Fi şa de observa ţie

1. Generalităţi:

- identificarea subiectului;
- reperajul şedinţelor (frecvenţă, loc de desfăşurare, etc.);
- raţiunile participării la art-terapie (cine a luat decizia şi care sunt motivele);
- prezentarea subiectului (anamneza, capacităţi şi trăsături fizice, intelectuale,
afective,cultural-artistice, gustul pentru artă, comportament general, calităţi ale atenţiei –
mai ales gradul de concentrare şi stabilitatea atenţiei, aparataj necesar, etc.);
- intenţiile medicale ale pacientului;
- intenţiile artistice ale pacientului;
- natura şi elementele auto-evaluării pacientului (medicale, sanitare, estetice);
- prezentarea art-terapeutică (obiective generale, intermediare – dacă este posibil
bilanţul medical, etc.);
- prezentarea artistică (tehnica dominantă, fenomene asociate, activitate artistică de
nivel I, de expresie (fază de trecere de la spontan la activitate voluntară orientată spre estetic)
sau activitate artistică de nivel II (faza trecerii relative la tehnici ale artei
universale), metode vizate, acţional expresiv sau contemplativ, capacitate estetică;
- măsurarea/evaluarea itemilor de bază şi justificarea alegerii itemilor şi a unităţilor de
măsură/evaluare pentru itemii analizaţi, interpretaţi sau resimţiţi.

II. Fenomenul artistic:

- impresia (capacităţile şi posibilităţile senzoriale ale pacientului);

- intenţia: orientarea, dorinţa şi voinţa unei cercetări estetice; natura expresiei (verbală sau
nonverbală; directă sau indirectă; confuză; existenţa intenţiei dar aceasta este
incomprehensibilă);
- acţiunea (punerea în lucru a mijloacelor, metodelor şi a tehnicilor unei activităţi care
tinde spre un scop estetic); capacitate de adaptare, de cercetare şi de invenţie a
mijloacelor;
- producţia: generalităţi: în ce constă ansamblul producţiilor artistice; natura acestora
(vizuală, auditivă, chinestezică sau kinetică);
- capacităţi estetice (expresia gustului artistic, plăcerea şi emoţia estetică, capacitatea de
evaluare critică, coerenţa binelui şi frumosului);
- dinamica între activitatea artistică de nivel I şi activitatea artistică de nivel II
( capacitatea de a utiliza energia şi plăcerea cât mai profund, pentru a realiza o
producţie stăpânită din toate punctele de vedere.

III. Capacităţi relaţionale:

- expresia (trecerea de la activitatea instinctivă la activitatea voluntară dirijată);

- comunicarea (reporturile cu altul pentru transmiterea unei informaţii);
- relaţia (principiul unificării cu altul în cadrul activităţii de art-terapie);
- implicaţiile relaţionale: comportamentul general în cadrul relaţiei, metoda ( sau
implicarea art-terapeutului), dinamica (sau implicarea pacientului);
- coerenţa între elementele relaţiei.

IV. Bilanţul şedinţei de art-terapie:

- descrierea şi înlănţuirea secvenţelor a momentelor şedinţei de art-terapie;
- aprecierea de ansamblu a şedinţei de art-terapie;
- limitele şedinţei de art-terapie;
- modificări sau fapte surprinzătore care au apărut în timpul şedinţei de art-terapie;
- apariţia unor itemi practici: natura, condiţiile şi raţiunile interesului pentru aceşti
itemi;
- interesul pacientului pentru activitatea de art-terapie;
- importanţa vervbalizărilor ( comportamentului verbal);
- diverse aspecte care puteau să influenţeze pacientul.

V. Analiza şedinţei de art-terapie:

- obiective intermediare ( atingerea acestora fiind obligatorie pentru a se atinge
obiectivul general);
- piste de acţiune (natura, starea, localizarea şi descrierea situaţiilor dificile);
- nivel de organizare ( nivelurile atinse, natura acestora);
- ţinte (determinarea mijloacelor puse în acţiune pentru a atinge aceste ţinte);
- itemi teoretici şi itemi practici: urmaţi de măsuri (grila itemilor);
- calitatea mijloacelor puse în lucru;
- analiza menţinerii sau schimbării dominanţei referitoare la obiectivul major şi analiza
raporturilor cu fenomenele asociate;
- erori ( natura, cauza, importanţa, efecte produse).

Sursa: Forestier R., Tout savoir sur l’art therapie,Favre, Laussane, 2000, pp. 73-77