Maestrul si Margareta

Mihail Bulgakov COMENTARIU

Maestrul si Margareta e un roman care nu se citeste, ci se simte. Poate sunt un pic subiectiv, dat fiind faptul ca am o mare afinitate pentru Bulgakov, in general, si pentru aceasta scriitura, in special, dar mi se pare ca, pe alocuri, autorul stie sa fie mai profund decat clasicii rusi (Dostoievski, Tolstoi) si chiar eclectic. Eclectic pentru ca reuseste sa imbine atat de frumos polii traditionali ai literaturii, binele si raul. Maestrul si Margareta este, la primul nivel ale lecturii o carte ciudata. Intr-un plan Diavolul insusi rascoleste un oras linistit si monoton, Moscova, iar in alt plan, Hristos isi cunoaste si aproape ca se imprieteneste cu cel ce ii va fi calau, Pilat din Pont. Intretaierea de planuri fundamentale diferite, atat din punct de vedere al continutului, cat si din punct de vedere cronologic, o intalnim, spre pilda, la Llosa. In Paradisul de dupa colt exista doua planuri narative situate, in timp, la doua generatii distanta. Daca acolo scopul este de a releva consecintele in prezent ale faptelor din trecut, aici Bulgakov isi propune cu totul altceva. In contingent, multe lucruri raman nespuse. Orasul este coplesit de mefienta iluzionistului Woland, Satana cu chip de om (motiv intalnit si la alti rusi, de pilda Leonid Andreev). Dragostea Maestrului pentru Margareta isi gaseste un sfarsit abrupt in constrangerile societatii. El, scriitorul ratat al romanului absolut. Ea, claustrata in prejudecatile societatii moscovite, fortata sa conserve o casnicie cu un barbat pe care nu-l iubeste. Dragostea lor devine drama care il arunca pe el in mrejele nebuniei si pe ea in bratele mereu deschise ale Diavolului. In trecut, Iisus isi traieste judecata. Candoarea si intelepciunea lui nu reprezinta nimic in fata omului pornit sa infaptuiasca metodic raul. Este un plan arid, al lipsei de speranta, al neputintei binelui in fata raului absolut. Cele doua planuri se intretaie, caci disperarea, nevoia de iubire si mantuire, dar si jocurile parsive ale lui Woland ii fac pe Maestru si pe Margareta sa-si depaseasca statutele de oameni obisnuiti. Iluzionistul acopera cu figura sa iconica planul terestru, evocat de Moscova secolul XVIII, dar Iisus domina implacabil planul cosmic, evocat de transpunerea neobisnuit de vie a Bibliei. Tot ceea ce ramane nespus in imediatul pervertit de Woland, este intarit in transcendentul purificat de Hristos. Maestrul si Margareta este un roman al trecerii, prin iubire, de la om la supra-om. Bulgakov l-a terminat pe patul de moarte, orb, dictandu-i ultimele

corecturi sotiei sale. Din paginile lui transpare o dorinta oarba de a trai si a iubi, in ciuda aparentelor ca cele mai pure sentimente sunt adesea intr-o antinomie ireductibila cu meschina lume inconjuratoare. Maestrul si Margareta sufera pe pamant, dar isi desavarsesc iubirea in vis si in Luna, intr-un final apoteotic al unui roman ce nu trebuie ocolit. O carte extrem de bine apreciata de critica americana de specialitate poate pentru faptul ca este, intr-o forma fantastica, o satira cu valoare perena la adresa regimului comunist, ca si alte carti ale lui Bulgakov). Oricum ar fi, New York Times o caracteriza in sectiunea lor de analiza de carte ca fiind unul dintre cele mai mari romane ale secolului XX. O caracterizare neasteptata, pentru o carte publicata numai dupa 25 ani de la moartea autorului (Bulgakov a murit la Moscova in 1940 iar cartea a aparut pentru prima data in 1966, desi a circulat underground cativa ani inainte, pe baza manuscrisului pastrat de sotia autorului, sursa de inspiratie pentru personajul Margareta). Si pentru o carte scrisa de un autor care, in timpul vietii, nu a cunoscut cu adevarat consacrarea artistica, deoarece a fost un oponent si un critic al regimului sovietic stalinist si totusi a decis sa ramana sa traiasca in Rusia Sovietica, desi toti ceilalti membri ai familiei lui au emigrat dupa revolutia bolsevica. Mai mult, Bulgakov ii trimite chiar o scrisoare lui Stalin in 1930, cerandu-i acestuia sa ii aprobe cererea de emigrare din Rusia. Faptul ca nu a fost imediat lichidat de oamenii lui Stalin se datoreaza, se pare, faptului ca Stalin ii aprecia scrierile. Oricum, in aceasta situatie, in ultima parte a vietii nu a mai reusit sa publice nimic, majoritatea operelor sale au ramas in sertar, unele dintre ele fiind publicate in strainatate dupa moartea lui. Maestrul si Margareta reia intr-un mod creator o tema majora similara celei din Faust a lui Goethe, respectiv pactul cu Diavolul, un pact in care, ca de obicei, trebuie sa fie implicata si o femeie (de la Adam si Eva incoace, scenariul ramane in linii mari acelasi). Un aspect interesant ca si coincidenta intre cei doi scriitori este ca si in cazul lui Goethe, Faust (mai precis der Tragoedie zweiter Teil, partea a doua) a fost publicata postum, deoarece este o lucrare pe care scriitorul o finalizeaza chiar in anul mortii, 1832. Evident, pe langa aceste asemanari si coincidente, sunt si foarte multe deosebiri intre cele doua romane, in primul rand cele legate de spatiu si timp. Romanul lui Bulgakov, desi scris in anii interbelici, are o modernitate remarcabila in abordare si in ambianta generala, iar in ceea ce priveste contextul politic, evident Maestrul si Margareta reprezinta, mai presus de toate, o satira la adresa regimului comunist al lui Stalin, asa cum il intuim si noi dintr-un alt exemplu de dictatura comunista: paranoica, obtuza, lacoma si corupta.