МАСТЕР И

МАРГАРИТА
М.БУЛГАКОВ
"Maestrul și Margarita" este un roman al scriitorului rus Mihail Bulgakov
despre o vizită a diavolului în Uniunea Sovietică. Mulți critici îl consideră
una din cele mai importante opere ale secolului XX. Moscova anilor 1930,
care primeșe vizita Satanei, deghizat ca "profesorul" Woland, un misterios
gentilom "magician" de origini misterioase. Alaiul acestuia este alcătuit din
Koroviev/Fagotto, motanul Behemoth, asasinul Azazello, Abadonna și
vrăjitoarea Hella. Dezastrul provocat de acest grup vizează elita literară,
împreună cu sindicatul MASSOLIT.

Pe un plan alternativ, se desfășoară în Ierusalim, pe vremea lui Ponțiu

Pilat, evenimentele descrise de Woland în discuția sa cu Berlioz și
oglindite în paginile romanului Maestrului. Este vorba de judecata lui Pilat
din Pont asupra lui Yeshua Ha-Nozri, recunoașterea unei afinitati și a unei
nevoi spirituale fata de Yeshua și acceptarea ezitanta, dar resemnata - din
partea lui Pilat - a executarii lui Yeshua.
Acțiunea începe cu o discuție între capul ateist al
birocrației literare, Berlioz (Берлиоз), Ivan
Ponîrev și un oarecare străin pe nume Woland,
acesta recomandându-se ca profesor de magie
neagră.

Tema este existența lui Iisus Hristos. Profesorul îi

prezice moartea, Berlioz ajunge să-l creadă nebun,
și pleacă să sune un ospiciu. Profeția se
îndeplinește, peste doar câteva pagini ale carții. La
moartea acestuia, este martor tânărul său prieten și
angajat, poetul Ivan Ponîrev. Încercările sale
disperate de a fugări străinul și conspiratorii
acestuia și a avertiza lumea asupra naturii lor
misterioase și răuvoitoare are drept consecință o
trimitere la un azil de nebuni.
A doua zi după moartea lui Berlioz,
Woland și escorta lui se mută în
apartamentul acestuia, de unde Azazello îl
aruncă pe co-locatar, Stepan Bogdanovici
Lihodeev, "afară din Moscova la toți
dracii", în Ialta. Printre punctele
importante care urmează, este o
portretizare satirică a grupării MASSOLIT
și a locului de întrunire al acesteia, Casa
Griboedov și spectacolul profesorului
Woland la Teatrul de varietăți, o satiră la
adresa vanității, lăcomiei și credulitatii
celor recent îmbogățiți.
A doua parte a romanului o prezinta
pe Margareta, amanta Maestrului,
care refuză să accepte disperarea
iubitului. Ea este invitată la balul
diavolului din noaptea Valpurgiei,
unde Woland îi oferă șansa de a
deveni o vrăjitoare cu puteri
supranaturale. Acest moment
coincide cu noaptea din Vinerea
Mare - din moment ce romanul
Maestrului are de-a face, de
asemenea, cu același motiv al lunii
pline, atunci când soarta lui Hristos
a fost pecetluita de Pilat din Pont și
el a fost răstignit în Ierusalim. Toate
cele trei evenimente din roman sunt
legate de acest moment.
Margareta învață să zboare și să-și controleze temperamentul nestăpânit, nu înainte de a se răzbuna pe gruparea de
scriitori pentru disperarea iubitului ei. Luând-o pe entuziasta ei cameristă Natașa cu ea, Margareta zboară peste
pădurile și râurile URSS, se îmbăiază și se întoarce cu Azazello, escorta ei, la Moscova, drept gazda balului.
Alături de acesta, va întâmpina celebritățile întunecate ale iadului. Ea supraviețuiește și Satana îi oferă Margaretei
o dorință. Aceasta cere iertare pentru o femeie pe care o întâlnise la bal, care fusese violată și își sufocase copilul
cu o batistă; pedeapsa ei era să se trezească, în fiecare zi, cu batista pe noptieră. Diavolul acceptă și-i oferă încă
una, de vreme ce prima nu avea nici o legătură cu dorințele Margaretei. Aceasta cere să elibereze Maestrul și să
trăiască - deși, în sărăcie - alături de el.
Nici Woland, nici Yeshua nu apreciază
alegerea ei și după îndeplinirea dorinței,
Azazello este trimis după ei. Toți beau din
vinul otrăvit al lui Ponțiu Pilat, în subsolul
Maestrului. Maestrul și Margareta mor -
deși, moartea lor este metaforică. Azazello le
vede manifestările fizice murind și îi trezește
și ei părăsesc Moscova, împreună cu
diavolul, în ziua de Paște. Cei doi, pentru a
nu-și fi pierdut încrederea în umanitate,
primesc "pace", dar nu și "lumină" – altfel
spus, vor trăi eternitatea într-un domeniu al
umbrelor, dar plăcut (similar cu descrierea
Primului cerc din Divina Comedie a lui
Dante). Ponțiu Pilat este eliberat - Maestrul
îl cheamă, spunându-i că este, în sfârșit,
liber.
 PERSONAJE
Maestrul Woland (Воланд) Ponțiu Pilat

Margareta Nikolaevna Behemot (Бегемот) Yeshua Ha-Nozri (Иешуа га-

Ноцри, "Iisus Nazariteanul")
Mihail Alexandrovici Berlioz Koroviev (Фагот)
Aphranius
Ivan Nicolaevici Ponirev Azazello (Азазелло)
Levi Matvei
Stepan Bogdanovici Lihodeev Hella (Гелла)
Iosef Kaifa
Grigory Danilovich Rimsky Abadonna (Абадонна)
Iuda din Kiriaf
Ivan Savelyevich Varenukha

Natașa

Nikanor Ivanovici Bosoi

 WOLAND
Woland este personajul misterios care ajunge în Moscova și din
cauza căruia acțiunea romanului se schimbă radical. Oameni
diferiți îl văd în moduri diferite: ''Primul spune că era scund,
avea dinți de aur și șchiopăta cu picioriul drept. Al doilea spune
că Woland era de o înălțime gigantică, avea coroane de platina și
schiopăta cu piciorul stâng. Al treilea spunea că omul nu avea
trăsături caracteristice specifice.''

''În primul rând, individul nu șchiopăta defel, nu era nici scund și

nici uriaș, ci, pur și simplu, înalt. În ce privește dinții, îm partea
stângă avea coroane de platină, iar în dreapta- de aur. Ăurta un
costum scump, din stofă cenușie, și pantofi la culoare, din
proveniență străină. Bereta cenușie și-o pusese falnic pe-o
ureche, iar sub braț ținea un baston cu măciulie neagră,
înfățișând un cap de pudel. După aparență, avea vreo patruzeci
de ani. Era proaspăt bărbierit, brunet, cu gura strâmbă. Ochiul
drept-negru- stângul-verde. Sprâncenele-negre, una mai
pronunțat arcuită decât cealaltă, într-un cuvânt, un străin, om de
pe alte meleaguri.''
Numele lui Woland e o variantă a numelui unui
diavol care apare în opera Faust de Goethe:
cavalerul Voland sau Faland. Oricum, Woland nu
e de obicei adresat pe nume. Cohorta sa îl
numește "messire".

Compania sa, care include vrăjitoare, vampiri și o

pisică gigantică vorbitoare, rolul său în acțiune și
faptul că Voland e o denumire nemțească pentru
diavol sau duh necurat,toate ne fac să ne dăm
seama că el e de fapt diavolul.
 BEGEMOT

Begemot este o pisică neagră demonică imensă care vorbește,

merge pe două picioare și chiar se poate transforma în pe
perioade scurte de timp. Are o înclinațtie spre șah, vodka,
pistoale și sarcasm. Este evident cel mai puțin respectat
membru din grupul diavolului. E știut pentru glumele sale, pe
care nu încetează să le facă. Numele său rusesc înseamnă
hipopotam, dar se referă și la monstrul legendar Biblic.

''Musafirul nu mai era singur în dormitor, ci cu o societate

întreagă; în celălalt fotoliu ședea tipul care i se năzărise lui
Steopa în oglinda din vestiar. Acum îl vedea limpede de tot: o
mustăcioară pufoasă, o lentilă e pince-nez-ului sclipind viu, iar
cealaltă lipsă. Dar în dormitor apăruseră lucruri și mai albastre:
pe un puf al văduvei bijutierului stătea tolănit într-o poză
neobrăzată un al treilea; și anume un motan negru de
dimensiune înspăimântătoare, cu un pahar de votcă într-o labă
și cu furculița, pe care apucase s-o înfigă într-o ciupercă
marinată, în cealaltă.''
 AZZAZELO
''Demonul deșertului fără apă, deomnul
ucigaș''.

''Era mic de stat, roșu ca focul, cu un

clonț uriaș ieșindu-i din gură; purta un
costum în dungi, de calitate bună, cămașă
scrobită, pantofi de lac și un melon pe
cap. La gât avea o cravată țipătoare.
Uimitor era faptul că din buzunarul de la
piept, unde bărbații poartă de obicei
batista sau stiloul, ieșea un os de găină.'''

Bulgakov a fost încântat de acest personaj

care era și un seducător dar și un criminal.
Margarita l-a crezut un don-juan prima
dată când l-a întâlnit în grădina
Alexander. Dar funcția sa principală în
roman e violența. El l-a aruncat pe
Lihodeev la Ialta, l-a scos pe Poplavski
afară din apartamentul sinistru și l-a
împușcat pe contele Meigel.
 MARGARITA
În roman, Margarita are 30 de ani.E o moscovită foarte frumoasă,
bogată și puternică. Trăiește într-un apartament foarte mare și are o
servitoare- Natașa ( care mai târziu devine vrăjitoare). Se îndrăgostește
de un scriitor pe care îl numește Maestrul, care într-o seară pleacă și se
internează la spitalul de nebuni fără știința ei, lăsând-o confuză și în
melancolie. Este invitată să facă parte din grupul lui Woland, în calitate
de regină la un bal satanic organizat de Woland.

Mulți cred că inspirația pentru acest personaj a reprezentat-o Elena

Bulgakova, a treia soție a scriitorului, căruia el îi spunea: ''Margarita
mea''. Dragostea dintre cei doi e descrisă în roman astfel: '' Dragostea
răsărise în calea noastră, așa cum din pământ răsare într-o ulicioară un
ucigaș- ne lovi pe amândoi de-odată! Astfel lovește fulgerul, și tot așa
pumnalul.De altminteri, ea, mai târziu, susținea că lucrurile nu stau așa,
că ne iubeam de mult,de când lumea, fără să ne cunoaștem, fără să ne fi
văzut vreodată''.

Margarita este dispusă să facă orice numai pentru a îl vedea din nou pe
Maestru, iar decizia ei este una finală:
Iartă-mă și uită-mă cât
se poate de repede. Te
părăsesc pentru
totdeauna. Nu mă căuta,
este inutil. Am ajuns
vrăjitoare din cauza
durerii și a nenorocirilor
care m-au lovit.E timpul
să plec. Adio.

Margarita
 MAESTRUL

În roman, Maerstrul era un scriitor educat care

vorbea mai multe limbi străine. Acesta și-a dedicat
viața scriind un roman despre Ponțu Pilat, dar
critica abundentă primită la adresa romanului l-au
făcut ca într-un moment de disperare să ardă
manuscrisul.

Woland devine interesat de acțiunea cărții și îi

recapătă cartea. ''Manuscrisele nu ard''.

Numele său complet nu este știut. În literatura

rusă, Maestrul a devenit protoripul artistului care
se opune culturii oficiale a timpului său. În cazul
personajului lui Bulgakov, acesta se opune
realismului socialist.
Folosind elementele fantastice, prin personaje
ca magicianul Woland sau cele cu puteri
supraomeneşti precum Azazello, Koroviev şi
motanul cu însuşiri omeneşti Behemoth,
Bulgakov satirizează, de fapt, lăcomia şi
corupţia Uniunii Sovietice din timpul dictaturii
lui Stalin, când erau controlate acţiunile
oamenilor şi percepţiile lor asupra realităţii. El
se foloseşte, totodată, şi de o temă majoră din
„Faust“ al lui Goethe, şi anume „pactul cu
diavolul“, un pact în care, de regulă, trebuie să
fie implicată şi o femeie – Margareta în cazul
romanului bulgakovian.
Când Bulgakov începe să lucreze la „Maestrul şi
Margareta“, în 1930, scriitorul îşi numeşte cartea
„Romanul despre diavol“, dar, pe parcursul
anilor, îi schimbă de mai multe ori denumirea,
intitulând-o „Magicianul negru“ sau „Prinţul
întunericului“. În cei zece ani până la finalizarea
romanului, manuscrisele, de care se simte bântuit
– „în cap îmi umblă Margareta mea, motanul, tot
felul de zboruri“ –, sunt fie arse, considerate
periculoase, fie pierdute şi greu recuperate. De
altfel, fraza „Manuscrisele nu ard“ devine una
dintre expresiile-cheie din romanul „Maestrul şi
Margareta“. Bulgakov îşi notează toate aceste
gânduri întunecate în jurnale, care vor fi mai
târziu publicate în cartea „Corespondenţă.
Jurnale“, tradusă în limba română de Ana-Maria
Brezuleanu. Scrie şi despre persecuţiile
autorităţilor, care nu-l sperie, ba dimpotrivă, îl
ambiţionează să-şi continue romanul, rescriind,
din memorie, paginile distruse şi afişând o
atitudine sfidătoare: „Îl ştiu pe de rost“.
Despre numele „Margareta“ al eroinei romanului s-au iscat,
printre critici, câteva disensiuni. Istoricul Vladimir Bulat
susţine, în relatările sale publicate în cartea poetei Ruxandra
Cesereanu „Gourmet: Céline, Bulgakov, Cortázar, Rushdie“
că traducerea numelui Margareta, din Margarita, aşa cum
este în originalul rusesc, este greşită. El spune că este corect
ca numele eroinei să fie „Margarita“ şi consideră că
Bulgakov l-a ales în mod intenţionat, pentru că în rusă există
ambele prenume. O altă explicaţie în acest sens este dată şi
de faptul că, în capitolul al XXII-lea din roman, unul dintre
personajele apropiate magicianului Woland, Koroviev, îi
explică invitatei sale că există deja o tradiţie ca regina aleasă
pentru balul Satanei să poarte numai şi numai numele
Margarita. Koroviev precizează că eroina a fost aleasă din
alte 121 de Margarite, câte existau în acel moment în
Moscova. Tot în acelaşi capitol, Koroviev o numeşte pe
Margarita şi o invocă astfel: „Ah, regină!“, explicându-i o
nuanţă aparte, anume că în secolul al XVI-lea a existat o
regină – Marguerite de Navarre (1492 – 1549) –, care ar fi
fost mândră dacă ar fi ştiut că acum el, Koroviev, o poartă pe
actuala Margarita – o stră-stră-nepoată a ei, prin sălile
balului care are loc la Moscova, în onoarea Satanei.
Boala resimţită acut de Mihail Bulgakov în ultimii ani de viaţă este
descrisă nu numai în însemnările acestuia, dar se prespune că este
expusă, mai ales, în suferinţele unuia dintre personajele romanului
său, Pilat din Pont. În acest sens, un grup de cercetători în
neuroştiinţe de la Universitatea Brown, din Providence (SUA), a
realizat un studiu intitulat „Simpatia pentru Pilat din Pont.
Hemicrania în romanul «Maestrul şi Margareta» al lui Mihail
Bulgakov“ în care se susţine că Bulgakov descrie amănunţit
migrenele suferite de personajul Pilat din Pont plecând de la
experienţele personale. „În roman este explicat foarte detaliat cum se
manifestă un atac de migrenă şi se pune mare accent pe osmofobie
(n.r. – frica de mirosuri; de regulă persoanele afectate de migrene au
şi osmofobie)“, potrivit cercetătorilor. Pentru această ipoteză, grupul
de americani a studiat biografia autorului, problemele de sănătate ale
acestuia precum şi notele din jurnal atât ale lui, cât şi ale soţiei sale
despre astfel de stări.
În forma sa finală şi necenzurată, apărută
după 1990, romanul lui Bulgakov este
compus din două părţi, în care se împletesc
trei planuri. Povestea principală se petrece
în Rusia anilor ’30 şi surprinde vizita
diavolului, care ia chipul profesorului
Woland, împreună cu grupul său de
asistenţi, şi care folosesc magia neagră
pentru a le face farse tuturor celor pe care îi
întâlnesc. O întoarcere în timp, pe vremea
când Yeshua Ha-Nazri, adică Iisus din
Nazaret, era judecat de Pilat din Pont, este
prezentată în cel de-al doilea plan. Deşi,
aparent, cele două scene nu au o
corespondenţă strânsă între ele – o
conexiune între Pilat şi viaţa moscovită
interbelică fiind greu de găsit –, acţiunea
petrecută în al treilea plan, şi anume
povestea de iubire dintre Maestru şi
Margareta face ca toate cele trei planuri să
se întrepătrundă şi scenele să alterneze.
!!!КОНЕЦ !!!