Cuvnt nainte.

Aceast carte se doreste a fi, nainte de toate, un instrument de lucru pentru studentii care se initiaz n studiul functionrii institutionale a statului roman, de la nceputurile sale pn n timpul lui Iustinian. Intentia noastr este de a oferi terminologia esential aferent institutiilor politice si continutul istoric al acestor concepte, pentru reliefarea principalelor paliere decizionale pe care Roma si le-a creat si cu care a nteles s se exprime istoric. Aplecarea asupra istoriei a fost de multe ori contaminat de determinrile contemporane ale autorilor, cci asa cum Tacitus considera istoria ca magistra uitae, la fel istoriografia secolului XX a apelat adesea la trecut pentru justificarea propriilor optiuni politice. Istoria national rmne o dominat a doctrinelor si ideologiilor contemporane, mai ales a celor extremiste. De aceea, deseori istoria a slujit ca instrument de manipulare, de multe ori grosolan, pentru legitimarea autorittii conductorului. La fel, decupajul cronologic sau teritorial se supune mai mult sau mai putin unei argumentri de acest tip. Tocmai de aceea, lucrarea de fat propune discutarea realittilor istorice romane sub forma unui demers specific. Optiunea privind aspectul formal al prezentei elaborri s-a oprit asupra ordonrii alfabetice a diferitelor categorii selectate, motivat de obiectivitatea inerent unui astfel de criteriu, strin oricror ierarhizri valorice de tip a priori, fr s ignorm evidenta evolutiv, pe care am ncercat s-o ilustrm n interiorul fiecrui concept. Desi intentia de redactare s-a structurat n jurul realittilor politice, specificitatea societtii romane antice- ntelegnd prin aceasta lipsa de preocupare expres pentru delimitarea clar a puterilor n stat, trstur comun societtilor premoderne- ne-a impus tratarea deopotriv a unor aspecte socio-economice, militare, juridice si religioase care nsotesc actul politic. n fapt, sfera de ingerint a institutiilor politice romane, dar mai ales a celor din esalonul superior, reprezint punctul de convergent al mai multor sectoare publice. Corolarul acestei realitti s-a materializat prin adugarea unor categorii conceptuale care vin s lmureasc sau s completeze functionarea statului roman. Astfel, am considerat util s inserm date privind organizarea unor unitti administrativ-demografice, fie ele interne (tribus,gentes), fie exterioare perimetrului cettii (coloniile, municipiile) precum si anumite categorii juridice ( constitutiones, decretum, edictum, ius, lex), cu mare ingerint in constructia si aplicarea deciziei politice. Totodat, organizarea social a Romei, de la regalitate la Imperiu, precum si datele privitoare la populatiile latine, fat de care romanii si-au organizat cetatea n primele secole de existent, sau strinii de cettenia roman, inclusi ulterior n interiorul limes-ului, ni s-au prut indispensabile ntelegerii modului de guvernare n dinamica sa. ntreaga existent istoric a Romei reprezint, n esent, istoria delegrii conducerii unor categorii sociale, detintoare ale privilegiilor politice, care sustin material si militar cetatea, poporul roman necunoscnd conducerea de tip democratic, ntlnit n veacul al V-lea a. Chr. la greci. Altfel spus, Roma nu si-a pltit niciodat cettenii pentru a desfsura o actiune politic, ci le-a permis-o numai celor care aveau pentru aceasta suficiente resurse. Evolutia acestor grupuri sociale nu este, prin urmare, strin de structurile institutionale romane. Am lsat deoparte totalitatea elementelor de viat privat a romanilor, sporadicele precizri, ce tin de acest registru, fiindu-ne impuse de aceeasi intentie de prezentare ct mai explicit a domeniului public. Pornind de la institutiile Republicii timpurii, institutii ale cettii, romanii au ncercat permanent ajustarea acestora la noile conditii ce au urmat expansiunii romane si care au dus la crearea Imperiului. Dac n epoca republican articularea institutiilor se realizeaz n cadrul unui regim oligarhic, epoca imperial, prefigurat nc din ultimele veacuri republicane, a marcat trecerea spre o mai mare participare la viata public din partea cettenilor, n msura n care cettenia roman se extinde, pe de o parte, n ntreg spatiul mediteranean si, pe de alt parte, sunt asociati la guvernare unii membri de rang ecvestru. Prin urmare, n Principat, permeabilitatea social si, implicit, participarea la actul politic, nu mai este apanajul exclusiv al elitei aristocratice. Meritul imperial este de a fi scos Republica din criza institutional, devenit evident la sfrsitul secolului I a. Chr., consecint a expansiunii romane. n conditiile transformrii Republicii n Imperiu, cadrele politice ale cettii nu mai sunt potrivite pentru administrarea vastului teritoriu si n consecint, mpratii primelor dinastii inoveaz permanent, ncercnd o crestere a autorittii imperiale. Aceasta din urm nu este lipsit de deviante pe care sursele (n majoritate de orientare senatorial) le pun n evident numindu-i pe mprati "Cezari dementi" (Caligula sau Nero, de pild)- posesori ai unei autoritti ce tinde s mprumute forme exterioare si comportamente regale ale lumii elenistice. Tendinta aceasta devine evident n secolul al III-lea, iar antichitatea trzie ne prezint o curte imperial -"oglind" a celor elenistice. Particularizarea puterii devine o evident la finele antichittii, dup reformele lui Diocletian si Constantin care au jucat un rol fundamental n reorganizarea statului. Departe de a fi o perioad de decdere, asa cum a fost privit de istoriografia marxist, antichiatea trzie pare mai degrab o epoc de mari transformri, ce prefigureaz geneza societtii medievale. Multe dintre aceste transformri si au originea n criza secolului al III-lea, perioad care ar trebui, n opinia noastr, reconsiderat din punct de vedere istoric. Conventional, perioadele de criz sunt privite ca epoci de distrugere si decdere; pornind ns de la trsturile lor specifice si generale, aceste perioade par mai degrab epoci de tranzitie n care mecanismele mental-institutionale sunt ajustate noilor realitti istorice. Nici evolutia statului roman nu poate fi nteleas fr apelul la aceast judecat, cci asa cum subliniau istoricii colii de la Annales, perspectiva duratei lungi a timpului istoric devine esential pentru a realiza o imagine adecvat a dinamicii unei societti n general, si adugm, a societtii romane n special. Transformrile legate de adaptarea mecanismului guvernrii si administrrii la extinderea teritoriului se regsesc n sfera vietii private, unde sunt de remarcat schimbrile pe care le suport familia imperial- domus Augusta. Tot ce tine de persoana imperial tinde s se confunde cu statul, mai ales n vremea lui Domitian, care, ca si peste veacuri Ludovic al XIV-lea al Frantei, se dorea a fi imaginea vie a statului. mpratul apare singurul "vinovat" de crearea a noi institutii, mai ales n registrul administrativ, competent care i-a determinat pe unii istorici ai antichittii s o considere drept o perioad de autocratism si decdere. Realitatea ns este c, n antichitatea trzie, persoana imperial era dominat de grupurile de la curtea imperial, ale cror interese particulare prevaleaz asupra intereselor statului. n consecint, antichitatea trzie trebuie vzut ca o perioad n care interdependentele sociale modific raporturile ntre public si privat -particular, n dauna statului.

Precizm c actualul demers a pornit mai ales de la prelucrarea datelor literare si epigrafice, cu o informatie arheologic utilizat doar ca mijloc de confirmare a evidentelor decelabile n primele categorii de surse amintite. De asemenea, prin caracterul declarat selectiv si enumerativ, efortul nostru nu-si poate depsi conditia de prim contact cu o realitate n fapt mult mai complex. n fine, pentru o mai clar ntelegere a textului, precizm c expresiile latinesti, traduse si n limba romn, au fost scrise cu caractere italice, abrevierile folosite fiind cele consacrate n literatura de specialitate, publicate n Anne philologique iar cele mai importante Corpora utilizate, acestea au fost prezentate n bibliografie. Multumim pe aceast cale colectivului didactic al Catedrei de Istorie Antic si Arheologie, n mod particular d-nei Prof. Dr. Zoe Petre, d-lor Prof. Dr. Alexandru Barnea, Conf. Dr. Gheorghe Vlad Nistor pentru bunvointa de a ne adresa aprecieri critice pe marginea celor redactate. Autorii A ab epistulis (lat.), birou al cancelariei imperiale care trata problema comunicrii cu puterile strine, primea deputatii din provincii, petitii si rapoarte ale oficialilor din provincie, alte probleme legate de corespondenta cu oficiali provinciali, pregtea si expedia rspunsuri la cererile magistratilor (n Imperiul Trziu). C. O. a cognitionibus (lat.), birou al cancelariei imperiale care va disprea n perioada Imperiului trziu (v. cancelaria imperial). C. O.

adlectio (lat.), introducerea extraordinar de noi membri n senatul oraselor, municipii sau colonii (Plin. Iun., Ep., 112 si 113), sau a unui strin printre municipes (adlectio inter ciues- Tac., Ann., IV, 43). F. B. adlectus (lat.), persoan recrutat din rndul cavalerilor pentru a fi admis n Senat spre completarea listei senatoriale ( lectio senatus). n urma acestei operatiuni persoana poate primi si numele de conscriptus pentru a fi deosebit de vechii patricieni, membri ai gintilor patriciene: "patres qui sunt patricii generis". Primul caz de adugire este amintit de Tit. Liv. (II, 1.) dup alungarea ultimului Tarquin, cnd I. Brutus si consulul P. Valerius Publicola au adugat un numr de 64 de noi membri pentru a ntregi componenta de 300 de senatori a naltului for. n timpul Imperiului, adlectus era cetteanul roman care, prin favoare imperial, obtinea o concesie special din partea Senatului. F. B. aduocatus fisci (lat.), "avocatul fiscului", functionar de rang inferior, apare n timpul domniei lui Hadrian ( SHA, V. Hadr., 20); reprezenta si apra interesele fiscului n procese, fiind numit temporar, dintre cei destinati carierei publice, aceasta fiind prima functie public pe care o primeau (v.SHA, l. l.; cf. Macrin., 4; Aur. Vict., Caes., 20, 30). C. O. aediles (lat.), magistrati de rang inferior la Roma. Existau dou tipuri de edili: aediles plebis si aediles curules. Aediles plebis- magistrati ce apar n acelasi timp cu tribunii plebei (494 a. Chr.- Tit. Liv., II, 33); erau alesi prin plebiscit, n cadrul comitiilor tribute fiind considerati ca ajutoare ale tribunilor, protejati de aceeasi inviolabilitate. Participau la procesele ce priveau plebeii (Ioan. Lydus, De mag., I, 38, 44; Isid., Orig., IX, 4; Dion. Hal., VII, 58), completnd puterea si atributiile tribunilor. Edilii plebei pzeau arhivele plebeilor depuse n templul zeitei Ceres (Tit. Liv., III, 55; Polyb., III, 26), au dreptul s convoace comitiile tribute, aducnd n fata acestora o acuzatie criminal, s rezolve tranzactiile comerciale ale plebei. Nu aveau dreptul de a lua auspiciile, supravegheaz din nsrcinarea senatului cultele (Tit. Liv., IV, 30), se ocup de aprovizionarea orasului (Tit. Liv., IV, 12; Plin. Hist. Nat., XVIII, 34), si pn n 367 a Chr. (aparitia edililor curuli), au grija jocurilor patriciene din nsrcinarea Senatului (Tit. Liv., VI, 42). Edilii plebei nu au roba praetexta si nici scaunul curul, ci doar un simplu subsellium. Aediles curules, creati n 367 a. Chr.(Tit. Liv. VI, 42; VII, 1), erau magistrati beneficiari ai nsemnelor rangurilor superioare: roba praetexta si scaunul curul (Dion. Hal., IV, 74; Plut., Marius, 5). Alesi n comitiile tribute, sub presedintia unui magistrat investit cu imperium- dictator, cel mai adesea consul (Varro, De re rust., III, 2; Tit. Liv., VI, 42; Cic., Ad Attic., IV, 3), au auspiciile minore, supravegheaz marile srbtori romane, succedndu-i pe consuli, exercit politia urban si supravegheaz activitatea edilitar, au n grij arhivele din aerarium Saturni, iar n rstimpul dintre dou cenzuri, supravegheaz moravurile. Exist 2 edili ai plebei si doi edili curuli, cu un personal numeros n subordine. n 45 a. Chr., prin lex Iulia municipalis, sunt stabiliti pentru coloniile si municipiile italice aediles coloniarum et municiporum, iar n 44 a. Chr. Caesar instituie aediles Ceriales (Suet., Caes., 41), care supravegheauludi Ceriales (jocuri ale plebeilor, nfiintate n sec. III a. Chr.). V. pentru detalii, Cl. Nicolet, 1976, pp. 308-309; J. Ellul, 1961, p.284. Atributiile edililor erau urmtoarele: supravegheau organizarea si functionarea pietelor, se ocupau de aprovizionarea populatiei (cura annonae), politia orasului (cura urbis), organizarea de spectacole publice. n epoca imperial, au pierdut din atributiile lor: nu mai organizeaz jocuri publice, nu mai au n grij paza orasului; au continuat s se ngrijeasc de curtenia strzilor, bilor, supravegherea pietelor de mrfuri. Competentele lor "frumentare" au fost atribuite de Augustus praefecti-lor frumenti dandi, apoi prefectului annonei, iar competentele lor politienesti au fost preluate de prefectul Romei. n secolul al III-lea, asistm la disparitia edililor. F. B., C. O.

aedilis ciuitatis (lat.), magistrat municipal de rang superior, n sarcina cruia cdeau curae aediliciae (aprovizionare, ntretinerea apeductelor, drumurilor, edificiilor si jocurilor, politia pietii). C. O. aerarium (lat.), n epoca republican existau dou tipuri de tezaure publice: aerarium Saturni si aerarium Cereris. Aerarium Saturni (aerarium populi Romani), tezaur public, depus n templul lui Saturn, aflat la poalele Capitoliului, era n epoca republican administrat de quaestores, iar, mai trziu, n timpul Principatului de praefectus aerarii Saturni, si care si-a pierdut din important prin aparitia tezaurului imperial (fiscus). n perioada dominatului, a ajuns tezaurul orasului Roma. Aici se gseau si arhivele senatului, si stindardele legiunilor. n principiu, administrarea acestui aerarium Saturni era ncredintat senatului (Cassius Dio, LIII, 16, 22; LXXI, 33; Tac., Hist., IV, 9); directia tezaurului a fost dat de Augustus n grija a doi praefecti aerarii. Aerarium Cereris, tezaurul templului zeitei Ceres, era alimentat din amenzile strnse de edili si controlat de acestia. Banii statului proveneau, n principal, din impozite (v. tributum) directe si, mai ales, indirecte. (Cl. Nicolet, 1976, pp. 200-278.). Aerarium militare, tezaurul militar instituit de Augustus n 6 p. Chr. (Cassius Dio, LV, 23, 26), pentru plata pensiilor militarilor (praemia militiae) si pentru diverse recompense acordate trupelor. Era alimentat din noile impozite, special instituite: uicesima hereditatium (impozit pe mosteniri),quadragesima rerum uenalium (impozit pe vnzri), din alte resurse- prada de rzboi, confiscri, etc. mpratul dispunea deplin de acest tezaur, aflat n grija unui praefectus sau praetor, numit pe 3 ani. Cu timpul, aerarium militare a devenit insuficient pentru ntretinerea armatei, care a czut n sarcina provinciilor. Ultima oar este mentionat n timpul lui Heliogabalus. Constant 929v2112j inus I a nfiintat o institutie analog sub denumirea de arca praefecturae. F. B., C. O. agentes in rebus (lat.), curieri imperiali, agenti ai statului n perioada Imperiului Trziu. Se aflau n subordinea lui magister officiorum, plasati n trecut sub comanda prefectului pretoriului, au luat locul agentilor frumentarii, suprimati de Diocletian (Aur. Vict., Caes., 39). Formau o scholaatasat palatului, avnd si numele de palatini (C. Th., VI, 29), erau "pepiniera" pentru cei ce mai trziu obtineau titlul de principes, sefi ai birourilor prefectilor, vicarilor, ducilor, proconsulilor; existau si curiosi (spioni) printre ei (Cassiod., Var., VI, 6; XI, 35). La jumtatea secolului al V-lea, acest corp avea circa 1200 de functionari. C. O. a libellis et censibus (lat.), "biroul de reclamatii si cens", unul dintre birourile cancelariei imperiale instituite de Claudius I, destinat primirii reclamatiilor de la particulari; din secolul al II-lea p. Chr., acest birou se ocupa si cu centralizarea operatiilor referitoare la cens. n opinia lui L. Homo, acest birou a aprut nc din timpul mpratului Tiberius (L. Homo, 1970, 347). C. O. alimenta (lat.), institutie de binefacere. n timpul Republicii, era n obligatia patronului fat de clientii si, fiind preluat de stat ca form a asistentei publice n secolul al II-lea a. Chr. Astfel, exista traditia ca persoanele particulare s sustin prin daruri n alimente (congiaria) pturile mai srace ale societtii, pltind de asemenea "pensii" alimentare (alimenta) copiilor lipsiti de mijloace din mediul rural italic; n Italia, forma etatizat a unei asemenea institutii se pare c dateaz din timpul lui Nerva, dar Traian este cel care a dezvoltat si perfectionat acest sistem. La Nerva si Traian,alimenta consta n prelevarea unei rate de 5% din profitul unor loturi distribuite unor mici proprietari, sum ce era destinat ntretinerii copiilor si nzestrrii fetelor srace. Banii erau obtinuti n cea mai mare parte din ipotecile asupra propriettilor rurale, dobnzile fiind folosite n scopurile sociale mai sus mentionate. Administratia local a acestor fonduri si avea sediul n cel mai apropiat oras principal, iar n 49 de orase italice sunt atestate inscriptii ce atest functionarea acolo a unor alimenta (de ex., CIL, XI, 1147, Veleia). De la Marcus Aurelius la Macrinus, sunt nregistratipraefecti alimentorum de rang consular, care asigurau administrarea alimentar a Italiei. Msura pare s fi avut un caracter mai ales demografic, pentru ca n Imperiul trziu, cnd Constantinus I a nfiintat si el alimenta, motivatia s devin moral. Plinius cel Tnr ne-a lsat o descriere a nfiintrii acestei institutii de ctre Traian: "Aproape 5000 de copii nscuti liberi au fost cutati si aflati, printi senatori, spre a fi trecuti pe liste, prin generozitatea mpratului lor, pentru a fi un scut al statului n vremuri de rzboi si podoab a lui n timp de pace; patria i-a sustinut s nvete a o iubi nu numai ca pe pmntul lor natal, ci ca pe cea care i-a hrnit. Armata si corpul cettenesc vor spori prin numrul lor si ntr-o zi vor avea la rndul lor copii pe care vor putea s-i hrneasc singuri, fr a avea nevoie de ajutor" (Plin., Paneg., 28, 4-5). C. O. a memoria (lat.), birou al cancelariei imperiale, ce functiona ca birou de transmitere al rspunsurilor imperiale, brevetelor militare, scrisori oficiale, rapoarte, etc.; n perioada Imperiului Trziu, sef al acestui birou era magister sacrae memoriae, cel mai nalt n grad dintre sefii birourilor; acestmagister avea rangul de spectabilis, si un salariu de 300.000 de sesterti. C. O. amici principis (lat.), membri ai ordinului senatorial sau ecvestru, care acordau principelui asistent n diverse probleme de stat sau private; unii dintre ei au fost introdusi n timpul lui Augustus n concilium principis. Amicitia opera acolo unde cei implicati aveau

un statut asemntor, sau o pozitie social similar; astfel, existau amici de diferite grade, iar pierderea oficial a amicitiei imperiale reprezenta sfrsitul carierei amicului, sau chiar sfrsitul vietii acestuia. C. O. annona (lat.), "serviciul aprovizionrii", institutie creat de Augustus, destinat aprovizionrii populatiei Romei. n 22 a. Chr., n urma unei epidemii si a unei perioade de foamete, Augustus a refuzat dictatura ce i se oferea, prelund n schimb cura annonae. n acest an, edilii au fost desrcinati de competentele "frumentare", Augustus ncredintnd supravegherea administratiei annonei la 2, apoi 4 curatores sau praefecti frumenti dandi (Cassius Dio, LIV, 1, 17; LXVIII, 22; Suet., Aug., 37; Frontin., De aquaed., 100). Ctre sfrsitul domniei sale, Octavian a creat prefectura annonei, ce cuprindea cura annonae si cura frumenti (Tac., Ann., I, 7; XI, 31; Cassius Dio, LII, 24, 33; Senec, De brev. vita, 18, 19). n epoca imperial, serviciul annonei s-a generalizat si n provincii, guvernatorii acestora fiind responsabili de aprovizionarea att a Romei, ct si a propriei provincii. Se mai remarc pentru epoca imperial annona civica: ansamblul mijloacelor organizate n Imperiul trziu pentru aprovizionarea celor dou capitale imperiale, Roma si Constantinopol; annona militaris, impozit direct n natur, destinat ntretinerii militarilor si functionarilor, si care n timpul Severilor era perceput att n bani, ct si n produse. La nivel local, n municipia, aediles municipales erau initial nsrcinati cu cura annonae. Dup Diocletianus, supraveghetori speciali au fost nsrcinati cu aprovizionarea n orase. C. O. a rationibus (lat.), "cabinetul de finante", unul dintre birourile cancelariei imperiale instituite de Claudius I, destinat administrrii veniturilor casei imperiale (fiscus); conductorul acestui birou era magister a rationibus. C. O. arca praefecturae (lat.), casieria care fcea pltile soldatilor din grzile pretoriene, fiind sub administrarea prefectului pretoriului; ulterior va nlocuiaerarium militare, depinznd la sfrsitul secolului IV de magister officiorum. C. O. a studiis (lat.), birou al cancelariei imperiale, ce trata problemele administrative aprute; va disprea n perioada Imperiului Trziu. C. O. auctoritas (lat.), notiune complex, exprimat si n supranumele de Augustus, indicnd izvorul si esenta puterii lui Octavian, iar apoi a tuturor principilor. n epoca republican, auctoritas aveau cei ce se distingeau n magistraturi (P. Petit, 1967, 218); pentru epoca imperial, exist doi autori ce au elaborat o teorie a auctoritas, A. Magdelain (jurist) si M. Grant (numismat). Pentru ei, puterile principelui sunt fondate pe auctoritas; n Res Gestae, 34, Augustus afirm c n magistraturi n-a avut mai mult potestas dect altii, dar i-a surclasat n auctoritas. Augustus era magistrat prinpotestas, si princeps prin auctoritas. La nceput concept moral si politic, auctoritas s-a institutionalizat la sfrsitul domniei lui Octavian, cnd consiliul imperial a luat decizii crora auctoritas le ddea fort de lege (A. Magdelain, 1947, 63, 79-87, 89 sqq.). M. Grant, n From Imperium to Auctoritas, sustine c n 27 a. Chr. Augustus si-a bazat puterea nu pe imperium, ci pe auctoritas: M. Grant, 1969, 414 sqq., oficial recunoscut de Senat, fiind atestat pe monede prin sigla CA (Caesaris auctoritate), si gratie creia intervenea n domeniile interziseimperium-ului: justitie, alegeri, sau n provinciile senatoriale. Auctoritas nu a fost niciodat separat de potestas si de imperium, si poate fi caracterizat ca fiind influenta ce apartinea nu prin lege, ci prin obicei, ntregului Senat, sau conductorilor politici. Din aceast perspectiv, a fost comparat cu potentia, puterea nelegal (R. Syme, 1960, 322), fiind fondat nu pe baze legale, ci pe valoarea rudelor si strmosilor, pe virtutile publice, succesul si puterile principelui. Ea rezult din prestigiul su, iar n domeniul ideologic sustine prestigiul imperial, favoriznd extensia puterii. C. O. augurii, colegiu religios la Roma. Colegiul augurilor cuprindea 16 auguri. Augurii erau experti n divinatie, fiind nsrcinati cu pstrarea regulilor traditionale relative la observarea si interpretarea auspiciilor. Existau auguri particulari, dar mai importanti sunt augurii oficiali (augures publici sauaugures publici populi Romani Quiritium), care aveau crtile lor, mult timp secrete, unde erau consemnate metodele si rezultatele observatiilor lor. Auspicia se practica asupra: a) semnelor ceresti (auspicia coelestia); b) semnele furnizate de zborul si strigtele psrilor (auspicia ex auibus); c) pofta de mncare a puilor de gin (auspicia ex tripudiis); d) observarea atitudinilor patrupedelor, reptilelor (auspicia pedestria); e) incidente ntmpltoare survenite n timpul auspiciilor (signa ex diuis). Statul a construit collegia de auguri, pentru a garanta legalitatea si buna interpretare a auspiciilor publice (collegia augurorum). Augurii nu erau preoti, nu aveau insigne si instrumente de sacrificiu, ci doar un lituus, un baston recurbat n form de tromp, ce servea la trasarea unui templum. nceputurile colegiului de auguri sunt puse pe seama regelui Numa Pompilius. Initial, fiecare din cele trei triburi avea cte doi auguri, si dup 300 a. Chr., prin lex Ogulnia, a fost deschis accesul plebeilor la colegiul augural (ce nsumeaz de acum 9 membri; v. si P. Regell, C. Thulin, 1975). n Republica trzie, auspicia au fost folosite ca arm politic, pentru ca, dup ascensiunea lui Octavian, s-si piard acest rol. C. O.

augustales (lat.), denumire comun dat persoanelor ce aveau ca atributie ndeplinirea cultului imperial. n functie de organizare, obligatii si locul ndeplinirii lor, existau mai multe categorii: 1. sodales Augustales. Colegiu nfiintat de Tiberius n anul 14; la nceput avea ca membri 21 de senatori si membri ai familiei imperiale: Tiberius, Drusus, Claudius, Germanicus, prezenta lor reprezentnd pstrarea cultului strmosilor. Aceast corporatie era prezidat de 3 [magistri] si un [flamen], numit de mprat; initial, cultul era celebrat doar pentru gens Iulia, iar la moartea lui Claudius a fost extins si la gens Claudia, aprnd astfel Augustales Claudiales. n timpul Flaviilor, au fost create sodales Flauiales Titiales. Aceste corporatii, cu activitate inegal n timp, au sfrsit probabil n timpul mpratului Tacitus, n 276, care a creat un templu comun pentru toti mpratii divinizati. 2. magistri uicorum Augustales (vicomagistri), colegii de preoti nsrcinati cu practicarea cultului larilor lui Augustus n cartierele Romei; n provincii, aceleasi functii le ndeplineau magistri Augustales Larum Augustorum. 3. Corpus Augustalium, corp de magistrati format din 6 persoane de origine servil, ce activa n orasele din provincii (seuiri Augustales). n provincii, exista un cult popular independent de colegiile oficiale, ce avea ca obiect onorarea memoriei lui Augustus prin ceremonii publice. Acesti 6 magistrati formau un ordin ce ocupa n ierarhia municipal locul secund, dup cel al decurionilor. Accesul n ordo Augustalium era permis doar libertilor, aceasta fiind cea mai nalt distinctie la care puteau aspira. Treptat, asociatia augustalilor a devenit puternic si bogat, intrarea n Corpus Augustalium fiind posibil n schimbul unor sume de bani, iar titlul devenea ereditar. Augustalii beneficiau de insigne proprii (ornamenta Augustalitatis), locuri speciale n teatre, etc.; un exemplu al unei astfel de asociatii este la Ostia, unde ordo Augustalium era format din parveniti bogati, de origine servil (Ostia, ILS 6141; 6164). n secolul al II-lea, are loc decderea acestui ordin, obligatiile depsind cu mult onorurile. Pe de alt parte, accesul devine cu mult mai liber, n ordin intrnd si persoane de conditie liber, spre deosebire de epoca anterioar, cnd accesul era limitat la persoanele de origine servil. C. O. augustalis (uir spectabilis augustalis, lat.), functionar civil, cruia Iustinian i-a dat puteri militare asupra Egiptului si asupra Alexandriei. C. O. Augustus (lat.), titlu onorific decernat lui Octavianus de ctre Senat, la 16 ian. 27 a. Chr., si adoptat de toti mpratii, cu exceptia lui Vitellius. Acest supranume, din aceeasi familie cu augur si auctoritas, avea o valoare si o semnificatie religioas (de ex., Sylla a primit supranumele de Felix, Pompeius pe cel de Magnus). Initial, se pare c Octavianus plnuia s se autodenumeasc Romulus, dar a renuntat, avnd n vedere asocierea sa cu regalitatea (v. si Suet., Aug., 7); epitetul de Augustus evoca asocieri similare, legate ns de calitatea de ntemeietor a lui Romulus; la fel, Octavianus dorea s fie perceput ca un al doilea ntemeietor al Romei. n perioada Principatului, titlul de Augustus a fost rezervat persoanelor cu exercitiul deplin al puterii; abia n 161, pentru prima oar, exist doi Augusti: Marcus Aurelius si Lucius Verus. Ulterior, sistemul guvernrii colective se generalizeaz, ajungndu-se ca n Imperiul trziu s coexiste simultan mai multi Augusti (de regul doi, pentru cele dou partes imperii, dar si trei sau patru). n ceea ce priveste titlul de Augusta, acesta a fost decernat Liviei dup moartea lui Octavianus. De la Domitianus, acest titlu era n mod obisnuit conferit de Senat tuturor sotiilor de mprat. B bucellarii (lat.), n Imperiul Trziu, soldati angajati, de cele mai multe ori dintre barbari, de ctre comandantii de rang nalt din armata roman, pe cheltuiala proprie, constituind garda lor personal (trupe particulare); de exemplu, Ricimer avea la dispozitie circa 7-8.000 de buccellarii, ceea ce i-a permis s controleze Imperiul de Apus ca un adevrat stpn al acestuia, timp de aproape 15 ani (ntre 457-472). C Caesar (lat.), initial cognomen al [gens Iulia], din care au descins C. Iulius Caesar, Augustus, Tiberius, Caligula; Claudius a preluat acest cognomen n titulatura imperial, si dup el toti mpratii. De la Hadrian, cognomenul Caesar era acordat persoanelor destinate oficial pentru succesiunea la puterea imperial. n 38 a. Chr., Octavian s-a numit Imperator Caesar, n calitate de mostenitor al lui Caesar. Dup cum se stie, Caesar a fost divinizat dup moarte, pentru ca n 29 a. Chr., Octavian s-i dedice un templu (nchinat lui Diuus Caesar). n epoca imperial, asocierea la imperiu urmrea urmtoarele etape; mostenitorul prezumtiv primea imperium proconsulare, tribunicia potestas, titlul de imperator; primea (de la Hadrian) titlul de Caesar (anterior, titlul de princeps iuuentutis). n aceast calitate ns, nu avea auctoritas, si nici putere legislativ, iar tribunicia potestas o avea pe un timp limitat (cinci ani); de asemenea, nu avea titlul de Augustus, important prin semnificatia sa (v. Augustus). C. O. cancelaria imperial. Administratia central era bazat pe un numr de birouri n care lucra un personal competent, recrutat dintre sclavii si libertii imperiali; avea n sarcin administrarea provinciilor asupra crora mpratul si exercita imperium

proconsulare. Fiecare birou era condus de un magister scrinii, ajutat de functionari si jurisconsulti. Functionarii imperiali depindeau direct de mprat, fiind numiti si revocati de acesta. Fiecare sef de birou avea numele biroului respectiv, fiind asistati de adiutores, proximi, alti angajati (scriniarii, custodes). n perioada Imperiului trziu, cancelaria imperial si protocolul erau sub comanda lui magister officiorum, secondat de magister admissionum (ce se ocupa de ceremonialul de la curtea imperial). De asemenea, exista un numeros personal: admissionales, inuitatores, cancellarii. Dintre sefii de birouri, cel mai nalt n grad era magister memoriae, sef al scrinium memoriae, cu 300.000 de sesterti; din punct de vedere al rangurilor, magister dispositionum era clarissimus, n timp ce ceilalti erau spectabiles; toti sefii de birouri erau asistati de un proximus, un melloproximus, si aveau n subordine un personal numeros. Tot acum, probabil de la Valentinian I, serviciile n birouri iau o form militarizat: functionarii civili poart centura (cingulum), la fel ca militarii. Diferite esaloane sunt frecvent desemnate cu titluri militare: cohortales, primipilares, principes, equites, circitores, biarchi. Pentru detalii, v. si scrinium. C.O. castrensis sacrii palatii (lat.), functionar n Imperiul trziu, de care depinde ansamblul serviciilor de la palatul imperial; functia sa deriv din cea a lui procurator castrensis, creat de Claudius I, si cura palatii se afl sub ordinele sale (v. pentru subordonatii si, C. Th., VIII, 7, 5). C. O. censor (lat.), magistrat superior cu atributii complexe, a crui existent separat de cea a consulului este plasat de Th. Mommsen n 435 a. Chr.. Traditia (Tit. Liv., IV, 8.) atribuie legii Aemilia din 443 a. Chr. stabilirea coordonatelor acestei magistraturi. Cenzorii (doi la numr) sunt alesi pentru 18 luni din 5 n 5 ani (intervalul dintre dou purificri- lustrum), ntr-o prim etap, n calitate de colegi ai tribunilor militari. Desemnati de comitiile centuriate sub alte auspicii dect cei doi consuli, cenzorii, desi magistrati superiori, nu au lictori, nu pot convoca Senatul, nici comitiile curiate (Varro, De lingua latina, VI, 93; Plin., Hist. Nat., XXXVII, 17, 197; Cic., de leg., III, 4, 10; A. Gell., Nopti attice, XIV, 7), ci doar pe cele centuriate pentru a propune legi financiare (Zon., VII, 19). Varro (De ling. latin., V, 81) asociaz denumirea de censorverbului censere- a arbitra, a aprecia. Prima lor atestare se plaseaz,asadar, n 443 a. Chr. (Tit. Liv., IV, 8; IV, 34, 7; Cic., Ad fam., IX, 21), cnd sunt mentionati 2 magistrati de conditie patrician, nsrcinati cu recensmntul populatiei. Aceast nregistrare se fcea la Roma pe Cmpul lui Marte, pe baza propriilor declaratii ale cettenilor, n functie de care erau mprtiti pe clase si centurii. Atributiile frecvente ale cenzorilor cuprindeau organizarea orasului, administrarea partial a averii publice, ntocmirea listei Senatului, supravegherea moravurilor (regimen morum- Tit. Liv., IV, 8; Cic., de leg., III, 37). Aceast magistratur este abolit de Sylla (Cic., Verr., I, 50) si repus n drepturi de Augustus. n 29/28 a. Chr., Augustus a resuscitat censura, ns esecul reintroducerii censurii a devenit evident n 22 a. Chr. Augustus a efectuat recensminte generale sau partiale n 18, 12/11, 8 si 4 a. Chr., si n 4 si 14 p. Chr. La sfrsitul lui 19 a. Chr., Octavian a acceptat o cura legum et morum, n virtutea creia a redus numrul senatorilor la 600. Urmasii si au ncercat mentinerea acestei magistraturi, Claudius fiind censor n 47/48 p. Chr., Vespasian si Titus n 73/74 p. Chr. Domitian si-a asumat titlul de cenzor perpetuu, dar acest titlu a fost abolit, mpreun cu cel de tiran, la moartea acestuia. Succesorii lui Domitian au exercitat puteri censoriale, fr ns a mai purta acest titlu. n calitate de censor, cea mai important atributie era controlul recensmintelor, prilej cu care mpratii puteau scpa de potentialii adversari, prin declasarea acestora. Dac n perioada de nceput a Principatului aceast magistratur s-a dovedit util n competitia politic, din epoca Antoninilor, ea cade n desuetudine, datorit stabilizrii puterii imperiale. F. B., C. O.

census (lat.), avere, liste de recensmnt, termen ce provine din censeo, ere -operatie de nregistrare a cettenilor pe baza propriilor declaratii si de organizare a corpului civic (n centurii, pentru epoca republican, n asa- numitele ordine sociale, n epoca imperial). Potrivit traditiei primul care a organizat acest tip de activitate a fost regele Servius Tullius, censul acestuia fiind rennoit, dup alungarea lui Tarquinius Superbus, de ctre consulul Valerius Publicola (Dion. Hal., V, 20; Plut., Poplic., 12- dup Tit. Liv., II, 9 si Plut., Poplic., 11, aceasta s-ar fi realizat cu consimtmntul Senatului pentru a stabili impozabilitatea cettenilor: tributum ex censu). Recenzarea este n acelasi timp egalitar si ierarhic, afirmnd statutul juridic personal si, respectiv, plasarea cetteanului n coordonate precise, din punct de vedere public. Aceast din urm finalitate, care se adaug uneia evident demografice, prezint trei aspecte: militar, financiar si politic. Primul aspect, cel militar, apare n sursele antice (Tit. Liv., I, 43; Dion. Hal., IV, 15 si 19; V, 20) ca definitoriu pentru logica censului, ns descrierea echipamentului militar corespunde tipului de armament purtat de hoplitul secolelor V-IV, ceea ce implic o reconsiderare critic a momentului nfiintrii acestei practici. Prin urmare, antedatarea asanumitei constitutii serviene pare a se explica prin dorinta analistilor de a oferi o perspectiv paritar istoriei grecilor (reformele timocratice soloniene) si romanilor. Pe baza propriei declaratii (professio), cettenul era repartizat ntr-una din cele 5 clase censitare, organizate, la rndul lor, pe centurii. Rezultatul acestei operatii este o egalitate proportional, expresie a relatiei dintre drepturi si obligatii, mrimea si calitatea primelor fiind dat de mrimea si calitatea ultimelor. nregistrarea cettenilor se realiza de ctre cenzori, ajutati de un numeros personal auxiliar (nomenclatores, uiatores-cei ce anuntau convocarea, praecones- crainici, alti

scribi, iuratores- cei ce primeau jurmintele de garantare a veridicittii declaratiilor, inquisitores- cei ce verificau aceste declaratii, atestati prima oar n timpul lui Augustus), din cinci n cinci ani (o dat cu intrarea n functie a noilor cenzori), pe Cmpul lui Marte (pentru ntocmirea listei cavalerilor se opteaz pentru Forum- Tit. Liv., XXXIX, 37, 8; Plut., Pomp., 22, iar lectio Senatus se realiza ntr-unul din sediile de convocare a acestui organism). nc din timpul noptii, censorii se deplasau pe locul de adunare consacrndu-l, prin luarea auspiciilor, urmnd ca n aceeasi dimineat s retin declaratiile personale ale fiecrui pater familias (Varro, De ling. lat., VI, 86), adic numele si vrsta acestuia, numele si vrsta sotiei si copiilor, numele tribului de apartenent, domiciliul si bunurile (Dion. Hal., IV, 15, 6). Neprezentatilor li se confisc bunurile si sunt vnduti ca sclavi, practic nepus n aplicare niciodat (sau cel putin nu se cunoaste nici un caz oferit de surse), n pofida echivalrii operate de Cicero (Pro Caec., 99) ntre nerecenzare si renuntare la libertate sau a mrturiilor epigrafice care amintesc aceste sanctiuni (Tabula Heraclean- CILI, ed. 2, 593). nchiderea censului este marcat de o operatie ritualic- lustrum, nsotit de un triplu sacrificiu, de porc, berbec si taur (Tit. Liv., I, 44). Finalitatea fiscal, dup cucerirea Macedoniei din 168 a. Chr., si cea militar, dup reforma a lui Marius, trec pe plan secundar, scopul preponderent al acestor nregistrri rmne o mai clar evident a bunurilor, n cazul angrenrii acestora n diferite litigii (Cic., Pro Flacco, 79-80). n tot cursul Republicii, o alt implicatie a censului este verificarea moralittii (Cic., De Legib., III, 7; 10; 30), controlul moravurilor, regimen morum, una din sarcinile principale ale cenzorilor. Pn n veacul I a. Chr., epoca lui Caesar, venirea la Roma a tuturor cettenilor, indiferent de domiciliul lor, este obligatorie, dar ncepnd cu aceast dat, sunt posibile nregistrri n afara Romei prin deplasarea unor functionari pentru strngerea datelor, care vor fi ulterior prelucrate n cetate (Lex Iulia Municipalis- 45 a. Chr.). Este momentul de debut al descentralizrii censului ce va implica, n vremea lui Augustus, dezvoltarea unei ample retele birocratice pentru acoperirea acestei activitti. F.B. centenarii (lat.), functionari din ordinul ecvestru, ce aveau un salariu n valoare de 100.000 de sesterti. Dintre ei fceau parte: la Roma, praepositus ab epistulis latinis; procurator monetae; procurator ludi matutini (al jocurilor matutine); procurator aquarum; procurator operum publicum (al lucrrilor publice); a commentariis al prefectului pretoriului; aduocatus fisci; subprefectii annonei si ai vigililor. n Italia, procurator priuatae regionis Ariminensium; praefectus uehiculorum per Flaminiam; n provincii, procuratorii financiari ai provinciilor imperiale pretoriene: Dacia Superior si Inferior, Galatia, Cilicia, Arabia, etc.; procuratores praesides ai provinciilor alpestre: Alpii Graiani, Cottieni, Maritimi; procuratorii provinciilor senatoriale pretoriene: Sicilia, Macedonia, Creta, etc.; procurator Neaspoleos (al orasului Neapolis), procurator Pelusii (al orasului Pelusium) n Egipt; procuratorii impozitelor indirecte n provincii, ai vectigalia n Illyricum, ai quadragesima Galliarum, de exemplu; procuratorii minelor imperiale (argentariae Pannoniae, ferrariae Delmatiae); procuratorii domeniilor imperiale din Africa (ai regio Hadrumentina, ai tractus Carthagieniensis, ai tractus Theuestinus); prefectii flotelor provinciale (Britannica, Germanica, Parthica). C. O. centuria (lat.), termen ce reprezenta o unitate militar (v. pentru detalii comitia, exercitus). C. O. ciuitas (lat.), A) cettenia roman, cu echivalentul grec politeia / polites. n vocabularul indoeuropean cuvntul care a dat ciuis n latin semnific mai degrab un concettean dect un cettean (E. Benveniste, 1969, vol. I, p. 334-335 si 367), trimitnd n registrul relational, al legturilor ivite din proximitatea convietuirii. n vocabularul latin acest termen este sinonim cu quirites, desemnnd co-virii. Cea mai veche structurare a corpului cettenesc din Roma se plaseaz n timpul mitic al ntemeierii- episodul Sabinelor (Tit. Liv., I, 13, 4). Ulterior acestui eveniment, cettenii romani sunt divizati n curii, entitti sociopolitice ale corpului civic cu atributii religioase, juridice si politice. n epoca republican, n fata acestor curii (numite comitia calata- A. Gell., Nopti attice, XV, 27, 3; Gaius, Instit., II, 101) se atestau testamentele si erau sanctionate adoptiile civile (A. Gell., Nopti attice, V, 19, 4, 6; Cic., De domo, 13 si 34). Statutul de cettean roman a reprezentat mult vreme un privilegiu restrns la o comunitate mic, ce oferea garantii juridice (dreptul la judecarea n instant), obtinerea de functii publice, dreptul si obligatia de a fi mobilizabil si impozabil. Acest statut este extins treptat, odat cu procesul de expansiune roman n peninsula italic, fr ca aceast extensie s fie de profunzime sau lipsit de incidente. n acest ultim sens, cel mai important eveniment este rzboiul social din 90-89 a. Chr.(v. rzboiul cu socii). Integrarea procesual si gradual a italicilor, subordonati puterii romane, a oferit un peisaj civic si administrativ variat. Asimilarea va continua n nordul peninsulei prin integrarea Galliei Narbonensis si a Transpadaniei, n 49 a. Chr., apoi acest statut va fi folosit n epoc imperial ca o prghie de control al provinciilor. Acordarea cetteniei romane este asociat cu procesul de organizare administrativ a teritoriului cucerit. Noii cetteni erau, n principal, mprtiti n cetteni de drept complet- optimo iure- si cetteni de drept diminuat- sine suffragio (fr drept de vot). Juridic exist dou realitti civice n peninsula italic n epoca republican: comunitti de drept latin si comunitti de drept roman. Primele desemneaz o supl autonomie a cettii respective, aflate n aliant cu Roma, prin reciproca respectare a unui tratat ntocmit- foedus, n virtutea cruia comunittile de drept latin si pstrau individualitatea juridico-legislativ n schimbul participrii cu trupe n armata Romei. Comunittile de drept roman sunt imitatii fidele ale Romei. Accesul la cettenia roman este n fapt o distributie colectiv a acestui statut juridic ce st n puterea poporului roman si mai trziu, a mpratului. Exist si cazuri cnd acordarea cetteniei priveste persoane individuale si nu colectivitti: cei 500 de greci nrolati de Caesar n Colonia Novum Comum (Strabo, 5, 1, 6; Suet., Caes., 28), unchiul matern si mama lui Dion din Prusa, naturalizati cetteni romani prin vointa imperial n Apameea. Rezultatul mecanismului, ndeobste colectiv si automat, de acordare a cetteniei este, n plan ideologic, Roma communis patria, o fictiune juridic ce extinde calittile spatiului civic al Romei dincolo de hotarele sale prin atributele ubicuittii. Recenzarea noilor cetteni romani, initial imposibil de realizat n afara Romei, se va face, ncepnd cu Caesar, n teritoriu, n locuri special amenajate

ce dispuneau de caracteristicile juridice ale orasului Roma (v. si Cl. Nicolet, 1976, pp. 71-121; Idem, 1988, pp. 133-159; Y. Thomas, 1996). Pentru epoca imperial, este o notiune esential pentru ntelegerea cadrului n care se desfsura istoria antic. Civilizatia mediteranean se caracterizeaz mai ales prin cadrul urban n care se desfsoar viata public. Apartenenta la o cetate era esential pentru a avea cettenia, cetate nu n sensul de fortificatie, ci n sensul de comunitate. La Roma, cetteanul se distingea de non-cettean prin sistemul de tria nomina: nume (ce devine praenomen), gentiliciu si cognomen; membrii pturilor sociale superioare aveau cognomen, ncepnd cu sfrsitul secolului al IV-lea a. Chr. Cettenia nu se pierdea odat cu prsirea orasului, si se transmitea prin tat, iar cettenia roman asigura n cadrul imperiului plenitudinea drepturilor juridice, pentru c n societatea roman, conditia juridic aveau un rol fundamental. Din punct de vedere juridic, doar cettenii puteau intra n legiuni, dar n epoca imperial, peregrini "naturalizati" artificial au fost ncorporati n acestea. nc de la sfrsitul Republicii, tinde s se structureze o ierarhie din punct de vedere al cetteniei. Astfel, pentru Cicero, cetteanul roman din provincie avea dou patrii: cea de nastere si Roma, superioar si nglobnd-o pe prima (Cic., De leg., 2, 2). Dreptul roman, de altfel, refuz notiunea de dubl cettenie (Cic., Pro Balbo, 28; Pro Caecina, 100). Datorit ncercrilor de uzurpare a cetteniei de ctre provinciali, prin legile Pappia Poppea si Aelia Sentia, de epoc augustan, s-a ncercat controlarea transmiterii ereditare a cetteniei. Astfel, copiii legitimi erau nregistrati la nastere; garantat prin sapte martori, era acordat un diptic, corespondent al certificatului de cettenie. Cettenia avea un caracter pur urban, de unde imposibilitatea juridic pentru comunittile non-poliade de a accede la cettenie. n 70-69 a. Chr., a avut loc ultimul cens republican, la care au fost nregistrati 910.000 de cetteni, pentru ca n 28 a. Chr., s existe 4. 063. 000 de cetteni, n vremea lui Caesar fiind refcute doar listele urbane (Suet., Caes., 41, 5). n epoca imperial, avantajele legate de statutul de cettean roman duc la ncercarea de dobndire a acestui statut prin diverse mijloace. Cettenia se putea dobndi prin executarea serviciului militar n cadrul trupelor auxiliare; prin exercitarea unei magistraturi sau prin chiar simpla intrare n consiliul municipal, n orasele cu drept de Latium maius, prin uzurpare, prin sclavie sau prin sistemul de relatii personale. Cnd primea cettenia cu titlu personal, noul cettean prelua gentiliciul protectorului care-i obtinuse naturalizarea sau, mai des, adopta numele (si n general prenumele) mpratului. Cettenia individual era dobndit datorit unei recomandri (suffragium, cu sensul de prere, judecat) a unui apropiat al mpratului, sau al unui nalt functionar provincial; erau promovate prioritar notabilittile locale, si avem nregistrat prezenta coruptiei n vinderea acestor suffragia (exemplu de cettenie dobndit cu titlu personal: Plin., Ep., 10, 5-7, pentru naturalizarea medicului egiptean Harpocras). La obtinerea cetteniei prin uzurpare, existau n principal dou etape: adoptarea unui gentiliciu, urmat probabil de adoptarea unui praenomen. Criteriul de baz pentru diferentierea social fiind nasterea, unele persoane vor ncerca depsirea conditiei lor renuntnd la conditia de om liber. Avantajul sclaviei consta n faptul c dobndirea cetteniei era facilitat prin evitarea serviciului militar. Pentru a deveni cettean, un libert al unui cettean roman trebuia s aib peste 30 de ani, s fi fost eliberat fie prin testament, n conditii bine precizate, fie n fata unui magistrat la Roma, sau a unui promagistrat n provincii. Primea apoi statutul de Latin Iunian, care-i limita capacitatea juridic, n virtutea legis Iuniae, si-i interzicea s fac un testament. Aceast inferioritate nu era ns definitiv, cettenia deplin putndu-i fi acordat prin favoarea imperial (Plin., Ep., 10, 5). Un magistrat sau guvernator putea acorda cettenia unui Iunian cap de familie, celor care serviser n cohortele de vigili, sau canauicularii n serviciul annonei. Caracalla a multiplicat fidelii zeilor romani, prin acordarea cetteniei peregrinilor. Prin aceast msur ( Constitutio Antoniniana, emis n anul 212 p. Chr.: Dig., 1, 5, 17), din punct de vedere religios, superioritatea zeilor romani fata de celelalte divinitti a fost afirmat juridic. Practic, prezenta peregrinilor n imperiu este atestat si dup 212, fiind legat de nivelul lor cultural si de statutul grupului lor. Ierarhia social din punct de vedere al cetteniei: n societatea antic, criteriul de baz pentru diferentierea social era nasterea, apoi urma ereditatea pozitiei sociale. La romani, statutul legal avea un rol deosebit de important, cettenia roman fiind superioar non-cetteniei. Libertatea individual era legat de acest statut legal, exceptie fcnd libertii imperiali. Astfel, ierarhia social n epoca imperial se prezenta n felul urmtor: sclavi, dediticii, peregrini, cetteni de drept latin (ex. peregrin, ex-sclav al unui latin, sau Iunian n caz de eliberare neregulat), cettean al Alexandriei (etap necesar pentru egiptenii ce doreau obtinerea cetteniei), cetteni romani din provincie, ce plteau tributum soli, si cetteni romani optimo iure, din Roma si Italia, singurii beneficiari ai propriettii quiritane, exceptat de la impozit. n interiorul acestui cadru, din punct de vedere al liberttilor, exist o nou diferentiere: cetteanul obisnuit, apoi notabilittile locale (al cror statut poate varia n functie de importanta comunittii guvernate), elita central (aristocratia senatorial si birocratia imperial din proximitatea mpratului). n vrful acestei ierarhii se gseste mpratul, n calitatea sa de princeps ciuium, reprezentant legitimat si autorizat al poporului roman. n epoca Imperiului trziu, cettenia roman, demonetizat dup edictul lui Caracalla, nu mai este un criteriu esential pentru definirea statutului unui locuitor al imperiului. Criteriul principal devine proximitatea fat de mprat, si asistm la ascensiunea unor personaje de origine barbar chiar, care ntr-un timp foarte scurt reusesc s devin adevrati stpni ai curtii imperiale, n dauna unor personaje foarte onorabile din punct de vedere al originii. B) cetatea n ansamblul ei nteleas att topografic ct si grup de indivizi organizat coerent. Acceptia surselor romane pentru echivalentul grecesc polis (pliV), este exprimat printr-un sir de concepte (urbs, colonia, municipium, oppidum), care contin diferentieri ierarhice (mrime, valoare istoric si juridic). Expansiunea roman s-a exprimat prin multiplicarea Romei, singura creia i se atribuie termenul de urbs, fie prin crearea, deductio, a acestui model n zonele intrate sub control roman (v. colonia), fie prin adaptarea spatiilor urbane (v. municipium), deja existente, la cel roman (tradus institutional printr-un ansamblu de instante

decizionale care eman de la modelul cettii celor sapte coline dar care actioneaz n interesul realittilor istorice proprii ale localnicilor- n cazul oraselor de drept latin- cu racordarea obedient la Roma communis patria - acest din urm aspect ntlnit, el singur, n orasele de drept roman). Coloniile erau primele, ca important, dup Roma, si erau ntemeiate mai nti de cetteni romani, apoi de cetteni romani care satisfcuser stagiul militar, veteranii, pe de o parte, iar pe de alt parte, existau si colonii ntemeiate cu aportul unor comunitti de drept latin. Asezrile urbane pe care romanii doar le-au integrat statului lor, fr s fie prtasi la ntemeiere, erau denumite municipia si aveau un statut juridic latin apoi, dup rzboiul social (v. rzboiul cu socii), si roman. Alte cetti sunt amintite de surse ca ciuitates peregrinae. Dintre ele, unele erau aliate ale Romei printr-un foedus (ele, mpreun cu orasele scutite de impozite, se numeau ciuitates sau, dup caz, coloniae liberae et immunes), si erau direct controlate de Senat, mai trziu de mprat, sau altele rspundeau n fata guvernatorului provincial, si plteau "pacea oferit de romani", numindu-se ciuitates stipendiariae. Simplele cetti ntrite (uneori doar anumite nltimi) apar caoppidum, ele desemnnd, n epoc imperial, mai ales asezri barbare. Ierarhia oraselor din perioada imperial, preia elemente anterioare. De asemenea, avem nregistrat si prezenta unor comunitti duble, avnd un statut juridic dublu: de exemplu, n Dacia, Marcus Aurelius a fondat la Apulum un municipium (dacic) si o colonia (pentru veterani), ce au supravietuit n paralel pn la Gordianus al III-lea (ILS, 7129). n privinta coloniilor de veterani, acestea aveau si rolul de supraveghere a populatiilor nvinse; pe de alt parte, fondarea de colonii dorea s recompenseze veteranii armatei romane, prin acordarea de pmnt. n cadrul unor astfel de comunitti, mrimea loturilor concedate difer; n general ns, colonizarea crea o categorie de proprietari mijlocii. F. B., C. O. cliens (lat.), persoan aflat n relatie de clientel cu patronii. Clientes intrau n categoria asa-numitilor familiari ai patronului, depinznd de ginta acestuia, participnd la sarcinile de a o ntretine si la riturile proprii ale gintilor. Fiecare nou gint si aduce clientii si n curii si decurii. Clientii se pun n serviciul patronului (Dion. Hal., VI, 47; VII, 19; X, 43) si acord redevente pecuniare pentru nevoile financiare ale patronului (v. patronus). Ei sunt obligati s ngenuncheze n fata acestuia, fr a fi sinonimi cu persoanele de statut juridic servil, chiar dac erau de rang inferior patronului. n Republica Trzie, nu se ntlnesc clienti dect sub rangul pretorian. F. B.

collegium (lat.), reuniune de persoane asociate pe baza comunittii de functii sau profesii, asociatie cu personalitate distinct, cu drepturi si obligatii cu exercitarea simultan a functiilor (Tit. Liv., X, 22; Cic., De off., III, 20; Tac., Ann., III, 31; Suet., Caesar, 23; Claudius, 24). Membrii acestor asociatii mai pot purta denumirea de collegiati,corporati, socii, fratres sodales. Organizarea asociatiilor copia modelul orasului, dreptul de fondare fiind acordat doar prin decret senatorial (ILS, 7190). Functiile acestora pot fi religioase (v. sacerdos), economice sau, pentru perioada imperial, si sociale, a cror structur cuprindea, n functie de scopul propus, fie militari, sclavi si liberti dintr-un oras (ILS, 6152), fie sclavi imperiali rezidenti ntr-un spatiu urban (ILS, 1503, la Corint). Corporatiile cu caracter economic sunt instituite conform traditiei de ctre Numa (Plut., Numa, 17), ns spre sfrsitul Republicii, aceste corporatii pe meserii dobndesc o important pondere n viata public, de vreme ce lex Licinia se pronunta mpotriva fraudelor electorale ale unora dintre aceste asociatii (Cic., Pro Plancio, 15, 55; Pro Sylla, 2; Pro domo, 28). Pentru Occident, rolul acestora este diminuat datorit permisivittii, relativ extinse, a admiterii n cadrul corporatiei pentru indivizii strini de profesie. Existau de asemenea, asociatii ale tinerilor (collegia iuuenum). F. B., C. O. colonia (lat.), comunitate civic, nfiintat de Roma pe teritoriul nvinsilor, alctuit din cetteni colonisti care, n pofida conotatiei termenului ce trimite n cmpul activittilor agrare, aveau un rol preponderent militar. Aceast comunitate, ca rezultat al colonizrii romane, este rodul instalrii de grupuri familiale, n general cele ale vechilor combatanti, pe care Roma o initiaz, mai nti, n regiunile de coast (primele apar pe litoralul Latiumului si al Campaniei, apoi din secolul al II-lea a Chr. si pe coastele estice ale Italiei), iar, dup al II-lea rzboi punic, n teritorii din interior (fostele zone nordice ale galilor) sau, din 123 a. Chr., n zone extraitalice. Coloniile, considerate copii fidele ale metropolei (ele apar, de altfel, sub denumirea de colonii de drept roman) sunt definite n opozitie cu municipiile, cci rdcinile lor sunt de cutat n Roma (A. Gell., Nopti Attice, XIV, 13, 8), practic sunt ntemeiate de ea (cf. si CIL I, ed. 2, 594= FIRA, nr. 21). Scenariul de ntemeiere presupune nrolarea n grupul colonistilor, mrsluirea spre locul de instalare si instalarea triumfal n numele Romei (App., BC, II, 120 si 133; II, 81; Tac., Ann., XIV, 27). Locuitorii unei colonii astfel constituite sunt nscrisi n ansamblul regulilor si legilor romane, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta, pentru coloniile romane de coast, obligatia trimiterii de contingente militare este substituit cu aprarea zonei respective. Lrgirea teritoriului controlat, n timpul Republicii, a impus aparitia unui al doilea tip de colonii, orase ntemeiate de Roma, ai cror locuitori se supuneau, juridic, dreptului latin, primind asadar acelasi statut cu vechile cetti din Latium: un sistem normativ dublu, cel specific locuitorilor si cel roman. Relatiile acestor comunitti cu Roma sunt rezolvate de pretorul peregrin, ele au dreptul de a ncheia tranzactii si de a contracta, n mod legitim, cstorii, au dreptul de a vota, dac se afl la Roma n perioadele electorale, ntr-unul din triburile urbane trase la sorti, au obligatia de a se nrola n trupele auxiliare, de a plti anual contributii de rzboi, stipendia, dar nu au dreptul de a candida. Romanii de conditie inferioar pot, dac si exprim consimtmntul, s se instaleze n astfel de comunitti, atrasi fr ndoial de perspectiva mproprietririlor, pierznd cettenia roman si devenind, prin urmare, cetteni de drept latin (Cic., De domo., 78; Pro Caec., 98; Gaius, Instit., III, 55). F.B.

comes (lat.), "aghiotant", n epoca Principatului, functionar aflat n subordinea guvernatorului unei provincii, cunoscut uneori si sub numele de adsessor sau consiliarius. n perioada Imperiului trziu aceste personaje puteau conduce diocezele, de ex.: comes Africae, comandant al diocezei Africa (v. si Amm., XXX, 7, 3), comes Orientis, guvernator al diocezei Orient, sau erau nalti functionari ai diferitelor provincii: comes Aegypti, comes Armeniae, comes Hispaniarum. Constantinus I a resuscitat titlul onorific de comes, care dispruse de la Alexander Severus, probabil sub influent germanic sau elenistic; tot el le-a ncredintat misiuni n provincie cu puteri exceptionale, si n serviciile centrale. Ansamblul de comites forma curtea imperial (comitatus), iar elita lor intra n consistoriu. C. O. comes domesticorum (lat.), comandant al corpului de domestici, pentru protectia mpratului. n ierarhie, comes domesticorum venea imediat dup magister militum, fiind independent de acesta, si sub comanda direct a mpratului. C. O. comes excubitorum (lat.), comandant al trupelor de excubitores, create de Leon I, cca. 465; aceast gard avea un efectiv de 300 de oameni si era format exclusiv din supusi ai imperiului: isaurieni, traci, illyri (Ioan. Lyd., De mag., I, 16; E. Stein, 1959, 358). Leon I a creat aceast gard ca o contrapondere la puterea crescnd a barbarilor germani, prezenti n scholele palatine, si care deveniser nesiguri. C. O. comes largitionum (lat.), "seful tezaurului provincial", n timpul lui Constantinus I, reprezentant la nivel provincial al lui comes sacrarum largitionum; n subordinea sa se aflau mai multi agenti financiari: rationales summarum. Un alt nume al su era c. thesaurorum (sec. IV). C. O. comes largitionum Italici narum (lat.), n perioada Imperiului trziu, nalt functionar n cadrul ministerului de finante. C. O. comes portus Romae (lat.), n perioada Imperiului trziu, guvernatorul portului Romei. C. O. comes rei militaris (lat.), functie aprut n Imperiul trziu, de rang superior; era un titlu al ducilor ce comandau trupele de operatii n dioceze si provincii. Printre atributiile lor, se numrau: recrutarea mercenarilor, cantonarea lor n timp de pace, plata soldelor, distribuirea annonelor. C. O. comes rei priuatae (lat.), functionar imperial derivat din magister rei priuatae, ce administra res priuata. n epoca Principatului, res priuata desemna tezaurul imperial cu caracter public (P. Veyne, 1976, 555), era condus de un procurator imperial de rang trecenarius si care nsuma veniturile curtii imperiale. Res priuata se distingea de fiscusdoar printr-o separare contabil, si este atestat de la Antoninus Pius. n conformitate cu P. Petit, res priuata apare n timpul Severilor, si reprezenta administratia special a confiscrilor (P. Petit, 1967, 164). Comes rei priuatae era functionar ce se ocupa de propriettile statului si de atelierele acestuia; ca titulatur si atributii, este succesorul lui procurator rei priuatae (atestat la Septimius Severus) si apoi rationalis summae rei (la Diocletianus). De la Constantinus I, veniturile res priuata au crescut prin preluarea de la sacrae largitiones a veniturilor provenite din bunurile prsite sau confiscate, si implicit a crescut si importanta acestui functionar. Dup ND, n Occident comes rei priuatae avea n subordine unrationalis priuatae pe diocez, dar existau si rationales provinciali: C. Th., X, 9, 1 (369). C. O. comes sacrarum largitionum (lat.), conductorul tezaurului imperial (sacrae largitiones), functie instituit de Constantinus I si derivat din rationalis (ce administra fiscus Caesaris). Era membru n consiliul imperial, n rndul consilierilor ordinari. C. O. comes scholarum (lat.), comandantul scholelor palatine. C. O. comites (lat.), n armata roman, soldati care nsoteau comandantul suprem si erau cantonati de o parte si de alta a pretoriului; n epoca imperial, functiunile lor s-au diversificat si n domeniul vietii civile. Erau prezenti la curtea imperial nc din timpul lui Augustus, si sunt mentionati n consiliul imperial. De la Claudius, erau concomitent consilieri juridici si militari ai mpratului; atributii importante, cu misiuni variate au primit dup reformele lui Constantinus I. Unii puteau inspecta sau chiar conduce provincii

(ex. comes Orientis); paza persoanei imperiale era n grija unui comes domesticorum, iar n calitate de ministri li se atribuie o serie de sarcini economice (comes rerum priuatarum, comes sacrarum largitionum, etc.). C. O. comitia (lat.), organe constitutionale ale statului roman, n competenta crora intrau votarea legilor, alegerea magistratilor, unele sarcini administrative, juridice si religioase; se deosebesc de simplele adunri de dezbatere care se numeau contiones. Hotrrile adunrilor populare erau luate prin vot, care rezulta nu din majoritatea voturilor individuale, ci din aceea a grupurilor (curii, centurii, triburi), care alctuiau aceste adunri; n cadrul grupului, votul era determinat de modul n care se exprimase majoritatea. Tipuri de adunri populare: Comitia curiata: instituite de Romulus (Dion. Hal., II, 14; Tit. Liv., I, 3, 13), cuprindeau brbatii adulti din cetate, organizati pe curii. Aveau un caracter religios si aristocratic, si, conform traditiei, au reprezentat "forul legislativ" pn la Servius Tullius. n timpul Republicii se deschide accesul plebeilor n aceast adunare, convocat n Forum, de unlictor curiatus sau praeco, cu scopul de a oferi investirea solemn anumitor magistrati, de a declara rzboi, de a semna tratatele de pace. Dup msurile serviene, au mai rar atributii legislative. Cu atributii strict religioase, sunt convocate de preotii calatores, n curia calabra pe Capitoliu, adunarea lor fiind condus de pontifex maximus sub denumirea de comitia calata. n secolul I p. Chr., erau reprezentate simbolic prin 30 de lictori. Comitia centuriata: adunarea poporului roman narmat, organizat pe baza censului, are principalul rol legislativ si electoral n stat, ordinea de vot fiind aceea n care poporul mergea la lupt. Poate fi convocat de magistratii superiori, pe baza unei prouocatio adresat de un cettean pretorului; edilii au aceste competente n virtutea lui ius agendi cum populo. Dreptul de a conduce comitiile centuriate (comitia habere, domitiis praesse) l au doar magistratii detintori de imperium militare (dictator sau consul), pentru alegerile pretorilor, consulilor si cenzorilor prezidarea se face de ctre un consul (Tit. Liv., VII, 22; XXXIX, 39; Cic., Ad Attic., IV, 2, 6; IX, 9, 3). Edictul de convocare a centuriilor, comitia edicere sau indicere, diem comitiis edicere, era publicat pe portice cu 30 de zile naintea zilei de adunare, n calendarul republican existnd anumite zile propice pentru astfel de activitti (nefasti, n care nu se desfsurau actiuni religioase), asa numitele dies comitiales (circa 150 pe an). Comitia tributa: si aveau originea n adunrile plebeilor, pe care tribunii plebei le convocau pe triburi, ncepnd din secolul al V-lea a. Chr. Din 494 a. Chr. se nfiinteaz institutia tribunatului, cu rol de a apra interesele plebeilor, tribunii putnd apela pentru aceasta la concilium plebis ( Tit. Liv., I, 36; VI, 20). Plebeii aveau dreptul deprovocatio n fata triburilor n cazul abuzului unui magistrat (mai ales consul), si puteau lua decizii, plebiscita, la nivelul acestei adunri- concilium plebis- care cptau valoare de lege dup o acceptare a Senatului. Din 287 a. Chr., prin lex Hortensia, aceste hotrri au valoare juridic, fiind obligatorii pentru ntreg poporul roman, fr a mai fi necesar o aprobare senatorial. Acest ultim moment permite o mai clar distinctie ntre adunrile plebeilor si comitiile tribute care, din sec. al III-lea, vor aveau o existent separat. Comitiile tribute aleg magistatii inferiori, cei care nu au imperium (Tit. Liv., VI, 20; Dio Cas., XXX, 7; Cic., Pro Rabir., 4, 12), tribunii si edilii plebei (Tit. Liv., II, 56; Dion. Hal., VI, 89; IX, 41), iar din 104 a. Chr.- Lex Domitia, alegerea marelui Pontif si a preotilor se face de ctre 27 de triburi trase la sorti, lege abolit de Sylla si restabilit de Labienus (Suet., Nero, 21; Cic., Ad Rull., 7; Vell. Pat., II, 12). Pn n sec. al II-lea a. Chr. comitiile tribute au si atributii juridice, dup aceast dat exprimndu-si aceste competente doar n afaceri private: leges Furia testamentaria, Voconia, Falcidia, Aequilia, Atimia, Cincia (Gaius, Instit., II, 225-228). Convocarea adunrii plebeilor trebuia s fie anuntat cu cel putin 17 zile nainte, trinundinum, adic trei nundinae- zile de trg dintre sptmni (durata unei sptmni n aceast epoc era de opt zile), uzajul acestui interval fiind o regul n materie legislativ, juridic si electoral. n epoca imperial, adunrile populare care l aclamau pe mprat la urcarea sa pe tron, cu care ocazie era investit cu imperium, pstrau, dup toate probabilittile, forma comitiilor tribute; aceast aclamatie era o simpl formalitate. ncepnd cu Tiberius, comitiile au ncetat s mai joace un rol efectiv n administrarea orasului. Atributiile electorale ale adunrilor populare au fost acordate de Tiberius Senatului, iar cele juridice au trecut definitiv n competenta instantelor imperiale de judecat. n domeniul legislativ, adunrile populare au cunoscut o evolutie identic, ultima lege votat fiind o lege agrar, n timpul lui Nerva. F. B., C. O. concilium principis (lat.), "consiliul imperial", organism deliberator creat de Augustus, din care fceau parte membrii familiei sale, prieteni, senatori, cavaleri, alesi personal de principe n functie de competenta lor. Concilium principis aborda probleme de stat si particulare ale mpratului, iar de la Claudius I, a cptat un caracter oficial. ncepnd cu Hadrian, capt o form definitiv; Hadrian introduce jurisconsulti ca elemente permanente, si salariul pentru membrii consiliului. Concilium principis s-a substituit Senatului si de la Severi a devenit element esential al guvernrii si administrrii imperiului. Competenta sa era practic nelimitat, iar de la Marcus Aurelius, asistm la crearea titlului de consiliarius. n 177, consiliul imperial continea jumtate senatori, jumtate cavaleri. Alegerea se fcea n functie de calittile morale ale candidatilor, definite de elita aristocratic si experienta general de "om onest", iar nominalizarea depindea de favoarea imperial. n cadrul consiliului intrau detintorii de nalte posturi administrative, senatori si cavaleri, amatori de altfel n administratie. Pentru Imperiul trziu, este nregistrat schimbarea denumirii acestui consiliu n sacrum consistorium sau consistorium principis. Consilierii erau divizati n dou sectiuni, ordinari si extraordinari. Consilierii ordinari erau mprtiti n dou categorii, cu o categorie superioar, n care intrau naltii functionari n exercitiu: quaestor sacri palatii, magister officiorum, cei doi comites financiari (ai

tezaurului imperial si al tezaurului particular). Categoria inferioar o reprezentau comites consistoriani, recrutati dintre vechii sefi de birouri ai cancelariei imperiale. Consilierii extraordinari erau consistoriani uacantes si sefii de servicii (de exemplu, prefectul pretoriului, magistri militiae), convocati pentru discutarea unor probleme ce tineau de competenta lor. mpratul era presedintele efectiv al consiliului, care n Imperiul trziu se reunea n sacrarium (C. Th., VI, 9, 1; Auson., Gratiar. actio, 14). Tot acum, lucrrile consiliului erau coordonate de quaestor sacri palatii, iar notarii, sub conducerea lui primicerius notariorum (primul secretar al statului) si alti angajati, redactau procesele verbale ale sedintelor. C. O. concilium prouinciae (lat.), adunare provincial reprezentativ instituit n Occidentul Imperiului, din initiativa statului roman, pentru a celebra cultul lui Augustus, iar n Orient, ca o reactualizare a modului de organizare al vechilor comunitti urbane (koinon), cu aceleasi scopuri; puteau fi mai multe ntr-o provincie, sau unul pentru mai multe provincii. Aceast adunare este prezidat de un sacerdos prouinciae, se reunea anual pentru celebrarea cultului imperial; dup ncheierea srbtorilor respective, concilium prouinciae delibera asupra cheltuielilor tezaurului provinciei, impozitelor la care erau supuse diferite cetti, modului n care era aplicat legislatia roman, problemelor religioase (alegerea noului sacerdos, bugetul templelor, inventarul sclavilor, al libertilor templelor), ridicrii de statui si monumente onorifice. Structura lor cuprindea persoane bogate si influente, beneficiare ale regimului. C. O. consistentes (lat.), "rezidenti", termen prin care erau desemnati membrii unei categorii sociale superioare, instalati ntr-o comunitate de drept inferior; cel mai adesea erau cetteni romani constituiti n conuentus (conuentus civium Romanorum), domiciliati ntr-o ciuitas peregrina sau ntr-un uicus. C. O. Constitutio Antoniniana (lat.), edict al mpratului Caracalla, emis n 212, prin care a fost acordat cettenia roman tuturor peregrinilor din imperiu, cu exceptia dediticiilor. n realitate, prezenta peregrinilor este atestat si dup aceast dat; excluderea lor este legat de nivelul lor cultural si de statutul grupului din care fceau parte. Rezultatul emiterii acestui edict nu a avut o prea mare important n plan juridic, deoarece cettenia roman era larg rspndit si pierduse privilegiile legate de ea; n plan fiscal, se urmrea de fapt, nmultirea contribuabililor, n marea lor majoritate doar cetteni romani. Din punct de vedere religios, Caracalla a multiplicat fidelii zeilor romani prin acest edict (pentru textul edictului, v. Dig., 1, 5, 17). C. O. constitutiones (lat.), "constitutii imperiale", sau "dispozitii imperiale", denumire generic dat hotrrilor pe care mpratii le luau n domeniul juridic; existau, de asemenea,edicta ("edicte"), dispozitii cu caracter general pe care mpratul le lua n calitatea sa de magistrat suprem al statului; mandata ("mandate"), instructiuni adresate functionarilor superiori si mai ales guvernatorilor de provincie; decreta ("decrete"), hotrri date de mprat fie n instantele de fond, fie n apel; rescripta ("rescripte"), rspunsuri date n probleme controversate, fie magistratilor, fie prtilor. n epoca Imperiului Trziu, constitutiones au devenit, odat cu consolidarea puterii imperiale, singurul si cel mai important izvor de drept, edictele cptnd denumirea de "legi" (leges edictales); mandata s-au mputinat ca numr, ca o consecint a procesului de unificare politico-teritorial a Imperiului, ce punea pe acelasi plan Italia si provinciile. Decretele si rescriptele au fost nlocuite cu adnotationes ("rezolutii"), pe care mpratul le punea pe cererile adresate lui, de ctre prti sau judectori. Cele mai importante constitutiones au fost strnse n colectii nc din epoca Principatului, n 438 fiind emis Codex Theodosianus (cf. si decretum). C. O. consul (lat.), magistrat superior, detintor de imperium (cu un dublu aspect: domi et militiae), ales, dup 449 a. Chr., de comitiile centuriate. Existau doi consuli care acopereau magistratura consulatului, anual si colegial, si care initial erau cetteni romani, descendenti din gintile patriciene (din 367 a. Chr., lex Licinia, si 342 a. Chr., lex Genucia, se deschide accesul plebeilor la consulat), a cror limit de vrst (legitima aetas) a fost stabilit la finele Republicii de practica politic la 43 de ani. Cei doi consuli si exercitau atributiile ncepnd cu prima zi a anului (1 martie sau dup adoptarea noului calendar, 1 ianuarie), jurnd s respecte legile. n caz de abdicare sau moarte a unuia dintre consuli, cellalt primeste un nou coleg (consul suffect) pn la noile alegeri (ce aveau loc de obicei n iulie-august). Atributiile consulilor: Aveau jurisdictie criminal si civil, micsorat de lex Valeria Publicola, confirmat de Legea celor 12 Table si de lex Valeria din 449 a. Chr., prin care sarcina consulilor era de a aduce chestiunile criminale n fata comitiilor (mai nti curiate, si apoi centuriate). n virtutea imperium-ului su, putea s l mpiedice pe pretor s-si exercite atributiile. Aveau dreptul de a lua auspiciile, de a convoca si de a conduce Senatul, de a face o propunere, de a prezenta un raport asociat unui senatus consultum, aveau obligatia de a pune n aplicare legile, de a coordona strngerea impozitelor (desi doar Senatul fixeaz strngerea tributului sau modific taxele pe pmnt n conformitate cu lex censoria). Puteau convoca poporul pe curii si

centurii, puteau interzice unui magistrat inferior s convoace n acelasi timp cu ei comitiile (A. Gell., Nopti attice, XIII, 15). Aveau imunitate pe perioada mandatului. n atributiile lor militare intrau, cu acordul Senatului, strngerea trupelor, comanda acestora (Polyb., III, 107, VI, 12 si 15; Tit. Liv., X, 32; XXV, 3; XXVII, 22; XXXIV, 42), numirea ofiterilor n limita stabilit de Senat (Tit. Liv., IV, 17; Cic., Ad fam., I, 7), comanda armatei, fiecare consul avnd dreptul la o armat. n teorie se permitea prsirea Romei n fruntea armatei doar unuia dintre consuli, cellalt rmnnd n oras, cu exceptia cazului n care cetatea se afla ntr-un mare pericol militar, situatie n care sarcinile acestora din interiorul spatiului civic al Romei erau preluate de pretor. Din punct de vedere politic, actiunea consulilor era limitat de colegialitatea magistraturii, de Senat, de intercessio tribunis. n secolul I a. Chr. magistratura consular este bulversat de criza general a Republicii: dictatura lui Sylla, existenta unui consul sine collega, triumviratele. nsemnele exterioare ale puterii consulare erau escorta de cte 6 lictori, purttori de fascii n afara Romei, pentru fiecare consul, dreptul la scaunul curul (sella curulis), toga praetexta, ca si ceilalti senatori, dar, n cazul campaniilor militare, puteau purta toga de rzboi- paludamentum n vreme ce, n timpul ceremoniilor triumfale, erau nvesmntati cu costumul triumfal compus din toga picta, tunica palmata, calcei aurati si conduceau carul triumfal. n timpul Imperiului, existau dou categorii de consuli: ordinarii (eponimi), n numr de doi, si suffecti, numiti cte 2 pe 4, 3 sau 2 luni; treptat, consulii si-au pierdut mai toate atributiile lor politice, desi mpratii nu dispretuiau s-si aroge din cnd n cnd calitatea de consul; sub Imperiu, consulatul a devenit o umbr a institutiei republicane, atributiile acestora fiind preluate treptat de ctre mprat. Consulul continu s-si pstreze competenta n materie de jurisdictie gratioas (adoptii, emancipri, dezrobiri, etc.). n materie de jurisdictie contencioas, mpratul le ncredinta judecarea unor apeluri pe care nu avea timp s le cerceteze personal. n epoca Imperiului Trziu, consulatul a devenit o simpl denumire, fr nici un continut politic. n timpul lui Zenon, are loc suprimarea consulatului suffect, si se creaz demnitatea aulic de consul onorific sau ex-consul: CI, III, 24, 3 (pr.); X, 32, 64 (cap. 3); XII, 3, 3 s.; primul ex-consul a fost Adamantius, n timpul lui Zenon. Pe de alt parte, este mentionat acordarea ctre regii barbari a acestei demnitti onorifice; astfel, Clovis, regele franc, a primit de la Anastasius demnitatea de exconsul si patricius(Stein, 1949, 150). De asemenea, Zenon a fost cel ce a nceput s nu mai numeasc pentru fiecare an un consul eponim. n timpul lui Anastasius, 7 ani nu a existat consul n Orient, pentru ca sub Iustin I, n 5 ani din 9 s nu existe mentionat consul pentru Orient. n primii ani ai lui Iustinian, doar n 528, 533 si 534 mpratul si-a asumat consulatul pentru Orient, iar singurul dintre supusi care a detinut consulatul a fost Belisarius, n 535. Pentru Occident, consulatul s-a sfrsit n 534: E. Stein, 1949, 461. Perpetuarea consulatului n Orient este legat de numele lui Ioan de Cappadocia. La 28 decembrie 537, a fost promulgat o lege ce declara perpetuarea consulatului eponim, fcndu-l accesibil senatorilor pe care mpratul i considera demni de el. n aceeasi ordine de idei, prin aceast lege se permite senatorilor ce devin consuli distribuirea de monede de argint populatiei, cele de aur fiind rezervate procesiunilor consulare imperiale. La 1 ianuarie 538, Ioan de Cappadocia a devenit consul; dup cderea sa, n 541, asistm la disparitia consulatului ordinar. Consulatul imperial nc mai exista; Iustinian nu si-a mai asumat consulatul, iar succesorii si au continuat timp de un secol s-si asume magistratura, dar de obicei o singur dat, n anul urmtor ncoronrii lor: Iust., Nov., 47 (31 aug. 537); 105 (28 dec. 537). F. B., C. O. consulares (lat.), titlu purtat de fostii consuli. La terminarea consulatului, senatorii primeau titlul de consulares. n aceast calitate, puteau deveni curatores ai edificiilor sacre, ai locurilor publice, ai Tibrului, sau ai apeductelor. Dup o curatel, consularul putea fi plasat pentru mai multi ani n fruntea unei provincii imperiale, ca legatus Augusti propraetore; dup circa 15 ani de la terminarea consulatului, cei mai capabili erau admisi pentru tragerea la sorti la proconsulatul Africii sau Asiei. Dintre acesti proconsuli, dup circa 5-10 ani, unii puteau accede la prefectura urban, creat n 26 a. Chr., si devenit apogeu al carierei senatoriale n epoca imperial. Consularii reprezentau vrful societtii romane, si, de multe ori, sfrsitul carierei senatoriale n epoca imperial, deoarece doar cei mai capabili (sau cei mai obedienti) accedeau la proconsulat si apoi la prefectura urban. C. O. conubium (lat.), cstoria roman legitim (iustum conubium), institutie fundamental creia Roma i acord o mare important nc de la fondarea sa (unul din momentele principale ale ntemeierii fiind efortul de a defini, din punct de vedere familial, structura legitim a cettii si de a asigura continuitatea, prin raptul sabinelor- Tit. Liv., I, 9, 10-14). Familia roman se ntemeiaz pe principii monogamice, iar pn la finele Republicii si nceputul Imperiului suprematia descendentei o detin liniile agnatice. n epoca Principatului, rude cognatice, care puteau prin renumele lor s consolideze imaginea public a familiei, apar tot mai des invocate n redactarea genealogic. Din puctul de vedere al surselor juridice, o cstorie roman (precedat de consimtmntul logodnei) se poate ncheia prin intrarea sotiei sub autoritatea deplin a sotului - cum manu - sau fr aceast subordonare- sine manu- sotia urmnd s rspund, si dup cstorie n fata autorittii tatlui ei. Din perspectiv cronologic, primul tip de uniune este anterior celui de-al doilea, aprut ctre finele Republicii si ajuns o practic obisnuit n veacul I a. Chr. Trstura esential a uniunii romane este aspectul su consensual, o cstorie-matrimonium este sinonim cu relatia de comuniune -exprimat prin coniugere- n care cei doi soti sunt uniti prin sacra ceremonie a apei si a focului- aquae et ignis-, participnd mpreun la perpetuarea cultului familiei nou nfiintate. La cstoriile cu intrare sub autoritatea sotului, atasarea cultual a sotiei are un dublu aspect, raportndu-se att la cultul familiei de provenient a sotului ct si la cultul pe care acesta, n calitate de pater, l va sustine n noul su cmin. Statutul juridic al tatlui este transmis descendentilor si, din perspectiva juridic a Romei, mama neputnd oferi copiilor cettenia.

Cstoria cum manu poate fi relizat pe trei ci: 1) prin "transformarea" sotiei n fiic a sotului prin consumarea convietuirii cel putin pe o perioad de un an - usus (Gaius,Instit., 1, 111); 2) printr-o ceremonie sacr, a prjiturii ritualice, far, pregtit special de tnra mireas, oferind uniunii caracterul de confarreatio (Gaius, Instit., 1, 12), ceremonie care presupune prezenta cuplului Flamen- Flaminica Dialis si care se pare c era specific familiilor aristocratice; 3) prin vnzarea simbolic a sotiei de ctre tatl ei ctre viitorul sot- coemptio (Gaius, Instit., 1, 113-114), pretul simbolic fiind o pies de bronz. Atentia cea mai mare a juristilor este acordat aspectelor materiale ale cstoriei. Totalitatea bunurilor si persoanelor ce tin de o familie (domus ac familia) sunt considerate proprietatea tatlui-sot. Puterea acestuia- patria potestas- este n teorie nelimitat si concretizat prin capacitatea juridic de a decide asupra elementelor materiale din gospodrie si asupra membrilor familiei. n legtur cu acest din urm aspect sursele i atribuie lui pater dreptul de viat si de moarte- ius vitae necisque- asupra sclavilor, personalului auxiliar, copiilor si sotiei sale, n virtutea cruia, de exemplu si poate vinde de maximum trei ori copiii (Legea celor XII table), sau si-i poate expune, din motive materiale (Plut., De Am. Prolis, 497E Moralia). n practic, ns, acest drept este departe de o functionare n termeni absoluti, alturi de tat aflndu-se, n momentele decizionale mai importante, un consiliu de familie- concilium domesticum-, alctuit din rndul rudelor masculine apropiate. Un pater si poate elibera sclavii, a cror emancipare o declar public n fata pretorului. Cstorit, n general, cu o dot, pe care si-o poate recupera total sau partial n caz de desfacere a uniunii (dup separarea sotilor, copiii rmn, de regul, n casa tatlui iar pentru ntretinerea lor sunt retinute prti din dota sotiei, mai ales cnd vina divortului i apartine acesteia), sotia are doar dreptul de a administra bunurile casei (detinnd cheile cmrii) aflate n proprietatea sotului sau socrului (n cazul n care sotul, la rndul su nu este emancipat de sub tutela tatlui). Preocupate n a-si perpetua numele si cultele proprii, familiile romane, cel mai frecvent cele nobile, asupra crora sursele se opresc prin excelent, pot asigura descendenta prin adoptie/ adoptio (nfierea unei persoane minore, care de regul nu dispune de un patrimonium) sau adrogatie/ adrogatio, caz n care persoana nfiat este major si deci poate dispune de proprietti pe care, pe aceast cale, le trece sub autoritatea adrogantului n fata curiilor reunite (A. Gell., Nopti attice, V, 19, 1-16). Aceste dou procedee, si mai ales cel din urm, vor fi intens folosite ncepnd cu secolul al III-lea a. Chr., moment n care preocuparea familiilor aristocratice pentru descendent pare, din motive de perpetuare a unor pozitii politice, mai evident. Cstoriile sine manu reprezint optiunea societtii republicane trzii ca efect si solutie la complicarea relatiilor sociale, cci acest tip de uniune nu este nsotit de un transfer de proprietti. Or, realittile sociale ale ultimelor dou veacuri republicane pun cstoria n postura uneia dintre cele mai importante mijloace de a obtine aliante politice, fr ca functionarea acestora s fie uniform si lipsit de tensiuni. Faptul c pentru societatea roman contractarea unei cstorii legitime regleaz functionarea de ansamblu a cettii, genernd n acelasi timp ierarhii publice (este suficient s amintim doar c unul din elementele de demarcatie ntre patricieni si plebei este prohibitia mixturii unionale, nscris n legea celor XII table n 451- 449 a. Chr., la care se renunt prin lex Canuleia din 445 a. Chr.), este sustinut si de ntregul comportament extern al Romei, relatiile cu celelalte cetti din Italia sunt definite si din perspectiva acordrii sau neacordrii acestui drept- ius conubii (alturi de alte elemente: ius commercii- dreptul de a vinde si de a cumpra, ius suffragii- dreptul de vot si ius honorum- dreptul de a candida pentru o slujb public), care constituie garantia transmiterii cetteniei romane, n cazul n care pater o are. Restructurarea statului roman de ctre Augustus nu putea astfel s rmn n afara acestei conceptii, de unde atentia acordat familiei ntr-o ampl activitate legislativ (din 18 a. Chr. si 4 si 9 p. Chr.) cu o finalitate complex: asigurarea descendentei familiilor nobile- senatoriale, reglementri de patrimoniu, ierarhizarea pe ordine a societtii (leges Iuliae de maritandis ordinibus, de adulterio, lex Papia-Poppaea nuptialis, lex Aelia Sentia- Dig., 23, 3, 4; 48, 5, 18). Vocatia aceasta, a uniunilor legitime menite s ofere corpului civic noi cetteni, nu trebuie privit dect ca un reflex juridico-politic ce nu acoper ntreaga realitate familial. Ca dovad - existenta n paralel a unor legturi aflate la periferia legalittii, concubinajul (prezent nu numai la nivelul soldatilor, care, n teorie, pe perioada satisfacerii serviciului militar nu puteau contracta iustum matrimonium), rezultat al uniunilor neparitare social, aflate la granita dintre legalitate si ilegalitate si cstoriile iniustae, sanctionate juridic - stuprum, pe care statul roman doar n intentie le controleaz. n esent, cstoria roman, cu aspecte de continuitate de la Republic la Imperiu, reprezint un act de voint individual si o obligatie civic, cel putin la nivelul discursului normativ sau literar (Seneca, De matrimonio, 87 -amintea desre necesitatea respectrii legilor, a printilor, si perpetuarea casei prin actul mariajului; cf. si Cic., De orat., 2, 64, 260). F. B. corrector (lat.), "cel care ndreapt", "cenzor"; 1) magistratur cu caracter exceptional n Principat, nsrcinat cu controlul finantelor provinciilor; va deveni permanent n a doua jumtate a secolului al III-lea, echivalent cu cea de guvernator (n Italia, exist corrector totius Italiae). 2) n timpul Imperiului trziu, guvernatorul unei provincii. Initial, aceast functie este creat de Diocletianus pentru Sicilia, Achaia si Italia (creat de el), s-a extins apoi si asupra celorlalte provincii din imperiu. De la Traian, sunt atestati senatori de rang pretorian sau consular, cu titluri variate, n functie de misiunea lor; sunt calificati drept "correctori" (cel ce reformeaz, cel ce redreseaz) avnd responsabilitti multiple asupra oraselor unei regiuni sau, mai frecvent, asupra tuturor oraselor libere dintr-o provincie, primeau o misiune special de la mprat, probabil mai lrgit dect a curatorilor, iar unii dintre ei aveau chiar competente judiciare. Odat cu nceputul secolului al III-lea, apare institutia correctores italici, care aveau imperium complet, competenta lor, exceptional, era unic pentru toat Italia. De la Aurelian, crearea de correctorespentru regiunile italice devine o functie permanent. ncepnd cu Diocletianus, exist correctores pentru fiecare din cele 8 regiuni italice, iar din secolul al V-lea, administratorii italici erau: 7 consulares, 2 praesides, 2 correctores (pentru Lucania si Apulia). C. O.

cultul imperial, si are precedente n epoca republican, cnd, mai ales n Orientul elenizat, exista traditia ca persoanelor nsemnate s li se decreteze de ctre cetti un adevrat cult. n lumea greco-roman, adorarea suveranului se fcea cel mai adesea la initiativa supusilor, sau a cettilor, nu prin decret al suveranului; mpratul se lsa adorat, iar dac era un tiran, si organiza propriul cult. Pentru spatiul italic, cultul lui Augustus a fost inventia unor orase, nu o creatie a puterii centrale. mpratul roman a monopolizat acest cult; ultimul proconsul cu un cult personal fiind L. Munatius Plancus: BCH, XII (1888), 15 (Mylasa, n Caria). De asemenea, jocurile comemorative au fost si ele monopolizate de mprat, ultimul personaj care a dat numele su unor jocuri comemorative fiind Paullus Fabius Maximus, n timpul lui Augustus: IGRR, IV, 244 (Ilium). La fel ca monarhii elenistici, mpratul era numit n spatiul grec theos, acest apelativ situndu-l ntre zei si oameni, asemntor sfintilor crestini de mai trziu. Caracterul religios al mpratului era marcat de organizarea cultului imperial, jurmntul pe numele mpratului, adorarea genius-ului su, purtarea focului naintea suveranului, caracterul sacru al imaginii avnd drept de azil la fel ca statuile zeilor, reprezentarea mpratului cu coroan radiat. Cultul imperial era organizat n jurul divinittii imperiale, mpratul fiind sacralizat dup moarte (diuus Augustus). Acesta si are precedente n epoca republican, cnd Caesar a fost sacralizat dup moarte. Titlul de diuus a fost acordat lui Caesar n 43 a. Chr., prin lex Pedia si apoi, pornind de la acest exemplu, si anumitor mprati dup moarte. n provincii, cultul imperial a fost organizat prin constituirea sodalittii. Acest colegiu era destinat celebrrii cultului imperial; pe de alt parte, seuiri Augustales se ocupau de cultul imperial n Occident. n fiecare an, curia orasului desemna 6 liberti importanti din oras, pentru a se ocupa de cultul imperial, iar n Orient, koina erau compuse exclusiv din personaje bogate, beneficiari ai regimului, si avnd ca atributii n principal celebrarea cultului imperial. Cultul imperial a introdus elemente romane: numen Augusti, genius Augusti, care era legat de cultul Romei si de cel al Larilor, celebrate mai ales n Occident. Pentru Orient, asistm la sinteza ntre elementele romane ale cultului imperial, si elemente elenistice. Primul preot al cultului imperial n Syria a fost Dexandros, "tetrarh cu onoruri regale" (AE, 1976, 678). Sacralizarea imperial a cunoscut o tendint ascendent. Astfel, se pare c Domitian este primul care ia titlul de dominus, ceea cei confer o preeminent asupra supusilor (apelativul dominus este folosit de sclavi la nceputul Principatului, pentru a-l desemna pe stpn) si titlul de Deus. De la Septimius Severus, titlul de dominus devine oficial, si de asemenea, tot ce intr n contact cu persoana imperial devine sacru- sacer. n perioada secolului al III-lea, se cristalizeaz conceptia conform creia imperiul este o reflectare a ierarhiei divine. Divinizarea imperial de-a lungul secolelor III-IV va traversa dou faze succesive si distincte: 1) Faza pgn, cu monoteismul solar de influent oriental al lui Aurelian, Soarele fiind zeul suprem al imperiului (Sol dominus imperii Romani), iar mpratul- emanatia sa ncarnat (Deus et dominus natus). 2) Faza crestin, cnd teoria se schimb, dar practica persist: mpratul si pstreaz calificrile religioase anterioare (de ex., epitetul de sacru), se continu adorarea suveranului si a imaginilor sale, dar dispare ca incompatibil cu religia crestin, ceremonialul oferirii de sacrificii divinittii imperiale. Reprezentant al lui Dumnezeu pe pmnt (uicarius Dei), imagine vie a divinittii, mpratul este ca un zeu prezent. Se cere supunerea fat de el ca si fat de Dumnezeu (Veg., Epit. rei milit., II, 5). n Occident, cultul imperial a fost organizat n felul urmtor: n fiecare an curia orasului desemna 6 liberti importanti din oras pentru a se ocupa de cultul imperial (seuiri Augustales). Fostii seviri intrau n ordo Augustalium; n calitate de seviri vrsau la nominalizare summa honoraria si primeau ornamenta decurionale (Dessau, ILS, 6984). C. O. curator civitatis (lat.), "ngrijitor al orasului", magistrat de rang inferior, controlor al finantelor municipale si provinciale; putea apartine ordinului senatorial, ecvestru, chiar plebeu, de obicei strin de cetatea pe care urma s o controleze. Functie temporar, aprut probabil pe vremea Flavienilor (Domitian), atestat sigur n timpul lui Traian; cu timpul devine permanent. Pn la sfrsitul domniei lui Antoninus Pius au existat putini curatores ciuitatis; difuzarea institutiei fiind neregulat att din punct de vedere geografic, ct si cronologic. n Orient acest magistrat este numit "logist", verificator al calculelor. Domnia lui Marcus Aurelius a marcat o ruptur, cu numeroase nominalizri n Italia, Asia. Numirea n aceast magistratur era fcut ntotdeauna de mprat, curatela urban fiind singura functie ce putea fi exercitat de orice "om onest", indiferent de rang; exist curatori cu statute diverse, de la notabil, ce nc nu fusese duumvir n primul oras, pn la senator, fost proconsul al Africii. De la sfrsitul secolului al III-lea, curatela devine permanent, curatorul fiind desemnat dintre fostii magistrati ai orasului, iar curatela anual devine vrful cursusului local. Atributii: rezolva problemele pe care autorittile locale nu le puteau rezolva, sau n provincie, unde guvernatorul nu avea posibilitatea de a le rezolva, misiunea sa era esential financiar; supraveghea fondurile publice, controla nstrinarea terenurilor si imobilelor publice, era asemntor unui tutore, sanctionnd deciziile luate de oras; nu avea putere judiciar. C. O. curatores (lat.), functionari nsrcinati cu supravegherea diferitelor servicii publice; n Imperiu erau responsabili pentru calitatea drumurilor imperiale (curatores uiarum, comisie nfiintat de Augustus n 20 a. Chr.), apeductelor (curatores aluei Tiberis, etc.), si a lucrrilor civile (curatores operarum publicorum). n Imperiul trziu si-au lrgit atributiile, numrul lor a crescut. n armat, curatores au anumite atributii: cel mai cunoscut era curator fisci, nsrcinat cu serviciul de casierie n cohortele pretoriene si urbane, alturi de care se cuvin amintiti: curator ueteranorum, curator legionis, curator cohortis, alae, turmae, equitum, curator operis armentarii , curator scholae (despre ale cror sarcini sursele nu dau detalii).

Un rol important n cadrul curatelelor l aveau comisiile executive: cura aquarum, nfiintat n 11 a. Chr., avea 3 membri (un consular presedinte si 2 pretorieni asesori) si se ocupa cu administrarea apelor la Roma; cura aedium sacrarum et operum locorumque publicorum (comisia edificiilor publice), n componenta creia intrau 2 membri de rang pretorian; cura aluei et riparum Tiberis (comisia Tibrului), creat de Tiberius n 15 p. Chr., si care se ocupa cu prevenirea inundatiilor, avnd n structura sa 5 membri de rang consular, numiti direct de mprat- de la Traian se va numi cura aluei et riparum Tiberis et cloacarum Urbis. Comisiile senatoriale erau dublate de procuratori de rang ecvestru. ntretinerea drumurilor, altfel ncredintat cenzorilor, depsea competenta municipal. Curatores uiarum, senatori pentru drumurile principale si cavaleri pentru celelalte, au preluat aceast competent, primind puteri administrative si jurisdictionale asupra teritoriilor riverane. Crearea de ctre Traian a serviciului alimenta le-a mrit puterile, desi sursele atest prezenta unui praefectus alimentorum. D decemprimi (lat.), termen ce desemna primii zece senatori, precum si demnitatea de a reprezenta cele zece curii ale tribului Ramnes. Aveau dreptul de a-si exprima deciziile naintea celorlalti senatori. n Republica trzie, acest titlu este acordat personajelor de rang consular si senatorilor celor mai importante ginti care beneficiau de un primat decizional. n coloniile latine, Senatul municipal avea n fruntea sa zece membri- decemprimi sau primores latinarum coloniarum. Prin lex Iulia municipalis se ofer o organizare unitar oraselor prin mprtirea n zece diviziuni a curiilor, iar membrii senatului vor alctui ordo decurionum. n Imperiul trziu, reprezenta o comisie de 10 membri, nsrcinat cu perceperea impozitelor, si situat n fruntea Senatului municipal. F. B., C. O. decemuiri (lat.), reprezint un colegiu de zece magistrati nsrcinati cu misiuni civile sau religioase. Existau mai multe categorii: decemuiri legibus faciendis, ce elaborau legislatia scris (de ex., comisia decemviral din 451 a Chr., nsrcinat cu fixarea n scris a normelor cutumiare existente n epoca republican: Tit. Liv., III, 56-58);decemuiri agris diuidundis, a cror sarcin era repartizarea pmntului ntr-o colonie (Tit. Liv., XXI, 4); decemuiri sacrorum sau sacris faciundis, ce aveau n grij interpretarea crtilor sibyline; decemuiri stilibus iudicandis, cu atributii juridice n cadrul proceselor civile. F. B. decretum (lat.), decizie cu putere de lege; uneori este folosit si sub denumirea de edictum. Aceasta poate apartine: a) poporului (lex curiata, lex centuriata, plebis scitum- hotrri ale adunrii plebeilor cu valoare de lege ncepnd cu lex Hortensia, 287 a. Chr.); b) Senatului (fiecare decizie, precum si senatus-consulta); c) gintilor (decreta gentilica ce contineau prescriptii private); d) adunrilor municipale; e) diferitelor institutii religioase; f) tribunilor plebei; g) magistratilor; h) mpratilor (v.constitutiones). Deciziile colegiilor sau ale diferitilor magistrati trebuiau citite poporului si expuse n Forum pe album (Cassius Dio, XLVII-XLVIII; Gaius, Inst., IV, 46).Edictele magistratilor deveneau obligatorii la nceperea mandatului acestora sau din momentul votrii lor. Edictele pretorilor publicate n timpul anului se numeau edicta repentina, cele care se rennoiau an de an, edicta translatitia, iar cele care aveau o valoare nentrerupt, edicta perpetua. Sistematizarea edictelor emise de pretorul urban se consum la ordinul lui Hadrian, cnd sunt publicate de ctre jurisconsultul Salvius Iulianus normele aflate n vigoare- edictum perpetuum (reconstituit de N. Otto Senel,Palingenesia iuris ciuilis, tom II, fasc. 16, Leipzig, 1889, col. 1267 si urm.). Pn n veacul al VI-lea apar codificri ale constitutiilor imperiale, n timpul lui Theodosius al II-lea (408-450): Codul Gregorian (cca. 292), cuprinznd constitutiile imperiale din epoca lui Hadrian pn n 291, Codul Hermogenian (publicat se pare n 295), completare a celui anterior, si Codul Theodosian. Cel mai consistent efort de publicare al dreptului clasic si post-clasic se asociaz cu domnia lui Iustinian, cnd apar lucrrile: Codul lui Iustinian, cuprinznd legislatia aflat n vigoare, reactualizat imediat dup moartea mpratului n Novele, Digeste si Institutii (extrase din dreptul clasic cu scop pedagogic si nu numai). F. B. decuma (lat.), sau decima, reprezenta, initial, o zecime din prada de rzboi nchinat zeilor; ulterior, impozit n natur perceput detintorilor de loturi din ager publicus sau impozit pe bunurile particulare aflate n provincii. Dreptul revocabil de a ocupa aceste loturi din pmntul public (agri decumates), ale cror limite spatiale nu erau ntodeauna fixate, l aveau doar possesiones si apartinuse doar patricienilor pn n 369 a. Chr. cnd plebeii dobndesc dreptul de pstorit pe aceste pmnturi n schimbul unor redevente- scriptura (v. scriptura). n 367 a. Chr. leges Liciniae-Sextiae ncercau o reglementare a drii n posesie a unor astfel de loturi, de a cror percepere fiscal se ocupau cvestorii ce depuneau n aerarium sumele strnse (sub supravegherea edililor). Pentru patricieni aceste decumae erau precare si rar percepute (Tit. Liv., IV, 36 si 48, VI, 3; VII, 16). In republica trzie strngerea impozitelor directe este de cele mai multe ori eludat, permanentizarea ei devenind o practic imperial. F.B. decuria (lat.), subdiviziune a vechilor triburi legendare ale Romei (Tit. Liv., I, 17; Cic., De Rep., II, 8) si a vechiului Senat roman (Tit. Liv., loc. cit.). De asemenea, n armata regal, n care fiecare legiune avea 3 tribuni militari, corespunztori celor 3 triburi, existau 30 de centurii si 10 decurii (Varro, De ling. lat., V, 81), fiecare decurie oferind 10 cavaleri condusi de un decurion. Din punct

de vedere juridic, prin decuria era definit una din cele trei subdiviziuni ale albumului juratilor (prin lex Aurelia din 70 a. Chr.). n Senatul municipal exista o decurie electoral iar, n corporatiile profesionale, exista de asemenea o mprtire n decurii. F. B.

decuriones (lat.), n timpul Principatului, denumire a membrilor Senatului municipal. Societatea roman era structurat n ordine; n cadrul ordinului decurional, intrau la nivelul orasului, patronii acestuia ( patroni), considerati decurioni onorifici; treapta urmtoare erau decurionii care mai avuseser magistraturi municipale, apoi simplii decurioni (pedani) si n mod exceptional fiii lor (praetextati), care completau Senatul municipal. De la cealalt denumire a Senatului municipal (curia) s-a ncettenit, mai ales n perioada Imperiului trziu, termenul de curiales. Componenta Senatului municipal era reglat din 5 n 5 ani de ctre duo (quattuor) uiri (censoria potestate) quinquennales. Din secolul al II-lea ns, asistm la transformarea decurionatului n ordin ereditar, iar de la Traian, avem atestat existenta decurionilor inuiti (nscrisi mpotriva vointei lor). De la un decurio se astepta s plteasc summa honoraria orasului (un "pret al onoarei"), sau s sustin costul construirii edificiilor publice. Astfel, elitele civice preluau rolul statului n comunittile lor, crendu-se ierarhii suprapuse n cadrul imperiului. Un alt aspect n ceea ce priveste ordinul decurionilor, este acela c nu exista distinctie net ntre ordinul ecvestru si cel decurional. ncepnd cu secolul al III-lea, asistm la obligativitatea prestrii de munera (sarcini publice) pentru ordinul decurional, pentru ca n perioada Imperiului trziu, s se instituie un regim opresiv asupra membrilor acestui ordin, de unde si ncercrile repetate de iesire din el, sau de evitare a cooptrii. C. O. dediticii (lat.), n vremea Republicii, desemna populatia cucerit cu armele (v. de ex., Polyb., XX, 9; XXI, 1; XXVI, 2; Tit. Liv., I, 38; IV, 30; V, 27; VI, 8; VII, 31; VIII, 1; IX, 9; XXVIII, 34; XL, 41; Caesar, BC, I, 27; II, 33; III, 31; Val. Max., 5, 1; Gaius, Instit., I, 14 si 15). Ei vin n aliant cu Roma, n virtutea unei lex deditionis foedus fr drept de a ncheia cstorii mixte cu romanii sau de a intreprinde activitti comerciale (ius conubium si ius commercii), beneficiind doar de drepturi private rezultate din propriile norme ale gintilor. F. B. defensor ciuitatis (lat.), n perioada Principatului, magistratur cu caracter temporar care apra plebea mpotriva abuzurilor n justitie, si care n Imperiul trziu, reprezenta avocatul permanent al cettii; functie creat de guvernul imperial, numirea fiind fcut in mod formal de prefectul pretoriului. Unul dintre obiective era stabilirea unui control direct al guvernului imperial al administratiei civice, la nivelul orasului; curnd, la fel ca si curatorul, defensorul a ncetat a mai fi delegat de autorittile centrale, transformnduse n magistrat local. Functiunea originar: aprarea plebei si decurionilor de potentes (C Th 1.10.2); probabil era ales dintre potentes, la nceput decurionii fiind exclusi, pentru ca ulterior sa devin eligibili. In Gallia secolului al V-lea, defensorul era ales de ctre toti cettenii (consensus ciuium, subscriptio uniuersorum), si se pare c a avut puteri jurisdictioinale mai mari dect oficialii civici de secol IV; avea atributii n domeniul criminal, n judecarea ofenselor mpotriva propriettilor mobile si imobile; de asemenea, actiuni civile puteau fi pornite la curtea sa (CTh, 2. 1. 8; 2. 4. 2). In Orient, era numit de crte episcop, cler, honorati, possessores si curiales (CJ, 1. 55. 8, 409). V. pentru atributiile sale si CTh3. 17. 3; 1. 10. 3; 2. 1. 10-12; Nov. 15 (534, Iustinian). Pentru Italia ostrogot, defensorul era conductorul local al orasului, ai crui locuitori i erau clienti (Cass., Var., 7. 11). In atributiile sale intrau strngerea taxelor (Cass.,Var., 5. 14); fixarea preturilor (Cass., Var., 7. 110: transportul (Cass., Var., 3. 49; 4. 45); obtinerea de material de constructii (Cass., Var., 3. 9). Ultimele mentiuni ale unui defensor ciuitatis n Gallia apar ntr-o formula pentru Poitiers, n 805; n Italia, cele mai multe consilii urbane au disprut c. 700, lsndu-l pe episcop, cel mai mare proprietar, conductor al orasului, iar n Bizant, Leo VI (886-912) a abolit formal consiliile urbane. C. O.

defensor fundi (lat.), "aprtor al latifundiului", reprezentant al asociatiilor de coloni de pe un fundus (latifundiu), si nsrcinat cu aprarea intereselor acestora n fata autorittilor. C. O. defensor plebis (lat.), functie ce apare n 368, cu misiunea de a proteja comunittile de violent si injustitie. C. O.

dictatura (lat.), magistratur extraordinar temporar si nereeligibil ce intervine n Republica timpurie n situatii de criz, actionnd pentru salvarea statului. Dictatorul, initial personaj al gintilor patriciene, este amintit n texte (Polyb., III, 87, VI, 18; Tit. Liv., VI, 39; X, 8; Plut., Camill., 39; Cassius Dio, fr. XXIX, 5) ca praetor maximus saumagister populi si are competente militare si juridico-administrative deosebite (mai clar definite dup tulburrile ce au nsotit efortul juridic al elaborrii celor XII table), pe perioada mandatului su toate celelalte magistraturi n afar de tribunat fiind suspendate. Numit de unul dintre consuli pe o perioad de numai sase luni, destituit mai devreme numai dac pericolul ce ameninta Roma trecuse, are imperium, n virtutea cruia poate lua auspiciile, poate convoca centuriile, organiza un dilectus, iar, pentru comanda militar, este ajutat de un magister equitum (v. magister equitum). ncepnd cu secolul I a. Chr., dictatura va nceta s existe n formele sale traditionale din punct de vedere temporal, fiind extins fie pe 10 ani, fie pe viat (Caesar si respectiv Sylla si Caesar dup btlia de la Munda, 46 a. Chr.). Disfunctionalittile prilejuite de aceste modificri vor sfrsi prin luarea msurii de desfiintare a acestei magistraturi, cu pedeapsa capital si confiscarea patrimoniului pentru oricine ar fi ndrznit s o renfiinteze-Lex Antonia de dictatore in perpetuum tollenda, 43 a. Chr. (App., BC, III, 25; Cassius Dio, XLIV, 51). F. B. diocesis (lat.), "diocez", unitate teritorial-administrativ n Imperiul trziu, creat n urma reformei administrative a lui Diocletianus. Existau 12 dioceze: Britannia, Gallia, Viennensis, Hispania, Italia, Pannonia, Moesia, Thracia, Pontus, Oriens, Africa, Asia, ce aveau n componenta circa 110 provincii. Diocezele erau conduse de uicarii praefectorum praetorio, cu atributii strict civile, iar comanda militar era ncredintat unor duces. De la Theodosius I, existau 14 dioceze, grupate n 3 prefecturi, fiecare condus de un prefect al pretoriului: praefectura per Orientem, cu diocezele: Thracia, Asiana, Pontus, Oriens, Aegyptus; praefectura Illyrici Italiae et Africae, cu diocezele: Africa, Italia suburbicaria (Roma), Italia annonaria, Illyricum (Pannoniae), Dacia, Macedonia;praefectura Galliilor, cu diocezele: Hispania, Septem provinciae, Gallia, Britannia. C. O. dispositiones (lat.), birou al cancelariei imperiale, creat n Imperiul trziu; era comandat de comes dispositionum, fiind legat probabil direct de serviciul personal imperial si alti membri ai familiei imperiale; era un serviciu al arhivelor imperiale, incluznd si programul de vizite al mpratului. C. O. dominus (lat.), "stpn", titlu dat mpratilor din perioada Imperiului trziu. n epoca Principatului, dominus era termenul cu care sclavii se adresau stpnilor, pentru ca, odat cu cresterea autoritarismului, acest termen s treac din sfera privatului n cea a publicului. Titlul de dominus a fost pentru prima dat folosit n mod deschis probabil de ctre Domitian, fiind sigur atestat la Hadrian, pentru ca de la Septimius Severus, titlul s devin oficial. Diocletianus introduce adoratio purpurae, legat de sacralizarea persoanei imperiale. Legat de acest aspect, Domitian este primul care utilizeaz si termenul de Deus, pentru ca de la Septimius Severus, tot ce intr n contact cu persoana imperial s devin sacru, sacer. n aceeasi perioad (epoca Severilor), Roma devine Urbs sacra, orasul imperial prin excelent. Dar sacralizarea persoanei imperiale si are originea n cultul imperial; astfel, nc n epoca Principatului, mpratul era numit n spatiul grec theos (corespondentul grec al lui diuus), epitet ce se aplica zeilor si mpratului, si care confer mpratului o aparent divin. Principele era asemntor zeilor, dar nu era zeu; nu era nici om, ci mai degrab asemntor sfintilor crestini. n epoca Principatului, dominus, rex sau tyrannus erau notiuni negative, pentru ca n Imperiul trziu, prin aplicarea titlului de dominus (Dominus noster, prescurtat DN n titulatura oficial), mpratul s devin stpnul imperiului. n titulatura oficial, DN nlocuieste Imperator Caesar (A. Piganiol, 1947, 306), marcnd si pe aceast cale transformri ideologice profunde n legitimarea puterii. C. O. donatiuum (lat.), la origine recompens militar; ncepnd din epoca Scipionilor, acestea si pierd caracterul initial si devin daruri n bani acordate de generali soldatilor; era n valoare de cteva mii sau zeci de mii de sesterti pentru un soldat; o neglijent n a drui aceast sum putea costa tronul; acest dar de "proclamare norocoas" era pltit soldatilor din legiuni si pretorienilor. Primul donatiuum propriu-zis a fost distribuit de Claudius la accederea la putere (Josephus, Ant. Iud., XIX, 247). Avea o valoare simbolic, iar originea sa este testamentar. Donatiua imperiale, diferite de darurile din epoca sfrsitului Republicii, erau acordate soldatilor; donatiuum acordat soldatilor sicongiarium acordat plebei romane sunt totdeauna n pereche (Tac., Ann., XII, 41 si XIV, 11; Suet., Nero, 7; Plin., Paneg., 25, 2: Herod., 7, 6, 4 si 3, 8, 4; Cassius Dio, LXXIII, 1, 5 si VIII, 76, 1). nainte de a deveni un cadou al noului mprat pentru soldati, donatiuum era testamentul defunctului pentru armat si plebea roman. Circa 2 secole, donatiuum a rmas semnul unor relatii familiale ntre mprat si armat; era distribuit la fiecare accedere la putere, sau cu ocazia primirii de ctre mostenitorul prezumtiv al titlului de Caesar, sau cnd acesta atingea vrsta brbtiei. Un donatiuum putea recompensa cohortele ce se dovediser fidele n timpul unei lovituri de stat. n Imperiul trziu donativul a devenit un supliment al soldei, distribuit n mod regulat, din 5 n 5 ani (la quinquennalia si decennalia). C. O.

ducenarii (lat.), ofiteri care comandau dou centurii. Mai trziu, denumirea desemna si unele categorii de functionari, pe baza salariului evaluat la 200.000 de sesterti. n timpul Imperiului trziu, ducenarii erau ntlniti n serviciul militar din preajma mpratului, pusi sub ordinele unui magister officiorum. Ducenarii fceau parte din ordinul ecvestru. Ca functionari, la Roma ducenarii erau procuratorii sefi de servicii, procurator hereditatium (al succesiunilor), procurator ludi magni (al marilor jocuri), procurator patrimonii, procurator uicesimae hereditatium, praefectus uehiculorum (directorul postei imperiale), magister rei priuatae, magister a studiis. n Italia, ducenarii erau: prefectii flotelor pretoriene de la Misenum si Ravenna, iar n provincii, procuratorii provinciilor imperiale consulare: Spania, Cappadocia, Syria, etc., procuratorii provinciilor imperiale pretoriene atunci cnd contineau mai multe provincii: Lyonnensis, Aquitania, Belgica, cele dou Germanii, Asturia, Gallaecia, procuratorii financiari ai provinciilor senatoriale consulare (Asia, Africa), procuratores praesides (guvernatorii) provinciilor imperiale foste regate (ex. Thracia, Osrhoene, Mauretaniile), n Raetia, Noricum, procuratorii impozitelor indirecte n provincii (ex. uectigal Illyrici), IV Publica Africae, naltii functionari din Egipt, ca idiologussau iuridicus. n secolul al II-lea p. Chr., au fost create noi functii, de rang ducenarius: a uoluptatibus Augusti, responsabilul pentru corespondenta n limba greac, praepositi ai recensmintelor, comandantii marii cazrmi a gladiatorilor, functionarii nsrcinati cu mostenirile principelui. De asemenea, erau ducenarii comandantii flotelor de la Ravenna si Misenum, procuratorii financiari ai provinciilor imperiale Gallia Narbonensis si Hispania Citerior, ca si naltii functionari din Egipt: marele preot al Alexandriei, marele preot al Egiptului. C. O. duo (quattuor)uiri (lat.), magistrati supremi n coloniile si municipiile romane. Pentru municipii, n mod obisnuit era aleas o comisie de quattuoruiri, n colonii, duouiri. La 5 ani, acesti magistrati erau nsrcinati cu alctuirea censului municipal si atunci se numeau duo(quoattuor)uiri (censoria potestate) quinquennales. Nu exista un cursus honorum coerent n orase, dar la duumvirat se accedea de obicei dup 35-40 de ani; notabilii erau cooptati din trei categorii: veterani, fiii libertilor bogati si fiii veteranilor. Competentele cele mai largi apartineau comisiei de duo(qua-ttuor)uiri iure dicundo, care erau magistrati eponimi ntre cele dou mandate ale quinquennalilor; de asemenea, sunt mentionati si duouiri aediles (probabil exista o repartitie a sarcinilor). C. O.

duumuirales (lat.), reprezentau primii membri ai listei Senatului municipal, n grija crora cdeau anumite aspecte privind conducerea orasului: dedicarea lcaselor de cult, atunci cnd magistratii superiori nsrcinati n mod uzual cu aceasta-consul, censor, pretor - nu o mai puteau efectua ca urmare a iesirii din magistratur (duumuiri aedi dedicande); identificarea locului sanctuarelor promise (duumuiri aedi locandae); exercitarea jurisdictiei si a dreptului de aplicare a legilor n colonii, mai rar ntlniti n municipii (duumuiri iuridicundo). F. B. dux (lat.), denumire dat comandantilor militari cu gradele cele mai nalte sau conductorilor militari strini. Pentru a traduce princeps, grecii au folosit un cuvnt ce nsemnadux, (E. Kornemann, Klio, XXXI, 1938, p. 81 ff.); de asemenea, mpratii din dinastia Flaviilor, crora le displcea titlul de princeps, si dornici de glorie militar, erau flatati cnd poetii i numeau dux si ductor. n principiu, fiecare provincie de frontier avea un comandant militar, dux limitis prouinciae illius (CIL, III, 764 si 14450); initial, ducesapartineau ordinului ecvestru, apoi au trecut n rangul clarissimilor; erau subordonati comitilor. nainte de 289, Diocletian a ridicat guvernatorilor provinciilor atributiile militare, pentru a le acorda ducilor. Fat de epoca Principatului, difer natura institutiei ducilor: ei nu mai sunt comandanti ai armatelor de operatii, ci sefi ai unor circumscriptii teritoriale, cu titlul de dux et comes, care aveau n subordine trupele stabilite pe granite (limitanei, ripenses). E equites (lat.), n vremea Republicii desemnau primii militari din unittile de cavalerie care prin reforma lui Servius, conform traditiei, sunt mprtiti n 18 centurii (Tit. Liv., I, 43; Cic., De rep., II, 22). Recunoasterea statutului de cavaler (recognoscere equitum sau recensere equites) este asociat cu actiunea de recenzare a populatiei si avea loc n Forum (Tit. Liv., I, 44; Cassius Dio, LV, 31). Cavalerul se prezenta n fata censorului cu calul, pentru hrana cruia primea o indemnizatie din partea statului- aes hordearium-, n schimbul creia avea obligatia ntretinerii animalului. Camillus va introduce practica pltii trupelor de cavaleri, sum ce era dedus din aes hordearium. Criteriile de selectie pentru a deveni cavaler erau vrsta, aptitudinile, onoarea personal si a gintii din care fceau parte, statutul juridic. Simbolurile prin care se recunostea statutul de cavaler erau toga cu tivul ngust si portul inelului; de la Gaius Gracchus, cavalerii au drept de a purta inel de aur, la fel ca senatorii si locuri rezervate la spectacolele de teatru- privilegiu suprimat de Sylla si restabilit n 69 a. Chr. prin plebiscit de tribunul L. Roscius Otho. Prin lex Sempronia (123 a.

Chr.- App., BC, II, 22) cavalerii ptrund n tribunalele cu jurati. Pn la rzboiul social (v. rzboiul cu socii), cavalerii intrau n categoria centuriilor prerogative (pentru evolutia acestei categorii n epoca imperial, v. ordo equester). F. B.

epulones (lat.), colegiu sacerdotal, nfiintat n 196 a. Chr., la propunerea tribunului plebei C. Licinius Lucullus, alctuit initial din trei (Tit. Liv., XXIII, 42,1; Cic., De orat., III, 19, 73- lex Licinia de creandis triumuiris epulonibus), apoi, la o dat incert, probabil din vremea lui Sylla, din 7 membri. Titulatura consacrat acestui colegiu, furnizat de sursele literare si epigrafice, este de septemuiri epulones, chiar dac, temporar, Caesar va ridica numrul lor la 10 (Cassius Dio, XLIII, 51). Numirea n cadrul asociatiei se face prin cooptare (practic regulat pentru sacerdotiile romane), dar din 104 a. Chr., prin Lex Domitia se opteaz pentru eligibilitatea exprimat de un numr de 27 de triburi trase la sorti (lege abrogat ntre 81-63 a. Chr., repus n functie de T. Ateius Labienus si reconfirmat de Caesar n 45 a. Chr.). Sarcina oficial principal a epulonilor era de a pregti banchetele sacre oferite n timpul srbtorilor lui Iupiter. F. B. exercitus (lat.), armata roman; din punct de vedere militar, structura initial a Romei era alctuit din patricieni, organizati pe legiuni ce cuprindeau cte 3000 de soldati, cci fiecare trib (Ramnes, Tities, Luceres) avea obligatia de a furniza 1000 de pedestri si 100 de cavaleri (tribul era mprtit n 10 curii, fiecrei curii corespunzndu-i o centurie alctuit din 100 de pedestrasi si 10 cavaleri- Varro, De ling. latin., V, 89; Dion. Hal., II, 2, 16; Plut., Rom., 13). Dilectus sau convocarea trupelor era un atribut regal. Aceast realitate pare a rmne operant pn la regndirea corpului civic atribuit regelui Servius Tullius, care modific structura comunittii romane bazat pe decurii, curii, gentes, triburi, introducnd 6 clase censitare, alctuite din proprietari funciari trecuti de 26 de ani, din care numai primele 5 ofer contingente militare, ultima, asa numitii capite censi sau proletares neputnd participa la un dilectus. Unitatea fundamental a armatei rmne centuria, distribuirea pe cmpul de lupt urmrind ndeaproape ierarhiile civice. Primele rnduri combatante cuprindeau cele 80 de centurii ale primei clase censitare, crora li se adugau 18 centurii de cavaleri, si 20 de centurii asociate celei de-a doua clase censitare (ce aveau armura complet, casc, cuiras, scut rotund, jambiere). Urmau centuriile claselor censitare a 3-a si a 4-a (purttoare ale unui echipament militar similar, cu exceptia scutului care era ptrat si nu aveau cuiras), apoi centuriile ultimei categorii censitare (crora, comparativ cu echipamentul centuriilor anterioare, le lipseau jambierele). Existau 5 centurii suplimentare: 2 de fabrii (atasate primelor dou clase), 1 de cornicines, 1 de tubicines si 1 deaccensi uelati. n interiorul fiecarei unitti censitare exist o mprtire n functie de vrst, astfel, textele amintesc pentru prima categorie anuntat 40 de centurii de senioressi 40 de iuniores, realitate ntlnit si n clasele ulterioare (Tit. Liv., I, 43; Dion. Hal., IV, 16 si urm.). Constructia militar servian sufer modificri n timpul rzboaielor purtate n Italia, probabil ntre moartea lui Camillus si confruntarea cu Pyrrhus; inovatiile militare introduc pe cmpul de lupt criteriul vrstei, n sensul c cei tineri sunt prezenti acum n prima linie- hastati, adultii n a doua linie-principes, iar cei mai n vrst, triarii sau pilanii ocup a treia linie. Infanteria este mprtit n manipuli separati prin spatii de manevr. Desi fenomenul mercenariatului nu este strin armatei romane (cf. infra), pn la finele republicii (reforma lui C. Marius-107 a. Chr.), regula general rmne conditionarea calittii de soldat n legiunile romane de statutul civic. nrolarea voluntar pe care Marius o introduce ca principalul mod de a strnge armata, va permite accesul nengrdit al celor numiti capite censi. Legiunile devin un corp relativ omogen de soldati, al cror nucleu l vor constitui manipulii, ca unitate tactic (vechea ierahie se mai pstreaz doar la nivelul centuriilor). Marius ridic numrul legionarilor la 6200, n vreme ce Caesar l stabileste la 6000. Legiunile erau mprtite n 10 cohorte, compuse din 600 de soldati. Fiecare cohort cuprinde 3 manipuli sau 6 centurii (un manipul este similar cu dou centurii). Cei 300 de cavaleri dispusi n 10 turmae de cte 30 de persoane ntregeau corpul combativ roman. Sursele amintesc o categorie subdivizionar a infanteriei, asa numitii uelites, necunoscut pn n 111 a. Chr., la asediul Capuei de ctre F. Flaccus, a crei interventie a fost, probabil, dictat de dificulttile luptei. Aceast categorie (ideea se pare c i-a apartinut centurionului C. Navius) era o trup mixt, format din pedestrasi si cavaleri, nemprtit n manipuli, si recrutat din rndul celor cu cens sczut (Polyb., VI, 21). Fiecrei centurii i erau n mod egal repartizati cca. 20 de uelites care, n general, pzeau "portile" exterioare ale taberei militare. Ultima mentiune a lor se plaseaz n vremea rzboaielor iugurtine (Sall., Iug., XLVI, 7 si 105), se pare c Marius i desfiinteaz. Deseori este semnalat interventia unor corpuri de elit, pedestrasi si cavaleri, extraordinarii, mprumutati de legiunile aliate (Polyb., VI, 26; Tit. Liv., III, 62; VII, 7; X, 36; Plut., Paul. Aem., 15), cu roluri diverse: misiuni de recunoastere (Polyb., X, 34; Tit. Liv., XXVII, 26), protectia taberei militare si a cartierului general (Polyb., VI, 31), escorta ofiterilor (Tit. Liv., II, 20; XL, 31) sau ca avangard ori ariergard (Polyb., VI, 40). Alturi de soldatii combatantii izvoarele antice mrturisesc existenta unui numeros personal auxiliar cu diferite sarcini, de la cele topometrice pn la cele religioase. n timpul Republicii durata serviciului militar varia ntre 20- 25 de ani, ncepnd de la vrsta majoratului (20 sau dup lex Plaetoria din 191 a. Chr.-25 de ani). Participarea la rzboi este remunerat (din tezaurul public care va contine un sector special, aerarium militare, nc din epoca republican, aflat sub supravegherea unor quaestores -, Cic., Verr., I, 15, 40) potrivit surselor nc de la asediul cettii Veii (Tit. Liv., IV, 59; V, 4; VIII, 8; Diod. Sic., XIV, 16), n timpul lui Polybios, secolul al II-lea a. Chr. solda este de 2 oboli pe zi, adic 1200 de asi sau 120 (alte surse dau 150) de denari pe an (Polyb., VI, 39), Caesar o dubleaz la circa 225 denari anual (Suet., Caes., 26) iar, n epoc imperial ea se va fixa la 300 de denari pltibil n trei rate. Cel mai important aspect material, ca rezultat al unei activitti militare, este, ns, praemia militiae, ce consta la sfrsitul Republicii din recompense funciare (ulterior, n Imperiu ele vor fi substituite cu sume de bani). Evidenta acestor recompense este, de regul, ntocmit de comandantul militar care beneficiaz, astfel, de o adeziune tot mai crescnd din partea

soldatilor, cu att mai motivati dup reforma marian, cnd grosul trupelor l formeaz proletarii. Atasamentul fat de general va constitui, n tot cursul veacului I a. Chr., un instrument, deosebit de eficace pentru construirea unui capital electoral, fructificat politic, cel mai adesea, n formulele violente ale rzboaielor civile care au marcat ultimul secol republican. n perioada Principatului, armata roman cuprindea circa 350-400.000 de oameni. Armata roman a fost unul din principalele mijloace prin care Roma si-a impus dominatia asupra lumii antice. Dup expansiunea roman din epoca republican, rolul armatei se schimb. Dac n perioada expansiunii, armata era principalul factor n extinderea dominatiei romane, n epoca Principatului asistm la transformarea armatei n factor de mentinere a acesteia. Pe de alt parte, este recunoscut astzi rolul esential al armatei imperiale n ceea ce priveste romanizarea teritoriilor cucerite. Cantonate n castre de piatr (de la Claudius I), trupele devin factori n urbanizarea si romanizarea regiunilor avute n grij. Din punct de vedere juridic, doar cettenilor romani le era permis accesul n legiuni. Totusi, peregrini naturalizati artificial au fost ncorporati n legiuni, dovad a scderii interesului cettenilor pentru cariera militar. Importanta acordat de principi armatei ca factor de putere este manifest chiar din titlurile asumate. Astfel, nc din 38 a. Chr., Octavian primeste titlul de Imperator Caesar (monedele lui Agrippa n Gallia, 38 a. Chr.: BMC, R. Rep., II, 411 ff.), pe care l include n numele su. Pe de alt parte, victoria militar este una din calittile esentiale ale unui mprat capabil, victorie manifest n titulatura imperial prin asumarea titlului de imperator, sau calitatea de uictor (nvingtor) al barbarilor (titluri caGermanicus, Dacicus, Parthicus, etc., se regsesc de obicei n titulatura imperial). Odat cu instalarea monarhiei, soldatii intr n clientela imperial (v. cliens), fiind legati de mprat prin jurmntul de credint. Pe de alt parte, mpratul si pstreaz monopolul triumfului militar, generalii obtinnd victoriile n numele mpratului. Caracterul decisiv al armatei ca factor de putere a fost evident n decursul epocii imperiale. Instabilitatea monarhiei a fost evidentiat ca rezultat direct al interventiei militarilor n lupta pentru putere. Primul moment al interventiei militarilor n jocul politic este asa-numitul an al celor patru mprati (anul 68), cnd, pentru prima oar, armata reuseste s-si impun candidatul. n timpul Flaviilor, caracterul militar al monarhiei se accentueaz; mpratii crora le displcea titlul de princeps, si dornici de glorie militar, erau flatati cnd poetii i numeau "dux" si "ductor". n aceeasi perioad, triumful militar devine "piatra unghiular" a propagandei imperiale. Pe de alt parte, asistm la sedentarizarea trupelor, n contact direct cu barbarii, iar n aceste zone de contact au fost stabilite sisteme defensive liniare rigide (limes), care vor deveni regula ncepnd de la Hadrian. De la Marcus Aurelius, imperiul a pierdut initiativa n unele sectoare, vzndu-se confruntat cu pericolul barbar. Cresterea rolului militarilor devine manifest odat cu accederea lui Septimius Severus la putere. Septimius Severus a emis o serie de msuri, favoriznd militarii din legiuni. O prim msur a fost posibilitatea pentru soldati de a se cstori legal; acelasi mprat a nlocuit soldatii din garda pretorian cu soldati din legiuni. La nivel superior, asistm la cresterea rolului militarilor, de la centurion n sus. Septimius Severus a permis centurionilor si principales s poarte un inel de aur, simbol al cavalerilor (Herod., 3, 8, 5), iar n cadrul statului major, asistm la nlocuireacomites senatoriali cu cavaleri. Criza secolului al III-lea a fost de multe ori definit ca fiind "anarhia militar". n aceast perioad, militarii devin un factor decisiv al puterii. Calitatea militar, vitejia personal a mpratilor prevaleaz, marcnd schimbri decisive n mentalitatea epocii. Pericolul barbar a marcat cresterea importantei armatei, militarii constientiznd rolul de factor de putere pe care-l au. Astfel, asistm la transformarea armatelor n armate regionale, datorit schimbrii modalittii de recrutare, fenomen ce si-a avut nceputul n perioada lui Hadrian. De asemenea, integrarea barbarilor n armat, mai ales de origine germanic, va duce la fenomenul conoscut n istoriografia modern ca "germanizarea" armatei, fenomen ce va atinge apogeul la sfrsitul secolului al IV-lea. Pericolul extern va aduce si el mutatii profunde n structura armatei. Reforma lui Gallienus (261-262) va ncerca adaptarea armatei la noile conditii. Acest mprat a creat un corp de cavalerie mobil, dup model persan (cataphractarii). Pe de alt parte, conflictul militarilor cu aristocratia senatorial va duce la excluderea de ctre acelasi mprat a senatorilor de la comanda militar, acestia fiind nlocuiti cu persoane apartinnd ordinului ecvestru (L. Homo, 1970, 297). ncepnd cu Diocletianus, putem vorbi de aparitia unei "caste militare". Cu toate c militarii nu apartineau straturilor superioare sociale, aveau anumite privilegii. De la Diocletianus, a fost mrit numrul soldatilor, si asistm la reorganizarea armatei. n continuarea reformelor initiate de Gallienus, Diocletianus a ntrit considerabil trupele de la frontiere ( limitanei), si a creat exercitus comitatensis, armata de campanie, care n decursul Imperiului Trziu era deseori condus direct de mprat. n epoca Imperiului trziu, uiri militares intr n ordinul senatorial, iar consulatul e degradat prin admiterea generalilor barbari. La nivel general, asistm la o barbarizare accentuat a armatei, ce va atinge apogeul la sfrsitul secolului al IV-lea. Organizarea armatei de epoc imperial: Structura armatei romane este deosebit de complex. n mare, armata se mprtea n legiuni si trupe auxiliare. Legiunile erau comandate de leg(atus) Aug(usti) leg(ionis), senator fost praetor, cu exceptia Egiptului. O legiune avea circa 5000 de oameni (toti cetteni romani, infanteristi, si 120 de clreti, pn la Gallienus). Era organizat n 10 cohorte a cte 3 manipule sau 6 centurii fiecare (cohorta I avea 5 centurii duble), la care se aduga un detasament de veterani. Drept comandanti, existau 59 de centurioni (cel mai nalt n grad era primipilul), un tribun sexmenstris comandant al cavaleriei, 5 tribuni angusticlauii(din ordinul ecvestru), un tribun laticlauus (din ordinul senatorial) si un prefect al taberei. Fiecare legiune avea un numr si un epitet permanent, iar un soldat se definea printre altele si prin centuria sa. Trupele auxiliare (auxilia) erau compuse din peregrini (necetteni), fiind constituite n epoca republican n cazuri exceptionale (Polyb., VI, 31; Tit. Liv., XXII, 37; XXIV, 49), devenite trupe permanente n epoca imperial. n timpul Republicii trzii, este semnalat prezenta acestor neromani n armatele lui Marius, Caesar (Caesar, BG, II, 7, 10; VII, 65, 13) sau Pompei (App., BC, III, 4, care vorbea de 700 de cavaleri auxiliari si 3000 de archeis din Creta, Pont, Siria, Sparta, aflati la dispozitia lui Pompei). n epoca imperial, auxilia cuprindeau alae (ala=500 sau 1000 de oameni), unitti de cavalerie mprtite n turmae (cu 16 sau 24 de clreti), comandate de un prefect din ordinul ecvestru. Turmae-le erau numite dup numele decurionului.

Cohortes (o cohors= 500-1000 de oameni), unitti de infanterie mprtite n centurii (6 sau 10 centurii), erau comandate de un prefect sau tribun din ordinul ecvestru. Centuriile erau numite dup centurionul lor (la care se aduga un centurio princeps). Unele unitti erau equitatae, partial avnd n component clreti, n urmtoarea formul: 6/10 centurii si 3/6 turmae). Numeri erau unitti specializate, n general de infanterie usoar (de mrime variabil, adesea de 200-500 oameni). Putem gsi printre ele unitti nsrcinate cu garda ofiterilor (singulares). De la Hadrian, numeri se transform n unitti ce-si pstreaz caracterul etnic n ceea ce priveste armamentul si tehnica de lupt. Toate aceste unitti erau denumite dup numele populatiei unde au fost recrutate la origine, sau dup numele celui care le-a creat, sau (doar pentru numeri), dup numele locului unde erau cantonate. n cazul n care o unitate auxiliar este denumit c(iuium) R(omanorum), aceasta se ntmpl doar dup ce toti membrii si au dobndit cettenia roman. Flota (classis): italic (cantonat la Misenum si Ravenna), sau din provincii (Germania, Pannonia, Britannia, etc.). Fiecare escadr italic era comandat de un prefect apartinnd ordinului ecvestru, asistat de un subprefect, de navarhi, si un trierarh pe vas. Flotele provinciale erau ncredintate centurionilor legionari, detasati pentru aceast functie, si prefectilor de rang ecvestru. n afara acestor trupe, mai exista si garnizoana Romei. Aceasta era compus din: a) cohortele pretoriene; existau nou cohorte pretoriene n timpul lui Octavian, 16 n anul 69, nou n timpul lui Vespasian, zece la Domitian. Cel mai adesea, o cohort numra 500 de oameni, fiecare cu un tribun din ordinul ecvestru, si sase centurioni. Septimius Severus le-a dublat numrul, transformnd cohortele n milliare, si schimbnd modalitatea de recrutare (a introdus soldatii din legiuni). Cohortele pretoriene erau concentrate pe Viminal (Seianus, prefectul pretoriului n timpul lui Tiberius, le-a adus la Roma). Se presupunea c aceste trupe reprezint elita armatei romane si au avut un rol foarte important n proclamarea a numerosi mprati (v. si pretorieni). b) cohortele urbane: erau nsrcinate cu politia orasului, fiind formate trei cohorte (numr variabil, puteau fi maximum 7), sub ordinele lui praefectus Urbi (senator de rang consular). Din secolul al II-lea, au trecut sub ordinele prefectului pretoriului. Fiecare cohort urban era comandat de un tribun, ajutat de sase centurioni. c) cohortele vigililor, erau nsrcinate cu politia nocturn si serviciul de pompieri, nsumnd 7 cohorte, fiecare responsabil de dou din cele 14 regiuni ale Romei. Aveau la conducere un tribun, ajutat de sapte centurioni. n afara acestor trupe, mai exista garda personal a mpratului (corporis custodes), format din germani, mai ales batavi. Aceasta a fost nlocuit n epoca Flaviilor cu unnumerus de equites singulares, pus sub ordinele prefectului pretoriului. De la nceputul secolului al III-lea, apar trupele de protectores, pentru ca, probabil nainte de Diocletianus, garda imperial s contin att protectores (trupe de cavalerie), ct si domestici (trupe de infanterie). ncepnd cu Constantinus I, cohortele pretoriene au fost nlocuite (n 312) cu scholele palatine, puse sub ordinele lui magister officiorum. Pe lng toate aceste trupe. n timpul lui Augustus au fost nrolati numerosi sclavi eliberati, n formatiuni separate, cunoscute sub numele de cohortes uoluntariorum (v. pentru mentionarea lor, Velleius, 2, 110, 7; Cassius Dio, XXXV, 31, 1; Suet., Aug., 25, 2; Macrob., Sat., 1, 11, 32). Structura ierarhic a armatei romane: a) categoria militar inferioar: soldat, apoi principalis (subofiter); optio, locotenent al centurionului, n infanterie; duplicarius, sesquiplicarius, locotenenti ai decurionului n cavalerie; tesserarius, nsrcinat cu primirea cuvntului de ordine; aquilifer, signifer, imaginifer, port-drapel; doctor, campidoctor, exercitator, instructori; cornicularius, singularis, secutor tribuni, adiutor tribuni, subofiter de ordonant ai ofiterilor superiori sau generalilor; n birouri, librarius, notarius, codicillarius, contabili; tabularius, capsarius, casieri; horrearius, pequarius, lanius, atasati la serviciul de intendent; armorum custos, angajat al armureriei; optio ualetudinarii, detasat la infirmerie. b) ofiteri subalterni: centurion (infanterie), decurion (cavalerie); centurionii comandanti de manipule erau superiori, centurion primipilus avnd o situatie exceptional;praefectus castrorum, functie adesea ncredintat centurionilor. De la Hadrian, n fruntea trupelor de numeri se afl praepositi, fosti centurioni. Comanda uexillationes(unitti detasate din legiune) era ncredintat ducilor. F

fetiales (lat.), reprezint colegiul sacerdotal alctuit din 20 de membri dintre care unul detinea o pozitie preeminent n calitate de pater patratus, care girau comportamentul militar roman, n virtutea lui ius fetiale. Traditia atribuie pe rnd constituirea acestui colegiu lui Tullus Hostilius sau Ancus Martius, legnd existenta lui de vocatia rzboinic a Romei ce si elaboreaz conceptia de rzboi drept- bellum iustum- purtat pentru recuperarea a ceea ce apartine de drept statului roman sau aliatilor acestuia. De regul motivele suficiente pentru declararea unui rzboi erau: asistenta unui aliat aflat n pericol, amenintri externe ori violarea teritoriilor frontaliere proprii sau ale aliatilor. Ofensa adus statului roman reclama impunerea, prin puterea cuvntului, ntr-o prim faz, a strii de rzboi. Declararea oficial a ostilittilor era precedat, cel putin teoretic, de legitimarea divin a actiunii si cererea prealabil a satisfactiei. n acest moment prealabil intervin competentele antebelice ale fetialilor, pe care i regsim post factum si la ncheierea tratatelor de pace, nsotind reprezentantii politici. Sursele romane l amintesc pe regele equilor, Erresius, ca primul care ar fi stabilit atributiile fetiale (Tit. Liv., I, 24 si 32; Plin., Nat. Hist., XXV, 105; Servius, ad Aen., IX, 52; X, 14; XII, 120). Roma ar fi mprumutat de la Erresius stiinta declansrii ostilittilor, ce cuprinde un ritual complex. Fetialii urcau mai nti pe Capitoliu, cernd

regelui (n epoca regal), consulului ori pretorului (n timpul Republicii) sau Impratului permisiunea de a culege iarba sacrsagmina uerbere care simboliza pmntul Romei, mai trziu al Italiei-, cerere parafat printr-un decret senatorial. Apoi delegatia fetialilor se deplasa la frontiera inamic unde pater patratus cerea restabilirea situatiei deteriorate. Rgazul de 10 sau 30 de zile acordat acestei restabiliri este urmat de un al doilea avertisment, redactat n termeni ultimativi, a crui eludare ducea la prsirea pmntului strin de ctre fetiali, ntoarcerea lor la Roma, consultarea cu factorii de decizie politic si o nou deplasare n zona de contact cu dusmanul, unde pater patratus arunc lancea rzboiului n solul inamic. Pentru situatiile n care acesta din urm se afla la mari distante, se apela la diverse artificii, ca n timpul rzboiului dintre Roma si armatele lui Pyrrhus, aliatul Tarentului, cnd un prizonier este obligat s cumpere un metru ptrat de pmnt n Circus Flaminius, locul unde, n virtutea dreptului fetial, se arunca lancea rzboiului. n ultimele secole republicane, ca urmare a complicrii si multiplicrii fronturilor de confruntare militar ale Romei, exist tendinta de transmitere a acestor competente personajelor pretoriene. ntreaga activitate militar a Romei se desfsura n principiu sub semnul protectiei divine, a zeittilor fidelittii loiale, a bunei credinte, iar interventia preotilor fetiali garanta caracterul civilizat si just al rzboiului purtat de romani. F. B. flamen - flamines (lat.), preoti care servesc cultele arhaice ale Romei. Exist n total 15 flamini, dintre care trei sunt majori si atasati cultelor vechii triade romane, Iupiter- Marte- Quirinus. Dintre acestia cel mai important este Flamen Dialis, asociat cultului lui Iupiter (srbtorile de la idele fiecrei luni, Uinalia- 23 aprilie si 19 august,Floralia-29 aprilie, Robigalia-25 august, Meditrinalia-11 octombrie), care trebuie s se detaseze de tot ceea ce este uman, neputndu-i-se, astfel, cere depunerea unui jurmnt care l-ar lega de oricine si orice altceva dect Iupiter (Tit. Liv., XXXI, 50; Plut., Quest. Rom., 44; A. Gell., Nopti attice, X, 15, 5). De pild, n 200 a. Chr. alegerea lui Flamen Dialis ca edil curul a impus suspendarea pe perioada mandatului a atributiilor sacerdotale (Tit. Liv., XXXI, 50). Ales de Pontifex Maximus, Flamen Dialisreprezint, alturi de sotia sa, Flaminica Dialis, (desprtirea de ea prin divort sau decesul acesteia, atrgea dup sine retragerea calittii de preot al lui Iupiter), emblema cuplului sacru Iupiter- Iunona. Vestimentatia flaminului lui Iupiter este lipsit de noduri, haina sa prinzndu-se cu fibule de bronz si centur; poart inel de aur gol pe dinuntru, numai un om liber l poate ajuta s se mbrace si s-si aranjeze prul sau barba, nu se poate dezbrca n public, i este interzis orice contact cu cadavre sau lucruri ce au apartinut defunctilor. Acestor interdictii vestimentare si comportamentale li se adaug prohibitii alimentare, toate aplicndu-se si-n ceea ce o priveste pe sotia sa. Rezident n casa lui Iupiter pe care nu o poate prsi spre a se stabili n alt locuint, cuplul Flamen-Flaminica reprezint reperul moral al familiei patriciene traditionale. F. B. foedus (lat.), termen ce desemna stabilirea unor raporturi juridice ntre Roma si alte populatii, referitoare n principal la autonomia, dreptul de a bate moned, exceptare de la serviciul militar, jurisdictie, dreptul de a primi exilati (Polyb., VI, 14, 8; Tit. Liv., XLIII, 2, 10), precum si toate conventiile internationale ale Romei rezultate ale actiunii dededitio. Astfel de raporturi aveau n centrul lor amicitia, dreptul de gzduire (ius hospitium), dar si aliante cu caracter ofensiv si defensiv. Prtile contractante se numeaufoederati. Terminologia latin a tratatelor, si corspondentele grecesti identificabile n opera lui Polybios sau n evidenta epigrafic, transmit existenta a dou tipuri de tratate cu care Roma a operat n epoca republican n relatiile sale internationale: actele ntocmite cu un regim juridic paritar ntre Roma si partenerii si, beneficiari ai lui ius conubiisi ius commercii - foedus aequum, si cele care contineau preeminenta Romei fat de aliatii si. n conditii inegale, superioritatea roman era subliniat prin asa-numitulfoedus iniquum (Polyb., XXII, 15) iar federatii cptau un statut similar cu al clientilor. Parteneriatul inegal cu Roma nsemna recunoasterea implicit a clauzei maiesttii poporului roman, clauz pe care n practic Roma e vehiculeaz ca o stare diplomatic curent, indiferent de tipul de foedus ncheiat. Existau si tratate cu regi strini (de ex. cel ncheiat n 273 a. Chr. cu Ptolemeu Philadelphos- Cassius Dio, Fragm., 147-, sau cel dintre Roma si Hieron al Syracuzei, n 262 a. Chr.- Polyb., I, 16) sau cu orase libere, aliate ale Romei- ciuitates foederatae- scutite de impozite, dar care aveau obligativitatea furnizrii de contingente militare. Foedera aequa cunoscute pentru epoca republican ncep n 493/443 a. Chr., prin Foedus Cassianus (Tit. Liv., VIII, 4, 23), ntre Roma si Liga Latin, si continu cu semnarea unor tratate similare cu: Massilia, cca. 386 a. Chr., sau putin dup (Iustinus, XLIII, 5, 10), Capua, 343 a. Chr. (Tit. Liv., XXIII, 5, 9), samnitii, n 321 a. Chr. Tit. Liv., IX, 4, 1-5), Heracleea, 278 a. Chr. (Cic.,Pro Arch., 6-7; Pro Balbo, 50), Camerinum, nainte de 205 a. Chr. (Tit. Liv., XXVIII, 45, 20; Cic.,Pro Balbo, 46; CIL, XI, 5631), Liga Aheean, 194-193 (cel mai devreme 196) a. Chr. (Tit. Liv., XXXIX, 37, 10). Pn la Augustus, cele mai cunoscute foedera iniquum sunt cele cu: Teanum Apulum, 317 a. Chr. (Tit. Liv., IX, 20, 8), Liga Aetolian, 189 a. Chr. (Polyb., XXI, 32; Tit. Liv., XXXVIII, 11), Gades, 78 a. Chr., de fapt rennoirea unui tratat mai vechi (Cic., Pro Balbo, 35), Mytilene, 25 a. Chr., si el o reeditare de situatie diplomatic (RDGE, 26, col. d si e). F. B. fiscus Caesaris (lat.), "tezaurul imperial", fond creat probabil de Augustus, succesiv reorganizat de Claudius si definitiv stabilit de Vespasian. Era condus de a rationibus(seful cabinetului financiar al cancelariei imperiale), si centraliza veniturile provinciilor de rang imperial si impozitul vamal, prelund treptat de la aerarium Saturni sumele obtinute din confiscri, cele de pe domeniul public, impozitele pe vnzri si eliberri de sclavi. Pentru Theodor Mommsen, fiscul reprezenta un tezaur de stat ce apartinea mpratului.

nainte de a desemna tezaurul imperial, cuvntul fiscus desemna o "cas" a unui particular, sau o "cas" provincial a aerarium, ntr-o provincie senatorial. Probabil de la Vespasian, diferitii fisci de impozite ce depindeau de mprat au fost reuniti sub un serviciu central palatin, fiscus, tezaur ce putea mosteni si o persoan particular. Istoricul Hirschfeld a emis o teorie, conform creia fiscul era un bun al statului; dup moartea lui Nero, averea privat a IulioClaudienilor a devenit "bun al coroanei", fiind transmis dinastiilor succesive, patrimoniul imperial fiind format din aceste bunuri. Pentru Paul Veyne, fiscus este un bun public (P. Veyne, 1976, 539); de asemenea, sursele repet c fiscul apartine principelui (de exemplu, Plin., Paneg., 27, 3 si 41-42), si l opun regulat vechiului aerarium, care este un tezaur public si apartine poporului roman. Pe de alt parte, quaestorii aerariului sunt exclusi de la administrarea fiscului. Fiscus era alimentat de impozite (partial) si servea la functionarea statului. n conformitate cu P. Veyne (1976, 549), fiscul este o institutie monarhic; prin el, statul roman exploata, la fel ca un particular, domeniile fiscale, ideea c fiscul apartine mpratului fiind eronat. C. O.

fratres aruales (lat.), confrerie care onora divinitatea Dea Dia (asupra crei atributii sursele antice sunt lacunare) si nsmntrile. Colegiul fratilor arvali era prezidat de unMagister anual, ales din rndurile membrilor colegiului, nc din mai, dar care intra n functie la Saturnalia (srbtoare din 17 decembrie n onoarea lui Saturn). Cntecele lor ritualice invocau, asa cum o mrturisesc actele confreriei, divinitti precum Iupiter, Iunona Regina, Salus Publica, Ianus, Mars, Fons, Flora, Vesta. Ceremoniile, ntinse pe trei zile (cu o pauza de cte o zi ntre fiecare zi, regul specific srbtorilor romane), aveau loc n casa lui Magister, n afara Romei, n padurea sacr din mprejurimi, lucus, pentru invocarea divinittilor agrare si n cadrul templului zeitei Dea Dia si presupuneau sacrificii sngeroase, depunere de ofrande vegetale (spicele recoltei trecute alturi de cele ale proaspetelor semnturi), comensalitate, dansuri, concursuri de cai. Centrul lor religios urban era la Regia, unde Ops, divinitate a opulentei avea un altar. Cele mai importante ritualuri aveau loc n luna mai- Ambaraualia (Varro, De ling. latina, IV, 15; V, 64; Plin., Nat. Hist., XVII, 2, 2; A. Gell., Nopti attice, IV, 15; CIL, VI, 2099, 2101, 2104, 2114). H haruspices (lat.), personaje cu atributii cultuale care inspectau mruntaiele (exta) animalelor sacrificate. De origine etrusc, depozitari ai asa-numitei disciplina etrusca, realizau dialogul cu divinitatea prin intermediul aptitudinilor lor n arta fulgural, haruspicele purtnd, de altfel si denumirea de fulgurator. Alturi de examenul organelor interne, haruspicii ofereau interpretri ale miracolelor ntmpltoare sau speculatii biologice n momentele de criz sau de dezastre ale statului. Dup traditie (Dion. Hal., II, 22) Romulus ar fi nfiintat acest colegiu pentru a participa la sacrificiile religioase, iar Numa i va consulta n legtur cu picarea din cer a scutului lui Marte. Aceast institutie pare a cpta o mare amploare n vremea regilor etrusci ns, n ceea ce priveste functionarea sa intern, sursele antice sunt lacunare: exista un presedinte, primul dintre cei 60, marele haruspice sau maestru public al haruspicilor, precum si un "tezaur" propriu al organizatiei. Consultati oficial de ctre stat prin ntermediul Senatului, haruspicii sunt prezente cvasipermanente n spatiul public roman. Atitudinea imperial din timpul dominatului fat de aceast instant cultual este fluctuant: Constantinienii par a fi primii ce vor lua msuri mpotriva lor, n vreme ce Iulian le ofer protectie, Iovian se abtine de la violente, Valentinian I (371) acord un edict de protectie celor ce practicau onest arta fulgural, pentru ca mpratul Theodosius I, prin interzicerea examinrii organelor interne ale victimelor si a sacrificiilor pgne, s initieze politica oficial de condamnare a haruspicilor pentru crim de les- majestate. I imperator (lat.), desemneaz cetteanul detintor de imperium ntr-un sens mai larg, sau doar cel ce detine imperium militiae, ntro acceptie restrns, fiind titlul obisnuit cu care soldatii l aclam pe generalul victorios pe cmpul de lupt, cel mai adesea, dar si titulatur conferit uneori de Senat. Exist si imperatori care nu sunt trecuti pe listele generalilor triumftori: Q. Laronius (CIL, X, 8041), Sex. Apuleius (CIL, IX, 2637). Caesar va folosi cel dinti calitatea de imperator ca supranume, asociind-o gintei L latini (lat.), termen ce-i desemneaz, ntr-o acceptie mai larg, pe locuitorii din Latium, nteles n granitele sale initiale, adic zona dintre Tibru si Muntii Albani, vechii latini-Prisci Latini- apoi categorie juridic si politic ce include pe toti cettenii de drept latin. Primele informatii despre reglementarea relatiilor dintre romani si latini sunt asociate cu btlia de la lacul Regillus, cnd acestia din urm apar n tabra lui Tarquinius, mpotriva Romei. Definirea raporturilor dintre cele dou populatii sunt cuprinse, dup traditie, de tratatul ncheiat ntre latini si Roma, prin persoana lui Spurius Cassius, tratat ce va fi ndeobste cunoscut sub numele de foedus Cassianum (Tit. Liv., II, 18; Dion.Hal., V, 20; Cic., Pro Balbo, 23, 53; Plin., Hist. Nat., XXXIV, 5, 20). Existenta juridic a acestor comunitti este exprimat dublu prin ansamblul normelor proprii si prin dreptul roman. Latinii au toat gama de drepturi ce rezult prin aplicarea lui ius ciuile (v. ius), pot vota, n cazul stabilirii la Roma, fr a beneficia de ius honorum. Dup desfiintarea Ligii Latine (338 a. Chr.), sursele i prezint pe l. ca o categorie inferioar romanilor, ale cror drepturi par s se fi diminuat n timp, respectiv, pierzndu-si ius conubium, sau dup 184 a. Chr., refuzndu-li-se ius prouocationis (dreptul de a apela la judecata poporului), n cazul n care condamnarea ar fi venit din partea unui magistrat cum imperio. Cu toate acestea, latinii pot dobndi cettenia roman prin detinerea unei magistraturi locale n favoarea statului roman, prin acordarea acestui statut cu titlu de recompens pentru condamnarea unui cettean roman vinovat de repetundae pecuniae- extorcarea de fonduri de ctre un magistrat-, sau, cel mai adesea, prin fixarea domiciliului la Roma si nscrierea, n timpul censului, n functie de propriettile pe care le are. Fenomenul "emigrrii" latinilor din cettile lor n Roma constituie, ncepnd cu secolul al II-lea a. Chr. obiectul atentiei

autorittilor romane, care trec la expulzri relativ masive: n 187 a. Chr. din cetate, n 177 a. Chr. din ager publicus. Mai mult chiar, permiterea stabilirii unui domiciliu roman este conditionat de lsarea acas, n cetatea de origine, a cel putin unui fiu (Tit. Liv., XLI, 8, 9). Solutia pe care au gsit-o latinii va fi de a-si vinde proprii copii unor cetteni romani, care, putndu-i emancipa, le garanta, la eliberare, accesul n corpul cettenesc roman. Reactia Romei nu ntrzie, cci, n timpul cenzurii lui M. Claudius si T. Quintius, sunt invalidate emanciprile ce se soldau cu modificarea originii celui eliberat (Tit. Liv., XLI, 9, 9). Participarea latinilor la campaniile militare de-a lungul ultimelor secole ale Republicii, alturi de romani, este baza principal a revendicrilor de factur electoral ce intr n sfera cetteniei depline, violent exprimate n timpul rzboiului social (v. rzboiul cu socii). Spre finele republicii si n timpul imperiului, pn n 212 p. Chr., prin latini se ntelege, ndeoste, cettenii de drept latin aflati n municipiile si n coloniile aferente. Liberttile lor sunt suple si neuniforme, cci distingem o ierarhizare intern, mai ales n epoc imperial, cnd sursele amintesc dou categorii juridice: Latini maius si Latini minus. F. B.

legatio (lat.), ambasad a Senatului, mpratului sau municipiilor nsrcinat cu rezolvarea anumitor probleme, cel mai frecvent, de ordin politic. Membrii acestui organism se numesc legati (pentru ntelegerea mai larg a termenului v. legatus). n lumea roman asemenea asociatii puteau fi si emanatia unor asociatii private sau religioase. n perioada republican legatio se exprim n numele poporului roman, alctuirea ei tinea, ns, de competentele Senatului care stabilea att numrul membrilor ct si sarcinile ce i se confereau. Senatorii delegau cel putin doi membri pentru un astfel de corp diplomatic; de regul existau trei personaje de rang senatorial. Grupul avea o ierarhie intern proprie; astfel, n cazul unei ambasade de doi, unul era senator de rang nalt- curul sau mai n vrst, cellatlt era pedarius, pentru ambasadele de trei, existau doi senatori curuli si un pedarius (pentru pedarius, v. Senatus). Decizia senatorial privind structura si scopul unei legatio cuprinde si precizri privind cheltuielile de deplasare si personalul auxiliar, nsotitor (practica va impune uzanta numirii acestuia de seful delegatiei, e. g. Lex Gabinia i d drept lui Pompei s-si aleag legatii), ntinderea temporal a mandatului ei: permanent (cu competente ce se leag de administrarea provinciilor, cuprinznd si personaje nesenatoriale) sau temporar (declararea rzboiului, semnarea tratatelor de pace, diferite misiuni juridice sau religioase). Complexitatea relatiilor internationale ale Romei, marcate de o oarecare reciprocitate, a adus n cetate ambasadele statelor strine sau municipiilor, primite de Senat pentru epoca republican si de mprat, mai trziu. F. B. legatus (lat.), "delegat", nalt functionar civil si militar n afara Italiei. Existau mai multe categorii de legati: legatus legionis, comandant al unei legiuni, legatus prouinciae, guvernator al unei provincii. n secolul al II-lea a. Chr., sunt mentionati primii legati, ca subalterni, ofiteri de stat major, subordonati ai unui general si n acelasi timp guvernatori de provincie; de la Augustus, asistm la aparitia unor legati Augusti pro praetore ca guvernatori de provincie, investiti cu imperium proconsulare (cu exceptia Egiptului, guvernat de unpraefectus n numele mpratului). Legatul avea depline puteri militare, administrative si judiciare n provincia sa. Puteau fi consulares, fosti consuli, si atunci dispuneau n provincia lor de cel putin dou legiuni; legati praetorii aveau n subordine o legiune. ederea legatilor n fruntea provinciei nu avea o perioad fix, iar de la Gallienus (secolul al III-lea), legati consulares, din ordinul senatorial, au fost nlocuiti cu praefecti, din ordinul ecvestru. Atributii: mpratul delega un legatus pentru provinciile imperiale, n virtutea imperiumului proconsular pe care l detinea. Acest legatus exercita prin delegatie imperium proconsulare imperial, fiind functionar civil, comandant militar si judector al provinciei. Tot el administra teritoriul, finantele, serviciile alimentare, lucrrile publice, avea n grij posta, si controla regimul municipal din respectiva provincie. Ca delegat al mpratului, avea comanda tuturor trupelor din provincie, si detinea ius gladii, drept de viat si de moarte asupra locuitorilor provinciei. Guvernatorii imperiali (legati propraetore) erau recrutati din cadrul Senatului, fiind numiti de ctre mprat, de obicei pe 5 ani; erau asistati n provincia lor de iuridici, de un procurator imperial, ales de mprat din cadrul ordinului ecvestru, si aveau ius gladii. C. O. legio (lat.), legiune, unitate militar roman (v. exercitus) lex (lat.), lege, concept care desemneaz uzual, pentru spatiul antichittii romane, decizia emanat din votul poporului ntrunit pe centurii sau, tot mai des din secolul al II-lea a. Chr., pe triburi. Valoare normativ au totodat si hotrrile Senatului senatusconsulta, sau ale magistratilor delegati de popor pentru organizarea unor comunitti urbane sau altor teritorii provinciale (denumite decreta sau edicta), sau, nu n ultimul rnd ca important, ncepnd cu aplicarea legii Hortensia din 286 a. Chr., deciziile adunrii plebeilor- plebiscitele (plebiscita). Procedural, o lege poate fi initiat de un magistrat, care, dup supunerea ei, n stadiu de proiect atentiei Senatului, urmeaz a se publica cu cel putin 17 zile nainte de convocarea poporului- promulgatio. Votarea de ctre popor a acestui proiect l transform n lege, afisat ulterior n Forum, un formular cu redacterea fidel a textului fiind depus n aerarium, sub supravegherea cvestorilor. Structural, o lege cuprinde n praescriptio date despre initiator (al crui nume n general l poart), prima centurie/trib care si-a exprimat votul cea mai consistent parte fiind cea a continutului- rogatio. Regula juridic, ce exprim prin mecanica sa optiunea comunitar a Romei, decelabil nc din timpul celor XII table, este ca obiectul legii s-l constituie o colectivitate civic (ius generale) sau cel mult un grup restrns de persoane (priuilegium). Textul final exprim msurile punitive rezultate n urma eludrii legii- sanctio, n functie de care o lege poate fi perfecta (sanctio invalideaz toate

actiunile contrare legii), minus quam perfecta (n caz de nerespectare a legii, se percepe doar o amend contravenientului) sau imperfecta (legile ce nu contin sanctio). Sursele antice stabilesc o tipologie clar a legilor prin vocabularul juridic foarte precis, oferind importante date despre functionarea real a institutiilor interne ale Romei. Astfel, lex data reprezint rezultatul actiunii unui magistrat cum imperio, care acoper ca important votul poporului exprimat, iar lex publica-votat de ambele instante comitiale, este legea care l aseaz n plan secundar pe initiator, n vreme ce leges rogatae sunt rodul cooperrii paritare dintre magistrati si comitii (n toate cele trei cazuri este necesar prezenta ambelor instante dup scenariul procedural prezentat anterior). Ansamblul precizrilor normative operant n spatiul Romei anterior elaborrii celor XII table sunt desemnate grosso modo ca leges regiae. Realitatea juridic ce ofer si garanteaz inviolabilitate sacr se numeste lex sacrata/leges sacratae; cunoscute n numr de trei pentru epoca Republicii: 1) cea din 494 a. Chr. (Tit. Liv., II, 33), care confer inviolabilitate persoanei tribunului plebei, 2) legea care i opreste pe patricieni, n 494 a. Chr. (Tit. Liv., II, 33), de a ocupa magistraturi plebeiene, 3) plebiscitul initiat n 492 a. Chr., de Sp. Icilius (lex Icilia- Dion. Hal., VII, 17), care pedepsea cu moartea pe oricine ar fi ncercat s mpiedice ntrunirea adunrii plebeilor. Totalitatea reglementrilor juridice imperiale apare n sursele juridice ca leges romanae (v. constitutiones siconstitutio Antoniniana). Efortul comunittii romane din timpul veacului al V-lea a. Chr., care avea ca scop, ntr-o exprimare livian (Tit. Liv., III, 34), egalizarea ntre patricieni si plebei este nu att o transpunere scris a vechilor cutume, ct mai ales o laicizare a dreptului roman (opinie tot mai des mbrtisat de istoricii moderni). Precizrilor procedurale generale din primele dou table (tabulae) li se adaug specificri privind debitorii insolvabili (tabula a 3-a), puterea patern (tabula a 4-a) si alte realitti domestice (tutel, succesiunea propriettii, principii succesorale- tabula 5-6), elemente de drept public si sacru (tabula 9-12). Cf. si decretum. F. B. libertas (lat.), corespondentul lingvistic pentru grecescul eleutheria, cruia, spre deosebire de lumea greac (unde nu apare n reprezentri de natur cultual alturi de poporul grec, n pofida importantei acordate de eleni acestei notiuni), romanii i consacr un spatiu propriu, amenajat nc de timpuriu pe Aventin (CIL, VI, 10025; Serv., ad Aen., I, 726). Valoarea acestui concept este departe de a rmne doar n cmpul axiologiei, definind, mpreun cu notiunea de fides, statutul public al unui cettean roman n epoc republican, el ptrunznd, mai ales n secolul I a. Chr., n sfera ideologic. F. B. libertus (lat.), sclav eliberat. La finele Republicii onomastica nregistreaz libertii cu vechiul lor nume de sclav, cruia i se adaug numele gintii patronului (ex-stpnul) sau numele patronului. La eliberare, libertii sunt nscrisi pe listele electorale ale unuia din triburile urbane, tras la sorti, iar pretorului urban i se confer competenta reglementrii tututor raporturilor sociale stabilite de acestia. n general, libertul intr n categoria clientilor eliberatorului si n dinamica relatiilor clientelare ale acestuia. Datorit evolutiei de ansamblu a institutiilor republicane, realittile politice de secol I a. Chr. sunt tot mai pregnant exprimate n functie de gruprile bazate pe amicitia si fides, pe de o parte, iar pe de alta, de mrimea acestora, asa nct, actiunea public a unor anumite grupuri de presiune nu este strin de cresterea numrului libertilor n perioada amintit. Cantonati de regul n activitti economice ntreprinztoare, de mic ntindere, dar mai ales n cele de ordin administrativ, libertii capt o experient profesional din plin exploatat n primele decenii ale Principatului, cnd mpratii primei dinastii vor folosi libertii imperiali n administratie, "epoca de aur" a lor fiind perioada mpratului Claudius (v. si cliens,patronus). F. B. ludi publici (lat.), spectacole publice, diverse ntreceri si banchete la care particip ntreaga comunitate. Spre deosebire de spatiul grec, aceste manifestri au, n lumea roman, un mai pregnant caracter religios. Primele jocuri, amintite de surse, sunt plasate n epoca regal, si erau ntreceri de cai sau de care trase de cai (la Equiria siConsualia) dedicate zeilor Marte si Consus, desfsurate pe Cmpul lui Marte. Institutionalizarea si transformarea lor n manifestri anuale este atribuit lui Tarquinius Priscus, care adaug mai vechilor ntreceri si concursurile pugilistilor (pugiles- Tit. Liv., I, 35), mutndu-le n Circus Maximus (dup ce amenajeaz aceast vale situat ntre Palatin si Aventin). Denumirea pe care o primesc este de Ludi Romani sau Magni. Acestora (care se vor desfsura n epoca clasic ntre 4 si 9 septembrie) li se adaug, n timpul Republicii, alte jocuri anuale: n cursul secolului al IIIlea Ludi Plebei, 4-17 septembrie; Ludi Cerialies, 12-19 aprilie; Ludi Apollinares (n 212 a. Chr.), 6-13 iulie;Ludi Megalenses (n 204 a. Chr.), 4-10 aprilie; n 173 Ludi florales, 28 aprilie-3 mai; n 82/81 a. Chr. Ludi Uictoriae Sullanae, 28 octombrie-1 noiembrie; n 46 a. Chr.Ludi Uictoriae Caesaris sau Ueneris Generis, 20-30 iulie. Altele au caracter special, ca cele funerare, ludi funebres, oferite (n Forum Romanum - Tit. Liv., XXIII, 30; XXXI, 50; Plin., Nat. Hist., XXXV, 33- sau n Forum Boarium- Val. Max., II, 4, 7) de o persoan particular n memoria unui membru marcant al propriei familii (ca n cazul jocurilor oferite n 206 a. Chr, de Scipio Africanul pentru tatl si unchiul su- Tit. Liv., XXVIII, 21). De organizarea si supravegherea acestor jocuri se ocup persoane autorizate ale statului, magistrati, uneori preoti: edilii curuli de ludi Romani, Megalenses, Florales, edilii plebei de Ludi Plebei, Cerialia (Caesar instituie pentru acestea din urm o magistratur separat- aediles Ceriales), pretorul urban de ludi Apollinares. Jocurile oferite cu titlu extraordinar de un magistrat sau general n onoarea statului sunt organizate chiar de initiator. n epoca imperial, pretorul acapareaz aceste sarcini. Durata jocurilor publice republicane, initial de o zi (arhaicele Equiria si Consualia aveau loc la 14 martie), ajunge s se mreasc n epoca clasic, depsind sapte zile, dar nu mai mult de 15, astfel nct numrul total al zilelor consacrate srbtorile spectaculare era de 67 pe an, iar n Imperiu ele vor ajunge la 175 de zile pentru jocurile permanente. Cheltuielile necesare erau aprobate de Senat, n general 200.000 de sesterti (Dion. Hal., VII, 71), sum ce va creste ctre secolul I a. Chr.- de pild, n 51 a. Chr. statul aloc anual cca. 760.000 de sesterti.

Somptuozitatea acestor manifestri publice este tot mai mult atasat prestigiului public, distinctiei sociale, constituindu-se ntr-unul din indicatorii ierarhici cei mai activi n ultimul veac republican si mai departe n Imperiu. Atentia Romei n acest sens este evident argumentat de surse, mai ales ncepnd cu epoca Gracchilor, cnd distribuirea locurilor la spectacole urmreste rangul social. n 364 a. Chr. sunt introduse la Roma primele jocuri scenice- ludi scaenici- constnd n simple dansuri sau pantomim care, n vremea lui Livius Andronicus, sec. al II-lea a. Chr., vor mbrca, n cadrul jocurilor romane majore din septembrie (ulterior ludi scaenici vor ptrunde si-n alte jocuri), aspectul unor adevrate reprezentri dramatice (Tit. Liv., VII, 2). n secolul al II-lea a. Chr. foarte probabil din spatiul oriental elenizat, apar vntoarea de animale (lei si pantere- uenatio leonum et panthearum- introduse de M. Fulvius Nobilior-Tit. Liv., XXXIX, 22) si dansurile cu conotatie militar executate de copii clare (Pyrrhicae). Protagonistii pot fi, n spet pentru perioada republican, doar profesionisti strini de cettenia roman (desi, n epoca regilor atelaje patriciene par a se fi confruntat n Circus Maximus), perceptia de ansamblu a cettii despre participarea direct calificnd-o ca nenobil. Nu aceleasi atribute sunt ntlnite pentru perioadele ulterioare, n care nsisi mpratii (precum Caligula- Suet., Calig., 54; NeroTac., Ann., XIV, 15; Commodus, Caracalla, Elagabalus, SHA, V.Commod., 8, V. Heliogab., 23; pentru Caracalla- Cassius Dio, LXXIX, 10), coboar n aren. De altfel, epoca imperial va cunoaste maxima dezvoltare a acestor manifestri, mai vechilor jocuri republicane (Ludi Romani, Plebei, Apollinares, Megalenses, Cerialia- care sunt pstrate, dispar cele initiate de Sylla si Caesar), li se adaug altele noi, ncrcate de o nou realitate socio-ideologic: Ludi Augustales din 3-12 octombrie (prima dat celebrate n 19 a. Chr., la ntoarcerea lui Augustus din Orient- Cassius Dio, LIV, 10), Ludi Martiales, n onoarea lui Mars Ultor, din 12 mai (Cassius Dio, LIV, 8; Ovid.,Fast., V, 545), jocuri nchinate pentru celebrarea zilei de nastere a mpratilor sau a momentului nvestirii lor cu puterea imperial (ludi natalici si ludi natalis imperii), ludi saeculares, cu un rol propagandistic extrem de important, ce glorificau fondarea Romei (tinute de 7 ori n 17 a. Chr., 47 p. Chr., 88, 147-148, 203, 248 si 262). Influenta greac, simtit n Republic prin dansurile pyrrhice si vntoarea de animale, se dezvolt n cadre mult amplificate odat cu gestul imperial de a organiza jocurile de tipAgonalia- jocuri gimnice si ntreceri hipice: primul din seria mpratilor-actori care se manifest n aceast directie este Nero (Tac., Ann., XIV, 20)- Agon Neronis, fiind abandonat la moartea lui dar restabilit de Gordian al III-lea n 243, sub denumirea de Agon Mineruae (Aur. Vict., Caes, XXVII), urmat de Domitian cu faimoasele sale jocuri capitoline, organizate din patru n patru ani, pentru prima dat n 86 (Suet., Domit., 4) si Aurelian n 271 cu al su Agon Solis. Abundenta informatiilor privind acest gen de manifestare public trdeaz reflexul comunitar al Romei ncrcat de o axiologie a prestigiului, deseori exaltat, cu o supl ingerint n domeniul evolutiei interdependentelor sociale, pe care nsisi romanii au desemnat-o prin sintagma, adesea negativ perceput, panem et circenses. F. B. lupercales (lat.), confrerie religioas alctuit din dou grupuri distincte de preoti, Quintiales (lupii) si Fabianes (tapii)- realitate care a permis asocierea nfiintrii lor cu episodul rpirii Sabinelor (J. Bayet, pp.79-81), crora li se adaug n vremea lui Caesar un colegiu de luperci, reprezentanti ai gintei Iulia. Lupercii conduc anual, la 15 februarie- Lupercalia- o procesiune religioas la care particip ntregul corp civic roman, pn pe colina Palatin, unde, n fata grotei lupercale, cei doi (initiali) sefi ai grupurilor de luperci sacrific un tap n cadrul unei ceremonii speciale ce presupune rsul ostentativ al protagonistilor si atingerea fruntii cu cutitul sacrificial, impregnat de sngele victimei. Multimea adunat pe Palatin nconjoar colina, apoi preotii, prin flagelare, le confer participantilor fertilitatea (Varro, De ling. lat., VI, 34; Ovid., Fast., II, 425-450). Exegetii fenomenului religios roman au descifrat n comportamentul ritualic din cadrul acestei srbtori o conotatie purificatorie si fertilizant, creia, G. Dumezil, procednd la o lectur politic a realittilor din secolul I a. Chr., respectiv a comportamentului lui Caesar din timpul acestei ceremonii, i adaug un aspect politic, ntelegnd lupercaliile ca pe o expresie cultual de transmitere a puterii regale (G. Dumezil, 1975, pp.157-160). M magister (lat.), magistrat inferior, titlu acordat unor functionari publici ai Romei, ai municipiilor, unor sefi de collegia religioase. Magistri puteau avea atributii militare (v.,dictator - magister populi; v., magister equitum; v., magister militum), administrative (mai ales n birourile imperiale), religioase (sefi ai unor asociatii, confrerii, cel mai bine cunoscut este seful fratilor arvali- v. fratres arvales), sarcini de conducere a municipiilor (v. decuriones, infra municipium). magister census (lat.), n perioada Imperiului trziu, functionar nsrcinat cu centralizarea tuturor datelor referitoare la cens; n timpul lui Constantinus I, magister census se ocupa de strngerea impozitului senatorial, follis senatorius. C. O. magister equitum (lat.), magistrat detintor de imperium, comandant al cavaleriei n epoca regal, auxiliar al dictatorului, n timpul Republicii, ajutndu-l n probleme militare-rei gerendae causa. Aparitia lui este legat de cea a magistraturii extraordinare a dictatorului, care l si desemneaz. Conditia social initial era cea patrician (n 368 a. Chr. apare primul magister equitum plebeu n persoana lui C. Licinius Stolo- Tit. Liv., VI, 39; X, 8; Plut., Camill., 39; Cassius Dio, fr. XXIX, 5), de la finele secolului al IV-lea si pn la Caesar att el ct si dictatorul trebuiau s fie de rang consular. Mandatul su, intrinsec legat de cel al superiorului, nceteaz o dat cu retragerea dictatorului. Teoretic, judecndu-i competentele, este asimilat cu pretorul (Cic., De leg., III, 3, 9), practic, ns, este superior acestuia. Detintor al scaunului curul (sella curulis), avea sase lictores, drept de a chema n adunare comitiile si era comandantul de rang secundar al armatei (Cassius Dio, XLII,27; Ioan. Lyd., De magistr., I, 37; II, 39). Pentru evidenta n detaliu a personajelor care au detinut aceast magistratur, cf. CIL, I, p. 345- tablou alctuit de Th. Mommsen.

F. B. magister fundi (lat.), conductor al colonilor aflati pe un latifundiu. C. O. magister militum (lat.), titlu n armata roman, cu rol diferit de la o epoc la alta. n perioada Imperiului trziu, Constantinus I a numit primii magistri militiae cu atributii pur militare: Zos., II, 33, iar primii magistri atestati precis apar ncepnd cu domnia lui Constantius al II-lea (v. T. D. Barnes, 1981, 256). Prin reforma militar a lui Constantinus I, atributiile militare ale prefectului pretoriului au fost acordate magistri-lor militiae, recrutati dintre mai vechii duces. Acestia erau initial comandanti supremi ai cavaleriei (magister equitum) si infanteriei (magister peditum), dar aceste dou functii puteau fi cumulate de o singur persoan, avnd calitatea de magister utriusque militiae. Ulterior, n armata Imperiului trziu au aprut si alti ofiteri cu gradul de magister si n consecint, cei doi comandanti supremi au cptat epitetul de praesentales sau in praesenti. Magistrii aveau rang de comites, iar din secolul al IV-lea, aveau calitatea de vir inluster. Odat cu aparitia magistrilor regionali (pentru Orient, Thracia, Illyricum, Gallia) a sczut si puterea de care dispuneau. Ulterior, titlul de magister militum a fost conferit si sefilor barbari, ca o demnitate onorific. n subordine, magistrii dispuneau de un personal considerabil, plasat sub comanda celor doi sefi de servicii, principes, si aveau doi numerarii, un commentarienses, primoscrinii, scriniarii, exceptores, apparitores; magistri aveau si atributii judiciare. Din ND, rezult c titlul de magister militum era purtat de comandantul militar al provinciei. C. O. magister officiorum (lat.), nalt functionar la curtea imperial, n perioada Imperiului trziu. Functia a fost creat de Diocletianus (cf. A. E. R. Boak, 1919, 25; T. D. Barnes, 1981, 256) sau Constantinus I (A. Piganiol, 1947, 64-65; T. D. Barnes, 1981, 256). Cert este c n 320, exista la palat oficialul tribunus et magister officiorum: C. Th., 16, 10, 1 (320); 11, 9, 1 (323); n 324, Martinianus era magister officiorum, cnd a fost proclamat Caesar de Licinius (Zos., II, 25, 2). n ceea ce priveste atributiile sale, magister officiorum controla officia; avea comanda asupra corpului de agentes in rebus, iar scholae palatinae erau de asemenea sub comanda sa. Tot el controleaz ceremonialul curtii imperiale, iar de la sfrsitul secolului al IV-lea are n administrare cursus publicus (posta imperial). Atelierele de armament se afl sub comanda sa; n subordine avea, pe lng personalul cancelariei imperiale, un adiutor, subadiuuae adiutoris, subadiuuae ai diverselor servicii, curiosisi interpreti pentru limbile strine; n final, era membru al consistoriului (consiliului) imperial. De multe ori, persoane avnd calitatea de magister officiorum pot fi gsite printre detintorii unei evidente influente la curtea imperial. Datorit importantei sale, acest post tinde s devin o "trambulin" spre vrful carierei civile, reprezentat de prefectura pretoriului. C. O. magister rei priuatae (lat.), magistrat superior nsrcinat, n perioada Imperiului trziu, cu dirijarea tezaurului curtii imperiale; de la Constantinus I, s-a numit comes rei privatae. C. O. magister uici (lat.), magistrat suprem al satului, avnd atributii administrative si probabil religioase. C. O. magistratus (lat.), persoan care ndeplineste o anumit sarcin public n urma delegrii sale prin vot. Dac n epoc regal magistratul reprezenta o calificare a regelui sau loctiitorului su, interrex, n timpul Republicii, magistratul este desemnat prin votul comitiilor. Se pot deosebi mai multe tipuri de magistraturi: a) dup caracterul lor: ordinare (aproape toate magistraturile mai putin dictatura si cea a adjunctului unui dictator, comandantul cavaleriei) si extraordinare (dictatura si comanda cavaleriei subordonat acesteia); b) dup natura organismelor de vot, sunt magistraturi superioare- maiores- obtinute prin votul centuriilor, si inferioareminores, rod al votului dat de comitiile tribute (Tit. Liv., III, 55, 9 si XXXII, 26, 17; Tac., Ann., IV, 6; A. Gell., Nopti Attice, XIII, 15; Dig., 47, 32); c) dup durata lor: anuale (consulatul, pretura, edilitatea, cvestura) sau pe o anumit durat (cenzura-un an si 6 luni, dictatura-6 luni); d) n functie de calitatea sursei competentelor se disting: magistraturi cu imperium (dictatura, consulatul, pretura, promagistraturile, statutul lui pontifex maximus) sau doar cu potestas. e) n functie de sfera de aplicare a competentelor se deosebesc n cadrul magistraturilor cuimperium dou aspecte: un imperium domi, a crui interventie este permis n interiorul Romei, si un imperium militiae, cu ingerint n afara Romei (Tit. Liv., VI, 42, 11; XXIV, 9, 2; App., BC, II, 31; Gaius, Inst., IV, 104; Lex Iulia Municipalis, l, 20). Alungarea ultimului Tarquin a nsemnat, pentru Roma, si optiunea pentru principiul colegialittii, cel putin doi, care se va aplica tuturor magistraturilor, cu cteva exceptii (dictator, interrex, promagistrat, pretor urban si apoi prefect al orasului Roma), traducnd obsesia antimonarhic a romanilor. Atributiile magistratilor apar n consens cu calitatea si zonele de actiune (prouinciae) cu care sunt investiti. Astfel, magistratii cu imperium pot lua auspiciile, pot exercita functii

administrative si juridice, pot convoca poporul, i se pot adresa. Dreptul de a lua cuvntul n fata comitiilor l au si tribunii plebei si, n mod extraordinar, decemuirii legibus scribendi- comisia de zece magistrati extraordinari, nfiintat n 451-449 a. Chr., pentru redactarea celor XII Table sautriumuiri reipublicae constituendae, colegiul trimviral instituit n 43 a. Chr., n plin criz a Republicii. Magistratii superiori se pot adresa Senatului. Prin dreptul de cooptare pot fi completate anumite colegii de magistrati (de pild, tribunii alesi pot s coopteze colegi pn la numrul de zece, unul din consuli l desemneaz pe dictator, n general, un magistrat si numeste personalul auxiliar propriu. Una din trsturile esentiale ale magistraturilor romane este gratuitatea lor, aceasta mrturiseste evident conceptia Romei despre ndeplinirea unui serviciu public, care rmne la ndemna celor ce-si pot permite conducerea celorlati, pe de o parte, iar pe de alt parte, care exprim supla articulare a relatiei proportionale dintre obligatii si drepturi. Conditiile de a candida pentru o magistratur pornesc de la cettenia complet, aceasta nseamn beneficierea de ntreaga gam de drepturi civile precum si de ambele aspecte ale dreptului public, dreptul de vot si dreptul de a candida. n principiu este interzis cumularea mai multor magistraturi, acceptndu-se cel mult ndeplinirea simultan a unei magistraturi permanente si a uneia temporare (Tit. Liv., VII, 42, 2). De-a lungul epocii republicane au fost fixate prevederi referitoare la limita de vrst pentru un candidat: Lex Vilia Annalis, din 180 a. Chr., stabilea 28 de ani pentru cvestur, 30 de ani pentru edilitate, 31 pentru pretur iar consulatul era permis dincolo de vrsta de 34 de ani. n 81 a. Chr., Lex Cornelia de magistratibus (Cic., Philip., V, 17, 48; De Lege Agrar., 2, 2; Brut., 94; De off., II, 17; Pro Lege Manilia, 21, 62) stabilea un relativ rigid scenariu pentru cursus honorum, care ns nu va fi respectat; astfel, nu era permis unui candidat s opteze pentru consulat dac nu ndeplinise mandatul de pretor, unui candidat la pretur dac nu fusese edil, acestuia impunndu-i-se ndeplinirea oficiului de cvestor. Posibilitatea prelungirii competentelor unei magistraturi (prorogatio) este permis dac necesittile o impun. (v. imperium). F. B. municipium (lat.), termen care deriv, potrivit unor autori antici, din sintagma munia capere (A. Gell., Nopti Attice, XVI, 13; Festus, 155 L si 117 L) ce desemneaz acceptarea voluntar a unor sarcini n interes public, acceptarea exprimat de ctre o comunitate urban liber, paritar din punct de vedere juridic, cu o comunitate roman. Acest statut este de regul cuprins n conventii prealabile, primii care au beneficiat de el au fost locuitorii cettii Caere, care sprijiniser Roma la asediul gallilor. Rezultatul juridic pentru un municipium este un ansamblu de drepturi si obligatii cu un dublu continut: autohton si roman exprimat n forme nuantate si multiple, uneori doar cu titlu onorific. n general, comunittile municipale nu au drept de vot, municipes sine suffragio, ele sunt n grija unui delegat roman permanent. Exist si cazuri, speciale, cnd locuitorii unui municipiu au posibilitatea de a se exprima prin vot, ntr-unul din triburile urbane, tras la sorti nainte votrii, dar nu au dreptul de a candida. ncepnd cu secolul al III-lea a. Chr., unele municipii dintre acestea, primesc si ius honorum, devenind municipii de optimo iure. Ierarhizarea municipiilor prin ius suffragii rmne operant pn in epoca lui Tiberius care anuleaz definitiv acest drept. Obligatiile fat de Roma (fie c municipiile aveau, fie c nu aveau drept de vot) sunt n general participarea laformula togatorum, nrolarea lor fcndu-se n legiuni (spre deosebire de simpli aliati care alctuiau trupele auxiliare), plata unei contributii anuale, stipendium (Tit. Liv., VIII, 14; XXVI, 16; XXXI, 29; Dion. Hal., XVI, 6). N notarius (lat), "secretar", functionar inferior n cadrul unei regio (termen latin ce desemna o regiune sau un tinut, de exemplu regio maritima, regiune maritim, sau unul din cartierele Romei, regio Urbis), aflat n subordinea unui procurator regionis. n Imperiul trziu exista corpul notarilor, condus de primicerius notariorum; acesta avea listele tuturor functionarilor din imperiu, civili si militari, cu exceptia gradelor inferioare. Corpul notarilor depindea direct de mprat, iar n 381, acestia au intrat n bloc n ordinul clarissimilor. A. Piganiol i definea ca fiind "prin excelent instrumentele puterii personale a mpratului" (A. Piganiol, 1947, 314). O ordo equester (lat.), sau equites, "cavalerii", n domeniul social, nu erau o aristocratie prin nastere, ci una de individuali; ordinul era deschis ascensiunii sociale, iar n epoca imperial, prin accederea n administratia imperial, se transform ntr-o aristocratie de functii. Din punct de vedere al prestigiului, se situau imediat dup ordinul senatorial. Ordo equester avea o alur militar, prin cele trei militiae, obligatorii n principiu, prin recrutarea membrilor. Din punct de vedere al ocupatiei, era un ordin eterogen si la fel din punct de vedere al compozitiei; n ordinul ecvestru intrau doar brbatii si nu exist distinctie net ntre ordo equester si ordinele municipale. Din punct de vedere juridic, ordinul nu era ereditar; practic ns, el devine ereditar. Aparitia ordinului dateaz din epoca republican. Prin lex Porcia din 67 a. Chr., se statueaz simbolurile ce definesc ordo equester: inelul de aur, dunga de purpur ngust la tog, locuri speciale la spectacolele publice. Dar ceea ce defineste n esent un cavaler este detinerea "calului public" (acordat spre ntretinere de ctre stat, v. equites). Acest "cal public" este practic simbolul apartenentei respectivului cavaler la ordinul ecvestru. n epoca imperial, la 15 iulie n fiecare an avea loc parada cavalerilor, n cursul creia principele inspecta cavalerii. n ciuda aspectului militar al ordinului, membrii acestuia aveau proveniente diverse: astfel, n conformitate cu Cicero, equites includeau publicani (activi n contractele publice), faeneratores (sau argentarii, cmtari),negotiatores (negustori), agricolae (fermieri). Un alt criteriu pentru apartenenta la ordo equester era venitul. Acesta trebuia s fie de minimum 400.000 de sesterti (n 18-13 a. Chr.): Cassius Dio, LIV, 17, 3 si LIV, 26, 3f. Ca si n cazul senatorilor, esential era posesia pmntului.

n epoca imperial, ordinul ecvestru a fost permanent favorizat de mprati n raport cu ordinul senatorial, vzut de puterea imperial ca un competitor. Cavalerii vor fi folositi de ctre mprat n administratie, nlocuindu-i treptat pe libertii imperiali de la conducerea birourilor cancelariei (ncepnd cu Domitian si Traian). Odat cu integrarea lor n cadrul administratiei imperiale, asistm la o nou ierarhizare a ordinului. Pe de o parte, ierarhizarea n functie de salarii: astfel, cavalerii puteau fi sexagenarii (60.000 de sesterti salariu), centenarii (100.000 de sesterti), ducenarii (200.000 de sesterti), trecenarii (300.000 de sesterti); pe de alt parte, din punct de vedere social, creste diferenta ntre senatori si cavaleri, n ceea ce priveste dignitas. n timpul lui Vespasian, printr-o decizie imperial, s-a statuat c un senator nu putea fi insultat de ctre un cavaler; cel mult, cavalerul putea transmite insulta prin alt membru al ordinului senatorial: Suet., Vesp., 9, 2. Intrarea cavalerilor n sistemul administrativ roman a dus la cristalizarea unei diferentieri accentuate n rndul lor. Astfel, nc de la Augustus, se recenzau separat cavaleriiequo publico, membri ai primelor centurii de iudices (purttori ai inelului de aur, din 23 p. Chr.), si simpli equites, ce se diferentiau de poporul de rnd doar prin nasterea ca om liber si censul lor (pentru detalii, v. M. I. Henderson, The Establishment of the Equester Ordo, JRS, 1963, 61-72). n privinta carierei, abilitatea personal avea un rol deosebit de important n obtinerea de functii. Cariera unui eques ncepea n domeniul militar, ca praefectus cohortis.Urmau apoi gradele militare de tribunus legionis sau tribunus cohortis, iar la sfrsit, cel de praefectus alae. Cei mai capabili treceau n sistemul administrativ, caprocurator Augusti ntr-o provincie mic. Dintre acestia se recrutau apoi persoanele cu functii importante din cadrul sistemului administrativ, iar cei mai abili dintre ei puteau ajunge praefectus uigilum, praefectus annonae, praefectus Aegypti sau praefectus praetorio. Un alt sistem de ierarhizare l reprezenta cel n functie de titluri; un cavaler putea fi uir egregius (primipil, praefectus alae, procurator de rang inferior), uir perfectissimus(procurator de rang superior, praefectus annonae, praefectus uigilum, a cognitionibus), uir eminentissimus (praefectus praetorio, de la Septimius Severus, al Mesopotamiei, Egiptului). ncrederea tot mai mare artat de mprati acestui ordin s-a materializat printr-o serie de msuri ce vizau integrarea cavalerilor n sistemul birocratic, nlocuind ordinul senatorial. n domeniul militar, Septimius Severus nlocuieste comites de rang senatorial din statul major cu cavaleri. Cresterea rolului ordinului ecvestru se manifest cu precdere n cadrul crizei secolului al III-lea. Maximinus Thrax, Philippus, Claudius II, Aurelianus, Probus, Carus, erau equites. Pe de alt parte, apare o ruptur n cadrul ordinului, cu o mic elit ce avea acces la putere, restul cznd la nivelul ordinului decurional. Reforma lui Gallienus din 262, a avut un rol deosebit de important n promovarea cavalerilor ca factor de putere. Prin aceast reform, comenzile militare si guvernmintele asociate au fost acordate, cu rare exceptii, cavalerilor; acestia nu mai intrau n ordinul senatorial. Pentru Imperiul trziu, importanta ordinului ca o categorie social distinct scade, mprtirea societtii avnd la baz alte criterii. C. O. officium (lat.), n armata roman, birou militar dar si statul major care asigura administratia curent n provincii si care cuprinde militari detasati, sclavi si liberti imperiali. Persoanele care alctuiesc astfel de birouri nlocuiau pe analogii lor republicani, cunoscuti n texte sub denumirea de apparitores. Diferite tipuri de officia au fost organizate de ctre Claudius I, apoi reorganizate de Hadrian. n cadrul lor activau liberti si sclavi imperiali, pentru ca n perioada Principatului, s se cunoasc officia militare conduse de simpli soldati sau de gradati (cornicularii, optiones, librarii, etc.), toate cu caracter administrativ. Aceste birouri erau atasate guvernatorului, iar n timpul tetrarhiei, numrul lor a crescut considerabil. C. O. optimates (lat.), grupare politic de la finele Republicii, care, alturi de populares, si disput puterea politic, respectiv ocuparea magistraturilor. Analiza celor dou grupuri politice pleac de la informatiile surselor ce disting o scindare a poporului roman, ncepnd cu epoca Gracchilor, n dou prti (Sall., Epistulae ad Caesarem senem de republica; Tac., Ann., 12, 60), cel mai adesea desemnate prin termenii de factio sau pars. Lucrrile de specialitate atrag atentia, nc din secolul XIX, asupra alturrii nefondate si periculoase, n acelasi timp, dintre aceast terminologie si realitti contemporane, care ndeprteaz demersul istoric de spatiul roman. Foarte direct spus, optimatii si popularii nu sunt partide politice, n acceptie modern, ci doar grupri formate prin relatii de amicitie si clientel, a cror organizare si structur este obedient mizei cuceririi puterii politice. Uzanta termenului de optimates, n epoca republican trzie, este asociat grupurilor senatoriale, si clientilor acestora, care militau pentru functionarea statului n cadrele traditionale, adic a unui dialog politic cu poporul realizat prin Senat si magistraturi n formula lor republican, de aceea ele trec drept latura conservatoare a fortelor politice. Numiti boni, ei strng n rndurile lor att familii vechi patriciene (Claudii, Aemilii, Cornelii, Valerii) ct si familii plebeiene (Mucii Scaevolae, Licinii, Lutatii Catulii, Domitii Ahenobarbii, Livii Drusi, Porcii Catones, Caecilii Metelli, sau mai noi ptrunsii pe scena politic, Pompeii). n secolul I a. Chr., vrfurile de expresie politic ale acestei grupri au fost, printre altii, Sylla si, mai trziu, Cato Minor, cel care va sfrsi prin a fi identificat cu asa- numitul curent politic republican.Metodele de exprimare public ale catonismului sunt puternic adaptate la cele populare, alternndu-se discursul, mai mult sau mai putin virulent, cu mijloace pragmatice, manevre politice uzuale sau chiar violenta. P pater patriae (lat.), "printe al patriei". Valerius Messala a fost cel ce a propus decretul senatorial prin care lui Augustus i s-a conferit titlul de pater patriae (Suet., Aug.,58, 2.). Acesta era un titlu onorific primit de mprat n anul 2 a. Chr. Cnd Augustus a

luat acest titlu, ntregul imperiu i-a devenit aproape client, sub protectia sa "printeasc". Titlul a fost asumat de aproape toti mpratii, cu exceptia lui Tiberius, Galba, Otho si Vitellius. Pater patriae era n relatie, ca si cel de Augustus, cu traditia roman, fcnd din mprat un nou Romulus (Tit. Liv., V, 49, 7, referitor la Camillus); a fost conferit anterior, n epoca republican, mai multor personaje: Cicero, n 63 a. Chr., pentru reprimarea conjuratiei lui Catilina; Caesar (Cassius Dio, XLIV, 4, 4; Suet., Caes., 85); dup ce initial l-a refuzat, Augustus l-a acceptat n 2 a. Chr. n calitate depater patriae, Augustus era vzut ca protectorul poporului roman (Horat., Carm., 4, 5, 1f.). Pentru epoca imperial, l regsim n titulatura oficial a mpratului, ceea ce denot importanta acordat acestui titlu. C. O. patres-patricii (lat), desemnau, n epoca regal, poporul roman cu cettenie deplin, repartizati n gentes. Patres acopereau descendentii vechilor cetteni sau quirites. Traditia vorbeste de 3 ramuri patriciene: Tities, Ramnes, Luceres, crora li se adaug noi familii prin cooptare, 6 ginti albane: Cloelii, Curiati, Geganii, Iulii, Quintilii, Servilii si ginta Claudiilor (Tit. Liv., I, 30; Dion. Hal., III, 29). Institutiile specific patriciene erau: regalitatea, adunarea curiat, mprtit n trei triburi, si Senatul, care reunea totalitatea sefilor sau a reprezentantilor acestor familii. n epoca republican, patricienii reprezentau doar cettenii ce se revendicau din aceste ginti fondatoare, ale cror traditii religioase, competente privilegiate n plan politic si juridic, le separau de cealalt entitate civic a poporului roman, gintile plebeene. Ca urmare a evolutiei exercitiului public (politic, mai ales, dar si juridic si religios), nobilimea patrician roman se va apropia de cea plebeean, cu deosebire dup adoptarea legii Hortensia (287/ 286 a. Chr.). Exist, totusi, o demarcatie ntre cele dou categorii. Astfel, un patrician putea deveni plebeu, caz extrem de rar n practic, prin adoptio sau adrogatio (transitio ad plebem); uninterrex nu putea fi dect un patrician; calitatea de princeps senatus va fi exercitat, pn la finele Republicii, doar de senatorii patricieni ai celor mai vechi familii: Aemilia, Claudia, Fabia, Manlia, Valeria; detinerea acelei auctoritas Senatus, prin care se ratificau rezolutiile apartinnd poporului, se plasa n cmpul autorittii patriciene; ocuparea unor magistraturi religioase (flaminii majori, rex sacrorum, cele dou colegii de Salieni) era accesibil numai patricienilor. n Imperiul trziu, Constantinus I a creat la sfrsitul domniei sale titlul de patricius, primii cunoscuti cu acest titlu fiind Optatus, consul n 334, si Iulius Constantius, consul n 335 (Zos., II, 40). n decursul secolului al IV-lea, patricii sunt cunoscuti: Taurus n timpul lui Constantius al II-lea, Datianus (n timpul lui Constantius II si Valens), Salutius Secundus, sau Petronius, socrul lui Valens. Acest titlu conferea un prestigiu imens, dar fr a avea vreo valoare efectiv, fiind golit de putere real. Patricii, ca "printi aiAugusti-lor", aveau influent, eventual cu titlu personal, asupra persoanei imperiale (cazul lui Datianus), dar acest titlu practic le oprea ascensiunea spre puterea real, fiind conferit eventualilor competitori la puterea imperial, ca modalitate de a le satisface orgoliul, dar n acelasi timp de a-i transforma n persoane inofensive din punct de vedere politic. F.B., C. O. patrimonium Caesaris (lat.), "tezaurul personal imperial". Pe lng aerarium Saturni si tezaurul imperial (fiscus), documentele din perioada Principatului fac cunoscut existenta patrimoniului, tezaur ce centraliza veniturile ereditare si personale ale mpratului. Acest tezaur se deosebea de res priuata, casierie care totaliza veniturile curtii imperiale, si care pare s fi fost n fapt o subdiviziune a fiscului. De la iulio-claudieni, asistm la confuzia tot mai mare ntre tezaurul privat si banii administrati de principe n numele Republicii. Este mentionat ncepnd cu domnia lui Claudius I, sub denumirea de patrimonium Caesaris (Dessau, ILS, 1447). Ceea ce se numeste patrimonium n secolul al II-lea este acelasi tezaur care apartinuse cu titlu privat lui Augustus; prin sechestrri si testamente, acest patrimonium s-a mbogtit permanent de la mprat la mprat (de exemplu, cnd un particular fcea un testament n favoarea mpratului, bunurile mostenite mergeau la patrimonium). C. O. patronus (lat.), protector al unui client (v. cliens) n justitie sau n viata civil. Evolutia juridic de la sfrsitul Republicii admitea, n ceea ce priveste reprezentanta n justitie, o oarecare confuzie ntre patronus si aduocatus. Prin patronat juridic, ns, se ntelege un ansamblu de conduite si norme comportamentale ce intervin n timpul judecrii diferitelor procese si care implic relatii de clientel. Asadar, patronul intervine obligatoriu spre aprarea n justitie a clientului su, n vreme ce aduocatus are strict obligatii profesionale. Patronul este oarecum stpnul clientului, care, n schimbul sustinerii sale publice, trebuie s contribuie la achitarea datoriilor si amenzilor patronului, la completarea dotei fiicei acestuia, la rscumprarea lui. Relatiile patronal-clientelare sunt de tip contractual, cele dou prti nu se puteau acuza reciproc n instant, nu puteau fi martori n proces de partea advers, nu puteau vota unul mpotriva altuia. Serviciile aduse reciproc intrau n logica darului si contradarului; cel putin n ceea ce priveste relatiile juridice nu este acceptat plata unei sume de bani care ar consuma relatia de dependent prin epuizarea ei. n plan civil-public, clientul este relativ obligat s ngenunchieze n fata patronului, uneori chiar s-si manifeste obedienta prin vrsarea de lacrimi. (Pentru diferenta ntre patron si aduocatus: n Asconius, Cic., De Orat., 1, 36; 2, 14; Topica, 17; Pro Cluent., 40; Pro Balbo, 1; Pro Rosc., 1, 5; Pro Leg. Man., 1; pentru patron si advocatus: Pro Quint., 1, 2, 21; 2, 5; 8, 30; Topica, 17; Pro Cluent., 19, 40; Pro Muren., 2, 4; Ad Fam., 7, 14; De Orat., 2, 74; Pro Syll., 29; De Off., 1, 10). Un alt important domeniu n care se manifestau relatiile patronal-clientelare era cel al vietii politice, cu o crestere a manifestrii lor n special n perioadele electorale sau n cele de distributie a competentelor din provincii. n sens mai larg, patronatul este practic baza sociologic a imperiului roman. Sistemul patronatului nu este caracteristic numai societtii romane, dar aici si-a gsit afirmarea cea mai evident. Patronajul functioneaz la mai multe niveluri: la nivel individual,

unde esential este relatia ntre dou persoane, patronul si clientul; la un nivel superior, pot exista relatii de patronat, ntre o persoan (patronul) si o comunitate (ce actioneaz n calitate de client). Aceast comunitate poate varia ca dimensiuni. n sfrsit, relatiile patronale pot avea loc ntre dou state (cazul Romei si al statelor numite clientelare). Romanii au adus aproape de perfectiune acest sistem (numit si sistem clientelar), n perioada Imperiului trziu ajungndu-se la situatia aberant din punct de vedere juridic ca o persoan patricular (patronul) s uzurpe autoritatea statului roman n diferite regiuni. Mecanismul sistemului clientelar: Clientul era ntr-o relatie de loialitate (fides) cu patronul su. Relatia l obliga la diverse servicii de natur economic si ideologic (operae si obsequium). n schimb, nobilul ca patronus avea asupra clientului o responsabilitate "patern", prin care i acorda clientului protectie personal, si-i ddea un lot de pmnt; o relatie similar exista ntre stpn si sclavul eliberat ( libertus). Libertii deveneau dup eliberare clienti ai fostilor stpni. Ei puteau cstiga influent politic si putere nu numai prin bogtia lor, ci si prin legturile lor cu patroni puternici (de exemplu, Demetrius, libert al lui Pompei, a fost tratat ca un senator de frunte n Siria: Plut., Cat. Min., 13, 1 ff.). De altfel, se pare c multi stpni au cumprat sclavi cu intentia de a-i elibera dup o anumit perioad, astfel beneficiind de relatiile clientelare care se creau. Pe de alt parte, societatea roman a cunoscut familia, termen ce nu cuprindea doar membrii individuali ai familiei, n sensul cunoscut astzi, ci si sclavii, libertii si descendentii masculini ai unui ascendent n viat. Acest ascendent exercita asupra membrilor familiei patria potestas. Libertul rmnea n familie si dup eliberarea sa, prelund numele de familie al patronului. El datora patronului reuerentia, si doar moartea patronului si a descendentilor si l elibera de aceast legtur. Din punct de vedere juridic, fiul libertului avea o libertate deplin, dar cutuma social l mentinea n orbita familiei patronului. Relatia ntre patron-client era o relatie asimetric, ntre dou persoane de statut inegal. Toate categoriile de honestiores puteau furniza patroni, iar clientii nu erau doar sclavi eliberati, ci puteau fi si indivizi de conditie liber, dar de un statut inferior, sau colectivitti. n relatia patron-client, dignitas avea un rol deosebit de important. Patronul l recomanda pe client pentru a-i creste dignitas, nu pentru interes material. n acest sens, se folosea sistemul recomandrilor oficiale ( suffragia) pentru promovarea protejatilor. n structurile superioare ale societtii, senatorii si cavalerii devin astfel intermediari ntre mprat si protejatii lor, la concurent cu sclavii si libertii imperiali. Un alt aspect al sistemului clientelar este dobndirea cetteniei folosindu-se acest sistem. Cnd primea cettenia cu titlu personal, noul cettean prelua gentiliciul protectorului care-i obtinuse naturalizarea. Mai des ns adopta numele (si n general, prenumele) mpratului. Cettenia individual era dobndit datorit unei recomandri (suffragium) a unui apropiat al mpratului sau al unui nalt functionar provincial. n aceste conditii, nepotismul si coruptia n vinderea de suffragia, ce asigurau dobndirea cetteniei romane si a avantajelor legate de ea, au devenit o tar a societtii epocii imperiale. n cadrul procesului de expansiune din epoca republican, s-a format o retea de clientel ntre persoanele de conditie (mai ales) senatorial de la Roma si colectivittile provinciale. Sistemul pcii romane functiona n avantajul elitelor (centrale si locale). Apare n acest context magistratura de patronus al orasului, onorific, n cadrul unui municipiu. Patronii erau alesi dintre senatori si cavaleri, de ctre Senatul municipal. Respectivii patroni nu trebuiau s aib vreo misiune oficial n provincia respectiv, urmnd s apere interesele orasului "client". Asistm astfel la multiplicarea contractelor de patronaj pentru orase: de exemplu, n 223, Canusium avea 39 de patroni (31 senatori si 8 cavaleri). Pe de alt parte, varietatea retelelor de relatii descuraja formarea de blocuri politice, de "partide"; reteaua de relatii astfel construit era foarte greu de spart (cf. R. MacMullen, 1991, 189). n cadrul acestor relatii, dignitas avea un rol deosebit de important. Un alt aspect este existenta n casa patronului a unei tabula patronatus, din bronz, afisat n atrium, o adevrat "etichet a puterii". Aceast tabula patronatus reprezenta un contract ntre patron si o comunitate, afisarea ei semnificnd nivelul de dignitas la care ajunsese patronul. Dup eliminarea progresiv a vechilor familii senatoriale, clientelele enorme ale acestora, constituite n Italia si provincii, au disprut. mpratul pare s fi fost mostenitorul principal al acestor retele clientelare. Un prim pas a fost fcut prin jurmntul de credint prestat de italici lui Octavian n 32 a. Chr.:Res gestae, 25. Prin acest jurmnt, ntreaga populatie italic a intrat practic n clientela lui Octavian. Pe de alt parte, mpratul, ca magistrat suprem, avea plebea Romei n grij, si practic a introdus-o n clientela sa. Pasul decisiv a fost fcut n 2 a. Chr., cnd Octavian si-a asumat titlul de pater patriae. Prin preluarea acestui titlu, locuitorii imperiului au devenit similari clientilor, sub "printeasca" protectie a lui Octavian. Astfel, mpratul devine vrful unei ierarhii de clientele suprapuse, ce tinde s nglobeze locuitorii imperiului, cetteni romani sau peregrini. Pe plan extern, mpratul, ca reprezentant individual al statului, tinde s se erijeze n patron al colectivittilor din jurul imperiului. Aceast personalizare a puterii si va gsi expresia definitiv n secolul al V-lea. n conditiile slbirii autorittii centrale, magnatii locali preiau de facto atributiile statului. Patronatul, atestat la jumtatea secolului al IV-lea n Egipt, Syria, Illyricum, devine legal n 415: C. Th., XI, 24, 6. Pentru statele clientelare, punctul comun era superioritatea Romei, ceea ce implica raporturi care excludeau paritatea si reciprocitatea. Cele dou extreme ntre care se gseau statele clientelare erau Armenia maior, unde autoritatea roman era pur nominal, si principatele prti integrante ale unei provincii, ca n Syria, unde autonomia era comparabil cu cea a oraselor favorizate. F.B., C. O. peregrinus (lat.), reprezenta, n general, orice strin, locuitor al unui stat aflat n relatii de aliant cu Roma. Prima desemnare ca peregrini este amintit n asociere cu latinii si aliatii italici, fr ca acest statut s fie extins si asupra cettilor din aceste zone geografice care nu ntretineau nici un raport cu poporul roman, si care erau desemnati prin termeni vagi de

tipul: externus, extraneus. Calitatea de peregrin se transmite ereditar, dup regulile propriei cetti (urmrindu-se statutul tatlui chiar si n cettile beneficiare de ius conubii), si se poate dobndi colectiv (prin ncorporarea cettii respective n cadrul statului roman) sau individual (prin pierderea cetteniei romane ca urmare a unui exil sau a unei deportri). Peregrinul, spre deosebire de un cettean roman, nu are tria nomina (asertiune general valabil n epoca republican, creia i se aplic nuantri n epocile ulterioare, n acord cu modificrile de nomenclatur, constatate n primul rnd epigrafic), ci doar cognomenul urmat de numele tatlui la genitiv. Situatia sa este ndeobste reglementat prin lex provinciae sau prin decizii de completare a acesteia; nu are drepturi politice, este constrns s presteze serviciul militar, ocazional n vremea Republicii, regulat n epoc imperial, distribuit fie n legiuni, unde va primi cettenia roman, fie n trupe auxiliare. Rezolvarea problemelor juridice ale peregrinilor intr n competentele pretoriale (ale pretorului urban sau ale pretorului peregrin dup instituirea acestuia din urm). F. B. plebs (lat.), cea dea doua categorie social a Romei care, dup traditie, ngloba clientii din epoca lui Romulus (Tit. Liv., I, 7-15; II, 16; VI, 20, 6.), si pe care primul rege ar fi considerat-o, alturi de patricieni, ca alctuind poporul roman (Dion. Hal., II, 8-9; Plut., Rom., 13.). Juridic, aceast categorie are libertate personal, dispune de proprietti, neavnd, ns, ntr-o prim epoc, drepturi politice. Integrarea organic a plebeilor n cadrul corpului civic roman, ale crei coordonate cronologice este greu decelabil la nivelul surselor, este de factur procesual. O prim etap a fost reprezentat de cooptarea unor gentes minores, locuitoare ale colinelor Quirinal si Viminal, urmat de acceptarea drepturilor electorale si pentru plebei (A. Gell., Nopti attice, X, 30; Festus, p. 223 si p. 330, ed. Lindsay; Gaius, Instit., I, 3). Reprezentanta public a plebei la nivel politic efectiv, juridic si religios, elemente care marcau esential diferentele ntre patricieni si plebei, este obtinut de-a lungul unei epoci relativ extinse, ncepnd cu primele decenii ale Republicii, cnd se nfiinteaz tribunatul plebei, continund apoi cu dobndirea unor drepturi civile, lex Canuleia-445 a. Chr., accesul la magistraturile superioare, ndeosebi consulatul, leges Liciniae-Sextiae-367 a. Chr., accesul la functiile sacerdotale, n colegiul augurilor, lex Ogulnia-300 a. Chr., dobndirea de valabilitate normativ pentru hotrrile adunrilor plebeene, lex Hortensia-287/ 286 a. Chr. Egalizrile socio-materiale si de prestigiu dintre patricieni si plebei, care au nsotit evolutia societtii republicane, au avut drept rezultat aparitia unei noi nobilimi, de factur plebee, ctre finele acestei perioade, care, mpreun cu mai vechea nobilime patrician, si va mprti exercitiul public la Roma. n afar de cteva domenii rmase inaccesibile plebei (v. patres-patricii), s-a realizat o mixtur social de o consistent aparte ce nu mai permite operarea cu distinctia patricieni-plebei, dincolo de perioada fratilor Gracchi- 133-123 a. Chr. Pentru secolul I a. Chr. cea mai folosit terminologie de analiz socio-politic a republicii tardive apeleaz la conceptele de optimates si populares. F. B. pontifices (lat.), colegiul de preoti care detineau controlul asupra organizrii religioase a Romei ntreprinse de regele Numa Pompilius, n timpul cruia existau 5 pontifi. Colegiul pontifilor era primul ca demnitate ntre marile colegii sacerdotale romane, fiind depozitarul traditiei religioase a Romei. De asemenea, era depozitarul si cel ce interpreta dreptul religios, fixa calendarul, consacra edificiile publice sau particulare, ntretinea cultul divinittilor poliade (Vesta, Penatii, triada capitolin). Prin lex Ogulniadin 300 a. Chr. numrul pontifilor urc la 9, iar n epoc clasic, colegiul pontifilor cuprindea 16 pontifi: un rex sacrorum, 3 flamini majori (pentru Iupiter, Mars si Quirinus), 3 pontifi minori, 12 flamini minori (pentru Carmenta, Ceres, Flora etc.), cele 6 vestale si probabil flaminii mpratilor divinizati. C. O. pontifex maximus (lat.), primul sacerdot al colegiului pontifilor, instituit, conform traditiei de Numa (Plut., Numa, 10 si urm.) care l dubla pe rex sacrorum. Marele Pontif veghea calendarul srbtorilor religioase ale statului, pe care le anunt la nceputul fiecrei luni, pentru perioada republican trzie, cnd preia prerogative ale lui rex sacrorum, alege Vestalele, ce deservesc cultul zeitei Vesta, si pe Flamen Dialis, preotul cultului nchinat lui Iupiter, supravegheaz disciplina sacerdotal n ceea ce priveste corectitudinea riturilor publice si private. La finele Republicii putea ocupa si alte functii politice n stat, practic ce se va generaliza n epoca imperial. Caesar a fost alespontifex maximus n 63 a. Chr., si a rmas cu acest titlu pn la moarte (n 44 a. Chr.), iar Octavianus l primeste ncepnd cu anul 12 a. Chr. n calitate de pontifex maximus, mpratul era conductorul religios al Imperiului, intervenea n alegerea preotilor, chiar numea preoti, prezida recrutarea vestalelor, legifera n materie religioas judiciar si financiar. Ca pontifex maximus, mpratul asigura romanilor pax deorum. Pontificatul a rmas indivizibil, abia n 238 Pupienus si Balbinus mprtindu-si atributiile acestuia. Dup Constantinus I, mpratii crestini pstreaz acest titlu, abia Gratian fiind cel care renunt la el, probabil n 379 (A. Alfoldi, 1937). Theodosius I este ns cel care s-a disociat nc de la accederea la putere de pgnism, refuznd de la nceput acest titlu (Zos., IV, 36; Dessau, ILS, 771, pentru 369: Gratian a avut acest titlu ct timp a trit tatl su). C. O., F. B. populares (lat.), grupare politic opus optimatilor, constituit dup acelesi criterii (v. optimates), care reprenzint curentul novator al politicii n Republica trzie. Conturarea acestuia se realizeaz n epoca Gracchilor si va fi dezvoltat de Marius, n competitia sa contra lui Sylla, si apoi de Caesar, care ncearc s se impun n fata Senatului. Prghia actiunii politice a acestei

grupri a constituit-o puterea tribunilor plebei, care puteau contesta hotrrile senatoriale, de aceea n tabra popularilor cel mai adesea sunt prezente familii plebeene, fr ca patricienii s fie strini de aceste idei novatoare. Rivalittile dintre cele dou optiuni politice sunt concentrate la nivel personal, aproape ca o regul: Marius mpotriva lui Sylla, Caesar contra lui Pompeius Magnus. Rezultatul final al acestor conflicte este mcinarea vechilor familii, n timpul persecutiilor, anihilarea capacittii de opozitie a nobilimii romane, care au nivelat drumul spre instalarea Principatului. F. B. praefectura (lat.), competenta public a unui praefectus, care tinea fie de domeniul juridic-civil, fie de cel militar. Alte sensuri: 1. n Italia, orase cu un statut inferior aceluia de municipium, conduse de praefecti iure dicundo. 2. n provincii, prefecturile reprezentau zone incomplet sau indirect supuse autorittilor provinciale romane (uneori constituiau comandamente militare speciale); conducerea acestora era ncredintat unor praefecti de rang ecvestru. Printre acesti praefecti, se numrau praefectus ciuitatium n viitoarea provincie Moesia Inferior sau n Pannonia, mai multi praefecti riparum pe Rin, Dunrea mijlocie, n Dobrogea si pe Eufrat; praefectus orarum maritimarum (n Bithynia, Hispanii, Mauretania). 3. De la Constantinus I, imperiul a fost mprtit n prefecturi: prefectura pretoriului per Orientem, ce avea n compunere cele 5 dioceze: Egipt, Orient, Pont, Asia, Thracia; prefectura pretoriului per Illyricum, ce cuprindea diocezele Dacia si Macedonia; prefectura pretoriului Illyrici, Italiae et Africae, ce cuprindea Italia, Africa, Dalmatia, Pannonia, Noricum si Raetia. n sfrsit, prefectura Galliilor, ce avea n component Britannia, Galliile, Hispania si Mauritania. Aceste prefecturi au fost create: cea oriental, n 326, n 328 cea pentru Italia si Illyricum, n 333 Africa si Gallia. n 337, prefectura pretoriului pentru Africa dispare. (v. si praefectus). C. O., F. B. praefectus (lat.), magistrat delegat, prin vointa poporului roman, cu puterea de a administra o circumscriptie. Atributiile unui prefect puteau fi civile, juridice si militare. n domeniul administratiei civile prefectii supravegheau tezaurul statului ( praefectus aerarii Saturni sau aerarii militaris), alimentarea orasului si distributiile de gru (praefectus alimentorum: v. de altfel, s. v. pr. al., praefectus frumenti dandi ex s. c., praefectus annonae), circulatia n interiorul orasului (praefectus uehiculorum). n cadrul competentelor normative existau trei zone de ingerint a acestora: 1) suplinirea juridic, n interiorul Romei, a lipsei regelui, pentru epoca regal, sau a consulului, n epoc republican (praefectus Urbi), creia i se adugau spre rezolvare procesele noilor cetteni, scosi de sub puterea lui praefectus iure dicundo; 2) administrarea juridic a populatiei unei cetti italice, pn cnd aceasta primea cettenia roman ( praefectus iure dicundo); 3) completarea atributiilor juridice ale promagistratilor n provincii, la care se adugau diferite sarcini de natur fiscal (de ex. strngerea efectiv a impozitelor), sau de supraveghere a intereselor, mai ales financiare, ale guvernatorului, de care l legau, aproape totdeauna, relatii patronale (praefectus ciuilis); pentru epoca imperial, n municipiile de drept roman, suplinirea puterii juridice a magistratilor locali era ncredintat unor prefecti municipali (praefecti municipales). Functiile militare atribuite prefectilor constau n comanda unei cohorte furnizate de o cetate aliat, contingent atasat legiunilor (praefecti cohortis, personaje ce proveneau dintre fruntasii indigeni). 4) Din punct de vedere militar, n timpul Republicii se cunosc praefecti sociorum (fiecare ala sociorum avea 6 praefecti, dintre care 3 erau ofiteri romani). n armata lui Caesar, praefecti erau comandantii trupelor de cavalerie, pentru ca, n epoca Principatului, praefecti s reprezinte ofiteri de rang ecvestru. Ei comandau garda pretorian (praefectus praetorio), vigilii (praefectus uigilum), flota imperial (praefectus classis). Cohortele Romei erau comandate de praefectus Urbi, iar n fruntea legiunilor din Egipt era un praefectus Aegypti. Treptat, prefectii au nlocuit legatii la comanda legiunilor din provincie; fiecare tabr militar era comandat de un praefectus castrorum legionis, promovat din rndul centurionilor. n cadrul unei auxilia, fiecare cohors si ala erau comandate de un praefectus (pn la Claudius, promovat dintre centurioni), mai trziu constituind prima treapt a carierei ecvestre. Ceea ce se remarc ns este birocratizarea si demilitarizarea functiei, evident n cazul prefectului pretoriului. F.B., C. O. praefectus Aegypti (lat.), delegat provizoriu al mpratului n Egipt. La 1 august 30 a. Chr., trupele lui Octavianus au intrat n Alexandria. Egiptul a fost transformat n domeniu privat imperial, n care senatorilor le era interzis s intre. Noua provincie avea un statut deosebit fat de celelalte provincii, fiind guvernat de un guvernator din ordinul ecvestru, cu titlul de praefectus, numit direct de mprat. Primul praefectus Aegypti cunoscut a fost C. Cornelius Gallus, cavaler roman: ILS, 8995 (Philae). De la Marcus Aurelius, prefectul Egiptului intr n rndul trecenarilor. C. O. praefectus annonae (lat.), functie creat de Augustus ctre sfrsitul domniei sale. Conductor al serviciului annonei la Roma, apoi, dup fondare, si la Constantinopol. n timpul Republicii, de aprovizionarea Romei cu gru si alimente de prim necesitate rspundeau edilii (aediles). Iulius Caesar a creat aediles Ceriales, magistrati specializati n ndeplinirea acestor sarcini si cu organizarea jocurilor n onoarea zeitei Ceres. Augustus a instituit apoi, ntr-o prim faz, curatores frumenti, desrcinndu-i

pe aediles Ceriales de atributiile lor, iar ctre sfrsitul domniei sale, a creat prefectura annonei. n anul 6 p. Chr., au fost creati curatores annonae, pn la crearea unui praefectus annonae, de rang ecvestru (Cassius Dio, LV, 25, 6; 26, 2); C. Turranius este atestat ca prefect al annonei n anul 14 p. Chr. (Tac., Ann., I, 7). Prefectura annonei reunea serviciile alimentrii capitalei, cu exceptia distributiilor gratuite, asigurate de functionari speciali (praefecti frumenti dandi). Prefectul annonei avea jurisdictie civil si criminal determinat de limitele competentei sale, drept special de politie asupra corporatiilor ce aveau legtur cu serviciul alimentatiei, avnd titlul de uir perfectissimus si fiind de rang trecenarius (300. 000 de sesterti salariu). Sub ordinele sale se aflau centuriones annonae si procuratores annonae n provinciile catalogate ca "frumentare" (provincii nsrcinate cu aprovizionarea capitalei, v. annona; pentru praefectus annonae, v. si praefectus). C. O. praefectus aerarii militaris (lat.), "prefectul casei militare", functie ce apare n timpul lui Augustus, si care reprezenta administratorii de rang pretorian (trei la numr) ai tezaurului militar (aerarium militare). C. O. praefectus aerarii Saturni (lat.), "prefectul tezaurului public". De la Octavianus, directia tezaurului public a fost ncredintat unor praefecti aerarii, n numr de doi. n timpul lui Claudius, din nou quaestores au fost nsrcinati cu administrarea aerarium Saturni (Suet., Claud., 24; Tac., Ann., XIII, 29; Cassius Dio, LX, 4, 10, 24), pe 3 ani. La Nero, administrarea acestui tezaur a fost atribuit vechilor pretori: Tac., Ann., XIII, 29; la Vespasian 2 dintre pretorii n exercitiu se ocupau de acest tezaur (Tac., Hist., IV, 9), pentru ca de la Traian, s apar 2 praefecti. La Hadrian si Septimius Severus, de acest tezaur se ocupau quaestores sau uiri quaestorii ab aerario Saturni, pentru ca n secolul al III-lea, Senatul s piard directia si supravegherea aerarium-ului; un procurator a fost nsrcinat cu administrarea sa, avnd ca principali subordonatipraefecti aerarii (SHA, Aurel., 9, 12, 20). C. O. praefectus alimentorum (lat.), "prefectul institutiei alimentare", conductor al unuia dintre districtele institutiei alimenta; mai e mentionat si ca procurator ad alimenta. Aceast functie a fost nfiintat de Traian, acordat membrilor ordinului ecvestru si erau de rang sexagenar. De la Marcus Aurelius la Macrinus, praefecti alimentorum sunt de rang consular, si asigurau administratia alimentar a Italiei (v. si praefectus). C. O.

praefectus praetorio (lat.), "prefectul pretoriului", n epoca imperial, comandant de rang ecvestru, al cohortelor pretoriene. La nceput, prefectura pretoriului era o functie pur militar, prefectul pretoriului fiind responsabil cu securitatea principelui si ordinea public. n ierarhia prefecturilor ecvestre, n secolul I p. Chr. primul era prefectul Egiptului; de la Flavieni, acesta a fost depsit de ctre prefectul pretoriului. De la Nero, prefectul pretoriului a fost nsrcinat cu aprovizionarea trupelor, si avea n grij annona militar. Numrul lor putea varia, putnd exista unu, doi sau trei prefecti ai pretoriului (n mod obisnuit existau doi). Treptat, atributiile lor au crescut: au primit comanda tuturor trupelor din Italia; n secolul al II-lea, rolul lor politic a crescut: ei prezidau consiliul imperial n absenta mpratului, exercitau o jurisdictie civil si criminal care s-a extins treptat si n afara Romei (100 de mile n jurul Romei, de la Septimius Severus), si pentru toate provinciile imperiale, jurisdictie n apel, mpreun cu mpratul. De rang trecenar (avea un salariu de 300.000 de sesterti), de la Marcus Aurelius, p. p. primeste titlul de uir eminentissimus, pentru ca n Imperiul Trziu s intre n ordinul clarissimilor, iar dup 350 s devin uir illustris. Prefectul pretoriului punea n inferioritate, nc din epoca Principatului, pe (initial) cel mai important membru al consiliului imperial, prefectul annonei, puterea lui crescnd si mai mult dup nfiintarea de ctre Constantinus I a patru prefecturi, fiecare condus de un prefect al pretoriului. S-a ncercat limitarea puterii lor de ctre Constantinus I, care a acordat atributiile lor militare magistri-lor militiae. Asistm astfel la transformarea acestei functii n functie civil, dar care si mentine primul loc n consiliul imperial. Separarea ntre Orient si Occident devine evident si din punct de vedere al importantei prefectului pretoriului n cele dou prti ale imperiului: dac n Occident generalii (mai ales de origine barbar) sunt realii conductori ai imperiului, pentru Orientul roman trziu, calitatea de prefect al pretoriului reprezint vrful carierei administrative la care poate aspira o persoan din afara familiei imperiale. nc din epoca Principatului, prefectura pretoriului devine vrful carierei ecvestre, pentru ca n Imperiul trziu, functia s-si mentin importanta, iar pentru Orient, n spatele functiei de prefect al pretoriului se regseste adesea "eminenta cenusie" a statului. Prefectul pretoriului avea n subordine un numeros personal administrativ, ntre care se numrau consiliarius, adiutor, commentariensis, ab actis, numerarii, subadiuvae(functionari); regendarius, exceptores, singulares (pentru corespondent), aflati sub comanda unui princeps (v. si praefectus). C. O.

praefectus pro duouiris (lat.), "prefect n locul duovirilor". n lipsa magistratilor supremi duo (quoattuor) uiri din oras, locul acestora era preluat de un praefectus pro duouiris. Uneori era numit si praefectus ciuitatis sau, n cazul n care avea si atributii juridice, praefectus iure dicundo. C. O. praefectus Urbi (lat.), "prefectul orasului Roma", guvernator al Romei sau, mai trziu, al Constantinopolelui. n 26 a. Chr., Messala a fost numit praefectus Urbi, dar a demisionat dup cteva zile iar n 16 a. Chr., Statilius Taurus a fost numit praefectus Urbi (Cassius Dio, LIV, 19, 6), n absenta lui Octavian, plecat n Occident. Succesorul lui Taurus a fost L. Calpurnius Piso, dup un interval nedeterminat: Tac., Ann., VI, 11 (cu dificultti de datare, cf. PIR2, c. 289). Dup cum se observ mai sus, initial, aceast magistratur a avut un caracter temporar, datnd din ultimii ani ai Republicii. Consulii puteau numi un praefectus Urbi pentru a-i nlocui si ndeplini atributiile pentru perioada cnd lipseau din Roma. n timpul Imperiului, institutia a cptat un caracter permanent, praefectus Urbi transformndu-se n functionar imperial. Era ales dintre senatori, de preferint consular, avea comanda cohortelor urbane, avnd misiunea de a asigura linistea n Roma si pe un teritoriu n jurul ei, pe o raz de circa 100 de mile. n aceast calitate, era prefect al politiei Romei imperiale, avea ca misiuni supravegherea asociatiilor, reglementarea circulatiei, organizarea jocurilor. n aceeasi ordine de idei, avea jurisdictie criminal, care la sfrsitul secolului I, se ntindea asupra Romei si Italiei, iar din secolul al III-lea, jurisdictie civil, fiind si membru n consiliul imperial. Accederea la prefectura urban avea loc dup circa 5-10 ani de la proconsulatul Africii sau Asiei, devenind astfel vrful carierei senatoriale (cursus honorum) n epoca imperial. Ca atributii, prefectura urban era mai putin important dect prefectura pretoriului, fiind ns superioar n demnitate. Odat cu fondarea Constantinopolelui de ctre Constantinus I, apare si prefectura urban a acestui oras, recunoscndu-i-se (si din acest punct de vedere) calitatea de a doua capital imperial. C. O.

praefectus uigilum (lat.), "prefectul vigililor", functionar din ordinul ecvestru, nsrcinat la nceput cu stingerea incendiilor si asigurarea ordinii pe strzi n timpul noptii; din secolul al II-lea p. Chr., prefectul vigililor era comandantul politiei la Roma, apoi la Constantinopol (din secolul al IV-lea). El comanda militia local, format din 7 cohorte de vigili, recrutati din rndul sclavilor si libertilor (v. uigili) n 6 p. Chr. a fost instituit prefectura vigililor, prin care detintorul acestei functii era nsrcinat cu politia nocturn si paza incendiilor; avea sub comand 7 cohorte de vigili, fiecare a 1200 de oameni, avnd, de asemenea, atributii judiciare legate de competenta sa (v. si Cassius Dio, LV, 26, 4 f.). n ierarhia prefecturilor ecvestre, cristalizat la sfrsitul secolului I p. Chr., prefectul vigililor era cel mai mic n grad; ulterior, a primit titlul de uir perfectissimus, si salariu de 300.000 de sesterti. C. O. praepositus sacri cubiculi (lat.), eunuc ce n perioada Imperiului trziu coordona ansamblul serviciilor ce tineau de viata privat a mpratului. Datorit proximittii sale fat de persoana imperial, sau de membri ai familiei imperiale, a devenit un personaj cheie n influentarea pe cale neoficial a deciziilor de stat. Aceast functie a fost creat fie de ctre Diocletian (cf. T. D. Barnes, 1981, 256), fie de ctre Constantinus I ( A. Piganiol, 1947, 64-65). Praepositus sacri cubiculi a devenit unul dintre demnitarii cei mai nalti si mai influenti; sub influenta oriental, acesti praepositi erau eunuci fr exceptie. Rolul lor variaz n functie de personalitatea celor implicati. De multe ori, asistm la crearea de adevrate coalitii politice, ce vizeaz nlturarea influentei acestui personaj asupra mpratului. Apogeul influentei unui eunuc asupra persoanei imperiale este reprezentat de anul 400, cnd un eunuc (Eutropius, praepositus sacri cubiculi n Orient) a devenit consul pentru partea oriental a imperiului, caz unic n istoria antichittii. Eunucii reprezint, alturi de sefii barbari, o categorie aparte a clasei politice romane trzii. Priviti cu dispret de ceilalti, pentru c nu sunt persoane "complete", ei sunt oarecum n afara jocului politic. Pe de alt parte, tocmai aceast "anormalitate" le permite accesul n proximitatea femeilor casei imperiale, fr a trezi suspiciuni si implicit, accesul la diverse secrete de stat. Comportamentul lor este vzut de ceilalti ca unul tipic feminin, fiind considerati un ru necesar. Sursele antice abund n acuzatii la adresa lor, cele mai frecvente fiind de ambitie nemsurat si avaritie. Personalul domestic imperial din subordinea sa cuprindea: serviciul apartamentelor imperiale, sub comanda lui primicerius sacri cubiculi; serviciul general al palatului, aflat n subordinea lui castrensis sacri cubiculi, serviciul garderobei (comandat de comes sacrae uestis), serviciul resedintelor imperiale (n subordinea unui comes domorum), serviciul usierilor (compus din decuriones si silentiarii). C. O.

praetor (lat.), personaj care "precede", care "merge nainte", amintit si n perioad regal dar ale crui competente sunt mai clare pentru epoca republican (Varro, De ling.lat., V, 80; Cic., De leg., III, 3, 8). n 367 a. Chr. se adaug consulilor ca un coleg permanent (Tit. Liv., III, 55, 11; VII, 1; VIII, 32, 3; XXVII, 5; XLIII, 14, 3; XLV, 43; Cic.,Ad Att., 9, 9, 3; A. Gell., Nopti attice, XIII, 15, 4; Plin., Pan., 77), inferior acestora ca rang, si i se confer, din partea poporului roman, jurisdictia civil n interiorul Romei. Accesul la magistratura superioar a preturei se face pe baza votului comitiilor centuriate, initial n aceeasi zi, apoi a doua zi, uneori la cteva zile, dup alegerea consulilor. P.primeste imperium printr-o lex curiata (Tit. Liv., XXVII, 35; XL, 59; XLIII, 11), are doi lictori n Roma si sase n provincii, dispune de toate nsemnele magistratilor curuli, iar competentele sale se repartizeaz prin tragere la sorti- pn la Sylla exista un singur moment al acestei repartitii, ncepnd cu noul su demers organizatoric, tragerea la sorti se realiza n dou etape: un prim moment, pentru delegarea sarcinilor celor doi p. principali (urban si peregrin) imediat dup alegerea lor, iar a doua etap, n timpul anului, pentru stabilirea competentelor din provincii. Principalele atributii pretoriene se asociaz spatiului juridic al Romei (conceput, ulterior ca fiind alctuit din Roma si provincii). Dac pn n 367 a. Chr. supravegherea judectoreasc intra n sfera competentelor consulare; din acel moment, consulilor le sunt limitate prerogativele n domeniul normativ, moment interpretat ca o msur de recuperare partial a prestigiului vechilor patricieni, care fuseser obligati s cedeze plebeilor unul din posturile consulare. Uzualp. supraveghea organizarea proceselor la Roma, ntocmirea listelor de jurati, fr ca el nsusi s intervin activ n derularea proceselor. Din 242 a. Chr. este ajutat pentru problemele juridice ale aliatilor de un praetor peregrinus (praetor qui inter peregrinos ius dicit- CIL, I, 198; 1289), n 227 a. Chr. sunt adugati doi p. pentru Sardinia si Sicilia iar din 197 a. Chr. doi pentru cele dou Spanii. Pn n epoca syllanian existau sase p. anuali, Sylla va ridica numrul lor la opt (Vell. Pat., II,16), hotrnd ca, imediat dup exercitarea timp de un an a acestor functii judiciare, s poat ocupa promagistraturile a opt provincii, alturi de fostii doi consuli, acoperindu-se, astfel, din punct de vedere organizatoric, registrul administrativ din acel timp. Numrul p. va fi crescut de Caesar la 10, apoi la 14 si 16; n timpul triumvirilor, n 38 a. Chr., existau nu mai putin de 67. Augustus, n cadrul efortului su de redefinire politic si administrativ a statului roman, restabileste numrul p. la opt (Suet., Caes., 41; App., BC, IV, 2, 51; 3, 47; 7, 50; 8, 43). Alturi de atributiile juridice, p. este considerat militar si administrativ ca un coleg mai mic al consulilor (collega minor- A. Gell., Nopti attice, XII, 15), iar puterea sa (ca magistrat superior beneficiaz de investirea cu imperium) este una secundar puterii consulare (A. Gell., Nopti attice, XII, 15). P. nu poate numi un dictator, nu se poate opune consulilor, pe care, de altfel, i poate suplini, dac acestia prsesc Roma n fruntea legiunilor (este vorba de putinta de a convoca Senatul, de a convoca si prezida comitiile, de a recruta, cu acordul Senatului, soldatii, de a comanda trupe; n cazul prezentei simultane pe cmpul de lupt a trupelor comandate de un p. si a celor conduse de consuli, acestia din urm detin o pozitie superioar). Chiar n situatia prezentei n oras a consulilor pot ndeplini, prin delegare, o parte din atributiile acestora. n epoca lui Cicero, p. particip la frumentationes (distributii de gru, ndeplinesc anumite sarcini religioase (stabilirea unor srbtori, altele dect cele deja fixate), organizeaz sacrificii nara maxima (Varro, De ling. lat., VI, 54). Din 212 a. Chr. n grija p. urban intra organizarea jocurilor n cinstea lui Apollo (Ludi Apollinares) si a jocurilor secundare. n calitatea lor de promagistrati, p. provinciali au imperium militar (n teorie, pot avea o armat echivalent cu cea a unui consul- dou legiuni si trupe de aliati-, n practic, ns este mai restrns; pot numi ofiteri secundari), avnd obligativitatea rmnerii n provincie pn la sosirea succesorului su. n cursus honorum senatorial, n timpul imperiului, p. urma dup vigintivir, la vrsta de circa 29 de ani. Doar 18 dintre cei 20 de vigintiviri puteau fi alesi ca p. P. era nsrcinat cu puterea executiv, atunci cnd consulii erau absenti. Printre competentele lor se numr supravegherea regiunilor Romei si competente religioase. Din 22 a. Chr., au fost nsrcinati cu organizarea srbtorilor publice. Detineau imperium, aveau competente judiciare pentru procesele private (sau ntre popor si un cettean). Cei mai importanti erau p. peregrin si p. urban; ei continu s prezideze quaestiones (curtile de justitie specializate). Dup reforma lui Hadrian, care a codificat edictul pretorian (v. decretum), activitatea p. a fost practic paralizat, deoarece urmau s se conformeze edictului tip fixat de mprat. De la Diocletianus p. urban a ncetat s-si mai exercite si autoritatea rmas, dup ce anterior p. peregrin dispruse nc din 212, odat cu emiterea Constitutio Antoniniana (ultimul praetor hastarius cunoscut si-a exercitat functia c. 220: ILS, 1190). n perioada lui Iustinian, reapare numele de p., dar cu atributii total schimbate. Acum p. nseamn guvernator al unei provincii din Asia Mic. F.B., C. O. praetoriae cohortes (lat.), corp militar aparte, amintit de surse pentru prima dat n timpul asediului Numantiei, cnd, Scipio Aemilianus si formeaz un contingent separat din 500 de clienti sau amici. La finele Republicii, fiecare general avea o cohort a sa dup mrturisirile lui Cicero, pe timpul propriei sale sederi n Cilicia (Ad fam., XV, 4, 7.) sau n cazul lui M. Antonius care, dup victoria de la Philippi, putea lsa la vatr un numr de 8000 de soldati (Cic., Ad fam., X, 30.). Permanentizarea cohortelor pretoriene si conferirea unui aspect institutional pentru acestea i se datoreaz lui Augustus care a reorganizat acest corp de armat, n 2 a. Chr. La nceput existau nou cohorte, de 500, apoi 1000 de oameni, stationnd n timpul lui Augustus lng Roma, si n celelalte resedinte imperiale de pe teritoriul Italiei. n timpul lui Tiberius, toate cele nou cohorte au fost strnse la Roma si cantonate n cazrmile de pe Viminal. Pretorienii erau recrutati doar dintre cei nscuti n Italia si aveau un regim preferential fat de ceilalti soldati: n timpul lui Augustus, primeau 750 denari pe an, fat de 225, ct aveau soldatii din legiuni; stagiul militar era de doar 16 ani, fat de 20 al soldatilor din legiuni, sau 25 ai soldatilor din trupele auxiliare. Cohortele pretoriene au jucat un rol important n desemnarea mpratilor sau asasinarea lor (de ex., Caligula, Galba). Erau conduse de prefectul pretoriului, unu, doi sau trei la numr, fiind desfiintate de Constantinus I n 312, ca urmare a implicrii lor n proclamarea si apoi sustinerea lui Maxentius, atributiile lor fiind preluate de militia (schola) palatin. Numrul cohortelor pretoriene a variat n functie de epoc: la Augustus nou, zece la Domitian, pentru ca n secolul al II-lea s existe 5000 de pretorieni.

Septimius Severus le-a dublat numrul, transformnd cohortele n milliare, acelasi mprat fiind cel cruia i se datoreaz schimbarea modalittii de recrutare (au fost recrutati soldati din legiuni). n afara cohortelor pretoriene, mai existau si alte unitti nsrcinate cu paza mpratului: speculatores, avnd n component clreti germani, sau equites singulares, organizate de Traian. F. B., C. O. praeses (lat.), "guvernator", termen folosit de la nceputul secolului al III-lea pentru a desemna functionari de rang ecvestru din provincie (senatorial sau imperial). Msura pare s consfinteasc separarea puterii civile (care rmne acestor praesides) de cea militar, ncredintat unor duces (msur luat de Diocletianus). Termenul apare nc din secolul al II-lea, fiind folosit pentru a desemna guvernatorii de provincie, senatori sau cavaleri; n secolul al III-lea, praeses devine sinonim cu guvernator, fr a nsemna exclusiv guvernator de rang ecvestru. De la Gallienus, praesides sunt functionari de rang ecvestru, si tot acum este creat functia de agens uice praesidis (guvernator interimar): v. si L. Homo, 1970, 299. n conformitate cu A. Piganiol, praesides si au originea n fostii procuratori de rang ecvestru (A. Piganiol, 1947, 319). V. si dux. C. O. princeps (lat.), termen desemnnd pe "cel dinti" sau "cel de frunte" dintr-un grup etnic, militar, sau dintr-un corp constituit; la Roma, princeps senatus era "brbatul cel mai important si mai respectat" din Senat. Titlul de princeps nu trebuie confundat cu cel de princeps senatus, (Octavian l va primi n 28 a. Chr.), care conferea primul rang nalbum si prerogativa de a vorbi primul n Senat. n epoca imperial, fr alt atribut, termenul l desemna pe mprat; n acest caz, titlul de princeps nu avea caracter oficial (ca pater patriae, de exemplu), ci era asumat de mprat la accederea la putere si nu era conferit n cadrul vreunei ceremonii oficiale de ctre Senat. Sensul initial, de caracter inofensiv al termenului, motiv pentru care a fost adoptat de Octavianus, s-a pierdut pe msur ce guvernarea imperial a devenit din ce n ce mai autoritar. nc din epoca republican, oamenii politici de frunte erau numiti principes, ca recunoastere a autorittii si puterii lor. Titlul avea adesea un caracter peiorativ pentru cprinceps era adesea un "dinast politic": R. Syme, 1960, 311, exercitnd puterea ilicit, potentia (Cic., De Rep., I, 68); principatus dobndea, de asemenea, ntelesul si forta lui dominatus (Cic., Phil., II, 36: "dominatum et principatum"). Ca un exemplu, titlul de princeps a fost folosit de ctre Cicero pentru a caracteriza pozitia lui Pompeius, ncepnd din 52 a. Chr. n epoca imperial, conceptul de princeps a fost folosit cu diverse conotatii. Pentru A. Piganiol, titlul de princeps avea o valoare juridic, ce conferea puteri lrgite, analoge celor ale prostasia (cura et tutela), explicate de A. von Premerstein. Pentru a traduce princeps, grecii au folosit un cuvnt ce nsemna dux, sgemn (v. E. Kornemann,Klio, XXXI/1938, 81 ff.; R. Syme, 1960, 312). n secolul I p. Chr., notiunea de princeps e legat de cettenie, viznd aspectul legal al monarhiei. mpratul era princeps ciuium, reprezentant autorizat si legitimat al poporului roman. Era princeps uniuersorum, si din 28 a. Chr., princeps senatus. n timpul Flaviilor, mpratii crora le displcea titlul de princeps si dornici de glorie militar, erau flatati cnd poetii i numeau dux si ductor; n 98, Traian a primit titlul de Optimus Princeps din partea Senatului. Din secolul al III-lea, princeps a fost nlocuit treptat cu dominus, marcnd astfel trecerea spre formula autoritar a monarhiei. La nivel inferior, principes erau conductori ai functionarilor din subordinea prefectului pretoriului. C. O. princeps iuuentutis (lat.), sau princeps iuuenum, "principe al tineretului", titlu acordat de Octavianus membrilor masculini ai casei imperiale (nepotilor Gaius, Lucius, apoi Drusus, Germanicus), si care desemna de obicei pe virtualul mostenitor. Titlul este creat probabil dup modelul de princeps senatus; se tindea ca prin acordarea acestui titlu s se desemneze viitorul princeps, fiind conferit celor doi Caesares, n jurul anilor 5 si 1 a. Chr. (v. si Res Gestae, 14). Princeps iuuentutis era n acelasi timp si conductorul ordinului ecvestru, atributie ce va disprea treptat dup Diocletianus. De la Hadrian, acest titlu va fi nlocuit de cel de Caesar. Pentru detalii asupra acestei institutii, v. Koch, De princ. iuu.,1883; Della Corte, Iuuentus, 1924. C. O. princeps loci (lat.), conductorul local unei comunitti indigene, denumit si princeps gentis (gentium); adesea acesti principes primeau cettenia roman, ceea ce nu se ntmpla niciodat n totalitate cu membrii comunittii pe care o conduceau. C. O. procuratele, functii create de Octavian Augustus si perfectate de Claudius I si urmasii si. Aceste functii priveau administratia drumurilor, birourile cancelariei imperiale, aprovizionarea cu ap, administratia provinciilor, etc. Procuratelele erau ocupate de membrii ordinului ecvestru si erau retribuite de stat. C. O.

procurator (lat.), functionar n epoca imperial. Termenul are mai multe sensuri: 1) functionar imperial n administratia financiar. Functia a fost creat de Augustus, si era ocupat de ctre cavaleri. Procuratorul era numit de mprat n fruntea unui serviciu important, fiind retribuit de stat. Exista o ierarhie, n functie de salariile primite: sexagenarii, centenarii (uir egregius), ducenarii, trecenarii (uir perfectissimus). n provinciile de rang imperial, p. controlau finantele imperiale si si exercitau functia sub controlul legatului. n provinciile senatoriale, p. aveau o pozitie mai independent fat de guvernatorul sau quaestor-ul provinciei. n ambele cazuri, puteau n mod exceptional s-i controleze pe guvernatori. De la Marcus Aurelius, se trece la folosirea pe scar larg a p., care devin numerosi si de o foarte mare varietate. Lor li se ncredinteaz, sub control direct imperial, diverse departamente: minele, annona, alimenta, scolile de gladiatori, etc.; conductorii unor birouri ai cancelariei imperiale (a rationibus, ab epistulis) erau de asemenea p., fiind considerate posturi nalte n cariera ecvestr. Pentru epoca imperial, asistm la o crestere a numrului p., de la 25 n timpul lui Augustus, la 136 n timpul lui Commodus. 2) n epoca imperial, functionar monetar din vremea lui Traian, nsrcinat cu supravegherea atelierelor monetare imperiale; p. se recrutau dintre cavaleri, liberti sau sclavi imperiali. Odat cu cresterea numrului atelierelor monetare n imperiu, fiecare dintre acestea era administrat de un p. Acestia se aflau sub autoritatea suprem a intendentului tezaurului imperial ( procurator rationalis sau procurator fisci). n epoca Imperiului trziu, p., a cror institutie pare s se fi reorganizat n timpul lui Diocletian, se aflau la dispozitia lui comes sacrarum largitionum (creat de Constantinus I), care cunostea tot ceea ce apartinea procesului baterii monedei, alegea si aproba tipul si legenda monetar. C. O. procurator patrimonii Caesaris (lat.), "procuratorul bugetului personal imperial". Singura posibilitate de distinctie ntre patrimonium Caesaris si res priuata consta n functionarii deosebiti care le supravegheau. Primul era condus de un procurator patrimonii Caesaris, functionar din ordinul ecvestru, de rang centenarius, n timp ce a doua era condus de un procurator rei priuatae, functionar de rang ecvestru, de rang trecenarius. C. O. procurator pro legato (lat.), "procurator n locul guvernatorului". Anumite provincii (Alpii Maritimi, Cottiani si Penini, Raetia, Noricum, Thracia, Epir, Mauretania, Tingitana, Caesareea Iudeeii, Cappadocia, etc.) erau ncredintate, definitiv sau temporar, unor guvernatori de rang ecvestru, al cror titlu era procurator pro legato (sau procurator). Acesti guvernatori, dup exemplul celui din Egipt (praefectus Aegypti) functionau de regul n provinciile n care existau mai multe domenii imperiale ( saltus) si si exercitau puterea administrativ si juridic, avnd de regul n subordinea lor doar trupe auxiliare. n secolul al III-lea, acesti guvernatori poart uneori titlul de procurator uice praesidis, sau procurator agens uice praesidis (functia de agens uice praesidis a fost creat n timpul lui Gallienus: L. Homo, 1970, 299). C. O. procurator prouinciae (lat.), functionar din ordinul ecvestru, atasat guvernatorilor din provinciile imperiale, pentru supravegherea administratiei financiare. Titlul acestor procuratori nu trebuie confundat cu cel al numerosilor procuratori aflati n diversele provincii, nici cu acela al guvernatorilor din provinciile procuratoriene (procurator pro legato). C. O. procurator regionis (lat.), functionar imperial de rang ecvestru, conductor al unor mari unitti (regio, tractus); uneori e utilizat si termenul de prouincia, n care se aflau mai multe domenii imperiale (saltus). C. O. proletarii (lat.), prin organizarea civic a Romei de la nceputul epocii republicane, pe care traditia o antedateaz, atribuindu-i-o lui Servius Tullius, proletarii erau acei cetteni romani cu o avere inferioar a 1500 asi, exceptati de la plata impozitului direct (tributum), oarecum opusi categoriei cettenilor impozabili (assidui). Proletarius este desemnat, de sursele antice, ca fiind cel care nu are alt avere dect copiii sau capite censi- nscris n cens numai datorit propriei sale persoane. Chemarea lor la lupt se concretiza prin distribuirea ntr-o centurie, cu echipamentul oferit de stat si distribuiti, n cmpul de lupt, n plan secundar, corespondent cu rolul social jucat de acestia. Inrolarea voluntar a proletarilor si ptrunderea lor masiv n legiuni este asociat cu msurile reformatoare ale lui C. Marius de la sfrsitul secolului al II-lea a. Chr. F. B. promagistratus (lat.), pro magistratibus, cel ce se afla inainte, literal, persoan care nlocuia un magistrat n atributiile lor militare din afara Romei (militiae); Sylla, n 82 a. Chr., a decis ca la sfrsitul magistraturii, cei 2 consuli si cei 8 pretori s devin proconsuli si propretori. Aceast decizie este abrogat n 52 a. Chr. n epoca imperial, sunt pstrate numele promagistratilor republicani, mpratii rezervndu-si imperium proconsulare; n consecint, denumirea promagistratilor rmne o simpl etichet, lipsit de continut. mpratii si arog titlul de proconsul pentru provinciile imperiale, fapt manifest n titulatura imperial. De la Theodosius I, acest titlu dispare. C. O.

propraetor (lat.), promagistrat al statului roman, fost magistrat, nsrcinat cu jurisdictia administrativ-militar ntr-o provincie roman. Initial propretura apare ca o prelungire a unor competente delegate de poporul roman pretorului (primul propretor consemnat epigrafic este Q. Valerius Falto, n timpul primului rzboi punic- 241 a. Chr.- CIL, I, 458), apoi acest statut dobndeste un caracter institutional. Aparitia primelor provincii extraitalice: Sicilia, Sardinia, Hispania Citerior si Ulterior a impus numirea unor magistrati cu atributii mai precis definite si este ulterior sanctionat legislativ prin lex Baebia-181 a. Chr., ce prevedea numirea alternativ a patru si sase propretori, din care doi permanenti pentru cele dou Spanii. Aceast decizie s-a dovedit putin operant, pn la Sylla fiind alesi regulat sase pretori, ale cror competente puteau fi prelungite n functie de necesitti, mai putin cele ale pretorilor urban si peregrin. Sylla creaz definitiv propretura ca o magistratur (n teorie anual, n practic ea putnd s dureze chiar si trei ani) aplicabil n provincii imediat dup terminarea preturii anuale. Distribuirea propretorilor n teritoriu presupunea tragerea la sorti, n timpul anului cnd se exercita mandatul de pretor (sortitio prouinciarum). Titlul de propraetor se atasa uneori aceluia de legat sau quaestor apartinnd si altor personaje din administratia roman prezente n anturajul guvernatorului. Pentru epoca imperial, termenul desemna senatori fosti praetores. Unii dintre ei asist proconsulii n provinciile senatoriale; altii erau nsrcinati cu ntretinerea drumurilor Italiei, sau praefectura frumenti dandi ex senatus consulto; altii erau curatori ai orasului, sau asistenti (iuridici) ai unui legatus Augusti propraetore. Pretorienii puteau avea comanda unei legiuni, n calitate de legatus legionis. (Pentru alt sens al termenului, v. praetoriae cohortes). F. B. C. O. proquaestor (lat.), functionar care, frecvent n perioada republican, nsemna quaestor amnat (Plut., Lucull., 2; Cic., Ad fam., II, 17). Proquaestor-ul se poate deplasa n provincii odat cu consulul sau pretorul de mandatul crora este legat activitatea sa. n epoca imperial un cvestor provincial poate rmne n serviciu mai multi ani pe lng guvernatorul cruia i datoreaz, dealtfel, chiar serviciul su; numai n caz de deces, guvernatorul deleag aceste competente unor subalterni, care vor dobndi calitatea deproquaestores. n general atributiile lor sunt de ordin fiscal, pecuniar. Ultimul p. pe care evidenta epigrafic ni-l transmite este plasat cronologic n epoca lui Vespasian- CILXI, 3004. F. B. protectores (lat.), ofiteri de rang inferior care formau statul major al mpratului, probabil nc din timpul lui Gallienus. De la Diocletianus, erau inclusi n sacer comitatus.Calitatea de p. reprezenta o treapt n cariera militar a armatei romane trzii, pentru trecerea la gradele de ofiter superior; acei p. din serviciul personal al mpratului erau cunoscuti sub numele de domestici. Printre atributiile lor se numr: instruirea viitorilor ofiteri, recrutri, controlul transporturilor si constructiilor militare, arestarea unor persoane de rang nalt, etc. Titlul a aprut la jumtatea secolului al III-lea, fiind o distinctie acordat ofiterilor superiori. La sfrsitul Principatului, acest titlu nu mai era purtat de prefectii legiunilor sau de tribunii grzii pretoriene, ci de ansamblul centurionilor (sau ofiterilor de cavalerie de grad similar). O parte erau de serviciu permanent la cartierul general imperial, aceast gard fiind putin numeroas si foarte bine vzut, pentru c unii dintre ei puteau primi dup un timp comanda unor trupe. C. O. prouincia (lat.), termen abstract ce desemna initial sfera de responsabilitate a unui magistrat, oricare ar fi fost conotatia acesteia, militar, juridic sau administrativ. Asocierea sa cu un spatiu geografic bine determinat s-a conturat dup operatiunile militare din primul rzboi punic, cnd Roma va dobndi cel dinti teritoriu extraitalic- Sicilia. Limitele spatiale ale acestei competente, n noua sa acceptie, sunt n fapt fluctuante pentru ntreaga perioad republican. Msurile ce au nsotit guvernarea lui Sylla pun bazele organizrii de factur imperial a teritoriului controlat, militar si economic, de Roma: cei doi consuli nu pot avea atributii extraitalice pe perioada mandatului lor, numrul pretorilor este ridicat la opt ( Vell. Pat., II,16- dup altii la zece: Pomponius, Dig., I, 2, 32), cu jurisdictie anual, crora, la expirarea mandatului, li se adugau cei doi consuli la iesirea din magistratur ( lex Cornelia- Cic., Ad fam., I, 9, 13; III, 6, 3; X, 3; Cassius Dio, XXXVI, 37) si le erau distribuite, prin tragere la sorti, cele zece provincii ( lex Sempronia din 123 a. Chr. decide ca tragerea la sorti a provinciilor, sortitio prouinciarum, s se desfsoare nainte de alegerile anuale de consuli, pentru a se evita manevrele electorale). Ocuparea promagistraturilor era n mod obligatoriu posibil n anul imediat ulterior ncheierii magistraturii. n 52 a. Chr. lex Pomponia, ce confirma unsenatus- consultum din anul anterior (Cassius Dio, XL, 46), stabilea un interval de cinci ani ntre magistratur si promagistratur, aceasta din urm trebuind, teoretic, s dureze un an, (practic, un guvernator rmnea n provincie cel putin trei ani). Guvernatorul marca, prin activitatea sa si a personalului pe care-l avea n subordine, instaurarea/ mentinerea/ confirmarea puterii romane n teritoriu. Prin decizii personale (n virtutea puterii sale- imperium proconsulare), rezonante cu decizia senatorial (senatus-consultum) ce-i consfiintea noul statut, si adesea avizate de o comisie de senatori (de pild senatus consultum pentru Macedonia, din 168 . Chr., a fost nsotit de o decizie a lui Aemilius Paulus- Tit. Liv., XLV, 17-18 si 29), guvernatorul stabilea: frontierele, atribuirea de teritorii si recompense, msurarea si determinarea lui ager publicus, reglementri fiscale (erau fixate cuantumurile datorate de provinciali ca plat a pcii oferite de romani si garantat de prezenta promagistratilor- adesea aceste impozite erau concesionate. ncepnd cu lex Iulia din 59 a. Chr. se stabileste obligativitatea strngerii lor regulate.). Cele mai clare domenii de competente ale promagistratilor sunt: cel judiciar (guvernatorul trebuia s asigure n zon linistea, securitatea si dreptatea, att pentru Roma, ct si pentru populatiile ce coabitau n provincie) si cel militar. F. B.

puellae Antoniniae (lat.), institutie de binefacere creat de Antoninus Pius, n amintirea sotiei sale Faustina I dup modelul celei create de Traian. C. O. puellae nouas Faustinianae (lat.), institutie de binefacere creat de Marcus Aurelius n amintirea sotiei sale Faustina II, dup modelul celei create de Traian. C. O. pueri et puellae Ulpiani (lat.), institutie de binefacere creat de Traian. A servit ca model unor institutii similare create de Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Heliogabalus si Severus Alexander. Q quaestor (lat.), magistrat inferior, nsrcinat, n principal, cu supravegherea afacerilor pecuniare ale statului roman, dar si cu serviciul de coordonare a arhivelor, la origine ales probabil de ctre consuli, de mandatul crora este legat intrinsec, iar n epoca republican de ctre comitiile tribute, prezidate de un consul sau un pretor. Nu au lictori, nu au scaunul curul ci doar sella simpl cu patru picioare, sunt ajutati n serviciul lor de ctre un numeros personal auxiliar: uiatores, scribi, crainici. Intrarea lor n functie, la 5 decembrie pentru cvestorii urbani (si la 1 iulie pentru cvestorii provinciali), preceda cu cteva sptmni debutul mandatelor consulare (promagistraturile). Desi magistratura cvestorilor urbani era considerat anual, exercitiul practic al seviciului i puteau mentine n posturi doi ani iar quaestura provincial permitea rmnerea n afara Romei pe toat durata functiei. n general un cvestor urban primeste, dup mandatul su anual, unul provincial (Tac., Ann., XI, 22, CIL I, 108). Aparitia cvestorilor este legat de cea a consulilor, existnd initial doar dou posturi asociate celor doi consuli. Acestora li se adaug, n 421 a. Chr., doi cvestori plebeeni, iar n 267 a. Chr. patru cvestori italici. Competentele cvestoriale sunt (cel putin dup 267 a. Chr.) stabilite, anterior datei de 5 decembrie, de Senat, cruia i revine, pn la Sylla, si sarcina de a fixa atributiile celor ce urmau s activeze n provincii, distribuiti prin tragere la sorti n Aerarium cu autorizarea Senatului si a poporului roman (Tit. Liv., XXX, 33; Cic., Ad Att., VI, 6, 4.). n epoca imperial cvestorii sunt alesi de consuli si de mprat. Existau mai multe categorii : 1) cvestorii urbani (quaestores urbani), n numr de doi, erau asociati consulilor si exercitau simultan atributii juridice si financiare. Vegheau, deopotriv, tezaurul public (aerarium, tabularius), sarcin pe care o vor ceda ulterior unor praetores aerarii,n numr de doi (iar Tiberius va institui tres curatores tabularium), si arhivele, participnd la redactarea hotrrilor imperiale de tip senatus-consultum; 2) cvestori militari (quaestores militares), cte unul pentru fiecare consul si guvernator de provincie (Sicilia avea doi), care, prin mecanismele clientelare, i sprijineau public; 3) cvestori consulari (quaestores consulares), alte personaje dect cei doi cvestori urbani, efectuau instructajul trupelor consulare. 4) cvestori ai italicilor (quaestores italici classici), patru la numr, ale cror competente sunt de aceeasi natur ca cele ale omologilor lor provinciali, cu care de altfel sunt uneori confundati. 5) cvestori municipali ( quaestores minicipales) care exercitau n orase, la nivel local, aceleasi atributii ca si cvestorii urbani. Augustus reduce la 20 numrul quaestori-lor (intrau n functie la 5 decembrie), si le acord responsabilitatea colectiv asupra pavrii strzilor la Roma; pe care Claudius o substituie cu organizarea jocurilor de gladiatori. n 28 a. Chr., quaestorii urbani pierd gestiunea tezaurului public (aerarium Saturni), iar din 56 p. Chr., aceast atributie revine prefectilor de rang pretorian. Quaestores din epoca imperial au n grij arhivele generale ale poporului roman, si din 11 a. Chr., conservarea senatus-consulta;quaestores provinciali administreaz fondurile publice n provinciile senatoriale. Dup circa 2 ani, cvestorii se prezint la edilitate sau tribunatul plebei, dac nu sunt patricieni. Printre atributiile lor, se numr administrarea tezaurului public, grija arhivelor statului, vnzarea przilor capturate n rzboaie, etc. Pentru epoca imperial, avem nregistrat faptul c cvestorii intr n categoria functionarilor imperiali, ajutnd n calitate de secretari fie pe lng mprat (quaestores Augusti), sau consuli (quaestores consulum), fie pe lng guvernatorii provinciilor senatoriale. Altii ndeplineau sarcina de functionari ai arhivelor imperiale. La nivel urban, provincial, nu toate cettile beneficiau de aceste personaje specializate pentru serviciile financiare. In coloniile romane ca si n municipiile provinciale existau perechi de cvestori, alturi de edili si duumviri, care vegheau la buna aplicare a normelor de drept si la functionarea financiar a cettii respective. In municipiile italice existau colegii de patru personaje cu competente similare. In cettile peregrine dreptul si puterea de a strnge impozitele, de a le veghea si de a le repartiza intra n sarcina duumvirilor. In orasele n care nu existau magistraturi financiare specifice, finantele erau conferite unor prefecti sau curatori aflati sub responsabilitatea magistratilor locali. Alegerea dintre provinciali a celor care urmau s ocupe functii publice necesita un minimum de avere, de multe ori se generalizeaz censul de 100 000 HS, desi n alte cetti se pare c se putea cobor pna la 30-40 000 HS. Pentru epoca Imperiului trziu, quaestura mai ofer doar jocuri. F. B., C. O.

quaestor sacri palatii (lat.), functie ce apare n timpul lui Constantinus I. Acest functionar avea urmtoarele atributii: coordona lucrrile consiliului imperial n calitate de membru al acestuia, era responsabil al justitiei, de redactarea legilor, contrasemna ordonantele imperiale; de asemenea, l ajuta pe mprat la redactarea constitutiilor imperiale (v. constitutiones), si avea rangul de uir illustris (Zos., V, 32; F. Millar, 1977, 100 f.). C. O.

quindecemuiri sacris faciundis (lat.), colegiu sacerdotal care avea misiunea de a naturaliza cultele strine venite din afara Romei si de a introduce noile rituri aferente. Compus initial din doi membri ( duouiri sacris faciundis), acest colegiu este nfiintat, potrivit traditiei, de Tarquinius Superbus si nsrcinat cu descifrarea Crtilor sybilline (culegere de texte sacre, vndute lui Tarquinius de Sybilla, care contineau diverse remedii n caz de calamitti sau alte disfunctionalitti ale relatiei Romei cu zeii- Dion. Hal., IV, 62). n 369 a. Chr. numrul membrilor acestui colegiu este ridicat la 10, din care 5 erau patricieni si 5- plebei (Tit. Liv., VI, 37, 12.) iar n epoca lui Sylla este modificat la 15. R rationalis (lat.), conductor al tezaurului imperial fiscus, nlocuind o functie mai veche, a rationibus. Apare de la Diocletianus, cu titlul de rationalis summae rei, fiind derivat din procurator a rationibus, conductorul birourilor fiscului, instituit de Hadrian; va fi nlocuit, de la Constantinus I, de comes sacrae largitionis. Pe de alt parte, n timpul lui Diocletianus, n fiecare provincie exista un reprezentant al rationalis summae rei, rationalis dioceseos, iar n ND este mentionat tremenul de rationalis summarum ca desemnnd totalitatea functionarilor ce tin de domeniul finantelor. C. O.

rzboiul cu socii, conflict ntre romani si aliatii italici, desfsurat n perioada 91-89 a. Chr., ca o consecint a asasinrii tribunului M. Livius Drusus, promotor al rennoirii legislatiei Gracchilor si al acordrii drepturilor cettenesti depline populatiilor italice aliate Romei (socii). n cursul rzboiului, aliatii au ncercat constituirea unei entitti politice paralele cu cea a Romei, prin fondarea coloniei Italica. Rzboiul s-a ncheiat prin acordarea cetteniei romane aliatilor, prin lex Iulia, apoi lex Plautia Papiria si a consacrat transformarea Romei dintr-un oras-stat n stat teritorial (v. pentru detalii, Th. Mommsen, 1988, vol. II, pp. 127-140; v. socii). C. O. res priuata (lat.), sau res priuatae, tezaur ce continea averea personal a mpratului, atestat de la Antoninus Pius (secolul al IIlea p. Chr.); era un tezaur public, distingndu-se de fiscus doar printr-o separare contabil (P. Veyne, 1976, 539). Sustras dreptului comun, avea aceleasi privilegii ca si fiscul; registrele sale sunt aproape aceleasi ca ale fiscului, iar CI, 2, 7, 1 las s se nteleag c res priuata era o subdiviziune a fiscului. Acest tezaur era administrat de magister rei priuatae, pentru ca ncepnd de la Constantinus I, s asistm la crearea functiei de comes rei priuatae, conductor al acestui tezaur. C. O. rex (lat.), rege, personaj care pentru istoria roman si confund existenta cu nceputurile mitice ale orasului. Statutul regal (Tit. Liv., I, 17-18) contine auctoritas- o calitate de esent religioas, cvasi-magic, exprimat prin privilegiul intermedierii relatiilor dintre Senat si popor. Posesor de imperium, regele poate consulta vointa divinittii, prin luarea auspiciilor, legitimndu-si comanda militar si civil: dreptul de declara rzboi si de a ncheia pace, organizarea cettii, repartizarea pmnturilor publice, conducerea activittii religioase, dreptul de viat si de moarte- ius uitae necisque- cel putin teoretic, competente care dau un aspect specific regalittii romane, acela de a fi asociat cu atributele sacralittii, fr ca statul roman, n comparatie cu alte state antice, s fie o teocratie. Exprimarea exterioar a acestor puteri este dat de sceptrul regal, coroana de aur, roba de purpur, si lictorii purttori de fascii (n numr de 24), care l detaseaz de patricieni. Desemnarea unui nou rege urmeaz un scenariu complex, n care intervin regele ce-si exercit deja acest statut (de multe ori desemnarea nu pare avea loc nainte de moartea sa), un interrex, cel mai adesea, Senatul si poporul roman. Sursele transmit, asadar, o electrivitate coroborat cu eligibilitatea ca izvor de legimitate a statutului regal. n ceea ce priveste viata privat a familiilor, a gintilor, regele nu pare a avea nici un fel de atributii. Perioada regal a Romei cuprinde, n spiritul informatiilor transmise de surse, sapte regi, doi romani care-si exercit competentele alternativ cu doi sabini, si trei regi de sorginte etrusc. Greu de controlat prin comparatia izvoarelor (a celor scrise, desi lacunare, ntre ele, si a lor cu cele arheologice), regalitatea roman rmne puternic ancorat n mituri, iar evenimentele petrecute atunci pot fi cel mult presupuse, sau acceptate ca atare, ca o viziune a romanilor despre propriile nceputuri, viziune contaminat deopotriv de analistica greac si de retrospectiva comandat ideologic. Traditia l plaseaz n ipostaza de conditor, ntemeietor al Romei, la 23 aprilie 754 a. Chr., pe Romulus, fratele geamn al lui Remus, ambii, descendenti ai lui Aeneas, nscuti din uniunea sacr a mamei lor, Rhea-Silvia, cu zeul Marte. Dup accederea sa ca rege, n urma confruntrii cu triburile sabine (concentrat legendar n episodul rpirii sabinelor si cstoria acestora cu romanii, la data aceea aflati n impasul de a-si perpetua familiile), Romulus si va asocia la domnie pe regele sabin, Titus Tatius, alturi de care, pentru o scurt durat va conduce cetatea celor sapte coline. Domnia primului rege mpreun cu aceast perioad romano-sabin definesc efortul comunittilor rural-pastorale de a nchega un corp cettenesc de expresie politic unitar, capabil de dialog militar cu cettile vecine. Lui Romulus i succede sabinul Numa, prototipul regelui religios, cel cruia i se atribuie organizarea bazelor sacre ale functionrii Romei ca cetate. nscriindu-se n schema trifunctional, pe care a identificat-o G. Dumezil, ca o constant a popoarelor indoeuropene ce-si structureaz politic (compartiment care pentru spatiul roman este asociat cu domniile lui Romulus si Numa), militar si economic comunittile, succesorul lui Numa Pompilius, Tullus Hostilius apartine tipului de rege rzboinic care distruge Alba Longa, strmutndu-i locuitorii la Roma, adaug orasului colina Caelius, subordonnd religios vechea confederatie a cettilor latine (Tit. Liv., I, 30). Acestuia i

urmeaz un sabin, nepot prin mama sa al lui Numa, Ancus Marcius, care ocup locul al treilea n schema trifunctional si care legalizeaz riturile agrare, populeaz Aventinul cu noii latini integrati, ncheind seria asa-numitilor regi "nationali". Urmasul lui, de origine toscan (etrusc), care apare n surse cu titlu de lucumon(termen ce desemneaz un magistrat din perspectiv etrusc), va guverna sub numele de Tarquinius cel Btrn sau Lucius Tarquinius Priscus, dup numele cettii de origine, Tarquinia. Epoca sa, contemporan cu o perioad de mare influent greac (datorat roirii grecilor n sudul Italiei si ntemeierii de cetti care mai trziu vor desemna regiunea numit Graecia Magna), va trece n istorie drept o epoc unificatoare a diferitelor gentes, minores si maiores, locuitoare ale colinelor (Tit. Liv., I, 35), o perioad de fermentatie cultural a elementelor romane, etrusce si grecesti. Lui i se atribuie organizarea primelor jocuri ale romanilor- Ludi Romani sau Magni, n 14 martie (v. ludi), precum si introducerea triadei capitoline, format din Iupiter- Iunona- Minerva, substituind astfel mai vechea triad dintre Iupiter- Marte- Quirinus. Evolutia Romei de la o uniune de trei triburi (Ramnes, Tities, Luceres), la o societate structurat n functie de prestigiul definit prin avere si competente militare, este marcat de domnia lui Servius Tullius, cu debutul plasat de traditie n 579 a. Chr. (Tit. Liv., I, 42). Noul criteriul de organizare a poporului pe care-l conduce (Tit. Liv., I, 43), censul (v. census) aseaz pe primul plan domiciliul si mrimea averii, alturi de mai vechea component a rudeniei. Spatiul urban este mprtit n patru triburi Suburrana, Collina (pe colinele Viminal si Quirinal), Esquilina, Palatina (cuprinznd Palatinul si Velia). Capitoliul detine un rol prin excelent sacru, adpostind majoritatea slasurilor cultuale. Alturi de aceste triburi urbane exist corespondente rurale al cror numr va ajunge n epoca clasic la 31. Societatea roman este mprtit pe curii, ce vor alctui prin adunare comitia curiata (v.comitia). Totodat, organizeaz poporul roman din punct de vedere militar, unitatea tactic de baz fiind centuria (v. exercitus). Gruparea acestora n functie de posibilitatea de echipare, asadar n raport cu averea detinut, va oferi Romei un numr de cinci clase censitare principale la care se adaug cei care nu au alt avut dect copiii, proletares, fr obligativitatea si putinta participrii la nrolare (pentru detalii, v. exercitus).O alt latur a domniei lui Servius Tullius este cea edilitar, n vremea sa este ridicat templul Dianei pe Aventin, iar zidul de incint al orasului- zidul servian- va include colina deja amintit, avnd o lungime total de circa 8 km. Asa-numita "dinastie" etrusc se ncheie cu ultimul rege al Romei, Tarquinius Superbus, care va rmne n istorie ca o personificare a abuzului monarhic, n expresie greac, tiranic, si va fi nlturat, n 509 a. Chr., prin ampla miscare antiregal condus de L. Iunius Brutus si Valerius Poplicola (Plut., Poplic., 1). Constructia acestor nceputuri urmeaz mai mult sau mai putin fidel evenimente petrecute n spatiul grec (frapanta asemnare dintre alungarea tarquinilor si cea a pisistratizilor, att n ceea ce priveste definirea naturii comportamentului politic ct si n ceea ce priveste datarea evenimentelor) sau italic (mai generalul proces de trecere de la conducerea monarhic la conducerea prin magistraturi, proces ntlnit, n decursul secolului al VI-lea, la populatiile italice), si este conceput odat cu afirmarea militar a Romei. Asa nct, veridicitatea acestor nformatii este pe bun dreptate pus la ndoial de critica de specialitate. Puterea regal nu dispare, ns, din peisajul public roman, nici n calitate de competente exercitate efectiv (v. interrex, dar si dictator), nici ca element de definire a lipsei de libertate civic. Obisnuiti cu situatiile extraordinare, n care puterea este delegat n minile unui singur personaj dac timpurile o cer, romanii vor fi extrem de atenti la definirea lingvistic a acestei competente, revoltndu-se vizibil la termenul simplu de rex. Noile cadre existentiale de la finele republicii vor toci ntr-att aceast "vigilent" nct manifestrile monarhice ajung o obisnuint acceptat de iure de ctre un popor avid de concordie. F. B. rex nemorensis (lat.), preot nsrcinat cu cultul Dianei Aricina, n templul situat pe versantul muntelui Alban, n pdurea de la Nemi (Ovid., Fast., II, 271; Strabo, V, 239; Pausanias, II, 274; Festus, 145 L) F. B. rex sacrorum (lat.), preot de conditie patrician care mparte cu sotia sa o responsabilitate viager, ca preot al lui Ianus prezideaz adunarea arhaic- comitia calata- ce anunta la kalendae (prima zi a lunii) srbtorile fiecrei luni n curs, precum si reperele cronologice ale nonelor si idelor. Teoretic si etimologic veghea sacrificiile si toate manifestrile sacre ale Romei (Festus, 145 L). Desemnarea sa se face n Forum. Atributiile sale sale sunt preluate treptat de Pontifex Maximus, disprnd din surse n epoca clasic. S sacer comitatus (lat.), n armata roman, trupe de elit, constituind garda imperial, nfiintat de Diocletianus; din ea fceau parte lanciarii, alesi din unittile de pe frontiere (CIL, III, 6194). V. sacrum palatium. C. O. sacerdos (lat.), preot n acceptia cea mai larg, personaj care celebreaz ceremonii religioase n numele poporului roman. Nu toti care oficiau o astfel de ceremonie erau preoti, de pild, consulii si edilii curuli erau reprezentanti ai statului cu acest drept cauzat de anumite circumstante, pe de o parte, iar pe de alt parte, preotii nu aveau nici teoretic, nici juridic puterea de a lua singuri auspiciile. Desi n spatiul domestic atributiile preotilor sunt ndeplinite de pater, acestuia nu i se spune sacerdos. Preotii sunt cei care ndeplinesc anumite sarcini, individual sau colectiv (n collegia sau ca sodales). Dac sodaliile conserv caracterul arhaic al cultului deservit, colegiile sunt create de stat pentru a fixa traditia si a ghida corpul cettenesc.

Preotii romani care-si exercit individual activitatea, n afar de rex sacrorum, sunt, ndeobste, flaminii. Alturi de ei apar sacerdoti ai cultelor atasate calendarului liturgic:sacerdotes Albani, Cabenses, Caeninenses, Lanuvini, Laurentes Lauinates, Larentini, Sucianiani, Tusculani. Exist si sacerdotii feminine, dintre care cele mai importante sunt: vestalele, preotesele zeitei Ceres (sacerdotes publicae Cereris populi romani Quiritium), ale zeitei Bona Dea. Sodalii ntlniti n sursele antice sunt: Lupercii, Fratres Aruales, Salii, Titii Sodales, iar pentru perioada imperial, Sodales Augustales, a cror sarcin era perpetuarea cultului gintei Iulia. Colegiile sacerdotale erau cinci la numr: cel al pontifilor (alctuit initial din sase apoi nou, apoi 15 si-n final 16 membri), cel al augurilor (3/9/15/16), fetialii (n numr de 20), Quindecemuiri sacris faciundis (2/10/15), Septemuiri Epulones (3/7). Numiti n epoca regal probabil de rege, preotii perioadei republicane sunt desemnati n general prin cooptare sau prin alegerea de ctre Pontifex Maximus sau Quindecemuiri sacris faciundis. n 104 a. Chr., lex Domitia hotra desemnarea de ctre comitiile restrnse a candidatilor prealabil cooptrii acestora dup dreptul religios- fas et ius. Acest lege este anulat de Sylla dar repus ulterior n drepturi, cel putin pentru primele dou colegii: Pontifii si augurii. In epoca imperial, cooptarea cade n desuetudine, desemnarea n aceste slujbe tine de vointa mpratului. Despre ierarhiile interne sacerdotale, Festus, precizeaz c "maximus uidetur Rex, dein Dialis, post hunc Martialis, quatro loco Quirinalis, quinto Pontifex Maximus. Itaque in (conuiuiis) solus Rex supra omnes accubat; sic est Dialis supra Martialem et Quirinalem; omnes item supra Pontificem."(A. Gell., Nopti attice, X, 21). Finele Republicii va cunoaste, ns, n practic, predominanta lui Pontifex Maximus. Sub autoritatea quindecemuiri sacris faciundis, n afara vechilor sarcini de interpretare a crtilor Sybillei si a necunoscutelor cultuale cu care statul roman s-a confruntat, intrau si cultele nou adoptate de ctre Roma, n formula conducerii sacerdotale feminine. n general, preotii beneficiau de anumite imunitti si privilegii, scutiti de sarcini publice, taxe si serviciul militar, locuri privilegiate la spectacole si jocuri. F. B. sacrae largitiones (lat.), de la Constantinus I, termen desemnnd tezaurul imperial, fiind condus de comes sacrarum largitionum. C. O. sacrum consistorium (lat.), institutie cu caracter permanent, care a nlocuit, de la Constantinus I, concilium principis. C. O. sacrum palatium (lat.), n armata roman din perioada Imperiului trziu, garda personal imperial, denumit si sacer comitatus sau scholae palatinae. ncepnd cu 312, a luat locul cohortelor pretoriene. C. O. salii (lat.), colegiu de preoti ai cultului zeului Marte ntemeiat potrivit traditiei de regele Numa (Plut., Numa, 13; Cic., De Rep., II, 1426; Varro, De ling. latin., VII, 13; Ovid., Fast., III, 259 si urm., 387; Tit. Liv., I, 20, 4; Aur. Vict., De uir. illustr., III, 1; Serv., Ad Aen., VIII, 285). Exist dou factiuni, Salii Palatini si Salii Quirinali sau Collini de cte 12 membri, care executau un dans sacru nchinat lui Marte la srbtorile Equiria (ceremonie dedicat lui Marte la idele lunii martie) si la Mamuralia (srbtoarea din 14 martie nchinat lui Mamurius Veturius, mesterul legendar al celor 11 copii realizate dup scutul lui Marte). Aceast demnitate era viager (Appius Claudius rmne n aceast slujb pn la sfrsitul vietii), cu o permisivitate a retragerii (exauguratio) n cazul n care preotul salian era naintat la rangul de flamin, pontif sau augur si n cazul alegerii sale n calitate de consul. n 190 a. Chr., Scipio Africanul, ca legat al fratelui su n Asia, era inactiv militar datorit calittii sale de salian, ce-i impunea respectarea unor srbtori religioase (Polyb., XXI, 13, 10 si urm.; Tit. Liv., XXVII, 36, 6). Salienii se adunau n Curia Saliorum, situat pe Palatin si care adpostea cele 12 ancilia, o statuie a lui Marte narmat cu lancea, si bastonul augural- lituus Romuli (Varro, De ling. lat., V, 143; Tit. Liv., I, 44; Plut., Rom., 11; Festus, p. 252 ed. Lindsay- lituus). n epoc istoric srbtoarea nchinat n cinstea lui Marte se desfsura n martie si octombrie, respectiv la deschiderea si nchiderea sezonului rzboinic, cu o confuzie n ceea ce priveste identitatea celor dou tipuri de salieni. F. B. scholae (lat.), la singular schola desemneaz adesea cldirea unei asociatii sau scoli, la plural- "asociatii", "scoli", asociatii cu caracter civil, religios si militar. La nceput, cuprindeau soldati din aceeasi legiune, reuniti ntr-o asociatie cu caracter religios, denumit schola; cu timpul, aceste scholae s-au transformat n collegia, compuse din soldati si principales, asociatii cu scop de ajutor mutual, si dispuneau adesea si de o cldire proprie. Scholae apar dup Septimius Severus, care a ngduit formarea decollegia militare. De la Constantinus I, scholae s-au transformat n unitti militare de elit, destinate grzii personale imperiale, scholae palatinae (post 312). Tot pentru epoca post constantinian trebuie remarcat faptul c aceste asociatii de militari, alctuite din cca. 500 de membri, nu aveau o garnizoan fix, fiind atasate persoanei suveranului. Notitia Dignitatum transmite mai multe categorii de scholae, printre care amintim: notarii-N.D.,Oc. XVII,5,6 (v. notarius), agentes in rebus- N.D., Oc., VIII, 6, (v. agentes in rebus), domestici et protectores - Cod. Theod., VI, 24,1,3;CIL, III, 371; Ammian., XIV, 7,9-, armaturae-N.D.,Oc., VIII, 3; Or., X, 6, gentiles- N.D.,Oc.,VIII, 4; X, 3, 7; XI, 6 ; 10, scutarii- N.D., Oc., XI, 4; 5; Or., X, 3, 7. C. O.

scrinium (lat.), birou cu atributii precise n cadrul cancelariei imperiale. Initial, scrinia tineau de domeniul patricular al casei imperiale, pentru ca, de la Hadrian, s devin organe ale administratiei imperiale. Evolutia lor prezint evolutia relatiilor ntre mprat si imperiu: confuzia ntre domeniul patricular imperial si domeniul public, ajungndu-se cu timpul ca scrinia s devin birouri ale administratiei statului. mpratului Claudius i se atribuie crearea acestor birouri, n fruntea crora i-a asezat pe libertii Pallas, Narcissus, Callustus si Polybius. Existau mai multe tipuri de scrinia: ab epistulis, a libellis, a cognitionibus, a studiis. n realitate, crearea birourilor a conoscut o evolutie ascendent n cadrul procesului de birocratizare a Imperiului. Astfel, biroul ab epistulis a fost creat de Augustus; a libellis a fost creat de Tiberius; a cognitionibus si a studiis au fost create de Claudius, pentru ca a memoria s fie creat de ctre Hadrian. n timpul lui Otho, apoi Vitellius, cavalerii intr pentru prima dat la conducerea marilor birouri, pentru ca din timpul lui Hadrian s asistm la nlocuirea libertilor din birouri cu cavaleri; astfel, birourile ajung la captul evolutiei ncepute n timpul lui Augustus, din organe private ale casei imperiale, servicii publice. n perioada Imperiului trziu, cancelaria imperial intr sub ordinele unui magister officiorum. n cadrul evolutiei lor, birourile a studiis si a cognitionibus dispar n Imperiul trziu, fiind creat biroul dispositiones. n formula cancelariei Imperiului trziu, existau patru birouri: scrinium epistularum, care primea deputatii oraselor, pregtea si expedia rspunsuri la cererile magistratilor; scrinium libellorum, ce instruia afacerile juridice ce ajungeau pn la mprat si comunica celor interesati sentintele; scrinium dispositionum, serviciu al arhivelor imperiale; n sfrsit, scrinium memoriae, birou de transmitere a rspunsurilor imperiale, brevetelor militare, scrisorilor oficiale, rapoartelor, etc. Pe de alt parte, de la Valentinian, serviciile n birouri sunt militarizate, iar functionarii civili poart cingulum, la fel ca militarii. C. O. senatus (lat.),Senatul sau sfatul reprezint una dintre cele mai importante institutii romane. A. n epoca regal, acesta era alctuit din sefii gintilor patriciene si plebeiene, care furnizau 300 de senatori, cte 10 din fiecare curie stabilit de Romulus (n total existau 30 de curii). Traditia scris mentioneaz (Tit. Liv., I, 8, 28; Plut., Rom., 13) faptul c unui numr de 100 de senatori, existenti la nceput, i sunt asociati cte 100 din tribul sabinilor (de cuplul Romulus- Titus Tatius) sau poate al albanilor (de ctre Tullus Hostilius), formnd reprezentantii familiilor patriciene, la care se va aduga 100 de patres ai gintilor minore de sorginte plebeian (Tit. Liv., I, 35; Dion. Hal., III, 67). Rolul acestui for era mai degrab unul consultativ, desfsurat pe lng rege. B. n epoca republican, cnd si-a exprimat, din punct de vedere institutional, maxima sa capacitate, Senatul va rmne, n general, la componenta de 300 de membri (mai putin imediat dup campaniile lui Hannibal). C. Gracchus si apoi L. Drusus vor ncerca fr izbnd s dubleze numrul senatorilor prin introducerea a 300 de cavaleri, n 88 a. Chr. Sylla l va ridica la 600 (App., BC, I, 100; Sall., Hist., I, 24 si Cat., 37), Caesar va mri capacitatea acestui corp la 900, pentru ca Augustus s-l fixeze, n 18 a. Chr., la 600 de membri. Senatorii erau de regul fostii magistrati care primeau acest statut cu titlu viager dar nu n termeni absoluti. n general, conditiile admiterii n Senat se raportau la criterii juridice: dreptul de cettenie complet (ius honorum; latinii si cettenii de drept diminuat ieseau din aceast ecuatie), statutul juridic personal (ingenuitatea; libertilor nu le era permis accederea); la vrst (cea legal era de 46 ani- CIL, I, 122-, existau si cazuri de fosti magistrati sub aceast etate-iuniores, care, pn la mplinirea celor 46 de ani aveau doar drept de vot, ius sententiae dicendae, fr a participa efectiv la dezbateri; lex Villia, 180 a. Chr. stabileste vrsta de 27 de ani, Sylla o fixeaz la 30 iar Augustus permite accederea n Senat si sub 25 de ani); la onorabilitate (de a crei calitate depindea nu numai intrarea dar si mentinerea n interiorul corpului senatorial). In timpul republicii nu exist un prag pecuniar, un cens care s conditioneze statutul de senator. Aspectul exterior al rangului senatorial se concretiza prin dreptul de a purta toga alb cu tiv lat de purpur- laticlauus- pe tunic, ncltminte special- calceus - inelul de aur, permis la nceput numai senatorilor ambasadori, apoi generalizat pentru toti senatorii (Tit. Liv., IX, 7, 8; Plin., Hist. Nat., XXXIII, 1, 18). Locurile rezervate la spectacolele de teatru, circ sau la ceremoniile religioase sunt tot attea indicii ale unei pozitii senatoriale care, de altfel, era supus unui control civic complex, de ordin moral- prin activitatea censorial- de ordin economic- prin grija mentinerii senatorilor n interiorul preocuprilor agrare, exprimat normativ n formula legii Claudia din 318 a. Chr., de ordin politic- prin vetoul tribunului plebei, primit ca simplu asistent la dezbaterile Senatului. ndeplinirea unei magistraturi curule era suficient pentru a deveni senator si va fi conjugat, odat cu evolutia institutional a statului roman, cu serviciile ndeplinite si la alte niveluri (este vorba de fostii magistrati inferiori, de tribunii plebei, de flamen Dialis, cruia i se permite accesul n Senat ncepnd cu 209- Tit. Liv., XXXVII, 8). Din 312 a. Chr., prin plebiscitul Ovinian se decide ca ntocmirea listei membrilor Senatului, lectio senatus, s cad n sarcina censorilor (n perioada 81-70 a. Chr. censura este suspendat, repus n drepturi ntre 70-50 a. Chr., n epoca rzboaielor civile aceast activitate este serios perturbat). Intocmit pe baza evidentelor anterioare, lectio Senatus presupunea radierea decedatilor si a dezonoratilor si completarea locurilor vacante de ctre cei doi censori. Convocarea Senatului putea fi cerut de magistrati superiori (ordinari: consuli, pretori, sau extraordinari: dictator, magister equitum, interrex), de prefectul orasului, tribunii plebei, decemviri legislativi, tribuni militari. edintele Senatului, anuntate de regul la domiciliu pentru fiecare senator, erau tinute fie pe Capitoliu (n Curia Calabra- Festus, p. 249; Macrob., Sat., I, 15, 9), fie n Comitium (n Curia Hostilia), pentru epoca lui Caesar, n curia Iulia, sau n alte localuri: temple (n cella templului lui Castor-n Forum, cea a templului Concordiei, a templului lui Iupiter Fides sau a lui Iupiter Stator, n incintele templelor lui Apollo si al Bellonei unde se primeau ambasadele strine, n cazul n care ele nu erau invitate pe Cmpul lui Marte), teatre (de pild, teatrul lui Pompei, folosit pentru primirea delegatiilor din afar). Aceste sedinte, cu durata de, cel mai frecvent, o zi ( existnd posibilitatea prelungirii n ziua sau zilele urmtoare), precedate de luarea auspiciilor, constau n anuntarea ordinii de zi, dezbateri si luarea deciziilor.

Acoperind aproape ntregul orizont public roman, fie prin ingerint direct, fie printr-o lax si indirect implicare, Senatul republican prea, n veacul al II-lea a. Chr., pentru un observator exterior, ca Polybios, adevratul conductor al Romei. Atributiile sale porneau de la aspectele organizatorice pn la cele decizionale si de control. 1) n virtutea autorittii membrilor lui ( auctoritas patrum), pregtea sedintele comitiilor, prin examinarea textelor normative, n faza lor de proiect- de la 287/286 a. Chr., lex Hortensia, plebiscitele nu mai au nevoie de acceptul senatorial. 2) ntreaga activitate religioas a cettii este administrat de Senat: stabilirea calendarului liturgic sau al jocurilor, supervizarea activittii sacerdotale si a structurii panteonului, precizarea naturii raporturilor dintre Roma si cultele strine. 3) Din punct de vedere juridic solutioneaz crimele grave si mparte cu pretorul, sau alti magistrati inferiori jurisdictia public, a Romei si a provinciilor. 4) Capacitatea sa n materie legislativ poate fi evidentiat de greutatea normativ a unui senatus-consultum dar si de hotrrile luate n cazuri de urgent, cnd comitiile nu pot fi ntrunite. In perioada 81-67 a. Chr., prin msurile syllaniene, legile se votau n Senat, cu posibilitatea votului a 200 de senatori, fr drept de intercessio. 5) Desi nu este corp electoral, influenta Senatului este deosebit: el numeste dictatorul si tribunii militari, poate influenta votul comitiilor, poate prelungi mandatele magistratilor. 6) n domeniul politicii externe, este instanta de decizie la nivelul contactelor cu strinii, precum si n ceea ce priveste regimul relatiilor si continutului acestora. 7) Controleaz situatia administrativ att a Romei (organizarea actiunilor publice de orice natur- mergndu-se pn la reglementri legate de aspectele funerare: durata doliului, decernarea onorurilor funerare, controlul activitatilor economice- aprovizionare, desfacere-, organizarea militar, de la chemarea trupelor, distribuirea rolurilor de comand, pn la tot ceea ce priveste sumele inerente acestei organizri) ct si a provinciilor (decernarea comandamentelor militare-administrative, controlul acestora, litigiile dintre cettile aliate sau dintre acestea si Roma), precum si situatia fiscal a statului (regimul de proprietti, regimul fiscal si al cheltuielilor). n epoca imperial, Senatul a devenit un organ politic dependent de mprat. Pentru Mommsen, din punct de vedere formal, Principatul este o diarhie ntre principe si Senat. Senatul, n fapt, tinde s se transforme ntr-un corp de functionari. Opozitia la regimul augustan putea veni doar din partea Senatului, de unde si msurile de purificare luate de Octavianus. Dac la sfrsitul Republicii, avem mentionate gentes maiores: Valerii, Fabii, Cornelii, Claudii, Aemilii, Manlii, ce reprezentau o aristocratie n interiorul ordinului senatorial, la nceputul Principatului asistm la decderea si stingerea unor familii patriciene republicane. Mediocritas (calea de mijloc) devine o calitate de baz pentrunobilitas n timpul imperiului, necesar pentru a supravietui, iar quies devine o calitate esential. Transformarea Senatului ntr-un corp obedient principelui s-a fcut prin epurri masive, n virtutea dreptului censorial pe care-l detinea mpratul. Astfel, n 28 a. Chr., circa 200 de senatori au fost determinati s se retrag, pentru ca n 18 a. Chr., Octavian s reduc numrul senatorilor de la 800 la 600. Pe de alt parte, asistm la intrarea n cadrul Senatului a italicilor, chiar si non-latini (homines noui), sau a fiilor regilor si tetrarhilor din Orient (n secolul I p. Chr., de exemplu C. Iulius Severus: OGIS 544). Criteriul censitar rmne important si n aceast perioad, pentru c venitul minim al unui senator trebuia s fie de un milion de sesterti (c. 18-13 a. Chr.): Cassius Dio, LIV, 17, 3 si LIV, 26, 3 f. Pe de alt parte, onorabilitatea era legat direct de dignitas a familiei, rudelor si strmosilor si. Dac la sfrsitul Republicii, existau circa 50 de familii ce pretindeau o ascendent din strmosi troieni (Dio. Hal., I, 85, 3), n timpul lui Claudius mai erau cteva familii vechi (Tac., Ann., XI, 25), iar la sfrsitul secolului al II-lea, Manius Acilius Glabrio (consul probabil n 173) rmsese cel mai nobil, cu strmosi ce urcau pn la Aeneas (Herod., II, 34). Familia acestuia dduse un consul nc din 191 a. Chr. Aceasta se datora, pe de o parte, natalittii reduse din cadrul ordinului senatorial, pe de alt parte, comploturilor senatoriale ndreptate mpotriva regimului imperial, care au fcut victime n cadrul familiilor distinse. mpratul avea si el interesul n distrugerea familiilor vechi, al cror prestigiu l putea concura pe cel imperial, cu toate c Octavian a ncercat alianta, prin legturi matrimoniale, cu cele mai importante familii senatoriale: Claudii, Cornelii Scipiones, Aemilii Lepidi, Valerii si Fabii. Mecanismul distrugerii puterii senatoriale a constat n principal n diluarea puterii acestui corp politic, prin promovarea de ctre mprat de homines noui, obedienti noii puteri imperiale, sau eliminarea (ori neglijarea acordrii de demnitti, mai ales a consulatului) din viata public (sau chiar eliminarea fizic) a potentialilor competitori din ordo senatorius. Aceasta nu s-a fcut fr o rezistent din partea Senatului. Astfel, sunt mentionate comploturi mportiva regimului imperial: Fannius Caepio, L. Licinius, Varro Murena n 22 a. Chr.; M. Egnatius Rufus, 19 a. Chr.; Cn. Cornelius Lentulus Gaetulianus, legat al Germaniei Superior, 39 p. Chr.; M. Lepidus n timpul lui Caligula; conspiratia lui Piso din anul 65, Coniuratio Uiniciana mpotriva lui Nero, Quadratus si Lucilla n 183, mpotriva lui Commodus. Pe de alt parte, n timpul lui Domitian, n Senat existau deja numerosi descendenti ai libertilor (P. Veyne, 1991, 258). Sub Marcus Aurelius, provincialii au devenit majoritari n cadrul ordinului senatorial pentru prima dat, iar n decursul secolului al III-lea, Senatul, ca institutie, a deczut n favoarea consiliului imperial si a birocratiei. Sub Septimius Severus, Senatului i revin n materie de competente jurisdictia criminal referitor la Italia, n ceea ce priveste cazurile grave, si competente criminale asupra membrilor Senatului. Primele au fost transferate prefectului Romei, si prefectului pretoriului pentru restul teritoriului; a doua prerogativ a rmas n principiu Senatului. n domeniul militar, Septimius Severus nlocuieste comites senatoriali cu cavaleri, iar n 261, o nou lovitur este dat acestuia, prin edictul lui Gallienus, n conformitate cu care senatorii erau exclusi de la comanda militar. Lupta pentru putere ntre Senat si armat, caracteristic secolului al III-lea, a fost definitiv cstigat de armat cnd, n 282, Carus neglijeaz s cear aprobarea si recunoasterea Senatului. n Imperiul trziu, Senatul ca institutie se transform n consiliu local; totusi, n Orientul trziu, Senatul si mentine prerogativa de a-l alege si confirma pe noul mprat, fiind astfel factor de legitimitate, alturi de armat si biseric. n secolele IV-V, Senatul mai are doar competente n domeniul senatorial si cel municipal. Recrutarea noilor membri se fcea prin cooptare sau numire imperial, iar Senatul delibereaz sub ndrumarea lui praefectus Urbi, functionar imperial.

n epoca imperial, sedintele Senatului aveau loc n Forum, n curia Iulia, sau ntr-un "templum" (spatiu definit ritual de ctre un augur): sanctuarul lui Iupiter de pe Capitoliu, biblioteca din templul lui Apollo de pe Palatin, n Cmpul lui Mars, sau ntr-un local al Saepta Iulia. Curia Iulia, loc obisnuit de ntrunire al Senatului, avea n interior statuia Victoriei cu altarul ei, dedicat de Augustus la 28 august 29 a. Chr. (Cassius Dio, LI, 22, 1 sq). edintele Senatului erau publice, si n principiu, mpratul asista la ele, n calitate de princeps senatus (Octavian a primit acest titlu n 28 a. Chr.). De altfel, mpratul era membru din principiu al ordinului senatorial, dup accederea la putere. Ultima opozitie n Senat mpotriva unui principe dateaz din timpul lui Vitellius (Tac., Hist., II, 91, 3). Membrii Senatului imperial (600) erau fie alesi la propunerea mpratului, fie direct numiti; n materie legislativ, senatusconsulta au devenit sub Hadrian izvoare de drept, dar autoritatea Senatului era limitat. mpratul era acela care i dicta hotrrile ce urmau a fi luate; n materie judiciar, Senatul solutiona n prim instant crimele mpotriva mpratului, sau procesele n care unul dintre mpricinati avea calitatea de senator. Scderea puterii Senatului este manifest nc din 27 a. Chr., cnd are loc crearea provinciilor senatoriale: Baetica, Sardinia, Sicilia, Illyricum, Macedonia, Achaia, Asia, Bithynia, Creta-Cirenaica, Africa. Acestea sunt n principiu, provincii pacificate si care nu dispun de trupe. Pe de alt parte, ascendenta imperial asupra puterii Senatului este manifest si prin imperium proconsulare, n virtutea cruia mpratul poate interveni si n provinciile senatoriale. n cadrul acestor provincii, exist o ierarhie: toti guvernatorii au titlul generic de proconsuli, alesi prin tragere la sorti, dar guvernatorul provinciilor Africa si Asia sunt consulares, iar ai celorlalte provincii, pretorieni. Un alt aspect este cel al tezaurului public (aerarium Saturni), care continu s fie administrat de Senat, care are si dreptul de a bate moned de bronz, ns tezaurele imperiale (fiscus, res priuata) tind s devin tot mai importante, iar mpratul si rezerv dreptul de a bate moned din metal pretios (aur sau argint). Senatul decade la un rol secundar, fiind permanent controlat de puterea imperial. Accesul la cariera senatorial a fost reglementat de Augustus, probabil n 20 a. Chr. Astfel, n ordinul senatorial intrau si membrii familiei: femeile si descendentii n linie masculin, pn la al treilea grad inclusiv. Pentru tinerii apartinnd ordinului, era necesar parcurgerea unui cursus honorum: vigintivir (la 18-20 de ani); tribunus legionis; quaestor, si astfel intra n Senat (la 25 de ani); tribunus plebis sau aedilis; praetor (la 30 de ani); proconsul ntr-o provincie senatorial, sau intra n serviciul imperial, calegatus legionis sau legatus Augusti propraetore; la circa 40 de ani, sau la 43 putea deveni consul, apoi devenea consular; n calitate de consular, primea n grij o curatel n administratia Romei, putea deveni guvernator ntr-o provincie cu mai mult de o legiune, sau proconsul n Africa sau Asia; pentru cei mai capabili, era rezervat apoi un al doilea consulat, prefectura urban. Dup o curatel, consularul putea fi plasat pentru mai multi ani n fruntea unei provincii imperiale, ca legatus Augusti propraetore; dup circa 15 ani, cei mai capabili erau admisi la tragerea la sorti pentru proconsulatul Asiei sau Africii, iar dintre acesti proconsuli, dup circa 5-10 ani, puteau accede la prefectura urban (creat n 26 a. Chr.). Ordo senatorius, n ciuda decderii Senatului ca institutie, si-a mentinut puterea si prestigiul pn n timpul lui Iustinian (rzboiul cu ostrogotii este de fapt vinovat de distrugerea puterii senatoriale italice). Dac n Principat, cea mai mare avere documentat o avea Cn. Cornelius Lentulus, cu peste 400 de milioane de sesterti (Seneca, De ben., 2, 27), n Imperiul trziu, persoane din ordinul senatorial, ca individuali, detineau imense latifundii n spatiul occidental, adevrate principate teritoriale ( de exemplu, Melania cea Tnr si sotul ei Pinianus, care detineau proprietti din Italia pn n Britannia, din Gallia pn n Africa de Nord; au fost capabili s trimit 45.000 de monede de aur sracilor o dat, apoi 100.000 de monede de aur. De asemenea, au distribuit fonduri bisericilor din Mesopotamia, Siria, Palestina si Egipt, iar proprietatea lor de la Thagaste, din Africa de nord, avea ateliere de lucrat argintul si bronzul, fiind mai mare dect orasul, si cuprindea dou episcopii. Cu toate acestea, nu erau dintre cei mai bogati senatori.) Olympiodorus, autor de secol V, mentioneaz c cel mai bogat senator avea un venit anual de 4000 de livre de aur, iar cei mijlocii, circa 1000-1500 de livre. Printre senatorii cei mai bogati, se numrau Petronius Probus, consul n anul 371, sau Symmachus (A. Cameron, 1993, 117). F. B., C. O.

senatus-consultum (lat.), votul exprimat de Senatul roman, ncrcat de autoritatea patricienilor (auctoritas patrum), care, n principiu, ratifica o decizie a poporului, dar si decret, sinonim cu sententia senatus. In epoca imperial, n formula de redactare, titlul unei astfel de decizii era asociat cu numele initiatorului ei. Redactarea unui senatus-consultum se putea realiza imediat dup terminarea votului sau a sedintei sau ulterior, apelndu-se la memoria participantilor, de ctre o comisie special (cu o component variabil ca numr- ntre doi si 12; n epoca imperial de regul cinci, din care doi erau cvestori- si ca structur- de cele mai multe ori membrii ei erau chiar initiatorii acestui act normativ) coordonat de asa-numitul delator. Adesea aceast redactare era bilingv: greac si latin. Structura oricrui senatus-consultum presupunea ca, dup preambul (unde se consemnau: data sedintei, participantii si componenta comisiei de redactare), s fie nscris enuntul normativ urmat de decizia Senatului si mentiuni despre votanti (n perioada imperial sunt precizate si numele acestora). Urmtorul pas era nregistrarea n tabulae publicae de ctre scribi sub supravegherea cvestorilor urbani. Prevederile dintr-un senatus-consultum referitoare la plebe erau pstrate de edilii plebei n templu zeitei Ceres (Tit. Liv., III, 55, 13). F. B. sexagenarii, functionari din ordinul ecvestru, ce aveau ca salariu 60.000 de sesterti. Printre sexagenarii se numrau: praepositus ab epistulis Graecis; consilierul prefectului pretoriului si cel al prefectului Romei; procurator ab actis Urbis; directorii bibliotecilor

publice; adiutor praefecti annonae; promagister hereditatium (al succesiunilor); procurator ludi magni (al jocurilor); subcurator aedium sacrarum et operum locorumque publicorum (al edificiilor sacre si lucrrilor publice); adiutor aluei Tiberis; procurator silicum (al pavajelor); procurator regionum sacrae Urbis (al regiunilor Orasului sacru); procurator ad Miniciam; procurator ad bona damnatorum (pentru bunurile condamnatilor), toate de mai sus fiind pentru Roma. n Italia, praepositus annonae la Ostia; procuratores rationis priuatae (per Tusciam et Umbriam, per Salariam Tiburtinam, etc.); curator et subcurator uiarum (al drumurilor); procuratores alimentorum; subprefectii flotelor italice. n provincii, procuratorii financiari pentru ordinea interioar: epistrategii Egiptului; ad diocesim din Alexandria; procurator annonae prouinciae Narbonensis;procuratores rationis priuatae pentru Bithynia, Mauretania Caesariensis; recenzorii (censitores); procuratores familiae gladiatorum (ai trupelor de gladiatori); procuratores patrimonii; procuratores uicesimae hereditatium; praefecti uehiculorum; prefectii flotelor provinciale Alexandrina, Moesiaca, Pannonica, Syriaca;aduocati fisci. C. O. scriptura (lat.), impozit, tax perceput pentru pstoritul pe psunile publice (publica pascua) sau pentru folosirea unor terenuri (scriptuarius ager) desemnate din ogorul public (ager publicus), care se strngea ndeobste n tezaurul statului (Tit. Liv., II, 9; Plin., Nat. Hist., XVIII, 3). Perceperea acestei taxe este concedat, ctre finele Republicii, categoriei numite a publicanilor, care urmreau, n acest scop, evidenta primit de la cenzori- censoria locatio. Pstoritul public cdea n sarcina edililor, inclusiv n ceea ce priveste sanctionarea nclcrii legilor agrare (tendint vizibil n perioada Gracchilor sau mai trziu pe vremea tribunului L. Drusus), prin aplicarea amenzilor. Aceast tax va disprea n imperiu. F. B. silentiarii (lat.), n Imperiul trziu, usieri ce stteau de paz la intrare n timpul consiliului imperial si al audientelor. C. O. socii (lat.), comunitti intrate n aliant cu Roma (populatii, cetti, state), a cror situatie este reglementat de ncheierea unui tratat (v. foedus), cu o prealabil obedient fat de Roma (Tit. Liv., VIII, 2, 13; VIII, 19, 25; XXXIII, 38; XXXVII, 45; XLII, 8; Polyb., XX, 9, 12; Cic., Verr., III, 6, 15.). Orasele italice, aliate ale Romei, pierd dreptul la propriile aliante, obligate fiind s-si desfiinteze ligile sau confederatiile locale. Fiecare aliat, ntelegnd prin aceasta o cetate, furnizeaz contingente de infanterie si trupe de cavaleri (turma), comandate de cetteni romani, praefecti sociorum romani. Desi nu au drept la distribuirea capturilor de rzboi dect accidental, mai ales prin recompensele acordate n timpul triumfurilor, aliatii sunt supusi doar unor contributii voluntare, beneficiind, n interiorul cettii lor, de o relativ larg autonomie. Roma a intervenit putin la acest nivel, doar cteva msuri putnd fi decelabile prin studiul surselor (msurile de limitare a luxului prin lex Fannia, 161 a. Chr.- A. Gell., Nopti attice, II, 24, 3; Plin., Nat. Hist., X, 50, 139, cea mai important ingerint a Romei cu aplicabilitate la nivelul comunittilor de aliati italici rmnnd, fr ndoial, deciziile senatoriale, din 186 a. Chr., privind extinderea cultului lui Bacchus, n Etruria si Campania, ntr-o formul ritualic ce scpase controlului roman- Tit. Liv., XXXIX, 8-19; CIL, I, 196). Dialogul direct al Romei cu aliatii si, ale crui detalii pot fi stabilite cu certitudine dup al doilea rzboi punic, se realiza la nivelul Senatului si va suferi o degradare continu ncepnd cu secolul al II- lea a. Chr. Momentul culminant al disolutiei acestor relatii se va derula, ntr-un cadru violent, n 91-89 a. Chr., cnd, dup un dificil rzboi, Roma va acorda dreptul de cettenie roman tuturor locuitorilor de la sud de Pad ( lex Iulia de ciuitate sociis et Latinis danda- propus de consulul Iulius Caesar n 90 a. Chr.- Cic.,Pro Balbo, 8, 21; App., BC, I, 49; lex Plautia Papiria a tribunilor M. Plautius Papirius si C. Papirius Carbo n 89 a. Chr.- Cic., Pro Archio, 4, 7; Ad fam., XIII, 23). F. B. stipendium (lat.), are n uzanta surselor antice, n principal, dou conotatii: una de impozit direct, nteles ca o contributie de rzboi, perceput de la nvinsi (pretul pcii), iar a doua de retribuire a serviciului militar, sold, a crei prim atestare livian se asociaz cu asediul asupra cettii Veii (Tit. Liv., IV, 59; V, 4; de asemenea, Diod. Sic., XIV, 16). Initial singura indemnizatie oferit de statul roman era cea ndreptat ctre categoria ecvestr- aes equestre si aes hordearium pentru procurarea hranei calului. n urma evenimentelor din 406 a. Chr. ncepe acordarea semestrial (dac serviciul militar dura mai putin de 6 luni) sau anual (pentru o durat de nrolare mai mare de o jumtate de an) a unei sume militarilor, n functie de statutul lor (Tit. Liv., XXIV, 11; XL, 41; XLII, 43; Diod. Sic., XIV, 16; Dion. Hal., VIII, 68; IX, 36; Polyb., VI, 19.). Gestul lui Caesar, de a dubla solda unui legionar (Suet., Caes., 26), va ridica aceast sum la 150 denari pe an, n vrema ce Augustus o va tripla fat de perioada secolului II a. Chr., aducnd-o la 225 denari anual (v. exercitus). Socii nu aveau drept la sold dar primeau gratuit hran, pe perioada campaniilor. F. B.

suffragium (lat.), termen ce desemneaz votul roman, reprezentnd un rspuns la o ntrebare pus de un magistrat abilitat n acest sens. Votul roman, mult vreme oral, devine scris, n perioada republican mijlocie si trzie, iar exprimarea optiunii se face

pe asa numitele tabellae, tabulae. Unitatea de vot specific roman este una colectiv, curie (30 la numr), centurie (193), trib (31 de triburi rurale si 4 triburi urbane). Desfsurarea votului (fie n Forum, fie cel mai adesea pe Cmpul lui Marte) urmrea ierarhizarea social curent, n sensul dublu al confirmrii si fructificrii statutelor civice (v. centuria). Ius suffragii pune o comunitate n dreptul de cettenie complet,optimo iure (v. ciuitas). T tetrarhia. Form de guvernare colectiv, instituit progresiv de Diocletian (284-305), ca rspuns la pericolele ce amenintau stabilitatea imperiului la sfrsitul secolului al III-lea (pericolul uzurprilor, corelat cu pericolul invaziilor barbare). Un prim pas a fost fcut la (probabil) 21 iulie 285 cnd, la Milano, Diocletian l-a numit pe Maximian Caesar si l-a trimis n Gallia (Eutrop., Brev., IX, 20, 3; Passio Marcelli, 2). Apoi, n anul urmtor, Maximian a primit titlul de Augustus, pentru ca la 1 martie 293, s fie cooptati 2Caesares la guvernare: Galerius, Caesar al lui Diocletian, si Constantius Chlorus, Caesar al lui Maximian. Departe de a fragmenta imperiul n 4, tetrarhia definitivat n 293 a fost instituit pentru asigurarea permanentei, eficacittii si unittii puterii imperiale. Imperiul rmnea unul, institutia imperial era unic, doar autoritatea fiind nmultit cu patru. Fiecare tetrarh avea propria resedint: Diocletianus, la Nicomedia (Orient), Galerius, la Sirmium (Illyricum), Maximian, Augustus pentru Occident, rezida fie laAquileia, fie la Milano (administra Africa, Hispania si Italia), n timp ce Constantius Chlorus si avea resedinta la Augusta Treverorum (administra Gallia si Britannia). n relatiile dintre ei, Augusti legiferau, iar Caesares aduceau la ndeplinire. n teorie, toti patru formau o familie, cu Augusti ca frati, iar Caesares ca fii. Caesares au fost obligati s-si repudieze sotiile, fiind recstoriti apoi, Galerius cu Valeria, fiica lui Diocletianus, iar Constantius Chlorus cu Theodora, fiica vitreg a lui Maximian. Chiar dac n teorie Augusti sunt frati, Diocletianus are o preeminent fat de restul tetrarhiei, manifest prin supranumele de Iovius pe care si l-a asumat. Relatia ntre el si Maximian (care a primit supranumele de Herculius) este aceeasi din ierarhia divin, dintre Iupiter si Hercules. Pe de alt parte, si Caesares au propriile divinitti protectoare: Mars pentru Galerius, Sol Invictus (identificat cu Apollo) pentru Constantius Chlorus ( ILS, 631-633; Lact., De mort. pers., 8, 9; Iulian, Orat., 7, 228 d: cf. T. D. Barnes, 1981, 12). n cadrul sistemului tetrarhic, Caesares erau alesi pe baza valorii personale, iar n ceea ce priveste atributiile lor, aveau imperium, tribunicia potestas, diadema si exercitiul efectiv al puterii, iar titlul de Caesar, pe lng prestigiu, i califica si ca mostenitori prezumtivi ai Augusti-lor. n ceea ce priveste succesiunea, s-a ncercat cooptarea unor noi Caesares, alesi pe baza valorii personale. Astfel, la 1 mai 305, Diocletianus si Maximian au abdicat, ncercndu-se acreditarea ideii c institutia imperial, si nu persoana, este cea care conteaz. n cadrul noii tetrarhii, fostii Caesares Galerius si Constantius Chlorus, au devenit Augusti, si doi noi Caesares au fost cooptati: Fl. Severus pentru Occident, si Maximin Daia pentru Orient. Diocletianus si Maximian Herculius au primit titlul de "senior Augusti si printi ai Augusti-lor" (ILS, 645, 646; AE, 1961, 240). Sistemul tetrarhic, n care valoarea personal prevala n dauna eredittii, nu s-a dovedit viabil, tocmai din cauza progresului ideii dinastice n rndul militarilor. Astfel, la 25 iulie 306, Constantinus I, fiul lui Constantius Chlorus, a fost proclamat mprat de trupele din Britannia; n octombrie acelasi an, Maxentius, fiul lui Maximian Herculius, este proclamat mprat la Roma. ncepnd cu acest an deci, se poate spune c practic sistemul inaugurat de Diocletianus a ncetat s mai existe. Dup o perioad de conflicte civile, n 324, Constantinus rmne singur mprat, marcnd astfel victoria criteriului dinastic asupra celui electiv. Ca sistem de guvernare colectiv, tetrarhia nu este o inovatie; nc din secolul al II-lea, s-a ncercat stabilizarea puterii imperiale prin guvernarea n comun (de ex., Marcus Aurelis si Lucius Verus; ulterior, Caracalla si Geta, pentru ca n secolul al III-lea, cei mai reprezentativi s fie Carus, Carinus si Numerianus). Acest sistem s-a dovedit a nu fi viabil, de fiecare dat ajungndu-se la monarhie. Progresul autoritarismului este marcant n epoc, perioada Diocletianus-Constantinus semnificnd cristalizarea din punct de vedere ideologic a unei monarhii orientalizate, pe fondul mprumuturilor de la Sasanizi. n acest context se nscrie persecutarea crestinilor din epoca tetrarhiei (n perioada 303-311), pentru ca de la Constantinus, favorizarea acestora s marcheze un nou pas n directia autoritarismului. Tetrarhia a fost deci o solutie de moment, viabil doar n conditiile n care pericolul uzurprilor, coroborat de invaziile barbare, ameninta stabilitatea imperiului. Odat acest pericol depsit, asistm la trecerea la forma de guvernare traditional, la care se va aduga o marcant component dinastic. C. O. tities sodales (lat.), confrerie religioas al celui de-al doilea trib fondator al Romei, cu acelasi rang ca si lupercii, salienii, fratii arvali. Dup legend, asocierea la tron a lui Titus Tatius de ctre Romulus va fi nsotit de nfiintarea acestei instante cultuale, pentru onoarea proasptului cooptat (Tac., Hist., II, 95). Despre functionarea ei sursele republicane nu amintesc nimic, dar Augustus o va reorganiza cu ocazia restructurrii spatiului sacru public al statului (Tac., Ann., I, 54 si Hist., II, 95; Dion. Hal., II, 52; Varro, De ling. latin., V, 85: Sodales Titii dicti ab Titiis auibus, quas in auguriis certis obseruare solent ; Res Gestae, IV, 6; Suet., Aug., 31). n perioada imperial alturi de acesti sodali, si cu o mai mare influent si rspndire au existat sodalii Augustali, n onoarea gintei Iulia, apoi a mpratului (v. augustales). F. B.

trecenarii, functionari din ordinul ecvestru, cu un salariu de 300.000 de sesterti. Fceau parte dintre ei: la Roma, marii sefi ai administratiei centrale: prefectul pretoriului, sefii birourilor cancelariei, a rationibus (directorul finantelor), directorul tezaurului privat imperial (rationis priuatae), sau urban, prefectul annonei, prefectul vigililor. n provincii, trecenari erau: prefectul Egiptului si prefectul Mesopotamiei. C. O. tresuiri, triumuiri (lat.), colegiu alctuit din trei magistrati, care poate avea sau nu un caracter ordinar. A) Dintre colegiile ordinare cele mai cunoscute n epoca republican au fost acelea cu caracter juridic si cele cu conotatie financiar. Primul era compus din triumvirii capitali (tresuiri sau triumuiri capitales) numiti, la nceput (290-287 a. Chr.) de pretorul orasului, ca auxiliari ai si, apoi alesi, cptnd valoare de magistrati inferiori (lex Papiria, 242 a. Chr.). Numrul de trei este stabilit de Augustus, pe timpul lui Caesar existau patru iar, mai nainte, ntre 242-124 a. Chr., functionau doar doi. Atributiile lor juridice se refer la supravegherea prizonierilor, a executiilor capitale, tinerea evidentei denunturilor, ordonarea detentiilor preventive (Plin., Nat. Hist., XXI, 3, 8; Varro, De ling. latin., VI, 81; Cic., Pro Cluen., 13.), mentinerea disciplinei si securittii stradale diurne si nocturne, iar, n aspectul civic al acestor competente, se raporteaz la obligatiile juratilor, situatiile de refuz a ndeplinirii activittii acestora, strngerea taxelor proceselor pierdute, cu vrsarea acestora n tezaur. Activitatea lor se va diminua n epoca Principatului, substituirea treptat de ctre praefectus uigilum, n secolul I p. Chr., va duce la disparitia lor n veacul urmtor. Al doilea colegiu, cel al triumvirilor monetali (tresuiri monetales-Dig., XII, 2, 30; Cic., De leg., III, 3, 6 ; Ad fam., VII, 18), al crui moment de nfiintare rmne neprecizat de surse (primul magistrat cunoscut este putin anterior datei de 100 a. Chr.), era ales pe doi ani, trebuind s supravegheze fabricarea monedelor din materialele (lingouri) primite de la edili sau de la particulari. Caesar ridic numrul lor la patru dar Augustus revine la echipa de trei, n 27 a. Chr. (Suet., Caes., 41). Desi numele acestor personaje dispare de pe monezi n ultimul deceniu al secolului I a. Chr., n epoca lui Traian i regsim nsrcinati cu monedele imperiale si cele senatoriale de bronz. B) Triumvirii extraordinari au aprut din considerente administrative si morale sau, n cazul anului 43 a. Chr., pentru a solutiona situatia anomic n care se afla Roma. a) Tresuiri agris dandi adsignandis et coloniae deducendae erau delegati ai statului roman cu sarcina de a fonda colonii si de a mprti pmntul acestora ctre coloni. Optiunea expansionist a Romei, apropiat ntructva de modelul apoikiilor grecesti, multiplica modelul Romei, de o manier mai supl, n afara pomoerium-ului, nsotit de fixarea prghiilor de conducere fiscal si juridic ale noii cetti. Triumvirii numeau totodat noii preoti si noii senatori, ei nsisi (si descendentii lor) devenind patronii orasului (Tit. Liv., IX, 20; Cic., Pro Syll., XXI, 60; De leg. agrar., II, 53, 196). n 133 a. Chr., prin lex Sempronia vor avea doar obligatia distribuirilor de pmnt si judecarea litigiilor (competent pe care o pierd n 129 a. Chr.). Institutia lor va fi desfiintat prin lex Thoria, n 119 sau 118 a. Chr. (App.,BC, 9, 27; CIL, I, 197; I, 198). b)Tresuiri legendi senatus, alctuiau, n fapt, o comisie de trei senatori trasi la sorti, dintr-un numr de 10, care-l ajutau pe Augustus la revizuirea listei Senatului (Cassius Dio, LV, 13; Suet., Aug., 37) sau la inspectarea ordinului ecvestru (Suet., Aug., 37, 8). c) tresuiri reipublicae constituendae, colegiu de trei magistrati extraordinari, desemnati, n persoana lui Marcus Antonius, fiul lui Marcus Antonius Creticus, C. Iulius Octavianus, fiul adoptiv al lui C. Iulius Caesar si M. Aemilius Lepidus, prin lex Titia din 43 a. Chr. cu salvarea republicii si rezolvarea crizei n care se gsea atunci statul roman. Deteriorarea structurii institutionale republicane ctre finele secolului al II-lea a. Chr. a condus Roma la o abordare nou a exercitiului public, de o manier mai violent, care va distruge echilibrul dintre populus romanus si delegatii si, dup expresia retoricii timpului, sau, mai exact, dintre grupurile, purttoare de cuvnt si fapt politic, care s-au conturat n urma expansiunii romane n spatiul circummediteraneean. Evolutia de ansamblu a societtii republicane va naste o nou realitate juridico-economic (o comunitate civic substantial lrgit n urma rzboiului social - v. rzboiul cu socii -, cu o deschidere comercial dubl- terestr si maritim- valorificat esential prin aprovizionarea abundent a Romei si a spatiului italic, cu rezultate negative asupra activittii productive din peninsul), pe care formula unui individualism politic, de factur elenistico-oriental, tinde s-o restructureze, concomitent cu pstrarea simulat a unei traditii de mult inoperante. Solutiile, ncercate de factorii politici romani de-a lungul secolului I a. Chr., sunt multiple si ncrcate de terminologia specific perioadei anterioare crizei (salvarea republicii prin recursul la dictatur si chiar permanentizarea ei, multiplicarea unor magistraturi pentru acoperirea nevoii de personal menit a controla noul spatiu dependent de Roma) dar cu un continut real plasat dincolo de cadrele traditionale. Una din aceste solutii este, prin votarea propunerii tribunului P. Titius, privind ncredintarea, unui colegiu de trei magistrati, a sarcinii restabilirii normalittii (lex Titia tresuiri rei publicae constituendae, la 27 nov. 43 a. Chr.). Puterile lor extraordinare, teoretic caracterizate prin colegialitate, erau nelimitate pe 5 ani, timp n care aveau drept de numire a magistratilor (Suet., Aug., 27; App., BC, IV, 7), drept de a emite decrete fr confirmarea Senatului sau a comitiilor, drept de a mprti provinciile (App., BC, IV, 2; Cassius Dio, XLVI, 55-56; XLVII, 1-19; XLVIII, 34; LIII, 21), drept de a-si emite monede cu propriile efigii. Jurisdictia lor criminal nu putea fi limitat prin dreptul de apel la instante populare ( ius prouocationis); puteau, de asemenea, impune un regim fiscal ordinar, chiar dac acesta nu mai functionase din 168 a. Chr. (v. tributum). Triumvirii au creat colonii de veterani, intervenind direct n numirea magistratilor pentru orasele de drept roman. Prin acordul ncheiat ntre ei, la Luca, Gallia Narbonensis si Hispania Citerior i-au revenit lui Lepidus, cele dou Gallii lui M. Antonius, Africa, Sicilia si Sardinia i-au fost repartizate lui Octavianus. Orientul si Italia rmneau la aceea dat (43 a. Chr.) nemprtite; dup victoria de la Phillipi, se produc noi redistribuiri de competente: C.Octavianus va primi Spania si Numidia iar M. Antonius Gallia si Africa. Gallia Cisalpin este pstrat n interiorul granitelor Italiei. Dup rzboiul perusin (40 a. Chr.) si pacea de la Brundisium va urma o nou stabilire a zonelor de control: Antonius va primi Orientul, Octavianus Occidentul si rzboiul cu Sextus Pompeius (ncheiat anul urmtor cu pacea de la Misenum, prin care Pompei va dobndi Sicilia, Sardinia, Corsica si Grecia), iar Lepidus primeste Africa. Triumviratul (singurul, credem, pentru secolul I a. Chr. avnd n vedere conotatia institutional a termenului de triumvirat, care nu se poate aplica realittii din 60 a. Chr., aflat mai aproape de un aspect particular, n sensul de

privat, nesanctionat prin vreo formul normativ), va fi rennoit n 37 a. Chr., pentru nc 5 ani, la Tarent (tresvuri rei publicae constituendae iterum- o rennoire a magistraturii din 43 . Chr). Situatia se modific n 36 a. Chr.- Pompei este definitiv nfrnt pe mare, Lepidus este deposedat de teritoriile primite n schimbul functiei de pontifex maximus (App., BC, V, 126; Tit. Liv., Epit., 129; Cassius Dio, XLIX, 12), iar Octavianus, investit cu puterea tribunician si inviolabilitate, si exercit singur puterea la Roma, sub formula mascat a triumviratului, chiar si dincolo de mandatul legal, cci depunerea ntregii sale puteri se va consuma oficial abia n 27 a. Chr. (ntre timp, n 29 a. Chr., fusese proclamat princeps senatus si imperator). Abrogarea legii de instituire a triumviratului, n formula sa mai accentuat politic, se va consuma n 28 a. Chr. (Tac., Ann., III, 28; Cassius Dio, LIII, 2) . F. B. tribunicia potestas (lat.), "puterea tribunician". mpratul a preluat privilegiile traditionale ale tribunatului plebei: dreptul de intercessio mpotriva hotrrilor Senatului sau magistratilor, caracterul sacrosanct, dreptul de prehensio (de a aresta), dreptul de a convoca, de a prezida Senatul, de a face propuneri orale sau scrise, dreptul de a convoca si prezida comitiile tribute, de a le supune proiecte de lege. Totusi, tribunicia potestas este superioar tribunatului plebei, pentru c nu are limitrile n timp si spatiu ale acestuia. n viziunea lui Theodor Mommsen, caracterul de magistratur al tribunicia potestas era foarte important; tendinta actual ns este de a accentua caracterul monarhic al acesteia. Etape ale dobndirii puterii tribuniciene de ctre mprat: n 36 a. Chr., Octavianus a primit inviolabilitatea tribunician, pentru ca n 30 a. Chr., prin senatus consultum, s i se confere ius auxilii si dreptul de a judeca n apel. Potrivit lui Cassius Dio, Octavianus a primit tribunicia potestas pe viat n anul 30 a. Chr. (Cassius Dio, LI, 19, 6). Ca o consecint a crizei din 23 a. Chr., Octavian a renuntat la consulat, primind n schimb tribunicia potestas cu titlu viager si dreptul de a convoca Senatul (Cassius Dio, LIV, 3, 3). n consecint, anul 23 a. Chr. este considerat ca fiind data traditional la care Octavianus a primit tribunicia potestas oficial si complet. Aceasta va deveni una din bazele juridice al puterii imperiale, alturi de imperium proconsulare, recunoscut de altfel si n titulatura imperial. Tribunicia potestas este perpetu, dar este rennoit anual, la 10 decembrie (data traditional a intrrii n functie a tribunilor plebei). Prin tribunicia potestas, mpratul putea lua initiativa legislativ oricnd; dar cel mai important este faptul c, prin dreptul de veto, el se poate opune oricrei hotrri neconvenabile. n ceea ce priveste succesiunea imperial, Octavianus a stabilit cadrul n care se desfsoar aceasta; Tiberius, adoptat de Augustusla 26 iunie 4 p. Chr., a fost investit cuimperium proconsulare si tribunicia potestas egale cu cele ale predecesorului lui Augustus; diferenta consta ns n faptul c tribunicia potestas a succesorului desemnat era limitat n timp la 5 ani. n perioada Imperiului trziu, ncepnd cu Theodosius I, acest titlu dispare din titulatura imperial, marcnd astfel trecerea cu succes la dinasticismul de tip bizantin. C. O. tribuni plebis (lat.), magistrati apruti n timpul Republicii n urma secesiunii plebeilor din 494-493 a. Chr., care, retrasi pe Aventin, dup unele variante pe Muntele Sacru, vor cere o magistratur colegial si anual care s-i reprezinte politic (Tit. Liv., II, 33; Dion. Hal., VI, 45-90; Cic., De Rep., III, 33). Numrul lor va creste de la doi la cinci (Tit. Liv., II, 58), n 471 a. Chr., apoi la zece (Cassius Dio, fr., 22, 2), n 457 a. Chr., n timpul conflictelor dintre tribuni si Q. Caeso (Tit. Liv., III, 30). Diodor precizeaz pentru 471 a. Chr. un numr de patru (11, 68). n 451 a. Chr., institutia tribunatului este suspendat temporar, (alturi de celelalte magistraturi, putrerea politic fiind exercitat de comisia celor zece magistrati nsrcinati cu elaborarea textului celor XII table). Alesi din rndul familiilor plebeiene (este interzis, printr-o lege sacr, dreptul patricienilor de a candida pentru acest magistratur), de ctre adunrile plebeiene, ulterior n epoc clasic de comitiile tribute, tribunii erau magistrati ai plebei, ordinari, anuali (intrarea n functie se consuma la 10 decembrie pentru anul urmtor n curs), posesori de potestas, fr imperium (nu au fascii, lictori, nu puteau lua auspiciile, nu primeau comanda militar, nu puteau ntruni poporul pe centurii, ci doar pe triburi, puterea lor fiind exercitat doar n interiorul pomoerium-ului). Persoana lor este sacrosanct n interiorul Romei, au drept de intercessio (dreptul de a se opune unei hotrri, oricare ar fi fost formula ei de adoptare- simpla rogatio sau senatus consultum-, fr ca aceasta s nsemne putinta de a se opune autorittii Senatului- auctoritas patrum) si de veto mpotriva oricrui act care ar fi lezat interesele plebei (drept suspendat pe timpul unei dictaturi), drept de coercitie- ius coercitionis (aprarea n instant mpotriva oricrui act de lezare a statutului juridic al unei persoane) limitat de dictatur (ctre finele republicii doar de ctre veto-ul unuia dintre colegi), particip la sedintele Senatului, n picioare (nefiind o magistratur curul), si fr a vota (ulterior primeste si acest drept- ius sententiae dicendae, la o dat incert, probabil la nceputul sec. al II-lea) dar cu posibilitatea de a-si exercita dreptul de intercessio, alte competente juridice criminale sau civile, mai ales secundare (numirea alturi de pretori a tutelei- lex Atilia din 186 a. Chr.). Rolul politic al tribunilor este oarecum diminuat, n calitatea lor de aprtori ai intereselor plebeiene, dup votarea legii Hortensia 287-286 a. Chr., care acord valoare de lege tuturor hotrrilor de tip plebiscita. Momentul de ruptur cu perioada anterioar l constituie epoca Gracchilor, cnd tribunatul se manifest, mai pregnant acum, ca un vrf de lance al gruprii populare n conflictele cu conservatorismul senatorial, cel mai adesea, n virtutea competentelor de a propune proiecte de legi. Deteriorarea dialogului dintre cele dou partide politice din Republica trzie, si exprimarea lui n forma violent a rzboaielor civile de la nceputul sec. I a. Chr., l vor convinge pe L. Cornelius Sylla s suspende tribunatul plebei, prin msurile constitutionale din 81 a. Chr. Eforturile de a restabili aceast magistratur sunt imediate dup abdicarea lui Sylla (n perioada 77-73 a. Chr. aceste ncercri esueaz), si sunt urmate de stergerea incompatibilittilor ntre tribunat si magistraturile curule prin decizia Senatului, apoi de repunerea n drepturi a a tribunilor de ctre Pompei, n 73 a. Chr.Jocul politic al lui Caesar, care si subordoneaz tribunii, mai putin Cn. Dolabella, va atinge aceast magistratur n substanta sa, puterea tribunului- tribunicia potestas, cu toat gama de competente publice, va trece subtil si iremediabil, n posesia personajelor politice care dicteaz destinele statului- viitorii mprati. ncepnd cu Augustus, tribunii plebei

si-au conservat drepturile personale (auxilium, intercessio, inviolabilitatea), dar erau alesi de Senat. Magistratura apare n cursus honorum senatorial din epoca imperial, dup quaestura, n decursul secolului al III-lea, devenind o magistratur pur onorific. F. B., C. O. tribus (lat.), trib, unitate administrativ-demografic ce va primi acceptii juridice si politico-electorale n decursul secolelor republicane.Triburile legendare ale Romei, erau, potrivit traditiei, trei: Tities, Ramnes, Luceres. Ele formau, la origine, gentes maiores, a cror distributie spatial pare s fi fost urmtoarea: Tities n cartierul Suburei,Luceres pe colina Esquilin iar Ramnes pe cea a Palatinului, care, arheologic, prezint cele mai timpurii urme de locuire, sub forma habitatelor modeste, rurale, apartintoare unor grupuri de pstori-cultivatori. Alturi de aceste triburi principale, se plasau asa-numitele gentes minores, locuitoare ale Quirinalului (zon separat initial de cea a Septimoniului-cele sapte coline). n spiritul traditiei (contaminat de sursele grecesti, deosebit de sensibile la logica zecimal), aceste triburi erau formate, fiecare, din 10 curii, iar totalitatea celor 30 de curii rezultante si trimiteau cte 10 reprezentanti n Senatul epocii regale. Triburile istorice, asociate, prin traditie (Tit. Liv., I, 42, 4-5), reformei lui Servius Tullius, erau de dou categorii: triburile urbane, corespunztoare celor patru cartiere ale Romei- Subura, Palatin, Esquilin, Collina, ntr-o enumerare ierarhic (Cic., De leg. agrar., I, 29, 79) si triburile rurale, n numr de 31 (pentru lista alfabetic a denumirilor epigrafice ale triburilor, cf. anexa 2), dintre care cel mai vechi trib rural este cel al Claudiilor, iar ultimul aprut, pe care sursele l asociaz cu tribul urban Quirina, este Velina (Tit. Liv., Epit., 19; Festus, p. 254L). Cunoasterea acestor entitti era foarte important de vreme ce, n timpul censului, declaratia oricrui cettean ncepea cu filiatia si continua cu proprietatea detinut mpreun cu mentiunea amplasrii ei n spatiu. De la cenzura lui Appius Claudius din 312 a. Chr., proprietatea funciar trebuia, n mod obligatoriu, s apartin unuia dintre triburile rurale. Identitatea prin raportare la trib era dovada statutului civic, putinta participrii cu reprezentanti n curii si a primirii soldei (prin reprezentantul fiecrui trib- tribunus aerarius -Cato apud A. Gell., Nopti attice, VI, 10; Varro, De ling. latin., V, 184), era, nu n ultimul rnd, criteriul de alegere n colegiul de jurati ( alesi n numr egal din fiecare trib, centumuiri) si ddea msura mprtirii comune a unui spatiu public (banchete sau alte petreceri care traduc vocatia comunitar- CIL, VI, 980). F. B. tributum (lat.), similar cu eisphora greac (A. Gell., Nopti attice, XIII, 21, 19), reprezenta o sum de bani sau produse percepute ca impozit de rzboi (Dion. Hal., IV, 11; V, 20; XI, 63; Plut., Poplic., 12; Tit. Liv., X, 46, 5), n mod neregulat, mai ales n situatiile critice ale cettii (Cic., De off., II, 21, 74; Tit. Liv., V, 20, 5; VII, 27, 4) si considerat ca un mprumut exceptional al statului, luat de la cetteni (App., BC, IV, 34). Perceperea lui urmrea evidenta censitar, averile mai mici de 15.000 de asi fiind exceptate (Cic., De Rep., II, 22, 40), clasificnd populatia n dou categorii: pltitorii, asidui sau locupletes, si nepltitorii, proletarii sau capite censi. Cei ce nu aveau copii datorauaes hordeanum (Tit. Liv., V, 50, 6; Festus, p.152L; Val. Max., V, 6, 8), sum ce revenea cavalerilor pentru ntretinerea calului. n alte cazuri exceptionale, fr ns a se urmri declaratiile din cens, exista si tributum temerarium. Dup cucerirea Macedoniei (168 a. Chr.), tributum nu mai este perceput dect n 43 a. Chr., de ctre triumviri, cnd contributia este suficient de consistent pentru a genera un val imens de contestatii (lectie nvtat rapid de Octavianus care, o dat ajuns la putere, va nlocui impozitarea direct cu un sistem fiscal indirect, deloc mai blnd dect cel republican). Atunci, ns, n tensiunile create de rzboaiele civile si de zvonurile privind tulburrile violente ce urmau s aib loc, se cereau: unui numr de 1400, apoi numai de 400, de matroane, dintre cele mai bogate (App., BC, IV, 5, 32-34) s contribuie la umplerea tezaurului, cte 100 de sesterti pentru fiecare sclav, si tuturor locuitorilor italici, fr exceptie, care aveau averea mai mare de 100.000 de sesterti, s mprumute statul pentru un an cu a 50-a parte din averea sa. n 36 a. Chr., Octavian a returnat o bun parte din aceste sume, iar pe cei care nu apucaser s plteasc, i-a scutit. ncercarea sa de a impune impozitul indirect, de a 20-a parte pe mosteniri, ntmpin o opozitie similar, moment n care mostenitorul lui Caesar amenint cu restabilirea tributum-ului, potolind astfel, printrun joc politic abil, o eventual contestare de proportii. n esent, scutirea de impozit direct pentru cettenii Romei se va mentine pn n secolul al III-lea. Aurelian va impune n Italia o tax pe vin si carnea de porc ( SHA, V. Aurel., XXXV, 2, 48, 1), numit annona ciuica. n timpul tetrarhiei, nordul peninsulei pltea Italia annonaria, pentru ntretinerea cu produse a curtii si a armatei, iar sudul hrnea Roma prin Italica urbicaria (Lact., De mort. pers., 23, 6). Pentru provincii, raportul fiscal cu Roma, se exprima prin vectigalia, impozit n natur, si tributum, exprimat n bani. Textele juridice amintesc de stipendiaria, impozit funciar perceput n provinciile senatoriale, si tributaria, corespondentul fiscal din provinciile imperiale (Gaius, Instit., 2, 21; Dig., 7, 1, 7; 25, 1, 13). Dreptul de a impune impozite, precum si sumele aferente i revine, n principal, Senatului. Orice ncercare de substituire a acestei instantei este, n epoc republican, sanctionat promt, n unele cazuri, cum a fost Ti. Sempronius Gracchus, n 133 a. Chr., chiar violent. F. B. tutela, institutie creat pentru ocrotirea copiilor care, neaflndu-se sub puterea capului de familie (pater familias), nu mpliniser vrsta de 14 ani, si a femeilor care, n conceptia roman, nu erau capabile s-si administreze singure averea. U uectigal (lat.), impozit n natur achitat de detintori ai unui lot din ager publicus sau mai trziu de posesorii anumitor bunuri funciare n provincii (stipendiarii sauuectigales). Prin extensie, acest impozit va ngloba totalitatea redeventelor pltite de ctre

detintorii unor domenii ale statului: terenuri cultivabile, psuni, pduri, lacuri, ape, mine. Prin uectigalia se mai ntelege totalitatea impozitelor indirecte percepute societtilor de publicani. Festus 371 s. v.: uectigal aes appellatur quod ob tributum et stipendium . populo debetur; Tit. Liv., XXXIII, 47, 1, vorbea despre impozitul de rzboi pltit de Cartagina n argint n al doilea rzboi punic, n fapt un stipendium. n epoca republican uectigalia reprezentau redeventele ordinare strnse n aerarium, n vreme ce tributum trecea drept un impozit extraordinar (pn cnd provinciile vor furniza tezaurului public impozitul funciar si capitatia). Uzajul fiscalittii directe al strngerii tributum-ului, cu titlu extraordinar n perioada republican, va fi perceput n epoc imperial drept un abuz. Cele mai importante impozite indirecte, de tip uectigalia, erau: portorium- pe vam si activitti comerciale, aurum uicesimarium- a 20-a parte din taxa de eliberare, uicesima hereditatium- a 20-a parte din taxa de mostenire, centesima rerum uenalium- impozit pe vnzri, quinta et uicesima uenalium mancipiorum- pe vnzarea sclavilor (stabilit de Augustus n 7 p. Chr.Cassius Dio, LV, 31; CIL, VI, 915- pltit de cumprtori pn la Nero, apoi de vnztori- Tac., Ann., XIII, 31),quadragesima letiumpe procese; pe diferite profesii; pe latrinele publice (Suet., Vesp., 23), pe sare, mine; pe folosirea drumurilor, impuse vecinilor. La nivel municipal se percep uectigalia pentru exploatarea terenurilor funciare sau a altor terenuri si constructii municipale. Strngerea acestor impozite din provincii cdeau n sarcina societtilor de publicani (CIL, II, 1964; II, 1956; VIII, 12377; X, 3912, 6109; Cic., Ad fam., 13, 1, 1; Dig., VI, 3, 1, 1). F. B. uirgines uestales (lat.), preotese ale cultului focului cettii al cror templu, mai exact casa lor- aedes Uestae- are form rotund, adposteste focul sacru al comunittii cu obligatia de a fi pstrat n permanent aprins ca "gaj al existentei romanilor" (Tit. Liv., V, 52, 6-7). Aprins solemn la nceputul anului vechi (1 martie), focul era vegheat zi si noapte, orice stingere a sa anuntnd deopotriv o amenintare extern si prezenta unei disfunctionalitti a raporturilor cettii cu lumea divin. n aedes Uestae sunt de asemenea adpostite obiectele sacre ale statului roman -pignora imperii (Serv., Ad Aen., 7, 188; Dion. Hal., I, 68; Plut., Cato Maior, 20, 4-8; Plin., Nat. Hist., VII, 45, Iuv., III, 139), ferite de ochii celorlalti (fie ei preoti, magistrati publici sau cetteni): Penatii cettii, fetisul zeitei Cybele, cenusa lui Oreste, carnea srat a scroafei sacrificate pe pmnt italic de Aeneas, sceptrul lui Priam, phalusul, Palladium-ul. Sarcinile liturgice ale vestalelor, dincolo de ntretinerea focului si a curteniei "templului" Vestei, erau: pregtirea asa-numitei mola salsa, substant esential pentru consacrarea victimelor sacrificiale (n cadrul ceremoniilor de purificare a cettii: 15 februarie- Lupercalia, 9 iunie- Vestalia, 13 septembrie- srbtoarea nchinat lui Iupiter din timpul jocurilor romane tinute ntre 419 septembrie), strngerea cenusei viteilor nenscuti, sacrificati la 15 aprilie- Fordicidia- si a sngelui calului sacrificat la 15 octombrie- Equus October- operatie svrsit de ctre Marea Vestal si destinat a furniza elementele de distribuire ritualic la ceremonia aniversrii fondrii Romei din 21 aprilie- Parilia. Alte sarcini publice tin de registrul juridico-politic: pstrarea documentelor testamentare (importante pentru soarta statului- de pild testamentul lui Caesar sau Augustus: Cassius Dio, XLVIII, 12; XLVIII, 37; LVI, 32; Suet., Caes., 83; Tac., Ann., I, 8) sau alte acte politice internationale. Modalitatea de recrutare, transmis de Aulus Gellius (Nopti attice, I, 12-14 reproducnd informatii din Antistius Labeo, Ateius Capito si Fabius Pictor) l plaseaz pePontifex Maximus n calitate de actor principal care, de o manier similar capturrii prizonierilor de rzboi, preia copila, n vrst de 6 pn la 10 ani, de lng tatl ei. Alturi de criterii de normalitate psihic si perfectiune biologic se afl cerinte privind statutul juridic al familiei viitoarei vestale (necesitatea ca tatl s fie cettean cu drepturi depline, nscut liber si la Roma, ctre finele Republicii se accept originea si din spatiul italic), privind nobletea ndeletnicirilor publice ale familiei acesteia precum si exceptrile- erau absolvite de acest sacerdotiu familiile deja angrenate n structura slujbelor sacerdotale romane. Serviciul vestalelor (cuprinznd trei etape de cte zece ani: ucenicia, exercitarea propriu-zis a sarcinilor liturgice si nvtarea noilor candidate) putea fi incheiat prin rmnerea sub acoperisul "templului" pn la moarte sau prin retragerea n orice cas ar fi dorit o vestal, cu acordul proprietarului (Plut., Numa, 10, 5). ntlnirea ntmpltoare a cortegiului vestalelor de ctre un condamnat atrgea dup sine achitarea acestuia (Plut., Numa, 10, 5). Adulterul era pedepsit cu ngroparea de vie n fata Portii Collina (Plut., Numa, 10, 6), moarte hotrt de pontifi, condusi n deliberarea lor de marele pontif. De asemenea, aceeasi instant decide, pentru delicte mai putin grave (neglijente n timpul serviciului), pedepse corporale. Discutiile istoriografice cele mai aprinse, de mai bine de un secol, privesc statutul sexual al acestor preotese: feminin, cu dou interpretri, ca simbol al virginittii sau maternittii potentiale si masculin. Pentru interpretarea cultului focului, ca element de continuitate ntre cultul indoeuropean si cel roman cf. G. Dumezil, 1966, 307-317. F. B. uicarius (lat.), n timpul Imperiului trziu, guvernator al unei dioceze. De la Constantius al II-lea, vicarul a trecut n categoria clarissimi-lor, n ierarhie fiind ntre consulari si proconsuli. C. O. uigili (lat.), "grzi de noapte". Aceste grzi erau compuse pentru fiecare post din patru oameni, care fceau de paz prin rotatie, cte trei ore ntr-un schimb; pentru buna functionare a vigililor, se aplica un control riguros. Un alt sens este cel al unor trupe permanente, care actionau n interiorul oraselor, nsrcinate cu paza contra incendiilor si pstrarea ordinii publice. Aceste trupe au fost organizate la Roma pentru prima dat de ctre Octavian, n 22 a. Chr., organizarea lor revenind edililor. Pentru paza Romei, a fost instituit mai nti un corp de 600 de sclavi; din 6 p. Chr., vigilii au fost reorganizati complet, corpul acestor trupe ajungnd la 7000 de oameni, recrutati dintre liberti, fiind mprtiti n sapte cohorte. Comandantul peste toat paza Romei a fost instituit praefectus uigilum, unul dintre cei mai nalti functionari din ordinul ecvestru.

Oamenii dintr-o cohort de vigili erau mprtiti, dup atributiile si sarcinile pe care le aveau, n echipe specializate, de exemplu: medici (patru la cohort), uexillarii (singurii din cohort care purtau signum), siphonarii (care manevrau pompele), aquarii (supravegheau buna functionare a gurilor de incendiu) etc. C. O. uigintiviri, reprezentau prima treapt din cariera senatorial (cursus honorum) n epoca imperial. Accesul la cariera senatorial a fost reglementat de Augustus, probabil n 20 a. Chr. Pentru a accede la quaestura, trebuia ca mai nti tnrul s obtin vigintiviratul (magistratur de rang inferior, accesibil la vrsta de circa 18-20 de ani). Vigintiviratul continea: tresuiri capitales, tresuiri monetales, quattuoruiri uiarum curandarum, decemuiri stlitibus iudicandis. Tresuiri capitales i asistau pe consuli si pretori (mai ales pretorul urban) n exercitiul juridic, fiind de asemenea responsabili cu supravegherea prizonierilor si prezidarea executiilor capitale. Triumuiri monetales, sau auro argente aere flando feriundo, aveau n grij atelierul monetar de la Roma. Aceast magistratur a deczut, fiind redus la gestionarea atelierului monetar de la Roma. Lexic de termeni militari aera: durata serviciului e indicat prin stipendiorum . sau, mai rar, si mai vechi, prin aerarum. aquilifer: purttorul vulturului legiunii beneficiarius: soldat nsrcinat cu o misiune special fie la statul major, fie n fruntea unui post de "jandarmerie" pe drum bucinator: trompetist (bucina fiind un fel de trompet) canabarius: locuitor al unei canabae capsarius: soldat din serviciul sanitar centurio: comandant al unei centurii cornicen: sufltor n corn cornicularius: sef de birou al statului major curator ueteranorum: veteran responsabil al veteranilor, care la sfrsitul serviciului activ de 20 de ani n legiuni, puteau fi nc 5 ani n rezerv custos armorum: armurierul centuriei decurio: comandantul unei decurii sau turma duplarius (duplicarius): soldat cu sold dubl emeritus: veteran eques singularis: cavaler detasat dintr-o ala si apartinnd grzii personale a mpratului, guvernatorului sau comandantului legiunii euocatus: soldat mentinut sau rechemat n serviciu ca instructor exactus: secretar de stat major explorator: cercetas frumentarius: n sens militar, nsrcinat cu aprovizionarea cu gru, curier sau, din sec. II p. Chr., spion gregalis: soldat simplu imaginifer: purttor al imaginii mpratului immunis: soldat scutit de corvezi librarius: secretar de stat major missicius: soldat exceptat de la misiuni non-combatante nainte de terminarea serviciului activ missus honesta missione: "pensionat" onorabil la sfrsitul serviciului; "lsat la vatr" naupegus: tmplar de nave optio: adjunctul centurionului pedes singularis: infanterist detasat dintr-o cohort auxiliar, apartinnd grzii personale imperiale, a guvernatorului sau a comandantului legiunii praefectus (castrorum) legionis: comandant al castrului, cu exceptia Egiptului, unde e echivalentul ecvestru al legatus legionis praefectus fabrum: "sef de cabinet" al unui ofiter superior sau magistrat primus pilus: centurionul primei centurii al primei cohorte primus ordo: centurion al uneia dintre cele cinci centurii (duble) ale primei cohorte princeps: centurionul centuriei a doua (dubl) al primei cohorte princeps praetorii: centurion sef al statului major al guvernatorului secutor: gard de corp signifer: purttor de insigne (unul pe manipul) speculator: cercetas (pentru recunoasterea n adncime) stator: soldat al politiei militare strator: scutier tesserarius: responsabil cu parola trierarchus: comandant de vas triplarius (triplicarius): soldat cu sold tripl tubicen: trompet ursarius: gardian al ursilor (pentru jocuri)

uexillatio: detasament al unei legiuni, cohorte, etc.; soldatii erau numiti uexillarii (a nu se confunda cu purttorii de insigne din cavalerie). Quattuoruiri uiarum curandarum erau nsrcinati cu ntretinerea drumurilor, sub autoritatea edililor. Decemuiri stlitibus iudicandis au pierdut sub Augustus competenta de a judeca problemele referitoare la libertate, dar si-au pstrat presedintia, sub directia unui pretor (praetor hastarius), curtii ce trata procesele de succesiune, fiind nsrcinati cu judecarea litigiilor. Golite succesiv de atributiile lor reale, aceste magistraturi au disprut la jumtatea secolului al III-lea.