Cuprins

1.Rzboiul rece sau lumea ntre o pace ratat i un razboi nedeclarat (1945-1990)..3 1.1.Terminologie..................................................................................................... 3 1.2.Cadrul general. Perspectiva asupra rzboiului rece. Analiz descriptiv. Periodizare.............................................................................................................. 4 1.2.1.Primul rzboi rece 1945- 1953..................................................................10 1.2.2. Ctre marginea prpstiei i napoi: 1953- 1969.....................................11 1. 2. 3. Destinderea 1969- 1979........................................................................12 1.2.4. Al doilea rzboi rece 1979 - 1985. Evoluia rzboiului rece n timpul lui Ronald Reagan................................................................................................... 12 2 . Componenta militar a Rzboiului Rece. Blocurile politico-militare.....................15 2.1. Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)........................................15 2.2. Organizaia Tratatului de la Varovia (OTV)...................................................18 3.Politica strategico-nuclear a Rusiei i S.U.A. n timpul Rzboiului Rece...............20 3.1.Strategia nuclear sovietic n timpul Rzboiului Rece...................................20 3.2.Gndirea strategico-nuclear american n timpul Rzboiului Rece..............23 3.3.Implozia URSS i consecinele asupra echilibrului mondial nuclear.................26 3.4.Noile direcii n politica nuclear a Rusiei........................................................27 3.5.Concluzii.......................................................................................................... 29 4.Actiunile miltare din Coreea si Vietnam.................................................................30 4.1.Rzboiul din Coreea......................................................................................... 30 4.2. Razboiul din Vietnam...................................................................................... 32 5.Razboaiele Arabo-Israeliene.................................................................................. 35 5.1.Cauzele razboiului........................................................................................... 35 5.2.Desfasurarea razboiului................................................................................... 37 5.3.Incetarea focului si retaragerea......................................................................37 5.4.Consecintele razboiului................................................................................... 39 6.Razboiul Malvinelor (Falkland)............................................................................... 39 7.Interventia sovietic n Afganistan........................................................................43

8.Bibliografie............................................................................................................ 46

1. Rzboiul rece sau lumea ntre o pace ratat i un razboi nedeclarat (19451990)
1.1. Terminologie
Atunci cnd un conflict ntre marile puteri se ncheie, ntr-un grad mai mare ori mai mic printrun compromis, de regul, el este urmat de o alt confruntare. Aa s-a ntmplat i la finele celui de-al doilea rzboi mondial, despre care istoricul italian Calvocoressi spunea c a avut drept cea mai remarcabil consecin a sa rzboiul rece"1. Iat deci un termen nou aprut pentru a caracteriza o stare paradoxal a relaiilor internaionale din a doua jumtate a secolului XX, respectiv cei 45 de ani n care omenirea s-a aflat ntre o pace ratat i un rzboi nedeclarat" 2, pentru a relua expresia folosit de profesorul Ioan Ciuperc. Paternitatea pentru folosirea termenului de rzboi rece, imediat dup ncheierea conflictului mondial, revine jurnalistului i publicistului american Walter Lippman (1889-1974). Absolvent al prestigioasei universiti Harvard, autor a 26 de volume, recompensat cu dou premii Pulitzer, Lippman a apelat la sintagma rzboi rece nc din 1946. Ulterior, la 16 aprilie 1947, consilierul pe probleme financiare al preedintelui Franklin D. Roosevelt, Bernard Mannes Baruch, caracteriza starea relaiilor internaionale, cu prilejul unui discurs rostit la Columbia, statul Carolina de Nord, drept rzboi rece. Aadar, nu este vorba despre un conflict propriu-zis, clasic, ci, mai degrab, despre o expresie diplomatic i strategic, dac i-am da dreptate politologului francez Jean Franois Revel. Totodat, Thomas Parish n Enciclopedia razboiului rece , definete rzboiul rece ca fiind termenul general pentru conflictul politic, ideologic, strategic i militar de dup 1945
1

Calvocoressi, Peter, Rupei rndurile! Al doilea rzboi mondial si configurarea Europei postbelice,Editura Polirom, Iai, 2000.
2

Ciuperc, Ion, Totalitarismul, fenomen al secolului XX, Editura Conquest, Iai, 1995.

dintre aliaii occidentali condui de Statele Unite pe de o parte, i Uniunea Sovietic i alte ri comuniste, pe de alt parte.n realitate, ns, expresia are o istorie lung dei puin cunoscut, datnd din secolul al XIV-lea, cnd prinul Juan Manuel, regentul Castiliei i Leonului, a aplicat-o luptei dintre cretinii spanioli i mauri. Prinul voia s spun c, spre deosebire de rzboaiele fierbini" sau declarate oficial, rzboiul rece" ncepe fr o declaraie de rzboi i se ncheie fr un tratat de pace3.

1.2. Cadrul general. Perspectiva asupra rzboiului rece. Analiz descriptiv. Periodizare.
Acest fenomen ciudat al secolului XX, n care un conflict ncepe fr o declaraie de rzboi i se ncheie fr semnarea unui tratat de pace, i are originea n ciudeniile celui de-al doilea rzboi mondial. Rzboiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschis, nonmilitar (dei a cauzat cursa narmrii) i limitat, care s-a dezvoltat dup Al Doilea Rzboi Mondial ntre dou grupuri de state care aveau ideologii i sisteme politice diametral opuse. ntr-un grup se aflau:
-

URSS i aliaii ei, crora li se mai spunea i Blocul oriental sau rsritean, cellalt grup cuprindea SUA i aliaii lor, numii i Blocul occidental sau apusean. NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord) i Pactul de la Varovia. capitalism i socialism. democraiile liberale occidentale (aa-numita "lume liber," "societatea deschis") i regimurile comuniste totalitare (aa-numita "societatea nchis").

La nivel militar-politic a fost o confruntare ntre: 3

La nivel economic, a fost o confruntare ntre:

La nivel ideologico-politic a fost o confruntare ntre

Thomas Parish, Enciclopedia razboiului rece, Bucureti, Editura Univers Enciclopedic, 2002.

Din punctul de vedere al serviciilor secrete, a fost o confruntare ntre: serviciile occidentale de "intelligence" (n primul rnd cele americane, CIA, NSA, dar i cele britanice, germane, franceze, italiene, etc.) i serviciile de poliie politic ale regimurilor totalitare comuniste (n primul rnd, KGB, dar i Securitate, STASI, etc.) "Rzboiul rece" a dominat politica extern a SUA i a URSS nc din 1947, cnd s-a folosit pentru prima oar termenul, i pn la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Rzboiul Rece a fost o lupt n care s-au utilizat presiunea economic, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaiunile militare de intensitate mic i iminentul rzboi pe scar mare. Rzboiul Rece s-a ncheiat o dat cu prbuirea regimurilor comuniste sovietice i a URSS, supraputerea care s-a confruntat cu SUA, iar lumea care a rmas este dominat de o singur supraputere (condiie descris de specialitii n politic internaional drept hegemonie global a SUA ntr-o lume care este unipolar, chiar dac unii specialiti partizani i, n general, antiamericani o numesc multipolar). Limitele umanului4 (Goethe), ca i cele ale puterii au devenit evidente: Dup sfritul celui de-al doilea rzboi mondial umanitatea a trit n umbra presant a unui al treilea rzboi mondial ntre cele dou Superputeri mondiale (SUA -Uniunea Sovietic), cu mijloace de lupt atomice. Sub presiunea ameninrii nucleare, cele dou Superputeri au ncercat s evite confruntrile rzboinice directe, ns chiar i fr un al treilea rzboi mondial, umanitatea este presat de alte dou complexe generatoare de pericole - tensiunile Nord-Sud i distrugerea mediului nconjurtor. Ca o desvrire a evoluiilor istorice, cele dou Puteri Mondiale au atins un nou echilibru de fore global. Prin structurile lor ele au fost, respectiv sunt variante de mari dimensiuni ale tipurilor istorice de Mari Puteri - Uniunea Sovietic, ca putere continental (Asiria, Sparta), SUA, ca putere maritim (Cartagina, Atena, Veneia); Uniunea Sovietic a fost din punct de vedere teritorial motenitoarea parial a celui mai mare imperiu continental al istoriei, Imperiul mongol i a prestigiosului Bizan; n timp ce SUA este motenitoarea i continuatoarea celui mai mare imperiu maritim din istorie, cel britanic. Ca toate structurile imperiale de putere, Puterile Mondiale au reprezentat i structuri de

Geiss, Imanuel, Istoria lumii din preistorie pana in anul 2000 , Editura ALL EDUCATIONAL, 2002,2003

ordine rivale: Pax Americana5 contra Pax Sovietica6. Ambele vor cunoate o cretere de putere dup 1945, rmnnd singurele Puteri Mondiale i angajndu-se n Rzboiul rece, conceput ca o competiie a stemelor7. Originea rzboiului rece trebuie cutat nc de la victoria revoluiei bolevice i apariia statului sovietic i de la divizarea marilor puteri pe criterii ideologice bine delimitate. S-a adugat politica agresiv a Kremlinului n anii celui de-al doilea rzboi mondial, concretizat n cteva aciuni semnificative, n care regulile dup care funcioneaz democraiile veritabile au fost brutal nclcate. Avem aici n vedere pactul Ribbentrop-Molotov 8 i protocolul adiional secret din 23 august 1939, invadarea Poloniei, la 17 septembrie 9, i a Finlandei, la 30 noiembrie 193910. Anexarea statelor baltice Estonia, Letonia i Lituania, n iunie 194011, a Basarabiei i a nordului Bucovinei, luna urmtoare. Astfel, dei sursele rzboiului rece au inclus i elemente culturale i ideologice, el se va manifesta ca o lupt pentru supremaie ntre Uniunea Sovietic i Statele Unite. De notat c, potrivit lui Calvocoressi, cei doi protagoniti se temeau unul de cellalt i, n plus, pe parcursul disputei au fcut i calcule greite. Vorbind despre cursa declanat ntre cele dou superputeri, dup 1945, trebuie s facem cteva observaii, n primul rnd, disputa americano-sovietic avea Europa n prim-plan, dar
5 6

Idem Idem 7 Idem 8 cunoscut i ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune ncheiat ntre Uniunea Sovietic i Germania nazist, semnat la Moscova n ziua de 23 august 1939 de ctre Viaceslav Molotov, ministru de externe al Uniunii Sovietice i Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al celui de-al Treilea Reich n prezena lui Iosif Vissarionovici Stalin. 9 Pe 17 septembrie 1939, Armata Roie sovietic a atacat regiunile rsritene ale Poloniei n cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite n anexa secret a Pactului Molotov-Ribbentrop, care mprea Europa Rsritean ntre sferele de influen sovietic i nazist.
10

Rzboiul de iarn (cunoscut i ca Rzboiul sovieto-finlandez sau Rzboiul rusofinlandez) a izbucnit n momentul n care Uniunea Sovietic a atacat Finlanda pe 30 noiembrie 1939, trei luni dup izbucnirea celui de-al doilea rzboi mondial. Drept consecin, Uniunea Sovietic a fost exclus din Liga Naiunilor pe 14 decembrie. Iosif Vissarionovici Stalin, conductorul statului sovietic, se ateptase s cucereasc ntreaga ar pn la sfritul anului, dar rezistena finlandez a zdrnicit toate planurile sovieticilor, dei acetia din urm i depeau inamicii n proporie de 3 la 1. Finlanda a rezistat pn n martie 1940, cnd ara a fost obligat s semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10% din teritoriul naional i cam 20% din capacitile sale industriale.
11

Ocuparea statelor baltice se refer la perioada n care Estonia, Letonia, Lituania au suferit regimul ocupaiei strine, din partea Uniunii Sovietice.

conflictele armate s-au desfurat n afara btrnului continent. n acelai timp, rivalitatea dintre Statele Unite i Uniunea Sovietic a fost utilizat pentru ocultarea i rezolvarea unor grave probleme interne de care s-au lovit cele dou state. O caracteristic a confruntrii, care a preocupat umanitatea, a fost dimensiunea sa nuclear, ce a activat spectrul unei posibile catastrofe planetare. La 25 septembrie 1949, agenia T.A.S.S.12 anuna detonarea primei bombe atomice sovietice, punnd capt exclusivitii americane n acest domeniu. Ulterior, China, India, Marea Britanie, Frana i alte state vor contribui la lrgirea clubului nuclear, implicnd creterea exponenial a riscului. Dar, dei asistm la o curs a narmrilor fr precedent, subliniem s administraia Statelor Unite era contient de faptul c victoria poate fi obinut fr utilizarea direct a forei mpotriva Uniunii Sovietice. Un raport al Consiliului Naional de Securitate, din 14 septembrie 1948 privind atitudinea politic a Washingtonului fa de rile din Europa de Est, satelite ale Kremlinului, preciza: Obiectivul nostru principal fa de rile satelite trebuie s fie reducerea treptat i, eventual, eliminarea total a preponderenei puterii sovietice n Rsritul Europei, fr a recurge la rzboi. Noi trebuie s ncurajm neconformitii din rndurile membrilor partidului comunist, regimurile nestaliniste, ca prim pas, chiar dac ele sunt comuniste. Un atac masiv contra doctrinei socialiste, n rile satelite privind naionalismul comunist i utilizarea maxim a puterii noastre economice n vederea acestor schimbri." 13 Un alt termen devenit clasic pentru rzboiul rece este, cortina de fier 14. Paradoxal, el a fost utilizat mai nti de ministrul nazist al propagandei Joseph Goebbles. ntr-un articol publicat n Das Reich, la 25 februarie 1945, acesta profeea c dac Germania va capitula se va lsa imediat o cortin de fier. Imediat dup ncheierea rzboiului n Europa, la 12 mai, Winston Churchill i telegrafia noului preedinte american Truman pentru a comenta comportamentul sovieticilor n Germania, apreciind c a fost tras o cortin de fier n faa Aliailor. Fr ndoial ns c termenul a devenit clasic abia dup discursul istoric rostit de
12 13

Agenia Telegrafic din Petrograd (TASS, azi ITARTASS ) Gheorghe, Onioru Istoria contemporan universal dup 1945, Editura Fundaiei Romniei de Mine, Bucureti, 1995
14

Termenul de "cortin de fier" fusese folosit nc din 1819 cu sensul de "barier impenetrabil", iar din 1920 a nceput s fie asociat cu limita vestic a sferei de influen a Uniunii Sovietice. n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, sintagma a fost utilizat ocazional de ctre ministrul german al propagandei Joseph Goebbels i contele Lutz Schwerin von Krosigk.

Winston Churchill la Westminster College, din Fulton, statul Missouri, la 5 martie 1946: De la Stettin din Marea Baltic, pn la Trieste, n Marea Adriatic, o cortin de fier a czut peste ntregul continent, n spatele ei se afl capitalele vechilor state din centrul i estul Europei: Varovia, Berlin, Praga. Budapesta. Belgrad, Bucureti i Sofia. Toate aceste faimoase capitale i populaia acestor ri zac acum sub zona de influen sovietic, i toate, sub o form sau alta, sunt nu numai sub influena sovietic, dar i strict controlate de Moscova. Partidele comuniste, inexistente n aceste ri din Rsritul Europei, au fost promovate partide conductoare i urmresc peste tot s obin un control absolut."15 Apoi adaug urmtoarele: Eu nu cred c Rusia dorete rzboiul. Ceea ce dorete snt roadele rzboiului i-o expansiune nelimitat a puterii i a doctrinei sale. Ceea ce mai trebuie s examinm astzi aici, att ct mai este timp, este modul de a mpiedica rzboiul pentru totdeauna i de a stabili n toate rile, ct mai rapid posibil, premisele libertii i ale democraiei."16 Bineneles, luarea de poziie a lui Churchill, dei el nu mai conducea guvernul britanic la acea dat a strnit replica violent a lui Stalin. La 14 martie, Pravda l ataca pe Churchill, comparndu-1 cu Adolf Hitler, fapt ce denot gradul de nemulumire a Kremlinului. La nceputul lui 1946, factorii de decizie de la Casa Alb erau la curent cu toate abuzurile sovieticilor, cu att mai mult, cu ct, la 22 februarie George Kennan, nsrcinatul cu afaceri al Statelor Unite la Moscova, expedia la Washington o analiz n cinci capitole a concepiilor i aciunilor Uniunii Sovietice. Documentul, intrat n istorie drept telegrama cea lung (8.000 de cuvinte), denuna politica extern ruseasc, pe care o considera drept o ameninare pe termen lung la adresa civilizaiei occidentale. Se pare c, i sub efectul analizei pertinente a lui Kennan, un excelent cunosctor al realitilor sovietice, s-au produs reorientarea i radicalizarea politicii externe americane fa de Moscova. nc de la 28 februarie 1946, vorbind la Overseas Press Club, secretarul de stat James Bymes avea s anune acest lucru, confirmat i de documentele de arhiv. Astfel, la 14 aprilie, un raport al Consiliului Naional de Securitate trecea n revist cile de aciune mpotriva comunismului, distingnd patru posibiliti: a. Continuarea msurilor n curs, cu proiectele de programe actuale sau actualizate pentru a pune n practic aceste msuri;
15

Gheorghe, Onioru Istoria contemporan universal dup 1945, Editura Fundaiei Romniei de Mine, Bucureti, 1995 16 Berstein, Serge i Milza Pierre, Istoria Europei Vol. V, Institutul European, 1998

b. c. d.

izolarea; rzboiul: o consolidare mai rapid a puterii politice, economice i militare a

lumii libere mai accelerat dect la punctul a, cu scopul de a atinge, dac e posibil, o stare tolerabil de ordine ntre state. Tocmai n vederea consolidrii lumii libere, Statele Unite au iniiat programul de reconstrucie a Europei, cunoscut sub numele de Planul Marshall17. Era prevzut un ajutor financiar distribuit prin intermediul Administraiei Cooperrii Economice, condus de Paul G. Hoffman. Cele 13 miliarde de dolari erau distribuite ctre Austria, Belgia, Danemarca, Elveia, Frana, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia. Luxemburg, Marea Britanic, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia i Germania de Vest, fiind dirijate n special pentru refacerea industriei i agriculturii. Planul a devenit public la 12 martie 1947, o dat cu discursul rostit de Truman n faa Congresului. Totodat, momentul marcheaz debutul doctrinei Truman 18, bazat pe realitatea c lumea era mprit n dou tabere, democraii i opresorii. Concret, preedintele cerea un ajutor imediat de 400 milioane dolari pentru Grecia i Turcia, planul fiind votat la l mai. Aplicarea programului n Europa a avut efecte economice deosebite, nregistrndu-se creteri ntre 15 i 25% n statele care au beneficiat de prevederile sale. Uniunea Sovietic, secondat de sateliii ei, a respins ns participarea la Planul Marshall, singurul moment de
17

Planul Marshall (en : The Marshall Plan), cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucie conceput de Statele Unite ale Americii i destinat aliailor europeni din al doilea rzboi mondial. Pe 5 iunie 1947 ntr-un discurs rostit n Aula Universitii Harvard, secretarul de stat George Marshall anun lansarea unui vast program de asisten economic destinat refacerii economiilor europene cu scopul de a stvili extinderea comunismului, fenomen pe care el l considera legat de problemele economice.
18

Parte definitorie a rspunsului SUA la politica agresiv a Uniunii Sovietice dup ncheierea WWII; n esen, se exprima prin ideea containment-ului - ndigiuirii (blocrii) expansiunii comunismului; S-a materializat, iniial (ncepand cu 22 mai 1947), prin ajutorul militar acordat Greciei i Turciei; S-a materializat n alte importante iniiative: Planul Marshall; sistemul global de baze militare americane; constituirea NATO, a altor organizaii regionale i a unor prteneriate strategice; Interveniile din Coreea si Vietnam, podul aerian ctre Berlin, manevrele REFORGER etc., sunt expresii ale acestei doctrine (strategii).

suspans, de scurt durat ns, oferindu-1 doar Cehoslovacia. Periodizarea rzboiului rece rmne nc o tem de dezbatere pentru specialiti, existnd mai multe opinii. Vom apela totui, din motive didactice, la o astfel de separare pe etape a celor 45 de ani, cu precizarea c limitele lor sunt mobile i c alte opiuni pot fi luate n calcul.

1.2.1. Primul rzboi rece 1945- 1953

O prim etap, numit de unii cercettori ai primului rzboi rece, nceput nc nainte de semnarea tratatului de la Paris, dureaz pn la moartea lui Stalin, deci ntre 1945 i 1953. A fost o perioad n care conflictul a izbucnit chiar dac nu declarat, ntre superputeri, numeroase dispute armate fiind consemnate pe mai multe continente, n paralel cu primele msuri legate de aplicarea doctrinei Truman. Pentru a aminti doar cteva exemple, ne vom referi la primul rzboi din Indochina, la 19 decembrie 1946, forele franceze fiind atacate la Tonkin de comunitii viet-minh, la blocada Berlinului i la rzboiul din Coreea19. Cursa atomic a cunoscut, la rndul ei, o derulare spectaculoas. La 25 septembrie 1949, agenia T.A.S.S. anuna oficial c Uniunea Sovietic a detonat prima bomb atomic de producie proprie, punnd astfel capt monopolului american, n privina pasului urmtor, bomba cu hidrogen, dei americanii au reuit primul experiment n Insulele Marshall la l noiembrie 1952, dup numai cteva luni, la 8 august 1953, Moscova anuna o realizare similar. Se ajunsese, practic, n situaia ca ambele superputeri s fie capabile s declaneze un conflict nuclear cu efecte catastrofale asupra planetei. n aceti primi ani, un eveniment precum criza Berlinului avea s traseze limitele de demarcaie dintre cele dou blocuri n Europa, dar, n acelai timp, el elimina posibilitatea conflictelor militare pe btrnul continent. Altele erau datele problemei n Asia, n Coreea, de exemplu, apelndu-se la rzboiul clasic, momentul fiind considerat pe drept cuvnt crucial. Primul rzboi rece s-a ncheiat o dat cu moartea lui Stalin, n martie 1953, dublat de decizia luat de preedintele american Dwight Eisenhower de a face pace n Coreea ( 1953) i Vietman ( 1954).
19

Jenkins, Philip O istorie a Statelor Unite, Editura Artemis, Bucureti, 2002

1.2.2. Ctre marginea prpstiei i napoi: 1953- 1969

Perioada de dup moartea lui Stalin se prezint sub forma unei etape complicate i sinuoase, care a durat ntre 1953 i 1969. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune, de multe ori n contradicie cu cursul aparent firesc. Au existat momente de relaxare precum spiritul Genevei"20 sau cel de la Camp David, generate de negocierile din 1959, dup cum totul a alternat cu o politic sovietic riscant ori cu una pe marginea prpastiei" a altor mari puteri. n aceast perioad, Washingtonul i-a consolidat poziia n Orientul Mijlociu. Congresul va adopta o declaraie potrivit creia Orientul Mijlociu reprezint regiune de interes naional de importan vital pentru Statele Unite, ceea ce va rmne n istorie drept doctrina Eisenhower21. S-a ajuns la incidente majore precum au fost cele din 1956 din Ungaria i Egipt sau criza rachetelor cubaneze din 1962. Criza rachetelor a avut efecte deosebite pentru evoluia raporturilor dintre Statele Unite i Uniunea Sovietic. Contiente de fora de distrugere pe care o puteau desfura, for ce putea genera un cataclism nuclear, fr nvini i nvingtori, cele dou guverne au decis s deschid o linie telefonic direct ntre Washington D.C. i Moscova, astfel nct destinderea s fie asigurat printr-un dialog permanent ntre efii celor dou state.

20

o relaxare att a tensiunilor internaionale, ct i a celor interne n statele din blocul sovietic - Hruciov s-a angajat s pun capt divergenelor privind Berlinul.
21

(Ianuarie 1957) Statele Unite vor folosi efectiv fora militar (Represalii masive) mpotriva oricrei agresiuni sau iminen a unei agresiuni mpotriva sa ori mpotriva statelor aliate sau prietene; scop principal contracararea extinderii influenei sovietice n Orientul Apropiat, pe fondul dezangajrii franceze i britanice dup Criza Suezului

1. 2. 3. Destinderea 1969- 1979

Acest drum sinuos a fost continuat de o etap mai calm, respectiv un deceniu de destindere Est - Vest, 1969-1979, care, fr a fi lipsit de momente tensionate, a consolidat teoria coexistenei panice a celor dou sisteme pe termen lung. Venirea preedintelui Richard Nixon la Casa Alb i numirea lui Henry Kissinger 22 n fruntea Consiliului Securitii Naionale vor schimba optica americanilor asupra relaiilor cu Uniunea Sovietic. Dup ce un numr major, de conflicte a condus la deteriorarea continu a raporturilor dintre cele dou superputeri, la sfritul anilor '70 aprea un nou tip de mesaj, i anume apelul la nelegere i rezolvarea diferendelor pe cale amiabil23. Astfel, ncepe un deceniu n care au fost promovate cu precdere relaii cordiale i au fost nregistrate progrese simitoare pe calea cooperrii internaionale. Totul avea s se sfreasc o dat cu atacarea Afganistanului de ctre trupele sovietice, n decembrie 1979. Gafa politic a Uniunii Sovietice concretizat prin atacarea Afganistanului avea s conduc la al doilea rzboi rece 1979-1985.

1.2.4. Al doilea rzboi rece 1979 - 1985. Evoluia rzboiului rece n timpul lui Ronald Reagan

Abordarea democrat a rzboiului rece s-a dovedit un eec complet. Dac promotorii destinderii au fost criticai mai ales pentru cinismul lor, n schimb idealismul politicii externe a lui Carter24 a dus la o serioas subestimare a capacitilor Uniunii Sovietice i Tratatului de la Varovia. Noul preedinte, republicanul Ronald Reagan 25, era decis s schimbe complet aceast
22

ulterior, el va fi i secretar de stat ntre 1973 i 1977

23

Kissinger, Henry Diplomaia, Traducere din lb. englez: Mircea tefancu, Radu Paraschivescu, Bucureti, 1998.
24

al treizeci i noulea preedinte al Statelor Unite ale Americii (1977 - 1981), laureat al Premiului Nobel pentru Pace n 2002
25

a prestat jurmntul de preedinte pe Colina Capitoliului din Washington, la

20 ianuarie 1981. Dac John Kennedy a rmas cel mai tnr preedinte din istoria Statelor Unite, Ronald Reagan a devenit la 69 de ani cel mai btrn ef al

viziune, nlocuind n rzboiul rece negocierea cu confruntarea efectiv i ntrind capacitatea militar a SUA. Din primul an al mandatului su bugetul aprrii a crescut enorm; pentru ntia dat cheltuielile militare ale NATO le-au depit pe cele ale Tratatului de la Varovia iar America a devenit principalul vnztor mondial de armament (ceea ce a permis o machiavellic rezolvare a crizei ostatecilor din Iran). n 1982, Reagan a expus i bazele ideologice ale politicii sale externe: URSS era Imperiul Ru26, surs a tuturor problemelor politice i economice din lume. Punctul de pornire trebuie s fie o recunoatere a esenei imperiului sovietic. W. Churchill, n cursul negocierilor cu sovieticii, a observat c ei respect doar fora i o utilizeaz permanent n relaiile cu alte naiuni. Acesta este motivul pentru care am decis s refacem aprarea noastr naional. Intenionm s pstrm pacea dar ne vom pstra i libertatea. 27 , a declarat Ronald Reagan. Administraia american nu a ezitat s pun n practic aceast politic a confruntrii. Scenariile rzboiului atomic elaborate de experii occidentali, culminnd cu Iniiativa de Aprare Strategic (Rzboiul Stelelor), au provocat mari temeri la Moscova, convingndu-i pe liderii sovietici c Statele Unite erau nu doar pregtite, ci i dispuse s declaneze un atac atomic; n acelai timp ele au pus capt micrii anti-nucleare pacifiste din Europa Occidental, convingnd populaia rilor NATO de necesitatea instalrii de arsenale atomice n vederea prevenirii unei iminente agresiuni a Imperiului Ru. Punctul culminant al acestei evoluii a fost atins n martie 1983, cnd Reagan a iniiat Rzboiul Stelelor28 (care s-a dovedit un eec). Totul prea desprins dintr-un scenariu tiinifico-fantastic. De altfel, titlul dat de pres Iniiativei este elocvent, propunndu-se protejarea Statelor Unite n faa unui atac nuclear cu rachete prin
executivului american. Nscut n 1911, n statul Illinois, fost actor la Hollywood n filme de seria B. el va fi ales preedinte la 4 noiembrie 1980, ntr-un moment dificil al rzboiului rece. reuind printr-o politic ferm s redea ncrederea americanilor. De altfel, deceniul al 9-lea va rmne drept era Reagan". Remarcabil a fost recuperarea rapid a preedintelui, n vrst de 80 de ani, dup tentativa de a-1 asasina a unui tnr de 25 de ani, John Hinckley.
26 27

Portes , Jacques Istoria SUA dupa 1945, Editura Corint, 2003. Fontaine, Andre Istoria rzboiului rece, Ed. Militar, Bucureti, 1992 28 Iniiativa de aprare strategic SDI (en:Strategic Defense Initiative) n confruntarea cu Uniunea Sovietic, cunoscut (datorit concentrrii asupra aprrii spaiale mpotriva rachetelor intercontinentale sovietice) sub expresia de "Rzboiul stelelor".

ridicarea unui scut n spaiu. Criticat, programul a contribuit totui i mai mult la atragerea Uniunii Sovietice ntr-o curs extrem de costisitoare pe care economia acestei ri o va suporta tot mai greu29. La rndul su, Reagan a avut un argument suplimentar dup ce ruii au dobort n septembrie 1983 un avion de pasageri sud-coreean, zborul KA 007, care dintr-o eroare se abtuse de pe culoarul de zbor planificat. Au murit atunci toate cele 269 de persoane aflate la bord numai datorit faptului c sovieticii confundaser avionul sud-corean cu un avion de spionaj; aciunea lor a fost calificat drept crim mpotriva umanitii. Dou luni mai trziu trupele SUA au invadat minuscula insul caraibian Granada, unde se instalase un guvern revoluionar de stnga i au transformat aceast intervenie ntr-o dovad a supremaiei i hotrrii Statelor Unite de a nu permite nici o infiltrare sovietic. Tensiunea a ajuns la maxim la sfritul anului, cnd un exerciiu nuclear NATO l-a fcut pe preedintele rus Kosghin s se team de izbucnirea rzboiului atomic. Aceast epoc de febrilitate militar i retoric apocaliptic s-a ncheiat odat cu al doilea mandat al lui Reagan30, coinciznd cu venirea la putere n URSS a lui Mihail Gorbaciov (1985)31. Linia dur a Washingtonului, supranumit i doctrina Reagan32, concretizat n doctrina rzboiului stelelor impus de preedintele Ronald Reagan i, mai ales politica reformist, perestroka, iniiat la Kremlin dup 1985, de ctre noul secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Mihail Sergheevici Gorbaciov, vor contribui la ncheierea conflictului. Fr ndoial, dincolo de rspunsul la ntrebarea dac reformarea Uniunii Sovietice a fost rezultatul voinei lui Gorbaciov sau a fost impus de nsui sistemul aflat n pragul colapsului, rmn meritele incontestabile ale liderului de la Kremlin n restabilirea pcii dintre Est i Vest. La 11
29

Milza, Pierre Berstein, Serge Istoria secolului XX. n cutarea unei noi lumi. (1973 pn n zilele noastre). vol. 3, Bucureti, 1998 30 reales preedinte la 20 ianuarie 1984
31

nscut pe 2 martie 1931, a fost conductorul Uniunii Sovietice din 1985 pn n 1991. ncercrile sale de reform au dus la ncheierea rzboiului rece, la ncetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice i la prbuirea Uniunii Sovietice. Coperta revistei Time din ianuarie 1988, care l desemna pe Gorbaciov ca omul anului. A primit Premiul Nobel pentru Pace n 1990.
32

Principiu enunat ta nceputul preediniei lui Ronald Reagan,principiu potrivit cruia Statele Unite vor recurge la fora militar pentru a se opune influenei sovietice n rile Lumii a treia. n practic, aceasta nsemna trimiterea de ajutor militar unor asemenea insurgeni anticomuniti, precum cei din Nicaragua

martie 1985, a doua zi dup decesul lui Cernenko, Gorbaciov va deveni secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Venirea lui la putere va aduce i ncheierea rzboiului rece.

Rzboiul rece, prin durat i amploare, a produs efecte dintre cele mai diverse. El a grbit, nendoielnic, reabilitarea Germaniei i a Japoniei. Bonnul va fi primit n N.A.T.O. i Uniunea European, iar niponii se vor afirma drept mare putere economic. Pe de alt parte, marele perdant a fost Kremlinul, Uniunea Sovietic destrmndu-se.

2 . Componenta militar a Rzboiului Rece. Blocurile politicomilitare.

Ordinea mondial de dup 1945 prezint multe similitudini cu cea din perioada anterioar anului 1914: dou aliane rigide (atunci Tripla Alian sau Puterile Centrale i Tripla nelegere sau Antanta) care lsau puin spaiu de manevre diplomatice. Blocurile militare constituite n a doua jumtate a secolului XX (NATO i Tratatul de la Varovia) au fost rezultatul mai multor factori:

Noua instrumentare a politicii americane de ndiguire. Rspunsul sovietic. Reaciile aliailor.

Toi actorii timpului triau sub teroarea unor posibile agresiuni. Iar conturarea blocurilor militare a condus la acutizarea polarizrii n planul relaiilor internaionale i la stimularea cursei narmrilor.

2.1. Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

Pilonul acestui organism internaional este reprezentat de Statele Unite ale Americii. Iniial, guvernul american a manifestat rezerve fa de cererile de ajutor militar ale aliailor europeni. Reticenele americane derivau din:

Ar fi nsemnat prima alian militar pe timp de pace din istoria Statele Unite. Nencrederea n posibilitatea unui atac militar sovietic (ci doar a unei agresiuni politice)

mpotriva Europei de Vest mai devreme de 10-15 ani. Motivaiile acestei atitudini americane erau legate de dificultile economice pe care le cunotea societatea sovietic i de superioritatea atomic american.

Creterea masiv a eforturilor de aprare cu implicaiile financiare periclita, n

viziunea american, succesul politicii de ngrdire conceput la moment ca o aciune politicoeconomic, de a asigura prosperitatea economic.

Statele Unite nu erau, pe de alt parte, dornice s fie situate pe acelai palier, al egalitii Acceptarea s-a fcut i din dorina de a dubla capitalul financiar cu unul de ncredere.

de decizie, cu aliai insignifiani. ns evoluiile politice din estul Europei (cu comunizarea rapid a statelor din sfera de influen sovietic) i, mai ales, criza Berlinului (iunie 1948 mai 1949) au propulsat ideea militarizrii politicii de ngrdire, a crerii unui organism militar aliat. n potenialitatea unui conflict, Statele Unite au dorit s-i narmeze aliaii. Un alt factor care a condus la realizarea alianei a fost reprezentat de presiunea europenilor (W. Churchill preconiza o uniune comun de aprare a Occidentului), contieni de slbiciuni i de faptul c rzboiul este lng ei. Au existat mai multe ncercri ale statelor vestice de a ajunge la o aprare comun: Tratatul de alian i asisten mutual ncheiat la Dunkerque de Frana i Marea Britanie (4 martie 1947), Pactul de la Bruxelles (17 martie 1948 i care st la baza Uniunii Occidentale), semnat de Marea Britanie, Frana, Belgia, Olanda, Luxemburg i ndreptat nu numai mpotriva Germaniei, ci a oricrui agresor. Europa nu nsemna ns foarte mult din punct de vedere militar fr participarea american. La 4 aprilie 1949, 12 state (Statele Unite, Canada, Frana, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Norvegia, Islanda, Danemarca i Portugalia) semnau la Washington D. C. Tratatul Atlanticului de Nord33. Tratatul este considerat o piatr de hotar pentru gndirea strategic preventiv, dei nu stabilea dimensiunea obligaiilor / ndatoririlor i nu includea obligaia automat de ntrajutorare. Statele Unite erau angajate n mod oficial n Europa.

33

A Decade of American Foreign Policy. Basic documents, 1941 1949, Government Printing Office, Washington D. C. 1950, p. 1339 1352.

Textul semnat face n preambul un apel explicit la comunitatea de civilizaie i de idealuri care leag rile contractante (democraie, libertatea individului etc.). Articolul 5 este esenial, deoarece prevede c orice atac armat mpotriva uneia sau mai
multora dintre ele [pri semnatare], petrecut n Europa sau n America de Nord, va fi considerat drept un atac mpotriva tuturor prilor semnatare .

n articolul 10, se specifica faptul c prin acord unanim, prile pot s invite s adere la
tratat orice alt stat european susceptibil de a favoriza respectarea principiului prezentului Tratat i s contribuie la securitatea regiunii Atlanticului de Nord . De-a lungul evoluiei sale, NATO a cunoscut

mai multe extinderi: n septembrie 1951, n urma conferinei de la Ottawa, sunt invitate s adere Grecia i Turcia (membre din februarie 1952). Pe 4 mai 1955 devine membr a NATO Republica Federal Germania. n mai 1982, Spania se integreaz n structura euro-atlantic. La conferina NATO din aprilie 1999 sunt primite n organizaie 3 noi membre: Polonia, Cehia i Ungaria. Reuniunea de la Praga a rilor NATO (noiembrie 2002) invit apte noi state s adere la Alian: Romnia, Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Lituania i Letonia. Ceea ce distinge fundamental NATO de alte aliane sunt organismele permanente nfiinate pentru a-i asigura existena. n era armelor nucleare, decizia rzboiului nu mai putea fi lsat la voia iniiativelor singulare. n 1952 sunt alctuite structurile civile i militare eseniale ale NATO:

Stat major internaional, avnd Cartier general la Rocquencourt (Frana). Dup retragerea Franei din structurile de conducere a alianei (martie 66), sediul Cartierului general a fost mutat la Bruxelles. eful Statului Major este ntotdeauna un american.

Secretariatul general asigur conducerea civil a Alianei. Secretarul general este reprezentantul unui stat european, membru al Alianei. Consiliul nord-atlantic grupeaz minitrii de externe i de aprare ai rilor membre. Dup boicotul militar al Franei, el s-a divizat ntr-un Consiliu Politic i un Comitet militar (Defense Planning Comitte). Evoluia Organizaiei nord-atlantice a cunoscut anumite tensiuni: disputa dintre dou ri

membre ale Alianei (Grecia i Turcia) n legtur cu insula Cipru (problema cipriot a luat

natere prin obinerea independenei fa de Marea Britanie, n 1959 i datorit ciprioilor greci de a alipi insula Greciei; fapt care a nemulumit Turcia, care a invadat nordul Ciprului n 1974, formnd un stat cipriot turc, recunoscut doar de guvernul de la Ankara), dorina Franei de a redobndi sub preedinia lui Charles de Gaulle statutul de mare putere, care a condus la dezangajarea Parisului din structurile militare integrate (din flota mediteranean n 1958), la detonarea independent de tehnologia american a bombei atomice franceze (1960) i la cererea de retragere a trupelor strine de pe teritoriul Franei. Slbiciunea major a NATO, evident n dezordinea din anii 80, de la sfritul rzboiului rece, a fost reprezentat de conceperea organismului militar i a strategiei pentru o nfruntare frontal, direct. Provocrile ns au venit din spaiile periferice (din Balcani etc.). Lordul Ismay (secretar general al NATO ntre 1952 i 1957) definea ns din perspectiv strict european rolul NATO ca fiind cel de a ine Rusia n afar, America nuntru i Germania sub control.

2.2. Organizaia Tratatului de la Varovia (OTV) Replic n oglind a NATO, dei nu are longevitatea organismului nord-atlantic. nfiinarea de ctre conducerea de la Moscova la 6 ani dup structurarea militar a Alianei occidentale a unei structuri militare proprii lagrului estic are mai multe explicaii, multe din ele conjucturale:

Integrarea n NATO a Germaniei de vest (4 mai 1955) a determinat un oc emoional n Uniunea Sovietic (invazia german era readus n memorie, declanndu-se o adevrat isterie la adresa revanismului german) i n unele state vecine (Polonia, Cehoslovacia), generndu-se teama unei rediscutrii frontierelor.

Dorina de a accentua dominaia sovietic asupra societilor polonez, est-german, maghiar, cehoslovac, n care se fceau auzite voci liberale i naionale, contestare dup moartea lui Stalin a influenei Uniunii Sovietice. n 1955, expira conform Tratatului cu Austria dreptul legal al Armatei Roii de a menine baze militare n Romnia i Ungaria, ca elemente de legtur 8de comunicaie i de aprovizionare) cu trupele de ocupaie de pe

teritoriul austriac. Trupele sovietice din OTV (400 000 n RDG, 80 000 n Cehoslovacia, 65 000 n Ungaria, 58 000 n Polonia)

Dorina Moscovei de a-i mbunti, prin formalizarea alianei simetrice,

standardul

internaional. n condiiile preconizatei coexistene panice, liderii sovietici puteau invoca, ca o msur a destinderii, desfiinarea simultan a celor dou blocuri militare (un efect n oglind). Uniunea Sovietic se putea dispensa n mod real (militar) de aceast alian, deoarece ea singur avea capacitatea de a duce rzboiul. Tratatul de la Varovia (Tratatul de prietenie, colaborare i asisten mutual) a fost semnat la 14 mai 1955 la Varovia de ctre 8 state socialiste: Uniunea Sovietic, Romnia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrat German i Albania. Conceput ca o alian ntre state suverane, independente i egale n drepturi, tratatul era deschis i altor state
iubitoare de pace (art. 9). Articolul 4 era considerat a fi fundamental pentru funcionalitatea

instituiei: n cazul unui atac armat n Europa, din partea vreunui stat sau grup de state, mpotriva
unui stat sau mai multor state semnatare toate statele membre trebuiau s acorde imediat ajutor .

Instituiile de conducere ale OTV erau dominate de Uniunea Sovietic:

Comitet Politic consultativ, pivotul colaborrii n OTV (integrarea) fiind alctuit de relaiile dintre partidele comuniste i muncitoreti. Comandamentul Unit al forelor armate din statele semnatare cuprindea mai ales ofieri sovietici Comitetul minitrilor aprrii din statele semnatare. Comitetul minitrilor de externe din statele semnatare. OTV a fost un organism militar funcional ntre 1955 i 1988, o contrapondere (mai ales

cantitativ) la NATO n pofida crizelor generate de primatul intereselor Uniunii Sovietice. n martie 1961, Albania a ncetat s mai participe la activitile OTV, retrgndu-se oficial n 1968. Aliana s-a destrmat n condiiile destrmrii Imperiului Exterior sovietic, finalul existenei sale fiind hotrt de toate statele participante (1 iulie 1991). Dei n principiu o alian defensiv, considerat ns o ameninare la adresa lumii, organizaia militar creat de Uniunea Sovietic a reprezentat mai curnd un instrument de coerciie (intimidare a propriilor aliai). Este cazul Ungariei (1956) i, mai ales, al Cehoslovaciei (august 1968), atunci cnd trupele statelor membre au nbuit Primvara de la Praga.

Prin urmare, OTV avea i rolul de prghie a Uniunii Sovietice n aciunile ei de politic extern, att n statele din propria sfer de influen, ct i n raport cu adversarii din Occident.

3. Politica strategico-nuclear a Rusiei i S.U.A. n timpul Rzboiului Rece

Mai mult dect orice alt inovaie n tehnologia militar, apariia armelor nucleare a determinat o reconsiderare radical a rolului rzboiului n politica mondial i a conceptelor strategice pe care s-a bazat aceasta n trecut. Rzboiul atinsese proporii covritoare i teribile, nct nsi posibilitatea sa prea de nenchipuit. Mai mult ca niciodat, strategiile naionale s-au concentrat mai mult pe ideea prevenirii conflictului dect pe ctigarea acestuia. Unii teoreticieni au mers ntr-att de departe nct s sugereze c potenialul distructiv al noii arme a golit de coninut utilitatea rzboiului ca instrument de rezolvare a conflictelor internaionale. Existena arsenalului nuclear a dus la modificarea concepiei asupra rolului armelor, tranzitnd de la semnificaia originar de mijloace pentru atingerea unor scopuri militare la aceea de instrumente n negocierea diplomatic. Orice discuie despre problemele tehnologiei militare nu poate s nu implice consecinele posibile n plan strategic. Orice evoluie n domeniul strategiei nucleare a avut la baz, ca o adevrat motivare material, acumulri i salturi n domeniul tehnologiei. Rzboiul nu mai servete scopului, de altfel, scopul primar al conflictului militar a fost din-totdeauna obinerea victoriei, dar creterea enorm a potenialului distructiv al armelor a golit de orice semnificaie conceptul de victorie n cazul unui conflict nuclear. De altfel, excesul de potenial distructiv disponibil determin distanarea definitiv a rzboiului de politic, sfrind astfel prin intrarea n criz a postulatului clausewitzian conform cruia rzboiul reprezint o continuare a politicii prin alte mijloace". De altfel, dup cum scria Bernard Brodie, n timp ce n trecut obiectivul suprem al strategiei noastre militare era ctigarea rzboiului, din acest moment acesta va fi acela de a evita rzboiul".

3.1. Strategia nuclear sovietic n timpul Rzboiului Rece

Spre deosebire de cazul SUA, nu se poate vorbi de un proces efectiv de elaborare a unei doctrine strategice sovietice pe parcursul Rzboiului Rece, gndirea militar a URSS fiind total diferit de cea american, n toate aspectele sale. n perioada Rzboiului Rece, politica URSS n domeniul nuclear a interesat n mod deosebit Occidentul, tulburndu-i i nspimntndu-i n egal msur pe cei asupra crora erau ndreptate aceste arme. Din dorina de a cunoate ct mai

mult din politica sovietic n domeniul armelor nucleare i despre planurile i inteniile pe care le ascundea aceasta s-au realizat multe lucrri, unele dintre ele cu valoare considerabil, dar cu o sfer de documentare limitat. Dei abordau pe larg doctrina i strategia militar, fceau foarte puine remarci la adresa esenei problemei -politica armamentului nuclear. Mecanismul intim al doctrinelor strategice nucleare a fost n permanen condiionat de evoluiile cantitative i calitative pe planul cursei narmrilor, i n special al narmrilor nucleare. n examinarea literaturii militare sovietice, cititorul occidental observ imediat anumite caracteristici care nu se regsesc n gndirea american, n primul rnd fiind vorba de pretenia conceptelor militare sovietice de a fi fundamentate pe o baz tiinific". Astfel, doctrina militar , reprezint un fenomen de clas, izvornd, ca de altfel toate fenomenele sociale, din condiiile economice ale societii. n volumul Strategia militar, publicat n 1960 de un grup de teoreticieni militari n frunte cu marealul V. D. Sokolovski, se d urmtoarea explicaie naturii doctrinei militare: doctrina militar nu e gndit de un singur individ sau de un grup de indivizi; ea izvorte din activitile eseniale ale statului, ca ntreg, i e rezultatul unui ndelungat proces istoric. Strategia deine locul principal n arta militar, consider Sokolovski. Teoria strategiei studiaz folosirea n rzboi a tuturor forelor militare i a tuturor mijloacelor statului. Aceasta nseamn c strategiei militare i revine sarcina de a elabora principiile generale referitoare la folosirea diverselor categorii de fore armate i de a coordona eforturile lor n vederea atingerii obiectivului militar-politic unic". O alt caracteristic a gndirii militare sovietice o reprezint lipsa aproape total a dezbaterii pe baza acestui subiect. Conceptele strategice sovietice sunt formulate n mod exclusiv de ctre membrii oficiali ai clasei politico-militare. Sokolovski abordeaz o doctrin bazat pe uzul masiv al armelor nucleare, un corespondent al teoriei represaliilor masive: Pentru a repurta victoria final n acest rzboi este absolut necesar s fie zdrobite complet forele armate ale inamicului". Strategia nuclear sovietic presupune un rzboi de scurt durat, care s asigure o victorie sigur, totui nu exclude eventualitatea unui conflict prelungit: Este necesar ca victoria asupra agresorului s fie repurtat, n primul rnd, ntr-un timp ct mai scurt, ntr-un rzboi de scurt durat. Se poate ns ntmpla ca rzboiul s se prelungeasc, din aceast cauz trebuie s fim gata i pentru un rzboi de durat". Opiniile marealului sovietic au fost considerate expresia oficial a doctrinei militare a Kremlinului. Faptul c doctrina strategic a fost dezvluit i chiar i publicat nu fcea dect s confirme finalitatea sa principal: s ntreasc potenialul disuasiv sovietic i s acorde credibilitate eforturilor susinute de URSS n domeniul armamentelor strategice, sub conducerea lui Hruciov. Cum nsui Sokolovski scrie: Armamentele nucleare sunt considerate de ctre specialiti ca armele cele mai performante i eficace, disponibile pentru orice tip de operaie sau

rzboi. Introducerea acestor arme n dotarea forelor armate sovietice a mrit n mod notabil posibilitile lor combative, conferind strategiei militare sovietice mijloace puternice pentru respingerea agresorului, pentru aprarea cuceririlor socialismului i pentru meninerea pcii. Teoria lui Sokolovski asupra prioritii atomice" poate fi rezumat printr-o serie de postulate fundamentale: 1. orice conflict ar degenera ntr-un rzboi nuclear general, dac ar fi implicate cele dou superputeri; 2. un astfel de conflict ar izbucni cu siguran n cazul unei agresiuni americane mpotriva URSS; 3. n rzboiul modern, recurgerea masiv la armele nucleare ar fi inevitabil. Din punctul de vedere al mijloacelor cu care va fi dus lupta armat, un al treilea rzboi mondial va fi n primul rnd un rzboi racheto-nuclear. Este vorba n esen de o doctrin puternic determinant, bazat pe ipoteza c un posibil conflict ntre cele dou puteri rivale ar lua cu siguran forma unui rzboi nuclear global: n cazul n care blocul imperialist va dezlnui un rzboi mpotriva URSS, acest rzboi va cpta inevitabil caracterul unui rzboi mondial, n care vor fi angajate majoritatea rilor lumi?. Una din particularitile caracteristice ale viitorului rzboi va fi amploarea sa spaial. Caracterul decisiv al scopurilor politice i militare urmrite de prile beligerante va face ca lupta armat s se desfoare nu numai n zona contactului nemijlocit ntre pri, ci, n fond, pe ntregul teritoriu al statelor participante la coaliiile angajate n lupt, (...) rzboiul va cuprinde aproape toate continentele". Scenariile apocaliptice permit o oarecare asemnare cu doctrina represaliilor masive: Trebuie s inem seama de faptul c, n condiiile de azi, mijloacele i procedeele de atac nuclear depesc net posibilitile de aprare mpotriva lor. In consecin, pericolul unui atac nuclear din partea agresorului continu s se menin". Att la Washington, ct i la Moscova, paradoxala contradicie ntre posesia armelor de distrugere total i imposibilitatea raional de a le folosi se reflecta n elaborarea de doctrine strategice extreme, bazate pe uzul masiv de astfel de arme, o ipotez artificioas, dar suficient de nspimnttoare i disuasiv. Sovieticii nu au acceptat niciodat complicatele teorii occidentale asupra descurajrii nucleare, dei erau de acord cu baza acestora. La nceputul anilor 70, sub troika BrejnevKosghin-Podgorni, doctrina strategic sovietic se inspira de acum din principiul flexibilitii prudente". Liniile sale fundamentale se rezumau n urmtoarele puncte: trebuia s se evite n mod ferm un rzboi nuclear total; capacitatea de descurajare strategic, defensiv i ofensiv, reprezint cea mai bun garanie pentru acest obiectiv; n cazul nedorit al unui rzboi nuclear, este de dorit s fim pregtii pentru a-1 ctiga (aa-zisa war-winning strategy).

Ctigurile geopolitice realizate de URSS pn n anii '70 au fost treptat contrabalansate i anulate, n perioada 1982-1983, au aprut primele semne cu privire la o modificare a doctrinei militare sovietice i a orientrilor sale geopolitice. Dup moartea lui Brejnev s-a manifestat dorina de a se introduce o nou destindere n relaiile dintre URSS i SUA. In rndul militarilor sovietici au nceput s se aud voci care cereau schimbri revoluionare n conducerea militar. n acest context, s-a preconizat utilizarea minim a armelor nucleare i folosirea noilor tehnologii non-nucleare cu rezultate similare (lovituri n profunzime, distrugerea cvasitotal a adversarului). n aceast perioad de criz, n 1985, este promovat Mihail Gorbaciov, agreat i propulsat de Iuri Andropov i Andrei Kosghin. nelegnd c s-a depit momentul maxim al ascensiunii sovietice, Gorbaciov a operat pe plan extern o retragere strategic, punndu-se capt, rnd pe rnd, conflictelor regionale. Rzboiul din Afganistan a fost stopat i trupele sovietice retrase din acest spaiu de conflict. La mijlocul anului 1988, conducerea sovietic ajunsese la concluzia c politica extern a lui Brejnev nu a servit interesului naional al URSS. Noua gndire" a lui Gorbaciov anuna o conversie menit s evite holocaustul nuclear.

3.2. Gndirea strategico-nuclear american n timpul Rzboiului Rece

Exist dou mari momente n plan doctrinar n SUA n ceea ce privete strategia nuclear, preluate de altfel ca atare i de NATO, i anume: 1. riposta masiv; 2. riposta flexibil. ntre 1945 i 1949, SUA, pn n acel moment unica ar deintoare a secretului atomic, nu au elaborat, n realitate, nici o strategie special pentru uzul unor astfel de arme. Primele bombe atomice erau nc puine, iar costul lor unitar se meninea nc la un nivel ridicat, aa c n ceea ce privete uzul lor s-a meninut strategia tradiional a bombardamentului n care vectorul utilizat rmnea nc avionul. Anii 1945-1949, marcai de monopolul atomic american sunt caracterizai, n plan teoretic, de cutrile privind nelegerea noii descoperiri, SUA nereuind s elaboreze imediat o teorie specific pentru uzul strategic i politic al noii arme. Nu ntmpltor, n aceast perioad, americanii nu au reuit s converteasc superioritatea lor absolut n acest domeniu n avantaje politice remarcabile, lipsa unei doctrine mpiedicnd transformarea puterii nucleare de care dispuneau ntr-un instrument politic avantajos. Astfel, din punctul de vedere al dezvoltrii teoriei descurajrii, se poate afirma c perioada monopolului american nu a favorizat n mod consistent studiul teoretic al principiului disuasiv. In realitate, nu se putea vorbi n aceast perioad de o adevrat situaie de descurajare, existnd mai degrab un raport de intimidare determinat de dezechilibrul de fore.

n concluzie, SUA se temeau, imediat dup rzboi, mai ales de un atac surpriz sau de izbucnirea unui conflict general. n plus, considerau de o importan primar principiul potrivit cruia victoria ar fi putut fi obinut doar prin provocarea unei distrugeri masive a inamicului, ceea ce l-a determinat pe Henry Kissinger s afirme c doctrina distrugerii masive exista nc nainte de proclamarea ei de ctre John Foster Dulles", n 1954. Odat cu testarea primei bombe atomice sovietice n 1949, datele problemei se schimb fundamental, iar din anul 1953 (la sfritul anului 1952 avusese loc explozia experimental a bombei cu hidrogen), se deschide realmente era nuclear. ncepnd astfel cu anii '50, precedenta situaie de disuasiune unilateral este nlocuit n mod progresiv de un raport real de descurajare bilateral ntre superputeri. Ca urmare a acestor schimbri, la care se adaug radicalizarea strii de conflictualitate ntre SUA i URSS, eforturile teoreticienilor capt un nou impuls, determinnd o modificare radical a premiselor pe care se baza strategia nsi. Apariia armei nucleare a presupus, prin urmare, crearea unor concepii care s guverneze folosirea sa militar i politic. Anii '50 sunt denumii n literatura politic american anii de aur", n ceea ce privete edificarea conceptului strategic al SUA. n aceast perioad, numeroi teoreticieni civili, ca Albert Wohlstetter, Bernard Brodie, Thomas Schelling, Henry Kissinger i alii au contribuit la realizarea unui edificiu al teoriei strategice. Noile concepii strategice nu s-au impus, ns, dintr-o dat. A fost necesar o perioad de tranziie, relativ ndelungat, de aproape 10 ani, pn la proclamarea oficial a noii concepii (denumit n literatura american de specialitate New Look"). n primii ani postbelici, strategia militar american era nc prizoniera concepiilor strategice anterioare, de dinainte i din timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Arma atomic - n perioada monopolului american n acest domeniu 1945-1949 - era considerat drept arma suprem". De-abia dup pierderea monopolului se pune problema unei reevaluri a strategiei militare. Teoriile strategice elaborate de militarii americani imediat dup rzboi nu se bazau nc fundamental pe armele nucleare. Documentul oficial care relev o oarecare evoluie n acest domeniu i care ar putea fi considerat prima declaraie american a unei strategii naionale l reprezint raportul Consiliului Naional de Securitate al SUA, din 14 aprilie 1950, care conine cteva principii ce vor deveni mai trziu clasice pentru teoria descurajrii. Documentul, clasificat cu sigla NSC-68, ilustreaz efortul de corelare a obiectivelor politice americane cu noile realiti militare (existena armelor atomice) i cele politice internaionale (Rzboiul Rece). Practic, documentul conine o prim form nchegat de manifestare a descurajrii nucleare, care va fi un an mai trziu exprimat n mod oficial ntr-un faimos discurs al secretarului de stat John Foster Dulles, prin care se anuna adoptarea unei noi doctrine strategice, cunoscut sub numele de Massive Retaliation: doctrina represaliilor masive. Conform acesteia, SUA urmau s rspund printr-un atac nuclear masiv oricrei agresiuni din partea URSS i/sau a aliailor si.

Aceast doctrin a reprezentat, astfel, prima strategie nuclear elaborat de ctre SUA i, n acelai timp, prima strategie de descurajare, permind totodat i punerea n practic a politicii de ngrdire, precum i posibilitatea efecturii de economii masive n domeniul armamentelor i al forelor convenionale. O astfel de doctrin era valid doar n msura n care URSS nu se afla nc n posesia celei de-a doua lovituri. Prin ea, SUA erau dispuse s lase iniiativa adversarilor, dar nu mai erau dispuse s le permit totodat i s stabileasc tot ei regulile confruntrii odat iniiate. Elementele care au stat la baza apariiei acestei doctrine au fost: multiplicarea opiunilor nucleare, ca urmare a punerii la punct a inventarului de arme nucleare tactice; posibilitatea efecturii de economii masive n zona armamentelor i a forelor convenionale. Anul 1957 a adus cu sine modificri eseniale n dezbaterea asupra armelor atomice, odat cu lansarea primului Sputnik, care a concentrat atenia tuturor asupra problemei invulnerabilitii forelor de represalii americane, genernd, n acelai timp, un val de ngrijorare colectiv fa de un eventual atac din partea URSS. Este vorba de nceputul aa-zisei Missile Gap", subiect care a dominat dezbaterile din cadrul campaniei electorale a anilor '60.

Tot n aceast perioad, ncepe dezbaterea asupra conceptului de rzboi limitat, ai crui exponeni principali au fost englezul Liddle Hart i americanii Robert Osgood, Henry Kissinger i William Kaufmann. Scopul lor principal 1-a constituit recuperarea rzboiului, pornind de la premisa c din cauza armelor nucleare - a cror singur utilizare const n a nu le utiliza rzboiul i pierduse din semnificaii ca instrument al politicii internaionale. Pentru aceasta, teoreticienii respectivi susineau necesitatea limitrii att a obiectivelor urmrite ntr-un rzboi, ct i a mijloacelor implicate. Renunarea oficial de ctre SUA la doctrina represaliilor masive s-a produs dup alegerea preedintelui Kennedy, care, n mesajul adresat Congresului, n martie 1961, consacra astfel noua doctrin strategic: n prezent, obiectivul nostru const n creterea posibilitii noastre de a ne limita rspunsul la mijloace convenionale". Cu alte cuvinte, nu orice nfruntare militar ducea automat la un rzboi nuclear generalizat. nainte de administraia Kennedy, se presupunea c orice eventual conflict nuclear ntre cele dou superputeri avea s fie unul total, implicnd i obiectivele civile, nu numai cele militare. Kennedy i secretarul Aprrii, Robert McNamara i propuneau tocmai modificarea acestei concepii tradiionale", pentru evitarea unui dezastru total. n anii urmtori, pe de o parte s-a ncercat intensificarea eforturilor diplomatice pentru soluionarea, mcar parial, a problemelor erei nucleare, pe de alt parte evoluia tehnologic a contribuit la perfecionarea arsenalului nuclear, introducnd n context arme din ce n ce mai puternice. De altfel, primul tratat de non-proliferare (1968), urmat de consultrile privind

limitarea armelor strategice (SALT) au adus sperane, la nceputul anilor 70, n ceea ce privete o nou faz de negocieri n raporturile SUA-URSS. n schimb, evoluia noilor sisteme de arme i situaia internaional de la nceputul anilor '70, au pus serioase semne de ntrebare n privina coexistenei panice. n orice caz, introducerea rachetelor cu trepte multiple independente (MIRV), precum i a altor arme nu preau s demoleze principiile strategiei nucleare ale administraia Kennedy, astfel c n 1967 membrii NATO au adoptat, dup lungi polemici conceptul de rspuns flexibil". Evoluia forelor nucleare sovietice, ncepnd cu a doua jumtate a anilor '60, a determinat o ulterioar evoluie n doctrina strategic american. n ianuarie 1974, secretarul Aprrii, James R. Schlessinger, a anunat o nou doctrin strategic, aa-numita doctrin a opiunilor nucleare limitate limited nuclear options". Aceasta const, n esen, n traducerea n practic a aceluiai principiu al flexibilitii, aflat n vigoare nc de la nceputul anilor '60. Pentru a rezuma istoria strategiei nucleare americane, pe care am ncercat s o ilustrez n mod sintetic n rndurile precedente, putem identifica o prim faz, din 1945 pn n 1949, caracterizat de monopolul american i de o nenelegere total a rolului i a importanei armelor atomice, lipsind elaborarea unei doctrine strategice. Dup aceast prim faz a urmat o perioad de criz, n care apar evidente limitele concepiilor diplomatico-strategice iniiale asupra uzului armelor atomice. Aceast a doua faz se ncheie n 1953-1954, odat cu introducerea bombei cu hidrogen i cu anunarea doctrinei represaliilor masive, care reprezint, ntre altele, i prima formulare la nivel politic a principiului disuasiv. ncepnd cu aceti ani putem vorbi cu adevrat de o situaie de descurajare reciproc. Aceast nou faz intr n criz la sfritul anilor '50 cnd crete vulnerabilitatea real sau potenial a SUA (Missile Gap"). Tocmai criticile i polemicile care au urmat anului 1957 au dus la elaborarea unei noi doctrine strategice, bazat pe acelai principiu disuasiv, dar care respinge ipoteza represaliilor masive, ncepnd cu anul 1962 intrm ntr-o nou faz, dominat de aceste noi concepte, n timp ce evoluia tehnologic ntrete situaia de descurajare reciproc i de bipolarism nuclear. Aceast faz este caracterizat, la sfritul anilor '60, de anunarea unei noi doctrine, aa-numita doctrin Nixon, bazat pe conceptul de nuclear sufficiency, nlocuit n anii urmtori de acela de paritate.

3.3. Implozia URSS i consecinele asupra echilibrului mondial nuclear

Dezmembrarea colosului sovietic a modificat profund scenariul internaional i prioritile politice ale celor doi protagoniti ai fostei ere bipolare. Anii '90, i mai ales, nceputul noului mileniu aduceau noi i imprevizibile provocri. La 1 ianuarie 1992, URSS nceta s mai existe ca actor internaional. Odat cu aceasta, se dizolvau" i cele patru decenii de Rzboi Rece. Arsenalul nuclear sovietic a fost motenit de patru noi entiti statale i independente: Rusia, Ucraina, Belarus i Kazahstan. URSS a lsat motenire pe teritoriul ucrainean aproape 4 000 de arme nucleare, att tactice, ct i strategice. Dac Kiev-ul le-ar fi pstrat, Ucraina ar fi ajuns astfel n posesia celui de-al treilea arsenal nuclear, ca mrime, dup cel al SUA i al Rusiei. O eventual nrutire a raporturilor dintre Ucraina i Rusia ar fi pus n discuie un scenariu n care tensiunile regionale puteau conduce la o escaladare atomic. n sfrit, ipoteza valabil era c n anii post-Rzboi Rece ar fi existat o putere n plus care s dein capacitatea de atac direct asupra SUA. Prin Protocolul de la Lisabona din 23 mai 1992, Rusia, Ucraina, Belarus i Kazahstan i asumau toate obligaiile prevzute prin Tratatul START I, n calitate de succesori legali i motenitori ai arsenalului strategic ex-sovietic. Articolul V stabilea, n plus, c Ucraina, Belarus i Kazahstan aveau s adere ct mai curnd la Tratatul de non-proliferare nuclear (TNP), semnat n 1968, n calitate de ri non-nucleare. Schema normativ prevedea, n esen, c cele trei republici ex-sovietice aveau s transfere Rusiei o parte din arsenalul nuclear, i s distrug armele tactice i strategice aflate pe teritoriul lor, conform prevederilor Tratatului START I.

3.4. Noile direcii n politica nuclear a Rusiei

Schimbrile survenite n relaia dintre cele dou superputeri dup destrmarea URSS au determinat o reevaluare a rolului pe care trebuie s l joace armele nucleare n epoca post-Rzboi Rece. Arsenalul nuclear rusesc continu s rmn impresionant, chiar dac, n urma reducerilor deja convenite, el va cobor sub pragul de 1 700 de focoase nucleare. Dei substanial redus fa de cel sovietic, el continu s fie principalul factor de descurajare a oricror atacuri de mare amploare mpotriva Federaiei Ruse. Dac exist ceva care poate inspira team militar decidenilor mondiali din partea Rusiei, aceasta este tocmai capacitatea sa nuclear".
Forele strategice nucleare ruseti la 31 iulie 2004

Vectori Rachete intercontinentale (ICBMs) Rachete nucleare lansate de pe mare (SLBMs) Bombardiere 6.35 308 78

Focoase 2 615 1 720 624

Total

1021

4 959

La 10 ianuarie 2000, preedintele Putin a semnat Noul Concept de Securitate Naional a Federaiei Ruse. n mod oficial, noul document a fost considerat o revizuire a precedentelor strategii de securitate naional din 1993 i 1997. Prin natura sa, documentul stabilete doar liniile generale ale politicii de securitate naional, referindu-se doar pe scurt i la modul general asupra strategiei nucleare. Aceste principii generale vor fi dezvoltate i detaliate n doctrina militar, aprobat prin decret prezidenial cteva luni mai trziu, la 21 aprilie 2000. Doctrina militar din 2000 nlocuiete precedenta doctrin din 1993, marcnd o nou etap n evoluia gndirii strategice ruseti. Prima inovaie n doctrina nuclear post-sovietic fusese deja introdus n documentul precedent din 1993, prin care Rusia renuna n mod oficial la politica no-first use. n orice caz, documentul din 1993 se limita la o singur utilitate a armelor nucleare: descurajarea unui atac pe scar larg care s pun n pericol suveranitatea i nsi existena Federaiei Ruse. n plus, documentul din 1993 coninea importante limitri pentru uzul armelor nucleare, care reluau de fapt obligaiile derivate din semnarea tratatului TNP din 1968. Astfel, se postula c Rusia nu va folosi arma nuclear mpotriva nici unui stat semnatar al tratatului amintit mai sus, care nu poseda arme nucleare, dect dac: un astfel de stat, aliat cu un alt stat nuclear, s-ar angaja ntr-un atac mpotriva Federaiei Ruse; un astfel de stat ar sprijini un stat nuclear n aciunea sa de invazie sau atac mpotriva Federaiei Ruse, sau a aliailor acesteia. Documentul din 2000, dei la prima vedere pare s reia paragraf cu paragraf prevederile celui din 1993, in realitate introduce modificri eseniale. n primul rnd, rolul descurajrii nucleare este extins acum, fcnd referire la dou concepte noi, i anume securitatea militar" a Rusiei, nu numai suveranitatea i existenta acesteia ca stat, i stabilitatea internaional i pacea". Limbajul este foarte vag, dar este clar c sunt introduse in context circumstane care nu constituie o ameninare direct la adresa Rusiei. n al doilea rnd, dreptul de a utiliza armele nucleare ca prim rspuns mpotriva unui atac convenional este i el foarte clar subliniat Probabil, cea mai important inovaie privete clasificarea scenariilor conflictuale n care se poate recurge la uzul armelor nucleare. Doctrina din 2000 distinge patru tipuri de conflict: 1. conflict armat (avnd cauze de ordin etnic sau religios, care se desfoar pe teritoriul rii i n care ar putea fi implicate n mod indirect i alte state);

2. rzboi local; 3. rzboi regional (generat de un atac din partea unui stat sau coaliii de state, urmrind importante obiective politice); 4. rzboi global (produs de un atac din partea unei coaliii de state, care pun n pericol suveranitatea i nsi existena Federaiei Ruse ca stat). n timp ce doctrina din 1993 asocia uzul armelor nucleare doar cu un rzboi global, utilizarea acestora este acum asociat cu ultimele dou tipuri de conflict, fiind inclus i categoria acelor conflicte de dimensiuni mai reduse care nu trebuie s amenine n mod necesar existena i suveranitatea Rusiei. Noua prevedere reflect n mod clar preocuparea privind un atac convenional pe scar larg, pe care forele armate ruseti nu l-ar putea combate fr a face apel i la armele nucleare (scenariul Kosovo). Astfel, potrivit analistului Nikolai Sokov, factorii fundamentali care au determinat revizuirea strategiei nucleare ruseti au fost procesul de lrgire a NATO i contientizarea inferioritii arsenalului convenional rusesc. Pus fa n fa cu deteriorarea forelor sale convenionale, Rusia a devenit dependent de armele nucleare. A fost redeschis dezbaterea privind rolul armelor nucleare, dus ntre strategiile propuse de generalul Anatoli Kvasnin, eful Marelui Stat Major al Federaiei Ruse cel care iniiase, la nceputul anului 2000, un plan de dezvoltare a capacitii militare a Rusiei, punnd accentul pe modernizarea armamentului convenional - i Igor Sergheev, fostul comandant ef al Corpului Forelor de Rachete Strategice i ministrul Aprrii. Concepia lui Kvasnin era c principalele ameninri la adresa Rusiei i au ca surs zonele nvecinate, astfel c armamentul nuclear nu ar reprezenta o opiune. Igor Sergheev este reprezentantul unui curent de opinie militar ce consider c Rusia trebuie s pun accent pe sistemul nuclear strategic, mai vast, dar mai puin performant dect al Statelor Unite, ns nu mai puin amenintor. Relansarea de ctre noua administraie american a programului Aprrii Naionale An-tirachet30 a readus pe primul plan concepia adversarilor lui Kvasnin, de ntrire a rolului Corpului Forelor de Rachete Strategice, conform creia echilibrul ntre superputeri i descurajarea ripostei nu pot fi asigurate dect prin creterea potenialului nuclear. De asemenea, s-a cerut mrirea bugetului militar i direcionarea fondurilor n favoarea arsenalului nuclear.

3.5. Concluzii
Putem afirma c o ordine non-nuclear nu este nc luat n considerare de Rusia. A poseda arme nucleare n cantitate suficient pentru a amenina supravieuirea celuilalt rmne un mijloc eficient pentru a disuada un eventual

adversar strategic. i aceasta e motenirea cea mai ngrijortoare a Rzboiului Rece. Rusia rmne singurul stat care poate s reprezinte o ameninare real pentru securitatea SUA, i aceasta datorit arsenalului nuclear motenit de la URSS. De aceea, Rusia rmne o variabil esenial n sistemul relaiilor internaionale, pe care nici un preedinte american nu poate s o ignore, poziia sa de a doua mare putere nuclear adugnd o anumit autoritate n exercitarea politicii sale externe. ntr-adevr, perspectivele de cooperare dintre cele dou superputeri ale Rzboiului Rece sunt acum mult mai clare dect n perioada precedent.

4. Actiunile miltare din Coreea si Vietnam

4.1.Rzboiul din Coreea
Eliberarea Peninsulei Coreea de sub stpnirea japonez fost realizat, conform unei nelegeri la Ialta (februarie 1945), de ctre trupele sovietice n Nord i de cele americane n zona sudic (linia de demarcaie era reprezentat de paralela de 38o latitudine nordic), urmnd ca unificarea celor dou zone s fie realizat ulterior, dup retragerea trupelor de ocupaie. n regiunea de nord, puterea a fost acaparat de comuniti, avnd n frunte pe Kim Il Sung (Kim Ir Sen), iar la Seul s-a dezvoltat un regim pro-american. Sprijinit de Stalin (care dorea, prin crearea unui stat coreean puternic s in sub control Japonia, aflat sub ocupaie militar, i Republica Popular Chinez, proclamat n octombrie 1949), Coreea de nord a luat iniiativa, ncercnd s unifice militar Peninsula (1950). Intervenia armatelor aliate (conduse de generalul american Douglas MacArthur), n baza unei rezoluii ONU de restabilire a statu-quo antebellum, a rsturnat situaia, nord-coreenii fiind respini spre grania cu China (rul Yalu). Implicarea voluntarilor chinezi n conflict a radicalizat rzboiul, comandantul american solicitnd Washingtonului dreptul de a folosi bomba atomic. Temtori de declanarea unui rzboi nuclear (din noiembrie 1949 i Uniunea Sovietic deinea arma atomic), Statele Unite au preferat s ncheie armistiiul de la Pam-Mun-Jom. Dei succesul a fost unul parial (peninsula rmnnd divizat), americanii au extins politica de ngrdire a comunismului la nivel global. Aparitia Coreei de Nord ca stat a fost o consecinta a delimitarii sferelor de influenta la sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial. Aflata sub stapanirea Japoniei imperiale pana la

capitularea acesteia in 1945, Peninsula Coreea a fost divizata dupa modelul Germaniei: partea de sud a ajuns sub control american, iar nordul a fost plasat sub influenta sovietica. Puterile invingatoare au asigurat, initial, ca solutia divizarii era una provizorie, SUA si URSS angajanduse, alaturi de China sa negocieze in cadul unor intalniri ulterioare unificarea Coreei si crearea unui guvern national. Comisia comuna creata de URSS si SUA in decembrie 1945 a fost repede blocata, iar peste trei ani, americanii au organizat, sub supravegherea ONU, alegeri in Coreea de Sud si au a creat Republica Coreea (sau Coreea de Sud), dependenta de SUA. Sovieticii au organizat si ei, dupa doar o luna, un scrutin in Coreea de Nord si au format Republica Democrata Populara Coreeana (sau Coreea de Nord), condusa de Kim Ir Sen, care avea un regim comunist. In 1950, regimul comunist de la Phenian a declansat un atac surpriza si a invadat Coreea de Sud. Conflictul a degenerat pe fondul implicarii voluntarilor comunisti chinezi de partea Coreei de Nord si al SUA (care actionau sub egida unui mandat ONU) de partea Seulului. Razboiul dintre cele doua Coreei s-a incheiat dupa moartea lui Stalin in 1953, printr-un armistitiu semnat doar de Comandamentul ONU, Coreea de Nord si China. SUA si Coreea de Sud nu au devenit niciodata parti la acordul din 1953. Linia de demarcatie dintre cele doua Coreei, stabilita dupa razboi, a reflectat impartirea echitabila a sferelor de influenta dupa al doilea razboi mondial (in 1953, a fost mentinuta granita fixata pe paralela de 38 grade solicitata de presedintele Truman lui Stalin in 1945 si care servea intereselor SUA de a ramane o putere importanta in Pacific) si a devenit una dintre cele mai militarizate granite din lume. Politica externa a lui Kim Ir Sen a fost o consecinta a configuratiei geopolitice a Extremului Orient dupa al doilea razboi mondial. Coreea de Nord, un stat mic, inconjurat de puteri precum URSS, China si de aliati ai SUA, ca Japonia si Coreea de Sud a incercat sa construiasca o balanta de putere regionala intre capitalism si comunism, intre Moscova si Beijing. Obiectivele de politica externa ale Phenianului au fost, in perioada razboiului rece, potrivit lui Charles K. Armstrong, director al Centrului de Cercetari Coreene, Columbia University :extragerea de resurse economice, nealinierea politica si dezvoltarea unor capacitati nucleare independente. Coreea de Nord a avut o politica externa ofensiva prin care a incercat subminarea Coreei de sud si a Japoniei, aliatii SUA (care au mentinut trupe pe teritoriul controlat de Seul). Totodata, politica sa de aliante din perioada razboiului rece a fost un balans intre cele doua superputeri comuniste URSS si China. in relatia cu Moscova si Beijingul, Kim Ir Sen a incercat sa obtina cat mai multe ajutoare economice si militare din partea acestora si a evitat implicarea in conflictul sino-sovietic din anii 1960. Pentru a contrabalansa puterea Coreei de Sud si a Japoniei (state clientelare SUA) in Asia, regimul nord corean a construit capacitati militare duble fata de cele ale rivalului din sud (o armata de 1,2 milioane de soldati fata de 680.000 si a investit 25% din PIB in facilitati militare) si a organizat numeroase actiuni provocatoare la adresa inamicilor sai. Rapirile de cetateni japonezi (fapt recunoscut chiar de catre Kim Jong Il in 2002), actele de terorism (in 1987, Coreea de Nord a sponsorizat deturnarea unui avion japonez de catre Liga Comunista JaponezaFactiunea Armata Rosie), infiltrarea de agenti inarmati in Coreea de Sud (se estimeaza ca intre 1954-1992, regimul de la Phenian a infiltrat in statul vecin 3693 agenti) si doua tentative de asasinare a presedintilor sud-coreeni, Park Chung Hee si Chun Doo Hwan au fost instrumente de

politica externa ale regimului comunist. Mai mult, aceasta se baza pe Juche (ideologia inventata de Kim Ir Sen care presupunea o filozofie de autoajutorare). Inarmarea nucleara a Coreii de Nord a inceput in 1965, cand a incheiat un acord cu URSS ce prevedea crearea unui centru nuclear de cercetare la Yongbyon, folosind uraniul de la cateva mine de pe teritoriul nord-coreean. Peste 10 ani, la Yongbyon a fost construit un reactor nuclear similar celor care existau in URSS (independent de sovietici), iar in 1985, serviciile de informatii americane au anuntat ca regimul de la Phenian a dezvoltat un sistem de constructie a armelor nucleare. in acelasi an, au inceput presiunile internationale la adresa Phenianului, iar Coreea de Nord a semnat Tratatul de neproliferare nucleara ca stat care nu detine arme nucleare, se pare la cererea expresa a sovieticilor. In cei 61 de ani de existenta ca stat, Coreea de Nord a fost condusa de doi lideri: Kim Ir Sen, si dupa moartea acestuia, fiul sau Kim Jong Il, care au construit un regim totalitar opac. Cultul personalitatii celor doi lideri, esecul constructiei economiei de comanda (care a culminat in anii 1990 cu foamete) si cenzura presei locale si a celei straine sunt putinele aspectele cunoscute ale interiorului unuia dintre ultimele regimuri comuniste din lume. Charles K. Armstrong, director al Centrului de Cercetari Coreene, Columbia University: Coreea de Nord este o aberatie a sistemului international postrazboi rece, o relicva a trecutului stalinist. Colin Powel (fost Secretar de Stat al SUA): Coreea de Nord este un stat disperat, care se poate baza doar pe armele nucleare.

4.2. Razboiul din Vietnam

Rzboiul din Vietnam a cunoscut dou faze: francez (1945 1954) i american (1963 1973). Dup nfrngerea trupelor coloniale franceze de ctre forele comuniste, la nord de paralela de 170 s-a regim dezvoltat un regim comunist cu capitala la Hanoi, condus de Ho Chi Minh. Considernd c prezena la putere a comunitilor (sprijinii de numeroi consilieri militari sovietici) i infiltrrile lor n sud, mpotriva regimului pro-american de la Saigon, constituie o primejdie pentru interesele americane n Asia de sud-est, preedintele Kennedy i Lyndon Johnson, succesorul lui, au luat decizia trimiterii (ncepnd cu anul 1963) de soldai americani n Peninsula Indochinez (i n Cambodgia, Laos). Rzboiul, unul de gheril, s-a prelungit n pofida zdrobitoarei superioriti tehnice a Statelor Unite, a intenselor bombardamente aeriene (chiar cu napalm). Victimele americane tot mai numeroase au mobilizat opinia public american i european n aciuni civice i pacifiste de stopare a rzboiului. n condiiile n care acest rzboi

prelung, de uzur, primejduia economia american i prestigiul Statelor Unite n lume (ce mai puternic naiune din lume atacnd pentru a subjuga a una mult mai slab numeric, mai srac, subdezvoltat), preedintele R. Nixon decide retragerea progresiv a trupelor americane din Vietnam. n ianuarie 1973 s-a ncheiat un acord precar la Paris care consfinete retragerea soldailor americani. n martie 1975, Vietnamul este unificat prin for (este cucerit oraul Saigon) de ctre comuniti. Rzboiul din Vietnam a reprezentat un dezastru pentru Statele Unite:

Statele Unite au fost considerate agresoare, pierznd mult din capitalul simbolic deinut pn atunci n lume, din imaginea de campioane ale pcii i libertii. Rzboiul, cheltuielile militare au subminat economia american, lsnd n urm un uria deficit bugetar. Este perioada n care Japonia concureaz tot mai decis, n materie economic, SUA.

Acest conflict a sfrmat acordul de politic extern al societii americane privind implicarea n relaiile internaionale dup 1945. Pn la rzboiul din Vietnam, majoritatea americanilor au crezut (i au susinut) n poziiile adoptate de administraia de la Washington. n timpul rzboiului i dup finalul lui, s-a manifestat o lips de ncredere n oamenii politici, iar vechile concepte i valori au fost puse la ndoial (legitimitatea guvernului, credina n justeea cauzei americane, rolul jucat de naiune). Este i cazul lui Ron Kovic, cu poezia Nscut pe 4 iulie. Eu sunt moartea vie ziua comemorrii n scaune cu rotile Eu sunt al vostru yankeu ferke, Al dvs. John Wayne, venit acas artificiile de 4 iulie explodnd n mormnt. (). Scrisese n noaptea aceea n jurnalul su ct este de mndru c i s-a dat n subordine grupul de cercetai, pentru a servi America la aceast or critic, ntocmai cum spunea Preedintele Kennedy. S-ar putea s cad n lupt, scria el, dar aceeai soart au avut-o muli ali americani, care au luptat pentru democraie. Este foarte important s fii acolo, oferindu-i viaa, ieind n patrulare i stnd culcat n ploaie pentru Sarky, brbierul, pentru Dumnezeu i restul. Era mndru. Era ntr-adevr mndru de ceea ce fcea. Aceasta,

se gndea, este ceea ce se numete s-i serveti patria () Nu m-am gndit s m rog, singurul lucru pe care-l simeam era acela c fusesem nelat. Tot ce puteam simi era inutilitatea de a muri tocmai aici n acest loc, n aacest moment, degeaba. Societatea s-a fracturat ntre susintorii rzboiului ( oimii) i detractorii lui (porumbeii), artnd ca o cas nvrjbit. Rzboiul din Vietnam reprezint rana sngernd a Americii. El a artat o societate bolnav, genernd fenomenul Hippie, din anii 60 70 cu contestarea modului de via american (American Way of Life) i a valorilor tradiionale. Campusul universitar de la Berkeley (California) a fost leagnul valurilor contestare ale tineretului, ce a trecut apoi pe coasta de Vest, urmnd s ajung i n Europa unde a culminat cu acel mai 68 francez (nlturarea preedintelui de Gaulle, drept reprezentant al osificrii societii franceze; cnd Frana se plictisete a fost receptarea revoluiei franceze din Cartierul Latin peste Canalul Mnecii). Studenii s-au ridicat mpotriva manipulrii contiinelor realizat prin nvmntul public. Ei reprezentau universitatea ca pe un complex industrial, o mainrie care s produc slujbe pentru administraie. Denunau faptul c acest for renunase la a le forma / induce studenilor gndirea critic, subordonndu-se complet lumii afacerilor. Tinerii anilor 60 nu au mai aspirat, precum prinii lor, la reuita social, la eficiena n afaceri. Ei au cutat satisfacia interioar, individual. n faa normelor admise, rigide, ei s-au refugiat n marginalitate: non-conformism, evadarea n natur i prin droguri. O alt direcie de manifestare a acestei generaii a fost lupta civic direct. Rzboiul din Vietnam a dezvoltat micri pentru drepturile diferitelor categorii ale societii americane: Micarea pentru drepturi civile, Micarea pentru libertatea de expresie (Free Speech Movement), Micarea mpotriva discriminrilor rasiale (care a favorizat apariia Black Panters asociaie radical a negrilor pe fundalul asasinrii pastorului militant Martin Luther King), Micarea de eliberare a femeilor (Womens Lib) etc. O nou sociabilitate american era dorit pe fundalul manifestrilor violente sau marurilor panice mpotriva rzboiului din Vietnam. Ideea solidaritii predomina, aa cum sugera refrenul unui cntec din acei ani: s nu te temi i s fii solidar, cci numai mpreun vom nvinge.

5. Razboaiele Arabo-Israeliene
Razboiul Arabo-Israelian din 1973, conflict armat intre Israel si tarile arabe Egipt si Siria, s-a desfasurat in luna octombrie, 1973. Egiptul si Siria, au declansat conflictul pentru a-si recupera teritoriile pe care Israelul le-a ocupat in Razboiul de 6 zile din 1967. Desi ambele parti au suferit pierderi grele din cauza razboiului din 1973, Israelul si-a mentinut controlul asupra teritoriilor. Deoarece conflictul a inceput de sarbatoarea evreiasca Yom Kippur si s-a desfasurat de-a lungul sfintei luni musulmane a Ramadamului, razboiul a mai fost numit si Razboiul Yom Kippur de catre Israeleni si Razboiul Ramadamului sau Razboiul din Octombrie de catre Arabi. Desi nu a adus schimbari semnificabile granitelor teritoriilor, razboiul din 1973 si consecintele sale au avut efecte numeroase asupra natiunilor participante si asupra relatiilor lor cu marile puteri mondiale. Egiptul a iesit din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), care i-a furnizat ajutor militar si economic inca din anii 50, si a incheiat stranse relatii cu Statele Unite. Siria a iesit din razboi, fiind un aparator ferm al drepturilor arabilor si cel mai apropiat aliat al Orientului Mijlociu pentru URSS. In Israel, razboiul a declansat atitudini dezaprobatoare fata de conducatorii statelor, care, in cele din urma, au demisionat. Razboiul a semnalat o implicare crescanda a Statelor Unite pentru negocierea si garantarea intelegerilor arabo-Israeliene.

5.1. Cauzele razboiului

Lungul conflict dintre evrei si arabi privind conrolul asupra teritoriului (istorie) Palestina s-a materializat in razboaie in anii : 1948, 1956 si 1967. Opozitia arabilor fata de statul evru Israel a inclus si statele vecine arabilor si dupa 1964, se infiinteaza Organizatia pentru eliberarea Palestinei, un corp politic preocupat de crearea unui stat pentru arabii palestieni. In Razboiul de 6 zile din 1967, Israelul a obtinut controlul asupra peninsulei Sinai si asupra Fasiei Gaza, stapanite anterior de Egipt ; asupra Inaltimilor Golan, apartinand initial Siriei ; asupra West Bank si Ierusalimului estic administrate initial de Iordania. Mai tarziu, in acelas an, Natiunile Unite au adoptat o rezolutie cerand retragerea Israelitilor din aceste teritorii in schimbul recunoasterii independentei Israelului. In 1969, presedintele egiptean Gamal Abdel Nasser a lansat o campanie pe Canalul de Suez (un canal artificial intre Peninsula Sinai si teritoriul egiptean). Conflictul, care nu s-a

materializat intr-un razboi propriu-zis, s-a incheiat in 1970 cu un acord de incetare a focului, propus de Satele Unite. La inceputul anilor 70, succesorul lui Nasser, Anwar al-Sadat, a incercat pe cai diplomatice sa determine retragerea israelitilor pregatind, in acelas timp, Egiptul (armata) pentru razboi. In fiecare an, Natiunile Unite au emis rezolutii cerand Israelitilor sa se retraga, iar Statele Unite au avut parte de critici ale comunitatii internationale vizand suportul acordat Israelului. In acest timp, negocierile au continuat. Natiunile Arabe refuzau sa negcieze inainte ca Israelul sa se ratraga fara garantii pentru pace si securitate. Nici Statele Unite si nici Israelul nu credeau ca fortele arabe ar putea provoca puterea militara bine-cunoscuta a Israelenilor. URSS-ul, care sprijinise Natiunile Arabe in timpul razboiului anterior cu Israelul si aprovizionase Egiptul cu armament, stia ca Egiptul se pregateste de razboi, dar a subestimat hotararea lui Sadat de a folosi o posibilila armata impotriva Israelului. Mai mult chiar, nici Wachington-ul si nici Moscova nu erau la curesnt cu diferentele adanci in politica dintre conducatorii egipteni si sirieni. Deci, scopul pentru ambii conducatori era sasi recastige teritoriile de la Israel, Sadat era gata sa combine mijloacele armate cu inceperea unui proces diplomatic, in timp ce presedintele Sirian Hafez-al-Assad nu voia sa semneze nici un acord (cu Israelul) care putea sa recunosca legalitatea Israelului. Sadat, spre deosebire de Assad, era deasemenea gata sa indrepte politica externa cu Egiptul intr-o alta directie decat cea urmata de URSS, apropiind-o de cea urmata de Statele Unite. Lansand presiune economice acasa, Sadat credea ca Stale Unite si URSS-ul vor ajuta Egiptul mai mult si pe o perioada mai indelungata. In ciuda acestor diferente, in cele din urma, nerabdarea si frustrarile reciproce la nivelul statului diplomatic i-au adus pe Sadat si Assad sa planuiasca atacul. Deoarece cei doi conducatori arabi se concetrau mai mult pe propriile interese nationale decat pe probleme arabo-Israelene, ca de exemplu viitorul West Bankului si al Ierusalimului sau problema statului Palestinei. Ei au omis Iordania si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, din planuirea razboiului.

5.2. Desfasurarea razboiului

Egiptul si Siria si-au lansat atacul impotriva Israelului pe 6 octombrie, 1973. Era Yom Kippur, ziua sfanta a anunlui evreisc. Avand multi civicli inarmati in sinagogi, Israelul a fost surprins cu garda jos de atacurile coordonate. Sursele de informatie Israelite nu au tinut seama de probabilitaea unui atac arab, iar armata Israelina nu era pregatita pentru un razboi. Armatele lui Sadat au traversat rapid Canalul de Suez, astfel, Egiptul spargand randul de fortificatii Israeliene aflate de-a lungul malului estic al Canalului, numit linia Bar-Lev, pe care Israelienii il credeau impenetrabil. Egiptul a intarit regiunea pentru a-si apara pozitia. Constient de puterea limitata a armatei sale in privinta modului de atac, Sadat nu o ordonat o inaintare spre tinutul detinut de Israel in Sinai. Dimpotriva , armatele sale au luat o mica parte din tinutul aflat pe intreaga lungime a malului estic al Canalului. Intre timp, fortele siriene avansau in teritoriul Inaltimilor Galon. In timpul primei saptamani de razboi, si Siria si Egiptul ar fi facut multe ravagii armatei israelene, ar fi putut lua multe teritorii si ai ar fi putut provoca distrugeri grave centrelor civile israelene. Cu toate acestea, ambele armate nu au putut obtine un avantaj al castigurilor anterioare, asupra lipsei de pregatire israeliana si asupra primelor pierderi ale acestora. Sistemul de comunicare neregulat si lipsit de acuratete dintre Moscova si aceste capitale arabe, a inhibat succesele armate arabe. Pe la mijlocul lui Octombrie, Israelul si-a mobilizat trupele si a lansat o serie de contraatcacuri pe ambele fronturi. In ciuda unor grave pierderi initiale, israeletii au recucerit terenul pe care Siria il capturase si au trecut prin forta dincolo de granitele Siriei, facandu-si curand drum prin artileria Damascului. Intre timp Israelul a lansat a contraofensiva impotriva Egiptului, traversand Canalul de Suez, avansand in Egipt si incojurand Armata a III-a a Egiptului. Pana la sfarsitul razboiului, fortele israelene au avansat pana la 100 km de Cairo si 40 km de Damasc. Cu toate acestea, Israelul n-a considerat necesar din punct de vedere politic sa ocupe cele doau capitale arabe.

5.3. Incetarea focului si retaragerea

Starea precara in care se aflau armatele arabe au grabit incheiarea razboiului. A incurajat de asemenea interventia imediata a Statelor Unite, care au furinzat arme Israelului in timpul razboiului, si Uniunii Sovietice, care au aprovizionat

fortele arabe. Amenintarea Israelului de a eradica armata a III-a a Egiptului l-a convins pe secretarul de stat al Statelor Unite, Henry Kissinger sa viziteze Moscova pentru a negocia un acord de incetare a focului cu comandantul sovietic Leonid Brejnev. Pe 23 octombrie, Natiunile Unite au aprobat rezolutia, ceea ce ducea la negocieri intre israeliti si arabi. Si Israelul si Egiptul au incalcat termeni de incetare a focului, iar Israelul sia continuat incercuirea Armatei a III-a egiptene. Brejnev, crezand intr-o victorie a Egiptului si o posibila destabilizare a guvernului lui israelian, a sugerat presedintelui Statelor Unite, Richard Nixon, ca o actiune a armatei israeliene ar determina un raspuns sobietic, incluzand interventia in favoarea salvarii Armatei a III-a. La raspuns, Kissniger a cerut si a primit totodata permisiunea lui Noxon de a pune trupele americane in alerta nucleara. Si sovieticii si americanii s-au retras aproape imediat dintr-o confruntare. Incetarea focului a avut loc pe 25 octimbrie. Dorinta Israelului de a i se returna prizonierii de razboi cu existenta precara a Armatei a III-a a Egiptului au grabit discutiile la nivel militar intre Israel si Egipt. Aceste tratative au avut loc la kilometrul 101 pe drumul Cairo-Suez din 28 octombrie pana pe la sfarsitul noiembrie. Kissinger, dorind o participare mai mare a americanilor, a angajat o Conferinta de pace a Orintului Mijlociu, avand Statele Unite si Uniunea Sovieticadrept co-presedinti, pentru a continua negocierile. Desi a participat si Iordanul, Siria a renuntat sa participe, iar Organizatia de Eliberare a Palestinei nu a fost invitata. Dupa 2 zile de negocieri publice, conferinta a fost suspendata si nu a mai reusit sa se reuneasca. In urmatorii 2 ani, Kissinger a negociat zburand inspre si dinspre capitale arabe si Israel comportandu-se ca un mediato. Aceasta tehnica a dus la primul acord de dezarmare egipto-israelene, cerand retragerea Israelului dincolo de Canalul de Suez si infiintarea in ianuarie 1974 a unei forte de instaurare a pacii in zona Canalului (Forta Ntiunilor Unite fusese instaurata dupa razboiul din 1956si a durat pana in 1967). In mai 1974, Siria si Israelul, cu ajutorul lui Kissinger a concluzionat un acord de dezarmare prin care Israelul returna Siriei teritoriul capturat in razboiul din 1973, impreuna cu orasul Al Qunaytrah din regiunea Golan. Au stabilit deasemenea o zona a Natiunilor Unite, fortele israelite si cele siriene in Golan. Un al doilea acord egipto-israelian a fost incheiat in septembrie 1975.

5.4. Consecintele razboiului

Desi razboiul nu a pretins concesii terotoriale, a avut multe efecte la un nivel mult mai inalt si complex al conflictului arabo-israelian. In timp ce pierdele arabe erau de departe mai mari decat cele ale israelitilor, ambele parti au pretins victoria. Fortele arabe dovedisera ca pot lansa cu succes un atac coordonat. Cu castigurile initiale, ei au scufundat din temelii mitul invicibilitatii israelitilor care dura din razboiul din 1967. Intre timp, in ciuda unor pierderi semnificative, Israelul s-a regrupat cu succes in cateva zile, impingand fortele arabe inapoi, dincolo de granitele din 1967. In timp ce razboiul nu a afectat relatiile dintre Siria si Uniunea Sovietica si a opus mai mult Siria si Statele Unite, Israelul, a initiat totusi schimbari drastice in relatiile externe ale Egiptului. Noua relatie pe care Kissinger incepuse s-o lege cu Sadat a redus influenta sovieticilor asupra Egiptului si a adus tara mai aproape de Statele Unite. Fiecare acord incheat cu succes, genera incredere intre Israel si Egipt. Fiecare dintre aceste realizari stabilea o fundatie la tratatul de pace dintre Egipt si Israel din 1973. Cu toate acestea, relatiile imbunatatite ale Egiptului cu Statele Unite si cu Israelul au adus la repararea si izolarea sa de afacirile interarabe din anii 80. Intre timp, succesul diplomatic al Statelor Unite in perioada de dupa razboi le-au preferat ca mediator, confident si girant diplomatic al arabilor si israelitilor de asemenea in viitoarele negocieri. In final, razboiul a produs probleme interne si in Israel. Lipsa de pregatire militara a israelitilor a pus problema competentei conducatorilor. Rezultatele investigarilor care a urmat au foat extrem de critice privind armata, ducand la demisia primului ministru Golda Meir si a ministrului apararii Mosshe Dayan.

6. Razboiul Malvinelor (Falkland)

Conflictul anglo-argentinian privind insulele Malvine ofera o serie de concluzii si invataminte, indeosebi in ceea ce priveste comportarea unor noi tipuri de tehnica de lupta si armament, care nu mai fusesera intrebuintate in alte conflicte. Insulele Malvine sunt un arhipelag in sudul Oceanului Atlantic, la 480 km est de stramtoarea Magellan, format din doua insule mai mari (Falklandul de Est si Falklandul de Vest) si din aproximativ 200 insulite, cu o suprafata de 11.961 km2. Inainte de conflict aveau o populatie de 1800 locuitori, majoritatea de origine engleza Orasul Puerto Argentina (Port Stanley) cu o

populatie de 1100 locuitori este capitala arhipelagului. Relieful insulelor este deluros (inaltimea maxima = 706 m), iar tarmurile sunt fragmentate de numeroase golfuri. Diferendul anglo-argentinian dateaza din anul 1833, cand Anglia a luat in stapanire insulele. In anul 1965, Consiliul de Securitate a cerut Angliei si Argentinei sa inceapa convorbiri in vederea rezolvarii diferendului. In luna martie 1982, discutiile argentiniano-britanic au capatat un ton mai dur. Desi discutiile au continuat, acestea au ramas fara rezultat, iar la 2 aprilie 1982 Argentina a trecut la rezolvarea diferendului prin forta. Intre cauzele care au determinat declansarea conflictului enumeram: junta militara argentiniana de guvernamant, aflata in pericolul de a fi inlaturata, avea nevoie de o actiune prin care sa abata atentia maselor de la gravele probleme interne; insemnatele rezerve de petrol descoperite in zona si care, dupa unele date, ar depasi un miliard de tone; importantele rezerve de metale rare din insule; importanta strategica a insulelor pentru controlul cailor maritime, pentru aprovizionarea S.U.A. si Occidentului cu materii prime, indeosebi in cazul unui conflict care ar duce la blocarea canalului Panama. Actiunea argentiniana a fost declansata in noaptea de 1/2 aprilie 1982, cand o grupare de aproximativ 10.000 oameni, formata din unitati ale C. 5A., o brigada aeropurtata, o brigada de parasutisti si unitati de aparare antiaeriana a fost debarcata pe insulele Malvine (Falkland) si aproximativ 200 pe insula Georgia de Sud. Cei 79 de militari englezi aflati pe insule, inclusiv guvernatorul au fost evacuati de fortele argentiniene in Uruguay, in vederea repatrierii lor in Anglia. In sprijinul trupelor terestre conducerea argentiniana a constituit o grupare de sprijin aerian, formata dintr-o brigada de aviatie si o grupare navala alcatuita din 24 nave de lupta principale, intre care 1 portavion, 1 crucisator, 9 distrugatoare, 2 fregate si 4 submarine. Pus in fata faptului implinit, guvernul englez a reactionat dur, luand urmatoarele masuri pe plan militar: constituirea unei grupari navale cu un total de 30 de nave de lupta (intre care 2 portavioane, cu 20 avioane Harrier" si 20 elicoptere antisubmarine, un crucisator, 4 submarine cu propulsie nucleara, 6 distrugatoare) si 30-35 nave auxiliare, pe care le-a pus in miscare la 05.04.1982; trimiterea a 20 avioane de bombardament strategic Vulcan" si 200 parasutisti in Insula Ascension; intensificarea pregatirii de lupta in cadrul gruparii navale pe timpul deplasarii spre Falkland.

Efectivele terestre care au actionat in insule s-au ridicat la aproximativ 8000-9000 militari englezi. La 20.04.1982 gruparea navala engleza s-a divizat: fortele principale s-au indreptat spre Falkland, iar restul spre Georgia de Sud, care a fost ocupata la 25.04.1982, garnizoana de 200 militari argentinieni predandu-se. Dupa ocuparea Insulei Georgia de Sud, partile si-au intensificat pregatirile militare. In 28.04.1982 Anglia a anuntat instituirea, incepand cu 30.04.1982, orele 14.00 a unei zone de interdictie navala si aeriana de 200 mile (370 km) pentru navele si aeronavele oricaror state. In perioada 01-20.05.1982, Anglia a realizat si intarit dispozitivul militar de blocada si a terminat pregatirile in vederea unei debarcari in Falkland. Operatia de debarcare a inceput in jurul orelor 24.00 din noaptea de 20/21.05.1982 surprinzandu-

i pe argentinieni, care se asteptau la o asemenea actiune in zorii zilei. Ritmul de debarcare a fost deosebit de ridicat, trupele engleze reusind sa debarce in cursul noptii respective, aproximativ 4.000 de militari in cele doua zone stabilite: 3.000 militari in capul de pod de la San Carlos si aproximativ 1.000 in cel de la Goose Greene - Post Darwin. Pana in jurul orelor 08.00 cand a inceput sa actioneze aviatia argentiniana, trupele engleze reusisera sa cucereasca un cap de pod de aproximativ 6km2, sa-si instaleze baza de debarcare si sa organizeze apararea antiaeriana. Cu toate actiunile aviatiei argentiniene, care a reusit sa avarieze 5 nave de lupta din clasa fregatelor, din care doua s-au scufundat, fortele engleze debarcate la litoral si-au continuat actiunile cu succes reusind sa largeasca capul de pod pana la sfarsitul primei zile de lupta la 32 km2, iar dupa trei zile de la data declansarii operatiei la 150 km2. Realizarea capetelor de pod de catre infanteria marina engleza si unitatile de parasutisti a constituit punctul culminant al actiunilor desfasurate de gruparea navala expeditionara engleza pentru cucerirea arhipelagului Falkland. Actiunile ulterioare desfasurate pe uscat au avut la baza principiile luptei unitatilor si marilor unitati din trupele de uscat, acestea fiind executate dupa aceleasi procedee si norme, prezentand unele particularitati determinate de situatia concreta existenta in insule: terenul deosebit de framantat, stancos nu a permis folosirea masata a blindatelor, dar a fost favorabil apararii; hartuirea permanenta a trupelor argentiniene cu grupuri de cercetare-diversiune; intrebuintarea pe scara lama de catre trupele britanice a elicopterelor pentru regrupari de forte pe directii greu accesibile, in vederea realizarii surprinderii; folosirea de catre englezi a procedeelor si metodelor de razboi psihologic; executarea unei blocade totale, interzicandu-se aprovizionarea trupelor argentiniene cu cele necesare ducerii luptei.

Razboiul din Malvine Ca urmare a actiunilor militare desfasurate de trupele engleze, fortele argentiniene au capitulat la 15.06.1982. Potrivit datelor oficiale, gruparea engleza a pierdut 255 militari si civili si a avut 777 raniti (peste 700 dintre acestia s-au restabilit complet pana catre sfarsitul anului 1982). Argentina a avut peste 1000 de morti.

Invatamintele si concluziile ce au aparut din analiza conflictului din Atlanticul de Sud sunt valoroase. Razboiul Malvinelor a demonstrat ca, in atmosfera incarcata a sfarsitului de secol XX, este posibil sa aiba loc un razboi limitat si controlat. In orice conflict, actual sau de viitor, fortele conventionale sunt de neinlocuit si cu atat mai mult la inceputul conflictului. Conducerea politico-militara engleza apreciaza ca factorul cel mai important in obtinerea succesului militar in operatiunile din Atlanticul de Sud l-a constituit factorul uman, pregatirea militara, rezistenta fizica si psihica, initiativa militarilor. Pe timpul luptelor, militarii britanici au demonstrat maiestrie profesionala, spirit voluntar si agresiv avansat, inalta pregatire de specialitate, indeosebi cei din unitatile speciale, de elita (trupe de comando, parasutisti si infanterie marina), constituite din voluntari selectionati. Tocmai aceste unitati au fost folosite de englezi pentru indeplinirea celor mai dificile misiuni de lupta. In acelasi timp, majoritatea analistilor au ajuns la concluzia ca factorii hotaratori ai infrangerii argentinienilor au fost incapacitatea guvernului de a conduce si administra criza, nivelul de instruire inferior al trupelor, in marea lor majoritate militari in termen, cu o slaba instruire si fara experienta, marile deficiente in asigurarea tehnico-materiala a trupelor din Insulele Malvine, rivalitatile existente intre comandantii celor trei categorii de forte armate si lipsa de coordonare a eforturilor acestora. Din desfasurarea actiunilor pe uscat rezulta ca mobilitatea unitatilor si subunitatilor terestre britanice a depins in mare masura de existenta si intrebuintarea, in limita nevoilor, a elicopterelor si masinilor de lupta ale infanteriei care au permis intensificarea ritmului ofensivei, pentru a nu da posibilitatea trupelor argentiniene scoase din dispozitivul de aparare sa se consolideze pe noi aliniamente. Desi au actionat in teren accidentat, transportoarele blindate si masinile de lupta s-au dovedit corespunzatore. S-au dovedit deosebit de eficiente masinile si utilajele de geniu, mai ales in conditiile in care fortele argentiniene au realizat puternice campuri de mine A.T. si antipersonal. Totodata, desfasurarea luptelor a evidentiat importanta si efectele deosebite ale actiunilor de lupta desfasurate pe timp de noapte, indeosebi impotriva inamicului superior numericeste si care se apara in pozitii amenajate genistic. Fortele speciale au fost folosite intens de catre englezi in desfasurarea luptelor. Ele au actionat, de regula, in fata gruparii de forte terestre, pentru culegerea de date despre adversar si au executat numeroase raiduri pentru a crea confuzie si a dezorganiza apararea A.A. Dupa debarcarea desantului maritim, fortele speciale, actionand numai in fata fortelor principale au pus stapanire pe pozitiile dominante, de unde au fost lansate actiuni ofensive incununate de succes. Desi conditiile de ansamblu nu s-au dovedit chiar propice executarii misiunilor aviatiei in general, totusi aceasta a fost intrebuintata in mare masura in luptele din Atlanticul de Sud, atat de englezi cat si de argentinieni. Chiar daca aviatia argentiniana detinea o superioritate aeriana neta (223 avioane de lupta fata de 40 ale Angliei), eficacitatea actiunilor acesteia a fost redusa in comparatie cu pierderile suferite: 79 avioane, 15 elicoptere, plus 16 avioane distruse la sol. Aceasta s-a datorat in principal lipsei de rachete aer nava si aer-sol, nerealizarii masurilor de contraactiune radioelectronica si pregatirii pilotilor. Pe timpul razboiului au fost doborate 9 avioane engleze, majoritatea de focul artileriei A.A. Se apreciaza ca desfasurarea actiunilor navale din Atlanticul de Sud a scos in evidenta valoarea principiilor ducerii razboiului naval si anume: imobilizarea fortelor navale adverse,

apararea in adancime si mentinerea initiativei. In acelasi timp a reliefat importanta raportului de forte si a completarii cu nave de sprijin preluate din randul flotei comerciale. Portavioanele s-au dovedit a fi in continuare platforme foarte bune pentru actiunile aeriene. Submarinele cu propulsie nucleara au demonstrat importanta lor strategica. Dupa scufundarea crucisatorului Belgrano de catre submarinul englez Conqueror, practic flota de suprafata argentiniana nu a mai participat la lupte. Desi un conflict limitat prin amploare si durata, razboiul din Malvine a furnizat o serie de concluzii atat in domeniul strategic cat si tactic, al organizarii, al instruiri, dotarii si tehnologiei.

7. Interventia

sovietic n Afganistan

Criza provocat de interventia soviectic n Afganistan este o criz internationala de un cu totul alt tip, deoarece n ea a fost angajat direct unul din protagonistii principali ai rzboiului rece. Ea rmne totusi o criz periferic ntruct confruntarea nu a fost direct, ntre URSS si SUA, chiar dac acestea din urm si-au simntit amenintarea, n mod direct, unele interese de securitate. La 17 iulie 1973, regele Muhammad Zair ah este nlturat de la putere, dupa patruzeci de ani de domnie, iar monarhia este abolit. Afganistanul se proclam republic, iar vrul fostului suveran, Muhammad Daud, fost prim-ministru, devine primul presedinte al statului instaurnd un regim autoritar. La 27 aprilie 1978 are loc o lovitur de stat, iar puterea este preluata de Consiliul Democratic Republican, de orientare comunist si prosovietic, condus de Nur Muhammad Tarkai, care proclam Afganistanul republic democratic. Msurile de reform radical a structurilor sociale traditionale adoptate de noua conducere politic ntmpin opozitia populatiei islamice conservatoare, ce degenereaz ntr-o ndrjit rezistent armat n timpul creia a fost ucis si ambasadorul american la Kabul. Au mai fost ucisi aproximativ 50 de consilieri sovietici, n localitatea Herat, n apropierea granitei cu Iranul. Luptele pentru putere ntre diferitele factiuni ale partidului de guvernmnt duc la uciderea lui Nur Muhammad Taraki, n septembrie 1979, si apoi la cea a succesorului su, Hafiz Ullah Amin , in luna Decembrie 1979.34 ngrijorati de toate aceste tulburri, de agitatia opozitiei islamice cat si de evenimentele din Iran sovieticii s-au decis sa-si ntreasc controlul din Afganistan.
34

Horia C. Matei, Silviu Negu, Ion Neculae, Enciclopedia statelor lumii, Editura Meronia, Bucuresti, 2003, p.17

Hafiz Ullah Amin nu a putut pune capat rebeliunii care stpnea tara si n consecint a fost executat, fiind nlocuit de Babrak Karmal, care a devenit liderul Consiliului Democratic Republican. n aceiasi zi n care preia puterea la 28 decembrie 1979, aceasta solicit interventia fortelor armate sovietice , cerere satisfcut de guvernul URSS chiar n aceiasi zi. n climatul efervescent al rzboiului rece, acest act de ocupatie a fost interpretat de Washington ca o manevr calculat n cadrul strategiei globale sovietice, decat ca un rspuns la greseile unui guvern marionet incompetent. Din punct de vedere al Moscovei, regimul Taraki si Amin a creat haos si ar fi actionat la ordinele adversarilor Moscovei din Iran si Pakistan. Aceast zon de conflict a avut caracteristici bine individualizate. Afganistanul fiind o tar islamic cu o populatie turcmen, care se afla la granita unor republici sovietice cu aceasi structur etnic, unde exercitau un rol destabilizator. Invzia sovietic a coincis cu confuzia postrevolutionar din Iran si cu nesiguranta endemic din Pakistan, unde generalul Ziu UI-Haq a anulat alegerile si a interzis activitatea tuturor partidelor politice. Moscova a acuzat atat Iranul ct si Pakistanul c se amestec n problemele Afganistanului. Invazia a adus trupele sovietice de elit la distanta de o ora de zvor de Golful Persic si Oceanul Indian si de regiunea Baluchistan, ai crei locuitori se opuseser din 1973 pana n 1976 stpnitorilor iranieni si pakistanezi si dintre care multi se refugiaser n zona de sud- vest a Afganistanului, ceea ce SUA a apreciat imediat ca o amenintare la adresa Iranului si a ntregii regiuni a Golfului. Drept prima reactie, flota american s-a apropiat de zona Golfului, seminificnd o atentionare pentru Moscova. SUA au actionat, de asemenea, prin a condamna invazi a sovietic, lucru relativ usor deoarece invazia era n mod evident un act de agresiune. Aceast condamnare si focalizare a atentiei mediului politic, a mass-mediei si a opiniei publice asupra agresiunii sovietice din Afganistan erau convenabile pentru SUA, care se confruntau n acelasi timp cu criza ostaticilor americani de la ambasada lor din Teheran si cu acuzatiile de a fi lasat ca sahinsahul Iranului, unul dintre fidelii lor aliati, s fie nlturat de la putere fr a fi primit nici un fel de ajutor din partea SUA. SUA au fost sprijinite n aceast atitudine de lumea musulman. Conferinta Islamic, organizatie nfiintat n 1969 la initiativa Arabiei Saudite, s-a ntrunit de urgent, iar n cadrul acestei reuniuni ayatollahul Khomeini, liderul spiritual si religios al revolutiei islamice din Iran, a adus acuzatii violente la adresa URSS, la care s-au alturat SUA si ntreaga lume arab. Statele din zona Golfului au condamnat chiar mai energic aceast interventie dect trile arabe de pe linia nti a confuntrii cu Israelul, desi aceasta din urm a condamnat el nsusi interventia sovietic.

Presedintele Carter a luat decizia de a stopa exportul de cereale americane spre URSS (msur ce nu a fost deloc pe placul fermierilor americani care au trebuit s-si vnd surplusul de cereale Argentinei, de unde se pare c o parte au ajuns totusi n URSS). De asemenea, SUA au nghetat negocierile SALT (privind reducerea armamentului strategic nuclear), au sporit ajutorul militar ctre Pakistan si au initiat o apropiere de Republica Popular Chinez, care din 1979 si-au reluat locul n Consiliu de Securitate al ONU. Bugetul Pentagonului a crescut de la 3 % din PIB n 1979 la 5 % n 1980. A fost creat o fort de desfsurare rapid cu un efectiv anuntat oficial de o sute de mii de militari, n vederea unor enentuale interventii n Orientul Mijlociu li n Asia Centrala. Presedintele Ronald Regan, ales n decembrie 1980, si datoreaz alegerea, n mare parte, crizei afgane. Din punct de vedere strategic, principala consecint a invaziei a fost faptul ca URSS a trebuit s introduc si s mentin n Afganistan efective de circa nouzeci de mii de militari pentru a ncerca sp reinstaureze pacea (far succes) intr-o tar care era deja n zon de influient si s nregistreze, fr posibilitatea de a schimba prea mult lucrurile, esecul n ncercarea de a stabiliza situatia n Afganistan. n anul 1986 Babrak Karmal este nlocuit cu Muhammad Najibullah n functia de presedinte al Partidului Democratic al Poporului si apoi si n ceea de sef al statului. Rzboiul civil din Afganistan se transform ntr-o ampl confruntare Est Vest, guvern comunist fiind sprijinit n teren de trupe sovietice, iar rezistenta islamic afgan primind ajutor din partea SUA, a Pakistanului si a lumii arabe traditionaliste. n nou ani de conflict si pierd viata 1.5 milioane afgani, alte 4 5 milioane prsesc tara, iar 15.000 de militari sovietici si pierd viata. Un acord mediat de ONU si semnat la 14 aprilie 1988 de puterile garantate (URSS si SUA) prevede retragerea trupelor sovietice, crearea unui stat afgan neutru si repartierea milioanelor de refugiati. La 15 februarie 1989 se incheie retragerea trupelor sovietice, iar regimul lui Najibullah face o serie de concesii, precum acceptarea regimului pluripartit si eliminarea tuturor referirilor la socialism, care ns nu-l ajut prea mult n confruntarea, de unul singur, cu rezistenta mujahedinilor. La 1 ianuarie 1992 intr n vigoare acordul ruso american privind sistarea livrrilor de armament ctre partile aflate n conflict. n fata ofensivei mujahedinilor ajunsi n fata Kabulului, un grupt de generali l nltur de la putere pe Najibullah, la 16 aprilie 1992, si predau capitala rezistentei islamice, la 25 aprilie 1992. Consiliul mujahedinilor proclamp Republica islamic, apoi reizbucnesc luprele pentru putere ntre gruprile mujahedine. n 1994, n aceast lupt intervin si militiile talibanilor fundamentalisti, recrutati, initial, dintre studentii islamici afgani din Pakistan, care ocup Kabulul, n septembrie 1996, reusind ca pn n 1998 s-si extind controlul asupra a 90% din teritoriul trii.35
35

Cf. Jean Louis Dufour , op, cit. p.155.

Interventia sovietic n Afganistan a fost una dintre ulltimile mari dispute Est Vest, din care ns cel mai mare profit, pe termen scurt ns, l-au tras Statele Unite, care iau sustinut pe mujahedini, crora le-au furnizat arme si sprijin logistic prin intermediul Pakistanului. Criza, care a fost declansat n mod voit de Moscova, a rmas limitat si putin periculoas pentru securitatea international , cele dou superputeri neajungnd la o escaladare care s vizeze implicarea lor intr-o confruntare direct. Moscova a apreciat, n mod corect, drept foarte redus riscul unei interventii militare americane n Afganistan. SUA s-au angajat mai curnd ntr-o actiune strategic indirect, asa cum o numea B.H. Liddell Hart.36 ncercuirea si izolarea strategic la care este supus Afganistanul, guvernat de regimul comunist, au drept rezultat slbirea militar diplomatic, economic, nu numai a regimului, dar a statului afgan si a URSS n subsidiar, situatie cu consecinte pe termen lung, provocnd o instabilitate accentuat a ntregii zone, ale crei efecte negative se manifest si astzi. Criza n care URSS s-a angajat de bunvoie a fost deficitar gestionat de aceasta grabindu-i sfrsitul. Interventia militar sovietic a constituit o bun oprtunitate pentru Occident de a-si adjudeca o victorie strategic majora, constnd n esecul militar suferit de una din cele dou principale armate din lume si n esecul politicii de comunizare a Afganistanului. Pe termen lung, sprijinul acordat mujahedinilor islamisti de ctre SUA pe lnga faptul c a contribuit n mod semnificativ la reducerea puterii militare si a credibilittii URSS n plan international, a consolidat fundamentalismului islamic n Asia Central, a dat un impuls consistent dezmembrrii URSS pe criterii etnice si a contribuit substantial la proliferarea amenintrii fundamentalismului islamic de astzi. Nu este dificil de observat c pn la urm, criza din Afganistan s-a dovedit contraproductiv att pentru factorul generator, URSS, ct si pentru cel intervenient, SUA, care astzi trebuie s duc rzbouil global mpotriva terorismului, una din zonele predilecte fiind chiar Afganistanul.

8. Bibliografie
36

B.H. Liddell Hart, Strategia. Aciunile indirecte, Editura Militar, Bucureti, 1973

Andre Fontaine, Istoria rzboiului rece, Ed. Militar, Bucureti, 1992 Nicolae Frigioiu, Social-democraia european n secolul XX, Ed. Institutului de Teorie Social, Bucureti, 1998 Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Ed. Lider, Bucureti, 1994 David Willets, Modern conservatism, Penguin Books, Londra, 1992 Tismaneanu Vladimir - Revoluiile din 1989. Intre trecut si viitor, Polirom, 1999 www.wikipedia.com