Ce sînt uleiurile volatile

Uleiurile eterice, numite şi uleiuri volatile sau uleiuri esenţiale, sînt secreţii metabolice naturale ale
plantelor, al căror rol nu este nici astăzi pe deplin lămurit de către ştiinţă. Unii specialişti le consideră
adevăraţi hormoni vegetali, manifestări fluide ale sistemului imunitar al plantelor, în sensul în care ele
contribuie la îndepărtarea dăunătorilor, atrăgând, în schimb agenţii polenizatori, care sînt unele insecte
şi păsări. Pentru a vă înlesni o reprezentare vizuală şi pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai uşor cum se
petrec lucrurile în realitate, am ilustrat, în fotografia de mai jos, realizată prin scanare microelectronică
şi mărire de 250 de ori, suprafaţa unei frunze de salvie, pe care se află mai multe tipuri de formaţiuni
vegetale. Micile structuri sferice deschise la culoare, vizibile în imagine, reprezintă, de fapt, filamente
modificate, care se comportă ca nişte glande secretoare de uleiuri volatile esenţiale. Ele sînt cele care
dau mireasma deosebită a plantei aromatice şi au, în cazul salviei, proprietăţi medicinale, curative,
precum reducerea febrei, curăţirea sângelui, alinarea durerii...

Uleiurile sînt extrase din frunze, din petale, din tulpină, din seminţe şi chiar din rădăcinile plantelor.
Plantele aromatice conţin, în general, în toate părţile lor ulei volatil, în proporţii diferite. Trandafirul,
spre exemplu, secretă în mod predominant ulei eteric la nivelul florilor, în vreme ce ghimbirul produce
mai mult ulei aromatic la nivelul rizomului. Fiecare ulei volatil este unic, fiind diferit chiar în cadrul
aceleiaşi plante, şi are aplicaţii minunate şi la fel de variate ca Natura însăşi.

Cum să beneficiem de efectele terapeutice ale uleiurilor esenţiale

Combinaţia complexă de substanţe organice care intră în alcătuirea unui ulei volatil îi conferă nota lui
specifică, ce depinde de specie, de perioada de recoltare, de climă, precum şi de partea plantei din care
este extras. Au fost identificaţi nenumăraţi compuşi care alcătuiesc uleiurile volatile. Numai uleiul de
mentă prezintă nici mai mult, nici mai puţin de 200 de componente diferite. Se regăsesc, printre aceste
principii active ale plantelor, substanţe precum cineolul, fencona, limonenul, mentolul, mentona,
pinenul, sabinenul, unele dintre fiind prezente în cantităţi infinitezimale, ceea ce face practic imposibilă
reproducerea sintetică, în laborator a compoziţiei uleiurilor aromatice din plante. Natura este, fără
îndoială, cel mai mare chimist, căci esenţele aromatice ale plantelor din întreaga floră cunoscută nu ar
putea fi sintetizate nici în mii de ani de eforturi reunite ale tuturor chimiştilor din lume.

Cum se extrag uleiurile volatile

Metodele mai importante de extragere a uleiurilor volatile sînt: distilarea cu apă, antrenarea cu vapori,
extracţia cu diferiţi solvenţi (volatili, nevolatili, solizi), extracţia prin fermentare, prin incizare şi prin
metode mecanice. Procedeele care implică intervenţia termică degradează în mod inevitabil compoziţia
uleiurilor volatile, diminuându-le calităţile curative. Totuşi, trebuie ştiut faptul că procesarea la rece,
singura care le păstrează intacte proprietăţile, ridică extrem de mult costurile de producţie, ceea ce face
ca uleiul să devină aproape inaccesibil de scump.

Cum să beneficiem de efectele terapeutice ale uleiurilor esenţiale

Uleiurile eterice ale diferitelor plante pot fi folosite, printre altele, în aromoterapie, cu ajutorul unui
difuzor sau al unui spray, în amestec cu apă sau ulei. Difuzia reprezintă evaporarea componentelor
aromatice ale unui ulei esenţial în atmosferă cu ajutorul lămpilor de aromoterapie, al celor electrice sau
din argilă nesmălţuită. Indiferent de metoda de aromoterapie folosită, uleiul esenţial trebuie diluat
întotdeauna într-un agent uleios sau în apă, într-un procent de 2-3%. De exemplu, în cazul unei lămpi de
aromoterapie, putem adăuga 5-10 picături de ulei esenţial în vasul din partea superioară a lămpii, pe
care îl umplem în prealabil pe trei sferturi.

În aromoterapie, esenţele pot fi şi pulverizate în mediul înconjurător, pentru a fi asimilate apoi în

organism, prin respiraţie sau prin difuzie. Pentru a fi asimilate prin respiraţie, se îmbibă o batistă cu 2-5
picături dintr-un ulei esenţial sau se pulverizează un amestec de esenţe volatile şi apă distilată direct în
aerul încăperii. Uleiurile volatile pot fi adăugate şi la săpunuri, la loţiuni şi la alte produse pentru
îngrijirea cosmetică a tenului, a părului şi a corpului. Prin îmbinarea tehnicilor de masaj clasic cu
proprietăţile benefice ale uleiurilor eterice, s-a deschis calea masajului aromoterapeutic.
Care este durata de viaţă a unui ulei esenţial?
Unele uleiuri, precum cel de citrice, au o durată de viaţă mai mică decât altele, precum cel de paciuli sau
cel din lemn de santal, acestea din urmă părând să fie tot mai bune, pe măsura trecerii timpului. Media
duratei de viaţă a uleiurilor esenţiale diferă, ea depinzând atât de procesul de fabricaţie, cât şi de
metodele de conservare. Uleiurile ar trebui păstrate în recipiente ermetice şi rezistente din sticlă, la
temperaturi între 15 şi 20 grade C. Dacă sînt îndeplinite condiţiile optime, majoritatea uleiurilor pot fi
păstrate cel puţin 3 ani. Durata mai mică de viaţă a uleiurilor de citrice (lămâie, portocal etc.) se
datorează faptului că ele că sînt extrase din coaja fructului, iar componentele instabile din aceasta,
precum cerurile şi acizii graşi rămân, de asemenea, şi în componenţa uleiului esenţial. Majoritatea
uleiurilor etrice sînt extrase folosind metoda distilării prin vapori, iar căldura produsă în timpul acestui
proces modifică şi stabilizează componentele naturale ale plantei. După distilare, uleiurile extrase trec
printr-un proces de maturizare, iar în această etapă au loc schimbări chimice suplimentare, înainte ca
mirosul să se stabilizeze. Această stabilizare poate dura şi câteva săptămâni, ca în cazul uleiului de
mentă. Uleiurile mai grele, mai tari, cum ar fi cel de paciuli sau cel din lemn de santal au nevoie de mai
mult timp pentru a-şi manifesta întregul potenţial.

Care este diferenţa dintre uleiurile eterice şi parfumuri?

Uleiurile eterice sînt esenţe foarte concentrate, volatile şi înmiresmate, 100% naturale, ele fiind extrase
din plante, fie prin distilare cu ajutorul vaporilor, fie prin presare la rece. În timp ce uleiurile esenţiale
sînt parfumate de la sine, termenul comercial de parfum este folosit în comerţ pentru a desemna unele
uleiuri sintetice, produse industrial, prin combinarea unor componente aromatice chimice de bază,
derivate din gudron de cărbune. Trebuie precizat că acestea diferă fundamental de uleiurile esenţiale
pure. Chiar dacă unele dintre aceste parfumuri au un miros destul de apropiat de cel al uleiurilor
naturale, ele sînt, în schimb, complet lipsite de efectele terapeutice ale acestora. Dealtfel, uleiurile
artificiale sînt contraindicate pentru aromoterapie şi sînt folosite, în mod obişnuit, doar în reţeta
produselor cosmetice.
Care sînt agenţii purtători ai uleiurilor esenţiale şi cum sînt ei utilizaţi în aromoterapie?
Agenţii purtători ai uleiurilor volatile sînt uleiuri vegetale extrase din nuci şi din seminţe oleaginoase.
Aceste uleiuri au fost, de-a lungul timpului, surse de energie şi factori nutritivi în hrana oamenilor. Ele
formează o bază excelentă, în care pot fi diluate uleiuri esenţiale, în scopul obţinerii produselor de
întreţinere a corpului. Deoarece sînt mult mai puţin volatile decât uleiurile esenţiale, ele au o durata de
viaţă mai mare. Exemple: uleiul de migdal dulce, uleiul de sâmburi de cais, uleiul de jojoba şi cel de
seminţe de struguri. Agenţii purtători, la fel ca majoritatea produselor de aromoterapie, pot fi găsiţi în
magazinele şi în farmaciile cu produse naturiste.

Cum putem să ştim dacă un produs are cu adevărat beneficii aromoterapeutice?

Este întotdeauna bine să alegem un produs aromoterapeutic pentru conţinutul şi beneficiile sale şi nu
pentru numele de marcă sau mirosul pe care îl are. Este absolut necesar să citim eticheta, pentru a fi
siguri că esenţele respective sînt naturale şi nu sintetice. Uleiurile esenţiale conţin sute de constituenţi
organici, incluzând hormoni, vitamine şi alte elemente naturale extrase din plante. Din acest motiv,
parfumurile sintetice nu pot egala miresmele şi beneficiile plantelor aromatice. Un alt element cheie
este preţul. Pentru a produce câteva grame de ulei eteric natural este nevoie de o mare cantitate de
plantă. Contează ce parte a plantei produce uleiul eteric, cum este extras acesta şi care este
concentraţia de ulei din plantă. De exemplu, este nevoie de 2,5 kg de lavandă pentru a obţine 30 g de
ulei eteric. Esenţa uleioasă de trandafiri este mult mai scumpă decât cea de lavandă.
La ce se refera aromoterapeuţii când vorbesc despre sinergie?
Fenomenul de sinergie apare atunci când este conjugată acţiunea a două sau mai multe remedii pentru
a produce un efect mai amplu decât efectele fiecăruia luate separat. În aromoterapie, acest termen
descrie fenomenul care se petrece atunci când două sau mai multe uleiuri esenţiale sunt combinate
pentru a produce un efect superior celui produs de fiecare ulei în parte. Aromoterapeuţii folosesc acest
fenomen pentru a mări eficacitatea unui parfum (prin combinarea unor uleiuri care îşi amplifică şi îşi
potenţează reciproc efectele) sau pentru a crea miresme care sînt benefice atât în plan corporal imediat,
cât şi în plan emoţional-afectiv. Cu cât se combină mai multe uleiuri, cu atât se obţin efecte sinergice
mai numeroase şi mai complexe. În general, se recomandă folosirea a doar două sau trei uleiuri când ne
creăm propriile parfumuri.

Aromoterapie şi masaj
Simţurile
V-aţi întrebat vreodată cum ar fi viaţa daca nu am avea simţul mirosului? Deşi în imaginaţie acest
exerciţiu nu pare atât de dificil, trebuie să aveţi în vedere că aţi pierde în acelaşi timp şi simţul gustului!
Pe de altă parte, creierul este conectat cu aparatul olfactiv, de la care primeşte informaţii despre
lucrurile şi fiinţele cu care urmează să venim în contact. În concluzie, se poate spune că multe din
lucrurile pe care le conştientizăm despre lumea înconjurătoare şi relaţiile pe care le stabilim cu aceasta
depind, în mare măsură, de simţul mirosului.

Fiziologia mirosului
Simţul olfactiv este singurul dezvoltat pe deplin la naştere şi joaca un rol important în formarea abilităţii
copilului de a-şi recunoaşte mama şi de a crea o legătură cu ea. Şi la adulţi, atracţia poate fi declanşată
de miros. Oamenii de ştiinţă au identificat substanţe, numite fermoni, care funcţioneaza ca mesageri
chimici la nivelul creierului, în sensul că stimulează, printre alte răspunsuri şi comportamente, şi atracţia
sexuală faţă de un potenţial partener. Cu cel puţin cinci milioane de celule care percep stimuli olfactivi
de-a lungul canalului nazal, nasul pare a fi foarte bine echipat pentru perceperea mirosurilor. Unii
specialişti afirmă chiar că oamenii mai au un sistem senzorial care poate percepe moleculele subtile ale
aromelor.

Nu există nici o îndoială că unele miresme pot avea un impact direct asupra modului în care gândim sau
simţim. De exemplu, mirosul de pâine caldă tocmai scoasă din cuptor ne poate duce instantaneu cu
gândul la casa părintească. Alte arome precum cele florale, sau cele condimentate, pot induce o stare
romantică. Multe institute de cercetare europene şi asiatice investesc în asa numita metodă
de parfumare indirectă pentru a intensifica productivitatea la locul de munca şi pentru a grăbi
vindecarea bolnavilor din spitale.

Adevărata aromoterapie
Aromoterapia nu înseamnă doar folosirea de arome. Trebuie să se facă o diferenţă între folosirea
produselor parfumate (precum lumânările) şi folosirea proprietăţilor binefăcătoare ale uleiurilor
esenţiale extrase din plante.

Termenul de aromoterapie şi principiile ei de baza sînt legate de numele chimistului René Maurice
Gattefosse (la începutul secolului XX). În timp ce lucra la elaborarea unei noi note de parfum, Gattefosse
a suferit o arsură la mână şi a turnat peste rana cel mai la îndemână lichid - dintr-un recipient cu ulei de
lavandă. A observat cu uimire că intensitatea durerii a scăzut rapid, iar vindecarea s-a făcut fără să
rămână cicatrice. Gattefosse a ajuns astfel la concluzia că uleiurile esenţiale sînt utile nu numai în
parfumerie, ci si ca agenţi de vindecare şi a numit noul domeniu „aromoterapie“.

Uleiurile volatile sînt substanţe complexe, volatile ce conţin hormoni din plante, substanţe nutritive şi
alte mii de substanţe biochimice pe care ştiinţa nu le-a definit încă. În momentul în care aceste uleiuri
aromatice sînt inhalate sau aplicate în mod adecvat pe piele, ele sînt absorbite şi purtate de sistemul
circulator acolo unde este nevoie.
Aromoterapia are un efect de echilibrare asupra organismului. Uleiurile esenţiale pure au un spectru
larg de proprietăţi terapeutice şi pot fi folosite în tratarea multor afecţiuni, nu doar fizice, ci şi psihice.
Medicina naturistă derivată din aromoterapie oferă o alternativă blândă la medicamentele de sinteză,
care în afară de faptul că tratează doar simptomele, fără a avea eficienţă la nivelul cauzelor, prezintă şi o
mulţime de efecte secundare.

Masajul cu uleiuri aromatice

Aromoterapia are un efect sinergic deosebit când este combinată cu alte terapii, dar mai ales cu
masajul. În culturile antice (Grecia, Egiptul, Arabia sau China) se foloseau pentru masaj uleiuri aromatice
pe bază de extracte din plante pentru a intensifica efectul. Hipocrat, „părintele“ medicinei occidentale,
spunea că cea mai bună modalitate de a-ţi menţine sănătatea este să îţi acorzi timp în fiecare zi pentru o
baie aromatică şi un masaj. În medicina tradiţională indiană (ayurveda), masajul cu uleiuri aromatice
reprezintă o componentă importantă a unui sistem terapeutic vechi de peste câteva mii de ani.

Masajul, ca terapie unitară, este relaxant şi ajută la intensificarea circulaţiei sanguine şi la eliminarea
impurităţilor. Însă masajul profund, combinat cu proprietăţile relaxante şi terapeutice ale uleiurilor
esenţiale, poate avea o profundă influenţă asupra sănătăţii fizice şi a aspectului exterior, în general.

Nu toate uleiurile sînt la fel

În ceea ce priveşte alegerea uleiului, prima regulă este să ne asiguram că uleiul pe care dorim să-l
folosim este pur, realizat din extracte de plante şi nu doar un ulei parfumat. Preţurile uleiurilor esenţiale
variază foarte mult şi sînt,în mod normal, în corelaţie cu tipul de plantă din care sînt extrase, dar şi cu
producătorul lor. Dacă preţul uleiului pe care doriti să-l cumpăraţi este surprinzător de scăzut, atunci
puteţi deduce că şi calitatea este asemenea; acesta fie este mult prea diluat, fie are în compoziţie o
cantitate mare de ingrediente cosmetice artificiale. Unele uleiuri esenţiale sunt iritante, de aceea este
nevoie să se combine cu uleiuri ca: uleiul de jojoba, de migdale dulci, de sâmburi de struguri, de caise
sau piersici.

Esenţa trebuie aleasă în funcţie de propriile nevoi şi preferinţe. Dacă vrem să ne relaxăm, alegerile cele
mai potrivite sînt lavanda sau menta. Daca avem nevoie de energie, ar trebui să ne orientăm către uleiul
de lămâie sau rozmarin. Însă întotdeauna aromele trebuie să fie în strânsă corelaţie cu necesităţile
personale