiul structurilor de stimulare este esențial pentru studierea tuturor activităților economice (atât în ceea ce
privește luarea deciziilor individuale, cât și în ceea ce privește cooperarea și concurența în cadrul unei
structuri instituționale mai ample).
Analiza economică a diferențelor dintre societăți (și între organizațiile din cadrul unei societăți) se
caracterizează prin diferențierea structurilor de stimulare cu care se confruntă persoanele implicate
în aceste eforturi colective. Stimulentele au scopul de a oferi valoare pentru bani și de a contribui
la succesul organizațional. Prin urmare, proiectarea sistemelor de stimulare este o activitate cheie
de gestionare.

Oferta turistică se împarte în primară si secundara. Cea primara cuprinde totalitatea resurselor
naturale şi cea secundară ce includ resursele create de mâna omului (valori istorice, arhitecturale,
culturale, folclorice). Totalitatea ofertei primare şi secundare constituie oferta turistică potenţială a
unui teritoriu, care reprezintă oferta reală, iar ea va îndeplini caracteristicile pentru creșterea
consumului turistic.

Fiecare din ofertele turistice aparțin unei piețe individualizate pe plan cantitativ și calitativ al
gradului de dezvoltare economică a țării căruia îi aparține și unui factor uman și natural specific
ce reprezintă cadrul de materializare și adaptare a producției turistice.
Ofertanții de produse turistice sunt prestatorii de produse și prestații turistice, care imprimă
sectorului turistic un concept nou privind complexitatea produsului turistic. Puternic specializați,
imprimă un caracter eterogen și complex organizării producției turistice. Principali actori din
sectorul turistic sunt:
 întreprinderi din sectorul comercial,

 touroperatorii,

 asociațiile și organismele cu vocație socială,

 diverse colectivități sau organizații sociale teritoriale.

Specificitatea accentuată a fiecărei componente a produsului turistic, atât pe planul factorului material cât
și al celui uman, face imposibilă furnizarea de către un singur producător a tuturor prestațiilor
cuprinse în consumul turistic.

Fiecare ofertă este specifică calitativ și cantitativ.

 Ofertanții = prestatori, intermediari și touroperatori
= sunt puternic specializați și profilați

Producătorii sunt specializați în patru domenii / categorii de activități:

 cazare și restaurante;
 transport;
 animație, informare și agrement;
 organizarea de călătorii (de către touroperatori TO) și asamblarea activităților într-un pachet
turistic;
 IT turistic (informare, prezentare și documentare).

Specificul domeniului turistic imprimă un caracter profesional și un caracter artizanal.

Specializarea ofertanţilor ⇒ producătorilor – profesional

– artizanal
Oferta turistică – este rigidă:
- imobilitatea ofertei
- imobilitatea producţiei
- imposibila stocare
Integrarea ofertei turistice
- creşterea concurenţei
- mărirea efortului de participare / particularizare
- creşterea atractivităţii
- influenţarea politici de marketing agresiv
- creşterea dimensiunii / calităţii serviciilor
- strategii turistice.
Gruparea ofertei specializate – tendința de centralizare – apariția unor grupări de întreprinderi turistice
(componenta hotelieră):
- lanțurile voluntare – producători specializați;
- francizarea – conlucrare reglementată juridic;
- asociația profesională – integrarea ofertei.
caracter sezonier – momentul consumului produsului turistic – raport de schimb valutar.
– momentul contractului produsului turistic – localizarea ofertei.
libera concurență – monopolizarea pieței
– politica de prețuri.
decizia de cumpărare a serviciilor turistice este influențată de preț.
consumul turistic determină / provoacă întreținerea tensiunilor inflaționiste ⇒ P ↗
Concentrarea ofertei turistice – tendință de creșterea interesului – acordarea aceluiași interes, domeniu
lucrativ sau obiectiv turistic (componenta lanțurilor comerciale, de agrement sau hoteliere).
Este de trei tipuri de concentrări turistice:
- concentrare orizontală: semnifică gruparea prin fuziune, achiziție, sau acord de cooperare, în scopul
creșterii beneficiilor prin economiile de scară.
- concentrare verticală: este de două tipuri:
- ascendenta atunci când se pornește de la un TO și
- descendenta atunci când se pornește de la un transportator.
- conglomeratul: se realizează prin diversificări de activităţi pentru societăţi (cumpărare/fuzionare) care
nu au activităţi înrudite industriale sau comerciale.

Prețurile în turismul internațional – rezultatul presiunilor/impactului (politic, motivațional, geografic,

etnic).
Adaptarea prețului – rente diferențiale
– monopol.
Caracteristicile preturilor turistice:
- un evantai larg al preţurilor pentru acelaşi produs şi la aceeaşi calitate;
- independența relativă față de raportul C/O;
- au un efect limitat asupra consumatorului;
- manifestare informațională asupra prețurilor practicate P ↗ P1 sau P < P1
Indicele prețurilor turistice = cash-ul de consum turistic – încearcă să sintetizeze într-o valoare unică gama
de consum turistic, poziționând prețurile în raport comparativ cu cele ale concurenței.
 Comercializarea ofertei pe piața turistica
Comercializarea produselor turistice se efectuează fie direct prin touroperatori,fie prin intermediul agențiilor de voiaj
iar din perspectiva comerciantului, presupune următoarele beneficii:
 Creșterea veniturilor – creșterea numerelor de vacante
 Creșterea timpului liber – fracționarea concediului
– creșterea duratei sejurului
– creșterea luxului
Prin intermediul agențiilor de voiaj se pot asigura următoarele pachete de turism:
recesiune: - o singură vacanţă boom: - mai multe vacanţe
- autoturismul - cu avionul / vaporul
- aproape de casă - la distanțe cât mai mari
- combină munca cu plăcerea - se dedică plăcerii şi odihnei
- fără copii - este însoțit de familie.
Comportamentul consumatorului turistic se modifică odată cu creșterea experienței turistice. Constituirea unui pachet
turistic complet presupune asigurarea unor cerințe mult mai costisitoare și mai grandioase ca de exemplu:
experimentații: - folosesc avionul / vaporul debutanţii - călătoresc cu autoturismul
personal autocar / autoturism
- închiriază apartament - folosesc hoteluri / reşedinţe
secundare
- își organizează / pregătesc singuri - iau masa la restaurantul hotelului
masa sau vizitează restaurante specifice
- se târguiesc/negociază la cumpărături - cumpără suveniruri și cheltuiesc
mult pentru artizanat
- își organizează singuri agrementul și - vizitează barurile, discotecile și
voiajul sunt în căutarea de distracții
- se adresează agenților de voiaj și ghizilor
turistici pentru organizarea voiajului și își rezervă restaurant.
 Voiajul forfetar
Reprezintă tipul de calatori cel mai bine dezvoltat, creându-se in acest fel cea mai dinamica si dezvoltata piața
turistica. Este un voiaj organizat conform unui program detaliat, care cuprinde un ansamblu mai mult sau
mai puțin vast de prestații turistice, pentru un preț global stabilit în prealabil.
Mai este cunoscut si ca aranjamentul IT (inclusive Tour).Voiajul forfetar se caracterizează prin:
- organizare prealabilă
- grup de preț (obligaţii / îndatoriri)
- preţ global anticipat
- sejur complet
Clasificarea voiajelor forfetare:
• Formula totul inclus / all inclusive - IT – este vorba despre voiajul tradițional care cuprinde sejururi
în pensiune completă, circuite organizate, croaziere.
• formula mixte – sunt voiajele care asociază transportul la anumite prestații (voucher pentru hotel,
bonificații la cumpărăturile din magazinul hotelului, excursii apropiate gratuite).
Caracteristicile economice ale voiajului forfetar
• Inelasticitatea – se referă la faptul că angajamentul turistic nu este adaptabil la modificarea cererii
nici pe termen lung și nici pe termen scurt.
• Complexitatea – serviciul turistic nu este compus numai dintr-un singur serviciu, ci dintr-un
angajament de subproduse complementare.
• Eterogenitate – decurge din faptul că producerea unor servicii turistice identice (standarde) devine
imposibilă. Întotdeauna vor exista diferențe (de la un produs la altul) de percepție și acomodare, de
calitate și folosire.
 Tour Operatorii
Tour-operatorii - sunt producătorii sau fabricanții și distribuitorii de voiaje forfetare.
- sunt considerați a fi aceia care întreprind activități comerciale cu industria turistica
deoarece produsul turistic oferit de aceștia reprezintă pachetul de servicii turistice.
Touroperatori europeni
Touroperatori extraeuropeni
Fabricarea produselor turistice – cuprinde mai multe faze care sunt etalate pe o perioadă de câteva luni sau
uneori câțiva ani în față.
 studiul de piață turistică: are drept scop cunoașterea și analiza elementelor ”cheie” relevante pentru
caracteristicile pieței și ale mediului economic respectiv.
 concepția produsului turistic: determină fabricantul de produse turistice să găsească cele mai rentabile
soluții de adaptare a produselor sale la necesitățile consumatorilor prin cunoașterea aprofundată a pieței
emițătoare și prin păstrarea continuă a raportului calitate/preț.
 negocierea produsului turistic: determină selectarea riguroasă între fiecare dintre prestatorii de
servicii, astfel încât serviciul de o calitate dată, să fie prestat la cel mai avantajos preț.
 comercializarea produsului turistic: se efectuează fie direct prin touroperatori TO, fie prin
intermediul agențiilor de voiaj, folosind ”broșura” de prezentare a diferitelor produse concepute.
În funcție de produsul turistic, comercianții de servicii turistice își pot crea propriile produse, oferte, servicii
disponibile consumatorilor si mai mult, pot stabili parteneriate cu alți comercianți ce ajuta la sporirea
activităților sale.
Contractul de călătorie – contractarea în turism

a. contracte privind organizarea generală a turismului – vizează întreaga sferă de activități și varietăți de relații,
începând cu finanțarea, gestionarea, exploatarea, promovarea service-ul și întreținerea bazei materiale destinate
valorificării turistice.
b. contracte privind prestațiile de servicii – vizează turiștii și produsele turistice, inclusiv cele de intermediere, oferite
pe bază forfetară în turismul intern și internațional.
c. contracte privind transportul – privesc operațiile și activitățile legate de modul de transport al turiștilor și al
bagajelor acestora, fie în transportul intern, fie în cel internațional.
d. contracte privind serviciile de cazare și restaurant – stabilesc condițiile și obligațiile pe care operatorii de produse
turistice le practică în relația cu clienții turiști, și care nu cuprind elemente specifice tranzacțiilor internaționale.

Contractele se pot încheia de către persoane fizice sau juridice, societăți anonime cu răspundere limitată, societăți
publice. Societăți în regie sau alte întreprinderi comerciale constituite conform legilor naționale din fiecare țară.
Contractul de călătorie poate fi încheiat pentru organizarea unei călătorii și/sau pentru intermedierea unei călătorii.
Scopul acestuia este de a intermedia o deplasare de persoane (și a bagajelor eferente lor) într-un scop bine determinat.
Serviciile de transport turistic – reprezintă nu numai posibilitatea de acces la consumul turistic, ci și o componentă
importantă a acestuia, element dinamizator al circulației turistice interne și internaționale.
Transportul reprezintă prima manifestare a consumului turistic, fiind singura componentă de care nu se poate dispersa
turistul în acțiunea sa de a se deplasa spre destinația turistică. Poate îmbrăca forma transportului de pasageri și
transport marfă. Întâlnim: (transport aerian, rutier, feroviar și maritim).
Tehnica Tranzacţiilor Internaţionale
cu Servicii Turistice
Transportul în serviciile turistice
Seminar 9_b
Transporturile - reprezintă una dintre componentele de bază ale prestației turistice; presupune deplasarea
turiștilor la locul producerii produsului turistic. Numai în acest fel este posibil livrarea produsului turistic,
asigurându-se astfel întâlnirea ofertei cu cererea de produs și transformarea acestuia din potențial în efectiv
și implicit valorificarea potențialului turistic.
Serviciile de transport turistic includ atât serviciile oferite celor care apelează la o forma organizata de
turism, cât și prestațiile efectuate persoanelor care călătoresc cu mijloace proprii de transport, stric al unei
zone sau țări.
Pentru a oferi un serviciu de transport turistic de calitate, care să satisfacă exigentele crescânde ale turiștilor,
este necesară asocierea a patru atribute ale transporturilor turistice:
1. Rapiditatea – presupune efectuarea unei deplasări rapide, astfel încât să i se asigure turistului un
timp de sejur sau de vizitare cat mai lung.
2. Confortul – vizează atât condițiile oferite în mijlocul de transport, cât și o serie de elemente legate
de organizarea transportului:
- transferuri sau transbordări ale/de mijloc de transport,
- efectuarea unor prestații auxiliare cum ar fi:
- transportul bagajelor,
- alegerea unor trasee interesante,
- servicii ale/de ghizi.
3. Costul – datorită ponderii importante deținute în prețul global al vacantei, care variază între ½ și ¼
din total, aceasta influențează atât alegerea mijlocului de transport, cât și cererea de vacanțe.
4.Siguranța – se referă la reducerea riscului producerii unor accidente și la certitudinea călătorii.
 Forme de transport persoane (turiști) utilizate in turism

Pentru realizarea transporturilor turistice

se apelează la o gamă variată de mijloace
de transport și anume:
- rutiere;
- aeriene;
- feroviare;
- maritim.

Utilizarea uneia sau alteia dintre acestea, ca

și folosirea lor combinată, sunt
determinate de o serie de factori legați
de particularitățile ale mijloacelor de
transport, precum și de elemente ce țin
de comportamentul și psihologia
turiștilor.
Dintre aceștia cei mai importanți sunt:
 distanta de parcurs și durata calatorii;
 caracteristicile itinerariilor;
 starea cailor de comunicație și intensitatea traficului;
 regularitatea și securitatea deplasării;
 motivul voiajului;
 confortul călătorii;
 nivelul tarifelor practicate;
 componența grupurilor.

Legăturile dintre turism și transport sunt atât de strânse, complexe și variate, încât se poate spune că transportul,
prin activitatea sa, poate crea uneori impulsuri de călătorie, poate genera turism. Unele regiuni turistice au fost
incluse în circuitul turistic internațional, fiind tributare evoluțiilor, progreselor, perfecționării în domeniul
transportului, mai ales cel aerian.
Adaptarea și specializarea mijloacelor de transport pentru transportul turistic, au determinat creșterea rolului
mijloacelor de transport și a serviciilor de transport, prin calitatea și prețul ofertei turistice în ansamblul ei.
Consumatorul poate compara serviciul de transport turistic cu ofertele concurente și poate opta pentru cea mai
avantajoasă ofertă de transport, ceea ce în ultimă instanță presupune chiar modificarea destinație turistice,
adică renunțarea la opțiunea inițială.
Ofertanții acordă o importanță deosebită organizării și prestării serviciului transportului turistic, în condiții optime,
recurgând la o mare diversitate de forme, modalități și mijloace de transport, comerciale, care să mărească rolul
stimulator și/sau determinant pentru consumul produsului turistic.
Prin ponderea ridicată a valorii transportului în valoarea producției turistice, eficiența acesteia poate fi
influențată dacă prestatorii (sau comercianții) vor adopta varianta optimă de transport, atât ca modalitate cât
și ca tip de aranjament turistic.
Transportul aerian
Serviciile de transport turistic pot fi o componență a ofertei turistice, dar nu pot fi comercializate și
separate de acestea, de către ofertanții specializați. Cea mai specifică modalitate de a vinde servicii de
transport turistic o reprezintă oferta de tip charte. Forma de transport, spațiul sau mijlocul de transport
cel mai frecvent oferit, în acest sistem, este avionul.
Comercializarea transportului charter – este o activitate care antrenează o companie prestatoare a
serviciului de transport aerian (transportatorul), o firmă turistică (agentul de voiaj) și beneficiarul
serviciului (adică un turist sau un grup turistic organizat).
Transportul aerian – a cunoscut o puternică dinamică în cadrul transportului turiștilor, fiind utilizat pe
distante lungi și foarte lungi. În urma înregistrărilor statistice, rezultă ca avionul este folosit în
proporție de 65 % pe distanțele între 1000 și 4000 de km și aproape în exclusivitate pentru cele care
depășesc 4000 de km. Per ansamblu, transporturile aeriene dețin 30-35 % din traficul turistic
internațional.

Avantajele transportului aerian:

 viteză mare de deplasare (câștigarea timpului);
 confort ridicat,
 asigurarea bagajelor și a alimentelor.
Dezavantajele transportului aerian:
 dependență de condițiile atmosferice;
 timpi de așteptare (la îmbarcare) mari între legături (neprogramate);
 costul mai ridicat al călătoriei.
Pentru prestatorii de servicii, investițiile necesare sunt mari.
 este necesară asigurarea altor mijloace de transport;
 în circulația turistică a României, pe plan intern, sunt asigurate curse între București și un număr mare
de alte orașe din țară. În sezonul estival sunt introduse curse speciale.
 în traficul turistic internațional, ponderea călătoriilor este de 15-20 %. Pentru transportul turiștilor se
folosesc cursele regulate/ de linie și cele speciale - charter.

Prețurile în transportul aerian de pasageri

Dezvoltarea transporturilor charter, s-a bazat pe atractivitatea tarifelor pe care le practică în comparație
cu tarifele curselor de linie. Marile companii aeriene de linie, nu ezită să-și creeze filiale care să practice
tarife mai scăzute pentru disputa concurențială. Zborurile charter transportă mai mulți turiști în timpul
sezonului turistic, față de zborurile de linie care transportă regulat clienți fideli companiei.
O cursă regulată este obligată să opereze zborurile programate și cu un coeficient scăzut de ocupanți (sau
chiar nul). Cursa charter poate fi anulată dacă ocuparea ei este sub nivelul calculat ca fiind considerat
rentabil. Operatorul de curse charter urmărește încasarea totală pentru cursa efectuată.
Compania de linie are posibilitatea să concureze compania charter, creând o clasă turistică competitivă, să-
și mențină un coeficient de ocupare ridicat fie la clasa economică, fie la clasa afaceri (business), care
plătește tarif integral, ridicat.
Transportatorul trebuie să determine nivelul tarifar, structura pe clase și coeficientul de utilizare la care
este posibilă satisfacerea cerințelor turistice și obținerea unei rentabilități cât mai mari pentru a face față
concurenței și pentru a-și dezvolta compania (afacerea).
Pentru cursele charter, care formează obiectul contractelor de transport turistic aerian, tariful de
închiriere al avionului / serviciului, se va prezenta sub una din formele următoare:

 Tariful în sistem charter propriu-zis sau rotație avion

Tariful în sistem charter propriu-zis – sistemul cel mai uzual/preferat, reduce riscul transportului.
Riscul legat de gradul de umplere a capacității avionului revine beneficiarului, transportatorul
achitându-i-se o sumă constantă anticipat, pentru fiecare cursă efectuată.

 Tariful în sistem rotație-grup

Acest sistem se utilizează în cazul în care utilizatorul nu acceptă să-și asume riscul transportului. Prin
lanț charter, se înțelege un număr de curse care sunt efectuate într-o anumită perioadă de timp
determinată, succedându-se la intervale te timp egale (7, 14 sau 21 zile) destinate transportului unor
grupuri de turiști care au asigurate serviciile la sol de către agenția de turism.
Riscul transportului crește prin faptul că orice întrerupere a lanțului de curse va face să crească numărul
de tronsoane goale.
Metode de reducere a riscului aplicate de transportatori:
- prevederea unui tarif redus și pentru tronsoanele goale;
- prevederea penalităților pe care beneficiarul urmează să le plătească în caz de întreruperea
lanțului;
 - organizarea unor transporturi izolate, pentru alți beneficiari, pe tronsoane goale – umplere a
capacităților goale (empty legs);
- majorarea tarifului aplicat pentru zboruri comerciale.

 Tariful în sistemul rotație pasager – sistemul care prezintă cele mai mari riscuri pentru transportatori.
Acest sistem operează în două variante: - per-capia,
- pro-rata.
Conform acestui sistem (varianta per-capia), firma organizatoare de produs turistic acceptă să plătească un
tarif stabilit per pasager transportat, și nu-și asumă nici un risc pentru cazul în care nu va reuși să vândă
întreaga capacitate a avionului. Metoda de apărare a transportatorului, constă în stipularea unei clauze
contractuale, prin care se prevede garantarea unui coeficient de ocupare a capacității.
În cazul sistemului de rotație (varianta per-rata), prețurile sunt în mică măsură comparabile între ele pe
baza unui preț per rotație sau per pasager. Plata este corespunzătoare unui anumit coeficient care se
prevede anticipat la încheierea contractului.

 Tariful practicat în sistemul plata la ora de zbor

Acest sistem impune o evidență documentară riguroasă asupra timpilor de zbor realizat, care se va factura
beneficiarului.
Beneficiarul va căuta să impună transportatorului o limită maximă de timp plătibil pentru efectuarea unei
curse.
Transportatorul va căuta să prevadă în cadrul acestei limite, un spațiu aviatic (traseu) de siguranță.
Pentru a-și păstra competitivitatea, tariful va trebui să fie cât mai atractiv. Dacă apar cheltuieli
speciale, acestea cad în sarcina afretatorului * (beneficiarul, cel care închiriază nava sau cursa),
conform acordului inserat în contractul de transport printr-o clauză expresă, care se obligă să
suporte aceste cheltuieli în afara tarifului stabilit. Aceste tipuri de cheltuieli, pot fi:
- taxe pe care unele aeroporturi le percep pentru îmbarcarea fiecărui pasager;
- în cazul transportului unor pasageri cu program special de tratament, folosind mijloace speciale
(scaune mobile, fotolii rulante, targă), dacă starea pasagerului o necesită.

 Comercializarea transportului aerian turistic de pasageri zbor

Principala preocupare constantă, care unește acțiunile promoționale ale transportatorului aerian cu cele
ale organizatorilor de turism, se rezumă la găsirea de noi metode de a atrage clienți, de a face să
crească indicatorul CUC "client uptake capacity" (capacitatea de preluare a clientului), tinzând către
100 %.

1. O metodă de asigurare a competitivității, derivă din oferta unor tarife dedicate:

a. pentru cursele charter – se practică sistemul ”preț minim de vânzare / Minimul Slling Price” -
MSP, care reprezintă prețul minim posibil plătit de pasager pe cursă, pentru călătoria în ambele sensuri
(dus/întors) și sejur organizat.

* Costurile de afretare a navelor ți aeronavelor(împreună cu echipamentele acestora) destinate combaterii poluării marine de
proporții și a spațiului aerian. Mai mulți armatori pot forma un grup, cu scopul de a participa la licitații și a executa contracte
de afretare, pe care ca operatori individuali, nu le puteau obține sau executa (obține) pe cont propriu.
 b. pentru cursele regulate – se practică tarife reduse în următoarele variante:.
- tarife pentru turiștii individuali (Inclusive Tour – IT) – 90 % din prețul normal, la clasa economică
(economic class round trip). Se ține seama de protecția încasărilor la tarifele normale, impunând o serie
de condiții care să împiedice pe călătorii ”business” să beneficieze de tarife IT. Tarifele sunt calculate în
funcție de ”mileage” (distanța în mile) și de zona respectivă de transport turistic.
- biletul trebuie procurat printr-o agenție turistică;
- agenția turistică trebuie să publice un program al avantajului IT iar în broșurile speciale
programul special transport și sejur;
- pasagerul (beneficiar de tarif IT) trebuie să utilizeze și serviciile respective și impuse de la sol;
- sejurul trebuie să aibă o durată minimă stabilită contractual.

2. Tarifele de grup, denumite Group Inclusive Tour – GIT – sunt publicate în manuale de călătorie
specializate și sunt stabilite de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați - IATA.
3. Tarife part-charter – se referă la decomercializarea cursei regulate, adică considerarea unei porțiuni din
spațiul aeronavei cursă charter, și vânzarea biletelor pentru acest spațiu separat în sistem charter, iar
pentru restul navei se aplică sistemul normal.
4. Tarife stimulative (incentive) și propun ca prin nivelul lor redus să asigure ocuparea capacității navei în
momentul cu cerere redusă, ore de noapte sau sfârșit de săptămână.
5. Există categorii de tarife pentru categorii speciale de pasageri, la preț redus, preferențial, care se pot
acorda: studenților, marinarilor, agenților de voiaj, conducătorilor de grup, ghizilor și instructorilor de
zbor.
În ceea ce sporește coeficientul de umplere cu ajutorul competitivității tarifare, trebuie menționat că se
disting două tendințe contradictorii:
- tendința companiei aeriene de reducere a tarifelor, în condițiile în care există un volum mare al
ofertei de zbor față de cel al cererii de transport;
- tendința de limitare a reducerilor tarifare, în vederea protecției contra concurenței din partea
curselor charter.

În cazul uneia și aceleiași companie, care exploatează atât curse charter cât și curse de linie, trebuie
să se țină seama de menținerea balanței, astfel încât să nu fie afectată propria cursă regulată pentru
o destinație pe care operează și curse charter frecvente. Sunt necesare totuși, măsurile de
verificare care să nu permită participarea la cursele charter a altor pasageri care nu îndeplinesc
condițiile necesare accesului la charter.
Transportul feroviar
Serviciul transport feroviar - este una dintre vechile forme de transport turistic.

A apărut în secolul XIX și s-a extins în secolul XX. Unele din căile ferate construite atunci au intrat
în istorie și reprezintă astăzi puncte de atracție turistică. Treptat, a intervenit concurența
transportului rutier și arian, care au încetinit dezvoltarea transportului feroviar.
Transportul feroviar a mai cunoscut o serie de modificări calitative, tehnice și structurale, care au
stimulat legătura cu turismul. Progresul tehnic resimțit, a determinat:
- creșterea vitezei de deplasare a trenurilor;
- creșterea gradului de confort a călătoriei;
- extinderea rețelei de cale ferată chiar și în zonele neaccesibile).
S-au mai înregistrat progrese în domeniul transportului prin:
- emanciparea agențiilor de voiaj;
- urmărirea cerințelor diversificate ale consumatorului turistic;
- conjunctura economiei mondiale care au mărit aranjamentele turistice interne și externe.
Tarifele internaționale se determină ca o sumă cumulată a tarifelor naționale (interne), fiecare țară
făcând propriile reduceri tarifare pe timpul călătoriei și pentru fiecare produs transportat (perioadă
de timp, categorii de trenuri utilizate, tarife de grup), creându-se o mare complexitate de tarife.
O primă inițiativă de unificare a tarifelor internaționale, a fost necesară pentru crearea unui sistem
european de tarife pentru pasageri (TEV), adoptat de Comisia Comercială a Uniunii
Internaționale a Căilor Ferate (CIF). Sistemul este aplicabil pentru 8 (opt) rețele feroviare, în
care, agențiile de voiaj primesc (obțin) un comision de 10 % pentru promovarea angajamentelor
turistice feroviare, destinate segmentului turistic cu venituri modeste.
Principalele avantaje:
• regularitatea, siguranța și certitudinea deplasării, ca urmare a exclusivității acestor cai;
• costul mai redus, îndeosebi comparative cu transporturi aeriene, asociat cu viteza mare de deplasare;
• viteza relativ mare de deplasare;
• posibilităţi mult mai largi de vizionare a peisajului;
• faptul că îmbarcarea şi debarcarea se realizează, în general, în interiorul localităţilor, pentru ajungerea la hotel
nemaifiind necesar transferul intermediar;
• comoditatea oferita în interior (vagon de dormit, vagon restaurant).
Transportul feroviar asigură deplasarea în spaţiu şi timp a bunurilor şi persoanelor cu ajutorul locomotivelor şi
vagoanelor, care circulă după un program prestabilit, orar bine prestabilit, și pe trasee fixate (căile ferate).

Caracteristici:
• transportul este asigurat, de regulă, la preţuri mai scăzute decât cele practicate în transportul auto şi aerian,
îndeosebi pe distanţe medii şi lungi.
• procesul de transport se desfăşoară neîntrerupt, ziua şi noaptea şi în tot cursul săptămânii, în condiţii de
regularitate şi potrivit unor grafice prestabilite.
• prezintă un grad ridicat de siguranţă, ca urmare a respectării stricte a normelor de siguranţă a circulaţiei pe căile
ferate.
• din punct de vedere turistic, transportul feroviar este aproape exclusiv “european”.
 Cele mai frecvente aranjamente turistice sunt:

• Rail Inclusive Tour (RIT) – propune utilizarea unui pachet de servicii turistice pentru grupuri organizate, la preț
global scăzut celor care folosesc ca mijloc de deplasare trenul. Se pot realiza următoarele variante de călătorii:
- curse dus sau curse dus-întors și curse circuite pe un anumit traseu;
- curse speciale într-o singură direcție, destinație,
- curse combinate cu folosirea altor mijloace pe anumite trasee.
Restricțiile legate de aceste aranjamente turistice prevăd un număr minim de înnoptări hoteliere.
Tariful se stabilește în contractul încheiat între agentul de voiaj și beneficiarul sejurului turistic, în mai
multe variante tarifare și în funcție de tipul de aranjament RIT.
RIT-1 – este folosit de turiștii individuali și presupune o reducere a tarifului feroviar cu 20%, fără a
limita volumul minim al traficului în acest aranjament;
RIT-IG – utilizat de călătorii individuali sau grupuri mici, presupune reduceri tarifare feroviare cu
40%, însă se impune un volum minim de trafic, aliniat celui din anul precedent.
RIT-GP – utilizat de grupuri de turiști, care sunt programați pe subperioade de timp, presupune reduceri
tarifare feroviare cu 45%, generând pentru agențiile de voiaj beneficii importante suplimentare.
RIT-Y și RIT-YR – aranjamente destinate tinerilor sun 26 ani, fără programare sau cu programarea
transportului, presupunând reduceri tarifare feroviare cu 50%.
RIT-G reprezintă o variantă de RIT, practicat la cele mai scăzute tarife având drept scop promoțional și
utilizare conjuncturală.
Inter-Rail (IR) – reprezintă un aranjament de transport feroviar ce se organizează pentru posesorii de
legitimații cu același nume și implică acordarea unor reduceri tarifare de 50%, la vagoane clasa a-II-a pe
tot parcursul feroviar al țărilor ce au aderat la acest sistem. Sistemul se adresează tinerilor sub 21 ani,
fiind girat de căile ferate.
Eurail-Tarif (ET), Eurail-Group (EG), Eural-pass (Ep) – se adresează turiștilor din țările
extraeuropene care pot achiziționa bilete cu același nume (non nominale) de la reprezentații unor
administrații ale căilor ferate europene sau agenți de voiaj acreditate în America de nord și Sud,
Canada, Africa, China și Japonia, Australia, pentru destinații europene.
Indiferent de tipul aranjamentului RIT, condițiile de vânzare sunt:

a. vânzarea RIT se face numai prin agenții de voiaj, care capătă drept de comercializare a pachetului
turistic în urma unui acord/contract încheiat cu administrația căilor ferate din țara lor de reședință;
b. agenția de voiaj trebuie să lanseze și să facă publicitate pentru aranjamentul RIT ce nu poate depăși
12 luni, și pentru care precizează tipul de prestații turistice și datele programate;
c. prețul minim de vânzare al RIT, trebuie să depășească cu minimum 10% prețul transportului pe
ruta respectivă, pentru călătorii izolați;
d. tariful transportului nu poate fi publicat separat, ci numai inclus în prețul RIT al aranjamentului;
e. publicitatea realizată prin materiale uzuale (pliante, broșuri, afișe) de către agentul de voiaj, vizând
aranjamentul RIT, trebuie să îndeplinească anumite condiții privind conținutul:
- durata călătoriei;
- destinația și traseul parcurs;
- tipul de cazare folosit;
- clasa calitativă;
- tipurile de prestații;
- prețul de vânzare.
Transportul rutier
Transportul rutier este o forma de transport terestru și totodată un subsistem al sistemului național al
transporturilor care asigura deplasarea în spațiu a mărfurilor și a persoanelor cu ajutorul vehiculelor
(mijloace de transport autopropulsate) precum și a mijloacelor tractate (remorci, trailere). Reprezintă
mijlocul de transport privilegiat al turismului internațional (al țărilor occidentale).
Dezvoltarea industriei automobilistice a determinat o creștere atât a fluxului turistic, cât și multiplicarea
destinațiilor turistice. Turismul rutier (automobilistic) permite o mare dispersare a turiștilor în spațiu,
până la cele mai izolate regiuni, respectiv regiuni îndepărtate. Întreprinderile care închiriază automobile,
dau posibilitatea asocierii automobilului de la locul destinației, cu alte mijloace de transport (tren, avion,
vapor și chiar camion) cu care voiajează turiștii.
Avantajele transportului rutier sunt:
• autonomia în alegerea rutelor pe care turiştii vor călători în circuitele lor sau spre destinaţiile de
vacanţă pentru care au optat;
• o disponibilitate mai mare a mijlocului de transport pe perioada unui sejur în cadrul unei anumite
destinaţii turistice;
• o posibilitate mai mare pentru turistul automobilist de a controla traseul ales, plecarea şi timpul de
sosire, precum şi orice oprire făcută pe parcurs;
• uşurinţa în transportul bagajelor personale şi în utilizarea acestora fără constrângeri de vreun fel;
• facilitarea accesului pentru atingerea mai multor destinaţii; dorinţa turistului de a cunoaşte cât mai
multe într-un interval cât mai scurt primează faţă de comoditatea călătoriei, uneori, chiar şi faţă de distanţă,
făcând ca autoturismul, prin accesibilitatea pe care o asigură, să fie preferat altor mijloace de transport;
• diminuarea costului personal, când două sau mai multe persoane călătoresc cu acelaşi automobil.
 O serie de factori influențează dezvoltarea turismului automobilistic (rutier):
 producția din industria de automobile;

 evoluția prețului energiei;

 importanța întreprinderilor care închiriază automobile - (rentals of car);

 rețeaua rutieră și autorutieră;

 facilitățile vamale și de frontieră;

 infrastructura rutieră – (nu în ultimul rând), fiind cea mai elocventă dintre factorii de influență.

Transporturile rutiere se realizează cu următoarele mijloace:

• autobuzul sau autocarul - pentru transportul grupurilor de turiști / excursioniști;
• autocare și microbuze - pentru transporturile de grup;
• autoturisme proprietate personală - pentru transporturile individuale și familiale;
• autoturisme închiriate în sistem rent-a-car - cu sau fără șofer, pentru transport individual;
• autoturisme închiriate sau comandate - în sistem de taximetrie / taximeter system;
• transport în comun.

Principalul avantaj ar transportului rutier, îl reprezintă costul scăzut pe pasager, ținând seama de cheltuielile
variabile, cât și cele fixe.
Serviciile oferite de transportatori specialişti în domeniu se divizează în:
 rute expres – interne şi internaţionale;
 închirierea de autocare sau rute la cerere (charter);
 organizarea de circuite sau excursii;
 operaţiuni de transfer.

Organizatorii de voiaje în autocar pot fi de trei tipuri:

 cei care asigură, cu propriile vehicule, pe întreaga perioadă a anului şi pe linii regulate, servicii
de transport pentru anumite categorii de călători (elevi, muncitori), completate cu excursii şi
activităţi turistice sezoniere (prin curse speciale);
 cei care, posedând vehicule proprii, se pun la dispoziţia unui tour-operator sau a unei agenţii
receptive (ori care îşi organizează propriile producţii de voiaje);
 cei care, nedispunând de vehicule proprii, au servicii specializate în organizarea de voiaje de
autocar (apelând la mijloacele de transport ale altora).
Transportul naval
Elementele de baza ale transportului maritim sunt:
 
1. Navele – ca mijloc de transport al mărfurilor. Alegerea acestora determină alegerea și a celorlalte
repere (mărfurile transportate, porturile, traseul, timpi de navigație);
2. Mărfurile – ca obiect al transportului, sunt acele elemente ce stabilesc tipul de navă, condițiile de
transport și principiile asigurărilor navale;
3. Porturile – ca noduri de afluire, transbordare, descărcare și depozitare;
4. Cadrul economic si juridic pe plan național și internațional – urmărește corectitudinea,
promptitudinea și siguranța transportului maritim pe toată perioada acestuia de desfășurare.
Organizarea transporturilor maritime interne și internaționale
Armator = proprietarul de navă;
Navlositor = persoana care închiriază de la armator un vas pentru efectuarea unui transport;
Navlu = prețul transportului (pe durată determinată).
Indicatorul care reprezintă costul total al transportului, include următoarele elemente:
 - costul ambalajelor
 - costul manipulării (încărcare, deplasare, stivuire)
 - costul de depozitare
 - costul transportului propriu-zis
 - costul de imobiliare
 - costul asigurării
Transportul pe apă reprezintă una din formele de deplasare puţin solicitate, datorită formelor particulare
de organizare, condiţiilor mai speciale de realizare, vitezei pe care o realizează navele şi necesităţile
continuării călătoriei, de cele mai multe ori, cu alte tipuri de mijloace (post debarcare).
Drept urmare, transportul naval contează doar cu 2-3% din traficul turistic internaţional şi 1-2% din
circulaţia turistică a ţării noastre, ponderea sa menţinându-se relativ constantă.

Transporturile navale se realizează în prezent mai mult sub forma croazierelor, transformându-se de fapt
dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.
Principalele avantaje ale serviciului de transport naval/maritim sunt:
 traversări maritime cu preturi preferențiale;

 voiaje forfetare care include transportul dus-întors și servicii de sejur (cazare, masă) în fiecare escală;

 cvasi-croaziere, care oferă transport, cazare (uneori) și agrement la bordul navelor;

 croaziere, produse turistice forfetare care oferă circuite maritime și fluviale cu plecare și sosire în

același port (tip circuit);

 Confortul – vizează atât condițiile oferite in mijlocul de transport, cat și o serie de elemente legate

de organizarea transportului: transferuri, efectuarea unor prestații auxiliare cum ar fi: transportul
bagajelor, alegerea unor trasee interesante, servicii de ghizi.
 Costul – datorita ponderii importante, deținute in prețul global al vacantei, care variază intre ½ si ¼

din total, acesta influențează atât alegerea mijlocului de transport cât și cererea de vacanțe.
 Siguranța – se refera la reducerea riscului producerii unor accidente și la certitudinea călătoriei.
Produse turistice oferite de companiile maritime:
 traversări maritime cu preturi preferențiale;
 voiaje forfetare care include transportul dus-întors și servicii de sejur (cazare, masă) în fiecare
escală;
 cvasi-croaziere, care oferă transport, cazare (uneori) și agrement la bordul navelor;
 croaziere, produse turistice forfetare care oferă circuite maritime și fluviale cu plecare și sosire
în același port (tip circuit).

Navele de linie transportă uneori și pasageri, marfă și bunuri (coletărie), lor le este permis să ia la bord
maximum 12 pasageri fără a fi nevoie ca navele respective sa fie clasificate ca nave de pasageri. Pe
piață exista câteva nave combinate ce pot transporta atât pasageri cât și mărfuri.

Navele tramp nu transporta pasageri și nu exista la bord facilitați pentru transportul acestora.