Continutul farmacologiei si sarcinile ei .

 Istoricul farmacognoziei
 Compozitia chimica a plantelor medicinale
 Variabilitatea compozitiei chimice medicinale
 Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontana
 Clasificarea produselor vegetale
 Standardizarea produselor medicinale a plantelor medicinale
 Analiza farmacognostica a plantelor medicinale
 Interdependenta farmacognoziei cu alte discipline
 Glucide
Algele brune (Phaeophyceae)
Familia Cladostephaceae,

Descrierea : Este o alga bruna cu talul cilindric, cu un ax principal scurt, care se

ramifica bogat dand ramuri mai lungi decat „tulpina“ principala; ramificatiile terminale
sunt de dimensiuni mici; peramificatii se afla numeroase vezicule pline cu aer; se fixeaza
de substrat cu un capron puternic de forma unui disc. In oogoanele din conceptacule se
formeaza si se maturizeaza o singura oosfera; parafizele sunt lungi de 30 cm.

Raspandirea : Traieste pe substraturi stancoase in zona sublitorala la adancimi de 0,5-

10 m. Este o specie iubitoare de lumina; reproducerea are loc la adancimi de 0,5-5 m.
Este o alga perena, in prezent foarte rara, aproape disparuta.

Compozitia chimica : conține vitaminele C, B1, B2, B6, B12, minerale precum fier,
calciu, magneziu, oligoelemente precum crom, seleniu, iod, zinc.

Intrebuintarea : Iată câteva motive pentru a consuma alge de mare: reduc nivelul de
colesterol rău, detoxifiază organismul, reduc retenția de apă și ajută la slăbire.
 Podbal (Tussilago farfara)
Familia Asteraceae
Descriere : Podbalul este o plantã ierboasã foarte rãspânditã, care creşte prin locurile
necultivate. Era apreciatã încã din antichitate pentru calitatea de a „alunga tusea”, proprietate
reflectatã şi în denumirea latinã. Este printre primele plante care înfloresc primãvara devreme, în
luna martie, având culoare galbenã, cu diametrul de2-3 cm.De la podbal se recolteazã în scop
medicinal frunzele mari, late, de culoare verde, care cresc direct din rizomi, dupã ofilirea
florilor.

Răspândire[ : Crește prin locurile necultivate, pe coastele erodate, râpoase, pe malul apelor, prin
locuri umede.

Compoziţie : Frunzele de podbal conţin mucilagii, tanini, substanţe amare (tusilaginã), acizi
graşi, carotenoizi, inulinã, fitosteroli, flavone,substanţe triterpeniceşi sãruri minerale.

Indicaţii terapeutice : Frunzele de podbal sunt utile în afecţiunile aparatului respirator, cum
ar fi emfizemul pulmonar, bronşita cronicã, astmul bronşic, silicoza, de asemenea în bolile
hepato-biliare, dispepsii, plãgi şi ulceraţii ale pielii.

În cosmetică : Frunzele proaspete şi tocate pot fi aplicate sub formă de suc pe zonele cu acnee
şi furuncule.
 Nalbă mare (Althaea officinalis)
Familia Malvaceae

Descriere: Răspândită în întreaga Europă, nalba este o plantă robustă cu tulpină groasă şi
frunze lobate, pufoase. Ea creşte în stare sălbatică, adesea pe terenurile virane. Florile ei
aspectuoase, mov, sunt străbătute de vene stacojii. Fructul nalbei este un cerc de nuci mici,
fiecare conţinând o singură sămânţă.

Recoltarea : Din punct de vedere medicinal au importanţã frunzele şi rãdãcina. Atât

frunzele, cât şi florile se aşază în straturi subţiri şi sunt uscate la întuneric, pentru a nu li se
distruge pigmenţii antocianici. Odată uscate, frunzele şi florile se folosesc la prepararea de
infuzii, decocturi şi pulberi.

Compoziţie chimica : Rãdãcinile conţin amidon, mucilagii, substanţe glucidice şi lipidice,

taninuri, flavonoizi, sãruri minerale. Frunzele conţin mucilagii, glucide, ulei volatil iar florile
conţin mucilagii, flavonoide, glucoronat de flavone, flavonoli, saponozide, taninuri, uleiuri
volatile, antocianozide, derivaţi feolici (acizi cafeic, clorogenic, cumaric), substanţe glucidice,
acizi graşi, săruri minerale;

Intrebuintare : Ceaiurile din frunze de nalbã-mare sunt indicate în afecţiunile aparatului

respirator, bronşite, laringite, pentru uşurarea expectoraţiei. Preparatele din rãdãcinã de nalbã-
mare sunt utile în inflamaţiile gingiilor, inflamaţiile gurii, în diaree. De asemenea, pentru uz
intern, sunt indicate ceaiurile de nalbă pentru afecţiunile digestive, enterocolite, gastrite,
duodenite, ulcer, stomatite, boli renale (cistite, uretrite, pielite, nefrite). Ca gargară, este
recomadată pentru problemele din zona orală; decoctul poate fi aplicat pe gingiile bebeluşilor
pentru a le uşura durerile apariţiei primei dentiţii.

Preparatele : Dozele foarte mari de preparate care conţin nalbă au efect laxativ cunoscut.
 Inul (Linum usitatissimum)
Familia Linaceae
Descrierea : Rădăcina este pivotantă, de culoare albă, lungă şi subţire şi puternic ramificată.
Tulpina este erectă şi poate ajunge la o înălţime de un metru, iar în vârf este situată umbrela de
flori. Florile au cinci petale şi sunt de obicei de culoare albastră, iar uneori de culoare albă.
Fructul este o capsulă sferică, împărţită în 10 compartimente, fiecare conţinând seminţe lucioase,
alungite şi plate, de culoare maro.

Raspandirea : Inul este originar din regiunile Mediteranei, Crimeei, Caucazului şi Asiei Mici
iar astăzi poate fi întâlnit în culturi în Europa Centrală, Belgia, Olanda, în estul Rusiei,
Egipt, Algeria, estul Indiei şi America de Nord.

Recoltarea : Perioada de înflorire a inului este iunie-iulie, iar recoltarea se face în luna august,
de îndată ce tulpina începe să devină gălbuie.

Compozitia chimica : Inul conţine glucide, celuloză, proteine, săruri de potasiu şi

magneziu, ulei, vitamine E, F, mucilagii, acid galacturonic, ramnoză, galactoză, xiloză,
arabinoză, lipide formate din acizi graşi mononesaturaţi (acid oleic) şi polinesaturaţi (acid
linoleic şi linolenic) şi glicozide cianozidice
.
Intrebuintarea : Inul are acţiune emolientă (protectoare la nivelul mucoaselor tubului
digestiv, gastrică şi intestinală, fiind eficient în caz de gastrite, enterite), laxativă datorită
mucilagiilor şi fibrelor celulozice pe care le conţine, antihelmintică, antiinflamatorie, antitusivă,
antihemoroidală, combate hipovitaminoza F, scade colesterolul şi trigliceridele, reduce riscul de
infarct miocardic.
 Nalba de padure Malva Silvestris
Familia Malvaceae
Descriere : Nalba este o planta ierboasa, robusta, puternica, care creste spontan, pe terenuri
virane, la marginea padurilor, pe linga garduri si case. Frunzele sunt dispuse in spirala, cu
marginile dintate inegal, lung petiolate, paroase. Florile sunt mari de culoare mov-violaceu,
asezate la subsuoara petiolilor frunzelor de pe ramuri si in partea superioara a tulpinii, corola este
formata din cinci petale, strabatute de floricele violete, planta infloreste din luna iunie si pina in
septembrie. Fructele sunt asemanatoare cu niste mici turtite si contin seminte .
Raspanita : in toata Europa.
Recoltarea : Din punct de vedere fitoterapeutic se recolteaza frunzele care se recolteaza
inainte de inflorire si florile, care se culeg in timpul infloririi, se pun la uscat la umbra, in locuri
uscate si aerisite, se pastreaza in saculeti de panza sau pungi de hartie, in locuri uscate si aerisite.
Compozitia chimica : Frunzele contin mucilagii,ulei volatil, glucide
Florile contin flavonoide, mucilagii, ulei volatil, saponozide, taninuri, acid cafeic, acid cumaric,
acid clorogenic, acizi grasi, glucidice, saruri minerale.
Intrebuintare : Datorita substantelor pe care le contin preparatele - ceai, infuzie, decoctul,
pulberea-, din nalba de padure au proprietati - antiinflamatorii,- emoliente,- decongestive,-
expectorante, - antidiareice, sunt eficiente in
afectiuni ale aparatului respirator,- tuse, raceli, bronsita, dureri de gat -,
afectiuni ale aparatului digestiv,- gastrita, colite, constipatie, crampe intestinale -,
afectiuni ale rinichilor,- infectii renale, nefrite, uretrite, inflamatii ale vezicii urinare -,
afectiuni oculare,- hiposecretia glandelor lacrimare -, se aplica comprese cu infuzie concentrata,
care se tin 30-45 de minute.
Nalba de padure, este ingredient in numeroase produse cosmetice naturiste, folosite pentru
tratarea a numeroase afectiuni ale pielii:
dermatoze, iritatii ale pielii, eczeme, rani, inflamatii, tesuturi tumefiate, ulceratii si rani la nivelul
pielii care se vindeca greu, umflaturi ale picioarelor si mainilor.
Preparate : Infuzie- o lingurita de planta uscata si maruntita, la 250 ml apa clocotita, se lasa la
infuzat 10-15 minute, se adauga sau nu miere de albine.
 Tei (Tilia europea)
Falmilia Malvaceae
Descriere : Teiul este un arbore impunător, ajungând la o înălţime de 30-40 de metri, foarte
des întâlnit la ţară, pe dealurile împădurite până aproape de zonele muntoase, dar este tot atât de
des întâlnit şi pe străzile oraşelor, cultivat în scop ornamental, îmbălsămând atmosfera din mai şi
până în iunie, chiar şi mai târziu, cu parfumul florilor sale alb-gălbui.

Recoltarea : De la tei se folosesc în scop medicinal florile şi frunzuliţele alungite de culoare

galben-verzui, atât de specifice, numite bractee, cât şi scoarţa, care este măcinată şi administrată
sub formă de pulbere ca atare sau în compoziţia unor unguente menite să amelioreze leziunile de
la nivelul pielii.

Compoziţia chimica : Florile de tei şi mai ales bracteele conţin substanţe mucilaginoase,
farnesol, flavonoizi, taninuri, vitamine, substanţe triterpenice şi chiar zaharozã, iar scoarţa
conţine polifenoli şi heterozide cumarinice.

Preparate : Principiile active din flori şi bractee fluidificã secreţiile din cãile respiratorii,
înmoaie ţesuturile, diminueazã stãrile de inflamaţie şi calmeazã tusea, intensificã transpiraţia şi
au o acţiune antiviralã netã. Farnesolul conferã preparatelor din flori de tei proprietãţi uşor
sedative, iar flavonoizii produc efecte spasmolitice şi diuretice.

Intrebuintare : Infuziile din flori de tei sunt indicate în primul rând în rãceli, stãri gripale,
bronşite şi în general în infecţiile cãilor respiratorii. Observaţii interesante s-au fãcut în legãturã
cu folosirea infuziei de tei în pediatrie. Administrarea ceaiului de tei la copiii care suferã de gripã
s-a dovedit a fi mai eficientã decât tratamentul cu substanţe de sintezã.

Preparatele fitoterapeutice din flori de tei sunt binevenite în insomnii, în stãrile de tensiune
psihicã şi în tulburãrile cardiace pe fond nervos.
 Lipide
Unt de cacao

Raspandirea : Untul de cacao mai poartă numele de ulei de theobrama. De altfel, arborele de
cacao, cel din a cărui boabe se obține untul, poartă denumirea științifică de theobrama cacao și
crește în pădurile tropicale din America de Sud .

Recoltarea : Pentru a obține untul, boabele de cacao se curăță, se lasă la fermentat (în frunze
de bananier), apoi se coc, se îndepărtează cojile, iar ulterior sunt presate și râșnite.
După râșnirea lor rezultă masa de cacao care seamănă cu un lichior de cacao și care conține 54 –
58% unt. Acest lichior devine solid la temperatura camerei și are aspectul ciocolatei negre, dar
cu un miros mult mai puternic. Masa aceasta de cacao se presează, iar în felul acesta se separă
untul de cacao și pudra.
Compozitia chimica : Untul de cacao este un tip de grăsime vegetală naturală cu un nivel
ridicat de grăsimi saturate. El conține: 34,5% acid oleic (omega 9), 34,5% acid stearic, 26% acid
palmitic, 3,2% acid linoleic (omega 6), 1% acid arahidonic, 0,3% acid palmitoleic, restul de
0,5% fiind alcătuit tot din acizi grași.

Intrebuintarea : Untul de cacao este comestibil, fiind utilizat pentru pregătirea

multor deserturi raw vegane și nu numai, pentru că are și o largă utilizare în cosmetică, mai ales
cea home-made și self-made, în creme simple care se prepară rapid din una-două ingrediente .

Ulei de masline

Raspandirea :