MAESTRUL SI MARGARETA

MIHAIL BULGAKOV
Maestrul și Margareta este un roman al scriitorului rus Mihail Bulgakov despre o vizită a diavolului
în Uniunea Sovietică. Mulți critici îl consideră una din cele mai importante opere ale secolului XX.
Moscova anilor 1930, care primeșe vizita Satanei, deghizat ca "profesorul" Woland, un misterios
gentilom "magician" de origini misterioase. Alaiul acestuia este alcătuit din Koroviev/Fagotto,
motanul Behemoth, asasinul Azazello, Abadonna și vrăjitoarea Hella. Dezastrul provocat de acest
grup vizează elita literară, împreună cu sindicatul MASSOLIT.Pe un plan alternativ, se desfășoară
în Ierusalim, pe vremea lui Ponțiu Pilat, evenimentele descrise de Woland în discuția sa cu Berlioz
și oglindite în paginile romanului Maestrului. Este vorba de judecata lui Pilat din Pont asupra
lui Yeshua Ha-Nozri, recunoașterea unei afinitati și a unei nevoi spirituale fata de Yeshua și
acceptarea ezitanta, dar resemnata - din partea lui Pilat - a executarii lui Yeshua.

Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e
amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se
naște primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov (Михаил Афанасьевич Булгаков).
În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de prestigiu, după care urmează cursurile
Facultății de Medicină din Kiev. După facultate, practică medicina pe front, în timpul Primului
Război Mondial, apoi într-o comună de lângă Kiev. Peste un deceniu va publica Însemnările unui
tânăr medic, în care evocă această perioadă. Încă din perioada studenției, 1913, se căsătorește cu
Tatiana Nikolaevna Lappa. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soții,
reușește să învingă răul.În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să
colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită
“Nedra” îi publică nuvelele Diavoliada și Ouăle fatale. În revista “Rossia” apare primul său
roman, Garda Albă. În 1924 se desparte de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov
Evghenevna Belozerskaia.Din 1925 începe să colaboreze cu Teatrul Academic din Moscova.
Transformă romanul Garda Albă în drama Zilele Turbinilor. După multe momente de tensiune și
incertitudine are loc premiera piesei, care constituie un adevărat triumf. Piesa Zilele Turbinilor,
dramatizarea romanului Garda Albă, are mare succes, fiind considerată un Pescăruș al noii
generații de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofițerii "albi" face ca piesa să fie interzisă, dar
paradoxal e, în același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică Inimă de
câine.Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul
criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei
vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”.
În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe
întâia schiță a romanului Maestrul și Margareta sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt interzise
piesele Zilele Turbinilor, Apartamentul Zoicăi (1929) și Cabala bigoților (1930) și nu se mai publică
nimic din proza sa. Din 1929 nu i se mai publică nici o carte și nu i se mai joacă nici o piesă. Trăind
la limita supraviețuirii, Bulgakov se vede nevoit să-i trimită dictatorului o petiție, apoi, într-o
scrisoare adresată guvernului sovietic, să vorbească despre dezechilibrul psihic la care e expus
un creator al cărui existență este amenințată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al
disidenței asumate, cât și prin efectele ei neașteptate. Trei săptămâni mai târziu primește un
telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deși Bulgakov crede că a fost victima unei farse,
este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân însă tot nepublicate.
 În 1931 îi este respinsă cea de-a doua cerere de plecare
în străinătate. În 1932 se căsătorește pentru a treia
oară. Elena Sergheevna Shilovskaia devine un punct de
sprijin pentru scriitorul aflat în dizgrație, îi este
secretară, dactilografă și cronicar al vieții lui.
În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se
că nu va termina romanul Maestrul și Margareta.
În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului
său roman sub denumirea care l-a făcut
celebru, Maestrul și Margareta, romanul fiind publicat
pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou
pașaport pentru plecarea temporară în străinătate și din
nou este refuzat.Piesa Batum, despre tinerețea
revoluționară a lui Stalin, este inclusă în repertoriul
Teatrului Academic, apoi respinsă de însuși
Stalin.La 10 martie 1940, la capătul unor grele suferințe,
Bulgakov moare la locuința sa. Ultimele corecturi le
face în 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a
vieții dictează soției sale, Elena Sergheevna, care este,
de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările
romanului Maestrul și Margareta.
REZUMAT
Romanul începe cu o confruntare directă între capul ateist al birocrației literare, Berlioz (Берлиоз),
și un gentilom străin, care se prezintă ca profesorul Woland, consultant de magie neagră. Tema
este existența lui Iisus Cristos. Profesorul îi prezice moartea, Berlioz ajunge să-l creadă nebun, și
pleacă să sune un ospiciu. Profeția se îndeplinește, peste doar câteva pagini ale carții. La moartea
acestuia, este martor tânărul său prieten și angajat, poetul Ivan Ponîrev. Încercările sale disperate
de a fugări străinul și conspiratorii acestuia și a avertiza lumea asupra naturii lor misterioase și
răuvoitoare are drept consecință o trimitere la un azil de nebuni. Astfel, Ivan ajunge să-l cunoască
pe Maestru, un autor pe care respingerea manuscrisului său despre Cristos și Ponțiu Pilat îl
împinge să-l ardă și să-și întoarcă spatele lumii, inclusiv iubitei lui, Margareta (Маргарита).A doua
zi după moartea lui Berlioz, Woland și escorta lui se mută în apartamentul acestuia, de unde
Azazello îl aruncă pe co-locatar, Stepan Bogdanovici Lihodeev, "afară din Moscova la toți dracii",
în Ialta. Printre punctele importante care urmează, este o portretizare satirică a
grupării MASSOLIT și a locului de întrunire al acesteia, Casa Griboedov și spectacolul profesorului
Woland la Teatrul de varietăți, o satiră la adresa vanității, lăcomiei și credulitatii celor recent
îmbogățiți. A doua parte a romanului o prezinta pe Margareta, amanta Maestrului, care refuză să
accepte disperarea iubitului. Ea este invitată la balul diavolului din noaptea Valpurgiei, unde
Woland îi oferă șansa de a deveni o vrăjitoare cu puteri supranaturale. Acest moment coincide cu
noaptea din Vinerea Mare - din moment ce romanul Maestrului are de-a face, de asemenea, cu
același motiv al lunii pline, atunci când soarta lui Hristos a fost pecetluita de Pilat din Pont și el a
fost răstignit în Ierusalim. Toate cele trei evenimente din roman sunt legate de acest
moment.Margareta învață să zboare și să-și controleze temperamentul nestăpânit, nu înainte de a
se răzbuna pe gruparea de scriitori pentru disperarea iubitului ei. Luând-o pe entuziasta ei
cameristă Natașa cu ea, Margareta zboară peste pădurile și râurile URSS, se îmbăiază și se întoarce
cu Azazello, escorta ei, la Moscova, drept gazda balului. Alături de acesta, va întâmpina celebritățile
întunecate ale iadului. Ea supraviețuiește și Satana îi oferă Margaretei o dorință. Aceasta cere
iertare pentru o femeie pe care o întâlnise la bal, care fusese violată și își sufocase copilul cu o
batistă; pedeapsa ei era să se trezească, în fiecare zi, cu batista pe noptieră.
Diavolul acceptă și-i oferă încă una, de vreme ce prima nu avea nici o legătură cu dorințele
Margaretei. Aceasta cere să elibereze Maestrul și să trăiască - deși, în sărăcie - alături de el.
Nici Woland, nici Yeshua nu apreciază alegerea ei și după îndeplinirea dorinței, Azazello este trimis
după ei. Toți beau din vinul otrăvit al lui Ponțiu Pilat, în subsolul Maestrului. Maestrul și Margareta
mor - deși, moartea lor este metaforică. Azazello le vede manifestările fizice murind și îi trezește și
ei părăsesc Moscova, împreună cu diavolul, în ziua de Paște. Cei doi, pentru a nu-și fi pierdut
încrederea în umanitate, primesc "pace", dar nu și "lumină" – altfel spus, vor trăi eternitatea într-un
domeniu al umbrelor, dar plăcut (similar cu descrierea Primului cerc din Divina Comedie a
lui Dante). Ponțiu Pilat este eliberat - Maestrul îl cheamă, spunându-i că este, în sfârșit, liber.

PERSONAJELE
Maestrul este un scriitor care lucrează la o carte despre Pilat din Pont. El relatează povestea sa lui
Ivan, spunându-i că a fost istoric, dar a renunțat și început să scrie o carte. Într-o zi a întâlnit-o pe
Margareta și s-a îndrăgostit de ea. Cartea sa nu este publicată, însă criticii o desființează în ziare.
Deprimat, Maestrul își arde cartea, dar Margareta salvează o parte din ea. Convins că e bolnav, el
se internează și nu vede pe Margareta vreme de patru luni. Prototipul personajului este autorul
însuși, el având aceeași vârstă pe care o avea Bulgakov, 38 de ani, când a început să scrie
romanul. Romanul maestrului este povestea luptei interioare a lui Pilat din Pont atunci când acesta
este confruntat cu Iisus Hristos. Romanul nu indică un motiv clar pentru care Maestrul ajunge să
fie internat într-o instituție psihiatrică, iar acest fapt reflectă acțiunile autorităților sovietice din
vremea aceea, în care oamenii dispăreau fără urmă.

Margareta este iubita maestrului. Ea e cea care are grijă de el până când este internat. Margareta
învață de la Woland să fie vrăjitoare și e încântată de această nouă ipostază, care îi permite să
zboare invizibilă. Ea este de asemenea gazda balului organizat de Woland și ca răsplată i se
îndeplinește dorința de a fi din nou alături de Maestru. Personajul este inspirat de a treia soție a lui
Bulgakov. Personajul apare destul de târziu în roman, ca și Maestrul. Ea are o serie de
caracteristici pe care le preia de la Gretchen, versiunea germană a Margaretei în Faust. De fapt,
Bulgakov alege să împartă oarecum destinul Margaretei din Faust între două personaje, respectiv
Margareta și Frieda. Atunci când Woland îi oferă Margaretei posibilitatea de a-i îndeplini o dorință,
prima ei dorință este ca Frieda, o femeie ce apare la balul demonic să nu mai primească în fiecare
dimineață batista pe care o folosise pentru a-și ucide copilul rezultat în urma unui viol. Apare aici
motivul pruncuciderii, pe care și Goethe îl folosește în Faust, Margareta fiind acuzată și vinovată
de uciderea copilului ei și a lui Faust. Până la urmă, Woland îi îndeplinește dorința Margaretei,
scutind-o pe Frida de chin.

La începutul romanului Woland este prezentat drept un străin, un personaj plin de contradicții și o
apariție ciudată: ochiul drept este negru, iar cel stâng, verde. Originea sa nu este niciodată
clarificată, Maestrul fiind primul care presupune că este o prezență demonică. Personajul e inspirat
de o variantă a numelui diavolului din Faust al lui Goethe. Este de remarcat în ceea ce-l privește
faptul că nu Woland este cel care cauzează haosul din Moscova, ci subordonații săi, el având doar
rolul unui coordonator. Subordonații lui Woland sunt cinci personaje, fiecare având talentele sale
specifice. Korovyev este dirijorul, traducătorul și purtătorul de cuvânt al grupului. Behemoth,
pisica gigantă, este cel violent. Azazelo este mesagerul care recrutează sau negociază. Abandon
se află întotdeauna undeva în fundal, iar Hella, femeia vampir, este cea mai eficientă întrucât
niciuna dintre misiunile sale nu rămâne neîndeplinită.
 Personajele biblice apar în cele trei părți ale
poveștii lui Pilat din Pont, ce reprezintă o
incursiune în cartea Maestrului, o punere în abis de
factură literară. Prima parte este îi relatată lui
Berlioz de către Woland, a doua parte este visul lui
Ivan după ce este internat în spital, iar a treia parte
este citită de Margareta din manuscrisul
Maestrului. Povestea se adresează unui cititor care
cunoaște Biblia într-o mică măsură inspirându-se
din Evanghelia după Matei. Bulgakov alege să
utilizeze versiunile aramaice ale numelor care sunt
mai precise din punct de vedere istoric. În același
timp, personajele primesc profunzimi de natură
psihologică, cel mai bun exemplu acest sens fiind
Pilat din Pont, ale cărui dileme morale sunt
dezvăluite pe tot parcursul poveștii. El se
dovedește a fi ucigașul lui Iuda în această versiune
a evenimentelor și acest lucru contribuie la iertarea
sa de către Iisus după două mii de ani petrecuți
într-un fel de purgatoriu.

Personajele moscovite sunt în cele mai multe cazuri parodii ale unor persoane reale, pe care
Bulgakov le întâlnise în existența sa în Moscova. Bulgakov descrie de asemenea multe personaje
din lumea literară moscovită, prezentate cu o notă deosebit de cinică și sarcastică. Alte personaje,
ca de exemplu vecina sau medicul autorului se regăsesc în carte cu numele reale (doctor Kuzmin).
Alte personaje moscovite nu reprezintă prototipuri reale și au nume ce se referă la situații din
Uniunea sovietică pe care Bulgakov încearcă să le critice.