Arta care face bine.

O
incursiune în art terapie și
terapia prin dans
0 Google +0 0 0 0
”La cel mai adânc nivel, procesul creativ şi procesul de vindecare vin din aceeaşi sursă.
Când eşti artist, eşti şi un vindecător”. (Rachel Naomi Remen, medic)
Un articol de Cristina Enescu|28 Mai 2017

Actul artistic, în toate formele sale, nu e doar frumos și relaxant, dar și un instrument de
vindecare a minții și chiar a trupului. Vă miră? Nu e o descoperire nouă, însă, sau este doar
pentru noi europenii, occidentalii. Culturile tradiționale au avut și păstrează încă această
valoare profundă a oricărei manifestări artistice, în vreme ce omului modern i-au trebuit mult
timp, destule minți luminate și vreo două războaie mondiale ca să se apropie de acest
domeniu. Medicina și psihologia modernă au aflat marele secret cum că interiorul nostru
adânc comunică mai ușor prin acte creatoare, artistice, abia pe la jumătatea secolului XX.
Sufletul uman își dezvăluie emoțiile, trăirile și durerile mult mai ușor prin imagini, joc,
culoare, muzică și dans decât prin (adesea) ucigătoarele cuvinte. Despre terapia prin artă și
cum a ajuns medicina să ceară și ajutor din partea desenului, picturii, dansului și a oricărei
alte forme de artă, ne povestesc două pasionate ale artei, psihoterapiei și ale frumosului
care face bine. Loredana Larionescu și Oana Dorneanu.
”Arta este o rană transformată în lumină.” (G. Braque)
”Culoarea provoacă o vibrație psihică. Culoarea ascunde o putere încă necunoscută
dar reală, care acționează asupra fiecărei părți din corpul uman.” ”Culoarea
influențează direct sufletul. Culoarea este claviatura, ochii sunt ciocănelele, sufletul
este pianul cu multe corzi. Artistul este mâna care cântă, atingând intenționat o clapă
sau alta, pentru a provoca vibrații în suflet.” (Kandinsky)
”Arta este o linie împrejurul gândurilor tale.” (Klimt)
”Arta nu reproduce ceea ce vedem. Arta ne face să vedem.” (Paul Klee)

Oana Dorneanu este absolventă de Psihologie la București, apoi de Art Terapie Practică la
celebrul spital de psihiatrie St Anne din Paris. În paralel, a făcut și un stagiu de art terapie
prin pictură la Paris. Ulterior a completat studiile cu o formare de 2 ani de Art Terapie prin
pictură, oferită de Asociația Română de Terapii Expresive (A.R.T.E.) din București, cu
formatori din școala de la Viena. Studiază în continuare terapia jungiană, pe care vrea să o
integreze în art terapie.
Loredana Larionescu a studiat psihologia la Paris și este îndrăgostită de dans (tango,
irlandez, contemporan) și de terapia prin dans. În 2015 a făcut parte din prima generație
care a absolvit în România o formare în dans terapie, organizată de Asociația Română de
Psihoterapie prin Dans și Mișcare (A.R.P.D.M.), sub egida Asociației Europene de profil, cu
formatori din mai multe țări europene cu tradiție în acest domeniu. În curând își va încheia
formarea ca psihoterapeut experiențialist.
Oana Dorneanu:
Orice formă de creație artistică are valențe și potențial terapeutic, atât pentru creator cât și
pentru public. ”Art Terapia” e, de fapt, o gamă largă de terapii prin diferite modalități
artistice: pictură, dans, modelaj, sculptură, scris, muzică. Art terapia privește arta ca o
formă de comunicare simbolică, prin care se exprimă personalitatea, emoțiile și alte
aspecte ale experienței umane cu ajutorul formelor, culorilor și a metaforelor. La un
atelier de terapie prin pictură se lucrează cu materiale și instrumente artistice (foi albe, foi
colorate, creioane colorate, acuarelă, tuburi de acrilic, pastel, cretă, cărbune), iar aspectul
estetic al lucrărilor are importanță doar în măsura în care este important pentru autorul lor.
Focusul terapiei sunt emoția și procesul care are loc în timpul creării lucrărilor.
Art terapia este extrem de practică și se adresează practic oricui. Nu există limite. Se poate
lucra pe diferite probleme, de la depresii, anxietate, tulburări emoționale, etc.
Legat de începuturile acestui domeniu, după al Doilea Război Mondial existau, evident,
foarte multe persoane traumatizate. Germenii noului domeniu au apărut cumva simultan, în
paralel, în America (Kramer & Margaret Naumberg), Marea Britanie (Adrian Hill) și la Paris
(artiștii mișcării suprarealiste). Au fost mai multe momente și nevoi sincronizate, iar mai
mulți au început să folosească arta ca un instrument terapeutic de lucru cu diferite afecțiuni
mentale. La sfârșitul anilor ’40, simultan în Anglia și în S.U.A., Adrian Hill (artist) si Margaret
Naumberg (psiholog) au folosit expresia “art terapie” pentru a-și descrie munca. Daca
Adrian Hill a descoperit beneficiile art terapiei experimentând direct prin desen și pictură în
timp ce se refăcea după o tuberculoza, psihologul Margaret Naumberg a început să
folosească imaginile create de pacienți ca o formă de comunicare simbolică între pacient și
terapeut. La Paris, suprarealiștii au avut un impact major asupra dezvoltării
domeniului prin ideea că arta este un instrument prin care se poate sonda subconștientul.
Mișcarea dadaistă a început în 1916, ulterior acestui moment crescând și interesul artiștilor
pentru ”arta inconștientului”, nu doar arta reprezentării. Apoi, în 1950, a avut loc la spitalul
St Anne din Paris primul Congres Mondial de Artă Psihiatrică, unde au participat psihiatri și
artiști și au fost prezentate lucrări realizate de pacienți.
Mișcarea dadaistă, inițiată de poetul român Tristan Tzara la Zurich în 1916, a inaugurat în
artă un curent nonconformist, îndreptat împotriva rutinei în viață, gândire și artă. Din martie
1919, odată cu Tristan Tzara, mișcarea s-a mutat la Paris, unde s-a întâlnit cu scriitori din
grupul mișcării suprarealiste (André Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, A.
Jacques Vachẻ). Odată cu primul manifest suprarealist publicat de Breton în 1924 și cu
înființarea ‘Biroului de cercetări suprarealiste’, s-au intensificat preocupările de studiere
a artei psihopatologice, prin raportare la unele caracteristici ale artei suprarealiste. Acești
artiști s-au interesat de arta pacienților internați și, împreună cu medicii, au organizat in
1950, în spitalul de boli mintale „Saint Anne” din Paris, primul congres mondial de arta a
pacienților psihiatrici. Ulterior, tot acolo, în 1954, R. Volmat a creat ”Centrul de Studiu
al Expresiei”, în cadrul căruia au luat ființă primele ateliere de expresie plastică, coordonate
de profesorul J. Delay. Tot mai mulți medici psihiatrici au devenit curioși de potențialul
terapeutic al artei, unii dintre ei pictau ei înșiși și au observat efecte terapeutice pozitive
atunci când propuneau pictura și pacienților lor. Primul caz documentat de însoțire prin artă
a fost cel al unui pacient tuberculos (în tuberculoză există și efecte secundare psihiatrice,
inclusiv halucinații). Medicul, pasionat de artă, l-a încurajat pe pacient să se exprime artistic,
observând apoi accelerarea procesului de însănătoșire a pacientului, ceea ce i-a stârnit
curiozitatea. Când suprarealiștii au început să ceară psihiatrilor să vadă lucrări realizate de
pacienți, inițiativa a fost rapid îmbrățișată de medici. În 1980 s-a început punerea bazelor
teoretice ale art terapiei, care au rădăcini și în psihanaliza jungiană sau în psihoterapiile
dinamice care iau în considerare inconștientul și lucrează pe restructurarea dinamică a
psihicului. Există și art terapeuți care lucrează pe abordarea umanistă, sau gestaltiană.
Fiecare tip de abordare psihoterapeutică are un reprezentant și în art terapie.
Cei care militau pentru includerea art terapiei ca formă de vindecare spuneau că valoarea
art terapiei constă în “absorbirea completă a minții (și a degetelor), ce permite
eliberarea energiei creatoare, deseori inhibată în pacient” (Adrian Hill), sau
despre puterea artei de a “elibera inconștientul prin mijloacele exprimării artistice
spontane” (Margaret Naumberg). Art terapia a fost încurajată și de C.G. Jung, care picta el
însuși și își încuraja și pacienții să picteze. Aproape de casa lui Jung, un alt medic, dr W.
Morgenthaler, a scris prima monografie consacrată unui pacient considerat în primul rând
artist și nu caz clinic.
Orice formă de artă poate deveni terapie, însă doar atunci când este făcută de un art
terapeut cu experiență atât în domeniul artistic cât și în psihoterapie. În formarea de la
Paris ni s-a spus frecvent că nu poți fi art terapeut dacă ai studiat doar arta sau doar
psihoterapia, e nevoie de multă experiență în ambele domenii.
Loredana Larionescu:
Istoria dans terapiei e cumva paralelă cu cea a art terapiei, cu adăugarea acestei filozofii de
bază, caracterul terapeutic al întoarcerii la unitatea minte-corp. Unii privesc dans terapia ca
o formă de terapie de sine stătătoare. Oricum, a fost și încă e nevoie de multă muncă
pentru ca oamenii să accepte ideea acestei unități și să trăiască conform ei. Pentru fiecare
dintre noi e foarte complicat să luăm în serios această realitate, deși ea este demonstrată
științific și măsurabilă. Cum spunea Oana, există numeroase cazuri documentate de
vindecări sau ameliorări somatice substanțiale în urma unor astfel de terapii, de la
boli somatice, cardiovasculare până la boli neurologice precum Parkinson și Alzheimer, în
care s-au obținut rezultate uimitoare. Știu de exemplu că la Milano se fac studii despre
parametrii măsurabili ai regenerării celulelor nervoase în Parkinson și cum se pot construi
noi căi de circulare a informației electrice prin nervi – și asta prin dans terapie adecvată la
situația pacienților, cu tot felul de amenajări. E un domeniu în permanentă dezvoltare.

Oana
Într-adevăr, în 2011 spital la Paris am văzut multe cazuri de anorexie cu care s-a lucrat cu
succes prin art terapie cu teatru și pictură. Acolo erau terapeuți specializați pe pictură, colaj,
dans terapie, muzică, teatru, sculptură și scris. Nu pacienții decideau ce formă de art
terapie li se potrivește, ci o comisie de specialitate. Fiind preponderent fete, de multe ori
mergeau la terapie prin teatru, unde puteau lucra cu corpul, jucând diferite roluri,
analizând interacțiunea cu propriul corp. Ajungeau astfel să atingă motivele profunde
pentru care aveau o relație nesănătoasă cu corpul lor.
Loredana
Iar prin dans terapie se fac lucruri din ce în ce mai interesante, de exemplu într-un spital
din Buenos Aires s-au organizat cursuri de tango pentru pacienți cardiaci, cu
rezultate benefice vizibile în starea și analizele lor. Inseparabilitatea asta dintre minte și
corp e nouă pentru Europa, dar dacă întrebi un indian o să se mire ”ce-i aia, separarea
minții de corp?”, știind bine că îmbunătățirea stării fizice are mare legătură cu îmbunătățirea
stării mentale. De la Aristotel încoace, trecând prin Descartes, noi europenii am trăit multă
vreme cu ideea acestei separări, ceea ce a devenit o reală sursă de boală. Istoria dans
terapiei e practic revenirea din această concepție la principii, spunem noi, mai sănătoase –
vechi, încă de la triburile arhaice care foloseau ritualurile de dans pentru vindecări, dar
foarte valabile.
Dans terapia se adresează corpului-minte. Acesta e clientul nostru. Indiferent unde se
localizează plângerea cu care vine persoana la noi (psihicul sau orice parte a corpului), noi
permanent ne întoarcem la această unitate pentru a găsi o soluție. Medicul prescrie pentru
corp, psihoterapeutul acționează pentru psihic, dans terapeutul lucrează cu unificarea celor
două. De asemenea, diversele toxico-dependențe (alcool, droguri, inclusiv țigări) și depresii
răspund bine la terapia prin dans și teatru. Auto-percepția și relaționarea cu propriul corp
trebuie recuperate în astfel de probleme.
În cultura tradițională românească avem multe forme de terapie prin dans, de
exemplu călușarii – la origine o formă rituală de terapie de grup prin dans, care a pornit de
la ”fetele bântuite de Zburător”, limbajul popular pentru o serie de tulburări psihologice.
Călușarii erau chemați când existau astfel de fete cu probleme, se credea că echilibrează
energiile tulburate. De asemenea, Paparudele, sau tarantela din Italia, derivată de
la taranta, păianjen, o formă de dans terapeutic și teatral folosită în cazul mușcăturilor
veninoase. Dansurile șamanice, de asemenea, readuceau sub controlul comunității forțele
(pulsiunile) obscure. Așadar dans terapia, deși teoretizată și cercetată abia în secolul XX,
există de mult. Arta „profesionistă”, rezervată doar artiștilor, este o găselniță
modernă, toată arta tradițională avea și are și o funcție terapeutică, de formă de eliberare și
vindecare.
Terapia prin teatru sau psihodrama (în concepția psihologului american născut la
București, Levy Moreno) este o formare separată, ea presupune să joci anumite părți din
mintea ta, și există și drama terapia care presupune să creezi scenarii simbolice, chiar
absurde, în carul cărora oamenii să se poată exprima prin metafore, ceea ce aduce la
suprafață multe subiecte sensibile.
Legat de statutul oficial al profesiei de art/dans terapeut în România, în COR există deja
ocupația de art terapeut. Dans terapeuții fac o formare de doi ani, acreditată la COPSI doar
ca formare continuă, adică pot profesa doar dacă au și o altă formare psihoterapeutică. Eu
am ales o formare în psihoterapie experiențială pentru că e foarte deschisă spre diferite
tipuri de art terapie. Deci lucrurile au început să se miște și în România.
Oana Dorneanu:
În prezent, împreună cu Loredana am lansat proiectul EntuziArt, prin care organizăm
ateliere de terapie prin pictură și dans pentru adulți, copii și mămici cu bebeluși. Folosim o
structură de atelier în care avem momente de sharing(cunoașterea grupului), de pictură, de
dans și momente combinate. Ne găsiți pe www.arterapie.com sau pagina de FB Entuziart –
Art Therapy. În paralel eu fac art terapie și la un centru de plasament, inițial în grup iar mai
nou și sesiuni individuale. Schimbările se văd, dar în timp, mai ales la astfel de copii
traumatizați de abandon. De asemenea fac ședințe individuale de art terapie în cabinetul
propriu cu copii și adulți.
Loredana Larionescu:
La centrul nostru eu sunt unul dintre facilitatorii atelierelor Mama (Părinte)-Bebe. Am ales
să lucrăm cu bebeluși până într-un an sau cel puțin înainte ca copilul să meargă singur.
Primele luni de viață sunt foarte complicate pentru ambele părți ale acestei diade părinte-
copil, astfel că atelierele se adresează amândurora, susținându-i în procesul acesta de
dezvoltare împreună. Artele expresive non-verbale, terapeutice, sunt foarte utile mai ales la
acest stadiu nonverbal al copilului.
Și eu și Oana suntem foste corporatiste – ceea ce ne-a inspirat să creăm un alt proiect
important al EntuziArt, și anume „Corp’O Arte” – o serie de ateliere de art- și dans-terapie
pe care să le ducem ”acasă” în birourile celor care muncesc într-un regim stresant, pentru a
le crește creativitatea, relaxarea, starea de bine, coeziunea în echipe, pentru dezvoltare
personală, și de asemenea să (re)deschidem apetitul și interesul oamenilor din aceste
medii pentru diferite forme de artă.
 Art Terapia adoptă ideea că arta este un mijloc de comunicare simbolic și exprimă
personalitatea, emoțiile și alte aspecte ale experienței umane. (Cathy Malchiodi – expert
internațional și trainer în art terapie, arte expresive și utilizarea artei în serviciile medicale)
 Art Terapia este o profesie din domeniul sănătății mentale in care clienții, însoțiți de un art
terapeut, utilizând materiale artistice, prin procesul de creație și prin produsul final își
explorează sentimentele, își reconciliază conflictele emoționale, își dezvoltă conștiința de sine,
gestionează comportamentul și dependențele, dezvoltă abilitați sociale, găsesc perspective
noi de a privi realitatea, își pot reduce anxietatea și crește stima de sine. (American Art
Therapy Association)
 În România, Asociația Română de Terapii Expresive (A.R.T.E.) și respectiv Asociația Română
de Psihoterapie prin Dans și Mișcare (A.R.P.D.M.) organizează formări de art terapie și
respectiv dans terapie.
Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/arta-care-face-bine-o-incursiune-in-art-terapie-
si-terapia-prin-dans/
 Ce este art terapia?

de Mutia Ribowo

 Art Terapia este un tratament eficient pentru persoanele care experimenteaza dificultati de dezvoltare,
medicale, educationale, sociale sau mentale. Unul dintre scopurile Art Terapiei este acela de a imbunatati
sau restabili functionalitatea clientului si de a-i reda sentimentul de bunastare personala. – American Art
Therapy Association

 Art psihoterapia adopta ideea ca arta este un mijloc de comunicare simbolic si exprima personalitatea,
emotiile si alte aspecte ale experientei umane. – Cathy Malchiodi

 Art Terapia este utilizata in domenii ca: sanatate mintala, medicina, reabilitare, educatie, medico-legal cu
diverse tipuri de sedinte: individual, pentru cupluri, pentru familii, grupuri de terapie. – Art Therapy
Credentials Board, Inc.

 Art Terapia este o profesie din domeniul sanatatii mentale in care clientii, insotiti de un art terapeut,
utilizand materiale artistice, prin procesul de creatie si prin produsul final isi exploreaza sentimentele,
reconciliaza conflictele emotionale, dezvolta constiinta de sine, gestioneaza comportamentul si
dependentele, dezvolta abilitati sociale, gaseste persepective noi de a privi realitatea, reduce anxietatea
si creste stima de sine. – American Art Therapy Association

 Art Terapia este o forma de psihoterapie ce implica incurajarea oamenilor sa se exprime pe sine liber prin
intermediul picturii, desenului sau a modelajului sau este folosita ca o activitate de remediere sau un
ajutor pentru diagnostic. – Google

 Art Terapia este o forma interdisciplinara de psihoterapie. In general, in baza unor principii psihanalitice
sau psihodinamice, art terapeutii au competenta de a folosi diverse cadre teoretice cu care se simt ei
confortabil. Alte abordari de lucru includ: analitica (Jungiana), umanista, comportamentala, sistemica,
integrativa. – Australian National Art Therapy Association (ANATA, 2005)
Activitati artistice vs. Art Terapie

 ambele folosesc diferite materiale artistice

 creativitatea este implicata in procesul de creatie
Activitatile artistice implica:

 asteptarea de a se utiliza un set de abilitati predate anterior si urmarirea unui anumit obiectiv
 principalul obiectiv este de a crea o opera de arta completa
 profesorul sau facilitatorul poate influenta opera sau poate da sfaturi
 lucrarea finala poate fi expusa, evaluata sau apreciata
 lucrarea finala este evaluata din punct de vedere estetic
In Art Terapie:

 arta este mediul unde se petrec schimbarile psihologice

 lucrarea finala nu este un produs ci o cale de comunicare
 lucrarea nu trebuie sa fie placuta estetic, terminata sau valoroasa
 art terapeutul este un ghid, un facilitator, martor pentru a ajuta clientul sa-si inteleaga sentimentele si
nevoile
 lucrarea finala este personala, confidentiala si este pastrata ca o inregistrarea a sentimentelor si starile
emotionale
 materialele alese, cum sunt ele folosite si modul de exprimare a sentimentelor sunt aspectele cele mai
importante in procesul terapeutic.
Cine sunt beneficiarii Art Terapiei?

 persoane aflate in diverse situatii dificile precum durere, despartire, divort, doliu
 persoane care sufera de stres si anxietate
 copii
 persoane cu stima de sine scazuta
 persoane ce sufera de izolare sociala
 persoane cu probleme comportamentale (generate de manie, furie)
 persoane cu boli cronice
 copii abandonati
 persoane cu diverse dependente
 persoane care sufera de stres post traumatic
 persoane cu probleme de sanatate mentala
 persoane care isi aduc prejudicii personale
 copii/persoane care au suferit traume
 copii si persoane cu note din spectrul autist, ADD, ADHD
 persoane cu paralizie cerebrala
 persoane cu tulburari de alimentatie
 persoane care sufera de boli specifice varstei inaintate precum Alzheimer sau dementa
 firme si companii
Unde este practicata Art Terapia?

 spitale
 clinici
 scoli
 centre de tratament rezidential
 centre comunitare
 penitenciare
 adaposturi
 centre sociale
Art-terapia se bazeaza pe recunoasterea faptului ca gandurile si emotiile fundamentale, ce vin din
inconstient, capata expresie mai degraba in imagini decat in cuvinte.

Nu exista modalitate corecta sau gresita in exprimarea emotiilor prin art-terapie. Nu trebuie
sa excelezi in pictura sau sculptura. Trebuie doar sa te simti liber si sa te exprimi liber. Si
cine poate face asta mai bine decat copiii…
Art-terapia invata copiii si oamenii mari deopotriva, sa se exprime, sa dea frau liber
creativitatii. Fie ca este art-terapie prin pictura, art-terapie prin modelaj, art-terapie prin joc,
art-terapie prin teatru sau dans, copilul invata sa devina el insusi, sa se exprime liber sa
devina increzator in fortele sale proprii, sa comunice si sa relationeze, intr-un cuvant, sa fie
un copil fericit.

Art-terapia este o oportunitate pentru fiecare de a se exprima spontan si autentic, o

experienta care in timp duce la implinire personala, vindecare emotionala si profunda
transformare.

Atelierul de art-terapie este locul in care copiii isi exprima emotiile, trairile, temerile si
dorintele. Rolul psihologului este acela de a modera si de a incuraja exprimarea libera,
spontana, intr-o atmosfera degajata, in care copilul se simte in siguranta si protejat.