Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Uleiurile eterice, numite şi uleiuri volatile sau uleiuri esenţiale, sînt secreţii metabolice naturale ale
plantelor, al căror rol nu este nici astăzi pe deplin lămurit de către ştiinţă. Unii specialişti le consideră
adevăraţi hormoni vegetali, manifestări fluide ale sistemului imunitar al plantelor, în sensul în care ele
contribuie la îndepărtarea dăunătorilor, atrăgând, în schimb agenţii polenizatori, care sînt unele insecte
şi păsări. Pentru a vă înlesni o reprezentare vizuală şi pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai uşor cum se
petrec lucrurile în realitate, am ilustrat, în fotografia de mai jos, realizată prin scanare microelectronică
şi mărire de 250 de ori, suprafaţa unei frunze de salvie, pe care se află mai multe tipuri de formaţiuni
vegetale. Micile structuri sferice deschise la culoare, vizibile în imagine, reprezintă, de fapt, filamente
modificate, care se comportă ca nişte glande secretoare de uleiuri volatile esenţiale. Ele sînt cele care
dau mireasma deosebită a plantei aromatice şi au, în cazul salviei, proprietăţi medicinale, curative,
precum reducerea febrei, curăţirea sângelui, alinarea durerii...
Uleiurile sînt extrase din frunze, din petale, din tulpină, din seminţe şi chiar din rădăcinile plantelor.
Plantele aromatice conţin, în general, în toate părţile lor ulei volatil, în proporţii diferite. Trandafirul,
spre exemplu, secretă în mod predominant ulei eteric la nivelul florilor, în vreme ce ghimbirul produce
mai mult ulei aromatic la nivelul rizomului. Fiecare ulei volatil este unic, fiind diferit chiar în cadrul
aceleiaşi plante, şi are aplicaţii minunate şi la fel de variate ca Natura însăşi.
Aromoterapie şi masaj
Simţurile
V-aţi întrebat vreodată cum ar fi viaţa daca nu am avea simţul mirosului? Deşi în imaginaţie acest
exerciţiu nu pare atât de dificil, trebuie să aveţi în vedere că aţi pierde în acelaşi timp şi simţul gustului!
Pe de altă parte, creierul este conectat cu aparatul olfactiv, de la care primeşte informaţii despre
lucrurile şi fiinţele cu care urmează să venim în contact. În concluzie, se poate spune că multe din
lucrurile pe care le conştientizăm despre lumea înconjurătoare şi relaţiile pe care le stabilim cu aceasta
depind, în mare măsură, de simţul mirosului.
Fiziologia mirosului
Simţul olfactiv este singurul dezvoltat pe deplin la naştere şi joaca un rol important în formarea abilităţii
copilului de a-şi recunoaşte mama şi de a crea o legătură cu ea. Şi la adulţi, atracţia poate fi declanşată
de miros. Oamenii de ştiinţă au identificat substanţe, numite fermoni, care funcţioneaza ca mesageri
chimici la nivelul creierului, în sensul că stimulează, printre alte răspunsuri şi comportamente, şi atracţia
sexuală faţă de un potenţial partener. Cu cel puţin cinci milioane de celule care percep stimuli olfactivi
de-a lungul canalului nazal, nasul pare a fi foarte bine echipat pentru perceperea mirosurilor. Unii
specialişti afirmă chiar că oamenii mai au un sistem senzorial care poate percepe moleculele subtile ale
aromelor.
Nu există nici o îndoială că unele miresme pot avea un impact direct asupra modului în care gândim sau
simţim. De exemplu, mirosul de pâine caldă tocmai scoasă din cuptor ne poate duce instantaneu cu
gândul la casa părintească. Alte arome precum cele florale, sau cele condimentate, pot induce o stare
romantică. Multe institute de cercetare europene şi asiatice investesc în asa numita metodă
de parfumare indirectă pentru a intensifica productivitatea la locul de munca şi pentru a grăbi
vindecarea bolnavilor din spitale.
Adevărata aromoterapie
Aromoterapia nu înseamnă doar folosirea de arome. Trebuie să se facă o diferenţă între folosirea
produselor parfumate (precum lumânările) şi folosirea proprietăţilor binefăcătoare ale uleiurilor
esenţiale extrase din plante.
Termenul de aromoterapie şi principiile ei de baza sînt legate de numele chimistului René Maurice
Gattefosse (la începutul secolului XX). În timp ce lucra la elaborarea unei noi note de parfum, Gattefosse
a suferit o arsură la mână şi a turnat peste rana cel mai la îndemână lichid - dintr-un recipient cu ulei de
lavandă. A observat cu uimire că intensitatea durerii a scăzut rapid, iar vindecarea s-a făcut fără să
rămână cicatrice. Gattefosse a ajuns astfel la concluzia că uleiurile esenţiale sînt utile nu numai în
parfumerie, ci si ca agenţi de vindecare şi a numit noul domeniu „aromoterapie“.
Uleiurile volatile sînt substanţe complexe, volatile ce conţin hormoni din plante, substanţe nutritive şi
alte mii de substanţe biochimice pe care ştiinţa nu le-a definit încă. În momentul în care aceste uleiuri
aromatice sînt inhalate sau aplicate în mod adecvat pe piele, ele sînt absorbite şi purtate de sistemul
circulator acolo unde este nevoie.
Aromoterapia are un efect de echilibrare asupra organismului. Uleiurile esenţiale pure au un spectru
larg de proprietăţi terapeutice şi pot fi folosite în tratarea multor afecţiuni, nu doar fizice, ci şi psihice.
Medicina naturistă derivată din aromoterapie oferă o alternativă blândă la medicamentele de sinteză,
care în afară de faptul că tratează doar simptomele, fără a avea eficienţă la nivelul cauzelor, prezintă şi o
mulţime de efecte secundare.
Masajul, ca terapie unitară, este relaxant şi ajută la intensificarea circulaţiei sanguine şi la eliminarea
impurităţilor. Însă masajul profund, combinat cu proprietăţile relaxante şi terapeutice ale uleiurilor
esenţiale, poate avea o profundă influenţă asupra sănătăţii fizice şi a aspectului exterior, în general.
Esenţa trebuie aleasă în funcţie de propriile nevoi şi preferinţe. Dacă vrem să ne relaxăm, alegerile cele
mai potrivite sînt lavanda sau menta. Daca avem nevoie de energie, ar trebui să ne orientăm către uleiul
de lămâie sau rozmarin. Însă întotdeauna aromele trebuie să fie în strânsă corelaţie cu necesităţile
personale