Deontologie Profesionala Curs ID3

UNIVERSITATEAă„DANUBIUS“ăDINăGALA I
FACULTATEAăDEăCOMUNICAREă IăRELA IIăINTERNA IONALE
DEONTOLOGIEăPROFESIONAL
Note de Curs
Anul III, sem I
MIRELA ARSITH
DANIELAăPOPAăT NASE
2017
CUPRINS
CUPRINS ................................................................................................................................... 2
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 4
1. ELEMENTEăDEăETIC ăÎN COMUNICARE................................................................... 6
1.1.ăEtic ă iămetaetic ........................................................................................................... 89
1.1.1.ăMarileătradițiiăetice ................................................................................................. 90
1.2.ăEticaăaplicat ................................................................................................................ 106
1.3. Etica în mass-media ..................................................................................................... 106
1.4.ăOăetic ăaăcomunic rii ................................................................................................... 108
Rezumat .............................................................................................................................. 109
Teste de autoevaluare ......................................................................................................... 110
Bibliografieăminimal ......................................................................................................... 111
2. CONCEPTE ETICE FUNDAMENTALE ..................................................................... 112
2.1.ăLibertateaă iăresponsabilitatea ..................................................................................... 113
2.1.1.ăEticaăşiăresponsabilit ileăînărela iiăpublice .......................................................... 122
2.1.2. Responsabilit ileăcomunicatorului ...................................................................... 123
2.2. Dreptate – echitate - solidaritate .................................................................................. 123
2.3.ăAdev r,ăcredibilitateăşiăminciun ................................................................................. 128
2.3.1.ăAdev rul ............................................................................................................... 128
2.3.2. Minciuna............................................................................................................... 130
2.3.3. Credibilitatea ........................................................................................................ 131
Rezumat .............................................................................................................................. 132
Lucrare de verificare I ........................................................................................................ 134
3. PERSUASIUNEă IăRESPONSABILITATE ................................................................. 135
3.1. Natura persuasiunii ...................................................................................................... 136
3.2.ăEtapeăaleăpersuad rii .................................................................................................... 137
3.3. Persuasiuneaăşiăcomunicarea ....................................................................................... 138
3.4. Responsabilitatea în comunicare - întreănormaăjuridic ăşiănormaădeontologic .......... 140
3.4.1. Rolul eticii mass-media în promovarea sistemului de responsabilitate media..... 140
3.4.2.ăÎntreănormaăjuridic ăşiănormaădeontologic ......................................................... 143
Deontologie profesională 2
3.5. De la reglementare la autoreglementare ...................................................................... 147
Rezumat .............................................................................................................................. 152
4. DEONTOLOGIA,ăEXPRESIEăAăNEVOIIăDEăREGULIă IăLEGI ............................... 154
4.1.ăDatoriaămoral ............................................................................................................. 155
4.1.1. Conceptul de deontologie ..................................................................................... 155
4.1.2. Datoriaămoral .................................................................................................. 158
4.2. Responsabilitateaăetic ăşiăjuridic ăaăautoruluiădeătexteăpentruărela iiăpublice.............. 159
4.3.ăCodurileăeticeă iădeontologice ..................................................................................... 160
4.3.1. Conceptul de cod etic ........................................................................................... 160
4.3.2. Tipuri de coduri .................................................................................................... 164
4.4.ăReglement riăconstituționaleă iăacteănormativeăspecifice............................................ 177
4.4.1. ExtraseădinăConstitu iaăRomâniei ......................................................................... 177
4.4.2.ăExtraseădinăLegeaă544/2001ăprivindăliberulăaccesălaăinforma iileădeăinteresăpublic
........................................................................................................................................ 181
4.4.3.ă Codulă deontologică unică ală jurnalistuluiă eadoptată deă Conven iaă Organiza iiloră deă
Media din România la 23-24 octombrie 2009 ................................................................ 187
Rezumat .............................................................................................................................. 191
Lucrare de verificare II ....................................................................................................... 192
Bibliografie de elaborare a cursului.................................................................................... 194
INTRODUCERE
Modulul intitulat Etică și deontologie profesională seăstudiaz ăînăanulăIII, sem.

I şiă vizeaz ă dobândireaă deă competen eă înă domeniulă filosofieiă moraleă iă aă
deontologiei profesionale a specialistului în comunicareă iărelațiiăpublice.ă
Competenţele pe care leăveiădobândiăsuntăurm toarele:
 definirea şi identificarea marilorătradițiiăetice;



descrierea conceptelor etice fundamentale;
identificareaăimportan eiăclasific riiăetapelorăpersuad rii;
 descriereaăspecificuluiăfiec rui cod etic;
 identificarea cadrului normativ profesional specific mass-mediei.
Con inutulăesteăstructuratăînăurm toareleăunit iădeăînv are:

- Elemente de etică în comunicare
- Concepte etice fundamentale
- Persuasiune și responsabilitate
- Deontologia, expresie a nevoii de reguli și legi
Înăprimaăunitateădeăînv are,ăintitulat ăElemente de etică în comunicare, vei
reg siăopera ionalizareaăurm toarelorăobiective specifice:
- s ăexpuiămarileătradițiiăetice;
- s ădescriiăspecificulăeticii aplicate;
- s ă argumenteziă modalit ileă deă aplicareă aă principiilor eticii în
comunicare.
Dup ăceăveiăstudiaăcon inutulăcursuluiăşiăveiăparcurgeăbibliografiaărecomandat .ă
Pentru aprofundareăşiăautoevaluareăî iăpropunăexerci iiăşiătesteăadecvate.
Dup ăceăaiăparcursăinforma iaăesen ial ,ăînăaădouaăunitateădeăînv are,ăConcepte
etice fundamentale veiăachizi iona,ăodat ăcuăcunoştin eleăoferite,ănoiăcompeten e,ă
care î iăvorăpermiteăs ăopera ionalizeziăurm toareleăobiective:
- s ăeviden iezi conceptele etice fundamentale;
- s ă identificiă şiă s ă rela ioneziă elementeleă constitutiveă aleă eticiiă iă aleă
responsabilit țiiăînărelațiileăpublice;
- s ăcoreleziăargumentatăno iunile de dreptate, echitate, solidaritate;
- s ădescriiăspecificulăadev rului,ăcredibilit țiiă iăminciunii.
Acesteănoțiuniăî iăvorăpermiteăs ărezolviătesteleăpropuseăşiălucrareaădeăverificareă

corespunz toareăprimelorădou ăunit iădeăînv are.ăCaăsaăî iăevaluezăgradulădeă
însuşireăaăcunoştin elor,ăveiărezolvaăoălucrareădeăevaluareăpe careădup ăcorectareă
oă veiă primiă cuă observa iileă adecvateă şiă cuă strategiaă corect ă deă înv areă pentruă
capitolele urm toare.
Dup ă ceă aiă parcursă informa iaă esen ial ,ă înă aă treiaă unitateă deă înv are,ă
Persuasiune și responsabilitate, vei reg siă opera ionalizareaă urm toareloră
obiective specifice:
 s ăidentificiăşiăs ăexemplificiăetapeleăpersuad rii;
 s ăexpliciăconţinutul persuasiunii;
 s ăcompariămodalit ţile de persuadare;
 s ădelimiteziăpersuasiunea de procesul comunic rii.
Dup ăceăaiăparcursăinforma iaăesen ial ,ăînăaăpatraăunitateădeăînv are,ăintitulat ă
Deontologia, expresie a nevoii de reguli și legi, vei reg siă opera ionalizareaă
urm toarelorăobiectiveăspecifice:
 s ăidentificiăaspecteleăconceptualeăaleădeontologieiă iădatorieiămorale;
 s ădescriiăspecificulăresponsabilit țiiăeticeă iăaăresponsabilit țiiăjuridice;
 s ăprecizeziătipologia codurilor etice;
 s ă expliciă con inutul reglement riloră constituționaleă iă universaleă
specifice domeniului media.
Pentru o înv areăeficient ăaiănevoieădeăurm toriiăpaşiăobligatorii:
 Citeştiămodululăcuămaxim ăaten ie;
 Eviden ieziă informa iileă esen ialeă cu culoare, le notezi pe hârtie sau le
adnoteziăînăspa iulăalb,ărezervatăspecialăînăstângaăpaginii;
 R spunziălaăîntreb riăşiărezolviăexerci iileăpropuse;
 Mimeziăevaluareaăfinal ,ăautopropunându- iăoătem ăşiărezolvând-oăf r ăs ă

apelezi la suportul scris;
Compariă rezultatulă cuă suportulă deă cursă şiă explic - iă deă ceă aiă eliminată
anumiteăsecven e;
 În caz de rezultat îndoielnic, reia întregădemersulădeăînv are.
Peă m sur ă ceă veiă parcurgeă modululă î iă voră fiă administrateă dou ă lucr riă deă
verificareă peă careă leă veiă reg siă laă sfârşitulă unit iloră deă înv areă 2ă şiă 4.ă Veiă
r spundeă înă scrisă laă acesteă cerin e,ă folosindu-teă deă suportulă deă cursă şiă de
urm toareleă resurseă suplimentareă (autori,ă titluri,ă pagini).ă Veiă fiă evaluată dup ă
gradulă înă careă aiă reuşită s ă opera ionalizeziă competen ele.ă Seă vaă ineă contă deă
acurate eaărezolv rii,ădeămodulădeăprezentareăşiădeăpromptitudineaăr spunsului.ă
Pentru neclarit iăşiăinforma iiăsuplimentareăveiăapelaălaătutoreleăindicat.
N.B. Informa iaă deă specialitateă oferit ă deă cursă esteă minimal .ă Seă impuneă înă
consecin ,ă parcurgereaă obligatorieă aă bibliografieiă recomandateă siă rezolvareaă
sarcinilorădeălucru,ăaătestelorăşiălucr rilorădeăverificare.ăDoarăînăacestăfelăveiăputeaă
fiăevaluatăcuăoănot ăcorespunz toareăefortuluiădeăînv are.
1. ELEMENTE DE ETIC ăÎN COMUNICARE
Obiective specifice:
Laăsfârşitulăcapitolului,ăveiăaveaăcapacitatea:
 s ăexpuiămarileătradițiiăetice;
 s ădescriiăspecificulăeticiiăaplicate;ă
 s ă argumenteziă modalit ileă deă aplicareă aă principiiloră eticiiă înă
comunicare.
1.1. Etic ă iămetaetic
Eticaăesteăoădisciplin ăfilosofic ăceăareăcaăobiectăac iuneaăuman ,ădarăşiăvalorileă
şiănormeleăfa ădeăcareăaceastaăseăconformeaz ăsauăarătrebuiăs ăseăconformeze.ă
Termenul etică provine din grecescul éthos,ăcareăsemnific ăobicei sau obişnuin ă
şiă esteă considerat,ă adesea,ă echivalentulă cuvântuluiă moral. Spre deosebire de
în elepciuneă şiă deă pruden ,ă careă constituieă apicareaă reguliloră universaleă înă
împrejur rileă particulareă aleă ac iuniiă omeneşti,ă eticaă reprezint ă oă teorie,ă oă
cercetare a principiilorăac iuniiăumaneădeliberate.ă
Înă filosofie,ă numeroaseleă teoriiă eticeă potă fiă grupateă dup ă dou ă modeleă
fundamentale:
1.ăprimulămodelăesteădeănatur ăteleologică, fiind fundamentat pe scop (gr. télos);
eticaă seă reliefeaz ,ă dină aceast ă perspectiv ,ă caă oă ştiin ă practic ,ă ceă areă dreptă
obiectăac iuneaăuman ăşiăcaăscopăvirtuteaăconduitei;ăacestămodelăaăfostăelaborată
înămodăexemplarădeăAristotelăşiăaădominatăpân ălaăImmanuelăKant;
2.ăalădoileaămodelăesteădeănatur ădeontologică, bazat pe conceptual de datorie
(gr. déon)ăşiăaăfostăinauguratădeăImmanuelăKant;ă
Celeădou ămodele,ăcareăauădobândităvarianteădeterminateăistoric,ăsuntădiscutateă
şiă ast ziă deă c treă gânditori:ă uneoriă polemic,ă alteoriă cuă inten iaă deă aă operaă
concilieri între argumente.
Eticaăteleologic se caracterizeaz ăprinărecunoaştereaăcaracteruluiăinteligibilăală
scopuluiă ac iuniiă etice,ă ală scopuluiă sus inută înă modă naturală deă dorin aă uman .ă
Ac iuneaă esteă doară ună modă deă aă atingeă scopulă decisă şi,ă înă consecin ,ă eaă
dobândeşteă sensă şiă importan ă doară prină raportareaă dorin eiă laă propriulă scop.ă
Scopulă esteă cognoscibilă dac ă lucrurileă suntă inteligibile.ă Cândă oă astfelă deă
inteligibilitateă nuă seă manifest ,ă arhitecturaă finalist ă aă ac iuniiă devineă foarteă
fragil ăşi,ăuneori,ăimposibil .ă
Tradi iaăutilitarist 1 ap r ăun anumităfinalismăalăac iuniiăumane,ădeoareceăutilulă
este,ătotuşi,ăunăscop.ăÎnărealitate,ăînăutilitarism,ăscopulăesteăsubiectivitatea2 îns şi,ă
careă promoveaz ă ac iunea.ă Celă pu ină caă tendin ,ă utilitarismulă esteă oă moral ă
egocentric ,ă chiară şiă atunciă cândă esteă prezentat ă subă formaă altruismuluiă
binevoitor.ăOăetic ăteleologic ăautentic ăcerceteaz ăadev rulădorin eiăumaneăşiăaă
obiectuluiăei.ăDac ăeticaăteleologic ăconst ,ăînăprincipal,ădinătentativaădeăaăstabiliă
careăesteăobiectulăadev ratăşiărealăalădorin ei,ăîn alădoileaărând,ăeaăareăşiăsarcinaă
deăaăindicaăşiădeăaăfundamentaămodurileăspecificeăpentruăa-l putea atinge.
Eticaădeontologic ăaăfostăelaborat ăde Immanuel Kant.3 Filosoful german este

creatorulăuneiăconcep iiăeticeăoriginale,ăceăaveaăs ăinfluen ezeăfilosofiaămoral ă
deămaiătârziu.ăEdificiulăeticăkantianăareălaăbaz ăconceptulădatoriei:ă„e de datoria
1 Utilitarismul,ăînăetic ,ăfondeaz ăjudecataămoral ăpeăcriteriulă„maximeiă fericiriăaă majorit ii“,ăsauăfaceăs ăcoincid ăaceast ă

judecat ăcuăcalcululăconsecin elorăac iunilorăînăraportăcuătotalitateaăsubiec ilorăatinşiădeăacesteăconsecin e;ăm surareaăseăface în
termeni de utilitate,ăfieăînăsensulăuneiăst riămentaleăsauăsensibileă– pl cere,ăfericire,ăbun stare,ălipsaădurerii,ăfieăînăsensulăuneiă
st riăaălumiiăapreciateăpeăbazaăuneiăordiniădeăpreferin ăaăacelorăsubiec i.ă
2 Subiectivitatea este capacitatea subiectului (individului)ădeăaăfiăizvorulăoriginarăalăcunoaşterii,ăsenza iilor,ăvoin eiăşiăac iunilor.
3 Immanuel Kant (1724-1804),ă filosofă germană careă aă transformat,ă prină dep şireaă empirismuluiă şiă ra ionalismuluiă clasic,ă
perspectiveleăşiăconcepteleăgândiriiăfilosofice.ăÎnăconcep iaăsa,ăra iuneaăteoretic ăneăpermiteăs ăcunoaştemănumaiăceeaăceăneă

ofer ăexperien a,ăcareăseăsupuneăformelorăa priori aleăconştiin ei.ăPentruăKant,ăaăfiăliberăînseamn ăs - iăafirmi autonomiaăvoin eiă
(ac iuneaăc l uzit ădoarădeălegeaămoral ăînăabsolutulăei),ăiarăadev rataălibertateăesteăsupunereaăfa ădeădatorie.ăOpereleăfilosoficeă
reprezentative sunt: Critica ra iunii pure, Critica puterii de judecată şiăCritica ra iunii practice.
mea, pentru că e de datoria mea“.ă Nuă exist ă altă motiv.ă Nuă conteaz ă naturaă
eventualeloră consecin e,ă conteaz ă numaiă calitateaă loră moral .ă Pentruă Kant,ă
datoria reprezint ănecesitateaădeăaăîndepliniăoăac iune,ădinărespectăpentruălegeaă
moral ăînăsine,ăf r ăniciăoăalt ădeterminare.
Filosofulăgermanăsus ineăc ăoameniiăac ioneaz ăfieădinăînclina ie,ăfieădinădatorie.ă
Valoareă moral ă auă ac iunileă s vârşiteă doară din datorie.ă Cândă ac ion mă dină
înclina ie,ădinăintereseăegoiste,ăfapteleănoastreănuăauăvaloareămoral .ăÎnăaceast ă
situa ie,ăac ion măconformădatorieiăşiănuădinădatorie.ă„Dacă nenorocitul, tare la
suflet, mai mult indignat de soarta lui decât umilit şi abătut, îşi doreşte moartea,
dar, totuşi, îşi conservă via a fără a o iubi, nu din înclina ie sau frică, ci din
datorie, atunci maxima lui are un con inut moral“.
Putemăpracticaăbineleăşiădreptateaădinăinteresăsauădinădorin aădeăaăpl cea.ăAcesteă
ac iuniă urm resc,ă înă realitate,ă satisfacereaă egouluiă nostruă şiă nuă respectareaă
porunciiă pureă aă datoriei.ă „A fi binefăcător când po i e datorie şi există unele
suflete atât de miloase, încât, fără un alt motiv, al vanită ii sau egoismului,
găsesc o plăcere internă în a răspândi bucurie în jurul lor [...] Eu afirm însă că,
în acest caz, ac iunea, oricât de conformă datoriei, oricât de plăcută ar fi ea,
totuşi, nu are adevărată valoare morală“ (Kant, 1999, p. 209).
Sarcina de lucru 1
Explic ,ă înă câtevaă rânduri,ă careă esteă diferențaă dintreă eticaă teleologic ă iă
eticaădeontologic .
1.1.1. Marileătradi iiăetice

Cultura greacă şi romană
Sofiştiiă auăsus inutăc virtuteaăpoateăfiăînv at ,ă eaă exprimându-se prin reguli
careăpermităoăvia ănormal ăşiăcoerent ăaăoamenilorăînăcadrulăsociet ii. Virtutea
coincideă cuă aceleă comportamenteă func ionale,ă careă seă manifest ă conformă
nevoiloră socialeă aleă „cet ii“.ă Bineleă şiă r ul,ă adev rulă şiă falsulă nuă maiă suntă
absolute,ăpentruăc ăvalorileăcareădomin ădiferiteleăorganiz riăumaneăşiăorienteaz ă
multiplicitateaăobiceiurilorăşiăcredin elorăsuntăcâtăseăpoateădeădisparate.ăAc iuneaă
uman ăesteăghidat ăra ionalădoarăprinăc utareaăaăceeaăceăesteăutilăpentruăsineăşiă
pentruă„cetate“.
Protagoras aă afirmată c ă „omul este măsura tuturor lucrurilor.“ Dac ă omul
însuşiăesteăregulaăac iunii,ăpoateăs ăsupravie uiasc ănumaiădac ăaccept ădreptateaă
şiărespectulăreciproc.
Socrate aăargumentatăînăfavoareaăideiiăconformăc reia virtuteaăesteăunic ăşiăesteă
fundamentat ă peă cunoaştereă (etic ă intelectualist );ă ac iuneaă v t m toareă esteă
rezultatulă neştiin ei.ă Cunoaştereaă deă sineă presupuneă oă grij ă constant ă fa ă deă
Deontologie profesională
propriulă suflet,ă careă trebuieă s ă domineă trupul:ă înă aceastaă const ă scopulă vie ii.ă
Sufletulăesteăeulăconştient,ăpersonalitateaămoral ăşiăintelectual ăaăfiin eiăumane.ă
St pânireaădeăsineăesteăîn eleas ăcaăcaădominareăaăinstinctelorădeăc treăra iune.ă
Libertateaăesteăob inut ă prinăîndep rtareaăpasiunilor.ăRa iuneaăşiă virtuteaă suntă
suficienteăpentruăbunaăghidareăaăomuluiăşiăpentruăa-i aduce fericirea.
Aristiposăşiăcirenaicii afirmauăc omulădoreşteăpentruăsineănumaiăpl cerea,ăiară
aceastaăesteăadev ratulăşiăsingurulămobilăalăac iunilorăumane.ăAristipădinăCyreneă
sus ineăc ănuăexist ădiferen eăîntreăpl ceri.ă„O plăcere nu se deosebeşte de altă
plăcere, nici nu există plăcere mai plăcută decât alta“.Scopulăvie iiăomeneştiă
esteă pl cereaă particular ;ă fericireaă esteă sumaă tuturoră pl ceriloră particulare.ă Înă
viziuneaăluiăAristip,ădoarăpl cereaăparticular ăesteădorit ăpentruăeaăîns şi,ăpeăcândă
fericireaă„nu este dorită pentru ea, ci pentru plăcerile particulare“.ăCirenaiciiă
respingădefini iaădat ădeăEpicurăpl cerii,ăcaăabsen ăaădurerii.ăEiăsus inăc ă„lipsa
de durere este asemenea unui om care doarme“.
Epicur aăreliefatăideaăc ăfericireaăeste,ăînainteădeătoate,ăsenin tateaăsufletului,ăo
stareăl untric ădeăîmp care,ănumit ădeăepicurieniăataraxie;ăeaăîşiăareăizvorulăînă
experien aădeăvia ,ăsinguraăsurs ăaăoric reiăcunoaşteri.ăÎnăviziuneaăluiăEpicur,ă
pl cereaă nuă esteă rezultatulă unoră comportamenteă vicioaseă sauă senzuale;ă eaă
reprezint ămaiăpu inăformaăeiăpozitiv ,ăbucuria,ăşiăreprezint ămaiămultăsc pareaă
deădurere,ădeăsuferin ,ăcareăesteăcontrariulăpl cerii.
Înă timpă ceă bucuriile,ă înă trecereaă loră rapid ,ă cuă schimb rileă lor,ă cuă dorin eleă
neîmpliniteăceăleăînso esc,ănascădurere,ăevitareaătuturor acestorăschimb riăşiă aă
neliniştiiăpeăcareăoăproducănaşteăoăatmosfer ădeălinişte,ăpace,ăataraxie.ă„De aceea,
deşi toate plăcerile ne sunt, în mod firesc, un bun apropiat, totuşi nu orice
plăcere este de ales, întocmai după cum, cu toate că orice suferin ă este un rău,
totuşi, prin natură, nu orice suferin ă trebuie evitată“.ăPentruăaăfaceăoăalegereă
adecvat ăîntreăoăpl cereăsauăalta,ăîntreăoăsuferin ăsauăalta,ătrebuieăcaăacesteaăs ă
fieăjudecateăvaloric,ăs ăfieăm surate,ăpentruăaăre ineăavantajeleăsauădezavantajele
peăcareăleăimplic .ă„În anumite împrejurări, tratăm binele ca pe un rău şi răul,
dimpotrivă, ca pe un bine“ă(apud Arsith, 2000, p. 46-47).
Un punct central al filosofiei lui Epicur este refuzul individului de a deveni
sclavul a indiferent a ce. A deveniă dependentădeă oăpl cereăînseamn ăs ădeviiă
vulnerabilăfa ădeălumeaăexterioar ,ăpericlitându- i,ăastfel,ăpaceaăinterioar ,ăcareă
esteă sinonim ă cuă fericirea.ă Epicură sus ineă c ă nevoileă naturale,ă careă trebuieă
satisf cute,ă suntă pu ine,ă iară satisfacereaă loră procur ă oă pl cereă real .ă Dară niciă
neîmplinireaă loră nuă trebuieă s ă produc ă durere,ă pentruă c ă în elepciuneaă şiă
necesitateaădeăaăevitaădezam gireaătrebuieăs ăîmblânzeasc ăoriceădorin .ăCeaă
maiămareăvaloareăoăauăbunurileăspirituale,ăpentruăc ăeleăfavorizeaz ataraxiaăşiă
duc,ăastfel,ăînămodulăcelămaiăsigur,ălaăfericireaăadev rat .ă„Primul şi cel mai mare
bun este în elepciunea, din ea izvorăsc toate celelalte virtu i, căci ea ne înva ă
că nu putem duce o via ă plăcută dacă nu-i şi o via ă în eleaptă, cumsecade şi
dreaptă“.ă Omulă trebuieă s -şiă st pâneasc ă dorin eleă şiă pl cerileă şiă s ă aleag ă
pl cerileăceleămaiăsimple,ăpentruăc ăceleămaiăcomplexeăsuntăînso iteădeămulteă
releăşiăgriji.ăOmulăîn eleptăesteăfericităşiăsigurădeăfericireaăsa,ăpentruăc ănuăseătemeă
de nimic – nici de moarte, nici de zei.
Platon afirm ăc virtu ileăşi,ăînăprimulărând,ădreptateaăsuntăfunc iiăaleăp r iloră
sufletului. Eticaăesteăştiin aăcareăareăcaăobiectăideeaăsuprem ,ăBinele,ăcareăpoateă
fi atins printr-ună procesă deă în l areă înspreă lumeaă inteligibil .1 Contemplând
ideile,ăputemăg siăcriteriiădeăjudecat ,ăpentruăaădistingeăceeaăceăesteădreptădeăceeaă
ce este nedrept.
Aristotel2 promovaăideaăconformăc reia împ r ireaăp r ilorăsufletuluiăînăra ională
şiăapetitivă/ăira ională/ăvegetativăaăcondusălaăidentificareaăvirtu ilorădianoetice.ă
Acesteaăsuntăspecificeăintelectuluiă(arta,ăîn elepciunea,ăpruden a)ăşiăsuntădistincteă
înă raportă cuă virtu ile legateă deă supunereaă pasiuniloră ra iunii.ă Legitimitateaă
moraleiă depindeă deă naturaă omului,ă deă facult ileă sufletului.ă În elepciuneaă areă
dreptăobiectăceeaăceăesteăbineăşiăceeaăceăesteăr uăpentruăom.ăScopulăconduiteiă
umaneăesteăfericirea,ăcareăseăconformeaz ănaturiiăra ionaleăaăomului.ă
PentruăPlatonăşiăAristotel,ăfericireaăpoateăfiăcâştigat ăprinăceeaăceăînf ptuimăpe
parcursulăvie iiănoastreăşi,ămaiăales,ăprinăactivitateaădeăcunoaştereăspecific ăp r iiă
ra ionaleăaăsufletului.ăPentruăAristotel,ăfiecareăfiin ătrebuieăs -şiăîndeplineasc ă
menireaăpentruăcareăaăfostăcreat .ăMenireaăomului,ăînăaceast ălume,ăesteădeăaăfiă
o fiin ăactiv ,ăcareătindeămereuăspreăjustaăm sur ăaăoric ruiălucruăsauăeveniment,ă
extremele,ă chiară şiă celeă maiă în l toare,ă trebuindă evitate.ă Prină urmare,ă scopulă
vie iiăomeneştiăesteăs ătr ieştiăconformăra iunii.ă
Oriceă ac iuneă aă sufletului,ă astfelă orientat ,ă esteă oă virtute,ă iară ac iuneaă esteă
fericireaăîns şi.ă„…dintre cei vii, ferici i sunt cei ce au şi vor avea parte de cele
men ionate înainte, dar asta numai în măsura în care oamenii pot fi ferici i”
(Aristotel, 1988, p. 26). Peăparcursulăvie iiăsale,ăomulăîşiădoreşteăanumiteăbunuri,ă
cuăajutorulăc roraăîşiăpoateăatingeă elurile.ăAstfelădeăbunuriăsunt,ăînăprimulărând,ă
mijloace:ăbog ia,ăinteligen a,ăonoarea,ăpl cerea.ă
Darăomulăpoateăintraăşiăînăposesiaăunuiăbunăcareăesteădorităpentruăelăînsuşi,ăpentruă
c este scop în sine: fericirea. Aceast ă virtuteă este,ă pentruă Aristotel,ă Bineleă
suprem. „Noi considerăm că ceea ce este dorit pentru sine reprezintă un scop
1 PlatonăesteăfilosofulăIdeilor.ăLumeaăacestoraăconstituieăadev rataărealitate; ideile sunt spirituale, eterne, perfecte, absolute, imuabile.

Eleă suntă sursaă lucruriloră dină lumeaă material .ă Lucrurileă dină lumeaă material ă suntă trec toare,ă compuseă şiă relative,ă fiindă „cópii“ă
imperfecte ale Ideilor, ca Forme perfecte. Oamenii exist ăpentruăc ăexist ăIdeeaădeăOm.ăExist ălucruriăfrumoase,ăbune,ăadev rateăpentruă
c ăexist ăIdeileădeăFrumos,ăBineăşiăAdev r.ăFilosofulădistingeăîntreălumeaăinteligibil ă(aăideilor)ăşiălumeaăsensibil ă(concret ,ămaterial ).ă
Prinăsim uriănuăputemăaccedeălaălumeaăideilor.ăÎnăviziuneaăplatonician ,ăgândireaănoastr ăimplic ăunănivelăceănuăprovineădinăexperien ,ă
darădeăcareădepindeărela iaănoastr ăcuăexperien a.ă
Platonăafirm ăc ănuăesteădeăajunsăs ăspunemăc ăideileăsuntăînn scute,ăprecumăSocrate.ăTrebuieăs ăadmitemăc ănoiăamăcontemplată
acesteăidei,ăînainteădeăaăneăfiăn scut.ăAceastaăesteăteoriaăreamintiriiă(anamnesis).ăSufletulăîşiăreaminteşteăceăaăv zutăînăvia aăluiă
veşnic ,ăetern .ăOădat ăcuănaşterea,ăsufletulăpierdeăamintireaăclar ăaăIdeilor.ăÎiăr mâne,ăîns , oănostalgieăcareăîlăfaceăs ăleăcaute,ă
s ăseărefereălaăele.ăOăeduca ieăadecvat ăpoateăs ăsusciteăşiăs ăfac ăeficaceăamintireaăIdeilorăcontemplateăodinioar ,ăînainte de
naştere.ăF r ăreaducereaăînăminteăaăideilor,ănuăexist ăadev rataăcunoaştere.ăReaducereaăîn minte a sensului lucrurilor pe care
le-amăcunoscut,ă„într-oăc l torieăîmpreun ăcuăzeii“,ăînă„câmpiaăAdev rului“,ăîntr-oăalt ăvia ,ănuă ineădeămemoriaăobişnuit .
Ideileăplatonicieneănuăsuntăniciăexisten eăinterioare,ăniciăpl muireăaăimagina iei.ăEleăsuntăesen eăşiăprincipiiăaleăunit ii,ăsuntălegiă
şiăvalori.ăPentruăcaăeleăs ăseădezv luie,ătrebuieăcaăra iuneaăs ăp strezeăcontactulăcuărealitatea.ăEsteănecesarăcaăsensibilitatea
(activitateaăsim urilor)ăs ăneăstârneasc ăra iunea,ăs ăoăprovoace.ăPrinăaceast ăprovocare,ăra iuneaăîşiăaminteşteăideile.ăÎnăfilosofiaă
platonician ,ăteoriaăreamintiriiăexercit ătreiăfunc ii:ă
 S ăargumentezeăpreexisten aăspirituluiăşiăaănemuririiăsufletului;
 S ărealizezeăoăleg tur ăîntreăvia aăanterioar ăşiăceaăprezent ,ăîmplinireaăvie iiăprezente,ăfiindăcondi ionat ădeăvia aăanterioar ;
 S ă deaă valoareă cunoaşteriiă empiriceă (senzoriale),ă recunoscându-i acesteia meritul specific în procesul de reamintire a
Ideilor.
Meritulă deosebiră ală concep ieiă luiă Platonă despreă ordineaă şiă unitateaă dină lumeă esteă acelaă deă aă fiă impusă ideeaă existen eiă şiă
obiectivit iiă valorilor.ă Binele,ă Adev rul,ă Frumosul,ă Dreptateaă seă manifest ă caă realit iă obiective,ă deă sineă st t toare,ă
independenteădeăopiniileăschimb toareăşiănesigureăaleăoamenilor.
2 Aristotel (384-322),ăfilosofăgrec,ădinăperioadaăclasic ,ăîntemeietorăalălogicii,ăcaăştiin ,ăşiăaăaltorămulteădiscipline,ăaăidentificată
patruăcauzeăuniversaleăsauăprincipiiăaleătuturorălucrurilor:ăcauzaăformal ăsauăforma;ăcauzaămaterial ăsauăsubstratulălucrurilor;

cauza eficient ;ă cauzaă final .ă Materiaă areă poten ial,ă iară formaă îlă actualizeaz .ă Supremaă fericireă pentruă omă ară trebuiă s ă fieă
contemplareaă adev rului,ă prină activitateaă cuget rii.ă Opereă principale:ă Organon, Etica nicomahică, Politica, Retorica,
Metafizica.
mai desăvârşit decât ceea ce este dorit pentru altceva şi ceea ce nu este dorit
pentru altceva este mai desăvârşit”ă(Aristotel, 1988, p. 16).
Fericireaă nuă presupuneă satisfac ie;ă eaă nuă const ă înă jocuriă şiă distrac ii,ă ară fiă
degradantăpentruăfiin aăuman ăcaăscopulăfinalăalăvie iiăei,ădeămulteăoriăplin ădeă
eforturiăşiădeăsuferin ,ăs ăfieăunăsimpluăjocăsauăoăglum .ă„Jocul este, de fapt, un
repaus, de care omul are nevoie, pentru că i-ar fi imposibil să sus ină un efort
continuu“.ă Actulă specifică omuluiă esteă ună anumită modă deă via ,ă constândă înă
activit ileăsufletuluiăşiăînăacteleăceăseăconformeaz ăra iunii.ă Bunurile sufletului
sunt cele mai importante.
Pentruăaăajungeălaăfericire,ăesteănecesar ăoăactivitateăsus inut ,ăcareămobilizeaz ă
parteaăceaămaiăelevat ădinăom,ăfiindăconform ăcuăvirtutea,ăcareăapar ineăp r iiă
celeiă maiă buneă dină noi;ă „este evident că fericirea trebuie situată printre
activită ile demne de dorit în sine şi nu printre cele alese în vederea altor
lucruri; căci fericirea nu are nevoie de nimic, ea îşi ajunge însăşi“ă(Aristotel,
1988, p.ă17).ăPentruăoameniiăobişnui i,ăfericireaătrebuieăs ăfieăînso it ădeăpl cere.ă
Ceaă maiă bogat ă înă pl cereă şiă ceaă maiă fericit ă esteă activitateaă consacrat ă
în elepciunii.ă„Şi trebuie să spunem că lucrurile serioase sunt superioare celor
vesele şi amuzante, iar activitatea cea mai serioasă apar ine, totdeauna, omului
cel mai elevat“.ă Dac ă ra iuneaă esteă dumnezeiasc ,ă atunciă trebuieă caă via aă
condus ă deă ra iuneă s ă fieă dumnezeiasc ,ă înă raportă cuă celelalteă tipuriă deă via .ă
Via aăcondus ădeăra iuneăeste,ădup Aristotel,ăvia aăceaămaiăfericit .
Sarcina de lucru 2
Expune, în câteva rânduri, concepțiileăfilosofilorădespreăfericire.
Către sine esteăunăjurnalăintimădeăreflec ieăfilosofic ,ăînăcareăMarcus Aurelius1

faceăoăapologieăaăîndatoririlorăomuluiăşiăaăconduiteiăcareădecurgeădinărespectareaă
acestor îndatoriri. În viziunea filosofului stoic2, libertatea este expresia
pasivit ii,ăaăuneiăservitu iăabsoluteăînăraportăcuăProviden a,ăDestinul,ă„lan ul de
fier“ăpeăcare nimic nu-lăpoateărupe.ăDestinulăexercit ăasupraătuturorălucrurilorăună
imperiuăsuveranăşiăabsolut.ă
Cauzeleăneăpotăr mâneănecunoscute,ădarănuăînseamn ăc ăeleănuăexist .ăPentruă
MarcusăAurelius,ă„există o singură armonie universală şi după cum universul,
acest scop atât de mare, este alcătuit şi desăvârşit de toate corpurile, tot aşa şi
soarta, acest fel de cauză simplă şi primară, apare întregită de către celelalte
cauze particulare“ă(apudăArsith,ă2000,ăp.ă13).ă
1 Marcus Aurelius (121-180),ăreprezentantăalăstoicismuluiăroman,ăesteăadeptulăconcep ieiăplatonicieneădup ăcareătrupulăesteăoă
carcer ăpentruăsuflet.ăÎnăconcep iaăsa,ăîn eleptulăseăresemneaz ăînăfa aăsor iiăşiăseăretrageăînăsineăînsuşi.

2 Stoicismul este un curent filosoficăcuăunăelementămoralăprecump nitor.ăIdeeaăcentral ăesteăc ăscopulăsupremăalăomuluiăesteă
virtutea;ăpasiunile,ăcaăînclina iiăcareăseăîmpotrivescăLogos-ului,ăsuntăcondamnate.ăÎnăfa aăuneiălumiăcareămaiăîntâiăneăatrageăşiă

apoiăneădezam geşte,ăatitudineaăceaămaiăîn eleapt ăesteărenun area.
Aşadar,ăomulăesteăliberănumaiăînăm suraăînăcareăîn elegeănecesitateaătotal ,ăcareă
guverneaz ălumeaăşiăarăcontinuaăs ăoăguverneze,ăchiarădac ăelăiăs-arăopune.ăDup ă
filosofulă înă aten ie,ă trebuieă s ă suport mă totă ceeaă ceă niă seă întâmpl ,ă dină dou ă
motiveăra ionale:ă
1)ă„primul că i se întâmplă ie, î i este prescris şi hărăzit într-un fel anumit, de
sus, urzit pentru tine şi tesut, din cele mai în elepte cauze, de destin“;
2)ă via aă fiec ruiaă esteă oă cauz ă aă bunuluiă mersă ală universului;ă destinul,ă careă
guverneaz ătotul,ăvaăspulberaătotăceeaăceăiăseăopune;ăorice încercare de a ne opune
este,ădeăfapt,ăunăatentatălaăarmoniaăuniversal ăşiăesteăpedepsit ăcuănefericireăşiă
suferin .
Prinăurmare,ăsuntemăliberiădoarăatunciăcândăîn elegemăc ănuăsuntem,ănuăputemă
şiănuătrebuieăs ăfimăliberi.ă„Căci este atinsă întreaga perfec iune a universului,
dacă este întreruptă legătura strânsă şi înlăn uirea atât a păr ilor sale
componente, cât şi a cauzelor. Iar tu le întrerupi […] de câte ori crâcneşti
împotriva evenimentelor şi, într-un fel oarecare, le nimiceşti“(Ibidem, p. 14).
În eleptăesteăacelaăcareăcunoaşteălegeaălumii,ăceăeste,ăînăacelaşiătimp,ăşiălegeaă
conştiin eiă sale;ă elă ştieă c ă aceast ă legeă eă bun ,ă iară lumeaă esteă frumoas ,ă înă
armoniaăeiăra ional .ăPrinăra iune,ăomulăpoateăs ăîn eleag ăc ăevenimenteleănuă
depindădeăelăşi,ăastfel,ăajunge,ăprinăintegrareăşiăacceptare,ăînăposesiaăîn elepciunii,ă
sinonim ă cuă adev rataă libertate.ă Acceptândă ordineaă inflexibil ă existent ă înă
univers,ă devenimă parteneriiă Ra iuniiă universale,ă colaboratoriiă divinit iiă laă
conducerea lumii.
Gândirea creştină
Augustin1 aăconstruit,ăpeăbazeăra ionale,ădeăfactur ăplatonic ,ădoctrineleăcare,ă
relevateădeăcreştinism,ăsuntăaccesibileăşiăra iunii.ă
Dup ă filosofulă creştin,ă chiară şiă p c toşiiă auă cunoştin ă deă normeleă dup ă careă
cinevaăesteăl udatăsauăesteăcondamnatăcuădreptate.ăAceasta,ăpentruăc ăDumnezeuă
i-aăînzestratăpeăoameniăcuărepereăpeăcare,ădac ăle-ar respecta, omul poate urma
c ileădrept iiădivine.
Normeleăprescriuăcumătrebuieăs ătr iasc ăfiecareăom,ădeşiăei,ăp c toşii,ănuătr iescă
astfel. Întrebându-se de unde ne vin aceste norme, prin care cel nedrept
recunoaşteăceăesteădrept,ăAugustinăr spundeăc ăreperulăautenticăalădrept iiăesteă
însuşiă Dumnezeu.ă„Cel care nu face binele, dar vede ce ar trebui să facă, se
întoarce, el însuşi, la acea lumină, de care e, totuşi, atins“.Oameniiăpotăalegeă
întreă dreptateaă divin ,ă etern ă sauă dreptateaă uman ,ă relativ ,ă stabilit ă prină
conven ii.
Dreptateaăabsolut ătr ieşteăprinăeaăîns şiăşiăesteăneschimb toare.ăÎncepeăs ăexisteă
cândăader mălaăea,ătr indăînămodădrept:ă„suntem mai mult sau mai pu in drep i,
după cum aderăm, mai mult sau mai pu in, la ea“.
Biserica este punctulă deă referin ă stabilă întreă moralaă p mântean ă şiă mântuire.ă
„Cetateaă luiă Dumnezeu“ă c l uzeşteă istoriaă cet iiă p mântene,ă marcat ă deă
1 Augustin (354-430),ă celă maiă mareă dintreă P rin iiă Bisericii,ă aă avută preocup riă deă epistemologie,ă deă argumentareă aă valoriiă
instrumentaleăaălimbajului,ădeăontologie,ădeăexplicareăaăcauzeiăr uluiăşiăaălibert iiăumane.ăPentruăAugustin,ăsuperiorăadev ruluiă

esteădoarăDumnezeu,ăiarădac ănuăexist ănimicăsuperior,ăadev rulăesteăînsuşiăDumnezeu.ăSufletulăomuluiăesteăîntr-oăcontinu ă
rela ieăcuăadev rul.ăPrintreăceleămaiăimportanteăopereăaleăgânditoruluiăcreştin,ăputemăaminti:ăConfesiuni, Cetatea lui Dumnezeu,
De magistro ş.a.
bun stareaătemporal ăşiădeăiubireaăomuluiăpentruăsineăînsuşi.ăBun voin aădivin ă
preced ăoriceămerităumanăşi,ădeăaceea,ămoralaăareăsensănumaiădac ăfaceăreferireă
la tema predestin riiăşiălaământuire,ăcareăpriveşte,ăprinăintermediulăcomunit iiă
ecleziastice,ăinimaăşiăinten iileăindividului.ă
Exist ăideiădespreăfericireăceăpresupunădeschidereăc treăsemeniăşiălume,ăaşaăcumă
exist ăfericiriăm runte,ăridicateăpeănefericireaăcelorlal i.ăExist ănefericiriăm re eă
şiăfericiriălamentabile.ăSfântulăAugustinăafirmaăc ă„este o nenorocire mai mică
să nu ob ii ceea ce vrei decât să vrei să ob ii ceea ce nu se cuvine. Căci
perversitatea voin ei aduce mai mult rău decât binele pe care soarta îl poate
aduce omului“ (Bagdasar, 1995, p. 164).
Prinăurmare,ăfericireaăesteăjudecat ăprinăraportareălaăvirtuteaămoral .ăBunurileă
careă inădeănorocăsuntăfragileăşiăschimb toare,ăfiindăînso iteădeăteamaăpierderiiă
lor.ăAstfel,ăomulăesteănenorocităpentruăc ănuăseăsimteăîndestulatăniciodat .ăDac ă
omulănuăpuneăoălimit ădorin elorăsale,ăelănuăpoateăfiăfericit.ăElăpoateăajungeălaă
fericireănumaiăprinăcump tareaăsufletului.
Toma dẳAquino1 sus ineăc scopulădeăcareăascult ănaturaăuman ăşiăansamblulă
facult ilorăsaleăesteădedusădină naturaăsa:ă oriceălucruătindeă c treăunăscopăcareă
coincide cu ceea ce Dumnezeu a stabilit privitor la acel lucru. „Dumnezeu este
scopul ultim al omului“, esteă cauzaă voin eiă careă duceă spreă bine.ă Omulă poateă
ajungeă laă fericire,ă urmândă „legeaă natural “ă şiă poateă accedeă laă beatitudineă
mul umit ă„legiiădivine.“ăAşadar,ăsuntemăf cu iădeăDumnezeuăcaăs ăneăgasimă
bineleădoarăînă el.ăDoarăignoran aăneăpoateăfaceăs ăcredemăc ăneădorimăşiăalteă
bunuri,ădeşiănuăneăsim imăferici iăcândăleăob inem.ă„Omul nu poate fi pe deplin
fericit atâta vreme cât îi rămâne ceva de dorit şi de căutat“ (apud Schneewind,
2003, p. 129).
Sfântulă Tomaă priveaă virtu ileă pruden ei,ă temperan eiă şiă curajuluiă caă fiindă înă
leg tur ă cuă stareaă l untric ă aă individului,ă iară virtuteaă drept ii ca acoperind
întreagaăarieăaărela iilorăinterumane.
Sarcina de lucru 3
Expune,ăînăcâtevaărânduri,ăconcepțiileăgânditorilorăcre tini despre fericire.
1 Tomaăd’Aquinoă(1225-1274),ăilustruăteologăşiăfilosof,ăaăsus inutăc ăra iuneaăşiăcredin aăseăsprijin ăreciproc.ăPentruăToma,ăactulă

deă„aăfi“ăesteăefectulăpropriuăluiăDumnezeu,ăcomunicatăcreaturilor,ăînăfunc ieăde participareaălaăgradulădeăperfec iuneăalăesen eiă
fiec reiăcreature.ăDespreăcunoaştere,ăteologulăafirm ăc ăesteăabsolut ăşiăuniversal ,ăpentruăc ăesteăobiectiv .ăDintreăceleămai
importante scrieri ale filosofului, putem enumera: Summa contra gentiles, De potentia, Summa theologica ş.a.
Umanismul şi Renaşterea
Giovanni Pico della Mirandola1, un important reprezentant al umanismului
renascentist, propune, în tratatul Despre demnitatea omului, unămităalăcrea ieiă
umane,ăpentruăaărelevaăunăraportăîntreăDumnezeuăşiăom,ăbazatăpeăliberulăarbitru.ă
Creareaă omuluiă deă c treă divinitateă aă avută dreptă finalitateă existen aă uneiă fiin eă
capabileăs ăadmireăm re iaăşiăs ăiubeasc ăfrumuse eaăLumii,ă„preamăre templu
al dumnezeirii“,ăcreat ădeă„supremul architect” (Mirandola, 2002, p. 12). Sensul
crea ieiăluiăDumnezeuăseăîmplineaănumaiădac ăexistaăşiăoăfiin ăînăstareăs ădeaă
în elesuri Universului, valorizându-l.
Lucrurileă şiă fiin eleă lumiiă auă fostă createă dup ă arhetipuri,ă careă limiteaz ă atâtă
existen a,ăcâtăşiălibertateaăacestora.ăPentruăom,ăDumnezeuănuămaiăaveaăunăastfelă
deă arhetipă şiă „nici printre bogă ii nu mai avea ceva care să-i dea moştenire
noului fiu, şi nici printre locuri nu mai avea vreunul în care să şadă acest
contemplator al Universului. Toate erau deja pline” (Mirandola, 2002)
Conceperea omului a fost un act singular, întrucât omului i-au fost date gândirea,
voin aăşiădiscern mântul,ăelăurmândăs ăoptezeăsingur,ădup ăpropriaăsaădorin ,ă
pentru locul pe care l-ară ocupaă înă universă şiă pentruă înf işareaă sa.ă Astfel,
Dumnezeu l-aăaşezatăpeăomăînăcentrul Universului spunându-i:ă„nu i-am dat nici
un loc sigur, nici o înfă işare proprie […], pentru că acel loc, acea înfă işare pe
care tu însu i le vei dori, tocmai pe acelea să le dobândeşti şi să le stăpâneşti
după voin a şi hotărârea ta“ă(Mirandola, 2002, p. 13).
În viziunea lui Pico della Mirandola, Dumnezeu nu i-a fixat omului un loc anume
înă ierarhiaă universal ă aă celoră treiă lumi:ă angelic ,ă celestr ă şiă elementar ,ă ciă îlă
scoateă înă afaraă acestora,ă l sându-lă proprieiă saleă libert i,ă putândă ocupa,ă laă
alegere,ă ceă treapt ă vrea.ă „Natura configurată în celelalte fiin e este silită să
existe în limitele legilor prestabilite de mine“.ă Aşadar,ă restulă vie uitoarelor,ă
des vârşiteăînălimiteleălor,ăsuntămereuăeleăînsele;ăpotăs ăcreasc ,ădarănuăs ădevin .ă
Pe om, Dumnezeu l-aăcreatăcaăpeăoăfiin ănedes vârşit ,ădarăperfectibil :
„Te-am pus în centrul lumii pentru ca, de aici, să priveşti mai lesne lumea din jur. Nu te-am
făcut nici ceresc, nici pământean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur să te înfă işezi
în forma pe care tu însu i o preferi, ca şi cum, prin voia ta, ai fi propriu- i sculptor şi plăsmuitor
de cinste. Vei putea să decazi în cele de jos, ce sunt lipsite de inteligen ă; vei putea, prin hotă-
rârea spiritului tău, să renaşti în cele de sus, ce sunt divine“ă(Ibidem).
Prină urmare,ă nedes vârşireaă este,ă laă noi,ă oamenii,ă oă virtute,ă mareaă noastr ă
virtute,ăpentruăc ,ăniciăîngeri,ăniciădemoni,ăputemăs ăneăîn l măsauăs ăc demă
dup ăpropriaănoastr ădorin ,ădup ăcumăneăîn elegemăexisten aăşiărostul.ă
Nedes vârşirea,ăcaăatributăfundamentalăalăomului,ăesteăposibilitateaăumaniz riiă
acestuia. Pentru Pico della Mirandola, omul nu este un simplu instrument în
1Pico della Mirandola (1463-1494) este un important reprezentant al umanismului renascentist, care propune în tratatul Despre
demnitatea omului unămităalăcrea ieiăumane,ăpentruăaărelevaăunăraportăîntreăDumnezeuăşiăom,ăbazat pe liberul arbitru.
mânaăvoin eiădivine.ăDumnezeuănu-lăcoboar ăpeăomălaănivelulăcelorlalteăfiin e;ă
dimpotriv ,ăElăi-a dat omului posibilitatea de a demonstra ce poate deveni, de ce
progrese este capabil.
Machiavelli afirm ă c virtuteaă esteă capacitateaă deă aă ac ionaă asupraă
evenimenteloră şiă deă aă controlaă „destinul“.ă Politicaă esteă autonom ă fa ă deă
criteriileămoraleăsauăreligioaseădeăjudecat .ăPrincipele, înăactivitateaăluiăpolitic ,ă
nuăpoateăs ăaib ăînăvedereătoateăaceleăaspecteărelevanteăpentruăoameniiăcareăvoră
s ăfieăbuni.ăPentruăaămen ineăStatul,ăelătrebuieăs ăac ioneze,ăuneori,ăîmpotrivaă
credin ei,ă împotrivaă milei,ă aă umanit ii;ă calit ileă saleă trebuieă s ă fieă vicleniaă
vulpiiăşiăfor aăleului.
În viziunea lui Machiavelli, nu binele individual, ci cel comun face ca o cetate
s ă fieă puternic .ă Cândă oameniiă suntă bineă guverna i,ă eiă ajungă s ă îşiă g seasc ă
mul umireaăînăprosperitateaăproprieiălorăcet i.ă„…aşa cum bunele moravuri au
nevoie de legi pentru a se men ine, tot astfel legile, pentru a fi urmate, au nevoie
de bune moravuri“ (apud Schneewind, 2003, p. 74).
Sarcina de lucru 4
Expune, în câteva rânduri, importanțaă concepțiiloră oferiteă de gânditorii
umani tiă iărenascenti ti.ă
Epoca modernă
René Descartes1 sus ineăc ăceleătreiăreguliăaleămoraleiăsuntăurm toarele:ă
a)ăaăascultaădeălegiăşiădeăobiceiurileă riiămele;ă
b)ăaăr mâneăfermăşiădecisăînăac iunileămele;ă
c)ăaăîncercaăs ăm ăînvingăpeămineăînsumiădecâtăs ăîncercăs ăînvingădestinulăşiăs ă
încercăs -miăschimbădorin ele,ămaiăcurândădecâtăordineaălumii.ă
„Căci cu toate că este adevărat că fiecare om este obligat să facă bine altora, atât cât îi stă în
putin ă, iar a nu fi util nimănui înseamnă a nu valora nimic, totuşi nu este mai pu in adevărat
că preocupările noastre trebuie să se îndrepte şi dincolo de timpul prezent şi că este bines să
renun ăm la acele lucruri ce ar putea folosi celor în via ă când inten ionăm să facem altele
care ar fi mai de folos urmaşilor noştri.” (Descartes, 1990, p. 149).
Voin aăconduceăac iunile,ăiarăpasiunileătrebuieăs ăfieăcontrolateădeăra iune. Oădat ă
ceăaăîn elesănecesitateaăstatornicit ădeăDumnezeu,ăomulădescoper ăînăsineăcalmulă
1 René Descartes (1596-1650)ăesteăunăimportantăreprezentantăalăra ionalismului,ăcurentăfilosoficăcareăsus ineăc ănumaiăra iuneaă
poateăoferiăîntemeiereăcunoştin elorănoastre.ăS-aăimpusăcaăfizician,ămatematicianăşiăfilosof;ăînăaceast ăultim ăinstan ,ăDescartesă

a fost preocupat, în domeniul ontologiei, de dualitatea timp-suflet, iar în domeniul gnoseologiei, de elaborarea unei metode
capabileăs ăduc ălaăidentificareaăadev rurilorăcerte.ăLucr rileăfilosoficeăfundamentaleăaleăgânditorului francez sunt: Discurs
asupra metodei, Medita ii filosofice şiăTratat despre pasiuni.
de careă areă nevoieă pentruă aă puteaă judecaă bine.ă Omulă trebuieă s -şiă exersezeă
spiritul,ăs -lăantreneze,ăpentruăaăajungeălaăoăgândireăşiăoăjudecat ăs n toase.
Hobbes neag ăsociabilitateaănatural ăaăomuluiăşiăsubliniaz ăscopurileăegoisteăaleă
acestuia. În viziuneaăfilosofului,ăprimulădintreăbunuriăpentruăfiin aăuman ăesteă
propriaă conservare;ăeaătrebuieăs ăacumulezeăcâtă maiămult ăputereăpentruăaăseă
protejaăînă fa aămor ii.ă Deoareceăto iă oamenii,ă conduşiădeălegeaănaturii,ă dorescă
via a,ăs n tateaăşiăceaămaiămareăsiguran ăcuăputin ,ăvorăaveaăunăcomportamentă
egoist.ăDinănevoiaăomuluiădeăsiguran ăşiădinădorin aădeăaăfiăavantajat,ăiauănaştereă
contractulă socială şiă legile.ă Prină urmare,ă fiin aă uman ă şiă nuă Dumnezeuă esteă
f uritoareaăputerilorălaiceăcareăoăguverneaz .
Spinoza1 sus ineă c ă omulă poateă fiă fericită dac ă seă str duieşteă caă intelectulă şiă
dorin aăsaăs ăintreăînăaccordăcuăintelectulăşiădorin aăsemenilorăs i.ăVirtuteaăesteă
putereaăomuluiăcareăseădefineşteăprinăn zuin aăomuluiădeăaăpersistaăînăexisten aă
sa.ăVia aăvirtuoas ăesteăvia aăra iunii.ăBineleăesteăceeaăceăneăconduceăcuăadev rată
laăcunoaştere,ăiarăr ulăesteăreprezentatădeăceeaăceăneăîmpiedic ăs ăcunoaştem.ă
„…eu voiesc să îndrept toate ştiin ele spre o singură intă şi un singur scop,
anume, de a ajunge la perfec iunea umană supremă“ (Spinoza, 1979, p. 10).
Toateăgândurileăşiăac iunileăfiin eiăumaneătrebuieăîndreptateăspreăacestăscop.ă
Immanuel Kant2 explic ă modulă înă careă esteă posibil ă via aă moral ,ă careă suntă
condi iileăabsolutănecesareăoric reiămorale. Morala trebuieăs ăporneasc ădeălaă
tratareaăcalit iiădeăomădreptăvaloareăsuprem ,ăceăseăinstituie,ăîntotdeauna,ădreptă
scop.ă Moralitatea,ă dup ă filosofulă german,ă seă fundamenteaz ,ă înă întregime,ă peă
ra iune;ăaceastaăneăd ănormeleămoraleăc roraătrebuieăs ăliăseăconformezeăac iunileă
noastre.
Înădesf şurareaăac iunilorăsale,ăomulădispuneădeăanumiteămijloaceăşiăurm reşteă
anumiteă scopuri.ă Înă acelaşiă timp,ă elă trebuieă s ă seă supun ă unoră imperative.
Acestea pot fi:
(a) ipotetice,ăaăc rorărespectareădepindeădeăcondi iiăconcrete,ădeterminate;ădac ă
dispară condi iile,ă cadeă deă laă sineă şiă imperativul;ă acestă tipă deă imperativeă auă oă
valoareărelativ ,ăîntrucâtăneăcerăs ăefectu măanumiteăac iuniăsauăs ăneăab inemă
înăaăleădesf şura,ăînăfunc ieădeăîmprejur rileăconcreteăaleăvie iiănoastre;ă
(b) categorice, care se impun ca porunci pure ale legii morale, fiind aplicabile
înămodănecesar,ăindependentădeăîmprejur rileăconcrete;ăimperativeleăcategoriceă
auăoăvaloareăabsolut ,ăimpunândărespectareaălorăînăoriceăcondi iiă(Kant,ă1999,ăp.ă
50).
„Acum eu spun: omul şi, în genere, orice fiin ă ra ională există ca scop în sine, nu numai ca
mijloc, de care o voin ă sau alta să se folosească după bunul ei plac, ci în toate ac iunile lui […]
omul trebuie considerat, totdeauna, în acelaşi timp ca scop“ă(Ibidem, p. 51).
1 Baruch Spinoza (1632-1677),ăfilosofăolandez,ăînăviziuneaăc ruiaătotăceeaăceăexist ăesteădedusădinănaturaădivin .ăAdeptăală
panteismului,ă elă doreşteă s ă demonstrezeă c ă Dumnezeuă (Substan a)ă esteă imanentă lucrurilor.ă Libertateaă înseamn ă acceptareaă
ra ional ăaăNecesit ii,ădinăcareădecurgeănaturaăproprieăfiin eiăumane,ăînseamn ăreprezentareaăadecvat ăaăordiniiănaturale.ăCele
mai importante operele filosofice ale sale sunt: Tratat teologico-politic şiăEtica.
2 Immanuel Kant (1724-1804),ă filosofă germană careă aă transformat,ă prină dep şireaă empirismuluiă şiă ra ionalismuluiă clasic,ă
perspectiveleăşiăconcepteleăgândiriiăfilosofice.ăÎnăconcep iaăsa,ăra iuneaăteoretic ăneăpermiteăs ăcunoaştemănumaiăceeaăceăneă

ofer ăexperien a,ăcareăseăsupuneăformelorăa priori aleăconştiin ei.ăPentruăKant,ăaăfiăliberăînseamn ăs - iăafirmiăautonomiaăvoin eiă
(ac iuneaăc l uzit ădoarădeălegeaămoral ăînăabsolutulăei),ăiarăadev rataălibertateăesteăsupunereaăfa ădeădatorie.ăOpereleăfilosoficeă
reprezentative sunt: Critica ra iunii pure, Critica puterii de judecată şiăCritica ra iunii practice.
Acestăimperativădecurgeădinănaturaăra ional ăaăfiin eiăumane,ăcareăexist ăcaăscopă
înăsine.ăDumnezeuăaăcreatăomulăpentruăelăînsuşi,ăiarăra iuneaăesteăfinalitateaăîntregiiă
crea iiădivine.
Celelalte fiin eănuăauăra iune;ăeleă inădeănatur ăşiăauăvaloareărelativ .ăImmanuelă
Kantă leă numeşteă lucruriă şiă vedeă înă eleă doară mijloace.ă Fiin eleă ra ionaleă suntă
numiteădeăfilosofulăgermanăpersoaneăşiătrebuieăs ăfieăună„obiectădeărespect“;ăeleă
„sunt scopuri obiective, adică lucruri a căror existen ă în ea însăşi este un
scop“.ăPrincipiulăpracticăsuveranăcareărezult ăeste,ăastfel,ăfundamentatăpeăideeaă
c ă naturaă ra ional ă exist ă caă scopă înă sine.ă Imperativulă practică este,ă aşadar,ă
urm torul:ă„ac ionează astfel ca să foloseşti umanitatea, atât în persoana ta, cât
şi în persoana oricui altuia, totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar niciodată
numai ca mijloc“.ă Imperativulă categorică este,ă concomitent,ă ună principiuă
subiectivăalăac iuniiăomeneştiăşiăunăprincipiuăobiectiv,ădin care pot fi deduse toate
legileăvoin ei.
Legeaămoral ăesteăun imperativăcareăporunceşteăcategoric,ăpentruăc ălegeaăesteă
necondi ionat ;ă„raportul unei asemenea voin e cu această lege este dependen a
care, sub numele de obliga ie, desemnează o constrângere la o ac iune care [...]
se numeşte datorie“ (Ibidem, p. 64). Immanuel Kant este creatorul unei
concep iiăeticeăoriginale,ăceăaveaăs ăinfluen ezeăfilosofiaămoral ădeămaiătârziu.ă
Edificiulăeticăkantianăareălaăbaz ăconceptulădatoriei:ă„e de datoria mea, pentru
că e de datoria mea“.ă Nuă exist ă altă motiv.ă Nuă conteaz ă naturaă eventualeloră
consecin e,ăconteaz ănumaiăcalitateaălorămoral .ă
Pentru Immanuel Kant, datoria reprezint ănecesitateaădeăaăîndepliniăoăac iune,ă
dinărespectăpentruălegeaămoral ăînăsine,ăf r ăniciăoăalt ădeterminare.ăFilosofulă
germanăsus ineăc ăoameniiăac ioneaz ăfieădinăînclina ie,ăfieădinădatorie.ăValoareă
moral ăauăac iunileăs vârşiteădoarădin datorie. Cândăac ion mădinăînclina ie,ădină
intereseăegoiste,ăfapteleănoastreănuăauăvaloareămoral .ăA face bine semenilor este o
datorieăîns ,ăexist ăoameniămiloşiăcareăg sescăoăpl cereăintern ădeăaăr spândiăbucurieă
în jurul lor, delectându-se cu bucuria altora.
Dup ăImmanuelăKant,ăacestătipădeăac iuneănuăareăoăadev rat ăvaloareămoral ,ăoricâtă
ar fi de conform ădatoriei.ăÎnăaceast ăsitua ie,ăac ion măconformădatorieiăşiănuădină
datorie.
„Dacă nenorocitul, tare la suflet, mai mult indignat de soarta lui decât umilit şi abătut, îşi doreşte
moartea, dar, totuşi, îşi conservă via a fără a o iubi, nu din înclina ie sau frică, ci din datorie, atunci
maxima lui are un con inut moral“ă(Ibidem, p. 209).
Putemăpracticaăbineleăşiădreptateaădinăinteresăsauădinădorin aădeăaăpl cea.ă
Acesteăac iuniăurm resc,ăînărealitate,ăsatisfacereaăego-uluiănostruăşiănuărespectareaă
poruncii pure a datoriei.
„A fi binefăcător când po i e datorie şi există unele suflete atât de miloase, încât, fără un alt motiv,
al vanită ii sau egoismului, găsesc o plăcere internă în a răspândi bucurie în jurul lor [...] Eu afirm
însă că, în acest caz, ac iunea, oricât de conformă datoriei, oricât de plăcută ar fi ea, totuşi, nu are
adevărată valoare morală“ă(Ibidem).
Caă fiin ă liber ,ă omulă poateă s ă aleag .ă „Po i, pentru că e de datoria ta“,ă esteă oă
formul ăimportant ăaăeticiiăkantiene.ă„Să presupunem că sufletul unui filantrop ar
fi întunecat de supărare personală, care şterge orice compătimire pentru soarta
altora, dar ar avea, totuşi, puterea să facă bine altor suferinzi şi suferin a lor nu l-
ar mişca, [...] abia atunci ea ar avea valoarea ei morală adevărată“.ăDac ăomulă
hot r şteăs ăfac ăaltcevaădecâtăîiăcereădatoria,ăelăştieăfoarteăbineăc ănuăşi-o face.
Caăfiin ăliber ,ăfiin aăuman ănuăesteăniciăinocent ,ăniciăiresponsabil ăînăprivin aă
actelor sale. Immanuel Kant face referire la imperativul din Scriptură, care ne
cereăs ăiubimăpeăaproapeleănostruăşiăchiarăpeăduşmanulănostru,ăcaăpeănoiăînşine.ă
Este,ăaici,ăînădiscu ie,ăiubireaăpractic ,ădreptădatorieăceărezid ădinăvoin ,ăşiănuă
dinăînclina ie.ă„Ac ionează în aşa fel, încât maxima voin ei tale să poată servi,
în acelaşi timp, drept principiu al unei legisla ii universale“ă (Kant,ă 1981,ă p.ă
50).ăDup ăImmanuelăKant,ă„fiecare om are o conştiin ă şi se consideră observat
de către un judecător interior, amenin at şi, în genere, inut la respect, iar
această putere care veghează în el asupra legii nu este ceva făcut de el însuşi
(arbitrar), ci este încorporat fiin ei sale“.
Prinăurmare,ăconştiin aăesteătribunalulăinteriorăalăfiin eiă umane,ăcareăjudec ăşiă
apreciaz ătoateăgândurileăşiăfapteleăacesteia.ăConştiin aănuăesteăunaăşiăaceeaşiăcuă
persoanaă judecat ;ă eaă reprezint ă oă fiin ă moral ă atotputernic ,ă Dumnezeu:ă
„astfel trebuie gândită con-ştiin a, ca principiu subiectiv de a duce la
îndeplinire, în fa a lui Dumnezeu, răspunderea pentru faptele sale“.ă
Postulatulăposibilit ii Binelui suveran derivat, al celei mai bune lumi, este, în
acelaşiătimp,ăpostulatulărealit iiăunui Bineăsuveranăoriginar,ăanumeăalăexisten eiă
lui Dumnezeu.ă Valoareaă unuiă sim mântă cuă totulă conform legii morale este
infinit .
Sarcina de lucru 5
Expune, în câteva rânduri, concepțiaă filosofului Immanuel Kant despre
datorie.
Secolul al XIX-lea
John Stuart Mill1 afirm ăc ăfiecareăom,ăînăfunc ieădeăaptitudinileăşiăaştept rileă
sale,ădeănivelulăs uădeăaspira ii,ăesteădator,ăpentruăaăcreşteăînăumanitate,ăs ăcauteă
fericirea,ă aşaă cumă esteă datoră s ă cauteă adev rul,ă dreptatea,ă frumosul,ă ignorândă
obstacolele, atât pe cele obiective,ăcâtăşiăpeăceleădeănatur ăsubiectiv .
Adept al pragmatismului, John Stuart Millă consider ă c ă fundamentulă moraleiă îlă
constituie utilitatea.ăPrincipiulăceleiămaiămariăfericiriăsus ineăc ă„ac iunile sunt bune
în măsura în care aduc fericire şi rele dacă ele au ca rezultat contrariul fericirii.
Prin cuvântul «fericire» se în elege plăcerea sau absen a suferin ei; prin
1John Stuart Mill (1806-1873),ăfilosofăenglez,ăadeptăalăindividualismuluiăşiătoleran ei,ăsus ineăc ălibertateaăindividuluiăpoateăfiă
limitat ănumaiădac ăesteăprejudiciat ălibertateaăcelorlal iăcet eni.ăMillăesteăautorulăunorătratateădeăeconomieăşiădeălogic şiăaă

contribuitălaădezvoltareaăfilosofieiăutilitariste.ăCeaămaiăimportant ălucrareăaăsaăesteăDespre sistemul logic,ăurmat ădeăUtilitarism
şiăDespre libertate.
«nefericire» suferin a sau absen a plăcerii” (Bagdasar, 1995, p. 515). Unele genuri
deăpl cereăsuntămaiădeădoritădecâtăaltele.ă
Din dou ăpl ceri,ădac ăuneiaăto iăsauăaproapeăto iăcareăle-au încercat pe ambele
îiăacord ăpreferin ,ăindependentădeăoriceăsentimentădeăobliga ieămoral ădeăaăfaceă
astfel,ă atunciă aceastaă esteă pl cereaă ceaă maiă deă dorit.ă Dac ă unaă dină celeă dou ă
pl ceriăesteăpreferat ăceleilalte,ăchiarădac ăesteăob inut ăcuăsacrificiiăşiăsuferin ă
şiănuăseărenun ălaăeaăpentruăniciăoăalt ăpl cere,ăînseamn ăc ăbucuriaăpreferat ă
areăoăcalitateăsuperioar .ă
Filosofulă engleză seă refer ă laă gânditoriiă careă auă respins,ă cuă t rie,ă concep iileă
hedoniste,ădup ăcareăcelămaiănobilăscopăalăvie iiăarăfiăpl cerea.ăPentruăaceştia,ă„a
presupune că via a n-are scop mai elevat, obiectiv mai bun şi mai nobil de urmat
decât plăcerea înseamnă, potrivit acestor spirite, o doctrină bună mai degrabă
pentru porci” (Bagdasar, 1995). John Stuart Millănuărespinge,ătotal,ăconcep iileă
hedoniste,ădistingândăîntreăpl cerileătrupuluiăşiăpl cerileăspiritului.ă
Pl cerileăspiritualeăsuntă superioare;ă aceast ăsuperioritateăesteădat ădeă„durata,
certitudinea şi intensitatea mai mare“.ă Pl cerileă spiritualeă nuă suntă preferateă
pentruăeleăînsele,ăciăpentruăavantajeleăpeăcareăleăaduc.ăS ăfiiăfericităînseamn ăs ă
ajungiă s ă tr ieştiă pl cereaă peă careă oă aprecieziă caă fiindă maxim .ă „Nici un om
inteligent n-ar consim i să fie nebun, nici o persoană instruită n-ar vrea să fie
un ignorant, nici o persoană cu inimă şi cu conştiin ă n-ar vrea să fie josnică şi
egoistă, chiar dacă to i ar fi convinşi că nebunul, ignorantul, ticălosul sunt mai
satisfăcu i de soarta lor decât sunt ei de a lor” (Bagdasar, 1995, p. 514). Aceast ă
atitudineăpoateăfiăexplicat ăprinăexisten aăunuiăsentimentădeădemnitate,ăpeăcareă
toateăfiin eleăomeneştiăîlăposed ,ăîntr-oăm sur ăsauăalta.ă
Spiriteleă inferioare,ă cuă ună nivelă sc zută deă aspira ii,ă ajungă maiă repedeă s ă fieă
fericite.ăUnăspirităsuperior,ăîns ,ă„va avea întotdeauna sentimentul că lumea este
în aşa fel alcătuită, încât plăcerile pe care şi le doreşte sunt imperfecte“.Cuătoateă
acestea,ă esteă preferabilă s ă aiă conştiin aă proprieiă nefericiri,ă decâtă s ă ajungiă laă
fericire prină satisfacereaă unoră dorin eă inferioare.ă „E mai bine să fii un om
nemul umit decât un porc satisfăcut, să fii un Socrate nefericit, mai degrabă
decâ un imbecil mul umit”ă(Bagdasar, 1995).ăUtilitarismulăîşiăpoateăatingeăscopulă
prinăcultivareaăgeneral ăaănoble eiăcaracterului,ăchiarădac ,ăfiecare,ăindividual,ă
arăprofitaădeănoble eaăcelorlal i,ăiară„a lui proprie ar fi, în măsura în care este
vorba de fericire, un simplu rezultat al acestui profit.“ (Bagdasar, 1995, p. 515).
Scopulăultimăpentruăcareămerit ăaăfiădoriteătoateălucrurileăesteăoăexisten ălipsit ,ăcâtă
esteăcuăputin ,ădeădurere,ăşiăbogat ,ăcâtăseăpoate,ăcuămulteăbucurii,ăatâtăcantitativ,ă
câtăşiăcalitativ. Filosofulă englez,ă men inându-şiă op iuneaă pentruă individualism,ă
afirm ăc ăfiecareăomăpoateăhot rî,ăsingur,ăcareăesteăpropriaăsaăcaleădeăaăajungeă
fericit,ăavândăposibilitateaădeăaăstabiliăcareăeste,ăpentruăel,ăceaămaiămareăpl cere.ă
Împlinit este numai omul careă îşiă asum ă succeseleă şiă eşecurile,ă suferin eleă şiă
bucuriile,ăbineleăşiăr ul,ăînăm suraăînăcareăîlăangajeaz ăcaăunicatăuman.ă
Auguste Comte sus ineă c educa iaă trebuieă s ă tind ă c treă suprimareaă
egoismului,ă înă favoareaă aceluiă „aă tr iă pentruă al ii”, astfel încât morala se
configureaz ăcaăaltruism. Normaădeăconduit ăesteăextras ădinăobiceiurileăsociale.ă
Eticaăstusiaz ăregulileăcareăconducăraporturileădintreăindividăşiăsocietate.ă
Fichte afirm ăc scopulămoraleiăconst ăînăadecvareaăeuluiăempiricălaăeulăinfinit.
Fiindc ăadecvareaănuăvaăfiăniciodat ăcomplet ,ămoralitateaăconst ăîntr-oăcontinu ă
tendin ăc treăinfinit,ăîntr-oăeliberareăprogresiv ăaăeuluiăinfinitădeăpropriileălimite.ă
Fiecareătrebuieăs ălucrezeăpentruăprogresulăculturalăşiămoralăalăsociet ii.ă
Friedrich Nietzsche1 consider ă cultulă virtu iiă dină filosofiaă antic ă greac ă dreptă
devitalizareăaăfiin eiăumaneăprinădispre ulăsurselorădeăputereăprinăcareăvia aăarăputeaă
fiă afirmat .ă Moralaă tradi ional ă esteă constituit ă dină conven iiă colectiveă şiă
ra ionamenteăjustificativeăcareămotiveaz ăanumiteăstiluriădeăvia ,ăcalit iăşiădefecteă
psihologice,ăpromovândăunătipăumanămediocru.ăDup ăfilosofulăînăaten ie,ăteoriileă
moraleă suntă beneficeă numaiă înă m suraă înă careă impună fiec ruiă omă oă disciplin ă aă
voin ei.ă
Oamenii nu suntăegaliăşiănuătrebuieăs ăfieăconsidera iăegali.ăExist ăsuperioriăşiă
inferiori,ăst pâniăşiăsclavi. Studiindăcriticăconcep iileămoraleăaleăoamenilorădină
diferiteă timpuriă şiă diferiteă societ i,ă Friedrichă Nietzscheă propuneă oă nou ă
diviziune a moralei: morale de stăpâni şiă morale de sclavi.ă „Stăpânii” şiă
„sclavii“ă nuă reprezint ă dou ă claseă sociale,ă ciă reprezint ă dou ă formeă deă
manifestareăaăvoin eiădeăputere.ă„Stăpânul” esteăacelaăcareămanifest ăoăvoin ădeă
putereăactiv ,ăcareădetermin ăşiăorienteaz ămişcareaăşiădevenirea.
Pentruămoralaăst pânilor,ăbunăesteăoriceăleăconsfin eşteăşiăleăconfirm ăst pânirea:ă
„oricare morală aristocratică creşte dintr-o afirmare de sine triumfătoare”
(Nietzsche,ă1993,ăp.ă27).ăMediocritateaăesteădep şit ăprinăidealulăsupraomului:ă
omul adev rat,ăsituatădincoloădeămediocritateaăcontemporanilor,ăomulănobil,ăcuă
voin ăputernic .
„Sclavul” esteă acelaă careă exprim ă oă voin ă deă putereă reactiv ,ă exprimat ă prină
resentiment,ăceăr spundeăfor eiăactive,ăurmând-o. Pentru morala sclavilor, bine
esteănumaiăceeaăceăleăîndulceşteălorăsclavia.ăUnăsclavăbunăesteăsupus,ăs rac,ăceă
îşiăin-venteaz ăsubterfugii pentru a-şiăputeaăsuportaăneputin aăşiămizeria;ă„omul
resentimentului nu este nici sincer, nici loial cu el însuşi“ (Ibidem, p. 29).
Aceast ămoral ăconvineăturmei.ă
Oriceăfiin ăuman ăpoateăfi,ăalternativ,ăcândă„st pân“,ăcândă„sclav“,ăînăfunc ieădeă
valorileăpeăcareăşiăleăînsuşeşte:ăfieăîşiăasum ăvalorileăcareăcultiv ăexpansiunea,ă
for a,ăfieăîşiăasum ăvalorileăcare-lăînfrâneaz ,ăanihilându-iăpoten ialit ile.ăAstfel,ă
moralaădeăst pâniăvaăpromovaăvalorileăaristocratice,ăaăcelorăcuăvoin ăputernic ,ă
iar morala de sclavi va promova valori deca-dente,ă specificeă celoră cuă voin ă
slab ,ăcareăgonescădup ăpl ceri.
Specificulămoralelorădeăst pâniăesteădat,ăînăviziuneaăluiăFriedrichăNietzsche,ădeăuneleă
caracteristiciăesen iale;ăastfel,ăaristocratul:
- creeaz ăvalori,ă„conferă, cel dintâi, prestigiu lucrurilor“;
- determin ă ceeaă ceă esteă bineă şiă r u,ă dup ă principiulă „ceea ce este rău
pentru mine, este rău în sine“;
- respect ă înă fiin aă saă peă omulă puternic,ă st până peă sine,ă con-ştientă cândă
trebuieăs ăvorbeasc ăşiăcândătrebuieăs ătac ;ă
- esteăseverăşiădurăcuăpropria-iăpersoan ;ăîntâlnimăaiciăceeaăceăNietzscheă
numeşteă„glorificarea sinelui“;
1 Friedrich Nietzsche (1844-1900),ă filosofă şiă poetă germană careă propuneă oă reevaluareă aă valoriloră tradi ionale;ă gânditorulă
consider ăc ăoameniiăsuntăceiăcareăauăinventatăcauzele,ăsuccesiunea,ătemeiul,ălibertatea,ălegea,ăprocedând,ăastfel,ămitologic.
Important ă esteă voin aă deă putere,ă caă for ă interioar ,ă careă conduceă lumea.ă Opereleă principaleă aleă filosofului german sunt:
Naşterea tragediei, Aşa grăit-a Zarathustra, Dincolo de bine şi rău, Despre genealogia moralei, Amurgul zeilor.
- esteăst pânitădeăsentimentulăbelşuguluiăşiăvineăînăajutorulăcelorăneferici i,ă
darănuădinămil ,ăciă„mânat de imboldul abunden ei de putere“;
- acord ăunărespectănem rginitătradi ieiăşiăb trâne iiăşiăareăunăaccentuatăcultă
alăstr moşilor.
Dară ceeaă ceă esteă esen ială înă moralaă st pâniloră eă reprezentată deă „severitatea
preceptului potrivit căruia ei au obliga ii doar fa ă de cei de o seamă cu ei; fa ă
de fiin ele de rang inferior şi fa ă de străini, ei pot ac iona după cum cred de
cuviin ă sau «după voia inimii», în orice caz, «dincolo de Bine şi de Rău»“.ă
Aceast ămoral ăesteăîntotdeaunaăindividualizat .
Valorile promovate de moralele de sclavi se carac-terizeaz ă prină pesimismă şiă
suntăreac iiălaăvalorileăaristocra ilor. Sclavii,ăprinăcareăfilosofulăgermanăîn elegeă
„asupri ii, oprima ii, robii şi chiar cei nedecişi şi istovi i de ei înşişi“:
- apreciaz ă r bdarea,ă h rnicia,ă comp timirea,ă modestia,ă amabilitatea,
„căci toate acestea sunt calită ile cele mai utile, aproape singurele
mijloace de a îndura povara existen ei“;
- invidiaz ăvirtu ileă„st pânilor“ăşiăleăplaceăs ăcread ăc ăfericireaăacestoraă
nuăesteăautentic ;ă
- refuz ăsuferin eleăvie iiăşiăpromoveaz ămitulăegalit ii.ă
Înăconcep iaălui Friedrich Nietzsche,ăomulăesteăoăfiin ăneîncheiat .ăTragiculăşiă
suferin eleănuătrebuieăînl turate,ăpentruăc ăeleăauămenireaădeăaămodelaăinteriorulă
umanăşiăoblig ăvoin aălaăprobeăcuăadev ratăsemnificative.ăEnergiileăinterioareă
tindăspreăafirmareaăvie ii.ăSupraomulăesteăunăaristrocatăalăspiritului.
Sarcina de lucru 6
Menționeaz ,ă înă câtevaă rânduri,ă importanțaă concepțiiloră luiă Friedrich
Nietzsche.
Secolul al XX-lea
Max Weber, abordîndă rela iaă dintreă etic ă şiă politic ,ă ajungeă laă necesitateaă
nuan riiăacesteia,ăpentruăc ă„problema «urmărilor», etica absolută nici nu şi-o
pune“ă(Weber, 1992, p. 47).
Autorulă ajungeă laă constatareaă c ă toateă activit ileă orientateă etic,ă inclusivă cele
politice,ăpotăfiăpuseăsubăsemnulăaădou ăprecepteăfundamentalădiferiteădinăpunctă
deă vedereă etică şi,ă indiscutabil,ă contrare:ă eleă potă fiă orientateă dup ă oă „etic ă aă
convingerilor“ăsauădup ăoă„etic ăaăresponsabilit ii“.ă
Aceast ădistinc ieădetermin ădou ătipuriădeăac iuni:
(a)ăac iuneaădup ăprecepteleămoraleătradi ionale,ăcareănuăauăînăvedereăurm rileă
comportamentului de a practica doar Binele;
(b)ăac iuneaădup ăprecepteleăeticiiăresponsabilit ii,ăavîndăr spundereaăurm rilor,ă
previzibile,ă deă altfel,ă aleă fapteloră comise.ă Acestă tipă deă etic ă esteă specifică
comportamentuluiăpolitic,ăfieăac ional,ăfieădiscursiv.ă
Durkheim: fapteleăsocialeăşiămodurileădeăaăac ionaăsuntăindependenteădeăvoin aă
individuluiăşiădeăjudec ileăsale. Normeleăghideaz ăcomportamentulăindividuluiă
şiăprogresulăumanit ii.ă
Henri Bergson distinge între:
(a) morala închisă,ăcareăseămanifest ăcaăinstinctădeăconservareăaăsociet iiă
ce tindeăs ăseăpun ăchezaş ăpentruăsine;ăesteăexpresieăaăcomportamentuluiădeăaă
dobândiăobişnuin e;
(b) morala deschisă,ă careă seă manifest ă caă instinctă deă reînnoire,ă careă
corespunde elanului vital1,ăceăsuscit ămişcareaăsocial.ăAcestătipădeămoral ăesteă
practcat ămai aesădeămisticiăşiăinventatori.
Via aăseămanifest ăînădou ătendin eăcomplementare:ă
 contrângereaăsocial ;
 elanul de iubire.
Max Scheler promoveaz „eticaămaterial ăaăvalorilor“ăcareăpropune,ăcaăalternativ ă

la relativismul eticii materiale a binelui ca obiectă ală dorin eloră careă auă propriileă
scopuri,ăexisten aăunorăscopuriăînăsineăaleăvoin ei.ăDarăvalorileăsuntăindependenteă
deăscopuri;ăele,ăcaăşiăierarhiaălor,ăseăofer ăanteriorăsfârşituluiăaspira ieiăşiăscopuluiă
voin ei.ăEticaăseăîntemeiaz ăpeăintui iaăemotiv ăaăvalorilorăşiăaăierarhieiălor.
N. Hartman sus ineăc eticaăpur ăaădatorieiăşiăaăimperativuluiăignor ăplin tateaă
vie ii.ă„Etica pură a imperativului este amăgire morală, este orbire valorică fa ă
de ceea ce este real“ (Hartman, 1974, p. 159). Atitudineaăafectiv ăesteăeliminat ,ă
iarăresponsabilitateaăesteăasumat ădoarăformal.ă
„…vitejia, dragostea, capacitatea de jertfă sunt greu de inculcat prin educa ie; vrednicia,
constan a, dragostea de ordine, stăpânirea de sine şi controlul propriu pot fi, fără îndoială,
1 Pentruăfilosofulăfrancez,ăvia aăesteăoăcrea ieăcontinu ,ăf r ăsfârşit,ăceăareădreptăcauz ăelanulăvital.ăAcestaăs-a dezvoltatădup ă
dou ădirec iiădivergente:ăînăsensulăevolu ieiăinstinctuluiăşiăînăsensulăevolu ieiăinteligen ei.ăLiniaădeăevolu ieăaăinstinctului atinge

punctulă culminantă laă insecte:ă elă esteă modulă elanuluiă vitală datorit ă c ruiaă fiin aă seă adapteaz ă cuă siguran ,ă dară orbeşteă
(inconştient),ălaămediulăs uănatural.ăInteligen aăseămaturizeaz ălaănivelulămamiferelorăsuperioare.
atinse în mare măsură pe calea îndrumării pedagogice, în anumite limite, desigur“ (Ibidem, p.
365).
Normeleă auă oă form ă impersonală şiă numaiă prină interiorizareaă dimensiuniloră
valoriceă seă ob ineă oă adev rat ă regementareă aă comportamenteloră dinl untrulă
tr irilorăumaneăşiănuăprintr-un conformism plat. Respectul pentru norme nu poate
fiăredusălaăoămoral ăaăcorectitudinii,ăciătrebuieăintegratăîntr-oămoral ăaăconvingerii,ă
orientat ăspreăsemnifica iiăumanisteăşi,ăsimultan,ăîntr-oămoral ăaăresponsabilit iiă
fa ădeăconsecin eleăactelorănoastre.
John Rawls1 aă elaborată oă teorieă despreă dreptateă careă p streaz ă valorileă
individualismului, punându-leă înă conexiuneă cuă aspecteleă colectiveă aleă vie iiă
sociale.ăÎnăconcep iaăsa,ădiferiteleădoctrineăreligioase,ămoraleăsauăfilosofice nu au
reuşită s ă aduc ă oameniiă laă ună consens,ă ci,ă dimpotriv ,ă i-aă dezbinată şiă divizat.ă
Rawlsărezum ăconcep iaăsaăasupraădrept iiălaădou ăprincipii,ăcareă„formulează
dreptatea ca un compus cuprinzând trei idei: libertatea, egalitatea şi
recompensa, pentru activită ile ce contribuie la binele comun“:
1.ăindividulăcareăparticip ălaăoăactivitateăsauăseăintegreaz ăîntr-o colectivitate are
acelaşiădreptălaălibertate,ăcaăto iăceilal i;ăsinguraărestric ieăconst ăînăaănuălimita,ălaă
rândulă s u,ă libertateaă oamenilor,ă careă nuă poateă fiă negociat ă pentruă avantajeă
economiceăşiăsociale;ă
2.ăinegalit ileădeăavere,ăputereăşiăvenităsuntăarbitrare,ădac ănuăconducălaăavantajulă
tuturor.
Sarcina de lucru 7
Expune,ăînăcâtevaărânduri,ăconcepțiileăgânditorilorăsecoluluiăal XX-lea.
1 JohnăRawlsă(n.ă1921),ăfilosofăamericanăaăc ruiăoper ăseădoreşteăalternativ ălaăutilitarism.ăÎnăviziuneaăsa,ăsocietateaăesteăun
sistem de cooperare întreăpersonaeălibereăşiăegale,ăcareăauădreptăscopăavantajulălorăegoist.ăDeăaceea,ătrebuieăg sit ăformulaă

ideal ,ăprinăcareăs ăseăajung ălaăoăcooperareăsocial ăavantajoas ăpentruăto iăşiănuănumaiăpentruăoămajoritate.ăOpereăprincipale:
O teorie asupra justi iei şiăLiberalismul politic.
Problematicaă moral ă exprim ă preocupareaă pentruă reducereaă tensiuniloră dintreă
câmpulă realit iiă morale,ă careă relev ă ceeaă ceă esteă şiă orizontulă valorilor,ă careă
reliefeaz ă ceeaă ceă merit ă şiă trebuieă s ă fie.ă Eficien aă moraleiă socialeă esteă
condi ionat ădeămodurileăînăcareănormeleăşiăvalorileăsuntăîn elese,ăinteriorizate,ă
reelaborateă şiă promovateă prină subiectivitateaă indiviziloră şiă aă grupurilor,ă careă
ajungă s ă îşiă configurezeă ună setă deă credin eă şiă convingeriă personale.ă Acesteaă
contureaz ,ămaiăprecisăsauămaiăvag,ăunăorizontăalăaştept rilorăfa ădeăsine,ăfa ă
deăsemeni,ăfa ădeăexperien eăsauăsitua iiădeăvia ăprezenteăşiăviitoare.
Prinăintermediulăconvingerilor,ăvalorileămoraleăsuntăindividualizateăşiăexprim ă
atâtăvirtualit iădeăac iuneăadmiseădeăcolectivitate,ăcâtăşiătendin eăpersonaleădeă
structurareăşiădeăsemnificareăaăactelorăcuăsentimentalăunorăobliga ii,ăcareăexprim ă
ceeaăceătrebuieăf cutăşiăalăuneiăaspira ii,ăcareăesteăbinele.ă
1.2. Eticaăaplicat
Eticaă aplicat ă esteă ună studiuă ală aspecteloră eticeă aleă politiciloră şiă practiciloră
colectiveăsauăaleăliniilorădeăconduit ăindividual .ăAcestătipădeăetic ăaăcunoscutăoă
mare expansiune în lumea anglo-saxon ,ă începândă cuă aniiẳ’70ă şiă poateă fiă
considerat ,ăînămodălegitim,ăoărenaştereăaătradi ieiăcazuisticeăaăEvuluiăMediuăşiă
a începutului epocii moderne.
Afirmareaăacestuiădomeniuădeăstudiuăaăfostăşiăoăurmareăaăfenomenuluiă careăaă
începutăînăS.U.Aăşiăcareăconstaăînătransformareaăfilosofuluiămoralăînăconsilierăală
institu iilorăpubliceăşiă într-un profesionistăcareăpractic ăşedin eăindividualeădeă
consiliere.ăÎnăcadrulă„eticiiăsociale“,ăadic ăînăstudiulăjudec iiămorale,ăînădomeniiă
legateă deă drepturileă civile,ă deă caracterulă licită ală r zboiului,ă deă responsabilit ileă
colective asupra indivizilor, de egalitate, responsabilitate, discriminare, tratament
preferen ial,ăpolitic ăşiăproblemaă„mâinilorămurdare“ăş.a.ăPutemăapreciaăşiăeticaădină
mass-mediaăcaăoăform ădeăetic ăaplicat .ă
1.3. Etica în mass-media

Mass-media reprezint ă ansamblulă mijloaceloră deă comunicareă înă mas ,ă adic ă aă
acelorămodalit iădeătransmitereăaămesajelorătip riteăşiăaudio-vizuale, ansamblul
limbajelorăşiăaăcanalelorăcapabileăs ăofereăinforma ii,ăîntr-unăsensăunidirec ional,ă
c treăunăpublicăfoarteănumeros,ăindefinibilăa priori şiăaccesibil.ă
În programeleădeăpreg tireăprofesional ăînăjurnalismăsauăînăcomunicareăinstruireaă
etic ăseăpoateăconcentraăpeăoămultitudineădeăsubiecteăcareăpotăvariaădeălaăeduca iaă
pură academic ă pân ă laă cursuriă extremeă deă applicative,ă deă laă oă larg ă
interdisciplinaritate la o viziuneăstrictălimitat ădeăgrani eleăprofesionale.
„Există o diferen ă majoră între a-i învă a pe studen i cum să ajungă ei înşişi agen i morali
motiva i din interior, independen i, şi a le impune sistemele de valori ale profesorului. Există o
diferen ă între filosofia morală şi moralizare.“ (Deaver, 2004, p. 17).
FrankăDeaverăsus ineăsuperioritateaăfilosofieiămoraleăînăraportăcuămoralizarea:ă
- filosofiaămoral ăprezint ănormeăşiăindica iiăcareăsuntăconsecventeădeălaă
unăcazălaăaltul,ădeălaăoăregul ălaăalta,ădeălaăoăpersoan ălaăalta,ădeălaăceeaă
ceă spunemă laă ceeaă ceă facem;ă eaă implic ,ă deă asemenea,ă gândirea,ă
discutareaă şiă punereaă înă practic ă aă principiiloră eticeă înă modă analitică şiă
cathartic1;ăfilosofiaămoral ăfundamenteaz ăunăprocessăpluralistădeăluareăaă
deciziei,ă careă esteă importantă pentruă func ionareaă uneiă societ iă
participative (Ibidem, p. 18);
- moralizareaăpresupuneăs ăd măsfaturiăparticulare,ăspecifice,ăcareănuăauă
consecven ăpesteătimpăsauădeălaăunăcazălaăaltul,ăsauădeălaăoăpersoan ălaă
alta; ea este dogmatic ,ă pragmatic ă şiă consultativ ,ă exprimândă opiniiă
bazate,ămaiăales,ăpeăemo ii.ă
Deciziileăcareăseăiauăînăsferaăcomunic riiăsuntămaiăuşorădeăap ratădinăpunctădeă
vedereăintellectualăşiăetic,ădac ăseăbazeaz ăpeăfilosofiaămoral ăşiănuăpeăsimplaă
moralizare.
De asemenea „există pericolul ca o concep ie etică pe care o pot aplica fie
grupurile profesionale, fie guvernul sau grupurile de interes public să fie mai
preocupată de imaginea institu ională şi de faptul că trebuie să dea socoteală
cuiva, decât de dezvoltarea morală.“ (Ibidem).ăFilosofiaămoral ăşiădezvoltareaă
social ă matur ă determin ă gandireaă autonom ,ă înă terminiă criticiă şiă generali,ă
comunicatoriiăajungândălaăunăfelădeăautonomieăînăcalitateaălorădeăagen iămorali.ă
Aceastaăesteăautonomisăîncorporat ăîn via aăcivic ăaăcomunicatoruluiăcuăstudii.ă
Profesioniştiiă dină domeniulă comunic riiă deă mas ă cred,ă deă multeă ori,ă c ă esteă
responsabilitateaă publiculuiă şiă nuă aă comunicatorului,ă s ă g seasc ă ună în elesă înă
activitateaădeăinformare,ădeăpersuasiuneăşiădeădivertismentăşiăs ăseădescurceăcuă
consecin eleăacestora.ăCeiăcareălucreaz ăînăpublicitateăşiăînărela iileăpubliceăsuntă
motiva iădeădou ăscopuriăoarecumăcontradictorii:ăinformareaăşiăconvingerea.ă
Adesea,ă specialiştiiă înă persuasiuneă pretindă c ă nuă esteă responsabilitateaă loră s ă
controlezeăefecteleămesajelorălor;ăeiădoarălanseaz ădoarămesajeleăpeăcareăpubliculă
leăpreiaăşiăsper ăcaăacesteaăs ăr zbeasc ăînăh işulăinforma ionalăşiăs ăproduc ă
rezultateleădorite.ăSpecialiştiiăînăcomunicareăarătrebuiăs ăfieăpreocupa i,ăînăegal ă
m sur ,ă deă consecin eleă ac iuniloră imediate,ă dară şiă aă celoră peă termenă lung,ă ară
trebuiă s ă fieă preocupa iă deă toleran aă fa ă deă ambiguitateă şiă fa ă deă dilemeleă
nerezolvate,ădeăprocesulăanevoiosădeăjudecareăaălucrurilorăşiădeăunăsentimentăală
obliga ieiămorale.
Fiecare dintre noi este responsabil pentru felul în care ia deciziile cuăimplica iiă
etice,ăatâtălaănivelăorganiza ional,ăcâtăşiăpersonal.ă În elegereaăînăprofunzimeăaă
eticiiă trebuieă s ă vin ă înă sprijinulă rezolv riiă conflicteloră dintreă angajamenteleă
luateă laă nivelulă individuluiă şiă celeă aleă organiza iei.ă Responsabilitateaă fa ă deă
publicătrebuieăs ărevin ăatâtăindividului,ăcâtăşiăorganiza ieiă(Ibidem, p. 28).
1 catharsis esteăunătermenăcareăprovineădinălimbaăgreac ăşiăînseamn ă„purificare“;ăreprezint ăoăevolu ieăşiăoăpurificareăînăplană
spirituală(înăcazulădeăfa ,ămoral).
Sarcina de lucru 8
Menționeaz , în câteva rânduri, prină ceă seă distingeă filosofiaă moral ă înă
comparațieăcuămoralizarea.
1.4. Oăetic ăaăcomunic rii

Eticaă discursuluiă (comunic rii)ă reprezint ă oă şcoal ă etic ă ini iat ă deă Jűrgen
Habermas şi K. O. Apel;ăeiăsus inăposibilitateaăjustific riiăra ionaleăaăprincipiuluiă
normativeă fundamental,ă conformă c ruiaă toateă fiin eleă capabileă deă comunicareă
(lingvistic )ătrebuieăs ăfieărecunoscuteăcaăpersonae,ădeoareceăeleăsunt,ăînătoateă
ac iunileăşiămanifest rileălor,ăparteneriăvirtualiăînădiscu ie.ă
Sensulă argument riiă moraleă seă exprim ă prină principiulă potrivită c ruiaă „toateă
trebuin eleăumaneăcareăseălas ăarmonizateăpeăcaleaăargument riiăcuăceleătuturoră
celorlal iă oameniă trebuieă s ă fac ă obiectul,ă înă calitateă deă n zuin eă virtual,
preocup riiăcomunit iiăcomunica ionale” (Apel,ă1987,ăp.ă43).ăSeăconfigureaz ,ă
astfel,ăprincipiulăuneiăeticiăcomunica ionaleăcareăreprezint ,ătotodat ,ă„temeiulă
uneiăeticiăaăform riiădemocraticeăaăvoin eiădeăbaz ăaăacorduluiă(Apel, 1987).
Pentru strategiaă moral ă peă termenă lungă aă oric reiă ac iuniă umaneă decurgă dou ă
principii fundamentale:
- s ăseăgarantezeăînătoateăfapteleăşiăgesturileăsupravie uireaăspecieăumaneă
înăcalitateădeăcomunitateăreal ădeăcomunicare;
- s ăseărealizezeăcomunitateaăideal ăînăcomunitateaăideal ădeăcomunicareă
(Apel, 1987, p. 133).
Jűrgenă Habermasă sus ineă c ă ra ionalitateaă discursiv ă consimteă demascareaă
instrumentelorăputeriiăşiăieşireaădinăneutralitateaăideologic ,ăînt rindăidentitateaă
eului.ăFilosofulăaăpropusădistinc iaădintreăra ionalitateaăstrategic ăşiăra ionalitateaă
comunicativ ă şiă modelulă ra iuniiă dialogice,ă înă careă punctulă deă plecareă esteă
reprezentatănuădeăconştiin ,ăciădeăcomunicare.ăPentruăHabermas,ămodernitateaă
aăfostăistoriaăunuiăprocesădeăra ionalizareăcomunicativ .
Problema civiliza ieiă moderneă const ă într-o întârziereă relativ ă aă dezvolt riiă
ra ionaliz riiă comunicative,ă înă raportă cuă ceaă strategic .ă Eticaă discursuluiă seă
serveşteă deă argument riă careă demonstreaz ă imposibilitateaă respingeriiă unoră
condi iiădeterminateăaleăac iuniiădeăcomunicare.ă
Sarcina de lucru 9
Expune,ăînăcâtevaărânduri,ăconcepțiileăgânditorilor JűrgenăHabermasăşiă
K.ăO.ăApelăînăleg tur ăcuăeticaădiscursului.
Rezumat
Eticaăesteăoădisciplin ăfilosofic ăceăareăcaăobiectăac iuneaăuman ,ădarăşi valorile

şiănormeleăfa ădeăcareăaceastaăseăconformeaz ăsauăarătrebuiăs ăseăconformeze.ă
Termenulă etic ă provineă dină grecesculă éthos,ă careă semnific ă obiceiă sauă
obişnuin ă şiă esteă considerat,ă adesea,ă echivalentulă cuvântuluiă moral.ă Spreă
deosebireă deă în elepciuneă şiă deă pruden ,ă careă constituieă apicareaă reguliloră
universaleăînăîmprejur rileăparticulareăaleăac iuniiăomeneşti,ăeticaăreprezint ăoă
teorie,ăoăcercetareăaăprincipiilorăac iuniiăumaneădeliberate.
Eticaăteleologic ăseăcaracterizeaz ăprinărecunoaştereaăcaracterului inteligibil al
scopuluiăac iuniiăetice,ăalăscopuluiăsus inutăînămodănaturalădeădorin aăuman .ă
Ac iuneaă esteă doară ună modă deă aă atingeă scopulă decisă şi,ă înă consecin ,ă eaă
dobândeşteăsensăşiăimportan ădoarăprinăraportareaădorin eiălaăpropriulăscop.
Scopulă esteă cognoscibilă dac ă lucrurileă suntă inteligibile.ă Cândă oă astfelă deă
inteligibilitateă nuă seă manifest ,ă arhitecturaă finalist ă aă ac iuniiă devineă foarteă
fragil ăşi,ăuneori,ăimposibil .
Eticaădeontologic ăaăfostăelaborat ădeăImmanuelăKant. Filosoful german este
creatorulăuneiăconcep iiăeticeăoriginale,ăceăaveaăs ăinfluen ezeăfilosofiaămoral ă
deămaiătârziu.ăEdificiulăeticăkantianăareălaăbaz ăconceptulădatoriei:ă„eădeădatoriaă
mea,ă pentruă c ă eă deă datoriaă mea“.ă Nuă exist ă altă motiv.ă Nuă conteaz ă naturaă
eventualeloră consecin e,ă conteaz ă numaiă calitateaă loră moral .ă Pentruă Kant,ă
datoriaăreprezint ănecesitateaădeăaăîndepliniăoăac iune,ădinărespectăpentruălegeaă
moral ăînăsine,ăf r ăniciăoăalt ădeterminare.
Problematicaămoral ăexprim ăpreocupareaăpentruăreducereaătensiunilor dintre
câmpulărealit iiămorale,ăcareărelev ăceeaăceăesteăşiăorizontulăvalorilor,ăcareă
reliefeaz ă ceeaă ceă merit ă şiă trebuieă s ă fie.ă Eficien aă moraleiă socialeă esteă
condi ionat ădeămodurileăînăcareănormeleăşiăvalorileăsuntăîn elese,ăinteriorizate,ă
reelaborateăşiăpromovateăprinăsubiectivitateaăindivizilorăşiăaăgrupurilor,ăcareă
ajungăs ăîşiăconfigurezeă unăsetă deăcredin eăşiă convingeriăpersonale.ăAcesteaă
contureaz ,ămaiăprecisăsauămaiăvag,ăunăorizontăalăaştept rilorăfa ădeăsine,ăfa ă
deăsemeni,ăfa ădeăexperien eăsauăsitua iiădeăvia ăprezenteăşiăviitoare.
Prinăintermediulăconvingerilor,ăvalorileămoraleăsuntăindividualizateăşiăexprim ă
atâtăvirtualit iădeăac iuneăadmiseădeăcolectivitate,ăcâtăşiătendin eăpersonaleădeă
structurareă şiă deă semnificareă aă acteloră cuă sentimentală unoră obliga ii,ă careă
exprim ăceeaăceătrebuieăf cutăşiăalăuneiăaspira ii,ăcareăesteăbinele.
Teste de autoevaluare
1. Termenulădeăetic ăareăurm toareleăsemnifica ii:

a. Obicei;
b. Moral;
c. În elepciune.
2. Eticaăteleologic :
a. Seă caracterizeaz ă prină recunoaştereaă caracteruluiă inteligibilă ală scopuluiă
ac iuniiăetice;
b. Indic ăşiăfundamenteaz ămodurileăspecificeăpentruăaăatingeăadev rul;
c. Seă caracterizeaz ă prină recunoaştereaă caracteruluiă inteligibilă ală scopuluiă
sus inutăînămodănaturalădeădorin aăuman .
3. Urm toareaăafirma ie:ă„Datoriaăreprezint ănecesitateaădeăaăîndepliniăoă

ac iuneădinărespectăpentruălegeaămoral ”ăseărefer ăla:
a. Eticaăteleologic ;
b. Eticaădeontologic ;
c. Conceptul datoriei al lui Kant.
4. Sofiştiiăsus inăfaptulăc :ă
a. Virtuteaăesteăunic ăşiăfundamentat ăpeăcunoaştere;
b. Virtuteaăseăpoateăexprimaăprinăreguliăcareăpermităoăvia ănormal ăşiăcoerent ă
aăoamenilorăînăcadrulăsociet ii;
c. Binele,ăr ul,ăfalsulăşiăadev rulăsuntăabsolute.
5. Sintagma:ă„Omulăeste m suraătuturorălucrurilor”ăapar ineălui:

a. Socrate;
b. Platon;
c. Protagoras.
6. Careă dină urm toriiă filosofiă seă încadreaz ă înă tipologiaă gândiriiă
tradi ionaleăgreceştiăşiăromane:
a. Socrate, Protagoras, Epicur;
b. Epicur, Marcus Aurelius, Platon;
c. Aristotel, Socrate, Augustin.
7. Înă viziuneaă c ruiă filosof,ă bineleă comună şiă nuă celă individuală faceă caă oă
cetateăs ăfieăputernic :
a. Giovanni Pico della Mirandola;
b. Machiavelli;
c. Tomaăd”Aquino.
Bibliografieăminimal
Aristotel (1988). Etica nicomahică. Stellaă Petecelă (trad.).ă Bucureşti:ă Edituraă
Politic , pp. 16-26.
Apel, Karl-Otto (1987). L’éthique à l’âge de la science. Lille: Presses

Universitaires de Lille, pp. 43-133.
Arsith, Mirela (2005). Introducere în filozofie. Bac u: EduSoft, pp. 20-40.
Arsith, Mirela (2000), Filosofie - comentarii de texte pentru examenul de

bacalaureat şi pentru admiterea in facultate.ăBac u:ăDeşteptarea, pp. 46-56.
Bagdasar, N.; Virgil Bogdan, C. Narly (coord.) (1995). Antologie filosofică.

Filosofi străini. Bucureşti:ăUniversalăDalsi, pp. 164-170, pp. 514-520.
Deaver, Frank (2004). Etica în mass-media. M. Mitarc ;ăA.ăI.ăIonescuă(trad.).ă

Bucureşti:ăSilex, pp. 17-28.
2. CONCEPTE ETICE FUNDAMENTALE
 s ăeviden ieziăconcepteleăeticeăfundamentale;
 s ă identificiă şiă s ă rela ioneziă elementeleă constitutiveă aleă eticiiă iă aleă
responsabilit țiiăînărelațiileăpublice;
 s ăcoreleziăargumentatăno iunileădeădreptate,ăechitate,ăsolidaritate;
 s ădescriiăspecificulăadev rului,ăcredibilit țiiă iăminciunii.
2.1.ăLibertateaă iăresponsabilitatea
Înainteădeăaăfiăconceput ădeăc treăfilosofiăşiăteologiăcaăoăcaracteristic ăpsihologic ă
şiămoral ,ălibertateaăs-aăafirmat,ămaiăîntâi,ăcaăstatut:ăcondi iaăliber ăaăomului care
nuăesteăsclav.ăPrinăopozi ieăcuăsclavul,ătratatăcaăoăunealt ăneînsufle it ălipsit ădeă
drepturi,ă st pânulă sauă cet eanulă dispune,ă înă modă liber,ă deă persoanaă saă şiă
particip ăactivălaăvia aăoraşului;ălibertateaăcet eanuluiăseăinstaureaz ,ăastfel,ăca
oăcondi ieăsocial ăşiăpolitic ăgarantat ăprintr-unăansambluădeădrepturiăşiădatorii.
Darăcumăesteăposibil ălibertatea?ă
Înăceărela iiăseăafl ăeaăcuăsocialulăşiăpoliticul?ă
Darăcuăomulăînsuşi?ă
Ceăraporturiăexist ăîntreălibertateăşiăresponsabilitate?
John Locke1 sus ineă c ă legeaă îiă conduceă peă agen iiă ra ionaliă şiă liberiă c treă
propriulăinteresăşiă„ea nu prescrie nimic dincolo de binele general al celor afla i
sub acea lege”. (apud Schneewind, 2003, p. 203).
Dup ăfilosofulăenglez:
„libertatea naturală a omului este aceea de a fi liber fa ă de orice putere superioară de pe
pământ şi de a nu fi supus voin ei ori autorită ii legislative a altui om, ci de a avea ca regulă
doar Legea Naturală.” (Iliescu &Socaciu [coord.], 1999, p. 290).
Libertateaăfiin eiăumane înăspa iulăsocialăesteăaceeaădeăaănuăfiăsupusăalteiăputeriă
legislativeădecâtăaceeaăstabilit ăprinăconsim mântăînăcomunitateaăcivil ăşiăniciă
subăst pânireaăalteiăvoin e,ăsauăsubăconstrângereaăalteiălegi.ăOmulăesteăliberăs ă
ac ionezeă conformă proprieiă saleă voin eă pentruă c ă elă posed ă ra iune;ă aceastaă îlă
înva ălegeaădup ăcareăs ăseăconduc ăşiăpân ăundeăseăîntindeălibertateaăvoin eiă
sale.
În Eseu despre toleran ă,ăJohnăLockeăridic ăproblemaălibertăţii de conştiinţă,
disputat ă întreă oă parteă careă predicaă absolutaă supunereă şiă oă altaă careă cereaă oă
libertateă universal ă înă chestiunileă deă conştiin ,ă „fără a stabili care sunt
lucrurile cu îndreptă ire la libertate şi fără a arăta care sunt grani ele impunerii
şi ale supunerii.” (Iliescu & Socaciu [coord.], 1999, p. 65) Magistratul, folosind
for a,ăafecteaz ătocmaiăceeaăceăelăpretindeăc ăasigur ,ăşiăanume,ăsiguran aătuturor.ă
Datoriaăluiăesteăconservarea,ăpeăcâtăposibil,ăaăpropriet ii,ăliniştiiăşiăvie iiăfiec ruiă
individăşi,ădeăaceea,ăelăesteăobligatăs ănuătulbureăşiăs ănuădistrug ăpeăuniiăpentruă
linişteaăşiăsiguran aăcelorlal i,ăopunându-se,ăastfel,ăpropriuluiăs uă el.ă
Filosofiiăliberaliăseăreg sescăînăjurulăaceleiaşiăideiămajore.ăSocietateaăesteăcuăatâtă
maiă dreapt ă şiă maiă armonioas ă cuă câtă recunoaşteă importan aă autonomieiă şiă
libert iiăindividului.ăAşadar,ăprimatulăindividuluiăşi,ădeăaici,ărefuzulăformelorădeă
controlă exercitateă deă colectivitateă asupraă fiin eiă umaneă – în domeniile politic,
economicăşiăreligiosă– constituie fundamentul comun al filosofiilor liberale.
„Liberalii preferă principiul libertă ii celui al autorită ii. Nu sunt ostili ordinii, însă ea nu are
altă legitimitate decât a proteja libertatea.” (Nay, 2008, p. 246).
1 John Locke (1632-1704),ăfilosofăenflezăcareăaăsus inutăc experien aăsensibil ăesteăfundamental ăpentruăcunoaştere.ăOameniiă
nuă potă cunoaşteă lucrurileă aşaă cumă suntă acesteaă înă eleă însele,ă cuă numaiă completateă cuă ceeaă ceă filosofulă numeşteă calit ileă
secundare ale spiritului nostrum. În scrierile sale de filosofie politic ,ăLockeăaăafirmatădreptulăoamenilorălaăvia ,ălibertate,ă
proprietateăşiăfericire.ăScrierileăsaleăceleămaiăimportanteăsunt:ăEseu asupra intelectului omenesc şiăScrisori despre toleran ă.
Libertateaăesteăconceput ăcaăunăatributăindividual,ăeaăfiindădreptulăoric reiăfiin eă
umaneălaăautonomieăşiăsecuritateăînăvia aăsocial ăşiăpolitic ,ălaăexprimareaăliber ă
aă gânduriloră şiă şiă opiniilor,ă înă domeniulă morală şiă religios,ă laă proprietateă şiă
ini iativ ăprivat ăînăordineaăeconomic .ăÎnăacestăsens,ălibertateaăseăsprijin ăpeăoă
etic ă aă responsabilit ii,ă adic ă presupuneă c ă individulă dispuneă deă oă aptitudineă
natural ădeăaădeterminaăşiădeăaărealizaăceeaăceăesteăbineăpentruăel.ă
Liberaliiăconsider ăc ăvia aăprivat ăareăoăvaloareăsuperioar ăscopurilorăurm riteă
de societate în ansamblul ei. „Toate institu iile colective care îl încadrează pe
individ, începănd cu statul, nu pot avea alt scop decât protejarea vie ii private.”
(Nay, 2008).ăÎnăplanăsocialătrebuieăs ăexisteăşiăs ăfieăpuseăînăpractic ămijloaceădeă
controlăşiădeălimitareăaătuturorăputerilor,ăînăaşaăfelăîncâtăs ăprotejezeădrepturileă
indivizilorăîmpotrivaăabuzurilorăautorit ii.ă
Prin gândirea kantian ,ăfiin aăuman ădobândeşteăoădemnitateăşiăoălibertateăprină
însuşiă faptulă c ă esteă om.ă „Dreptul oamenilor trebuie să fie considerat sfânt,
oricât de mari jertfe ar trebui să facă puterea stăpânitoare” (Kant, 1981, p.
271).ăTotodat ,ălegeaăjuridic ăuniversal ăformulat ădeăfilosofulăgermanăesteăs ă
ac ion măînăafar ăînăaşaăfelăîncâtăîntrebuin areaălibeuluiănostruăarbitruăs ăpoat ă
coexista cu libertateaătuturor.ăPentruăImmanuelăKant,ăc utareaălibert iiăumaneă
constituieăsingurulăscopălegitimăală vie iiăînă societate.ăDinăaceast ăperspectiv ,ă
dreptateaă uman ă esteă ceaă careă asigur ă coexisten aă fiin elor,ă permi ândă caă
libertateaăfiec ruiaăs ăpoat ăexistaăîmpreun ăcuăaăcelorlal i.ă
Dac ă oă anumit ă folosireă aă libert iiă este,ă eaă îns şi,ă oă înc lcareă aă libert iiă
conformeă legiloră universale,ă adic ă eaă contravineă dreptului,ă atunciă oriceă
constrângereăfolosit ăîmpotrivaăeiăvaăfiăoăînc lcareăaăuneiăînc lc riăaălibert ii.
Întreagaăreflec ieăfilosofic ăaăluiă Jean-Jaques Rousseau1 esteăîndreptat ăspreă
om,ăstudiatăînămultipleleăsaleăipostazeăşiăînăcomplexeleăsaleăraporturiăcuăsemenii,ă
cuănatura,ăcuăstatul.ăOrganizareaăsociet iiăşiăguvernareaăeiăsuntăoperaăomului.ă
Acceptândăpactulăsocial,ăfiin eleăumaneănuărenun ălaălibertateaăşiălaădrepturileă
lor.ăEiăschimb ădoarălibertateaănatural ăcuălibertateaămoral ăşiăpolitic .
Pentru Jean-Jacquesă Rousseau,ă corela iaă dintreă libertateă şiă necesitateă capat ă
sensuriănoi.ăÎnăconcep iaăsa,ănecesitateaăesteădat ădeăansamblulălegilorăjuridiceă
careă exprim ă imperativeleă convie uiriiă oameniloră înă cadrulă societ ii,ă iară
libertateaă „înseamnă mai pu in a face ce vrem, cât a nu fi supuşi altuia; ea
înseamnă, totodată, a nu supune voin a altuia voin ei noastre”ă (Iliescuă &ă
Socaciu [coord.], 1999, p. 290). Filosoful francez are în vedere, aici, libertatea
civil ,ăcâştigat ădeăoameniăprinăcontractulăsocial.ăAcestătipădeălibertateăpoateăfiă
limitată doară prină Voin aă General ,ă exprimat ă deă legileă statului. „În libertatea
comună, nimeni nu are dreptul să facă ceea ce îi interzice libertatea altuia, căci
adevărata libertate nu se distruge niciodată pe sine însăşi. De aceea, libertatea
fără justi ie este o adevărată contradic ie...”.
Dup ă Rousseau,ă justi iaă esteă necesar ,ă pentruă c ă eaă presupuneă ună acordă ală
voin elor,ă încheiată deă laă egală laă egal,ă limitândă dreptulă celuiă maiă tare,ă dreptulă
for ei.ă„Prin urmare, nu există libertate acolo unde nu sunt legi sau unde cineva
1 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778),ăfilosofăfrancez,ăadeptăalăteorieiăcontractualiste;ăînăviziuneaăsa,ăscopulăvie iiăumaneăesteă

fericireaă general ă careă seă constituie,ă deă asemenea,ă şiă dreptă criteriuă pentruă judecareaă legitimit iiă institu iilor.ă Elă aă descris
mecanismeleăcareăauădusălaăinegalitateaădintreăoameniăşiăaăafirmatăegalitateaănatural ăaăoamenilor.ăPrintreăceleămaiăimportatnte
opereăfilosoficeăputemămen iona:ăContractul social, Discurs asupra originii inegalită ii dintre oameni, Emile.
este deasupra legilor”.ă Legândă întreă eleă politica,ă dreptulă şiă moralitatea,ă
gânditorulă aă intuită posibilitateaă ca,ă prină intermediulă legilor,ă societateaă s ă fieă
corectăguvernat .
Legileăsuntăoăemana ieăaăputeriiăsuveraneăaăpoporului.ăDesigur,ăcelăceăredacteaz ă
textulă legiloră nuă esteă poporulă însuşi.ă Aceast ă sarcin ă revineă unuiă legiuitor.ă
Magistra iiăsuntăslujitoriiălegilorăşiănuăst pâniiălor.ăIarăunăpoporăliberă„se supune,
dar nu ca o slugă: el are conducători, nu stăpâni. El se supune legilor, dar nu
se supune decât lor”ă (Iliescuă &ă Socaciuă [coord.],ă 1999)ă Aşadar,ă statulă seă
subordoneaz ă societ ii,ă slujind-o, prin crearea cadrului de drept necesar
activit iiălibereăaăoamenilorăşiăaăgrupurilorăsociale.ă„Soarta libertă ii este legată
de soarta legilor; ea domneşte sau piere o dată cu ele”.ăLibertatea,ăînăsensul ei
politicăşiămoral,ăesteăscopulăesen ialăalăorganiz riiăpolitice.ăNiciăoăalt ăvaloareănuă
o poate concura.
Omulăareăconştiin aălibert iiăsaleăşiăacestăfaptăînăînal ădeasupraăoric ruiăaltălucruă
sauăoric reiăalteăfiin e.ăCineărenun ălaălibertate,ărenun ăşiălaăcalitateaăsaădeăom,ă
laăîndatoririleăşiălaădrepturileăsale.ăDac ădispareălibertatea,ădispareăşiăr spundereaă
omuluiăpentruăacteleăşiăcomportamenteleăsale. „Libertatea fiind cea mai nobilă
dintre însuşirile omului, nu mă voi opri să cercetez dacă nu înseamnă cumva să-
i degradăm natura, să ne punem pe aceeaşi treaptă cu animalele sclave prin
instinct, să jignim pe însuşi autorul fiin ei noastre, în momentul când am fi gata
să comitem crimele pe care el ni le interzice, ca să fim pe placul unui stăpân
crunt sau smintit” (Rousseau,ă1958,ăp.ă144).ăLibertateaăesteăoăvaloareăsuprem ă
nuănumaiăpentruăindivid,ăciăşiăpentruăsocietate.ă
Pentruăsuveranitateaăpoporuluiăpledeaz ăatâtăra iunea,ăcâtăşiăprincipiileămorale;ăesteă
oăsuveranitateăîncorporat ăînăautoritateaălegii,ăegal ăpentruăto i,ăobligatorieăpentruă
to i,ă pentruă c ă eaă esteă îns şiă expresiaă Voin eiă Generale. „Acolo unde dreptul şi
libertatea sunt totul, inconvenientele nu înseamnă nimic” (Rousseau, 1957, p. 223).
Sarcina de lucru 1
Prezint ,ăînăcâtevaărânduri,ăconcepțiaădespreălibertateăaăfilosofului Jean-
Jaques Rousseau.
Filosofulăfrancezăidentific ălibertateaăcuăsupunereaăfa ădeălegileăpeăcareăniăleă

impunemă noiă înşine,ă echivalent ,ă laă rândulă ei,ă cuă supunereaă fa ă deă voin aă
general . Fiecareădintreănoiăeăliberănumaiădac ăseăsupuneălegii.ăDac ăînc lc mă
vreunaă dintreă legileă laă adoptareaă c roraă amă participat,ă putereaă executiv ă aă
statuluiă neă vaă impuneă ascultare,ă iară prină aceastaă vomă fiă „sili iă s ă fimă liberi”.ă
Rousseauănuăexplic ăîndeajuns ceăanumeăareăînăvedereăşiănuăesteăexclusăcaăelăs ă
fiă alesă ună modă eronată deă aă spuneă c ă nuă neă putemă aşteptaă s ă fimă liberiă deă
ingerin eleăarbitrareăaleăaltorăoameniădac ănuăneăsupunem,ăto i,ălegilor.
În eseul Despre libertate, John Stuart Mill dezvolt ,ă dină perspectivaă
individualismului,ăneajunsurileăconcep iilorăetatiste.ăTemaăprincipal ăaăacestuiă
eseuăesteăc ăavemăvoieăs ăintervenimăînăac iunileăindivizilor,ănumaiăînăm suraăînă
careăacesteaăd uneaz ăaltorăoameni.
Filosofulăenglezăsus ineăc ăoăm rireăinutil ăaăputeriiăstatuluiăafecteaz ănegativă
libertateaăpresei,ălibertateaăcuvântului,ăactivit ileăsocio-economice,ăştiin ificeăşiă
culturale.
„Orice atribu ie adăugată celor deja exercitate de cârmuire face ca influen a sa asupra
speran elor şi temerilor oamenilor să se răspândească şi mai mult, preschimbând, din ce în ce,
pe cei activi şi plini de râvnă în parazi i ai cârmuirii sau în membrii vreunui partid care inteşte
să ajungă la cârma ării.”ă(Eneă[coord.],ă2000,ăp.ă48).ă
Într-o astfel de societate,ăliberaăini iativ ăesteălimitat ,ăvalorileăsuntăalterate,ăiară
ceiăcareăvorăreuşiănuăseăvorărealizaădatorit ăunorăcalit iăpersonale,ăciădoarăpentruă
c ăs-au integrat unor grupuri de interese.
Creştereaă inutil ă aă puteriiă statuluiă duceă laă amesteculă guvernan iloră înă toateă
domeniileăvie iiăsociale,ăiarăacestăfaptăareăurm riănegativeăpentruădrepturileăşiă
libert ileămembrilorăsociet ii.ă„Dacă drumurile, căile ferate, băncile, birourile
de asigurare, marile societă i pe ac iuni, universită ile şi institu iile de
binefacere ar fi, cu toate, sucursale ale guvernului, [...] dacă angaja ii tuturor
acestor întreprinderi ar fi numi i şi plăti i de cârmuire, astfel ei s-ar bizui pe ea
pentru orice pas înainte făcut în via ă; atunci [...] această ară şi oricare alta în
situa ia ei nu ar mai fi liberă decât cu numele”ă(Eneă[coord.],ă2000,ăp.ă89).ăÎntr-
oăastfelădeă ar ,ăscopulăoric ruiăomăinteligentăşiăeducatănuăarăfiădecâtăs ăintreăînă
aparatulă birocratică şiă s -şiă subordonezeă calit ileă individualeă intereseloră
guvernului. În acest fel, nu vor mai exista, în afara sistemului, persoane
competenteăşiăcapabileăs ăcontrolezeăbirocra ia;ămaiămult,ăchiarădac ăastfelădeă
persoane ar exista, orice încercare de a reforma societatea ar fi imposibil de
realizat.
Dezv luindă leg turaă dintreă guvernareaă despotic ă şiă birocra ie,ă Millă arat ă c ă
mecanismulă birocratică nuă esteă afectat,ă chiară dac ă suntă afecta iă indiviziă careă
lucreaz ăînăsistem.ă„ arul însuşi este neputincios în fa a birocra iei. El poate
trimite pe oricare dintre membrii acelei birocra ii în Siberia, dar nu poate
guverna fără ei sau împotriva voin ei lor”.ă Oriceă decretă ală aruluiă ară puteaă fiă
blocatăprinăsimplaăab inereădeăducereălaăîndeplinire.ăChiarădac ăpoporulănuăesteă
preg tităs ăcriticeăsauăs ăcontrolezeămodulădeălucruăal birocra iei,ăarăputeaăapareă
câtevaăpersoaneăcareăs ădoreasc ăreforma,ă„nu s-ar putea face nici o reformă
dintre cele care ar fi împotriva intereselor birocra iei”.
Chiarăşiăînă rileămaiăavansateădecâtăimperiulă arist,ădarădominateădeăbirocra ie,ă
popula iaăseăaşteapt ăcaăstatulăs ădecid ăpentruăeaăşiănuăîntreprindeănimicăf r ăs ă
cear ă acestuiaă permisiunea.ă Pentruă totă ceeaă ceă seă întâmpl ă r u,ă totă statulă esteă
f cutăr spunz tor;ăiarăcândăpopula iaănuămaiăpoateăsuporta,ăseărevolt ăîmpotrivaă
cârmuiriiăşiăfaceăo „revolu ie”.ăCândăaltcinevaăpreiaăputerea,ă„începând să dea
ordine birocra iei, totul continuă la fel ca înainte: birocra ia rămâne neatinsă
şi nimeni altcineva nu o poate înlocui”.
Înă rileăcuăoăguvernareădemocratic ,ălucrurileăstauăcuătotulăaltfel:ăcet eniiădispună
deămijloaceăprinăcareăs ă in ăsubăcontrolăputereaăpolitic .ăJ.ăSt.ăMillăd ăcaăexempluă
Fran a,ăcareăareămul iăoameni,ăfoştiăangaja iăînăserviciulămilitar.ăDeăaceea,ăînăcazădeă
insurec ieă popular ,ă seă g sescă destuleă persoaneă capabileă s ă iaă conducereaă şiă s ă
realizezeăunăplanădeăac iuneăacceptabil.ăLaăfel,ăr masăf r ăconducere,ăoriceăgrupădeă
americaniăesteăînăstareăs -şiăstabileasc ăunăliderăşiăs -şiăcontinueăactivitateaăînăordine,ă
cuăîndemânareăşiăhot râre.ăAstfelădeăpopoareănuăvorăputeaăfi,ăniciodat ,ăsupuseădeă
unăomăsauădeăunăgrup.ă„Nici o birocra ie nu poate spera să determine un asemenea
popor să facă sau să suporte ceva ce el nu vrea”ă(Ene [coord.], 2000, pp. 53-54).
JohnăStuartăMillăîşiăexprim ăconvingereaăc ,ăîntr-oă ar ăcuăoăconducereădespotic ,ă
to iăsuntăsclavi,ăinclusivămembriiăbirocra iei.ă„Un mandarin chinez este, în aceeaşi
măsură, unealta şi crea ia despotismului, ca şi cel mai umil plugar”.ă
Omenireaăarăaveaămultămaiămultădeăcâştigatădac ăarăl saăpeăfiecareăindividăs ătr iasc ă
aşaăcumăcredeăelăc ăesteămaiăbine,ădecâtăsilind,ăpeăfiecare,ăs ătr iasc ăaşaăcumăliăseă
pareăcelorlal iăc ăarăfiăbine.
Sarcina de lucru 2
Prezint ,ă înă câtevaă rânduriă concepțiileă filosofului englez John Stuart
Mill.
Filosoful francez Jean-Paul Sartre1 sus ineă c ă omulă dispuneă deă oă libertateă
neîngr dit ;ăomulăseăsubstituieăprincipiuluiădivin,ădevenindăpropriulăs uălegiuitor.ă
„Sunt condamnat să exist pentru totdeauna dincolo de esen a mea, dincolo de
motivele şi mobilurile actului meu: sunt condamnat să fiu liber.” (Sartre, 2004, p.
597).
Pentruărealitateaăuman ,ăaăfiăînseamn ăaăseăalege.ăNimicănu-iăvineădinăafar ,ănimică
dină interior,ă peă careă eaă s -lă poat ă primiă sauă accepta.ă „Libertatea nu este nimic
altceva decât existen a voin ei noastre sau a pasiunilor noastre, în măsura în care
această existen ă este neantizare a facticită ii, adică cea a unei fiin e care este fiin a
sa sub modul de a avea spre a fi ea” (Sartre, 2004, p. 603). Libertatea pentru-sine-
luiăareăconsecin eăfundamentaleăasupraădestinuluiăuman.
Constrângerileă exterioareă nuă exist ;ă omulă nu-şiă poateă motivaă ac iunileă prină
existen aăacestora.ă„Este, deci, absurd să ne gândim a ne plânge, deoarece nimic
străin nu a hotărât ceea ce sim im, ceea ce trăim sau ceea ce suntem noi”ă(Sartre,
2004, p. 743).ăCevaădinălumeaăexterioar ăpoateăreprezentaăoăconstrângere,ădoară
înăfunc ieădeăinten iileăşiăproiecteleăomului.ăŞi,ăchiarădac ăacesteăconstrângeriăară
exista, ele pot fi ocolite, individul se poate elibera, oricând, de ele. Omul este,
în viziunea lui Jean - PaulăSartre,ăliber,ăînămodăabsolut.ăDeăaceea,ăelădispuneăşiă
deăoăresponsabilitateăabsolut .ăPractic,ălibertateaăesteăîns şiănaturaăomului,ăeaă
ajungândă s ă seă manifesteă caă oă necesitate.ă „Ceea ce mi se întâmplă, mi se
1 Jean Paul Sartre (1905-1980),ăfilosofăşiăscriitorăfrancez,ăexponentăimportantăalăexisten ialismuluiăateu.ăPentruăSartreăexist ă
dou ămoduriădeăfiin are:ă în sine şiăpentru sine.ăAutentic ăpentruăomăesteă fiin area – pentru – sine.ăAceasta,ăechivalent ăcuă
conştiin a,ăesteăfluid ,ădeschis ăc treăviitorăşiăde ineăpoten .
întâmplă prin mine şi n-aş putea nici să mă supăr de acest lucru, nici să mă
revolt, nici să mă resemnez; de altfel, tot ceea ce mi se întâmplă este al meu”ă
(Sartre, 2004).ăOmulăeste,ăîntotdeauna,ălaăîn l imeaăaăceeaăceăiăseăîntâmpl ;ăceeaă
ceăiăseăîntâmpl ăunuiăomădatorit ăluiăînsuşiăsauădatorit ăaltorăoameniănuăarăputeaă
fi decât uman.
Peădeplinăliber,ăomulăesteămereuăînăsitua iaădeăaăalege,ădeăaăluaădeciziiăsauădeăaă
creaăsitua ii.ăToateăsitua iileăcreateădeăomăsuntă„umane”:ă„cele mai atroce situa ii
de război, cele mai groaznice torturi nu crează, totuşi, o situa ie inumană”ă
(Sartre, 2004).ă Ac iunileă şiă situa iileă createă deă oameniă suntă reprezent riă aleă
propriilorălorăalegeriădeăsine;ăeleăîiăreprezint ăşiăîiăsimbolizeaz .
Lucrurile,ăprinăeleăînsele,ănuăpotăfiăamenin riărealeălaăadresaăoamenilor, ei doar
leăpercepăcaăatare.ăOriceăproblem ăuman ăpoateăfiărezolvat ,ăîntr-un fel sau altul
şiănumaiăomulăesteăresponsabilădeăapari iaăşiăamplificareaăacesteia.ăOmulăesteă
responsabil,ă înă modă absolut,ă deă ceeaă ceă iă seă întâmpl .ă Aă fiă omă înseamn ă aă fiă
responsabil.ă„Sunt absolut liber şi absolut responsabil de situa ia mea”.ăDup ă
filosoful francez, când facem o alegere, ne alegem, de fapt, pe noi. Totul se
petreceăcaăşiăcumăaşăfiăcontrânsăs ăfiuăresponsabil.
În lucrarea Originea şi sensul istoriei, Karl Jaspers1 şi-aăpropusăs ădemonstrezeă
c ă libertateaă izolat ă nuă esteă posibil .ă Deă aceea,ă solidaritateaă trebuieă s ă fieă oă
condi ieă aă fiin riiă umane;ă adev rataă libertateă putândă fiă dobândit ă doară prină
convie uireaă al turiă deă cel lalt.ă Oamenii,ă popoarele,ă regimurile politice
revendic ,ăînăunanimitate,ălibertatea,ăvaloareăceăprovoac ăatâtăentuziasmul,ăcâtă
şiă teama.ă Dup ă Jaspers,ă libertateaă omuluiă începeă cuă valabilitateaă legiloră dină
cadrulăstatuluiăînăcareătr ieşteăşiăseămanifest ăcaălibertate politică.
Filosoful germanăcoreleaz ălibertateaăpolitic ăcuăputereaăpolitic .ăAceastaădină
urm ă poateă fiă legitim ă sauă nelegitim .ă Legitimitateaă creeaz ă oă stareă deă spirită
lipsit ă deă team .ă Legeaă esteă institutoareă deă ordine,ă iară individulă g seşteă înă eaă
protec ie.ă „Numai prin legitimitate există libertatea, pentru că, prin ea, for a
este încătuşată. Acolo unde legitimitatea dispare, libertatea este distrusă şi ea”
(Jaspers,ă1986,ăp.ă271).ăÎnăepocaănoastr ,ălegitimitateaăesteăasigurat ăprinăalegeri;ă
ea are destule neajunsuri, dar acesteaăsuntăacceptateă„numai pentru a evita răul
absolut, teroarea şi frica, proprii regimului despotic”.
Nelegitimitatea,ădinăfric ădeăpopor,ăseăimpuneăprinăfor ;ă„ea caută să-şi asigure
pozi ia printr-o teroare crescândă, astfel că frica devine starea de spirit
fundamentală a tuturor.”ă (Jaspers,ă 1986,ă p.ă 270).ă Nelegitimitateaă este,ă înă
viziuneaăjaspersian ,ăgeneratoareădeăneîncredereăşiăviolen ,ăesteăîns şiădomniaă
violen ei.ăFor aăesteăimprevizibil ,ăarbitrar ,ăiarăindividul,ălipsitădeăap rare,ăesteă
victimaăsa;ăeaăfavorizeaz ăt cerea,ădisimularea,ăconstrângereaăşiăneliniştea.
KarlăJaspersăaăidentificat,ăînăconcep iileăpoliticeădinăOccident,ăoăserieădeăprincipiiă
fundamentaleă careă seă afl ă laă bazaă libert iiă politiceă interne.ă Libertateaă
individului,ă posibil ă numaiă „în măsura în care poate exista concomitent cu
libertatea celorlal i.”ă(Jaspers,ă1986).ăAceastaăareădou ăforme:ă
1Karl Jaspers (1883-1969)ăesteăunulădintreăfondatoriiăexisten ialismuluiăgerman.ăExisten aăeste,ăînăconcep iaăfilosofuluiăgerman,ă

suferin ,ă vinov ie,ă moarte,ă libertateă şiă comunicare.ă Omul,ă caă existen ă liber ,ă esteă r spunz toră pentruă fapteleă sale.ăPrintreă
operele filosofice ale lui K. Kaspers, se pot enumera: Filosofia, Ra iune şi existen ă, Ideea de universitate, Conştiin a culpei şiă
Filosofia şi lumea.
a) negativă,ă reflectândă dreptulă omuluiă deă aă ac ionaă dup ă bunulă s uă plac,ă
izolându-se,ădac ădoreşte;
b) pozitivă,ăcaădeschidereăc treăceilal iăoameni,ărealizabil ăprinăac iuneăşiăprină
iubire.ăÎmpletireaăacestorădou ăformeădeălibertateăindividual ăfaceăposibil ăteza:ă
„omul este liber, în măsura în care to i oamenii sunt liberi”.
Existen aăstatuluiăconstitu ional,ăcareăprotejeaz ăindividulăde violen ăşi-iăasigur ,ă
prină democra ie,ă recunoaştereaă valabilit iiă opinieiă şiă voin eiă sale.ă Controlulă
democratică împiedic ă putereaă s ă devin ă arbitrar ,ă dară nuă faceă acestă lucruă prină
simplaăsaăprezen .ăNuăsursaăputerii,ăciălimitaăputeriiăoăîmpiedic ăpeăaceastaăs ă
devin ă arbitrar .ă Justi iaă esteă singuraă înă stareă s ă înving ă for a,ă înf ptuindu-se,
astfel,ă libertatea.ă „Legile sunt, în egală măsură, valabile pentru toată lumea.
Orice modificare a lor are loc numai pe cale legală”.ăDemocra iaăasigur ădreptulă
cet eanuluiădeă aăparticipaălaă„constituirea voin ei colectivită ii”.ă„Fiecare are
şansa afirmării sale, pe măsura autoeduca iei sale politice şi a puterii sale de
convingere, a opiniilor sale”.
Karlă Jaspersă constat ă c ă libertateaă politic ă s-a manifestat destul de rar în istoria
omenirii.ăElăapreciaz ălibertateaăpolitic ădreptăunăfenomenăspecificăoccidental.
„Dacă o comparăm cu manifestările ei chineze sau indiene, constatăm că, în aceste culturi,
libertatea este lipsită de orice principiu fundamental şi de continuitate, că este întâmplătoare şi
personală”ă(Ibidem, p. 273).
Analizândăacesteăciviliza ii,ăsuntemănevoi i,ăconchideăJaspers,ăs ărecunoaştemăc ăşiă
înăabsen aălibert iiăpoliticeăauăfostăposibileă„o înaltă via ă spirituală, o puternică
creativitate, o profundă via ă sufletească”.ăFilosofulăgermanăseăîntreab ,ătotuşi,ădac ă
libertateaăpolitic ,ăinseparabil ,ăpentruăoccidentali,ădeăfiin areaăautenticăuman ,ănuă
vaădeveni,ăvreodat ,ă„element al educa iei întregii umanită i”.
Sarcina de lucru 3
Explic ,ă înă câtevaă rânduri,ă importanțaă libert țiiă individuluiă dină
perspectivaăconcepțiilorăfilosofilorăprezentați.ă
În Constitu ia libertă ii, Friedrich A. Hayek1 afirm ăc ăstareaăînăcareăunăomă„nu

este supus coerci iei, prin voin a arbitrară a altuia sau a altora este denumită
libertate «individuală» sau «personală». Uneori este folosit, cu acelaşi sens,
termenul de «libertate civilă», dar noi îl vom evita, deoarece este mult prea expus
confuziei cu ceea ce se numeşte «libertate politică».” (Hayek, 1998, p.31).
1 Friedrich A. Hayek (1899-1992), laureat al PremiuluiăNobelăpentruăştiin eăeconomice,ăaărealizat,ăprinăoperaăsa,ărenaştereaă
liberalismului clasic în secolul al XIX-lea.ăÎnăviziuneaăsa,ăoăpolitic ăaălibert iiăpentruăindividăesteăsinguraăpolitic ,ăcuăadev rată

progresist .ăHayekăaăcombinatăanalizaăeconomic ăcuăstudiiăconstitu ionale,ăsocialeăşiăistoriceăample.ăOpereăprincipale:ăDrumul
către robie, Legea, Legisla ie şi libertate.
Libertateaăseă refer ă exclusivălaărela iaăoamenilorăcuăal iă oameni,ăiarăsinguraăeiă
înc lcareăseărefer ălaăcoerci iaădeăc treăoameni.
Problemaănum ruluiăvariantelorădeăac iuneădeschiseăuneiăpersoane este, desigur,
foarteăimportant .ăDarăeaădifer ădeăaceeaăaăm suriiăînăcare,ăînăcursăulăac iunii,ăelă
îşiăpoateăurm riăpropriileăplanuriăşiăinten ii,ăaăgraduluiăînăcareăelăînsuşiăîşiăpoateă
modela comportamentul, ditijându-lăc treăatingereaăunorăscopuri pe care el le-a
vizatăconsecventăşiănuăc treăsatisfacereaăunorănecesit iăcreateădeăal ii,ăpentruăa-l
determinaăs ăfac ăceăvorăei.
„Dacă este liber sau nu, aceasta depinde nu de gama sa de op iuni, ci de măsura în care el se
aşteaptă să-şi contureze ac iunea conform inten iilor de moment, sau de existen a altuia care
să poată manipula condi iile, spre a-l face pe individ să ac ioneze nu conform propriei voin e,
ci conform voin ei acelei persoane.” (Hayek, 1998, p. 37).
Astfel, libertatea presupune ca individulăs ăaib ăoăsfer ăprivat ăasigurat ,ăiarăînă
mediulăs uăs ăexisteăunăansambluădeăcircumstan eăasupraăc roraăal iiăs ănuăpoat ă
interveni.
Ună altă sensă ală termenuluiă „libertate”ă esteă acelaă deă libertateă „interioar ”ă sauă
metafizic .ăSensulărespectivăseărefer ălaăgradulăînăcareăoăpersoan ăesteăc l uzit ă
înă ac iuniă deăpropriaăvoin ,ădeăra iuneăsauădeăconvingerileăsaleăprofunde,ămaiă
degrab ădecâtădeăimpulsurileăsauăîmprejur rileădeămoment.ăDarăopusulă„libert iiă
interioare”ănuăesteăcoerci iaădeăc treăal ii,ăciăinfluen aăemo iilorătrec toareăoriăceaă
aă sl biciuniloră moraleă sauă intelectuale.ă Înă viziuneaă economistuluiă vienez,ă
libertateaăeconomic ăşiălibertateaăcivil ăsuntădou ăfa eteăaleăaceleiaşiămonede.ăOr,ă
pentru a avea, cât de cât, succes, planificarea economic ă trebuieă s ă recurg ă laă
restrângereaălibert iiăpersonale.
Hayekăsus ineăc ăindividulătrebuieăs ăsuporteăconsecin eleăac iunilorăsale,ăputândă

fiă l udată sauă blamată pentruă ele.ă „Libertatea şi responsabilitatea sunt
inseparabile.” (Hayek, 1998, p. 93). Aceast ă credin ă înă responsabilitateaă
individual ,ătotdeaunaăputernic ăatunciăcândăoameniiăcredeauăcredeauăcuăt rieăînă
libertateaăindividual ă– afirm ăHayekă– aădec zutăvizibilăşi,ăoădat ăcuăea,ăstimaă
fa ădeălibertate.ă
Responsabilitatea a devenit un conceptăpreponderentăjuridic,ăînăcondi iileăînăcareă
dreptulăreclam ătesteăelocventeăprinăcareăs ăseădecid ădac ăac iunileăunuiăindividă
creeaz ăoăobliga ieăsauăîlăfacăpasibilădeăpedeaps .
Oăsocietateăliber ăreclam ăcaăac iuneaăoamenilorăs ăfieăc l uzit ădeăunăsim ăală
responsabilit ii,ăcareăs ătreac ădincoloădeăîndatoririleăimpuseădeălegeăşiăcaăopiniaă
general ăs ăaprobeăconsiderareaăindivizilorădreptăr spunz toriăatâtădeăsuccesul,ă
câtăşiădeăeşeculăpropriilorăîntreprinderi.
„Complementaritatea între libertate şi responsabilitate înseamnă că argumentul în favoarea
libertă ii se poate aplica doar acelora care pot fi considera i responsabili.” (Hayek, 1998, p.
98).
Faptulăc ăsferaălibert iiăindividualeăeste,ăînăacelaşiătimp,ăşiăsferaăresponsabilit iiă
individuale nuăînseamn ăc ătrebuieăs ăd măsocoteal ădeăfapteleănoastreăînăfa aă
unor persoane particulare.
Principalaăfunc ieăaăcredin eiăînăresponsabilitateaăindividual ăesteăaceeaădeăaăneă
faceăs ăneăfolosimăpeădeplinăcunoştin eleăşiăcalit ile,ăpentruăaăneăatingeăscopurile.
Egalitateaăînăraportăcuăregulileăgeneraleădeădreptăşiădeăcomportamentă„este unicul
tip de egalitate ce duce la libertate şi singura egalitate pe care o putem asigura,
fără a distruge libertatea.” (Hayek, 1998, p. 107).
John Rawls, în volumul Liberalismul politic,ă afirm ă c ă fiecareă persoan ă areă
dreptul „la o schemă de drepturi şi libertă i fundamentale, în care numai
libertă ile politice egale şi numai ele trebuie să fie garantate” (Rawls, 1999, p.
29). Teoria despre dreptate a filosofului american p streaz ă valorileă
individualismului, punându-leă înă conexiuneă cuă aspecteleă colectiveă aleă vie iiă
sociale.ăÎnăconcep iaăsa,ădiferiteleădoctrineăreligioase,ămoraleăsauăfilosoficeănuăauă
reuşităs ăaduc ăoameniiălaăunăconsens,ăci,ădimpotriv ,ăi-aădezbinatăşiădivizat.
Christian Michel în Libertatea. Două sau trei lucruri pe care leştiu despre ea,
sus ineăc ă „liberalismul consideră oamenii ca fiind capabili de judecată şi că
acest lucru este suficient pentru a-i face responsabili de actele lor” (Michel,
1997, p. 68).ă Democra iaă nuă areă sensă decâtă numaiă dac ă cet enii,ă chema iă s ă
decid ăînăproblemrăpublice,ăsuntăconsidera iăcapabiliăs -şiărezolveăproblemeleăloră
personale.
Democra iaăareăcaăscopăs ăpermit ăcet enilorăs ăcontrolezeăputereaăstatului.ăNuă
ne putem servi deăeaăpentruăaăjustificaăexploatareaăcelorăslabiăpoliticădeăc treăceiă
puterniciă politic,ă fieă c ă aceştiaă suntă majoritatea,ă fieă oă minoritateă bineă situat .ă
„Legea trebuie să fie aceeaşi şi aplicabilă tuturor pentru ca oamenii să fie
apăra i de arbitrar. Este o garan ie fundamentală a libertă ilor
noastre.”(Michel, 1997, p. 115). Dac ănimeni,ăniciăoăautoritateănuădecideăcareăvaă
fiă situa iaă cuivaă înă societate,ă aceast ă situa ieă nuă poateă fiă niciă dreapt ,ă niciă
nedreapt .
Libertatea presupune angajare, responsabilitate asumat ă pentruă alegerileă şiă
ac iunileăderulate.ăLibertateaăşiăresponsabilitateaăsuntătr s turiăfundamentaleăaleă
personalit ii,ărealizândăfunc iileărespectuluiămoral,ăaleăimplic riiăsubiectuluiăînă
ac iune.ă
Responsabilitatea cuprinde:
 o dimensiune subiectivă, fixat ă înă şiă prină conştientizareaă individuală aă
consecin elor;
 oăcomponent ăobiectivă,ăcareăseăfinalizeaz ăînăevaluareaăsocialăf cut ădeăoă
persoan ,ădeăopiniaăpublicăetc.ă(Macoviciuc,ă2002,ăp.ă209).
Responsabilitatea esteăreflexiaăanterioar ăasupraăconsecin elorăactelorăumane,ă

implicândă previziunea,ă eaă fiindă m suraă libert ii.ă Acestă conceptă desemneaz ă
caracteristicaăindividuluiăsauăaăcolectivuluiădeăaăac ionaăînăcunoştin ădeăcauz ,ă
dispunândădeăcompeten ,ădeămaturitateăşiăpreg tire,ădeălibertate,ăastfelăîncâtăs ă
îşiăassumeăurm rileăactelorăs vârşite.ă
Responsabilitateaă moral ă reprezint ă aceaă autoritateă aă conştiin eiă înă aă ajutaă
subiectulă s ă în eleag ă sensulă şiă urm rileă socio-morale ale faptelor sale, în a-l
determina s ă îşiă asumeă înă cunoştin ă deă cauz ă deciziile,ă statusurileă şiă rolurileă
profesionaleăşiăcet eneşti,ăînăaăr spundeădeăcalitateaăactelorăsale.ă
HansăJonas,ăpornindădeălaăprincipiulăkantianăalăintegrit iiăindividuluiăşiăaăvie ii,ă
formuleaz ă ună imperativeă categorică pentruă umanitateaă actual,ă angoasat ă şiă
devenit ă obiectă ală tehnologiiloră actuale:ă „ac ionează astfel încât consecin ele
actelor tale să fie compatibile cu permanentizarea unei vie i authentic umane pe
pământ” şiă „nuă compromiteă condi iileă pentruă supravie uireaă indefinit ă aă
umanit iiăpeăp mânt”ă(Jonas,ăLe Principe responsabilité, apud Macoviciuc, 2002,
p. 210).
Înă societateaă contemporan ,ă responsabilitateaă esteă unulă dintreă imperative.ă Seă
vorbeşte,ătotămaiămult,ădeă„datoriaăresponsabilit iiăsporite”ăa individuluiăfa ădeă
acteleăsaleăprofesionale,ăprinăimpunereaăcalit ii.ă
Sarcina de lucru 4
Delimiteaz ,ă înă câtevaă rânduri,ă celeă dou ă concepteă libertateă iă
responsabilitate.
2.1.1.ăEticaăşiăresponsabilit ileăînărela iiăpublice

Moralitateaăsauănaturaăetic ăaăuneiăac iuni,ăcaracterulăeiăbunăsauăr u,ătrebuieăs ă
fieă judecateă înă func ieă deă m suraă înă careă eaă asigur ă dezvoltareaă unoră scopuriă
pentruăto iă oameniiăimplica iăînă ac iuneaărespectiv ăsauăpentruăto iă ceiă careăară
putea fi afecta iădeăea.ă
Eticaă şiă responsabilit ileă suntă preocup riă înă rela iileă publiceă atâtă laă nivelulă
individului,ă câtă şiă laă nivelulă institu ieiă peă careă acestaă oă reprezint .ă Obliga iaă
moral ăşiăprovocareaăpentruărela ioniştiăesteăaceeaădeăa-iăîndrumaăpeărela ioniştiă
înspreăac iuniăresponsabile,ăbazateăpeăintegritate.ăAceastaăpresupuneăexisten aă
unui puternic sistem personal de valori.
Eticaăesteădefinit ădeseoriăcaă„aăfaceăceeaăceăesteăcorect”.
„Dar, în culturi diferite, «corect» poate să însemne greşit! Faptul că etica este dependent de
cultură creează anumite dificultă i în practica global a rela iilor publice.” (Newsom et alii,
2003, p. 307).
Percep iaă despreă etic ă aă uneiă organiza iiă seă poateă fundamentă apeăîn elegereaă
consecin elorăcelorăspuseăsauăf cute,ăceăpotăfiăappreciate ca morale sau imorale
deăc treăpublicurileăsale.
Responsabilitatea socială ceătrebuieăasumat ădeăc treăorganiza iiăimpune:
- producereaădeăserviciiăsauăproduseădeăîncredere,ăcareănuăafecteaz ămediul;
- compensareaăechitabil ăaăangaja ilorăşiătratareaălorăcorect .
Responsabilitatea financiară vizeaz ăsoliditateaăfiscală aăorganiza iei,ă aşaăcumă
esteăeaăindicat ădeăcotaădeăpia ăşiădeăaudien .ă
Exist ă situa iiă înă careă recomand rileă specialistuluiă înă comunicareă şiă rela iiă
publice pot intra în conflict cu deciziile manageriale. Constrângerile la care poate
fiăsupusăacestăspecialistăpotăfiăurm toarele:
- lipsa de acces la conducere;
- limiteăînăactivitateaădeăstrangerăaăinforma iilor;
- blocajeăînădiseminareaăcorect ăşiălaătimpăaăinforma iilor;
- oăaccep iuneărestrâns ăaăroluluiărela iilorăpublice.
Specialiştiiăinovativiătrebuieăs ăcauteămediileămaiăpu inăconstrâng toare;ăceiăcareă
preferă sarcinileă deă rutin ă potă s ă func ionezeă bineă într-ună mediuă constrâng toră
asupraă comportamentuluiă angaja ilor.ă Aceştiaă trebuie,ă şiă ei,ă s -şiă assumeă
responsabilitatea.
Uniiăspecialiştiăpunăînăpractic ăfiecareădecizieăaăconducerii,ăcaăşiăcumăarăfiăaălor.ă
Al iiăpotăs ăapliceădeciziiăcareăle-auăfostăimpuseă„deăsus”,ădarănuăaşaădeăeficientă
caăşiăcumăarăfiădeciziileălor;ăidentific m,ăastfel,ăoăform ăsubtil ădeăsabotaj,ăcareă
ridic ăoăproblemăetic ăînăsine.ă
Sarcina de lucru 5
Menționeaz ,ă înă câtevaă rânduri,ă importanțaă responsabilit țiiă înă relațiiă
publice.
2.1.2. Responsabilit ileăcomunicatorului

 Comunicareaăadev rului;
 Coresponden ăîntreăceeaăceăseărosteşteăşiăac iunileăefective;
 În elegereaănevoilorăşiăaădorin elorăreceptorilor;ămonitorizareaăreac iiloră
 Anticipareaăreac iilorăreceptorilor;
acestora la anumite servicii, produse sau politici;
 Gestionareaăcomunic riiăşiăaărela iilorăpubliceăcaăşiăcumăsuccesulăcelor

peă careă îiă reprezent ă comunicatorulă şiă rela ionistulă depindeă deă acesteă
 Dezvoltareaă competen eloră deă prevenireă aă crizeiă sauă deă împiedicareă aă

demersuri;
dezvolt riiăacesteia.
2.2. Dreptate – echitate - solidaritate

Dreptatea,ăvaloareăşiăconceptăfundamental,ăaăfostăinvocat ,ăde-a lungul istoriei
societ iiăomeneşti,ăcuămaiămulteăsensuri:
- respectareaălegilorăuneiă ri;ă
- respectareaăpromisiunilorăşiăaăangajamentelor;ă
- dreptul moral de a nu te supune unei legi sau norme nedrepte;
- cerin aădeăaăseărepartizaăfiec ruiăomăceeaăceăiăseăcuvine;ă
- impar ialitate.
Filosofiaăaăfostăpreocupat ăs ăidentificeăesen aăşiă sursaădrept ii,ătemeiurileăşiă
raporturile ei cu egalitatea.
Pentru Aristotel,ăomulăcaăzoonăpolitikonăesteăoăfiin ăsocial ,ădestinat ăvie iiăînă
comunitate,ăiarăcaăcet eanăelăintr ăînărela iiăpoliticeăcuăstatulăşiăcuăceilal iămembriă
aiă„cet ii”.ăÎnăsânulăcet ii,ătrebuieăavuteăînăvedereătoateădimensiunileăumane,ă
problemele etico-politice punându-seăînătermeniăconcre i.
Caă fiin social ,ă omulă îşiă însuşeşteă oă seam ă deă valoriă şiă opereaz ă cuă ele.ă Înă
viziuneaăluiăAristotel,ădreptateaăeste,ăprinăcompara ieăcuăcelelalteăvaloriăsociale,ă
oăvaloareăperfect ,ăcareăvizeaz ămodulăînăcareăsocietateaăorganizeaz ăinteresele,ă
bunurile materiale şiăspirituale.ăFunc iaăfundamental ăaăcet iiăesteăaceeaădeăaădaă
sauădeăaărecunoaşte,ăfiec ruia,ăceeaăceăesteădreptăs -iăapar in ,ădeăaăîmp r iătitluriă
şiăbunuriămateriale,ăprecumăşiădrepturi,ăveghind,ătotodat ,ălaăliberaălorăexercitare.ă
Aceast ăfunc ieădeăbaz ăaăsociet iiătrebuieăs ăseăinspireădinăideeaădeădreptate,ădină
principiulăconformăc ruiaăfiecareătrebuieăs ăprimeasc ăceeaăceăiăseăcuvine.
„Dacă s-ar împăr i flaute unor artişti egali între ei, ca unora ce se îndeletnicesc, to i, cu
aceeaşi artă, nu li se vor da cele mai bune instrumente celor mai noblii, pentru că noble ea
nu-i face mai destoinici în a cânta din flaut; ci va trebui să se dea instrumentul cel mai
desăvârşit artistului care va şti să se servească mai bine de el”ă(apud Arsith, 2000, p. 39).
Cuă alteă cuvinte,ă pentruă Aristotelă esteă dreptă caă oameniloră s ă liă seă pretind ă
calit ileă necesareă uneiă anumiteă activit i,ă nefiindă posibilă ca,ă într-un anumit
domeniu,ăs ăpoat ăfiăsupliniteăacesteăcalit iănecesare,ăcuăaltele,ăoricareă ar fi
ele.
Astfel,ăs ăfiiăunăbunăatletăpresupuneăs ăfiiăînăstareăs ăalegiăbine;ăs ăfiiăunăbună
conduc torăpoliticăpresupuneăs ăaiăcalit i,ăcumăsuntăcurajul,ănoble ea,ăaverea.ă
„Aici, în mod necesar, nu trebuie să se compare decât calită ile ce contribuie la formarea
statului. Astfel, au toată dreptatea oamenii să acorde o distinc ie particulară noble ei, libertă ii,
averii”ă(apud Arsith, 2000, p. 40).
Maiămult,ăexisten aăşiăbunaăfunc ionareăaăsociet iiăesteădependent ădeăjusti ie.ă
Anticii au dovedit un adev rată cultă pentruă legileă cet ii,ă ceă asigurauă armoniaă
social .ă Legile,ăoădat ăadoptate,ădeveneauănormeădeăconduit ăcet eneasc ăşi,ă
totodat ,ădatoriiămorale.ăProsperitateaăstatuluiădepinde,ădeăasemenea,ăşiădeăvitejiaă
r zboinic ,ăvaloareăsocial ăceăseăformeaz ăprinăeduca ie.
PentruăAristotel,ăsociet ileăcorupteăsuntăaceleaăînăcareăsistemulălegilorăapreciaz ă
ca fiind complet egali oamenii ce sunt egali doar într-oă singur ă privin ă şiă
apreciaz ăcaăfiindăinegaliăoameniiăcareăsuntăinegaliădoarăsubăunăsingurăaspect.
Filosofulă ridic ,ă astfel,ă problemaă echit ii.ă Echitateaă presupuneă interven iaă
direct ă aă justi ieiă înă rezolvareaă situa iiloră concreteă aleă vie iiă sociale.ă Eaă esteă
singuraăsolu ie,ăcareărezolv ăcontradic ia,ădeăaltfelăinevitabil ,ăaăgeneralit iiălegii
şiăaăindividualit iiăsitua iilorăpeăcareăeaăleărezolv .
Aşadar,ă omulă dreptă trebuieă s ă fieă echitabil.ă Chiară şiă atunciă cândă legeaă îlă
avantajeaz ,ăelănuătrebuieăs ăoăfoloseasc ăînăliteraăei,ăciătrebuieăs ărespecteădreptulă
superior, echitatea, care reprezint ădes vârşireaăideiiădeădreptate.
Înăstabilireaăcriteriilorădup ăcareăoăsocietateăpoateăfiăapreciat ăcaăfiindăsauănuă
dreapt ,ăpotăfiăidentificate,ăînăfilosofie,ădou ăconcep iiăopuse:
- prima orientare, cea a dreptă ii procedurale,ă sus ineă c ă dreptateaă esteă
echivalent ă cuă respectareaă legiloră şiă normeloră dintr-oă societate.ă To iă
oamenii,ăindiferentădeărangăsocialăsauăavere,ăsuntăegaliăînăfa aălegilor,ăiară
înc lcareaălorăesteăsanc ionat ălaăfel.
- cea de-a doua orientare, cea a dreptă ii sociale, este, la rândul ei,
divizat :ă
(a)ăoăparteăaăsus in torilorăacestuiătipădeădreptateăsus inăc ăoameniiătrebuieăs ă
aib ă oă egalitateă aă şanselor,ă fiecareă individă ajungândă s ă ocupe,ă înă societate,ă oă
pozi ieăconform ătalentelorăşiăeforturilorăsale;ă
(b)ăal iăsus in toriăaiădrept iiăsocialeăconsider ăc ăbunurileătrebuieăîmp r ite,ăînă
societate,ădup ănevoileăoamenilor.
Societateaăcontemporan ăesteădominat ădeăteoriaăstatuluiăasisten ial,ădup ăcareă
menireaăstatuluiăesteădeăaăasiguraădoarăuneleănevoiăfundamentaleăaleăcet enilor,ă
în func ieădeăposibilit ileăpeăcareăleăare;ăesteăvorbaădeăasisten ăsocial ,ăeduca ieă
ş.a.ă Înă rest,ă statulă nuă ară trebuiă s ă seă amesteceă înă distribuireaă bunuriloră întreă
oameni.
Adeptă ală doctrineiă drept iiă procedurale,ă exponentă marcantă ală liberalismului,ă
Friedrich A. Hayek sus ineăc ăprincipiulăc l uzitorăînăluptaăpentruăcreareaăuneiă
lumiădeăoameniăliberiătrebuieăs ăfieăoăpolitic ăaălibert iiăpentruăindivid.ăAceastaă
esteăsinguraăpolitic ,ăcuăadev ratăprogresist ,ăatâtăînăprezent,ăcâtăşiăînăviitor.
Institu iaăcareăprotejeaz ,ăprinăexcelen ,ălibert ileăpoliticeăaleăindivizilorăesteă
suprema iaă dreptului,ă peă careă trebuieă s ă oă respecteă indivizii,ă atâtă caă persoaneă
publice,ăcâtăşiăcaăpersoaneăprivate.ă
„Condi iile dintr-o ară liberă se deosebesc cel mai limpede de acelea dintr-o ară aflată sub
un guvern samavolnic, prin respectul acordat marelui principiu cunoscut sub numele de
Domnia Legii”ă(apud Arsith, 2000, p. 37).
Suprema iaă legiiă îngr deşteă putereaă coercitiv ă aă guvernan ilor.ă Înă prezent,ă
oamenii nu mai suntă dispuşiă s ă seă supun ă unuiă setă deă reguliă peă careă s ă nuă leă
în eleag .ăÎnăsociet ileădemocratice,ămoderne,ăoameniiătrebuieăs ăfieăconvinşiă
deăra iuneaăregulilor.
În cadrul unui stat de drept sunt stabilite doar anumite reguli formale, reguli care
spun oamenilor,ăcuăanticipa ie,ăcumăvaăac ionaăstatulăînăanumiteătipuriădeăsitua ii,ă
f r ărefeririălaătimp,ăloc,ăoameniăsauăcondi ii.ăCunoaştereaăfaptuluiăc ,ăînăacesteă
situa ii,ă statulă vaă ac ionaă într-un anumit mod, este un instrument util în
alc tuirea,ădeăc tre oameni, a propriilor scopuri.
„În cadrul regulilor cunoscute, individul este liber să caute să îşi îndeplinească scopurile şi
dorin ele personale, având siguran a că puterile statului nu vor fi folosite, în chip deliberat,
pentru a-i zădărnici eforturile”ă(apud Arsith, 2000, p. 38).
Deă asemenea,ă înă cadrulă guvern riiă caracterizat ă deă reguliă formale,ă nuă putemă
cunoaşteăefectulălorăconcret,ănuăştimăceăindiviziăvorăbeneficiaădeăac iuneaălor.
Ună„guvernăsamavolnic”,ătotalitar,ăseăcaracterizeaz ăprinăplanificareăeconomic ,ă
utilizând resursele în anumite scopuri.
„Când guvernământul trebuie să decidă câ i porci trebuie crescu i şi câte autobuze să circule,
ce mine de cărbune trebuie să func ioneze şi la ce pre trebuie vândute cizmele, aceste decizii
nu pot fi deduse din principii formale şi nici nu pot fi stabilite anticipat pentru lungi perioade”ă
(apud Arsith, 2000).
Aceast ă form ă deă guvern mântă alegeă scopurileă pentruă oameni,ă impunându-şiă
aprecierile, valorile sale. Într-oă astfelă deă societateă „statul nu reuşeşte mai
niciodată să rămână impar ial”.
Hayekă contest ă posibilitateaă caă ună individă sauă ună grupă s ă poat ă planificaă ună
sistemăeconomic,ăînătoat ăinfinitateaădetaliilorăsale.ăDeăaceea,ăîncerc rileădeăaă
satisface cererile consumatorului, cu ajutorul statului, suntămeniteăeşecului.
Înăviziuneaăeconomistuluiăvienez,ălibertateaăeconomic ăşiălibertateaăcivil ăsuntă
dou ă fa eteă aleă aceleiaşiă monede.ă Or,ă pentruă aă avea,ă câtă deă cât,ă succes,ă
planificareaăeconomic ătrebuieăs ărecurg ălaărestrângereaălibert iiăpersonale.
Pentruă aă implementaă ună plană economică cuprinz tor,ă ară trebuiă caă statulă s ă seă
implice,ăinevitabil,ăînătoateăaspecteleăvie iiăcotidiene,ăhot rândăinclusivăcuăprivireă
laă profesiileă c roraă liă seă potă dedicaă oamenii,ă precumă şiă cuă privireă laă loculă şiă
condi iileăîn care le pot practica. Prin urmare, acolo unde statul are nevoie de o
asemeneaăputere,ăsuprema iaădreptuluiăn-arăfiădecâtăoăpiedic ăînăcaleaăplanific riiă
statului.ăCelăpu inăînăperioadaăactual ,ăpledoariaăpentruăoăplanificareăeconomic ă
atotcuprinz toareăa fostădemolat .
Dup ăF.ăA.ăHayek,ădomniaălegiiăpoateăfiădistrus ădeăpoliticaăceăareădreptăideală
dreptateaădistributiv .ă„Pentru a produce acelaşi rezultat pentru oameni diferi i,
este necesar ca ei să fie trata i în mod diferit. Or, a le da unor oameni diferi i
aceleaşi şanse obiective nu înseamnă a le da aceeaşi şansă subiectivă”ă(apud
Arsith, 2000).ăÎnăcondi iiăsocialeădiferite,ăoameniiăevolueaz ăîntr-un mod diferit,
aşaăcum,ăpentruăaăseăob ineăacelaşiărezultatăpentruăoameniădiferi i,ăaceştiaătrebuieă
trata iăînămodădiferit.
F.ă A.ă Hayekă recunoaşteă c ă într-oă societateă liber ,ă concuren ial ,ă apareă
inegalitateaă economic ,ă dară „această inegalitate nu este menită să afecteze
anumi i oameni într-un anumit fel”.ăPlanificarea,ăîns ,ăimplic ,ăînămodănecesar,ă
o discriminareăîntreănevoileădiferi ilorăindiviziăşiăîng duieăunuiăomăs ăîntreprind ă
ceea ce altuia nu-iă esteă permis.ă Oă guvernareă arbitrar ă ajungeă s ă stabileasc ,ă
printr-oăregul ălegal ,ăcâtădeăînst ri iăvorăfiăanumi iăoameniăşiăceăesteăpermisăs ă
de in ăşiăs ăîntreprind ăal iăoameni.
Suprema iaădreptului,ăînăsensulădomnieiălegiiăformaleăşiăalăabsen eiăprivilegiiloră
legaleă acordateă anumitoră oameni,ă desemna iă deă c treă autorit i,ă esteă ceaă careă
garanteaz ăaceaăegalitateăînăfa aălegii,ăcareăreprezint ăopusulăguvern rii arbitrare.
Sarcina de lucru 6
Prezint ,ăînăcâtevaărânduriăconcepțiaălui F. A. Hayek despre societate.
Dreptatea desemneaz ă promovareaă raporturiloră umaneă – individuale sau
colective,ăinstitu ionale,ădeăgrupăsauăcomunitareă– dup ăcriteriileăcondi ion riiă
drepturilorăcuădatoriile,ăcuămeritele,ăcuăceeaăceăseăcuvine,ăcuăcerin eleăadev rului,ă
aleă onestit ii,ă probit ii, egalit iiă şiă propor ion rii.ă Înă esen ,ă dreptateaă
înseamn ădou ădatoriiăfundamentale:ădeăaărecunoaşteăşiădeăaăfaceădreptateăcuiva.ă
Echitatea reprezint ă ună cază particulară ală drept ii,ă exprimată prină egalitateaă şiă
raportulăpropor ionalădintreăobliga iileăşiădatoriileăcet enilor.ăTermenulăderiv ă
din latinescul aequitas,ă careă înseamn ă raportulă dintreă egali,ă dară cap t ă şiă
conota iileăgrecesculuiăepieicheia,ăfolositădeăAristotel,ăpentruăaădesemnaăvirtuteaă
careătrebuieăs ăcompesezeărigoareaăabstractăaălegii.ă
Termenul de echitate a fost reluat în limbajul filosofic pentru englezescul
fairness,ă folosită deă Johnă Rawlsă pentruă aă defineă esen aă drept ii:ă oă societateă
dreapt ărecunoaşteăc ămembriiăs iăsuntăinegaliănuănumaiădinăpunctualădeăvedereă
alăcapacit iiăşiăalănevoilor,ăciăşiădatorit ădiferitelorăconcep iiăasupraăbinelui,ăcareă
regleaz ă proiecteleă deă via .ă Dreptateaă caă echitateă trebuieă s ă resolveă dificilaă
problem ădeăaăgarantaăunăcon inutăminimăalădrept ii,ăasigurându-iăprioritateăfa ă
de bine.
Solidaritatea esteă ună faptă uman,ă oă valoareă practic ,ă ceă comport ă „datorii”ă şiă
„responsabilit i”ăindividualeăşiăcollective,ăesteăunăsentimentădeăfraternitateăsauă
deă comuniuneă întreă indiviziă apar inândă aceleiaşiă comunit i.ă Acestă conceptă
antreneaz ă valoriă precumă temperan a, în elepciunea,ă consensul,ă civilitatea,ă
toleran a,ă respectul,ă cooperarea,ă responsabilitatea,ă loialitateaă reciproc .ă
Solidaritateaăpresupuneărecunoaştereaăaceleiaşiădemnit iăînăfiecareăom,ăpeăbazaă
convingeriiă c ă realizareaă deplin ă aă fiin eiă umaneă nuă seă poate împlini în afara
rela ieiăşiăaăcomunic riiăcuăceilal i.
Solidaritateaă esteă oă împ rt şireă aă aă trebuin elor,ă aă aspira iilor,ă aă credin eloră şiă
intereselor,ăaămotiva iilorăşiăaădorin elor,ăprinăidentificareaăavantajelorăpracticeă
aleă comunic rii.ă Principiulă solidarit iiă îşiă g seşteă opera ionalitateaă înă sferaă
rela iilorăpublice,ăcaăelementădeădep şireăaăostilit iiăşiăaăconflictului.ă
Toate conceptele prezentate în acest subcapitol sunt categorii de valoare,
destinateărealiz riiăeficaceăaăcomunic riiăsociale.
Aplica ie
Platon, Mitul lui Gyges (din dialogul Republica)
AventuraăluiăGygesăesteăpovestit ădeăfilosofulăgrecăsubăformaăunuiămit,ăcuătoateă
elementeleă obişnuiteă aleă poveştilor:ă oă atmosfer ă însp imânt toare,ă oă furtun ă
violent ,ăp mântulăseădespic ,ăGygesăcoboar ăînăgrot ;ăelăg seşte,ăîntr-un cal
deăbronz,ăcadavrulăuneiăfiin eăuriaşe,ăceăpoart ăpeădegetăunăinel.ăGygesăiaăinelulă
care,ă întorsă în untru,ă îlă faceă invizibilă peă celă care-lă poart .ă Întorsă înă afar ,ă
persoanaărespectiv ăredevineăvizibil .ăP storulărepet ăexperien aădeămaiămulteă
ori;ă elă esteă prudentă şiă chibzuit;ă elă efectueaz ă maiă multeă încerc ri,ă pân ă esteă
foarteăsigurădeănouaăsaăputere.ăApoi,ăelăseăduceălaăpalat,ăoăseduceăpeăregin ăşiă
îlăucideăpeărege,ăf r ăs ăezite,ăf r ăs -şiăfac ăscrupule.
Iat ,ădeci,ăconcluziaăaparent ăaămitului:ăomulădreptănuăarămaiăfiădrept,ădac ăară
deveniăinvizibil.ăElăarăputeaăpracticaănedreptateaănepedepsit.ă„Aşadar, dacă ar
exista două astfel de inele şi dacă pe primul l-ar avea omul drept şi pe celălalt
omul nedrept, se poate crede că nimeni nu s-ar dovedi în asemenea măsură
stană de piatră, încât să se ină de calea dreptă ii şi să aibă tăria de a se
înfrâna de la bunul altuia [...], putând face şi alte asemenea lucruri, precum
un zeu printre oameni”.ăPrinăurmare,ăniciăunăomănuăesteădreptădeăbun voie,ă„ci
doar silnic”.ăPrinăconcluziaălaăcareăajunge,ăGlauconăpuneăproblemaălaănivelulă
esen eiădrept ii.
Cerințe:ă
- ce s-ară petreceă dac ă ună astfelă deă inelă apareă înă mâinileă uneiă persoane,ă înă
principiu, oneste?
- cumă ară reac ionaă ună profesionistă dină domeniulă comunic rii?ă Imagina iă celă
pu inătreiăsitua ii.
2.3.ăAdev r,ăcredibilitateăşiăminciun
2.3.1.ăAdev rul
Aristotel afirmaăc ăoăenun areăesteăadev rat ăatunciăcândă„spui că este ceea ce
este şi că nu este ceea ce nu este”.ă Aceastaă esteă defini iaă adev rului,ă
coresponden ă formulat ă deă filosofiiă medievaliă caă adecvare între lucruri şi
intelect. Oameniiă îşiă formeaz ă diverseă opiniiă despreă lucruri,ă evenimente,ă
ac iunileă şiă concep iileă altoră oameniă ş.a.ă Valoareaă deă adev ră aă acestora se
modific ăpeăm sur ăceătr iescăşiăcunosc.ăÎnăfilosofie,ăseăridic ămereuăproblemaă
distinc ieiădintreăopinieăşiăcunoaştere,ăprecumăşiăc ileădeăparcursăpentruăaăjungeă
laăadev r.
Ceaă maiă important ă caracteristic ă aă adev ruluiă esteă coresponden aă dintreă
enun urileă despreă lumeă şiă lumeaă caă atare.ă Sunt,ă îns ,ă filosofiă careă sus ină c ă
aceastaănuăpoateăconstituiăunăcriteriuăînădeterminareaăadev ruluiăuneiăpropozi ii.ă
Deăaceea,ăpropunădreptăunăcriteriuăadecvatăcoeren a,ădup ăcareăoăpropozi ieăesteă
adev rat ădac ăseăafl ăînăconcordan ăcuăcelelalteăpropozi ii.ăPragmatiştiiăafirm ă
c ăadev rulăuneiăopiniiăesteădatăatâtădeăutilitatea,ăcâtăşiăfunc ionalitateaăacesteia.
În lucrarea Problemele filosofiei, Bertrand Russell1, preocupat de definirea
adev rului,ă relev ă limiteleă criteriiloră coresponden eiă şiă coeren ei.ă Filosofulă
sus ineăc ăoriceăteorieădespreăadev rătrebuieăs ăadmit ,ăsimultan,ăconcepteleădeă
adev răşiăfals.ăă
Gânditoriiăcareănuăauărespectatăacesteăcondi iiă„au construit teorii potrivit cărora
întreaga noastră gândire ar fi trebuit să fie adevărată şi, apoi, au avut cele mai
mari dificultă i în a găsi un loc pentru fals” (Russell,ă1998,ăp.ă79).ăăAdev rulăşiă
falsulă suntă propriet iă aleă convingeriloră şiă aleă aser iunilor,ă dară acesteă valoriă
depind „întodeauna, de ceva din afara convingerii însăşi” (Russell, 1998, p.
79),ădeărela iaăacesteiaăcuăalteălucruriăşiănuădeăvreoăcalitateăintern ăaăacesteia.ăÎnă
fiecareăactădeăjudecat ăexist ăoăminteăcareăjudec ă(subiectulăjudec ii)ăşiăexist ă
termeniiărespectiviăcareăîiăjudec (obiecteleăjudec ii).
Atunciă cândă seă produceă ună actă deă convingere,ă exist ă ună complexă înă careă „aă
crede”ă esteă rela iaă unificatoare,ă iară subiectulă şiă obiecteleă suntă aranjate,ă într-o
anumit ăordine,ădeă„sensul”ărela ieiădeăaăcrede.ăAtunciă cândăconvingereaăeste
1 Bertrand Russell (1872-1970),ăfilosof,ălogicianăşiămatematicianăenglezăcareăaăabordatălumeaăprinăprismaăunorăconsidera iiă
privitoareălaălimbaj.ăAădezvoltatăatomismulălogic,ăpornindădeălaăpremisaăc ătoateăenun urile,ăoricâtădeăcomplexe,ăsuntăfunc iiădeă

adev ră aleă unoră enun uriă atomiceă careă exprim ă fapteă minimaleă despreă con inutulă experien ei.ă Opereă principale:ă Principiile
matematicii, Problemele filosofiei, Cunoaşterea umană: scopurile şi limitele ei ş.a.
adev rat ,ăexist ăoăalt ăunitateăcomplex ,ă„în care rela ia care era unul dintre
obiectele convingerii leagă celelalte obiecte”.ăCândăconvingereaăesteăfals ,ănuă
exist ăoăunitateăcomplex ăalc tuit ănumaiădinăobiecteleăconvingerii. „Astfel, o
convingere este adevărată atunci când corespunde unui anumit complex asociat
şi falsă atunci cînd nu corespunde” (Russell, 1998, p. 84). Prin urmare,
convingerileădepindădeăminteaăomuluiăînăceeaăceăpriveşteăexisten aălor,ădarănuăînă
ceeaăceăpriveşteăadev rulălor,ăcareăeste dat de un fapt.
Întrebareaăfireasc ăceăseănaşteăînăurmaăacestuiădemersăeste:ăcumăputemăştiăceăesteă
adev ratăşiăceăesteăfals?ăă
Dup ăăBertrandăăRussell,ăunăadev răesteă„intrinsec evident, în primul şi în cel mai
evident sens, atunci când avem ex-perien a nemijlocită a faptului care corespunde
adevărului” (Ibidem, p. 89). Cel de-alădoileaătipădeăeviden ăesteăgradual ,ădeălaă
adev rurileă logiciiă şiă matematicii,ă pân ă laă judec ileă careă pară doară cevaă maiă
probabileădecâtăcontrareleălor.ăDac ăceeaăceăcredemăfermăesteăadev rat,ăatunciăseă
numeşteă cunoaştere,ă „cu condi ia să fie sau intuitivă sau inferată (logic sau
psihologic) din cunoaşterea intuitivă, din care rezultă logic”(Russell, 1998, p. 91).
Eroareaăesteădespreăceeaăceăcredemăc ăesteăfals.ăCeeaăceăcredem ferm, dar nu este
nici cu-noaştere,ă niciă eroare,ă seă numeşteă opinieă probabil .ă Criteriulă dup ă careă
judec măopiniileătrebuieăs ăfieăacelaăalăcoeren ei.ăă
Ludwig Wittgenstein1 apeleaz ălaăceeaăceăelănumeşteă„o imagine utilă pentru
explicarea conceptului de adevăr” (Wittgenstein,ă1991,ăp.ă60).ăAceast ăimagineă
esteăceaăaăuneiăpeteădeăculoareăneagr ăpeăoăfoaieădeăhârtieăalb ;ăiarăfelulăînăcareă
indicareaăpunctelorăalbeăsauănegreăcorespundeăsauănuăfeluluiăînăcareăseăprezint ă
faptele pe foaia de hârtie este analog feluluiăînăcareăsensulăpropozi iilorănoastreă
esteăsauănuăconformăcuărealitateaăşi,ăprinăurmare,ăafirma iileănoastreăsuntăadev rateă
sau false.
Putemăsurprinde,ăaici,ăaspectulăceăseărefer ălaărela iaădintreăconceptulădeăadev răşiă
sensulăpropozi iei.
„Pentru a putea, însă, spune că un punct este negru sau alb şi cînd este numit el alb trebuie să
ştiu, mai întâi, când este numit un punct negru; pentru a putea spune: «p» este adevărat (sau
fals) trebuie să fi stabilit în ce condi ii îl numesc pe «p» adevărat şi, prin aceasta, determin sensul
propozi iei” (Russell, 1998).
Altfelăspus,ăcondi iileădeăadev răaleăunuiăenun ăsuntăceleăcareădetermin ăîn elesulă
s u.ă
Perspectivaă înă careă seă încadreaz ă aiciă Ludwigă Wittgensteină esteă ceaă aă uneiă
semanticiăaăcondi iilorăde adev r.ăIarăaceast ăviziuneăasupraăadev ruluiăpoateăfiă
recunoscut ă caă oă teorieă aă adev ruluiă fundat ă peă criteriulă coresponden ei,ă
exprimat ăşiădeăalteăafirma iiăaleălucr rii,ăcumăarăfiăaceeaădup ăcareă„adevărul
sau falsitatea imaginii stă în concordan a sau neconcordan a sensului ei cu
realitatea”. (Russell, 1998)
Sensulă propozi iiloră careă seă refer ă laă fapteă şiă suntă formateă dină propozi iiă
elementareăsuntăfunc iiădeăadev răalăpropozi iilorăceăleăalc tuiesc,ădeterminantă
1 Ludwig Wittgenstein (1889-1951),ăfilosofădeăorigineăaustriac ,ăcareăaădorităs ădemonstrezeăc ămenireaăfilosofieiăesteădeăaă
determinaăîntindereaăşiălimiteleălimbajului,ămaiăalesăaălimbajului cotidian. Limbajul este acela care poate exprima cum stau
lucrurileăînălume.ăFilosofulăaădezvoltatăatomismulălogic,ădup ăcareăfapteleăsimpleădinărealitateătrebuieăexprimateăprinăpropozi iiă
atomice,ăcaăimaginiăinten ionateăaleăfaptelor.ăDintreăcele mai importante scrieri filosofice ale sale, putem aminti: Tractatus
logico-philosophicus, Cercetări filosofice, Caietul albastru, Gramatica filosofică ş.a.
fiindă modulă înă careă seă manifest ă aceast ă condi ionare.ă Acesteă aspecteă potă fiă
„mascate”ădeăformaăgramatical ăsuperficial ,ăcareăpoateăfiădep şit ădeăanalizaă
logic .ă
Aşadar,ă limiteleă aă ceeaă ceă poateă fiă spusă şi,ă prină urmare,ă gândită cuă sensă suntă
impuseădeăstructuraălimbajuluiăşiăaălumii,ădeopotriv ,ăşiădeămodulăînăcareăeleăseă
leag ă reciprocăprinărela iaădeăreprezentare.ăNumaiă dac ăseăob ineăoă asemeneaă
conexiune, expresiile limbajului nostru dobândesc sens.
Sarcina de lucru 7
Prezint ,ăînăcâtevaărânduri,ăconcepțiaăfilosofilorădespreăadev r.
2.3.2. Minciuna
Sprijinindu-seă peă limbajă şiă înglobând,ă obligatoriu,ă actulă deă voin ă ală subiectuluiă
emi torăsubăformaăinten ionalit ii,ăminciunaăconecteaz ăcanoaneleădeontologiceă
ale mijloa-celorădeăcomunicareălaăop iuneaăteleologic ăasupraăvalorilorăvizate.ă
Minciuna esteăunăfenomenăautonomăşiăpurărela ional,ăcareănuăseălas ăsupusăexclusiveă
determin rilorădeontologiceăsauăteleologice.ăVasileăTranăşiăAlfredăVasilescuăpropună
ună modelă careă eviden iaz ă oă serieă deă conexiuni,ă pozi ion riă şiă interpret riă aleă
dinamicii conceptualeădinăcâmpulăeticiiăcomunic rii,ădup ăcumăurmeaz ă(Trană&ă
Vasilescu, 2003, pp. 43-46):
- pozi ioneaz ă minciunaă înă raportă cuă planulă lumiiă reale,ă plasând-o în aria
comunica ional ăaăproiec ieiăcunoaşteriiăînădiscurs;
- arat ă c ă nuă toat ă realitateaă poateă fiă cunoscut ă şiă comunicat ă ra ional,ă
aser iunileădinăaceast ăzon ănesuprapunându-seăconceptuluiădeăminciun ;
- sesizeaz ăc ăminciunaăpoateăfiăatâtăoăac iuneădeădenaturareăaăadev rului,ăcâtă
şiăaăfalsului;ă
- denot ăc ăminciunaăseăsprijin ăpeădou ăelementeăindispensabile:ălimbajulăşiă
inten iaădeăaăinduceăreceptorulăînăeroare;
- explic ,ă peă deă oă parte,ă concentrareaă concep iiloră eticeă deontologiceă asupraă
mijloaceloră utilizateă pentruă atingereaă scopuriloră comunica ionale,ă iară peă deă
alt ăparte,ăfocalizareaăteoriilorămoraleăteleologiceăasupraăvalorilorăurm riteădeă
c treăemi tor;
- indic ămecanismulăprinăcareăbalan aăminciuniiăuneşte,ăprinăinten ie,ămijloculă
de scop;
- demonstreaz ă c ă minciunaă poateă fiă considerat ă atâtă moral ,ă câtă şiă imoral ,ă
prin glisarea limbajului pe scala deontologic ;
- etaleaz ăfaptulăc ăminciuna,ăconsiderat ăinten ionalăneetic ,ăpoateăurm riăună
elă bună sauă c ,ă dimpotriv ,ă minciuna,ă considerat ă ună instrumentă morală înă
anumiteăcircumstan e,ăpoateăvizaăunăscopăr u;
- surprinde realitatea în care limbajul se structureaz ă multicompozită şiă
tensiuneaă dintreă straturileă saleă interneă poateă destabilizeă inten iaă ini ial ă aă
mesajului;
- precizeaz ăc ,ăatâtămediulăcomunic rii,ăcâtăşiăreceptorul,ăcaăp r iăaleărealit ii,ă
predispună şiă orienteaz ă inten iaă emi toruluiă şiă modelareaă limbajului
disimulativ.
Laă nivelă conceptual,ă seă imagineaz ,ă aplicându-se, apoi, cele mai sophisticate
formeă deă minciun ,ă celeă maiă rafinateă solu iiă comunica ionaleă persuasiveă şiă
manipulative.ăMinciunileădeăacestăgenăsuntăutilizateăpentruăinfluen areaăaăceeaăce
seăconcepe,ăseăproiecteaz ,ăseăgândeşteănou,ăorientândăfelulădeăaăvedeaărealitatea,ă
ansamblurileă deă opinii,ă deă idei,ă cuă privireă laă problemeleă filosofice,ă ştiin ifice,ă
politice,ăsociale,ăeconomice,ăartisticeăetc.,ăinfluen ând,ăîntr-un cadru mai general,
concep iaădespreălumeăşiăvia .ă
Formareaăcet eanuluiădezirabil,ă elăsupremeăalăminciuniiăînăsferaăconceptelor,ăseă
realizeaz ,ă peă lâng ă controlulă educa ional,ă prină sus inereaă şiă promovareaă
persuasiv ă aă ideologieiă cuă ajutorulă mituluiă şiă prină convergen aă mentalit iloră
individuale în imaginarul colectiv.
Rela iileăpubliceăac ioneaz ăînăzonaăcomunic riiăumaneămaiămultădecâtăaproapeăînă
oricareă profesie.ă Comunicatoriiă seă afl ă permanentă înă contactă cuă poten ialitateaă
transmiteriiă deă informa iiă false,ă iară atunciă când aceasta are loc în mod voit, se
p trundeăpeăteritoriulăminciunii.
Înă ceeaă ceă priveşteă sectorulă publicitar,ă minciunaă areă motiva iaă maximiz riiă
profitului,ă prină crearea,ă implementareaă şiă sus inereaă imaginiiă deă marc ,ă prină
creşterea:
- notoriet iiăprodusului/serviciului;
- preferin eiăconsumatoruluiăpentruăprodusulărespective;ă
- încrederiiăînămarc ăşiăfidelizareaăconsumatorilor.ă
Apar inândăcomunic riiădeămas ,ăminciunaăjurnalistic ,ăînăspecialăceaăfixat ăprină
repeti ieă înă aten iaă şiă înă memoriaă public ,ă seă prezint ă caă ună mijlocă deosebită deă
nociv,ămaiăales,ădac ăesteăpus ăînăserviciulăunorăintereseăarbitrareăsauăilicite.ă
2.3.3. Credibilitatea
Unulădinăscopurileăeticiiăînăcomunicareăesteădeăaăstabili,ămen ineăşiădeăaăprotejaă
credibilitateaăcomunicatorului.ăăOădat ăcuătransmitereaămesajelorăpersuasive,ăelă
trebuieăs ăîşiămen in ărespectabilitatea.ă
Categorii de analiză ale credibilităţii:
Credibilitatea subiectului.ăMulteăsubiecteăjurnalisticeăsuntăuşorădeăcomunicat,ă
deoareceăcon inutulălorănuăesteăsurprinz torăpentruăaudien .ăCât ăvremeănuăsuntă
contraziseăcunoştin eleăsauăconvingerileăanterioareăaleăaudien ei,ăcredibilitateaănuă
este pus ă înă discu ie.ă Dină p cate,ă comunicatorulă nuă poateă s ă foloseasc ,ă
întotdeauna,ăsubiecteăatâtădeăuşorădeăacceptatădeăc treăaudien .ă
Credibilitatea sursei creditate.ă Atâtă comunicatorii,ă câtă şiă audien aă suntă
dependen iă deă credibilitateaă surseloră ştirilor. Jurnalistulă trebuieă s ă fieă atentă s ă
citezeăsursaăceaămaiăpotrivit .ăComunicatorulăesteămaiăpersuasivădac ăciteaz ăsurseă
credibile.
Credibilitateaăgeneral ăînămass-media. Oăbun ăparteăaădeciziilorăcotidieneăaleă
cet enilorăseăbazeaz ăpeăinforma iileădinămass-media.
Credibilitatea canalului de comunicare. Uneleăinstitu iiăsuntăgrijuliiăcuăreputa iaă
lor;ăaltele,ăînăgoannaădup ăsenza ional,ăsuntămaiăpu inăpreocupateădeăacestăaspect.ă
Uneleă canaleă deă informareă suntă maiă credibileă decâtă altele.ă Înă func ieă deă acest
criteriu,ăpubliculărealizeaz ăselec ia.ă
Credibilitateaă personal ă aă comunicatorului. Fiecare specialist din domeniul
comunic riiăăpoateăs ămunceasc ăînăsensulăcreşteriiăcredibilit iiăsale,ăcare,ăpân ă
laăurm ,ănuăreprezint ăoăresponsabilitateăcolectiv , ciăunaăindividual .ă
Limbajulăcredibilăesteăfundamentalăînăprocesulăcomunic rii.ă„Obliga ia presei de
a tipări adevărul reprezintă un element standard al retoricii sale” (Clifford et
alii,ă2001,ăp.ă62).ăConcep iileăşiăideileădespreălumeăcunoscăoăanumit ădinamic ăceă
determin ă redefiniriă aleă adev rului.ă Tehnologiaă sofisticat ă genereaz ă continuuă
ştiri,ăastfelăînct,ăcelăcareăleăselecteaz ăareădeăalesădintr-o multitudine de variante,
f r ăs ămaiăaib ,ădeăceleămaiămulteăori,ăsuficientătimpăs ăleăcearn ădinăperspective
subtilit ilorămorale.ă
Sarcina de lucru 8
Explic ,ăînăcâtevaărânduri,ăconexiuneaăcareăpoateăexistaăîntreăminciun ă
iăcredibilitate.
Rezumat
Înainteădeăaăfiăconceput ădeăc treăfilosofiăşiăteologiăcaăoăcaracteristic ăpsihologic ă
şiămoral ,ălibertateaăs-aăafirmat,ămaiăîntâi,ăcaăstatut:ăcondi iaăliber ăaăomuluiăcareă
nuăesteăsclav.ăPrinăopozi ieăcuăsclavul,ătratatăcaăoăunealt ăneînsufle it ălipsit ădeă
drepturi,ă st pânulă sauă cet eanulă dispune,ă înă modă liber,ă deă persoanaă saă şiă
particip ăactivălaăvia aăoraşului;ălibertateaăcet eanuluiăseăinstaureaz ,ăastfel,ăcaă
oăcondi ieăsocial ăşiăpolitic ăgarantat ăprintr-unăansambluădeădrepturiăşiădatorii.
Libertateaăesteăconceput ăcaăunăatributăindividual,ăeaăfiindădreptulăoric reiăfiin eă
umane la autonomieăşiăsecuritateăînăvia aăsocial ăşiăpolitic ,ălaăexprimareaăliber ă
aă gânduriloră şiă şiă opiniilor,ă înă domeniulă morală şiă religios,ă laă proprietateă şiă
ini iativ ăprivat ăînăordineaăeconomic .ăÎnăacestăsens,ălibertateaăseăsprijin ăpeăoă
etic ă aăresponsabilit ii,ă adic ăpresupuneăc ăindividulădispuneădeăoăaptitudineă
natural ădeăaădeterminaăşiădeăaărealizaăceeaăceăesteăbineăpentruăel.ă
Responsabilitateaă esteă reflexiaă anterioar ă asupraă consecin eloră acteloră umane,ă
implicândă previziunea,ă eaă fiindă m suraă libert ii.ă Acestă conceptă desemneaz ă
caracteristicaăindividuluiăsauăaăcolectivuluiădeăaăac ionaăînăcunoştin ădeăcauz ,ă
dispunândădeăcompeten ,ădeămaturitateăşiăpreg tire,ădeălibertate,ăastfelăîncâtăs ă
îşiăassumeăurm rileăactelorăs vârşite.ă
Responsabilitatea moral ă reprezint ă aceaă autoritateă aă conştiin eiă înă aă ajutaă
subiectulă s ă în eleag ă sensulă şiă urm rileă socio-morale ale faptelor sale, în a-l
determinaă s ă îşiă asumeă înă cunoştin ă deă cauz ă deciziile,ă statusurileă şiă rolurileă
profesionaleăşiăcet eneşti,ăînăaăr spunde de calitatea actelor sale.
Înă societateaă contemporan ,ă responsabilitateaă esteă unulă dintreă imperative.ă Seă
vorbeşte,ătotămaiămult,ădeă„datoriaăresponsabilit iiăsporite”ăaăindividuluiăfa ădeă
acteleăsaleăprofesionale,ăprinăimpunereaăcalit ii.ă
Moralitateaăsauănaturaăetic ăaăuneiăac iuni,ăcaracterulăeiăbunăsauăr u,ătrebuieăs ă
fieă judecateă înă func ieă deă m suraă înă careă eaă asigur ă dezvoltareaă unoră scopuriă
pentruăto iăoameniiăimplica iăînăac iuneaărespectiv ăsauăpentruăto iă ceiă careăară
puteaăfiăafecta iădeăea.
Eticaă şiă responsabilit ileă suntă preocup riă înă rela iileă publiceă atâtă laă nivelulă
individului,ă câtă şiă laă nivelulă institu ieiă peă careă acestaă oă reprezint .ă Obliga iaă
moral ăşiăprovocareaăpentruărela ioniştiăesteăaceeaădeăa-iăîndrumaăpeărela ioniştiă
înspre ac iuniăresponsabile,ăbazateăpeăintegritate.ăAceastaăpresupuneăexisten aă
unui puternic sistem personal de valori.
1) Înă concep iaă luiă Karlă Jaspers,ă libertateaă individuluiă areă urm toareleă
forme:
a) Individual ă iăcolectiv ;
b) Social ă iăindividual ;
c) Pozitiv ă iănegativ .
2) Responsabilitateaă asumat ă pentruă alegerileă iă ac iunileă derulate,ă

cuprinde:
a) Oăcomponent ăpozitiv ;
b) Oădimensiuneăsubiectiv ;
c) Oăcomponent ăobiectiv .
3) Organiza iileăî iăasum ăanumiteăresponsabilit iăsocialeăcareăpresupun:

a) Producțiaădeăserviciiăsauăproduseădeăîncredere,ăcareănuăafecteaz ămediul;
b) Realizareaădeăserviciiăsauăproduseăcareăsuntăceruteăpeăpiaț ;
c) Compensareaăechitabil ăaăangajațiloră iătratareaălorăcorect .
4) Sensurileădrept ii,ăcaăunăconceptăfundamentalăînăsocietate,ăcomport ă
urm toareleăsensuri:
a) Inechitate;
b) Imparțialitate;
c) Respectareaălegilorăuneiăț ri.
5) Criteriileădup ăcareăoăsocietateăpoateăfiăapreciat ăcaăfiindăsauănuădreapt ,ă

sunt:
a) Dreptateaăprocedural ă iădreptateaăcomunitar ;
b) Dreptateaăprocesual ă iădreptateaăcomun ;
c) Dreptateaăprocedural ă iădreptateaăsocial .
6) Suntăcategoriiădeăanaliz ăaăcredibilit ii:

a) Credibilitatea obiectului;
b) Credibilitatea sursei creditate;
c) Credibilitatea canalului de comunicare.
Lucrare de verificare I
Realizațiă ună eseuă deă maximumă 1000ă deă cuvinteă cuă titlulă Libertatea și
responsabilitatea comunicatorului, pornind de la conceptele etice fundamentale
aleăfilosofilorăstudiați.
Nota bene. Lucrareaăvaăfiăînc rcat ăpeăsite-ul de curs din cadrul platformei e-
Learning Danubius Online laă secțiuneaă Teme, înă termenulă prev zută pentruă
executareaăei,ăiarărezultatulăevalu riiăvaăfiăcomunicatăînăcadrulăsecțiuniiăCarnet
de note dinăacela iăsiteădeăcurs.
Arsith, Mirela (2000). Filosofie - comentarii de texte pentru examenul de
bacalaureat şi pentru admiterea in facultate.ăBac u:ăDeşteptarea,ăpp.ă37-40.
Hayek, Friedrich A. (1998). Constitu ia libertă ii.ă Luciană Dumitruă Dîrdal ă
(trad.).ăIaşi:ăInstitutulăEuropean,ăpp.ă31-37, pp. 93-107.
Iliescu, Adrian-Paul Emanuel-Mihail Socaciu (coord.) (1999). Fundamentele
gândirii politice modern.ăIaşi:ăPolirom,ăpp.ă63-69, pp. 290-295.
Newson, Doug; Judy Turk VanSlyke; Dean Kruckeberg (2003). Totul despre
rela ii publice,ăCristinaăComană(coord.ătrad.).ăIaşi:ăPolirom,ăpp. 300-310.
Tran, Vasile Alfred Vasilescu (2003). Tratat despre minciună.ă Bucureşti:ă
Comunicare.ro, pp. 43-46.
3. PERSUASIUNEă IăRESPONSABILITATE
 s ăidentificiăşiăs ăexemplificiăetapeleăpersuad rii;

 s ăexpliciăcon inutulăpersuasiunii;
 s ăcompariămodalit ileădeăpersuadare;
 s ădelimiteziăpersuasiuneaădeăprocesulăcomunic rii.
3.1. Natura persuasiunii
Etimologic, verbul a persuada areăîn elesulădeăa sfătui pînă la capăt;ăcelăsf tuită
ajunge s -şiăînsuşeasc ăsfatul,ăacceptândămodulăpropusădeălocutorădeăaăîn elegeă
şiăinterpretaăst rileăşiăfapteleălumii.ăAlocutorulăader ălaăatitudinileăsauăvalorileă
promovate prin argumentele elaborate de enun iator,ă tr indă iluziaă c ă sunt ale
sale,ăiarăautorulăinterven ieiădiscursiveănumaiăle-a actualizat. Persuasiunea este
argumentareaăcareăseăadreseaz ăunuiăauditoriuăanume,ăînăfunc ieădeătrebuin eleă
şiă aspira iileă c ruiaă locutorulă îşiă elaboreaz ă argumentarea.ă Argumenteleă suntă
astfel alese astfel încâtăschimbareaădorit ădeăc treăagentăs ăfieădorit ăşiăadoptat ă
deăc treăreceptorăînăabsen aăconstrângerii.ă
În viziunea filosofului german Immanuel Kant, persuasiunea are doar o
valabilitateăparticular ,ăindividual ,ăfiindă„încercarea pe care o facem asupra
intelectului altora cu principiile sim irii noastre, care sunt valabile pentru noi,
anume dacă ele au asupra ra iunii străine acelaşi efect ca şi asupra ra iunii
noastre”(Kant,ă 1994,ă p.ă 582).ă Astfel,ă putemă împ rt şiă celorlal iă cevaă deă careă
suntemăconvinşiănumaiănoi,ăîncercîndăs ădetermin măadeziuneaălor.ă
În volumul Eseuri de hermeneutică, Paul Ricoeur eviden iaz ăfaptulăc ăcelăceă
st pîneşteă şiă uitilizeaz ă tehnicaă fundamentat ă peă identificareaă şiă cunoştereaă
cauzelor care genereaz ă efecteleă persuasiunii, dobândeşteă oă putereă deă temut:ă
„puterea de a dispune de cuvinte în afara lucrurilor şi de a dispune de oameni,
dispunând de cuvinte”ă(Ricoeur,ă1990,ăp.ă21).
Cândăcomunic măîncerc măs ăstabilimăoăleg tur ăcuăoăalt ăpersoan .ăÎnăcazulă
persuasiunii, încerc măs ăîmp rt şimăoăopinie,ăunăsentiment,ăunăcomportament.ă
Persuasiuneaăesteădestulădeăprezent ăînăvia aădeăziăcuăzi,ăeaăfiindăunăactăsimbolică
pentruăpersoaneleăcareăoăpractic ,ădarăşiăpentruăceleăcareăîiăsuport ăconsecin ele.ă
„ …actul persuasiv nu presupune pentru nimeni obligativitatea de a ac iona
într-un anume fel ci, mai curând, oferă argumente logice, emo ionale şi
culturale în sprijinul eventualei asumări a ac iunii respective” (Larson, 2003,
p. 15).
Cercetareaăînădomeniulăpersuasiuniiăridic oăproblem ăfundamental :ăînăceămodă
suntămodificateăatitudinileăşiăcomportamenteleăprinăcomunicare?
Efectele persuasiunii depind de:
- factoriăpersonali,ăreleva iădeătendin aădeăaăfiă receptiveălaăinfluen eăşiă deă aă
acceptaăschimb riăînăatitudiniăşiăcomportamente;
- factoriăcareăvizeaz ămodulădeăorganizareăaăinfluen elor,ăcareăsuntăcentra iăpeă
procesulădeăcomunicare,ărespectiveăaceleărela iiăântreăsurs ,ămesaj,ăcanalădeă
transmitere,ă receptareă şiă contextă socială careă oă facă s ă fieă persuasiveă
(St nciugelu,ă2009,ăp.ă182).
Persuasiuneaă presupuneă utilizareaă comunic riiă pentruă a-iă câştigaă peă oameniă
pentruăoăcauz .ăExper iiăconsider ăc ăoameniiăîşiămodific ărelativ uşorăopiniile;ă
cândăp rerileăseăgrupeaz ,ăseăformeaz ăoăatitudine.ăGrupareaăatitudinilorăsprijin ă
oăanumit ăcredin .ăCredin eleăseămodific ămultămaiăgreuădecâtăopiniile.ă
Înă situa iileă argumentativeă şiă persuasive,ă emi torulă areă obliga iaă moral ă deă aă
verificaă veridicitateaă doveziloră şiă aă argumenteloră înainteă deă aă leă prezentaă
celorlal i.ăMajoritateaăagen ilorăpersuasivi caut ăs ăîşiăasigureăoăreac ieăpozitiv ă
dinăparteaăreceptorilor.ăCâtădeămoral ăesteăadaptareaălaăcerin eleăpublicului?ă
Persuasiuneaă poateă fiă esteă oă tranzac ie în care atât agentul persuasiv,ă câtă şiă
receptorulăcaăpersoan ăpersuadat ăauăoăr spundereăreciproc ădeăaăparticipaăactivă
laă procesă (Larson,ă 2003,ă p.ă 46).ă Receptorulă ară trebuiă s ă aib ă oă atitudineă
echilibrat ăîntreăextremaăatitudiniiăcreduleăşiăceaăaăînchist riiădogmatice,ăambeleă
indezirabile.ăNumaiădup ăceăreceptorulăaăîn elesăideileăagentului persuasiv poate
evaluaă cuă discern mântă moralitateaă strategiiloră şiă obiectiveloră persuasive.ă
Totodat ,ăpersoanaăpersuadat ătrebuieăs ăaib ăoăreac ieăcareăs ăreleve,ăînămodă
onestă şiă exact,ă gradulă deă în elegere,ă opinia,ă sentimenteleă şiă ra ionamenteleă
proprii (Larson,ă2003,ăp.ă47).ăAstfel,ăagen iiăpersuasiviădobândescăinforma iileă
relevanteăşiănecesareădeăcareăauănevoieăpentruăluareaădeciziilor.ă
Sarcina de lucru 1
Evidențiaz ,ă înă câtevaă cuvinte,ă importanțaă persuasiuniiă înă procesulă
comunic rii.
3.2.ăEtapeăaleăpersuad rii
Prezentarea
Oă persoan ă trebuieă s ă seă afleă într-oă pozi ieă înă care s ă primeasc ă mesajulă
persuasiv,ăadic ăs ăfieăaccesibilăfizicăşiăreceptiv mental.
Participarea
Receptorulătrebuieăs ăfieăatentălaămesajulăpersuasiv.
Comprehensiunea
Receptorulătrebuieăs ăîn eleag ămesajul.
Acceptarea
Receptorul accept mesajulă şiă ajungeă s ă fieă deă accordă cuă punctuală deă vedereă
exprimat.
Re inereaămesajuluiăexprimat
Deăaceea,ărepeti iaăesteăfoarteăimportant în procesul de persuasiune.
Ac iunea
Receptorulăîşiămodific ăsemnificativăcomportamentul.
Strategiileădeăpersuasiuneătrebuieăplanificateăşiămonitorizate.ăEtapaăconştientiz riiă
dină modelulă comportamentală încorporeaz ă prezentareaă şiă participarea.ă Etapaă
conştientiz riiălatenteăcorespundeăcomprehensiunii,ăaccept riiăşiăre inerii.ă
Evenimentulădeclanşatorăofer ,ăînămodăesen ial,ăoădemonstra ieădeăre inereădeă
c treăreceptor,ăducândălaăunătipădeăcomportament.ăDac ăacestăcomportamentăseă
potriveşteăcuăac iuneaădorit ,ăatunciăprocesulădeăpersuasiune a avut succes.
3.3. Persuasiuneaăşiăcomunicarea
Pentruăaăfiăeficiente,ăapelurileăpersuasiveătrebuieăs ăcombineălaturaăra ional ăcuă
ceaăemo ional .ăPentruăaăfiăpersuasiv,ămesajulătrebuieăs ăaib ăoăanumit ăvaloareă
pentru publicul- int ăşiăs ăfieăcompatibil cu motivele acestuia.
Într-oăsocietateăliber ,ăînăcareăcomunicareaăesteădeschis ,ăpersoanaădeăpersuadată
alegeă ceă mesajă vreaă s ă asculte.ă Oameniiă tindă s ă deaă crezareă surseloră careă leă
seam n ălorăcaăpersoane,ăcareăsuntăaşaăcumăarădoriăeiăs ăfieăsauăcumăîşiăînchipuieă
c ăsunt.ăEiăobişnuiescăs ăconsidereăsurseleădeăinformareăcaăfiindăautorit i.ă
Credibilitateaăreprezint ăceeaăceăesteăimportantăînăindustriaăcomunic rii.ăAstfel,ă
asist măînăprezentăla:
„înmul irea codurilor de conduită, a controalelor etice, a comunicării institu ionale, a
mecenatului, iar peste tot, obiectivul urmărit cu precădere este acela de a îmbunătă i imaginea
institu iei într-o epocă în care întreprinderea trebuie să gestioneze capitalul său de simpatie ca
parte integrantă a capitalului de care se bucură marca sa” (St nciugelu,ă2009,ăp.ă210).ă
Surseleăpersuad riiăînăcomunicareă(Newsom et alii, 2003, pp. 266-267):
- autopersuadarea (internalizarea) esteăceaămaiăcomun ăsurs ăaăpersuasiunii,ă
fiindăurmat ădeăidentificareăşiăsupunere;
- sursele de mare credibilitate,ădac ăsuntăconsultateăaădouaăoar ,ăproducămaiă
degrab ă schimbareaă opiniei;ă pentruă aă aveaă credibilitateă maxim ,ă sursaă
trebuieă s ă deaă impresiaă nuă doară c ă ştieă adev rul,ă dară şiă c ă esteă destulă deă
obiectiv ăcaăs ăfieămotivat ăs ăspun ăadev rulăaşaăcumăîlăvede;ăcredibilitateaă
surselorănuăafecteaz ăm suraăînăcareăesteăreamintitămesajul;
- informa iaăprovenit ădeălaăsurseădeămic ăcredibilitateănuăsporeşteăînătimp;
- surseleă puternice,ă atractive,ă p rtinitoareă potă fiă maiă p rtinitoareă potă fiă mai
eficienteădecâtăceleănep rtinitoare,ăînăîncercareaădeăaăînt riăanumiteăopinii;
- esteă maiă pu ină probabilă caă surseleă p rtinitoareă sâă fieă crezuteă dac ă suntă
perceputeăcaăatareădeăc treăexper i;ăfaptulăc ăunămesajăesteăperceputăcaăfiindă
compusădeăexper iăareăun mai mare impact persuasiv;
- sursele atractive sunt mai eficiente decât cele neatractive;
- surseleăneatractiveăsuntămaiăeficienteăatunciăcândăseăg sescădeăparteaăuneiă
pozi iiăneaşteptate;
- re inereaăunuiămesajăesteămaiămareădac ămesajulăaăfostăneaşteptatădin partea
sursei respective;
- surseleă careă ofer ă recompenseă suntă maiă eficienteă decâtă celeă careă careă
amenin ;
- amenin rileălejereăpotăfiăinternalizateăşiăpotăduceălaăsupunere;ăamenin rileă
puternice pot stimula defensiva;
- credibilitateaă surseiă poateă s ă nuă contezeă dac ă mesajulă înă sineă prezint ă
argument rezonabile.
Mesajele:
- mesajeleăcareăprezint ăconcluziiăexpliciteăsuntămaiăeficienteădecâtăceleăcareă
permităreceptoruluiăs ăformulizeăpropriileăsaleăconcluzii;
- ştirileăpozitiveăprezentateălaăînceputăducălaăcreşterea gradului de acceptare a
mesajului,ăchiarădac ăacestaăcon ineăşiăinforma iiănegative;
- informa iaă deă laă începutulă sauă deă laă sfîrşitulă mesajuluiă suntă maiă uşoră deă
re inut;
- apelurileăcareăseărefer ălaăoătem ăpericuloas ăpotăfiămaiăeficiente;
- în elegereaă sporit ă aă unuiă mesajă duceă laă creştereaă acorduluiă laă respectivulă
mesaj;ă gradulă deă re inereă creşteă oă dat ă cuă repetareaă mesajului;ă expunereaă
repetat ălaămesajăpoateăcreşteăacordulăfa ădeăacelămesaj.
Atâtăsursa,ăcâtăşiămesajul:
- dac ăexist ăpreaăpu ineădoveziădeăsprijin într-un mesaj, credibilitatea sursei
devine tot mai important;
- comunicatoriiăsuntăevalua iămaiăfavorabilăînăm suraăînăcareămesajeleălorăauă
urm toareleăcalit i:
 potăfiăascultateăsauăcititeăuşor;
 apeleaz ălaăinteresulăuman;
 prezint ăoămareădiversitate a vocabularului folosit;
 sunt realiste.
Receptorii:
- unămesajăcareăcontraziceăoăopinieăexistentădejaăpoateăs ănuăfieărespinsădină
startădac ăpareăaăacordaăoărecompens ăreceptorului;
- pentruăc ăpercep iaăesteăsubiectiv ,ăchiarăşiăatunciăcândăinforma iaănuăesteă
adecvat ,ăreceptoriiătindăs ăutilizezeăceeaăceăauăprimităpentruăaăserviăuneiă
nevoi sau unui scop imediat;
- percep iaăcorect ăsauăfavorabil ăaăunuiămesajăpoateăfiăfacilitat ăprinăstabilireaă
anterioar ăaăunorăleg turiăcuăpubliculă int ;
- nu exist ă niciă oă dovad ă c ă re inereaă selectiv ă aă informa ieiă s-ar baza pe
atitudinileăşiăcomportamenteleăreceptorilor;
- publicurileătindăs ănuăiaăînăconsiderareămesajeleăcareăsprijin ăoăidéeăşiăcareă
suntă uşoră deă respinsă şiă mesajeleă careă contrazică oă idéeă şiă suntă greu de
contraargumentat;
- acceptareaăcreşteădac ăsuntăajustateămesajeleăpentruăaăminimalizaădiferen aă
dintreăsurs ăşiăreceptori.
Sarcina de lucru 2
Explic ,ă înă câtevaă cuvinte,ă cumă seă realizeaz ă persuasiuneaă înă
comunicare.
3.4. Responsabilitatea în comunicare - întreă normaă juridic ă şiă normaă

deontologic ă
3.4.1. Rolul eticii mass-media în promovarea sistemului de responsabilitate media
Etica mass-mediaă încearc ă s ă deaă r spunsă laă întrebarea:ă Cum trebuie să

acționeze jurnalistul în raport cu sine însuși, cu semenii săi, și cu lumea din
jur? LeăBihanăneădezv luie că pentru greci, etica nu avea decât funcția de a
distinge binele adevărat de binele fals,ăadic ădeăaăacceptaăceeaăceăneăesteăcuă
adev ratăutilă iădeăaărespingeămirajeleăproduseădeăimaginație :ăc utareaăaăceeaăceă
esteăpl cutănuăesteăcondamnabil ădinăpunctădeăvedereămoral,ăîns ănuăesteăînțeleptă
s ăacționeziăf r ăs ă tiiăce-țiăesteămaiăutilăs -țiădore ti. (Le Bihan, 1999, p. 6)
Principala misiune a eticii este prescrierea de reguli atât pentru conduita
individual ,ăcâtă iăpentruăorganizareaăsocial ăaăviețiiămorale.ăMorala apare ca un
ideal,ăc treăcareătrebuieăs ătindemăfiecareădintreănoi.ăNuăneăputemăpropune s ă
fimănumaiăperformanți,ăs ăurc măpeăscaraăsocial ,ăpreofesional ,ăciă iăpeăceaăaă
valoriloră morale.ă Iară dac ă individulă î iă propuneă s ă urceă înă ierarhiaă social ă iă
profesional ăsfidândăpercepteleămorale,ădestinulăluiănuăvaăfiăîmplinit (Verdina ,ă
2007, p. 17)
A fi moral înseamn ăaăfiăcapabilăs ăplaseziătriumfulăbineluiăînainteaăutilit țiiăsaleă
practice ;ă înseamn ă aă faceă bine,ă chiară înă situațiileă înă careă acestaă esteă înă
contradicțieăcuădorințeleănoastre. (Le Bihan, 1999, p. 6) Simțul moral poate fi
definită caă oă capacitateă vie,ă spontan ,ă rapid ,ă deă aă distingeă bineleă deă r u,ă înă
comportamentă iăacțiune.ăAl turiădeăsimțurileăsenzoriale,ăomulăposed ă iăsimțuriă
specifice, acele simțuriăsocialeăcumăesteăsimțulămoral,ăcareănuăesteăînn scutăciă
seăformeaz ăprinăeducațieămoral ă(C tineanu,ă1982,ăp.ă254).
Dac ărolul moralei este acela de a distinge binele de rău și de a alege binele,
se pune problema valorii moralei,ăaăjustific riiăposibileăaăvalorilorănoastre. (Le
Bihan, 1999, p. 5) Caracterulă întotdeaunaă convențională ală valoriloră moraleă ară
trebuiăs ăneăconving ădeăfaptulăc ămoralaăesteăreductibil ălaăunăfaptă iăobligațiaă
esteăoăsimpl ărezultant ăaăpresiuniiăsociale (Le Bihan, 1999, p. 33)
Conștiința morală individuală esteăunăansambluăstructuratădeăidei,ăreprezent ri,ă
sentimente,ăatitudiniăinterioareăcuăreferinț ălaăceeaăceăesteăbineăsauălaăceeaăceă
esteă r u.ă Suportulă eiă esteă îns ă subiectulă individual,ă individulă sauă persoana,ă
înțeleseă caă individă concret.ă Conștiința colectivă, fiind mai mult decât suma
con tiințelorăindividuale,ănuăexist ădecâtăînă iăprinăcon tiințeleăindividualeăcareă
sunt suportul ei spiritual (C tineanu,ă1982,ăp.ă251). Conștiința individuală nu
devine morală decât înăm suraăînăcareăceleătreiăfuncțiiăpsihologiceă(cognitiv ,ă
afectiv ă iăvolitiv )ăseăasociaz ăcuăconținuturiăvaloriceămorale.ăAcestăprocesăesteă
procesulăexperiențeiămorale,ăînăcareăetosulăobiectivăesteăinteriorizat,ăsauăinvers,ă
individul amoral se integreaz ătreptatăunuiăetosăcolectiv,ăînțelesăcaăansambluădeă
imperativeă iăsistemeădeăapreciereă(C tineanu,ă1982,ăp.ă252).
Deălaătermenulădeămoral ăderiv ăcelădeămoralitate,ăprinăcareăseăevoc ăgradulăînă
care normele morale suntă respectateă deă c treă oă persoan ,ă ună grupă sauă oă
colectivitate.ăÎnăstrâns ăleg tur ăcuăacestea,ăseăafl ătermeniiăde amoral și imoral.
Amoralitateaă esteă oă stareă careă esteă str in ,ă indiferent ă faț ă deă moralitateă prină
lipsaăpreocup riiădeăaăfiămoral,ădeăaăr spunde unor repere morale, ceea ce nu
cadeă subă incidențaă uneiă aprecieriă morale,ă amoralitateaă seă situeaz ă dincoloă deă
sferaămoralit ții.ăÎnăschimb,ăimoralăesteăceeaăceăesteăîmpotrivaămoralei,ăceeaăceă
seăîntreprinde,ăînămodăintenționată iăprinăcareăseăîncalc normele morale, regulile
deăconduit ăgeneralăacceptateăîntr-unătimpă iălocădateă(Verdina ,ă2007,ăp.ă18).
Preceptele moralei au forma unor imperative, numai o ființă autonomă putând
îndeplini o datorie.ăObligația,ăînăopozițieăcuăconstrângerea,ăpresupuneălibertate.ă
Adev rataăexperienț ăaălibert țiiăconst ăînăaăfaceăbineă iăaăpreferaăadev rulă(Le
Bihan, 1999, p. 23).
Trebuieăs ăaiăliberatea de a fi rău ca să poți fi bun și să alegi singur. Nimeni
n-arăfaceăbineădac ăn-arăfiăliberăs ăfac ăr u.ăPentruăaătrebuiăesteănecesarăs ăpoți.ă
Astfelăseăînțelegeămaiăbineăcumăomulăpoateăvedeaăceeaăceăesteămaiăbună iăfaceă
ceeaăceăesteămaiăr uă iăc ălibertateaăsaăîlăfaceăcapabilăs ăseăsupun ădatoriei (Le
Bihan, 1999, p. 24).
Înc ă deă laă începută trebuieă s ă recunoaştemă c ă filosofia morală diferă de
moralizare chiară înă uneleă puncteă esen iale.ă „Înă vremeă ceă filosofiaă moral ă
înseamn ă s ă neă gândimă laă ceă înseamn ă etica, moralizareaă înseamn ă a da
sfaturi. Aceast ă diferen ă reprezint ă unaă dină distinc iileă dintreă aderareaă laă
tradi iileădeăoperareăaăuneiămeseriiăşiăprocesulăpluralistădeăluareăaădeciziei,ăcareă
esteăatâtădeăimportantăpentruăfunc ionareaăuneiăsociet iăparticipative” (Deaver,
2004, p. 18). Etica mass-mediaăareătendin aădeăaăseăbazaăpeă valori universale
precum acurate ea, onestitatea, corectitudinea, respectul pentru spa iul privat,
evitarea discriminării şi a conflictelor de interese.
Pornindădeălaăfaptulăc ăeticaăseăbazeaz ăpeăvaloriăuniversale,ătrebuieăs ăținemă
contă deă faptulă c ă sistemele politice și culturile din lume marchează diferit
conduita morală a jurnaliștilor. Astfel,ăînăRusiaă iăColumbia,ăundeăauăfostăuci iă
înă ultimiiă aniă zeciă deă reporteri,ă eticaă seă întrep trundeă inevitabilă cuă problemaă
supraviețuirii,ă careă nuă exist ă înă ț rileă occidentaleă înă careă predomin ă libertateaă
cultural ,ăpolitic ă iărespectareaădrepturilorăomuluiă(Keeble, 2009, p. 300).
Deciziileăcareăseăiauăînăsferaăcomunic riiăsuntămaiăusorădeăap ratădinăpunctădeă
vedereăintelectuală siă etic,ădac ăseăbazeaz ăpeă filosofiaămoral ăsiă nuăpeăsimplaă
moralizare. De asemenea „exist ă pericolulă caă oă concep ieă etic ă peă care o pot
aplicaăfieăgrupurileăprofesionale,ăfieguvernulăsauăgrupurileădeăinteresăpublic,s ă
fieă maiă preocupat ă deă imagineaă institu ional ă iă defaptulă c ă trebuieă s ă deaă
socoteal ăcuiva,ădecâtădeădezvoltareaămoral ”ă(Deaver, 2004, p. 18).
Filosofiaămoral ăsiădezvoltareaăsocial ămatur ădetermin ăgândireaăautonom ,ăînă
termeniă criticiă şiă generali,ă comunicatoriiă ajungândă laă ună felă deă autonomieă înă
calitateaălorădeăagen iămorali.ăProfesionistiiădinădomeniulăcomunic riiădeămas ă
cred, de multe ori, c ăesteăresponsabilitateaăpubliculuiăşiănuăaăcomunicatorului,ă
s ă g seasc ă ună în elesă înă activitateaă deă informare,ă deă persuasiuneă şiă deă
divertismentă şiă s ă seă descurceă cuă consecin eleă acestora.ă Adeseaă jurnaliştii,ă caă
specialistiiăînăpersuasiune,ăpretindăc ănuăesteăresponsabilitateaălorăs ăcontrolezeă
efecteleămesajelorălor.ăEiădoarălanseaz ămesajeleăpeăcareăpubliculăleăpreiaăşiăsper ă
caăacesteaăs ăproduc ărezultateleădorite.ăSpecialistii în comunicare arătrebuiăs ă
fieăpreocupa i,ăînăegal ăm sur ,ădeăconsecin ele ac iunilor imediate, dar si a celor
peătermenălung,ăarătrebuiăs ăfieăpreocupa iădeătoleran a fa ă de ambiguitate si fa ă
de dilemele nerezolvate, de procesul anevoios de judecare a lucrurilor şi de un
sentiment al obliga iei morale.
Responsabilitatea fa ă de public trebuieă s ă revin ă atâtă individului,ă câtă siă
organiza iei (Deaver, 2004, p. 28). Aici intervin dilemele fundamentale care stau
laăbazaăresponsabilit țiiăjurnalistuluiă:ăpoateăjurnalistulăs ărelatezeădoarăinformațiiă
corecte,ă s ă fieă obiectiv,ă s ă serveasc ă interesulă public,ă s ă transmit ă cuă bun ă
credinț ăp rerileăcuiva,ăetc. ?
Atâtălaănivelăorganiza ional,ăcâtăsiăpersonal,ăresponsabilitateaăseăreg seşteăînăoriceă
proces decisional, altfel spus suntem responsabili de iresponsabilitatea noastră.
În elegereaă înă profunzimeă aă eticiiă trebuieă s ă vin ă înă sprijinulă rezolv riiă
conflicteloră dintreă angajamenteleă luateă laă nivelulă individuluiă iă celeă aleă
organiza iei.ăMaxăWeberăstabile teăoădiferenț ăîntreă“o etică a convingerii”, care
const ă înă aă acționaă ținândă seamaă deă principii,ă f r ă aă teă temeă deă consecințeleă
actului și “o etică a responsabilității”, careăprive teărezultatulă iăpresupuneăcaă
subiectulăacțiuniiăs ăfieăr spunz torădeăceeaăceăaăf cut,ăchiarădac ănuăaăvrutăs-o
fac [apud. (Le Bihan, 1999, p. 60)].
Critica și autocritica seăpreteaz ă iăunuiăunghiăeticădeăabordare,ăîntrucâtăeleăsuntă
forme ale aprecierii, respectiv ale autoaprecierii (C tineanu,ă1982,ăp.ă204)
Contextul în care are loc în mod legitim critica și autocritica este contextul
audiențeiă iăaădezbateriiăcolective,ăunăspațiuăorganizată iăinstituționalizat,ăînăcareă
exist ămaiămulteăelemente:ăsubiectulăsauăsubiecțiiăcareădeclan eaz ăcritica;ăfaptaă
vizat ă iăautorulăsauăautoriiăfaptei,ăcândăactulăcriticăvizeaz ăunăfaptăsauăoăstareădeă
fapt,ă elă trebuieă s ă ajung ă laă autoriiă careă seă facă responsabiliă sauă vinovațiă deă
aceasta;ănormeleăsauăcerințele,ăfieăeleăprofesionaleăsauămorale,ădin perspectiva
c roraăfaptaă iăautorulăfapteiăsuntăcriticate (C tineanu,ă1982,ăp.ă205).
Dac ă exist ă formeă optimeă iă degradateă aleă criticiiă iă autocriticii,ă înseamn ă c ă
exist ă iăoăetică a spiritului critic,ăadic ăunăset de norme potrivit cărora se poate
stabili dacă și în ce măsură critica și autocritica sunt optime sau degradate.
Acesteaăpotăfiăconsiderateănormeăaleăaprecieriiă iăautoaprecierii,ăîntrucâtăcriticaă
esteăoăform ăaăaprecieriiăcuăsemnăaxiologicănegativ:ăîn apreciereătrebuieăs ăseă
aib ăînăvedereăatâtăintențiaăcâtă iăfaptaăefectiv ;ătrebuieăs ăseățin ăcontăatâtădeă
cerințeleănormativeăcâtă iădeăîmprejur rileăconcreteăspecificeăînăcareăfaptaăaăavută
loc;ătrebuieăs ăseădesf oareădup ă acelea iă criteriiăcuăreferinț ălaătoțiă membriiă
uneiă colectivit țiă iă laă fiecareă înă parte;ă trebuieă s ă ofereă oă soluțieă realizabil ă iă
eficient ă pentruă remediereaă sauă înl turareaă st riloră deă lucruriă negativeă
(C tineanu,ă1982,ăp.ă206).
Pornind de la principala misiune a eticii mass-media,ădeăaăstabiliăcumătrebuieăs ă
acționezeăjurnali tiiăînăraportăcuăsine,ăcuăsemeniiăs iă iăcuălumeaădinăjur,ăconduitaă
acestoraăînăactivitateaăprofesional ăvaăurmaăprecepteleămoralei.
Etica mass-mediaăseăbazeaz ăpeăvaloriăuniversaleăprecumăacurate ea,ăonestitatea,ă
corectitudinea,ă respectulă pentruă spa iulă privat,ă evitareaă discrimin riiă şiă aă
conflictelorădeăinterese,ăîns ăacesteaăseăparticularizeaz ă iăseăînsu escăînăfuncțieă
deă culturaă profesional ă careă marcheaz ă diferită conduitaă moral ă aă jurnali tiloră
într-o societate.
Înă ceeaă ceă prive teă rolulă eticiiă înă promovareaă sistemuluiă deă responsabilitateă
media,ă speciali tiiă înă comunicareă seă voră preocupaă înă egal ă m sur ă deă
consecințeleăpropriilorăacțiuniăprofesionaleăpreocup riăcareăsporesc sentimentul
obligațieiămoraleăînăcon tiin aăindividual ă iăcolectiv ăaăjurnali tilor.
Sarcina de lucru 3
Menționeaz ,ăînăcâtevaărânduri,ăimportanțaăeticiiăînăpromovareaăsistemuluiă
de responsabilitate media.
3.4.2.ăÎntreănormaăjuridic ăşi normaădeontologic
Înămajoritateaăsistemelorăjuridice,ădreptulăşiă deontologia,ănuăsuntăînă modă clară

demarcate.ă Înă codurileă deontologiceă seă întâlnescă interdic iiă careă suntă înă modă
normalăincluseăînălegeăsauădeăceleămaiămulteăoriăleăg simăexplicitămen ionate,
cumăarăfiăobliga iileăjurnalistului,ăcareăîiăpotăfiăimpuseăprinălege,ăfieăînătoateă rile,ă
fieădoarăînăunele.ăAnumiteăfapteăsuntăsanc ionateăînăacelaşiătimpăşiădeălegiăşiădeă
codurileă deontologiceă existente.ă Legileă şiă reglement rileă fixeaz ă ună cadruă înă
interiorulă c ruiaă fiecareă practiciană poateă alegeă întreă comportamenteă diverse.ă
Deontologiaătraseaz ăînăacestăsensăunăcadruămaiăîngust,ăl sândăînc ăposibilitateaă
alegeriiăcareăesteăf cut ădeăindividăconformăp rerilorăsaleăpersonale (Bertrand,
2000, p. 42).
Legea şi actele normative,ăînăgeneral,ăreprezint ăcategoriaăfoarteăimportant ăaă
izvoarelor dreptului în toate sistemele de drept, cu un caracter predominant în
epocaămodern ăşiăcontemporan .ăDreptulăcutumiarănuăaăpututăşiănuăpoateăsingură
s ăasigureăreglementarea,ăconsacrareaăşiăap rareaărela iilorăsociale,ădeăaceeaăapară
acteleăjuridiceănormative,ădreptulăscris,ăînăopozi ieăcuădreptulăcutumiar,ănescris.ă
Înătoateă rileăşiăînătoateăsistemeleădeădreptăundeăexist ămaiămulteăcategoriiădeă
acte juridice normative, loculă principală îlă ocup ă legea.ă Subă denumireaă deă actă
juridic normativ apar toate normele juridice edictate de organele statului: lege,
decret,ăhot râre,ăcod,ăregulament,ăconstitu ieăş.a.ăÎn principiu, denumirea de lege
esteădat ăpentruăaădesemnaăactulănormativăcuăfor ăjuridic ăsuperioar ăadoptatădeă
organul suprem al puterii de stat. Înăcategoriaălegiiăintr ăşiăConstitu iaăcaălegeă
fundamental ăşiăCodul.ăDeăaiciădecurgeăşiăceaămaiăgeneral ăclasificareăaăacteloră
normative,ăînălegiăşiăacteănormativeăsubordonate legii (Mazilu, 1999, p. 73).
Normaă juridic esteă ună elementă constitutivă ală dreptului,ă esteă oă regul ă deă
conduit ă instituit ă deă putereaă public ă sauă recunoscut ă deă aceasta,ă aă c reiă
respectareă esteă asigurat ,ă laă nevoie,ă prină for aă coercitiv ă aă statului. Scopul
normeiăjuridiceăesteăacelaădeăaăasiguraăconvie uireaăsocial ăînădirec iaăpromov riiă
şiă consolid riiă rela iiloră socialeă potrivită idealuriloră şiă valoriloră ceă guverneaz ă
societateaă respectiv .ă Prină intermediulă normeloră juridiceă seă reglementeaz ă înă
formeăspecificeădreptului,ărela iileăinterumane,ănormaăjuridic ăfiindăelementulă
constitutiv sau „celulaădeăbaz ”ăaădreptului (Mazilu, 1999, p. 74).
Înăcazulănormeiăjuridice,ăcoeficientulădeăobligativitateăşiădeăinterdic ieă(„trebuieă
s ăseăpedepseasc ”ădevineă„seăvaăpedepsi”)ăesteălaăcotaămaxim .ăObligativitateaă
şiăinterdic iaăseămanifest ăsubăformaăconstrângeriiăcareăseăaplic ădoarăînăcazurileă
deănerespectareăaălegiiăjuridice,ăsubăform ădeăsanc iuni (C tineanu,ă2008,ăp.ă169).
În raport cu mass-media aceste sanc iuniă deă ordină juridic,ă declanşeaz ă
constrângereaăexterioar 1 prinătrecereaădeălaănorm ălaăunăansambluădeănorme,ă
faptăcareăcreeaz ăpentruăindividăunăconflictăeternăîntreălibertateăşiăoriceănorm .ă
Legeaăseămanifest ăcaăcenzur ăiarăaceastaăesteăoăînc lcareădirect ăaălibert iiăşiă
maiă alesă aă dreptuluiă laă opinieă şiă laă exprimareaă ei (C tineanu,ă 2008,ă p.ă 170).
Libertateaădeăopinieăşiădreptulălaăliberaăexprimareăatragădialogulăşiăconfruntareaă
verbal ,ăîntreălimiteăpeăcareăatâtălegeaăcâtăşiădeontologiaăleăincrimineaz .
Respectareaădreptuluiălaăadev răşiăaădreptuluiălaăopinieătrebuieăavut ăînăvedereă
atâtă dină perspectivaă deontologic ă câtă şiă dină ceaă juridic .ă Jurnaliştiiă trebuieă s ă
ajung ălaăadev r,ăs -lăproduc ăşiăs -lăexprime,ăiarăpubliculătrebuieăs ăreceptezeă
corectăadev rulăşiăeventualăs -lăsus in .ăDeăaltfel,ăfiecareăcodăalăeticiiăjurnalisticeă
începeă cuă datoriaă jurnaliştiloră deă aă spuneă adev rul,ă limbajulă credibilă fiindă
fundamentalăînăprocesulăcomunic rii.ăDreptulălaăadev rătranspusăînăplanăjuridic,ă
seă reg seşteă înă jur mântulă martorului (C tineanu,ă 2008,ă p.ă 73). Jurnalistul
trebuieăs -şiămodelezeăopiniaăînăfunc ieădeăunăsetădeăvaloriădeontologice,ăînăcareă
responsabilitateaăfa ădeăpublicăesteăesen ial .ăOpusulărespectuluiăpentruăadev ră
esteă înşel toria,ă adic ă inten iaă deliberat ă deă aă induceă înă eroare,ă înşel toriaă laă
nivelulă colect riiă deă informa iiă fiindă oă ispit ă permanent ă pentruă jurnalişti,ă
uşurându-leă garantareaă informa iei.ă Ceeaă ceă esteă deă men ionat,ă esteă faptulă c ă
niciodat ă colectareaă deă informa iiă subă pretexte false,ă nuă vaă puteaă fiă niciodat ă
justificat ăeticăsauăjuridic.
Deontologiaă desemneaz ă teoriaă datoriiloră morale,ă moralaă profesional ,ă teoriaă
datoriilorăşiădrepturilorăînăexercitareaăuneiăprofesiuni.ăCaădiviziuneăaăeticii,ălaă
frontieraă dintreă moral ă şiă drept,ă deontologiaă acoper ă cadrulă deă investigareă aă
drepturilor,ăîndatoririlorăşiăetaloanelorădeăac iune,ădeăapreciereăşiădeăcomportareă
într-unădomeniuăalăvie iiăsociale.
1 George Reedyă citată deă Tudoră C tineanuă în Deontologia mass-media,ă Edituraă Universit iiă dină Bucureşti,ă Bucureşti,ă
2008:„Dac ăsuntăînc tuşat,ănuăconteaz ădac ăamăfostăînc tuşatădeăc treăguvernă(prinălege),ădeăc treăcolegiiămeiă(prinăcoduri),ă

sauădeăc treămineăînsumiă(autoreglementare),ăideeaăesteăc ămi-aăfostăluat ălibertatea”
Dac ă normaă juridic ă poateă fiă definit ă caă oă regul ă deă conduit ă general ă şiă
impersonal instituit ă deă putereaă public ă şiă recunoscut ă deă aceasta,ă aă c reiă
respectareă obligatorieă esteă asigurat ă laă nevoieă deă for aă coercitiv ă aă statului,ă
normele deontologice suntănormeădeăconduit ăşiăobliga iuniăeticeăspecificeăuneiă
activit iă profesionale,ă peă careă trebuieă s ă leă respecteă celă careă desf şoar ă oă
activitateăînăcadrulăuneiăinstitu ii. Normele deontologice au ca punct de plecare
normeleă juridiceă şiă suntă destinateă s ă garanteze,ă prină acceptareaă loră liberă
consim it ,ă bunaă îndeplinireă deă c treă jurnalistă aă misiuniiă sale,ă recunoscut ă caă
fiindăindispensabil ăpentruăbunaăfunc ionareăaăoric reiăsociet iăomeneşti.ăLegileă
nuăfacăreferireăexpres ălaănormeleădeontologice,ăîns ăeleăexist ăînăconformitateă
cuă ordineaă deă dreptă şiă suntă necesareă pentruă asigurareaă acesteia.ă Respectareaă
dispozi iilorăstatutareăconstituieăoăobliga ieăcontractual ,ăiarădinăpunct de vedere
juridic,ă eleă ină deă disciplinaă muncii,ă astfelă c ă înc lcareaă loră poateă atrageă
r spundereaădisciplinar (Cercelescu C. M., 2002, p. 24).
Statutulăprofesieiădeăjurnalistăimplic ăunăstatutăşiăoădeontologieăaparte,ăraportateă
laărolulăşiăfunc iileăjurnalismuluiăînăsferaărela iilorăsociale.ăDeăaceea,ăactivitateaă
jurnalistic ăesteăreglementat ănuănumaiădeănormeleădeăorigineăstatal ă ciă şiă deă
anumite norme statutare elaborate în conformitate cu cadrul juridic legal, dar
careăparticularizeaz ăacestăcadru la tipicul jurnalisticii. Aceste norme statutare
potăfiăcuprinseăînăstatuteăoriăcoduriădeontologiceăaleăjurnaliştilor,ăelaborateăînă
cadrulăredac iilorăoriăasocia iilorăprofesionale.
Codulădeontologicăesteăelaboratădeăc treăgrupulădeăprofesioniştiăşiăelăcodific ăoă
activitateă proprieă cuă drepturileă şiă datoriileă ei,ă deciă cuă libert ileă şiă
responsabilit ileă ei.ă Codulă deontologică vizeaz ă înă primulă rândă activitateaă
comun ăşiăînăalădoileaărândălibertateaăşiăresponsabilit ileăfiec ruiaăînăparte.ăDac ă
responsabilitatea esteă deă natur ă moral ,ă pentruă c ă esteă fundamentat ă peă
respectulăfa ădeănormeleămoraleăînăgeneral,ărăspunderea esteădeănatur ăjuridic ,ă
grijaăpentruăconsecin eleăfaptelorăfiindăîntemeiat ăpeărespectulăfa ădeănormeleă
juridice, concretizate în legi (C tineanu,ă 2008,ă p.ă 123). Din perspectiva
responsabilit iiăprofesionaleăaăjurnalistului,ăprimaăîndatorireăaăluiăesteădeăaăslujiă
publicului.ăAceast ăîndatorire,ădefineşteărolulămass-mediei într-un mod în care
îiăasist ăpeăoameniăînăprocesulălu riiădeădecizii la nivel personal (Pop, 2001, p.
238).
Normeleă moraleă şiă celeă profesionaleă creeaz ă spa iulă deă interdic ieă specifică
normelorădeontologice,ăeleăfiindăşiă moraleăşiă profesionale,ăcodificateăînăcazulă
fiec reiă profesiuni.ă Jurnaliştiiă constituieă ună grupă deă profesioniştiă careă suntă
grupa iădup ămaiămulteăcriterii,ăîntreăcareăcelămaiăimportantăesteăcriteriulăformeiă
deăexpresieă(presaăscris ,ăradio,ăTV).ăÎnăfunc ieădeăacesteădiferen e,ăsuntăposibileă
diverseădeontologiiăşiădiverseăcoduri,ăproduseădeăgrupulădeăprofesionişti,ălaăbazaă
c roraăst ăsistemulădeănormeăşiăprincipiileăparticulareăcareătrebuieăintegrateăşiă
coordonateă înă func ieă deă concepteleă disciplineiă şiă ală corectitudinii.ă Astfelă înă
România,ă Clubulă Română deă Pres ă aă adoptată Codulă Deontologică ală Ziaristuluiă
careăst ălaăbazaăexercit riiăacesteiăprofesii1.
Principiulă deontologică ală corectitudiniiă neă trimiteă nuan ată c treă celă ală
consecven eiăcareăesteăvalabilăatâtăînăplanăeticăcâtăşiădeontologic.ăUnăjurnalistănuă
1 În preambulul CoduluiăDeontologicăalăZiaristuluiăseăspecific :ăpoateăfiăziarist orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician
deăpres ,ăsecretarădeăredac ie,ăşefădeăsec ieăsauădepartament,ăredactorăşefăsauăadjunct,ădirectorădeăpublica ie,ăradioăsauăteleviziune

cu o vechimeăminim ăînăpres ădeăunăan.
poateăs ăafirmeăsauăs ăscrieăunălucruăşiăapoiăs -l negeăsauăs ănu-lărecunoasc .ă
Deontologiaă ofer ă astfelă deă mecanismeă deă corec ieă ală eroriloră prină dreptulă laă
rectificareăşiădreptulălaăreplic .ă
Deă fiecareă dat ă cândă acesteă normeă juridice,ă oriă deontologiceă suntă înc lcate,ă
intervine procedura specifică de coerci ie. Abaterile de la respectarea normelor
deontologiceădeclanşeaz ăpromovareaădeănonvalori,ăfaptăcareănecesit ăaplicareaă
unoră proceduriă deă corec ieă deontic ,ă careă deă obiceiă suntă deă natur ă aă atrageă
răspunderea disciplinară a jurnalistului.ăÎnc lcareaănormelorădeănatur ăjuridic ă
atrage,ăînăschimb,ămaiămulteăformeădeăr spundereăjuridic ,ădintreăcareăceaămaiă
grav ăesteăceaădeănatur ăpenal .ăAtitudineaăcritic ăpoateăluaăavânt,ăcaămecanismă
deăcorec ieăjuridic ,ăînădou ăformeăagresive,ăprev zuteăcaăinfrac iuniăîn Codul
Penală român,ă respectivă insultaă şiă calomnia.ă Normaă juridic ă careă incrimineaz ă
faptaădeăcalomnie,ăpoateăatrageăpeălâng ăsanc iuneaăjuridic ădeădreptăpenalăşiă
rectificareaăpunctuluiădeăvedereădifuzat,ăprinăacordareaădreptuluiălaăr spunsăsauă
laă replic .ă Astfel,ă dac ă normeleă juridiceă suntă sanc ionatorii,ă normeleă deonticeă
suntă profesionaleă şiă morale,ă eleă asigur ă eficien ă şiă umanism.ă Câtă normeleă
juridiceă impună respectareaă obligatorie,ă celelalteă seă însuşescă prină practicareaă
profesiei,ăprinăinstruc ieăşiăeduca ie.
Deontologiaă şiă legeaă oblig ă laă respectareaă acestoră reguli,ă acestă respectă fiindă
echivalent corectitudinii (C tineanu,ă 2008,ă p.ă 62). Înă antitez ă cuă activitateaă
scriitorului,ă esen aă munciiă jurnalistuluiă nuă st ă înă actulă scrisului,ă ciă înă actulă
c ut riiăşiăverific riiăinforma iei.ăAbiaădac ăinvestiga iaăi-aăreuşit,ăelădevineăună
creatorădeăproduse,ăpurtândăamprentaăpersonalit ii.ăS-aăapreciatăc ăunăreporteră
bună trebuieă s ă aib ă sim ulă ini iativei,ă disponibilitateaă deă aă seă deplasaă rapidă şiă
eficient în diferiteă locuri,ă flexibilitateă (pentruă aă faceă fa ă unoră situa iiă
neaşteptate),ăputereădeălucruăînăsalturi,ăcapacitateădeăadaptareărapid ă(pentruăaă
schimbaă strategiaă ini ial ă înă func ieă deă reac iileă partenerilor),ă curiozitateă şiă
uşurin ădeăaăcomunica (Coman M. , 1999, p. 199).
Înăceeaăceăpriveşteărespectareaănormelorădeontologiceăînădesf şurareaăactivit iiă
profesionaleă aă jurnaliştilor,ă rezultateleă studiuluiă realizată deă Centrulă pentruă
Jurnalismă Independentă şiă Agen iaă deă Monitorizareă aă Preseiă asupraă
Autoreglement riiă preseiă înă România,ă eviden iaz ă c ă relatareaă corect ă şiă
echidistant ă aă informa ieiă legateă deă instrumentareaă unuiă cază sauă deă derulareaă
unuiăprocesăînăjusti ie,ăreprezint ăcelămaiăimportantăprincipiuădeontologicăcareă
trebuieă respectată deă jurnaliştiiă din România. Acest principiu este urmat, în
ordineaă importan ei,ă deă protejareaă identit iiă minoriloră afla iă înă situa iiă
traumatizante,ă respectareaă confiden ialit iiă surselor,ă verificareaă surselor,ă
verificareaă informa iiloră dină maiă multeă durseă independente,ă respectarea
prezum ieiădeănevinov ie,ădesf şurareaăactivit ilorăînăinteresăpublic,ăincludereaă
tuturoră puncteloră deă vedere,ă acordareaă dreptuluiă laă replic ,ă informareaă
redactoriloră şefiă asupraă conflicteloră deă interese,ă respectareaă reguliloră on-the
record/offătheărecordăşiăprotejareaăidentit iiăvictimelorădinăaccidente.1
1 Autoreglementarea presei în România, ActiveWatch, octombrie 2009

Sarcina de lucru 4
Explic ,ă înă câtevaă rânduri,ă diferen aă dintreă normeleă deontologiceă şiă

normele juridice.
3.5. De la reglementare la autoreglementare

No iuneaă deă reglementare seă refer ă laă activitateaă deă legiferare,ă presupunândă
interventia statului, prin institutiile sale, pentru stabilirea unor norme obligatorii
şiăaăsanc iunilorăpentruăînc lcareaăacestora.
Orice activitate de reglementare presupune elaborarea unor prevederi
corespunzatoareă stabiliriiă regulii,ă astfelă încâtă s ă r spund ă nevoiiă careă aă
determinatăinterven iaănormativ ,ăimplement riiăreguliiăşiăsupravegheriiăaplic riiă
acesteia,ă aplic riiăsanc iunilorăcândănormaăesteăîncalcat .ăToateăacesteă actiuniă
trebuieă s ă fieă circumscriseă obiectivuluiă ini ial,ă careă aă fostă avută înă vedereă laă
momentul deciziei de a reglementa. În acest mod, norma îsi poate atinge
finalitateaă dorit ,ă corespunz toareă roluluiă s uă deă aă daă ună r spunsă uniformă şiă
generalăaplicabilălaăoăsitua ieăcareăpoate genera confuzii sau conflicte.
Reglementareaăintervineăoriădeăcâteăoriăoăanumit ăconduit ăesteăsusceptibil ăs ă
afecteze întreaga societate sau un întreg domeniu de activitate, prin
reglementare,ă valorileă careă dauă substan ă normelor,ă dobândindă ună caracteră
public.ă Reglementareaă prină lege,ă asigur ă oă aplicabilitateă general ă siă for ă
obligatorieăprinăinterven iaăautorit ilorăstatuluiăînătoateăetapeleădeăreglementareă
şi aplicare.
Unăexempluădeăreferin ăesteăreglementareaăfunc ion riiăsociet ilorăprofilateăîn
domeniulăaudiovizualului,ăprinăLegeaăAudiovizualuluiănr.ă48/1992,ăadoptat ădeă
ConsiliulăNa ionalăalăAudiovizualului,ăautoritateăpublic ăautonom ăcuăcaracteră
executiv,ăcareăîşiădesf şoar ăactivitateaăsubăcontrolulăParlamentuluiăRomâniei.ă
Astfel, legiuitorul a intervenit prin mijloacele specifice pentru a stabili norme
obligatoriiă privindă acordareaă licen eloră deă emisieă şiă autorizareaă înă materiaă
audiovizualului,ăstabilireaăşiăprogramareaădreptuluiălaăreplic ,ăsponsorizareaăşiă
publicitatea, etc.
Pentru eficien aă aplic riiă acestoră reglementariă legale,ă initiativeleă deă
autoreglementareă aducă oă clarificareă şiă oă detaliereă aă normeloră generale,ă astfelă
încâtăreglementareaăs ădevin ămaiăaccesibil ăşiămaiăuşorădeăîn elesăpentruăceiăceă
suntăobliga iăs ăoărespecteăşiăs ăoăaplice,ăcontribuindălaăacceptareaăşiăînsusireaă
maiă rapid ă aă normelor.ă Astfel,ă peă bazaă legislatieiă referitoareă laă publicitate,ă
institu iileă mediaă careă activeaz ă înă domeniulă publicit iiă auă sim ită nevoiaă
stabiliriiă unoră coduriă deă conduit ă pentruă desf şurarea activita iloră specifice.ă
Începândă cuă anulă 1999,ă dataă înfiin riiă Consiliul Roman pentru Publicitate
(RAC), Romaniaăbeneficiaz ădeăautoreglementareăînădomeniulăpublicit ii.ăRACă
este singurul organism de autoreglementare românesc recunoscut de Consiliul
NationalăalăAudiovizualuluiăcareăsolu ioneaz ăsesiz rileăprivindăpublicitateaăînă
bazaăCoduluiădeăPractic ăînăPublicitateăelaboratădeămembriăs i.1
Autoreglementarea esteăoăactivitateăînăgeneralăcolectiv ,ăimplicândăparticipan iă

dintr-un anumit domeniu, care convină s ă seă supun ă reguliloră stabiliteă deă
comunitateaă dină careă facă parte.ă Astfelă regulileă suntă elaborate,ă administrateă şiă
puse în aplicare de persoanele al caror comportament este reglementat.
Initial, auto-reglementareaăaăfostăprezentat ădeămediulădeăafaceri, ca un mijloc
pusălaădispozi iaăconsumatorilorăpentruăaăidentificaăpeă comercian iiă maiăbuni,ă
careă auă subscrisă laă ună codă deă conduit ă menită s ă eficientizezeă activitateaă şiă s ă
garantezeăunăanumităstandardădeăcalitateăalăproduselorăşiăserviciilorăoferite. Mai
recent, auto-reglementareaăaăfostăpromovat ăcaă oăalternativ ălaăreglementareaă
legalaă impus ă deă stat,ă caă r spunsă laă reac iaă maiă lent ă aă autorit iloră fa ă deă
dezvoltarileătehnologiceăşiădinamicaăschimburilorăcomerciale.ăScopulăprincipală
al autoreglement riiăesteăasigurareaăunuiă anumită standardădeăconduit ă careăs ă
creasc ănivelulădeăîncredereăalăclien ilorăînăproduseleăşiăserviciileăoferite.ăPrină
subscriereaălaăunăanumităcod,ăacceptatădeăcâtămaiămulteăcompaniiăşiăcunoscutădeă
consumatori,ă seă asigur ă ună nivelă crescută deă încredereă înă pia aă respectiv .ă
Totodat ,ăprinăautoreglementareăindustriaăîsiăpoateăstabiliăpropriileăobiectiveădeă
dezvoltareăşiămijloaceleădeăcolaborareăpentruăatingereaăacestora.2
Înăgeneralăavantajeleăautoreglement riiăsuntăeficien a,ăflexibilitatea,ăstimulareaă
respect riiă şiă costurileă reduseă aleă func ion riiă acestuiă sistem.ă Elaborareaă şiă
adoptareaănormelorăcareăalc tuiescăacestăsistem,ăpresupuneăalocareaăunuiătimpă
mult mai redus înăcompara ieăcuăelaborareaăşiăpunereaăînăaplicareăaălegisla iei.ă
Normele stabilite pentruăinstrumentareaăautoreglement riiănuăsuntăimpuseădină
exterioră ciă eleă implic ă oă monitorizareă intern ă deă c treă ceiă careă suntă dejaă
familiariza iăcuăele.ăAstfel,ăautoreglementareaăseăpoateădovediămultămaiăeficient ă
şiă flexibil ă înă compara ieă cuă legisla iaă careă esteă consumatoareă deă proceduriă
formale.3 Autoreglementarea permite schimbarea punctului de vedere în ceea ce
priveşteăvalorile,ăop iunileădeămonitorizareăşiăaplicarea mecanismelor.ăÎnăacelaşiă
timp,ăstatulăpoateăsupravegheaăîndeplinireaăautoreglement rii,ăîns ăcosturileăcareă
presupunăaceast ăsupraveghereăsuntămultămaiămiciădecâtăreglementareaăînăsineăaă
sistemului mass-media.
1 http://www.rac.ro
2 http://www.apti.ro
3 Bert Jaap Koops et alii, Should self-regulation be the starting point?, ITeR, Haga, 2006
Sarcina de lucru 5
Explic ăşiăargumenteaz cumăcontribuieăreglementareaăşiăautoreglementareaălaă

implementarea unui sistem de responsabilizare media.
Laăbazaăacestorăcoduriăeticeăşiădeontologiceăaăstatăîntotdeaunaăactulăprofesională
responsabil.ăÎnăjurnalism,ăcaăşiăînăalteăprofesiiăpublice, actul responsabil, coerent
cuă ună modelă etic,ă esteă mereuă amenin ată deă presiuniă structuraleă şiă ingerin eă
conjuncturale (Runcan, 1998, p. 7). Efortulă voluntară şiă concertată ală tuturoră
profesioniştilorădinădomeniulămass-media, de a adera la standarde jurnalistice
comuneădeăbun ăcalitate,ăaădeterminatăapari iaăconceptuluiădeăautoreglementare.ă
Autoreglementarea sau responsabilizarea mass-mediaăesteăacoloăundeăjurnaliştiiă
vinăîmpreun ăpentruăaăformaăreguliădeăconduit ăpentruădesf şurareaăprofesieiăşiă
pentruăaăseăasiguraăc ăacesteăreguliăsuntărespectate.
Elaborareaăcodurilorădeăconduit ăreprezint ăprocedura de autoreglementare cel

maiădesăîntâlnit ăînă toateăstatele.ă Impactulălorădeosebitănuărezid ăîns ădoarăînă
participareaăcomunit iiălaăelaborareaăacelorănormeăcareăurmeaz ăaăfiăadoptateă
ulterioră înă modă voluntară deă fiecareă membruă ală comunit ii.ă Mareleă avantajă ală
coduriloră deă conduit ă esteă limbajulă înă careă suntă redactateă acestea:ă ună limbajă
diferită deă acelaă ală legisla iiloră na ionale,ă greuă deă interpretată uneoriă deă c treă
nespecialişti.ă
Înămajoritateaă rilorăeuropene,ăauăfostăadoptateăcoduriădeontologiceăuniceăaleă
jurnaliştilor,ă şiă exist ă organeă deă autoreglementareă înă domeniulă mass-media
(Suedia,ă Mareaă Britanie,ă Fran a,ă Italia,ă Germania,ă etc.),ă careă confirm ă c ă
eficien aăunorăasemeneaăorganeăfaceăinutil ăaplicareaăactelorălegislativeăspeciale.ă
Condi iaă esteă caă atâtă Codulă deontologică ală jurnalistului,ă dară şiă consiliileă
(comisiile)ă deă autoreglementareă s ă fieă recunoscuteă deă toateă mijloaceleă deă
informareăînămas .ăÎnăRepublicaăMoldova,ăConsiliulăNationalădeăEtic ăpoateăs -
siă expun ă opiniileă înă litigiileă ceă implic ă persoanaă sauă produsulă activit iiă luiă
profesionaleă şiă esteă uniculă abilitată cuă calitateaă deă expertă înă acestă domeniuă ală
autoreglementarii profesionale.1
Majoritateaă riloră europeneă beneficiaz ă deă existen aă unoră Consiliiă deă Pres ,ă
ConsiliiădeăŞtiri,ăsauăConsiliiămass-media,ăcareăşi-auăextinsăactivit ileăşiăsuntăînă
prezentă responsabileă pentruă publica iileă deă natur ă jurnalistic .ă Ună consiliuă deă
pres ă esteă oă agen ieă independent ă aă c reiă responsabilitateă esteă aceeaă deă aă
monitorizaăperforman aădeăziăcuăziăaămass-mediei. În Marea Britanie, consiliul
esteă alc tuită dină persoaneă cuă experien ă înă domeniulă mediaă şiă examineaz ă
1 http://www.acces-info.org.md
plângerile din partea publicului referitoare laă relat rileă dină pres ă eronateă sauă
deficiente (Dominick, 2009, p. 454).
Existen aăunuiă consiliuămass-mediaăasigur ăpubliculă c ăcinevaăsupravegheaz ă
activitateaăprofesional ăaăjurnaliştilor.ăPentruăcaăunăastfelădeăconsiliuăs ăpoat ăfiă
înfiin atătrebuieăs inemăcontădeăanumiteăcerin eăprecumăexisten a : unui sistem
mass-media liber, a unor mijloace mass-mediaă privateă şiă aă uneiă eticiă aă
responsabilit iiăsociale.ăDeăasemenea,ăpeălâng ăacesteăcondi iiătrebuieăs ăseă in ă
contădeăfaptulăc ăacestăconsiliuănuăpoateăfiăfinan atădeăstatăsauădeămass-media
pentruăc ăarăinterveniăcenzuri,ăcoerci iiăoficiale,ăsubminareaăcredibilit iiăşiăniciă
nuăpoateăaveaăcaămembri,ăoficialiăguvernamentaliăsauăangaja iădinămass-media
(Deaver, 2004, pg. 183-184).
Institu iaăOmbudsman-uluiăpentruăpresaădinăSuedia,ăreprezint ăoănoutateădestulă
deăatractiv ăatâtăpentruăbreaslaăjurnaliştilorăcâtăşiăpentruăpublic.ăInstitu ia,ăc reiaă
iăseăpotăprezentaăplângeri,ăareăcompeten aădeăaădispuneăpublicareaărectific rilor,ă
scuzelorăşiădezmin irilor,ăs ăcear ăreparareaăprejudiciilor,ăiarăînăanumiteăsitua iiă
trimiteă cazulă spreă rezolvareă Consiliuluiă media.ă Rolulă acesteiă institu iiă aă
ombudsmen-uluiă (echivalentulă semantică înă limbaă român ă esteă celă deă
“mediator”),ă întruchipateă într-oă singur ă persoan ,ă contribuieă laă sc dereaă
nemul umirilorăşiălaăcreştereaămul umirilorădinăsfereleăcelorădou ătipuriădeărela iiă
aleăuneiăinstitu iiămedia :ăcuăpropriiăeiămembriăînăinteriorăşiăcuăbeneficiariiăsauă
consumatorii din exterior (C tineanu,ă2008,ăp.ă163). Atunci când sub ac iuneaă
presiunilorăredac ionale,ăanumiteăproduseănuămaiăajungăs ăfieăcorectateăînămodă
corespunz tor,ăombudsman-ulăpoateăinterveniăînăvirtuteaăresponsabilit iiăsaleăşiă
aă conştiin eiă deă grup1. Modelul suedez este eficient în procesul de
autoreglementare, deoareceăpermiteăunăcadruăjuridicăşiăoăpractic ăceăgaranteaz ă
libertatea presei.
Înăgeneral,ălaănivelulăredac iilor,ăseăstabilescăstatuteăceăcon inănormeădeăconduit ă
profesional ă careă asigur ă desf şurareaă înă buneă condi iiă conformă eticiiă şiă
deontologiei, a activit iiăjurnalistice.ăPrinăurmareăacesteănormeăseărefer ănumaiă
laă activitateaă redac ional ,ă eleă fiindă diferiteă deă statuteleă deă personală sauă
regulamenteleă interioareă aleă întreprinderiiă deă pres ă careă con ină dispozi iiă ceă
reglementeaz ărela iileădintreăto iăsalaria ii,ăindiferentădeăpostulăpeăcareăîlăocup .ă
Peă deă alt ă parte,ă normeleă con inuteă deă ună codă deontologică ală jurnalistuluiă facă
referireădoarălaăconduitaăprofesional ,ărolulăşiădrepturileăjurnalistuluiăînăraportăcuă
regulileă redact rii,ă protec iaă surselor,ă colectareaă informa iilor,ă independen a,ă
abuzulădeăstatutăşiăcorec iaăerorilor.
În cadrul reuniunii din 23-24ăoctombrieă2009,ăConven iaăOrganiza iilorăMediaă
aă adoptată noulă Codă Deontologică Unică ală jurnaliştilor,ă careă esteă rezultatulă
discu iilorădintreăprincipaleleăorganiza iiădeămediaădinăRomânia,ărealizatăînăurmaă
unific riiă coduriloră deontologiceă existenteă peă pia .ă Acestaă aă fostă redactată pe
tiparulă Coduluiă Deontologică ală Jurnalistuluiă şiă seă remarc ă printr-ună con inută
consistent, structurat în 16 articole.
Odat ă cuă aceast ă prim ă ini iativ ă deă autoreglementareă media,ă Conven iaă
Organiza iiloră Mediaă aă completată demersulă prină înfiin areaă Grupuluiă pentruă
Buneă Practiciă Jurnalistice.ă Acestaă îşiă propuneă s ă contribuieă laă îmbun ta ireaă
calit iiă actuluiă jurnalistică prină semnalareaă public ă şiă sanc ionareaă moral ă aă
1 The media self-regulation Guidebook, The OSCE Representative on Freedom of the Media Miklós Haraszti, Vienna 2008
derapajeloră deă natur ă deontologic ă deă careă seă facă responsabiliă jurnaliştiiă şiă
companiileădeăpres ăşiăprinăpromovareaădeăprogrameădeăeduca ieăînădomeniulă
eticiiăjurnalisticeăşiăalăconsumuluiădeăpres .ăExisten aăunuiăCertificatădeăBuneă
PracticiăJurnalisticeăvaăcondi ionaăinstitu iileămass-mediaăs ădevin ămembreăaleă
unuiă Grupă pentruă Buneă Practiciă Jurnalistice,ă înă vedereaă ob ineriiă acestuia.ă
Principiulă careă st ă laă bazaă ob ineriiă şiă men ineriiă acestuiă Certificată deă Buneă
Practiciă Jurnalisticeă esteă credibilitateaă surseiă deă informare,ă ob inut ă prin
respectareaă Coduluiă Deontologică Unică deă c treă angaja iiă şiă colaboratoriiă
institu iilorămass-media.
Deă asemenea,ă trebuieă luată înă considerareă faptulă c ă niciă ună organismă deă auto-
reglementareă nuă poateă fiă eficientă decâtă dac ă oameniiă suntă informa iă despreă
dreptulă loră deă aă seă plângeă şiă deă aă sesizaă neregulileă întâlniteă înă calitateă deă
consumatorămediaă(deăceeaăceăauăcitităînăziare,ăauăv zutălaătelevizorăsauăauăauzită
la radio).1 Îns ă acestă nivelă deă conştientizareă trebuieă s ă fieă atinsă maiă întâiă deă
breaslaă jurnaliştilor. Înă acesteă situa iiă înă careă mass-mediaă gestioneaz ă oă
campanieă electoral ,ă seă încalc ă libertateaă editorial ,ă seă promoveaz ă produseă
mediaă deă slab ă calitate,ă conflictulă şiă discreditarea.ă Consumatoriiă deă produseă
mediaăauăreac ionatădeăfiecareădat ă iădeăcele mai multe ori s-au întors împotriva
jurnali tilorăcareăauăabandonatăeticaăînăfavoareaăpoliticii.ăAiciăintervineăsistemulă
deăresponsabilizareămedia,ăînc ăminimalizatădeăjurnaliştiiăcareănuăbeneficiaz ădeă
dreptulă deă aă fiă independen iă şiă deă aă lucraă într-oă institu ieă mediaă înă careă seă
promoveaz ăcalitateaăactuluiăjurnalistic.
Astfel, autoreglementarea media este o modalitate de a elimina produsele media
deăslab ăcalitate,ăcontribuindălaămen inereaăcredibilit iiăpubliculuiăîn produsele
alese si, implicit, ină breaslaă jurnaliştilor.ă Acestă autocontrolă vaă permiteă
jurnaliştilorăs ălucrezeăîntr-unăcadruăonest,ădecent,ăcorectăşiălegalăiarăproduseleă
lor vor atrage credibilitatea consumatorilor. Nu în ultimul rând
autoreglementarea media va putea oferi organismelor mediaăoăanumit ăautoritateă
înărela iaăcuăstatul.2
Sarcina de lucru 6
Explic ,ăînăcâtevaărânduri,ăcareăsuntăavantajeleăşiădezavantajeleămecanismuluiă
de autoreglementare media.
1 The media self-regulation Guidebook, The OSCE Representative on Freedom of the Media Miklós Haraszti, Vienna 2008
2 http://www.rac.ro/autoreglementarea-in-romania
Rezumat
În viziunea filosofului german Immanuel Kant, persuasiunea are doar o
valabilitateăparticular ,ăindividual ,ăfiindă„încercarea pe care o facem asupra
intelectului altora cu principiile sim irii noastre, care sînt valabile pentru noi,
anume dacă ele au asupra ra iunii străine acelaşi efect ca şi asupra ra iunii
noastre”(Kant,ă1994,ăp.ă582).ăAstfel,ăputemăîmp rt şiăcelorlal iăcevaădeăcareă
suntemăconvinşiănumaiănoi,ăîncercîndăs ădetermin măadeziuneaălor.ă
Strategiileădeăpersuasiuneătrebuieăplanificateăşiămonitorizate.ăEtapaăconştientiz riiă
din modelul comportamental încorporeaz ă prezentareaă şiă participarea.ă Etapaă
conştientiz riiălatenteăcorespundeăcomprehensiunii,ăaccept riiăşiăre inerii.ă
Evenimentulădeclanşatorăofer ,ăînămodăesen ial,ăoădemonstra ieădeăre inereădeă
c treăreceptor,ăducândălaăunătipădeăcomportament.ăDac ăacestăcomportamentăseă
potriveşteăcuăac iuneaădorit ,ăatunciăprocesulădeăpersuasiuneăaăavutăsucces.ă
Pentruăaăfiăeficiente,ăapelurileăpersuasiveătrebuieăs ăcombineălaturaăra ional ăcuă
ceaăemo ional .ăPentruăaăfiăpersuasiv,ămesajulătrebuieăs ăaib ăoăanumit ăvaloareă
pentru publicul- int ăşiăs ăfieăcompatibilăcuămotiveleăacestuia.ă
Într-oăsocietateăliber ,ăînăcareăcomunicareaăesteădeschis ,ăpersoanaădeăpersuadată
alegeă ceă mesajă vreaă s ă asculte.ă Oameniiă tindă s ă deaă crezareă surseloră careă leă
seam n ălorăcaăpersoane,ăcareăsuntăaşaăcumăarădoriăeiăs ăfieăsauăcumăîşiăînchipuieă
c ăsunt.ăEiăobişnuiescăs ăconsidereăsurseleădeăinformareăcaăfiindăautorit i.ă
Înămajoritateaăsistemelorăjuridice,ădreptulăşiădeontologia,ănuăsuntăînămodăclară
demarcate. În codurile deontologiceă seă întâlnescă interdic iiă careă suntă înă modă
normalăincluseăînălegeăsauădeăceleămaiămulteăoriăleăg simăexplicitămen ionate,ă
cumă arăfiăobliga iileăjurnalistului,ă careăîiăpotă fiăimpuseăprinălege,ăfieăînă toateă
rile,ăfieădoarăînăunele.ăAnumiteăfapteăsuntăsanc ionateăînăacelaşiătimpăşiădeălegiă
şiădeăcodurileădeontologiceăexistente.ăLegileăşiăreglement rileăfixeaz ăunăcadruă
înăinteriorulăc ruiaăfiecareăpracticianăpoateăalegeăîntreăcomportamenteădiverse.ă
Deontologiaătraseaz ăînăacestăsensăunăcadruămaiăîngust,ăl sândăînc ăposibilitateaă
alegeriiăcareăesteăf cut ădeăindividăconformăp rerilorăsaleăpersonale (Bertrand,
2000, p. 42).
Codulădeontologicăesteăelaboratădeăc treăgrupulădeăprofesioniştiăşiăelăcodific ăoă
activitateă proprieă cuă drepturileă şiă datoriileă ei,ă deciă cuă libert ileă şiă
responsabilit ileă ei.ă Codulă deontologică vizeaz ă înă primulă rândă activitateaă
comun ă şiă înă ală doileaă rândă libertateaă şiă responsabilit ileă fiec ruiaă înă parte.ă
Dac ăresponsabilitatea esteădeănatur ămoral ,ăpentruăc ăesteăfundamentat ăpeă
respectulă fa ă deă normeleă moraleă înă general,ă răspunderea esteă deă natur ă
juridic ,ăgrijaăpentruăconsecin eleăfaptelorăfiindăîntemeiat ăpeărespectulăfa ădeă
normele juridice, concretizate în legi (C tineanu,ă2008,ăp.ă123). Din perspectiva
responsabilit iiăprofesionale a jurnalistului, prima îndatorire a lui este de a sluji
publicului.ăAceast ăîndatorire,ădefineşteărolulămass-mediei într-un mod în care
îiăasist ăpeăoameniăînăprocesulălu riiădeădeciziiălaănivelăpersonală(Pop,ă2001,ăp.ă
238).
Potăconstituiăetapeăaleăpersuad rii:
d) Prezentarea;
e) Inacțiunea;
f) Acceptarea.
7) Mesajeleăcareăprezint ăconcluziiăexpliciteăsuntămaiăeficienteădecât:ă
a) Celeăcareăpermităemiț toruluiăs ăformulezeăconcluzii;
b) Cele care nu permit formularea unei concluzii;
c) Celeăcareăpermităreceptoruluiăs ăformulezeăpropriileăsaleăconcluzii.
8) Comunicatoriiăsuntăevalua iămaiăfavorabilăînăm suraăînăcareămesajeleăloră

auăurm toareleăcalit i:
a) Potăfiăascultateăsauăcititeău or;
b) Apeleaz ălaăanumiteătehnici;
c) Sunt realiste.
9) Normeleă deontologiceă suntă normeă deă conduit ă iă obliga iuniă eticeă

specifice:
a) Speciali tilorăînărelațiiăpublice;
b) Uneiăactivit țiăprofesionale;
c) Angajațilorădinămedia.
10) Prin autoreglementare media:

a) Seăelimin ăproduseleămediaădeăslab ăcalitate;
b) Seăofer ăorganismelorămediaăoăanumit ăautoritateăînărelațiaăcuăstatul;
c) Seăelibereaz ăprofesiaădeăpresiuniăeconomice.
Bertrand, Claude-Jean (2000). Deontologia mijloacelor de comunicare. Mihaela
Gafi escuă(trad.).ăIaşi:ăInstitutulăEuropean,ăpp. 42-45.
C tineanu,ă Tudoră (2008).ă Deontologia mass-media.ă Bucure ti:ă Edituraă
Universit țiiădinăBucure ti,ăpp.ă62-73, pp. 123-169.
Cercelescu, Carmen, Monica (2002). Regimul juridic al presei.ăBucure ti:ăTeora,ă
pp. 24-30.
Deaver, Frank (2004). Etica în mass-media.ă M.Mitarc ;ă A.ă I.ă Ionescuă (trad.).ă
Bucureşti:ăSilex,ăpp.ă183-184.
Larson, Charles (2003). Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Odette
Arhipă(trad.).ăIaşi:ăPolirom,ăpp.ă15-47.
Newson, Doug; Judy Turk VanSlyke; Dean Kruckeberg (2003). Totul despre
rela ii publice,ăCristinaăComană(coord.ătrad.).ăIaşi:ăPolirom,ăpp.ă266-267.
St nciugelu,ă Irinaă (2009).ă Măştile comunicării. De la etică la comunicare şi
înapoi.ăBucureşti:ăTritonic,ăpp.ă182-210.
4. DEONTOLOGIA,ăEXPRESIEăAăNEVOIIăDEăREGULIă IăLEGI
 s ă identificiă aspecteleă conceptualeă aleă deontologieiă iă datorieiă

morale;
 s ă descriiă specificulă responsabilit țiiă eticeă iă aă responsabilit țiiă
juridice;
 s ăprecizeziătipologiaăcodurilorăetice;
 s ă expliciă con inutulă reglement riloră constituționaleă iă universaleă
specifice domeniului media.
4.1.ăDatoriaămoral
4.1.1. Conceptul de deontologie
Deontologia desemneaz ă teoriaă datoriiloră morale;ă moralaă profesional ;ă teoriaă
frontierădintreămoral ăşiădrept,ădezvoltat ăînătermeniiăeticiiăprofesionale,ăînăsensă
restrains, deontologiaăacoper ăcadrulădeăinvestigareăaădrepturilor,ăîndatoririlorăşiă
etaloanelorădeăac iune,ădeăapreciereăşiădeăcomportareăîntr-unădomeniuăalăvie iiă
social-utile.
Deontologiaă esteă aplicat ă înă interiorulă uneiă profesii,ă fiindă adeseaă oă tradi ieă
nescris ăcareăstabileşte,ăprinăconsens,ă„ceeaăceăseăface”ăşiăceeaăceă„nuăseăface”ă
(Bertrand,ă 2000,ă p.ă 45).ă Eaă încearc ă s ă înlocuiasc ă moralismulă abstractă prină
indicareaăaăceeaăceătrebuieăefectivăf cut;ă
„ele codifică paleta conduitelor admisibile într-o sferă de activitate umană, circumscriind
ansamblul legitim a responsabilită ilor ataşate unei profesiuni însă, tocmai de aceea nu pot
oferi principia de ac iune sau de justificare a unor alegeri efective atunci când situa iile deschid
posibilită i multiple şi contradictorii” (Macoviciuc, 2002, p. 203).
Deontologiaăcodific ăimplica iileăşiăexigen eleăuneiăanumiteăprofesiiăîns ,ăacesteă
implica iiă şiă exigen eă decurgă nuă dintr-oă logic ă întreă profesiaă constituit ă şiă
ac iunileă peă careă leă presupune,ă ciă dintr-oă concep ieă predeterminat asupra
respectivei profesiuni. Ori,ănuăexist ăoăesen ăprestabilit ăşiăuniversalăvalabil ăaă
unei profesiuni. Stilul deăpracticareăşiăconsecin ele decurg din anumite principii
careă asigur ă structurareaă socio-cultural ă aă unei profesii, iar aceste principii
dep şescăcompeten eleădeontologiei.ă
Deontologia s-aăcristalizatătreptat,ăîncepândăcuămuta iileăînregistrateădeăevolu iaă
societ iiă moderne,ă înă leg tur ă cuă necesitateaă uneiă reflexiiă centrateă peă
conştientizareăşiăresponsabilitate.ăAceast ădisciplin ăsintetizeaz ăteoriaăprivindă
deservireaă individuluiă şiă aă colectivit ii,ă utilitateaă public,ă statornicireaă unoră
rela iiădeăconsultareăşiădeădecizieăresponsabil .ăPrinănormeăşiăvalori,ădeontologiaă
ofer ă oă codificareă conven ional ă careă s ă leă asigureă ună cadruă relative stabilă şiă
aplicabilitateădurabil .
Dup ăGeorgăHenrikăvonăWright,ănormeleăauăurm toareleăcomponente:
- caracterul;
- con inutul;ă
- condi iaădeăaplicareăsauănucleulănormei;ă
- autoritatea;
- subiectul (subiectele);
- ocazia (Von Wright, 1982, p. 88).
Caracterul uneiănormeăesteădiferit,ădup ăcumănormaăstipuleaz ăc ăcevaătrebuie,ă
poateăsauănuăpoateăs ăfieăsauăs ăfieăf cut.ăPutemăidentifica,ăastfel,ăînăfunc ieădeă
caracterulă lor,ă urm toareleă tipuriă deă norme,ă careă seă manifest ă şiă înă domeniulă
politicului:
(a) obliga iile, ordinele (O),ăcareăstipuleaz ăc ăunăanumită lucruă trebuie f cut,ă
îndeplinindu-se,ă astfel,ă exigen eleă actuluiă deă putereă politic ă şiă evitându-se
sanc iunile;ă
(b) permisiunile (P),ăcareăstipuleaz ăc ăunăanumitălucruăpoate s ăfieăf cut,ăf r ă
caăacestaăs ăfieăcerutăînămodăimperativădeăpurt torulăputerii;ă
(c) interdic iile,ăcareăstipuleaz ăc ăunăanumitălucruănu trebuie s ăfieăf cut,ăpentruă
c ăarăintraăînăcontradic ieăcuăexigen eleăputerii1.
Con inutul unei norme este ceea ce trebuie sau poate, sau este interzisăs ăfieăsauă
s ăfieăf cut.ăEsteălucrulăprescrisă(comandat,ăpermisăsauăinterzis).ă
Condi ia de aplicare aănormeiăesteăcondi iaăceătrebuieăîndeplinit ăpentruăcaăs ă
existeăoăposibilitateădeărealizareăaăceeaăceăconstituieăcon inutulăuneiănormeădate.ă
Dup ăacesteăcondi ii,ănormeleăseăgrupeaz ăînăcategorice şiăipotetice.
Oănorm ăesteăcategorică atunci când condi iaăsaădeăaplicareăesteă„condi ia ce
trebuie satisfăcută pentru a exista o posibilitate de înfăptuire a lucrului care
constituie con inutul acesteia şi cînd nu se mai pune nici o altă condi ie”. O
norm ăesteăipotetică atunciăcândăcondi iaăsaădeăaplicareăeste „condi ia ce trebuie
satisfăcută pentru a exista o posibilitate de înfăptuire a lucrului care constituie
con inutul acesteia plus o altă condi ie” (von Wright, 1982, p. 92).
Autoritatea uneiăprescrip iiăesteăagentulăcareăd ăsauăemiteăprescrip ia,ăcumăeste
înădomeniulăanalizeiănoastreăde in torulălegitimăalăputeriiăpolitice.ăApreciemăc ă
situa iaănormal ăşiădezirabil ăesteăaceeaăaăputeriiăbazat ăpeăautoritate,ăc utat ădeă
oriceărela ieădeăputere,ăpentruăc ăîiăpoateăasiguraăoăacoperireălarg ăaăintereselor,ă
unăfundamentăra ionalăşiăoămanifestareăeficace.ă
Subiectul uneiăprescrip iiăesteăagentulăc ruiaăiăseăadreseaz ăsauăiăseăd ăprescrip ia.ă
Luiăiăseăordon ,ăiăseăpermiteăsauăiăseăinterziceădeăc treăautoritateăs ăînf ptuiasc ă
anumiteă ac iuniă şiă /ă sauă s ă seă ab in ă deă laă înf ptuireaă acestora.ă Acestaă esteă
destinatarulăputeriiăpoliticeăpentruăcareăsuntăelaborateăprescrip iile.ă
Ocazia esteă loca iaă spa io-temporal ă deă enun areă şiă aplicareă aă prescrip iei.ă Oă
prescrip ieăesteăparticulară înăprivin aăocazieiădac ăesteăemis ăpentruăunănum ră
finitădeăocaziiăspecificate.ăOăprescrip ieăesteăgenerală înăprivin aăocazieiădac ă
esteăemis ăpentruătoateăocaziileă(înăfiecareăocazie).ă
Permisiunea esteăcelăpu inăoătolerare,ădarăeaăpoateăfiămaiămultădecîtăatât.ăEaămaiă
poateă fiă şiă consecin a logică aă altoră normeă emiseă deă autoritateaă înă cauz .ă
Acordândă unoră subiecteă ună anumită drept,ă autoritateaă declar ă c ă tolereaz ă ună
anumităactă(sauăoăanumit ăab inere)ăşiăc ănuătolereaz ăanumiteăalteăacte.ăDac ă
permiteă cuivaă ună anumită actă sauă oă anumit ac iune,ă autoritateaă normativ ă
promite a nu stânjeni într-oăanumit ăprivin ălibertateaăsubiectuluiănormei,ăprină
urmare, autoritatea trebuie să nu stânjeneasc ăaceast ălibertate.
Dinăpunctădeăvedereălingvisticăformul rileădeănormeătraverseaz ămaiămulteătipuri
deăpropozi ii,ăf r ăs ăinclud ăvreunulădinăeleăsauăs ăfieăincluseăînăvreunul.ăDac ă
oăpropozi ieădat ăesteăsauănuăoăformulareădeănorm ănuăseărelev ădoarăexaminând-
oăcaăsemn.ăNo iuneaădeănormă esteăprimar ăfa ădeăformularea de normă, pentru
c ămodulăcumăesteăîntrebuin at ăexpresiaăşiănuăaspectulăeiăexteriorăneăarat ădac ă
1 Sfatul, ruga, recomandarea,ăcerereaăşiăavertizareaăsunt categorii înruditeăcuăcomanda,ăpermisiuneaăşiăinterdic ia,ădarăeleănuă
suntăprescrip ii.
eaăesteăoăformulareădeănorm .ă„Folosirea cuvintelor pentru a da prescrip ii este
similară folosirii cuvintelor pentru a face promisiuni. Ambele utilizări sunt
performative” (Ibidem,ăp.ă119).ăCaăformul riădeănorm ,ăpropozi iileădeon-tice
auăunăpoten ialăsemanticămaiămareădecîtăpropozi iileăimperative.ă
Faptulă c ă unulă dină verbeleă folosită frecventă discursulă etică esteă a trebui,
consider măc ăseăimpuneăs ăpreciz măc ăunulădin sensurile acestuia este deontic:
formularea „X trebuie să efectueze T”; astfel,ădac ăX nuăîndeplineşteăT, acesta
devineăpasibilădeăaăfiăsanc ionatăîntr-oăordineănormativ ăc reiaăîiăesteăsubiect.ă
Îns ,ăacestăsensădeăobliga ieălegal ănuăesteăprezentăînădiscurs.ăÎnăprezentaăanaliz ,ă
seăimpuneăs ăpreciz măc ăfolosireaăverbuluiăa trebui esteărealizat ăînăsensulăînă
careăesteăexprimat ăoănecesitate practică:
(a) X trebuie să efectueze T;ădac ăX nuăîndeplineşteăT,ăacestaăvaăeşuaăînăatingereaă
unuiăscopăalăs u;ă
(b) X trebuieăs ăefectuezeăT;ădac ăX nuăîndeplineşteăT, acesta nu este considerat
calificat ca un agent dintr-oăanumit ăcategorie.
Sarcina de lucru 1
Explic ,ăînăcâtevaărânduri,ădiferențaădintreăobligațiiă iăinterdicții.
Care sunt legile fundamentaleăpeăcareătrebuieăs ăleăurmezăînăprofesiaăaleas ?

Kantă spuneă c ă nuă exist ă nimică maiă importantă peă lumeă decâtă voin aă bun .ă W.ă
D.Rossă(profesorădeăetic ălaăUniversitateaăOxford)ăaăargumentatăc ăîndatoririleă
umaneăderiv ădintr-un set de valori, numiteădeăelă„teoriaăpluralist ăaăvalorilor”.ă
Dup ăRoss,ăexist ăoădatorieădeăaăfaceăunăanumitălucru;ăesteăvorbaădespreălucrurileă
obligatoriiă dină punctă deă vedereă moral.ă Avemă datoriaă moral ă deă aă neă ineă
promisiunile.
De asemenea trebuie:
- s ănuăfacemăinten ionatăr uănim nui;ă
- s ăneăpl timădatoriile;ă
- s ăfimădrep i;ăs ăneăîmbun t imăpropriaăvirtuteăşiăinteligen .ă
Regulile morale ale lui Bernard Gert:
- s ănuăucizi;
- s ănuăfaciăr u;
- s ănuălipseştiăpeăcinevaădeădrepturi;ă
- s ănuăpriveziăpeăcinevaădeălibertateăsauăşanse;ă
- s ănuăpriveziăpeăcinevaădeăpl cere;ă
- s ănuăînşeli;ă
- s - iă iiăpromisiunile;ă
- s ănuătrişezi;ă
- s ărespec iălegile;ă
- s - iăfaciădatoria.ă
Prină con inută şiă prină modulă deă aplicare,ă deontologiaă presupuneă faptulă c ă
libertateaăşiăresponsabilitateaăsuntăinseparabile.ăDeontologiaăindic ăunăansambluă
deă reguliă şiă datorii,ă dară includeă şiă gândireaă asupraă acestoră reguli,ă precumă şiă
procesulă deă elaborareă aă lor,ă activândă func iaă deă reglementareă aă diferiteloră
profesiuni:
- prin normeăşiăprincipiaăcorelateăacestora;
- prinăfundamentareaăreperelorăgeneraleăînăraportăcuăcareăseăelaboreaz ăcoduriă
deăetic ăprofesional ăsauădeădeontologie;ăstudiulăacestoraăajut ălaăîn elegereaă
aă ceeaă ceă reprezint ă competen a profesională:ă cunoaştere;ă st pânireaă
mijloacelorădeăexercitareăaăuneiăprofesii;ăcalit iămorale.
Deontologiileăsuntăsistemeădeăreguliăimperative,ăindica ii,ăîndatoririăprinăcareăseă
stabilesc cvasijuridic etaloanele comportamentale specific unei anumite profesii
sau sfere de activitate.ăIdealulăprofessionalăesteănormatăstrictăînăfunc ieădeătradi iaă
încet enit ă şiă exigen eleă institu ionale.ă Scopurile,ă finalit ileă socialeă şiă
semnifica iaămoral ăsuntăprestabiliteădeăoăautoritateăexterioar ăagen ilorămoraliă
din respectivele profesii.
Sarcina de lucru 2
Menționeaz ,ăînăcâtevaărânduri,ăimportanțaărespect riiăregulilorămoraleăaleă

lui Bernard Gert.
4.1.2. Datoriaămoral
Datoriaămoral ăreprezint ămodalitateaănecesit iiăînăsferaămoral ,ăfiindăcategoriaă
referen ial ă aă deontologiei.ă Înă esen ,ă datoriaă sintetizeaz ă marileă afirma iiă
fundamentaleă aleă bun t ii,ă nev t m rii,ă protec iei;ă esteă expresiaă cerin eiă deă aă
acorda cele cuveniteăşiăaărefuzuluiădeăaăprejudicia.ă
Con inutulădatorieiădobândeşteăfunc ionalitateăpeănivelurileămoralit ii:
- a interiorizeze datoria – aărecunoaşteădatoria;
- dobândireaăsentimentuluiădatoriei,ăasentimentulălaănorm ,ălaălegeaăămoral ;
- urmareaădeliberat a datoriei;
- respectulăfa ădeădatorie;
- ac iuneaădinădatorie.
Fundamentalăînăvia aăomuluiăesteăprincipiulăîmpliniriiădatoriei,ăcareăesteăcentrată
peănorm .ăAcestăprincipiuătrimiteălaăcapacitateaăafirm riiăcuăr spundere.ăAceastaă
implic ăcuăprec dere,ăcultur ămoral ,ăantrenândăipostazeănormative,ăceăajut ălaă
p trundereaăsensuluiădeplin,ăîntreăcare:
- principiulădatorieiădeăaăştiăs ătr im;
- principiulădatorieiăbucurieiăvie ii;
- principiulădatorieiădeăaătr iăcuăsens;
- principiulădatorieiăcaăporunc ăşiăîndemnălaăomenie.
Drepturileăşiă obliga iileăsuntăinseparabile.ăOr,ădeontologiaăseăpreocup ătocmaiă deă
obliga ii.ă Eaă presupuneă faptulă c ă libertateaă şiă responsabilitateaă suntă inseparabile.
Deontologiaăseăbazeaz ăpeăvaloriăuniversale,ăcumăarăfiărefuzulăurii,ăalăviolen ei,ă
alădispre uluiăfa ădeăomăsauăfa ădeăanumi iăoameni.ă
Oă profesieă seă întemeiaz ă peă valorileă împ rt şiteă deă ceaă maiă mareă parteă aă
membrilorăs i.ăÎnăcazulăjurnaliştilorăaceste valori sunt:
 s ă publiceă oă relatareă complet ,ă exact ,ă pertinent,ă echilibrat ă asupraă
actualit ii;
 s ăofereăcet enilorăinforma iileădeăcareăauănevoie,ăf r ăs ăaduc ăprejudiciiă
nim nui;
 s ăexaminezeăefecteleăpeătermenăscurtăşiălungăaăceeaăceădezv luie.
4.2.ă Responsabilitateaă etic ă şiă juridic ă aă autoruluiă deă texteă pentruă rela iiă
publice
Deşiăuneleăpracticiăaleăredact riiădeătexteăpentruărela iiăpubliceăsuntăreglementateă

prin lege, altele sunt stabilite prin principii morale. Principiile morale sunt o serie
deăcredin eăşiăvaloriăcareăreflectăconcep iaădespreăbineăşiădespreăr uăaăunuiăgrupă
– indifferentăcumăsuntădefini iăaceştiăterminiăînăregulile,ăregulamenteleăşiălegileă
formale.
Oămodalitateădeăaăîn elegeăresponsabilitateaăetic ăesteăconştientizareaăimpactului
maiă multoră niveluriă deă influen ă asupraă comportamentuluiă autoruluiă deă texteă
pentruărela iiăpublice:
- limitaă exterioar ă aă lucruriloră peă careă leă tolereaz ă categoriileă principaleă deă
public;
- filosofia,ă regulileă şiă legileă structuriloră deă guvernareă şiă aleă organismelor de
reglementare;
- standardeleăşiăpracticileădomeniuluiăprofesionalăalărela iilorăpublice;
- standardeleăşiăpracticileăorganiza iei/domeniuluiădinăcareăfaceăparte;
- standardeleăpersonaleăşiăprofesionale.
Unăautorădeătexteăpentruărela iiăpubliceăcareăareăsim ulăr spunderiiătrebuieăs ăfieă
unămembruăalăorganiza ieiăcaăgândeşte,ăcareăfaceăcriticiăconstructiveăşiăcareăseă
implic .ă Ceaă maiă importantă contribu ieă esteă iscusin aă autoruluiă deă aă receptaă
necesit ileă categoriiloră deă publică relevanteă pentruă organiza ie.ă Elă trebuie,ă deă
asemenea,ă s ă fieă destulă deă bună laă mânuireaă limbajuluiă pentruă aă p straă sensulă
mesajului,ăf r ăa-iăcompromiteăintegritateaăşiăf r ăs ăr neasc ăego-ul celor care
auăautoritateaăs ăaprobeăceleăscrise.
Celămaiăpre iosălucruăpeăcareăîlăpoateăaveaăunăautorădeătexteăpentruărela iiăpubliceă
esteăcredibilitateaăînăfa aăcategoriilorădeăpublic.
Sarcina de lucru 3
Identific ,ăînăcâtevaărânduri,ăcareăsuntăresponsabilit țileăautoruluiădeătexteă

pentru rela iiăpubliceă
4.3.ăCodurileăeticeă iădeontologice
4.3.1. Conceptul de cod etic
Eticaăseărefer ălaăluareaădeădecizii,ăiarădeăaiciăproblemaăprincipal ,ăceăreprezint ă
fundamentulă întreguluiă procesă ală comunic rii,ă esen ial ă pentruă recunoaştereaă
naturiiăsociet iiăumaneă– „Cineădecide?”.
Aceast ăîntrebareăvaăfiăadresat ăînădiferiteămoduri,ăcuăscopulădeăa-l îndruma pe
comunicatorulăeticăspreăoăîn elegereăaăcelorătreiă mariă surseăgeneraleăaleălu riiă
deciziilor:
1. autoritatea;
2. colegii/ breasla;
3. individul.
Fiecareădintreăeleăesteăimportant ,ăputândăfiăutilizat ăînămodăjustificatăînăacestă
proces,ăîns ăcomunicatorulăeticănu-şiăvaăpermiteăs ăfieălegatăexclusivădeăniciunaă
dintreăele,ăînădefavoareaăcelorlalteădou .ăOăsocietateăliber ăimpuneărelativăpu ineă
limit riă juridiceă procesuluiă comunic rii:ă calomnia,ă dreptulă laă via ă privat ,ă
dreptul de autor.
Într-un climat al performan eiăetice,ăînăcomunicareăexist ămulteăalteăsitua iiăînă
care trebuie luate decizii dincolo de orizontul celor cerute de legile societ ii.ă
Astfel,ăeticaăesteăoăchestiuneăfoarteăpersonal ,ăesteădeciziaăunuiăindividăcareăesteă
dornicăs ăgândeasc ăînăprofunzime,ăcuăpertinen ,ăreferitorălaăaceaădecizie.
Pentruăaăînțelegeă corectă semnifica iaăunuiă codăetic,ătrebuieăîn eleas ădiferen aă
dintreă elă şiă celelalteă documenteă careă suntă prezentateă frecventă dreptă „coduri”:ă
legea şiăpoliticile angajatorului.
Legile referitoare la mass media reprezint ă defini iaă dat ă deă societateă
performan eiă care,ă prină ac iuneaă legislativ ,ă esteă permis ă sauă interzis . În
majoritateaăsociet ilorălibere,ălegileăreferitoareălaămassămediaăsuntăminimale,ă
referindu-se, în principal sau exclusiv, la conflictul de interese dintre indivizi.
Legi Politici media Etica în mass

referitoare la media
mass media
Definite de Constitu ieă sauă Angajatorii Coduri, drept
de legi statutare din mass expresie a
media consensului
individual al
angaja ilor
Scop Protejarea Definirea Reprezint ă oă
drepturilor standardelor, afirmare colectiv ă aă
celorlal iă pentru o unor principii
cet eniă consecven ă comune
interioar
Legea Sarcinile de Echidistan a,ă
Exemple drepturilor de lucru, ierarhia corectitudinea,
autor, legile autorit ii,ă evitarea
referitoare la termenele senza ionalului
calomnie, la limit
invadareaă vie iiă
private
Aplicare Ac iuneaă Decizia Nuăreprezint ădecâtăoă
judec toreasc ă editorial ă deă aă aten ionareă pentruă
în urma corecta sineăşiăpentruăpublic
plângerii civile materialul sau
de a-l elimina
Pedepsire Amenda – Ac iunileăluateă Nimic altceva decât
compensatorie împotriva dezaprobarea
sau daune angajatului exprimat
sau încetarea
rela ieiă deă
munc
Figuraă4.1.ăLegileă iăetica
Majoritateaăacestorălegiăcadăsubăinciden aălegisla ieiăcivile,ăîns ăac iuneaătrebuieă
adus ăînăfa aăcet enilor,ădeciăjudecareaăuneiăabateriăseăafl ăînădeciziaăluat ădeă
judec tor.ă
Politicile media reprezint ădefinireaălegitim ădeăc treăunăangajatorăaălucrurilor
peăcareăleăaşteapt ădeălaăangajat,ăeleădevenindăunăcontractăimplicit,ăoăcondi ieă
pentruăangajare.ăÎnc lcareaălorăpoateăduceălaăac iuniăluateăîmpotivaăangajatuluiă
sauălaăanulareaărela ieiădeămunc .
Etica mass - mediaăreprezint ăjudecataăindividual ăreferitoareălaăconduitaăcorect ă
şiălaăceaăgreşit ,ăînăîndeplinireaăîndatoririlorăprofesionale.ăÎnăcadrulăunuiăgrupădeă
colegi,ăprincipiileăeticeăpotăfiăproclamateăînămodăcolectivădeăc treăunăgrupădeă
profesioniştiădreptăCod etic,ăcareăreprezint ăconsensulăasupra standardelor etice
individuale.
Atunciăcândăunăcodăesteăadoptat,ăadeseaăexist ăoălege.ăÎns ăredactoriiăluiăpercep,ă
totodat ,ăinsuficien aăşiăpericoleleăacesteia.
„Ceea ce redactează aceştia nu este un text sacru, fa ă de care se consider că fiecare îşi va lua
un angajament absolute, ci un vademecum, a cărui eficien ă presupune că jurnalistul
[comunicatorul-n.n.] posedă un sim moral” (Bertrand, 2000, p. 65).
Codulă informeaz ă publiculă asupraă profesiei:ă semnaleaz ă faptulă c ă aceastaă areă
reguli de conduit. Sporindu-Iă credibilitatea,ă codulă garanteaz ă fidelitateaă
publicurilor.
Codul etic este un text reglementar, în accord cu legea, cu rost în procesul de
institu ionalizareăaădiverselorăpractice,ăînăcadrulăuneiăeticiăpublice,ăcon inândăună
ansamblu de drepturiă şiă datoriiă peă careă fiecareă angajată leă areă înă raportă cuă
patronatul,ăcuăbeneficiarii,ăcuăconcuren ii,ăcuăputerileăpublice.
Codulădeăetic ăprofesional ăseăprezint ăcaăexpresieăaăconsensuluiăexigen elor,ă
caăreglementareăaăpozi iilorăeticeădefinitoriiăpentru ceea ce este permis sau nu.
Sarcina de lucru 4
Explic ,ă înă câtevaă rânduri,ă diferen aă dintreă codurileă eticeă iă politicileă

angajatorului.
COD SINTETIC
Valori fundamentale
 s ărespec iăvia a;
 s ăpromoveziăsolidaritateaăîntreăoameni.
Reguli morale generale
 s ănuămin i;
 s ănu- iăînsuşeştiăbunulăaltuia;
 s ănuăprovociăsuferin ăinutil.
Principii jurnalistice
 s ăfiiăcompetent;
 s ănuăfaciănimicăcareăs ădiminuezeăîncredereaăpubliculuiăfa ădeămijloaceleă
 s ăaiăoăviziuneălarg ăşiăprofund ăasupraăinform rii;

de comunicare;
 s ăoferiăoăimagineăexact ,ăcomplet ăşiăinteligibil ădespreăactualitate;

 s ădeserveştiătoateăgrupurile:ăboga i,ăs raci,ătineri,ăb trâni;
 s ăstimuleziăcomunicareaăşiăîn elegereaăîntreăoameni;
 s ăaperiăşiăs ăpromoveziădrepturileăomuluiăşiădemocra ia;
 s ăcontribuiălaăarmoniaăsociet ii.
Figuraă4.2.ă„Tiparul”ăunuiăcod,ădup ăClaude-Jean Bertrand

Regulileăcareăpotăfiăidentificateăînăcodurileăcomunicatorilorăşiăaleăspecialiştiloră
înărela iiăpubliceă(Bertrand,ă2000,ăpp.ă72-86):
- Reguli ideale;ă esteă bineă s ă fieă definită ună scopă spreă careă profesioniştiiă
comunic riiăşiărela iilorăpubliceăs ătind ,ăchiarădac ăliăs-arăp reaăgreuădeă
atins;ăs ănuăaccepteăniciodat ămisiuniăcontrareădeonto-logiei;ăs ăprezinteă
întotdeauna mai multe puncte de vedere;ăs ălupteăînămodăconstantăpentruă
aăap raădrepturileăomului;
- Reguli generale;ăanumiteăreguliăsuntăvalabile,ăîntotdeauna,ăpentruăto iă
membriiăsociet ii:ăs ănuămin i,ăs ănuăfuri,ăs ănuăprovoci,ăînămodăinutilă
suferin ă cuiva;ă acesteă normeă suntă valabileă şiă pentruă specialiştiiă înă
comunicareă şiă rela iiă publice:ă s ă nuă falsifice,ă înă modă inten ionat,ă oă
informa ie;ă s ă nuă accepteă avantajeă materialeă sauă deă alt ă natur ă pentruă
publicareaă sauă nepublicareaă unuiă articol;ă s ă nuă utilizezeă mijloaceă
necinstiteă pentruă aă ob ineă oă informa ieă sauă oă fotografie,ă cumă ară fiă
disimulareaăproprieiăidentit i,ăînregistrareaăuneiăconersa iiăpeăascunsăetc;
- Reguliă privitoareă laă excep ii;ă exist ă reguliă peă careă ună mijlocă deă
comunicareă leă poateă neglijaă atunciă cândă aceastaă serveşteă interesuluiă
public,ă maiă alesă cândă elă dezv luieă comportamenteă antisocială sauă
amenin riălaăadresaăs n t iiăpublice;
- Reguli proprii anumitor mijloace de comunicare; ar fi bine ca toate
mijloacele de comunicare, cotidienele, radio-televiziunea public, radio-
televiziunea comercial ,ăpresaădeătipămagazine,ăediturileădeăfotograme,ă
editurileă deă c r iă s ă aib ă fiecareă codulă lor,ă caă înă Japonia;ă astfel,ă
telespectatorulă trebuieă avertizată înainteaă uneiă secven eă susceptibileă s ă
şochezeăsauăcândăseăutilizeaz ăimaginiădeăarhiv ăsauădeăreconstituire a
unuiăincident;ătrebuieăacoperit ăfa aăşiăvoceaăoric reiăpersonaeăprezentat ă
peăecranăcareăarăputeaăsuferiădinăcauz ăc ăaăfostăidentificat ;
- Reguliăprivindăunăsectorăalărealit ii;ăanumitorăoameniădeăpres ăliăseă
impune un ansamblu de reguli specific:ăjurnaliştiăfinanciari,ăreporterăcareă
realizeaz ăanchete,ăreporturiăsportiveăsauăfotografiădeăpres ;ăînăgeneral,ă
acesteăreguliăprecizeaz ăanumiteăclauseădinăcodurileăobişnuite;ăoăaten ieă
deosebit ăesteăacordat ăterorismului,ăfaptelorădiverseăşiăproceselor;
- Reguli pentru patroni;ămanagerulăunuiămijlocădeăcomunicareătrebuieăs ă
separe strict interesele sale jurnalistice de cele comerciale;el nu trebuie
s ăomit ăanumiteăinforma ii,ăniciăs ădeaăaltoraăoăimportan ăindus ădeăună
scop politic.
Sarcina de lucru 5
Delimiteaz ăîntr-un cod deontologic regulile speciale de cele generale.
4.3.2. Tipuri de coduri
Codurile etice pot fi:

 generale,ăalc tuiteădinăprecepteăgeneraleădeăghidareăaăconduitelor;
 specifice,ăînăcareăseărealizeaz ăidentificareaăanumitorăpracticiălaăcareăseărefer ă
codul.
Codurile cu precepte generale tindăs ăfieădeănatur ăaprobativ ,ăalc tuiteădină
prevederiădeăgenulă„trebuieăs ”.ăAcestătipădeăcodăesteăscrisăpentruărela iiăpublice,ă
utilizându-seă oă terminologieă larg ,ă general ,ă cumă ară fiă dedicareaă fa ă deă
„echidistan ”ăşiă„acurate e”.ăUnăcodămotivantădinăperspectivaărela iilorăpubliceă
poateă s ă deaă asigur riă diferiteloră persoaneă c ă standardeleă înalteă aleă conduiteiă
profesionaleăreprezint ăoănorm ăînăaceaăfirm ăsauăprofesie.
Codurile practicilor specifice sunt,ădeăobicei,ă deătipăprohibitiv,ă alc tuiteădină
prevederiădespreăceăs ănuăfacem.ăAcesteăcoduriăsuntămaiălungiăşiămaiăpreciseăînă
ceeaăceăpriveşteăac iuneaăsauădeciziaăspecific ,ămulteădintreăeleăsuntăredactateăînă
scopulăevit riiălegisla ieiăprohibitive.
Putereaăunuiăcodăeticădepindeănuănumaiădeădiferiteăcanoane,ăciăşiădeălegitimitateaă
şiăinfluen aăacestuiaăînăochiiăcelorădeăcareăşiăpentruăcareăesteăalc tuit.ăCodulăvaă
fiărespectatăpentruăc ăindiviziiăseăvorăsupuneădeăbun voieăstandardelor definite
de grupul lor profesional.
Auăexistatădezbateriălungiăînăleg tur ăcuămodulădeăaplicareăaăcodurilorăetice.ăSeă
poateăspuneăc ăprofesiileăsuntăresponsabileăfa ădeăstată(prinălege),ădeăpublică(prină
coduri)ă şi,ă implicit,ă fa ă deă sine,ă prină propriile standarde înalte (etica
profesional ).
Responsabilitatea fa ădeăstatăînseamn ăc ăsuntemăpasibiliădeăpedeaps ăatunciă
cândă înc lc mă standardeleă minimeă exprimateă deă diferiteleă legi.ă
Responsabilitateaăfa ădeăconfra iiăpracticieniăînseamn ăc ăaceştiaăpot dezaproba
publicăactivit ileănoastreădiscutabileădinăpunctădeăvedereăetic,ăiarăpedeapsaăiaă
forma unei cenzuri publice sau private, a criticii sau a ultrajului.
Responsabilitateaăfa ădeăpublicăimplic ăoăno iuneămaiăgeneral ădeăr spundere,ă
înăuriaşaăaren ăsocial ăconstruit ăînăgeneralădinăobicieiuriăşiăconven ii.ăJurnaliştiiă
trebuieăs ăr spund ăînăfa aăcititorilor,ăaătelespectatorilorăşiăaăascult torilorălor.ă
Responsabilitateaăimplic ăsanc iuniămorale;ănuăseăpoateămen ineăoăcomunitateă
cuă func iiă expliciteă f r ă s ă iă seă fac ă şiă reproşuriă atunciă cândă nuă reuşeşteă s -şiă
îndeplineasc ăobliga iile.ăConfra iiăsuntăceiămaiăpotrivi iăsa-şiătrag ălaăr spundereă
colegii.
Înăafirmareaăstandardelorădeăperforman ăprofesional ,ăcodurileătindăspreădou ă
extreme:


standarde minimale;
aşteptări ideale.
Aştept rileăminimale seăaplic ătuturorăpracticienilor;ăeleăsuntăstabiliteădeălegiă

şiădeăobiceiuri.ăCineăîncalc ăstandardeleăminimaleăesteăg sităvinovat.ă
Aştept rileă ideale reprezint ă scopurileă nobileă spreă careă trebuieă s ă tind ă
practicienii.ă Chiară dac ă exist ă posibilitateaă caă standardeleă idealeă s ă nuă fieă
realizabile, ele se constituie într-oăprovocare,ăoă int .ă
Codurileă eticeă atentă construiteă trebuieă s ă fac ,ă înă modă clar,ă distinc iaă întreă
standardeleă minimaleă şiă celeă perceputeă caă idealuri,ă atunciă cândă seă stabilescă
normeleă deă grupă (aştept rileă neexprimateă despreă cumă trebuieă s ă seă comporteă
membrii grupului).
Ună codă etică esteă valorosă dac ă formuleaz ă normeleă deă grup,ă înă aşaă felă încât,
practicieniiătineriăşiăveteraniiăs ădiscuteăacesteănormeăşiănuădoarăs ăleăiaădreptă
dateăoădat ăpentruătotdeauna.ă
Crearea unui cod etic pentru un grup profesional poate reprezenta un proiect
extremădeămeritoriuăşiădificil.ăElaborareaăunuiăcodăpoateăreprezentaăunăexerci iuă
deăfilosofieămoral ;ăimpunereaăunuiăcod,ăcândăseăfaceăînămodăarbitrar,ăesteăună
exerci iuădeămoralizare.
4.3.2.1. Codul Asociatiei Formatorilor în Jurnalism şi Comunicare

Membriiă Asocia ieiă Formatoriloră înă Jurnalismă şiă Comunicareă seă angajeaz ă s ă
participeă laă formareaă jurnaliştiloră şiă comunicatorilor,ă laă celă maiă înaltă nivel,ă
respectândăegalitateaădeăşanseăşiăeticaăoportunit ilorăeduca ionale.ă
Principii
1. Respectarea tuturor punctelor de vedere
MembriiăAFCOMăseăangajeaz :
1. S ăpromovezeălibertateaădeăexprimareăşiădeăopinie.
2. S ărespecteăşiăs ăîncurajezeădrepturileăstuden ilorăşiăaleăprofesorilor.
3. S ă stimulezeă studen iiă s ă descopereă valorileă profesieiă şiă s -şiă dezvolteă
gândireaăcritic .
2. Prevenirea conflictelor
2.1 Membrii AFCOM nu vor tolera comportamentele imorale.
2.2ăConsiliulăDirectorăesteăsesizatădeăfiecareădat ăcândăaparăproblemeădeăetic ,ă
generatoareădeăconflicteăsauădeăînc lc riăaleăCoduluiăEtic.
2.3 În cadrul AFCOM, ideile sunt exprimate în mod deschis, respectându-se
opiniile tuturor membrilor.
2.4ăMembriiănuăpotăimplicaăAsocia iaăînăactivit iăpolitice.
2.5ă Membriloră Asociatieiă leă esteă interzisă s -şiă însuşeasc ă înă numeă personală
rezultateleăactivit ilorăcolective;ăoriceăform ădeăplagiatăesteăcondamnat ăînămodă
explicitădeăAsocia ie.ă
3. Responsabilitate
Membrii AFCOM au urmatoarele îndatoriri:
3.1ă S -şiă asumeă responsabilit ileă ceă leă revină înă educareaă şiă dezvoltareaă
profesional ăaăstuden ilor.
3.2ăS -şiăîndeplineasc ăexemplarăatribu iileăînămediulăuniversitarăşiăînăativit ileă
publice.
3.3ăS ămanifesteăsolidaritateaăfa ădeăstuden iăşiăcolegiă(cuăexcep iaăsitua iiloră
prevazute la pct 4.3.).
4.ăCorectitudineăşiăechitate
MembriiăAFCOMăseăangajeaz :
4.1ă S ă îiă tratezeă peă ceilal iă aşaă cumă şi-ară doriă s ă fieă trata i,ă la rândul lor, în
circumstan eăsimilare.ă
4.2ăS ăfoloseasc ăpracticiăcorecteăînăevaluareaăstuden ilorăşiăaăcolegilor.
4.3.ăS ăsesizezeăConsiliulădeăEtic ăînăprivin aăacelorăcomportamenteăpeăcareăleă
consider ăne-etice.
4.4ăS ăsus in ăşiăs ăpracticeănon-discriminarea în toate domeniile.
5. Demnitate
Membrii AFCOM:
5.1ăRespect ădemnitateaăstuden ilorăşiăaăcolegilor.ă
5.2ă Respect ă diversitateaă înă toateă formeleă ei.ă
6.ăMembriiăAFCOMăurmarescăexcelen aăprin:
6.1ăpreocupareaăpentruăcreştereaăproprieiăcompetitivit iăînăactivitateaădidactic ,ă
profesional ăşiăştiin ific ;ă
6.2ădeschidereaăfa ădeăcriticiăşiădeăideiănovatoare,ăveniteădinăparteaăstuden iloră
şiăaăcolegilor;
6.3.ăîncurajareaăstuden ilorăşiăaăcolegilorăpentruăaăseăangajaăînăc utareaăexcelen eiă
profesionale;
6.4.ăsus inereaăactivit iiăştiin ificeăşiăaăvalorific riiăeiăpeăplanăinterna ional.ă
7.ăAngajamentulăfa ădeăcomunitateaăprofesional
7.1ăMembriiăAFCOMămen inăceleămaiăbuneărela iiădeăcolaborareăcuăstuden ii,ă
cadreleă didactice,ă reprezentan iiă profesieiă şiă promoveaz ă solidaritateaă
academic .ă
Acestă Codă Etică intr ă înă vigoareă deă laă dataă aprob riiă luiă deă c treă Adunareaă
General .ă
Înc lc rileăCoduluiăEticăvorăfiăsupuseădezbateriiăConsiliuluiădeăEtic .ăAcesta va
propuneăsanc iunileăprev zuteădeăStatutulăAFCOM.ă
Sarcina de lucru 6
Delimiteaz ,ăînăCodulăAsociațieiăFormatorilorăînăJurnalismăşiăComunicare,ă
drepturileă iăobligațiileăacestora.
4.3.2.2. Codul de Etică al Societăţii Jurnaliştilor Profesionişti

Preambul
MembriiăSociet iiăJurnaliştilorăProfesioniştiăcredăc ăiluminareaăpubliculuiăesteă

premerg toareă drept iiă şiă reprezint ă fundamentulă democra iei.ă Datoriaă unuiă
jurnalistăesteăaceeaădeăaăpromovaăacesteăscopuriăprinăc utareaăadev ruluiăşiăprină
oferireaăuneiărelat riăcorecteăşiăcuprinz toareăaăevenimentelorăşiăaăproblemelor.ă
Jurnaliştiiă conştiincioşi,ă dină toat ă massă mediaă şiă deă toateă specializ rile,ă seă
str duiescăs ăserveasc ăpubliculăînătotalitateăşiăcuăonestitate.ă
Integritatea profesional ă esteă piatraă deă temelieă aă credibilit iiă unuiă jurnalist.ă
MembriiăSociet iiăauăînăcomunădedica iaăfa ădeăunăcomportamentăeticăşiăadopt ă
acestăcodăcaăoădeclara ieăaăprincipiilorăşiăstandardelorădeăpracticiăaleăSociet ii.
Căutarea adevărului şi relatarea lui
Jurnaliştiiă trebuieă s ă manifesteă onestitate,ă corectitudineă şiă curajă înă adunareaă

informa iilor,ăînărelatareaăşiăînăinterpretareaălor.
Jurnaliştii trebuie:
- S ă verificeă acurate eaă informa iiloră veniteă deă laă toateă surseleă şiă s ă fieă aten iă
pentru evitareaăerorilorădeăgenulăinadverten elor.
- S ăcauteăcuăsârguin ăsubiec iiăarticolelorădeăpres ,ăpentruăaăleădaăposibilitateaă
deăaăr spundeălaăacuza ii.
- S ăidentificeăsurseleădeăcâteăoriăseăpoate.ăPubliculăareădreptulălaăoriceăinform ieă
posibil ădespreăcredibilitatea surselor.
- S ă întrebeă întotdeaunaă surseleă despreă motiveleă peă careă leă au,ă înainteă s ă leă
promit ăanonimatul.ăS ăclarificeăcondi iileălegateădeăfiecareăpromisiuneăf cut ă
înăschimbulăinforma iilor.ăS -şiă in ăpromisiunile.
- S ă seă asigureă c ă titlurile,ă reclameleă f cuteă unuiă articolă şiă materialeleă
promo ionale,ăfotografiile,ăimaginileăvideo,ăsunetele,ăgraficaăşiăcitateleănuăarunc ă
oă lumin ă fals .ă Eleă nuă trebuieă s ă simplificeă exagerată sauă s ă accentuezeă uneleă
incidente,ăsco ându-le din context.
- S nuădistorsionezeăniciodat ăcon inutulăuneiăfotografiiădeăpres ăsauăalăuneiă
film ri.ă Îmbun t ireaăimaginilorăpentruăob inereaăuneiămaiăbuneăclarit iăesteă
permis ăîntotdeauna.ăS ăetichetezeăcaăatareămontajeleăşiăilustra iileăfoto.
- S ăeviteădramatiz rile careăarăputeaăinduceăînăeroareăsauăreconstituirile.ăDac ă
esteănecesar ăoădramatizareăpentruă aărelataăoăpoveste,ăeaătrebuieăetichetat ăcaă
atare.
- S ă eviteă ac iunileă subă acoperireă sauă alteă metodeă clandestineă deă colectareă aă
informa iei,ăexceptândăcazurileăcândămetodeleătradi ionale,ăf işe,ănuăvorăduceălaă
informa iileă vitaleă pentruă public.ă Utilizareaă acestoră metodeă vaă trebuiă s ă fieă
explicat ăcaăparteăaămaterialuluiăfinal.
- S ănuăplagiezeăniciodat .
- S ărelatezeăştiriădespreădiversitateaăşiăm re iaăexperien elorăumaneăcuăcuraj,ă
chiarăşiăatunciăcândănuăesteăunălucruăpreaăpopular.
- S -şiăexaminezeăpropriileăvaloriăculturaleăşiăs ăeviteăs ăimpun ăacesteăvaloriă
celorlal i.
- S ăeviteăstereotipurileălegateădeăras ,ăgen,ăvârst ,ăreligie,ăetnie,ăzon ăgeografic ,ă
orientareăsexual ,ădizabilit i,ăaspectăfizicăsauăstatutăsocial.
- S ă sprijineă schimbulă deschisă deă p reri,ă chiară şiă referitoră laă p reriă peă careă leă
consider ăresping toare.
- S ăfieăvoceaăcelorălipsi iădeăcuvânt;ăsurseleăoficialeădeăinformareăsuntălaăfelădeă
valabileăcaăşiăceleăneoficiale.
- S ă fac ă distinc ieă întreă partizanată şiă jurnalismă informativ.ă Analizeleă şiă
comentariileătrebuieăetichetateăcaăatareăşiă nuătrebuieăs ăduc ălaădistorsionareaă
faptelor sau a contextului.
- S ăfac ădistinc ieăîntreăjurnalismulăinformativădeăpublicitateăşiăs ăseăfereasc ă
deăarticoleleăhibride,ăcareăştergăliniaădeădemarca ieădintreăceleădou ăgenuri.ă
- S ă recunoasc ă obliga iaă special ă deă aă seă asiguraă c ă activit ileă publiceă suntă
f cuteăcuătrasparen ăşiăc ălucr rileăguvernuluiăsuntădeschiseăinspect rii.
Minimizarea răului
Jurnaliştiiăeticiăîşiătrateaz ăsursele,ăsubiec iiăşiăcolegiiăcaăpeănişteăfiin eăumaneăce

merit ărespect.
- S ă manifesteă compasiuneă fa ă deă ceiă careă ară puteaă fiă afecta iă negativă deă
materialeleăjurnalistice.ăEiătrebuieăs ădeaădovad ădeăoăsensibilitateăspecial ăcândă
au de-aăfaceăcuăcopiiăsauăcuăsurseăsauăsubiec iălipsi iădeăexperien .
- S ă deaă dovad ă deă sensibilitateă atunciă cândă ceră sauă folosescă interviuriă sau
fotografiiăaleăcelorăafecta iădeăoătragedieăsauăîndurera i.
- S ă recunoasc ă faptulă c ă adunareaă şiă diseminareaă informa iiloră poateă cauzaă
nepl ceriăşiădisconfort.ăUrm rireaăscopurilorăprofesionaleănuăreprezint ăoăscuz ă
pentruăarogan .
- S ărecunoasc ăfaptulăc ăoameniiăobişnui iăauăunădreptămaiămareăs ăcontrolezeă
informa iileă despreă eiă înşişiă decâtă auă oficialiiă şiă persoaneleă pubilce,ă careă
urm rescăs ăob in ăputere,ăinfluen ăsauăaten ie.ăDoarăunăinteresăpublicămajoră
poateăjustificaăintruziuneaăînăvia aăpersonal ăaăcuiva.
- S ădeaădovad ădeăbunăgustăşiăs ăeviteăcuriozitateaăsup r toare.
- S ăfieăprecau iăînăleg tur ăcuăidentificareaăsuspec ilorăminoriăsauăaăvictimeloră
abuzurilor sexuale.
- S ăfieăcorec iăşiăs ănu-iănumeasc ăpeăsuspec iăcriminaliăînainteădeăformularea
acuza iilorăoficiale.
- S ă pun ă înă balan ă dreptulă unuiă suspectă laă ună processă corectă cuă dreptulă
publicului de a fi informat.
Independen a
Jurnaliştiiătrebuieăs ăfieăliberiădeăoriceăobliga ieăsauăinteres,ăalteleădecâtădreptulă

publicului de a fi informat.
- S ăeviteăconflicteleădeăinterese,ăfieăeleărealeăsauădoarăperceputeăcaăatare.
- S ă nuă seă impliceă înă asocia iiă sauă activit iă careă le-ar putea compromite
integritateaăsauăarăd unaăcredibilit iiălor.
- S ă refuzeă cadourile,ă favorurile,ă comisioanele,ă c l toriileă pl titeă sauă
tratamenteleăspeciale;ăs ănuăaccepteăoăaădouaăslujb ,ăimplicareaăpolitic ,ămuncaă
într-unăpostăpublicăsauăserviciulăînăorganiza iiăaleăcomunit iiăcareăle-ar putea
compromiteăintegritateaăjurnalistic .
- S ăaduc ălaăcunoştin ăconflicteleădeăintereseăînăcareăseăafl ,ădac ăacesteaăsuntă
inevitabile.
- S ăfieăvigilen iăşiăcurajoşiăatunciăcândăîiătragălaăr spundereăpeăceiăafla iăînăpozi iiă
de putere.
- S ă refuzeă tratamentulă preferen ială ală agen iiloră deă publicitateă şiă ală celoră cuă
intereseă specialeă şiă s ă rezisteă presiuniloră acestoraă deă influen areă aă munciiă loră
jurnalistice.
- S ăfieăînăgard ăfa ădeăsurseleăcareăofer ăinforma iiăcontraăfavoruriăsauăbani;ăs ă
eviteăs ăcerşeasc ăinforma ia.
Responsabilitatea
Jurnaliştiiă trebuieă s ă poat ă r spundeă înă fa aă cititorilor,ă ascult torilor,ă

telespectatorilor sau a altora.
- S ăclarificeăşiăs ăexpliceăcon inutulămaterialelorădeăpres ăşiăs ăinviteăpubliculă
la dialog pe tema conduitei lor jurnalistice.
- S ăîncurajezeăpubliculăs ădeaăglasănemul umirilorălegateădeămassămedia.
- S ăadmit ăgreşelileăpeăcareăleăfacăşiăs ăleăcorectezeăcuăpromptitudine.
- S ăseăghidezeădup ăaceleaşiăstandardeăînalteăpeăcareăleăaplic ăşiăaltora.
Sarcina de lucru 7
Extrageă dină Codulă deă Etic ă ală Societ iiă Jurnaliştiloră Profesionişti,ă careă
sunt valorile profesionale promovate.
4.3.2.3. Codul referitor la publicitate al firmelor americane
1.ăADEV RUL.ăPublicitateaătrebuieăs ăspun ăadev rul;ătrebuieăs ăreleve faptele

semnificativeăaăc rorăascundereăarăduceălaăinducereaăînăeroareăaăpublicului.
2.ăRESPONSABILITATEA.ăAgen iileădeăpublicitateăşiăprofesioniştiiădinăacestă
domeniuă trebuieă s ă fieă dorniciă s ă furnizezeă dovezileă careă s ă demonstrezeă
adev rulălucrurilorăpe care îl pretind.
3.ăBUNULăGUSTăŞIăDECEN A.ăPublicitateaănuătrebuieăs ăutilizezeădeclara ii,ă
ilustra iiăsauăimplica iiăcareăs ăofensezeăbunulăgustăsauădecen aăpublicului.
4.ă PUBLICITATEAă ADEMENITOARE.ă Publicitateaă trebuieă s ă ofereă numaiă
m rfurileă sauă serviciileă careă suntă dejaă disponibileă pentruă cump rare,ă laă pre ulă
anun at.
5.ă GARAN II.ă Anun areaă garan iiloră trebuieă s ă fieă explicit .ă Publicitateaă
referitoareă laă garan iiă trebuieă s ă dezv luieă clară naturaă şiă limiteleă garan iilor,ă
manieraăînăcareăvorăac ionaăceiăcareăofer ăgaran iileăşiăidentitateaăacestora.
6.ă AFIRMA IILEă REFERITOREă LAă PRE .ă Publicitateaă trebuieă s ă eviteă
utilizareaăafirma iilorărefertoareălaăpre ăcareăsuntăfalseăsauădeănatur ăs ăinduc ăînă
eroare,ăsauăcareănuăofer ăoănegociereăsauăeconomisireădemonstrabil .
7.ăAFIRMA IILEăCAREăNUăPOTăFIăPROBATE.ăPublicitateaătrebuieăs ăeviteă
utilizareaăunorăafirma iiăexagerateăsauăcareănuăpotăfiădemonstrate.
8.ăM RTURIILE.ăPublicitateaăcareăco ineăm rturiiă(testimonial-uri)ătrebuieăs ă
se limiteze la acei martori competen iăcareăreflect ăoăalegereăonest ăşiăreal .
4.3.2.4. Codul etic al Asociaţiei Naţionale a Fotografilor de Presă (National Press
Photographers Association)
Asocia iaă Na ional ă aă Fotografiloră deă Pres ă (NPPA),ă oă societateă profesional ă
dedicat ă promov riiă fotore-portajului,ă sus ineă preocupareaă şiă respectulă pentruă
dreptulă inerentă ală publiculuiă deă aă fiă liberă s ă cauteă adev rulă şiă dreptulă deă aă fiă
informatăcorrectăşiăcompletădespreăevenimenteleăpubliceăşiădespreălumeaăînăcareă
tr im.
Credemăc ănicioărelatareănuăpoateăfiăcomplet ădac ănuăputemăs ăclarific măsensulă
cuvintelor.ăCredemăc ăimaginile,ăfieăeleăfolositeăpentruăaădescrieăevenimenteleă
cuăvaloareădeăinformareăaşaăcumăs-auăîntâmplat,ăfieăpentruăaăilustraăştirileădespreă
ce s-aăîntâmplatăsauăs ăajuteălaăexplicareaăoric ruiălucruădeăinteresăpublic,ăsuntăoă
unealt ă indispensabil ă înă procesulă deă men inereă aă publiculuiă informată cuă
acurate e;ă eleă îiă ajut ă peă oameni,ă tineriă şiă b trâni,ă s ă în eleag ă maiă bineă oriceă
subiect de interes public.
Crezând în cele de mai sus,ărecunoaştemăşiălu mălaăcunoştin ăc ăfotoreporteriiă
trebuieăs ămen in ăînă permanen ăceleămaiăînalteăstandardeădeă conduit ăetic ,ă
Asocia iaăNa ional ăaăFotografilorădeăPres ăîşiăstabileşteăurm torulăCodădeăetic ,ă
laăcareăsubscriuăto iămembriiăs i:
1. Practicareaăfotoreportajului,ăatâtăcaăştiin ,ăcâtăşiăcaăart ,ăesteădemn ădeăceleă
maiăbuneăgânduriăşiăeforturiăaleăcelorăcareăoăîmbr işeaz ăcaăprofesie.
2. Fotoreportajul are posibilitatea de a servi publicul într-un mod care nu mai
este egalat decât de pu ineăprofesii;ăto iămembriiăacesteiăprofesiiătrebuieăs ăseă
str duiasc ,ăprinăexemplulăşiăprinăinfluen aăproprie,ăs ăinfluen ezeămen inereaă
standardelorăînalteăaleăconduiteiăetice,ăindependentădeăconsidera iuniămercantileă
de orice tip.
3. Este o responsabilitateăindividual ăaăfiec ruiăfotoreporterădinăoriceătimpuriăs ă
seă str duiasc ă s ă ob in ă fotografiiă careă s ă relatezeă cuă acurate e,ă onestitateă şiă
obiectivitate.
4.ăPromovareaăacesteiăprofesiiăesteăesen ial ădinămulteăpuncteădeăvedere,ăîns ă
declara iileă neadev rate,ă deă oriceă natur ,ă nuă suntă demneă deă ună fotoreporteră
profesionist, orice practici de acest fel fiind sever condamnate.
5.ăEsteădeădatoriaănoastr ăs ăîiăîncuraj măşiăs -iăajut măpeăto iămembriiăprofesieiă
noastre,ă atâtă înă modă individual,ă câtă şiă colectiv, astfel încât calitatea
fotoreportajuluiăs ăseăpoat ăridicaăconstantăspreăceleămaiăînalteăstandarde.
6.ă Esteă deă datoriaă fiec ruiă fotoreporteră s ă ac ionezeă pentruă aă p straă toateă
drepturileălibertateaăaccesuluiălaăsurseleădeăştiriăşiădeăinforma iiăvizuale.
7.ă Standardeleă practiciloră profesieiă noastre,ă ambi iileă iă rela iileă trebuieă s ă
con in ă înă eleă ună sâmbureă deă simpatieă pentruă umanitateaă noastr ă comun ă şiă
trebuieăs ăcear ămereuăs ă inemăseamaădeăceleămaiăînalteăîndatoririăaleănoastre,ă
ca membri ai aceste societ i.ăÎnăfiecareăsitua ieăaăvie iiănoastreăprofesionale,ăînă
fiecareăresponsabilitateăcareăseăafl ăînăfa aănoastr ,ăprimulănostruăgândăvaăfiăacelaă
deăaăneăîndepliniăaceaăresponsabilitateăşiăaăneăfaceădatoria,ăastfelăîncât,ăatunciă
când fiecare dintre noiăvaăterminaăceeaăceăaăavutădeăf cut,ăs ăfiăridicatănivelulă
idealurilorăumaneăşiăalărealiz rilor,ămaiăsusădecâtăerauăatunciăcândăşi-a început
activitatea.
8.ăNiciunăcodădeăetic ănuăpoateăjudecaădinainteăfiecareăsitua ieăposibil ,ăastfelă
încât,ă bunulă sim ă şiă dreaptaă judecat ă suntă necesareă pentruă aă aplicaă principiileă
etice.
Sarcina de lucru 8
Explic ,ă înă câtevaă rânduri,ă importanțaă existențeiă unuiă Codă etică ală
FotografilorădeăPres .
4.3.2.5. Codul Standardelor Profesionale în Practicarea Relaţiilor Publice

Acesteăarticoleăauăfostăadoptateădeăc treăSocietateaădeăRela iiăPubliceădinăSUAă
pentruă aă promovaă şiă aă men ineă standardeleă înalteă aleă serviciiloră publiceă şiă
conduitaăetic ăaămembrilorăasocia iei.
1.ăMembriiăSociet iiătrebuieăs ăseăconduc ăînăvia aăprofesional ăînăconformitateă
cu interesul public.
2.ă Membriiă Societ iiă trebuieă s ă apliceă standardeă înalteă deă onestitate şi
integritate înăîndeplinireaăobliga iilorăduble,ăfa ădeăunăclientăsauăunăangajator,
peădeăoăparte,ăşiăfa ădeăprocesulădemocratic,ăpeădeăalt ăparte.
3.ăMembriiăSociet iiătrebuieăs ătratezeăîn mod corect publicul,ăclien iiăprezen iă
sauătrecu iăşiăangajatorul,ăpeădeăoăparte,ăşiăpeăcolegiiălorăpracticieni,ăpeădeăalt ă
parte, având în vedereă respectulă datorată idealuluiă gândiriiă libereă şiă opinieiă
celorlal i.ă
4.ăMembriiăSociet iiătrebuieăs ăadereălaăceleămaiăînalteăstandardeăaleăacurate eiă
şiă adev rului,ă evitândă preten iileă extravaganteă şiă compara iileă nedrepteă şiă
dezv luindăsursaăideilor şiăaăcuvintelorăîmprumutateădeălaăal ii.
5.ăMembriiăSociet iiănuătrebuieăs ădiseminezeăcuăbun ăştiin ăinforma iiăfalse
sau care induc în eroare şiă trebuieă s ă ac ionezeă promptă pentruă aă corectaă
comunic rileăeronateădeăcareăsuntăresponsabili.
6. Membrii Societ iiănuătrebuieăs ăseăangajezeăînănicioăactivitateăcareăareăcaăscopă
coruperea integrit iiă moraleă aă canaleloră deă comunicareă sauă aă actvit iloră
guvernului.
7.ăMembriiăSociet iiătrebuieăs ăfieăpreg ti iăpentruăaăfaceăpublic ăidentitatea
companiei-client sauăaăangajatoruluiăînănumeleăc ruiaărealizeaz ăcomunicarea.ă
8.ăMembriiăSociet iiănuătrebuieăs ăseăfoloseasc ădeăniciunăindividăsauăcompanieă
aăc reiăprofesieăesteăaceeaădeăaăserviăsauăaăreprezentaăoăcauz ,ăsauăpretindeăc ă
esteăindependent ăşiăobiectiv , darăcareăserveşte,ădeăfapt,ăaltorăinterese,ăascunse.
9.ă Membriiă Societ iiă nuă trebuieă s ă garanteze realizarea unor rezultate
specificateădincoloădeăformeleădeăactivitateăcareăseăafl ăsubăcontrolulălorădirect.
10.ă Membriiă Societ iiă nuă trebuieă s ă reprezinte interese conflictuale sau
competitiveă f r ă consim mântulă exprimată ală celoră implica i,ă dată dup ă oă
expunereăcomplet ăaăfaptelor.
11.ăMembriiăSociet iiănuătrebuieăs ăseăsituezeăîntr-oăpozi ieăînăcareăinteresul
lorăpersonalăs ăintreăînăconflict cu una din obliga iileălorăfa ădeăclientulăsauă
angajatorulă înă serviciulă c ruiaă seă afl ,ă sauă cuă alteă p r iă implicate;ă înă aceast ă
situa ie,ăeiătrebuieăs ădezv luieăacesteăintereseăcelorăimplica i.
12.ăMembriiăSociet iiănu trebuieăs ăaccepteătaxe,ăcomisioane,ăcadouriă sau
oriceă altă felă deă „aten ii”ă deă laă nimeniă altcinevaă decâtă deă laă clien iiă sauă
angajatorii pentru care sunt efectuate serviciile respective; acceptarea se va face
cuăconsim mântulăexpresăalăclientului.
13.ă Membriiă Societ iiă trebuieă s ă p zeasc ă cuă scrupulozitate legile
confiden ialit iiă şiă aleă caracteruluiă privată ală dateloră despreă clien iă sauă
angajatoriăactuali,ăfoştiăsauăviitori.
14.ă Membriiă Societ iiă nuă trebuieă s ă afectezeă înă modă inten ionată reputa iaă
profesional ăsauăactivit ileăaltuiăconfrate.
15. Dac ă ună membruă ală Societ iiă areă doveziă c ă ună altulă seă faceă vinovată deă
practiciă imorale,ă ilegaleă sauă incorecte,ă incluzândă înc lcareaă articoleloră
prezentuluiăCod,ăelăesteăobligatăs ăprezinteăacesteăinforma iiăcuăpromptitudineă
autorit ilorăînădreptăaleăSociet ii,ăpentruăcaăacesteaăs ăac ionezeăînăconcordan ă
cuăprocedurileăstatuateăînăArticolulăXIIăalăRegulamentuluiădeăfunc ionare.
16.ăOriceămembruăalăSociet iiăcareăesteăchematăcaămartorăîntr-un process, pentru
aplicareaăacestuiăCod,ăesteăobligatăs ăseăprezinte, exceptând doar cazurile când
poate fi scuzat printr-unămotivăsuficientădeăc treăcorpulăjudiciar.
17.ăMembriiăSociet iiătrebuieăs ăînceteze,ăcâtămaiăcurândăposibil,ărela iileăcuă
oriceă organiza ieă sauă individ,ă dac ă acesteă rela iiă presupună conduiteă contrare
articolelor acestui Cod.
Sarcina de lucru 9
Extrageă dină Codulă Standardeloră Profesionaleă înă Practicareaă Rela iiloră

Publice,ăcareăsuntăvalorileăprofesionaleăaleăspeciali tilorăînărelațiiăpublice.
4.3.2.6. Codul etic al membrilor PRSA, 2000

Acest cod etic a fost creat pentru a servi ca punct de plecare în discutarea unui
viitorăglobalădeăetic ăşiăcomportamentăînăpracticareaărela iilorăpublice.ăConsiliulă
PRSAăîşiărezerv ădreptulădeăaărefuzaăcerereaădeăaderareăsauădeăaăretrageăcalitateaă
de membruăoric reiăpersonaeăsanc ionateădeăc treăoăagen ieăguvernamental ăsauă
condamnateădeăoăinstan ădeăjudecat ăpentruă ac iuniă ceă reprezint ăoăviolareă aă
acestui Cod.
Comportamentulă dezirabilă esteă clară ilustrată prină modeleă deă limbajă adecvată şiă
exemple de comportamentă dină experien ,ă pentruă a-i ajuta pe practicienii de
rela iiăpubliceăs -şiă însuşeasc ămaiăbineăobiectiveleăeticeăşiă profesionaleăşiă s ă
ajung ălaăoămaiăbun ăîn elegereăaăadev ratelorăstandardădeăcomportament.ă
Acestăcodăeticătrebuieăprivităînăurm torul context:
- valorileăsaleăsuntămeniteăs ăinspireăşiăs ămotivezeăpentruăaplicareaăcelorămaiă
înalteăstandardăeticeăînăactivit ileăspecific;
- mecanismulă deă implicareă faceă caă fiecareă membruă PRSAă s ă fieă completă
conştientădeăobliga iileăce-iărevinăşiădeăcomportamentulăeticăceăseăaşteapt ădină
parteaăsa;ăvaăinfluen aăpracticaăzilnic ăaărela iilorăpublice;
- codulăvaăcreşteăprinăeduca ie,ăprinăpreg tireăşiăanaliz ăaăcomportamentului.
Valorile profesionale ale membrilor PRSA:
Argumentare:
- Servim interesul public ac ionândăcaă„avoca i”ăresponsabiliăaiăcelorăpeăcareă
îiăreprezent m;
- Peăpia aădeăidei,ăfapteăşiăpuncteădeăvedere,ăpunemălaădispozi iaăpubliculuiăoă
voceăbineăinformat ăpentruăaăajutaăînădezbaterileăpublice.
Onestitate:
Aplic mă celeă maiă înalteă standardă deă corectitudineă şiă adev ră înă comunicareaă
publică şiă înă ac iunileă noastreă meniteă aă sus ineă intereseleă celoră peă careă îiă
reprezent m.
Experien :
- Dobândimăşiăfolosimăîntr-unămodăresponsabilăcunoştin eleăşiăexperien aădeă
specialitate;
- Îmbun t imăprofesiaăprinăcercetareăşiăstudio;
- Construimă în elegereă reciproc ă şiă credibilitateă întreă oă mareă varietateă deă
institu iiăşiăpublicuri;
Independen :ăR spudemăpentruăac iunileănoastre.
Loialitate:
Suntemă loialiă celoră peă careă îiă reprezent mă şi,ă înă acelaşiă timp,ă neă respect m
datoria de a servi publicul.
Corectitudine:
- Trat măcorectăclien ii,ăangajatorii,ăcompetitorii,ăcolegii,ăpartenerii,ămediaăşiă
publicul larg;
- Respect mătoateăopiniileăşiăsprijinimădreptulălaăliber ăexprimare.
Prevederile Codului PRSA
Circula iaă liber ă aă informa iei.ă Protejândă şiă ajutândă circula iaă liber ă aă
informa ieiă corecteă şiă complete,ă membriiă PRSAă servescă interesulă publică şiă
contribuieă laă luareaă deciziiloră înă cunoştin ă deă cauz ,ă într-o societate
democratic .
Concuren a.ă Promovareaă concuren eiă loialeă întreă profesioniştiă p streaz ă
climatulăeticăşiăajut ălaădezvoltareaăunuiămediuădeăafaceriăs n tos.
Difuzareaăinforma iilorăc treăpublic. Într-o societate democratic, procesul de
comunicareădeschis ăfurnizeaz ăinforma iileănecesareăactuluiădecizional.
P strareaăconfiden ialit ii.ăÎncredereaăclientuluiăseăbazeaz ăpeăprotejareaăşiă
confiden ialitateaăinforma iilorăprivate.
Conflictul de interese.ă Încredereaă clien ilor,ă angajatoriloră şiă publiculuiă esteă
constrit ăprinăevitareaăconflictuluiădeăinterese,ăreal sauăpoten ial.
Dezvoltarea profesiei.ăProfesioniştiiădinăacestădomeniuăac ioneaz ăconstantăînă
scopulăspoririiăîncrederiiăpubliculuiăînăaceast ăprofesie.
4.3.2.7. Codul etic al membrilor IABC

Principii fundamentale:
- comunicareaăprofesionist ăesteălegal ;
- comunicareaăprofesionist ăesteăetic ;
- comunicareaăprofesionist ăesteădeăbunăsim .
Comunicatoriiăprofesionişti:
- Ap r ăşiămen inăcredibilitateaăşiădemnitateaăprofesieiăprinăpracticaăonest ă
şiă nep rtinitoare,ă precumă şiă prină sus inereaă comunic riiă libereă aă
informa iilorăesen ialeăînăaccordăcuăinteresulăpublic;
- Vorădiseminaăinforma iiăcorecte;
- Sprijin ălibertateaădeăexprimare,ălibertateaădeăasociereăşiăliberalăaccesăpeă
pia aăideilor;
- Suntăsensibiliălaăvalorileăşiăcredin eleăculturalăşiădesf şoar ăactivit iădeă
comunicareănep rtinitoareăşiăechilibrat ;
- Nuăvorăluaăparteălaăactivit iăpeăcareăleăconsiderăneetice;ăSeăsupunălegiloră
şiăpoliticilorăpublice;
- Recunoscădrepturileădeăautorăşiăciteaz ăsurseleăutilizate;
- Protejeaz ăinforma iileă confiden iale;ăNuă folosescăînă beneficiu propriu
informa iileăconfiden ialeăob inute;
- Nuăaccept ăcadouriăsauăpl iăascunseăpentruăserviciileălor;
- Nuă garanteaz ă rezultateă careă dep şeşcă putereaă loră deă acoperire;ă caut ă
adev rul.
4.3.2.8. Codul de la Atena (Asociaţia Internaţională de Relaţii Publice)
MembriiăAsocia ieiăvorăac ionaăpentru:
- respectareaăprincipiilorămoraleăşiăregulileădinăDeclara iaăuniversalăaădrepturiloră
omului;
- respectareaăşiămen inereaădemnit iiăumane;
- favorizarea dialogului;
- integritateăşiăloialitateăînătoate cazurile.
4.3.2.9. Codul de Etică al Emisiunilor de Ştiri Radio-Televizate adoptat de Asociaţia

Directorilor de Emisiuni de Ştiri Radio-Televizate
Responsabilitateaăjurnaliştilorădeăradioăşiăteleviziuneăesteăaceeaădeăaăculegeăşiădeă
aărelataăinforma iileădeăimportan ăşiăinteresăpentruăpublicăcuăacurate e,ăonestitateă
şiăimpar ialitate.
Membriiă Asocia ieiă Directoriloră deă Emisiuniă deă Ştiriă Radio-Televizateă accept ă
acesteăstandardeăşi:
1.ăSeăvorăstr duiăs ăprezinteăsursaăsauăştireaăîntr-un mod echilibrat, cuăacurate eăşiă
corect.
a)ă Voră evaluaă informa iileă numaiă dină perspectivaă valoriiă loră deă informare,ă
respingândăsenza ionalulăsauăsublinierileăcareăpotăinduceăînăeroareăînăvreunăfel.
b)ăVorăvegheaăcaămetrialeleăaudioăşiăvideoăs ănuăfieăfolositeăîntr-un mod în care
s ăînşeleăaudien a.
c) Nu vor induce în eroare publicul prin prezentarea drept evenimente spontane a
unor materiale regizate sau repetate.
d)ăVorăprezentaărefeririălaărasa,ăconfesiunea,ăna ionalitateaăsauăstatutulăanteriorăală
oamenilor numai atunci când lucrul acesta este relevant.
e)ăVorăetichetaăcaăatareăşiăclarăopiniileăşiăcomentariile.
f)ăVorărecunoaşteăşiăcorectaăerorileăcuăpromptitudine.ă
2.ăSeăvorăstr duiăs ăseăcomporteăîntr-oămanier ăcareăs -iăfereasc ădeăconflicteleădeă
interese, fie ele reale sau percepute ca atare. Vor refuza cadourile sau favorurile
care le-arăinfluen aăsauăarăp reaăc ăleăinfluen eaz ăjudecata.
3.ăVorărespectaădemnitatea,ădreptulălaăvia ăprivat ăşiăbun stareaăcelorăcuăcareăauă
de-a face.
4. Vorărecunoaşteănecesitateaădeăprotejareăaăconfiden ialit iiăsurselor.ăVorăpromiteă
confiden ialitateaădoarădac ăauăinten iaădeăa-şiă ineăaceast ăpromisiune.
5.ăVorărespectaădreptulăfiec ruiaălaăunăprocessăcorect.
6. Vor redifuza emisiunile altor posturi doar cu aprobarea acestora.
7. Vor încurajaăactivărespectareaăacestuiăcodădeăc treăto iăjurnaliştii,ăfieăeiăsauănuă
membriăaiăAsocia ieiăDirectorilorădeăEmisiuniădeăŞtiriăRadio-Televizate.
Sarcina de lucru 10
Explic ,ă înă câtevaă rânduri,ă diferen aă dintreă codurileă eticeă adresateă

profesioni tilorădinăaudiovizuală iăaăcelorăadresateăprofesioni tilorădinăpresaă
scris .
4.4.ăReglement riăconstitu ionaleă iăacteănormativeăspecifice

4.4.1. ExtraseădinăConstitu iaăRomânieiă
TITLULII
Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale
ARTICOLUL 15 - Universalitatea
(1) Cetă enii beneficiază de drepturile şi de libertă ile consacrate prin Constitu ie
şi prin alte legi şi au obliga iile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excep ia legii penale sau
contraven ionale mai favorabile.
ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi
(1) Ceta enii sunt egali în fa a legii şi a autorita ilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Func iile şi demnită ile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condi iile
legii, de persoanele care au ceta enia română şi domiciliul în ară. Statul român
garantează egalitatea de şanse între femei şi bărba i pentru ocuparea acestor
func ii şi demnită i.
ARTICOLUL 17 - Cet eniiăromâniăînăstr inatate
Cetă enii români se bucură în străinătate de protectia statului român şi trebuie
să-şi îndeplinească obliga iile, cu excep ia acelora ce nu sunt compatibile cu
absen a lor din ară.
ARTICOLUL 20 - Tratateleăinterna ionaleăprivindădrepturileăomului
(1) Dispozi iile constitu ionale privind drepturile şi libertă ile cetă enilor vor fi
interpretate şi aplicate în concordan ă cu Declara ia Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordan e între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate
reglementările interna ionale, cu excep ia cazului în care Constitu ia sau legile
interne con in dispozi ii mai favorabile.
ARTICOLUL 21 - Accesulăliberălaăjusti ie
(1) Orice persoană se poate adresa justi iei pentru apărarea drepturilor, a
libertă ilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Păr ile au dreptul la un proces echitabil şi la solu ionarea cauzelor într-un
termen rezonabil.
(4) Jurisdic iile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
CAPITOLUL II
Drepturileăşiălibert ileăfundamentale
ARTICOLUL 22 - Dreptulălaăvia ăşiălaăintegritateăfizic ăşiăpsihic
(1) Dreptul la via ă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei
sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament
inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
ARTICOLUL 23 - Libertateaăindividual
(1) Libertatea individuală şi siguran a persoanei sunt inviolabile.
(2) Perchezi ionarea, re inerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai
în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Re inerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecator şi numai în cursul procesului
penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel
mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata
totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instan a este obligată, în condi iile legii, să verifice
periodic, şi nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării
preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă
temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instan a
constată că nu există temeiuri noi care să justifice men inerea privării de
libertate.
(7) Încheierile instan ei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de
atac prevazute de lege.
(8) Celui re inut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştin ă, în limba pe care o
în elege, motivele re inerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt
termen; învinuirea se aduce la cunoştin ă numai în prezen a unui avocat, ales sau
numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui re inut sau arestat este obligatorie, dacă motivele
acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situa ii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceara punerea sa în libertate
provizorie, sub control judiciar sau pe cau iune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecatoreşti de condamnare,
persoana este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condi iile şi în
temeiul legii.
(13) Sanc iunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.
ARTICOLUL 24 - Dreptulălaăap rare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, păr ile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales
sau numit din oficiu.
ARTICOLUL 26 - Via aăintim ,ăfamilial ăşiăprivat
(1) Autorită ile publice respectă şi ocrotesc via a intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile
şi libertă ile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
ARTICOLUL 29 - Libertatea constiintei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credin elor religioase
nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o
opinie ori să adere la o credin a religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiin ei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de
toleran ă şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în
condi iile legii.
(4) În rela iile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau ac iuni
de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome fa ă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia,
inclusiv prin înlesnirea asisten ei religioase în armată, în spitale, în penitenciare,
în azile şi în orfelinate.
(6) Părin ii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri,
educa ia copiilor minori a caror răspundere le revine.
ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credin elor şi
libertatea crea iilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete
sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiin a publica ii.
(4) Nici o publica ie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obliga ia de a face
publică sursa finan ării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, via a
particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ării şi a na iunii, îndemnul la război de
agresiune, la ura na ională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la
discriminare, la separatism teritorial sau la violen ă publică, precum şi
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informa ia sau pentru crea ia adusă la cunoştin a
publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului
manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de
radio sau de televiziune, în condi iile legii. Delictele de presă se stabilesc prin
lege.
ARTICOLUL 31 - Dreptulălaăinforma ie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informa ie de interes public nu
poate fi îngrădit.
(2) Autorită ile publice, potrivit competen elor ce le revin, sunt obligate să asigure
informarea corectă a cetă enilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor
de interes personal.
(3) Dreptul la informa ie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protec ie a
tinerilor sau securitatea na ională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure
informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să
garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la
antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activită ii
lor se reglementeaza prin lege organică.
ARTICOLUL 33 - Accesul la cultura
(1) Accesul la cultură este garantat, în condi iile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile
culturii na ionale şi universale nu poate fi îngrădită.
(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identită ii spirituale, sprijinirea culturii
na ionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale,
dezvoltarea creativită ii contemporane, promovarea valorilor culturale şi
artistice ale României in lume.
ARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sanatos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos
şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul
înconjurător.
ARTICOLUL 39 - Libertatea intrunirilor
Mitingurile, demonstra iile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se
pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
ARTICOLUL 40 - Dreptul de asociere
(1) Cetă enii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în
alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organiza iile care, prin scopurile ori prin activitatea lor,
militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a
suveranită ii, a integrită ii sau a independen ei României sunt neconstitu ionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Cur ii Constitu ionale,
avoca ii poporului, magistra ii, membrii activi ai armatei, politiştii şi alte
categorii de func ionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asocia iile cu caracter secret sunt interzise.
Sarcina de lucru 11
Extrageă dină textulă deă maiă susă careă suntă garanțiileă iă limiteleă oferiteă deă
dreptul la libertatea de exprimare.
4.4.2.ăExtraseădinăLegeaă544/2001ăprivindăliberulăaccesălaăinforma iileădeăinteresăpublic
CAPITOLULI
Dispozitii generale
Art. 1.
Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informa ii de interes public,
definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale
ale rela iilor dintre persoane şi autorită ile publice, în conformitate cu
Constitu ia României şi cu documentele interna ionale ratificate de Parlamentul
României.
Art. 2.
În sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau institu ie publică se în elege orice autoritate sau institu ie
publică, precum şi orice regie autonomă care utilizează resurse financiare
publice şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, potrivit
Constitu iei;
b) prin informa ie de interes public se în elege orice informa ie care priveşte
activită ile sau rezultă din activită ile unei autorită i publice sau institu ii
publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a
informa iei;
c) prin informa ie cu privire la datele personale se în elege orice informa ie
privind o persoana fizică identificată sau identificabilă.
CAPITOLUL II
Organizarea şi asigurareaăaccesuluiălaăinforma iileădeăinteresăpublic
SECTIUNEA 1
Dispozi ii comune privind accesul la informa iile de interes public
Art. 3.
Asigurarea de către autorită ile şi institu iile publice a accesului la informa iile
de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul
compartimentului pentru rela ii publice sau al persoanei desemnate în acest
scop.
Art. 4.
(1) Pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informa iile de interes
public autorită ile şi institu iile publice au obliga ia de a organiza
compartimente specializate de informare şi relatii publice sau de a desemna
persoane cu atribu ii în acest domeniu.
(2) Atribu iile, organizarea şi func ionarea compartimentelor de rela ii publice
se stabilesc, pe baza dispozi iilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare
şi functionare a autorită ii sau institu iei publice respective.
Art. 5.
(1) Fiecare autoritate sau institu ie publică are obliga ia să comunice din oficiu
următoarele informa ii de interes public:
a) actele normative care reglementează organizarea şi func ionarea autorită ii
sau institu iei publice;
b) structura organizatorică, atribu iile departamentelor, programul de
func ionare, programul de audien e al autorită ii sau institu iei publice;
c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorită ii sau a institu iei
publice şi ale func ionarului responsabil cu difuzarea informa iilor publice;
d) coordonatele de contact ale autorită ii sau institu iei publice, respectiv:
denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii
de Internet;
e) sursele financiare, bugetul şi bilan ul contabil;
f) programele şi strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit
legii;
i) modalită ile de contestare a deciziei autorită ii sau a institu iei publice în
situa ia în care persoana se consideră vătămată în privin a dreptului de acces
la informa iile de interes public solicitate.
(2) Autorită ile şi institu iile publice au obliga ia să publice şi să actualizeze
anual un buletin informativ care va cuprinde informa iile prevăzute la alin. (1).
(3) Autorită ile publice sunt obligate să dea din oficiu publicită ii un raport
periodic de activitate, cel pu in anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea a II-a.
(4) Accesul la informa iile prevăzute la alin. (1) se realizează prin:
a) afişare la sediul autorită ii sau al institu iei publice ori prin publicare în
Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în
publica ii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autorită ii sau al institu iei publice, în spa ii special
destinate acestui scop.
Art. 6.
(1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să ob ină de la autorită ile şi
institu iile publice, în condi iile prezentei legi, informa iile de interes public.
(2) Autorită ile şi institu iile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la
cererea acestora, informa iile de interes public solicitate în scris sau verbal.
(3) Solicitarea în scris a informa iilor de interes public cuprinde urmatoarele
elemente:
a) autoritatea sau institu ia publică la care se adresează cererea;
b) informa ia solicitată, astfel încât să permita autorită ii sau institu iei publice
identificarea informa iei de interes public;
c) numele, prenumele şi semnatura solicitantului, precum şi adresa la care se
solicită primirea răspunsului.
Art. 7.
(1) Autorită ile şi institu iile publice au obliga ia să răspundă în scris la
solicitarea informa iilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în
cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în func ie de dificultatea,
complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgen a solicitării. În cazul
în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informa iei solicitate
depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de
zile, cu condi ia înştiin ării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10
zile.
(2) Refuzul comunicării informa iilor solicitate se motivează şi se comunica în
termen de 5 zile de la primirea peti iilor.
(3) Solicitarea şi ob inerea informa iilor de interes public se pot realiza, dacă
sunt întrunite condi iile tehnice necesare, şi în format electronic.
Art. 8.
(1) Pentru informa iile solicitate verbal func ionarii din cadrul
compartimentelor de informare şi rela ii publice au obliga ia să precizeze
condi iile şi formele ân care are loc accesul la informa iile de interes public şi
pot furniza pe loc informa iile solicitate.
(2) În cazul în care informa iile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana
este îndrumată să solicite în scris informa ia de interes public, urmând ca
cererea să îi fie rezolvata în termenele prevăzute la art. 7.
(3) Informa iile de interes public solicitate verbal se comunică în cadrul unui
program minim stabilit de conducerea autorită ii sau institu iei publice, care va
fi afiîat la sediul acesteia îi care se va desfăşura în mod obligatoriu în timpul
func ionării institu iei, incluzând şi o zi pe săptămâna, după programul de
func ionare.
(4) Activită ile de registratură privind peti iile nu se pot include în acest
program şi se desfăşoara separat.
(5) Informa iile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de
informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de
ore.
Art. 9.
(1) În cazul în care solicitarea de informa ii implică realizarea de copii de pe
documentele de inute de autoritatea sau institu ia publică, costul serviciilor de
copiere este suportat de solicitant, în condi iile legii.
(2) Dacă în urma informa iilor primite petentul solicită informa ii noi privind
documentele aflate în posesia autorită ii sau a institu iei publice, această
solicitare va fi tratată ca o noua peti ie, răspunsul fiind trimis în termenele
prevăzute la art. 7 si 8.
Art. 10.
Nu este supusă prevederilor art. 7-9 activitatea autorită ilor şi institu iilor
publice de răspunsuri la peti ii şi de audien e, desfăşurată potrivit specificului
competent lor acestora, dacă aceasta priveşte alte aprobări, autorizari, prestări
de servicii şi orice alte solicitări în afara informa iilor de interes public.
Art. 11.
(1) Persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în interes
de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorită ii sau al institu iei
publice pe baza solicitării personale, în condi iile legii.
(2) Copiile de pe documentele de inute de autoritatea sau de institu ia publică
se realizează în condi iile art. 9.
Art. 12.
(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetă enilor, prevăzut la art. 1,
următoarele informa ii:
a) informa iile din domeniul apărării na ionale, siguran ei şi ordinii publice,
dacă fac parte din categoriile informa iilor clasificate, potrivit legii;
b) informa iile privind deliberările autorită ilor, precum şi cele care privesc
interesele economice şi politice ale României, daca fac parte din categoria
informa iilor clasificate, potrivit legii;
c) informa iile privind activită ile comerciale sau financiare, dacă publicitatea
acestora aduce atingere principiului concuren ei loiale, potrivit legii;
d) informa iile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informa iile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare,
dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confiden iale ori se
pun în pericol via a, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma
anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informa iile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce
atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia
dintre păr ile implicate în proces;
g) informa iile a căror publicare prejudiciază măsurile de protec ie a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informa iilor
apar inând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorită ilor
publice care de in astfel de informa ii, precum şi institu iilor publice abilitate
prin lege să asigure securitatea informa iilor.
Art. 13.
Informa iile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate
sau o institu ie publică nu pot fi incluse în categoria informa iilor clasificate şi
constituie informa ii de interes public.
Art. 14.
(1) Informa iile cu privire la datele personale ale cetă eanului pot deveni
informa ii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de
exercitare a unei func ii publice.
(2) Informa iile publice de interes personal nu pot fi transferate între autorită ile
publice decât în temeiul unei obliga ii legale ori cu acordul prealabil în scris al
persoanei care are acces la acele informa ii potrivit art. 2.
SEC IUNEAăaă2-a
Dispozi ii speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă la
informa iile de interes public.
Art. 15.
(1) Accesul mijloacelor de informare în masă la informaîiile de interes public
este garantat.
(2) Activitatea de culegere şi de difuzare a informa iilor de interes public,
desfăşurată de mijloacele de informare în masă, constituie o concretizare a
dreptului cetă enilor de a avea acces la orice informa ie de interes public.
Art. 16.
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informa iile de
interes public autorită ile şi institu iile publice au obliga ia să desemneze un
purtător de cuvânt, de regulă din cadrul compartimentelor de informare şi
rela ii publice.
Art. 17.
(1) Autorită ile publice au obliga ia să organizeze periodic, de regulă o dată pe
lună, conferin e de presă pentru aducerea la cunoştin ă a informa iilor de
interes public.
(2) În cadrul conferin elor de presă autorită ile publice sunt obligate să
răspundă cu privire la orice informa ii de interes public.
Art. 18.
(1) Autorită ile publice au obliga ia să acorde fără discriminare acreditare
ziariştilor şi reprezentan ilor mijloacelor de informare în masă.
(2) Acreditarea se acordă la cerere, în termen de doua zile de la înregistrarea
acesteia.
(3) Autorită ile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage
acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care împiedică desfăşurarea
normală a activită ii autorită ii publice şi care nu privesc opiniile exprimate în
presă de respectivul ziarist, în condi iile şi în limitele legii.
(4) Refuzul acordării acreditării şi retragerea acreditării unui ziarist se
comunică în scris şi nu afectează dreptul organismului de presă de a ob ine
acreditarea pentru un alt ziarist.
Art. 19.
(1) Autorită ile şi institu iile publice au obliga ia să informeze în timp util
mijloacele de informare în masă asupra conferin elor de presă sau oricăror alte
ac iuni publice organizate de acestea.
(2) Autorită ile şi institu iile publice nu pot interzice în nici un fel accesul
mijloacelor de informare în masă la ac iunile publice organizate de acestea.
(3) Autorită ile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare şi
func ionare să desfăşoare activită i specifice în prezen a publicului sunt obligate
să permită accesul presei la acele activită i, în difuzarea materialelor ob inute
de ziarişti urmând să se ină seama doar de deontologia profesională.
Art. 20.
Mijloacele de informare în masă nu au obliga ia să publice informa iile
furnizate de autorită ile sau de institu iile publice.
Sarcina de lucru 12
Explic ,ăînăcâtevaărânduri,ăcareăesteăsensulăexpresieiăinformațieădeăinteresă
public.
4.4.3.ă Codulă deontologică unică ală jurnalistuluiă eadoptată deă Conven iaă Organiza iiloră deă
Media din România la 23-24 octombrie 2009
1.ăJURNALISTULăŞIăMASS-MEDIA
1.1 Jurnalistul este persoana care se ocup ădeăcolectarea,ăfotografierea,ăînregistrarea,ăredactarea,ă

editareaăsauăpublicareaădeăinforma iiăreferitoareălaăevenimenteălocale,ăna ionale,ăinterna ionaleă
deăinteresăpublic,ăcuăscopulădisemin riiăpublice,ăcâştigându-şiătraiulăînăpropor ieăsemnificativ ă
dinăaceast ăactivitate.
1.2.ăJurnalistulăîşiăvaăexercitaăprofesiaăînăscopulă serviriiăinteresuluiăpublic,ăconformăproprieiă
saleăconştiin eăşiă înă acordăcuăprincipiileăprev zuteădeănormeleăprofesionaleăşiă prezentulăCodă
Deontologic.
1.3.ăÎnăaccep iuneaăacestui cod, mass-mediaăreprezint ătotalitateaămijloacelorădeăinformareăînă

mas ăindiferentădeăplatformaătehnologic ,ăînfiin ateăşiăadministrateăînăacestăscop.
2. INTEGRITATE
2.1.ăJurnalistulăesteădatorăs ăsemnalezeăneglijen a,ăinjusti iaăsiăabuzulădeăoriceăfel.
2.2 Jurnalistul are dreptul de a fi informat, la angajare, asupra politicii editoriale a institu ieiă
mass media.
2.3. Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel.
2.4.ăJurnalistulăareădreptulălaăclauzaădeăconştiin .ăElăareălibertateaădeă a refuza orice demers

jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri.
Aceast ălibertateăderiv ădinăobliga iaăjurnalistuluiădeăaăinformaăpubliculăcuăbun -credin .
2.5. Implicarea jurnalistului în orice negocieri privind vânzareaă deă spa iuă publicitară sauă
atragereaădeăsponsoriz riăesteăinterzis .
3. CONFLICTE DE INTERESE
3.1.ăJurnalistulăvaăevitaăs ăseăafleăîntr-oăsitua ieădeăconflictădeăinterese.ăInstitu iileămass-media

vor asigura jurnalistului un mediu de lucru în care seăpractic ăoăseparareătotal ăaăactivit iloră
jurnalistice de cele economice.
3.2.ă Pentruă aă evitaă conflicteleă deă interese,ă seă recomand ă caă jurnalistulă s ă nuă fieă membruă ală
vreunui partid politic.
3.3.ăJurnalistuluiăîiăesteăinterzisăs ăfieăinformatorăsauăofi erăacoperităalăunuiăserviciuăsecret.
3.4.ăJurnalistulătrebuieăs ădepun ăanualăoădeclara ieădeăintereseălaăconducereaăinstitu iilorămass-

mediaălaăcareăesteăangajatăsauăcuăcareăcolaboreaz .ăSeărecomand ăcaămass-mediaăs ăfac ăpubliceă
online respectivele declara ii.ăJurnalistulăpoateădecideăunilateralăs ăîşiăfac ăpublic ădeclara iaădeă
interese pe site-ulăuneiăorganiza iiăprofesionale.
4.ăCADOURI,ăSPONSORIZ RIăŞIăALTEăBENEFICII
4.1.ăFolosireaăstatutuluiădeăjurnalistăşiăaăinforma iilorăob inuteăînăexercitareaămeseriei pentru a

ob ineăbeneficiiăpersonaleăsauăînăfavoareaăunorăter eăp r iăesteăinacceptabil ăşiăconstituieăoăgrav ă
înc lcareăaănormelorădeontologice.
4.2.ăJurnalistulănuăvaăacceptaăcadouriăînăbani,ăînănatur ăsauăoriceăalteăavantajeăcareăîiăsuntăoferite
pentruăinfluen areaăactuluiăjurnalistic.ăSeăpermiteăacceptareaădeămaterialeăpromo ionaleăsauăaă
altorăobiecteăcuăvaloareăsimbolica.ăDac ăunăjurnalistăparticip ălaădeplas riăînăinteresădeăserviciuă
laăcareăaăfostăinvitat,ăvaăfaceăpublic ămodalitateaădeăfinan areăaădeplas rii.
4.3.ăÎnăexercitareaăprofesieiăşiăînărela iileăpeăcareăleăîntre ineăcuăautorit ileăpubliceăsauăcuădiverseă

persoaneă juridiceă deă dreptă privată (societ iă comerciale,ă funda ii,ă asocia ii,ă partide,ă etc),ă
jurnalistuluiăîiăsuntăinterziseăîn elegeriăcareăarăputeaăafectaăimpar ialitateaăsauăindependen aăsa.
5. CORECTITUDINE
5.1.ă Jurnalistulă careă distorsioneaz ă inten ionată informa ia,ă careă faceă acuza iiă nefondate,ă
plagiaz ,ăfoloseşteăf r ădreptăfotografiiăsauăînregistr riăaudio-videoăsauădef imeaz s vârşeşteă
abateriăprofesionaleădeămaxim ăgravitate.
5.2.ăJurnalistulăvaăatribuiăcitateleăcuăacurate e.ăCitateleătrebuieăs ăfieăexacte,ăiarăînăcazulăcit riiă

par iale,ăjurnalistulăareăobliga iaădeăaănuădenaturaămesajulăpersoaneiăcitate.
5.3. În spiritul corecteiăinform riăaăpublicului,ăînăcazulăautorilorădeăproduseăjurnalisticeăcareănuă

de inăstatutulădeăjurnaliştiăprofesionişti,ăseăimpuneăprecizareaăstatutuluiăacestora.
5.4.ăEsteăobligatorieăseparareaăclar ăaăproduselorăjurnalisticeădeăceleărealizateăînăscop publicitar.

Materialeleăînăscopăpublicitarăvorăfiămarcateădistinctăşiăvorăfiăprezentateăastfelăîncâtăs ănuăpoat ă
fi confundate cu cele jurnalistice.
6.ăVERIFICAREAăINFORMA IILOR
6.1.ă Jurnalistulă vaă faceă demersuriă rezonabileă pentruă aă verificaă informa iile înainte de a le
publica.ăInforma iileăfalseăsauăceleădespreăcareăjurnalistulăareămotiveătemeiniceăs ăcread ăc ă
sunt false nu vor fi publicate.
7. RECTIFICAREA ERORILOR
7.1.ăJurnalistulăareădatoriaădeăaăcorectaăcuăpromptitudineăoriceăeroareăsemnificativ ăap rut ăînă

materialele publicate.
7.2.ă Dreptulă laă replic ă seă acord ă atunciă cândă cerereaă esteă apreciat ă caă fiindă îndrept it ă şiă
rezonabil .ăDreptulălaăreplic ăseăpublic ăînăcondi iiăsimilareăcuămaterialulăjurnalisticămvizat,ăînă
cel mai scurt timp posibil. Dreptulă laă replic ă poateă fiă solicitată înă termenă deă 30ă deă zileă
calendaristiceădeălaăapari iaăprodusuluiăjurnalistic.
8. SEPARAREA FAPTELOR DE OPINII
8.1.ăÎnărelatareaăfaptelorăşiăaăopiniilor,ăjurnalistulăvaăac ionaăcuăbun -credin .
8.2. Jurnalistul nu are dreptulă s ă prezinteă opiniiă dreptă fapte.ă Jurnalistulă vaă faceă demersuriă
rezonabile pentru a separa faptele de opinii.
8.3.ăJurnalistulătrebuieăs ăexprimeăopiniiăpeăoăbaz ăfactual .
9.ăVIA AăPRIVAT
9.1.ăJurnalistulăesteădatorăs ărespecteădreptulălaăvia aăprivat ăşiădemnitateaăpersoaneloră(inclusivă

aspecteleăcareă inădeăfamilie,ădomiciliuăşiăcoresponden ).
9.2.ăAmesteculăînăvia aăprivat ăesteăpermisănumaiăatunciăcândăinteresulăpublicăprevaleaz ăînăfa aă

protec ieiăimaginiiăpersoanei.ăÎnăastfelădeăcazuri,ăîiăesteăpermisăjurnalistuluiăs ăprezinteăpublică
fapteăşiăinforma iiăcareăprivescăvia aăprivat .
10.ăPROTEC IAăVICTIMELOR
10.1.ă Identitateaă victimeloră accidentelor,ă calamit ilor,ă infrac iunilor,ă cuă prec dereă celeă aleă
agresiunilorăsexuale,ănuătrebuieăs ăfieădezv luit ,ăcuăexcep iaăsitua ieiă înăcareă exist ăacordulă
acestoraăsauăalăfamilieiă(cândăpersoanaănuăesteăînăm sur ăs -şiădeaăacordul)ăsauăcândăprevaleaz ă
interesulă public.ă Deă acelaşiă regimă deă protec ieă aă identit iiă beneficiaz ă şiă persoaneleă
defavorizate (bolnavi,ăpersoaneăcuădizabilit i,ărefugia i,ăetc.).
11.ăPROTEC IAăMINORILOR
11.1.ăJurnalistulăvaăprotejaăidentitateaăminorilorăimplica iăînăevenimenteăcuăconota ieănegativ ă

(accidente,ă infrac iuni,ă disputeă familiale,ă sinucideri,ă etc),ă inclusivă caă martori.ă Înă acest sens,
înregistr rileăvideoăşiăfotografiileăvorăfiămodificateăpentruăprotejareaăidentit iiăminorilor.
11.2.ă Facă excep ieă situa iileă înă careă interesulă publică cereă caă minoriiă s ă fieă identifica i.ă Deă
asemenea,ăfacăexcep ieăcazurileăînăcareăjurnalistulăac ioneaz ,ăcuăacordulăp rin ilorăsauătutorilor,ă
în interesul superior al minorului.
12. DETALIEREA ELEMENTELOR MORBIDE
12.1.ă Jurnalistulă vaă evitaă descriereaă detaliateă deă tehniciă şiă metodeă infrac ionale,ă tehniciă
suicidale,ă viciiă şiă nuă vaă utilizaă imaginiă violenteă şiă alteă elementeă morbide.ă Deă asemenea,ă
jurnalistulăvaăevitaăs ăprovoace,ăs ăpromovezeăşiăs ădezvolteăsubiecteădeăpres ăpeămargineaăunoră
evenimenteă morbide.ă Infrac iunile,ă crimele,ă terorismul,ă precumă şiă alteă activit iă crudeă şiă
inumane nu trebuie încurajate sau prezentate într-un mod pozitiv.
13. DISCRIMINAREA
13.1.ăJurnalistulăesteădatorăs ănuădiscriminezeăşiăs ănuăinstigeălaăur ăşiăviolen .ăSeăvorămen ionaă

rasa,ă na ionalitateaă sauă apartenen aă laă oă anumit ă comunitateă (religioas ,ă etnic ,ă lingvistic ,ă
sexual ,ăetc)ănumaiăînăcazurileăînăcareăinforma iaăesteărelevant ăînăcadrulăsubiectuluiătratat.
14.ăPREZUM IAăDEăNEVINOV IE
14.1.ăJurnalistulăesteădatorăs ărespecteăprezum iaădeănevinov tie,ăastfelăîncâtăniciăunăindividănuă
vaăfiăprezentatădreptăf ptuitorăpân ăcândăoăinstan ăjuridic ănuăseăvaăfiăpronun at,ăprintr-o decizie
definitiv ăşiăirevocabil .
14.2.ăNuăseăvorăaduceăacuza iiăf r ăs ăseăofereăposibilitateaăceluiăînvinuităs ăîşiăexprimeăpunctulă

deăvedere.ăÎnăcazulăunorăp reriădivergente,ăjurnalistulăvaădaăpublicit iiăpuncteleădeăvedereăaleă
tuturorăp r ilorăimplicate.
15.ăPROTEC IAăSURSELOR
15.1.ă Jurnalistulă areă obliga iaă deă aă p straă confiden ialitateaă surseloră înă cazulă înă careă acesteaă
solicit ăacestălucru,ădarăşiăînăcazulăînăcareădezv luireaăidentit ii surselor le poate pune în pericol
via a,ăintegritateaăfizic ăşiăpsihic ăsauăloculădeămunc .
15.2.ăProtec iaăsecretuluiăprofesionalăşiăaăconfiden ialit iiăsurselorăesteăînăegal ăm sur ăunădreptă

şiăoăobliga ieăalăjurnalistului.
16. TEHNICI SPECIALE DE COLECTAREăAăINFORMA IILOR
16.1.ăCaăregul ăgeneral ,ăjurnalistulăvaăob ineăinforma iiăînămodădeschisăşiătransparent.ăFolosireaă

tehnicilorăspecialeădeăinvestiga ieăjurnalistic ăesteăjustificat ăatunciăcândăexist ăunăinteresăpublică
şiăcândăinforma iileănuăpotăfiăob inuteăprinăalteămijloace.
16.2.ăUtilizareaătehnicilorăspecialeădeăinvestiga ieătrebuieăs ăfieămen ionat ăexplicităînămomentulă

public riiăinforma iilor
Sarcina de lucru 13
Extrage din textul de mai sus care sunt cazurile în care jurnalistul trebuie
s țin ăcontădeăinteresulăpublic.
Rezumat
Deontologiaădesemneaz ăteoriaădatoriilorămorale;ămoralaăprofesional ;ăteoriaă
frontierădintreămoral ăşiădrept,ădezvoltat ăînătermeniiăeticiiăprofesionale,ăînăsensă
restrains,ădeontologiaăacoper ăcadrulădeăinvestigareăaădrepturilor,ăîndatoririloră
şiăetaloanelorădeăac iune,ădeăapreciereăşiădeăcomportareăîntr-unădomeniuăalăvie iiă
social-utile
Deontologiile sunt sisteme deăreguliăimperative,ăindica ii,ăîndatoririăprinăcareăseă
stabilesc cvasijuridic etaloanele comportamentale specific unei anumite
profesiiăsauăsfereădeăactivitate.ăIdealulăprofessionalăesteănormatăstrictăînăfunc ieă
deătradi iaăîncet enit ăşiăexigen eleăinstitu ionale.ăScopurile,ăfinalit ileăsocialeă
şiă semnifica iaă moral ă suntă prestabiliteă deă oă autoritateă exterioar ă agen iloră
morali din respectivele profesii.
Datoriaă moral ă reprezint ă modalitateaă necesit iiă înă sferaă moral ,ă fiindă
categoriaă referen ial ă a deontologiei.ă Înă esen ,ă datoriaă sintetizeaz ă marileă
afirma iiă fundamentaleă aleă bun t ii,ă nev t m rii,ă protec iei;ă esteă expresiaă
cerin eiădeăaăacordaăceleăcuveniteăşiăaărefuzuluiădeăaăprejudicial.ă
Într-unăclimatăalăperforman eiăetice,ăînăcomunicareăexist ămulteăalteăsitua iiăînă
careătrebuieăluateădeciziiădincoloădeăorizontulăcelorăceruteădeălegileăsociet ii.ă
Astfel,ăeticaăesteăoăchestiuneăfoarteăpersonal ,ăesteădeciziaăunuiăindividăcareăesteă
dornicăs ăgândeasc ăînăprofunzime,ăcuăpertinen ,ăreferitorăla acea decizie.
Pentruăaăînțelegeăcorectăsemnifica iaăunuiăcodăetic,ătrebuieăîn eleas ădiferen aă
dintreăelă şiă celelalteădocumenteăcareăsuntăprezentateăfrecventă dreptă „coduri”:ă
legeaăşiăpoliticileăangajatorului.
Putereaă unuiă codă etică depindeă nuă numaiă deă diferiteă canoane,ă ciă şiă deă
legitimitateaă şiă influen aă acestuiaă înă ochiiă celoră deă careă şiă pentruă careă esteă
alc tuit.ă Codulă vaă fiă respectată pentruă c ă indiviziiă seă voră supuneă deă bun voieă
standardelor definite de grupul lor profesional.
1. Interdic iileăstipuleaz ăc ăunăanumitălucru:
a.ăNuătrebuieăs ăfieăf cutăpentruăc ăarăintraăînăcontradicțieăcuăexigențeleă
puterii;
b.ăPoateăfiăf cutăf r ăcaăacestaăs ăintreăînăcontradicțieăcuăexigențeleăputerii;
c.ăTrebuieăf cutăîndeplinindăexigențeleăputerii.
2. Autoritateaăuneiăprescrip iiăeste:
a. Agentulăcareăîndepline teăprescripția;
b. Agentulăcaăd ăsauăemiteăprescripția;
c. Agentulăc ruiaăiăseăadeseaz ăprescripția.
3. Principiulă îndepliniriiă datorieiă antreneaz urm toareleă ipostazeă

normative:
a. Principiulădatorieiădeăaă tiăs ătr im;
b. Principiulădatorieiădeăaătr iăf r ăsens;
c. Principiulădatorieiăcaăpurunc ă iăîndemnălaăomenie.
4. Politicileăangajatoruluiăreprezint :
a. Definireaăsancțiunilorăînăcazădeănerespectareăaăclauzelor contractuale;
b. Definireaălucrurilorăpeăcareăangajatorulănuăleăa teapt ădeălaăangajat;
c. Definireaălucrurilorăpeăcareăangajatorulăleăa teapt ădeălaăangajat.
5. A tept rileăidealeăaleăpracticienilorăsuntădefiniteăcaăfiind:
a. Normele de grup care stabilesc cumătrebuieăs ăseăcomporte;
b. Standardeleăminimeălaăcareăace tiaătrebuieăs ăajung ;
c. Scopurileănobileăspreăcareăace tiaătrebuieăs ătind .
Lucrare de verificare II
Analizațiă prevederileă Codului deontologic unic al jurnalistului adoptat de
COM iădelimitați drepturile, obligațiile, interdicțiile și recomandările conținuteă
de acesta.
Vețiărezolvaălucrareaăfolosindăurm torulătabel:
Nota bene. Lucrareaăvaăfiăînc rcat ăpeăsite-ul de curs din cadrul platformei e-

Learningă Danubiusă Onlineă laă secțiuneaă Teme,ă înă termenulă prev zută pentruă
executareaăei,ăiarărezultatulăevalu riiăvaăfiăcomunicatăînăcadrulăsecțiuniiăCarnetă
deănoteădinăacela iăsiteădeăcurs.
R spunsuriălaăîntreb rileădinătesteleădeăautoevaluareă
Unitatea I. 1.ab, 2.ac, 3.bc, 4.b, 5.c, 6.ab, 7b
Unitatea II. 1.c, 2.bc, 3.ac, 4.bc, 5.c, 6.bc
Unitatea III. 1.ac, 2.c, 3.ac, 4.b, 5.ab
Unitatea IV. 1.a, 2.b, 3.ac, 4.b, 5c
Arsith, Mirela (2000). Filosofie - comentarii de texte pentru examenul de
bacalaureat şi pentru admiterea in facultate.ăBac u:ăDeşteptarea,ăpp.ă20-40.
Bertrand, C.J. (2000). Deontologia mijloacelor de comunicare. Iaşi:ăInstitutulă
European, pp. 45-65, pp. 72-86.
Wright, Georg Heinrik von (1982). Normă şi ac iune. Studiu logic.ăBucureşti:ă
EdituraăŞtiin ific ăşiăEnciclopedic ,ăpp.ă88-119
Mirela Arsith & Daniela Popa
Bibliografie de elaborare a cursului

Aristotel (1988). Etica nicomahică.ăStellaăPetecelă(trad.).ăBucureşti:ăEdituraăPolitic .ă
Apel. Karl-Otto (1987). L’éthique à l’âge de la science. Lille: Presses Universitaires de Lille.
Arsith, Mirela (2005). Introducere în filosofie.ăBac u:ă„EduSoft”.ă
Arsith, Mirela (2000). Filosofie - comentarii de texte pentru examenul de bacalaureat şi pentru
admiterea in facultate.ăBac u:ă.Deşteptarea.
Bagdasar, N.; Virgil Bogdan, C. Narly (coord.) (1995). Antologie filosofică. Filosofi străini.
Bucureşti:ăUniversalăDalsi.
Bertrand, Claude-Jean (2000). Deontologia mijloacelor de comunicare.ă Mihaelaă Gafi escuă
(trad.).ăIaşi:ăInstitutulăEuropean.
Boboc, Alexandru (2007). Filosofi moderni. Studii de filosofie universală şi comparată.
Bucureşti:ăFloareăalbastr .ă
C tineanu,ă Tudoră (2008).ă Deontologia mass-media.ă Bucure ti:ă Edituraă Universit țiiă dină
Bucure ti.
Cercelescu, Carmen, Monica (2002). Regimul juridic al presei. Bucure ti:ăTeora.
Christians, Clifford G.; Mark Fackler; Kim B. Rotzoli; Kathy B. McKee (2001). Etica mass-
media.ăIaşi:ăPolirom.ă
Deaver, Frank (2004). Etica în mass-media.ăM.Mitarc ;ăA.ăI.ăIonescuă(trad.).ăBucureşti:ăEdituraă
„Silex”.ă
Descartes, René (1990). Discurs despre metoda de a ne conduce bine ra iunea şi a căuta
adevărul în ştiin e.ă D.ă Roven a-Frumuşani;ă Al.ă Bobocă (trad.).ă Bucureşti:ă Edituraă Academieiă
Române.
Ene George (coord.) (2000). Filosofia politică a lui John Stuart Mill Iaşi:ăPolirom.
Hayek, Friedrich A. (1998). Constitu ia libertă ii,ă Luciană Dumitruă Dîrdal ă (trad.).ă Iaşi:ă
Institutul European.
Hartman, N. (1974). Estetica.ăC.ăFloruă(trad.).ăBucureşti:ăUnivers.
Iliescu, Adrian-Paul Emanuel-Mihail Socaciu (coord.) (1999). Fundamentele gândirii politice
modern.ăIaşi:ăPolirom.ă
Jaspers, Karl (1988). Texte filosofice.ăGeorgeăPurdeaă(trad.).ăBucureşti:ăEdituraăPolitic .ă
Kant Immanuel (1981). Despre frumos şi bine,ă Marinaă Dimovă (trad.).ă volă II,ă Bucureşti:ă
Minerva.
Immanuel Kant (1994). Critica ra iunii pure. Nicolae Bagdasar; Elena Moisuc (trad.).
Bucureşti:ăIRI.ă
Kant, Immanuel (1995). Critica facultă ii de judecare.ăEdituraă„Trei”ăVasileăDem;ăAlexandruă
Surdu;ăConstantinăNoicaă(trad.).ăBucureşti:ăTrei.
Kant, Immanuel (1999). Critica ra iunii practice,ăNicolaeăBagdasară(trad.).ăBucureşti:ăIRI.ă
Larson, Charles (2003). Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate. OdetteăArhipă(trad.).ăIaşi:ă
Polirom.
Macovei, Vasile (2002). Filosofie.ăBucureşti:ăComunicare.ăro.
Mirela Arsith & Daniela Popa
Michel, Christian (1997). Libertatea. Două sau trei lucruri pe care le ştiu despre ea. Bucureşti:ă
ALL.
Midleton, Kent, Robert Trager, Bill F. Chamberlin (2002). Legisla ia comunicării publice.
MalinaăIordană(trad.).ăIaşi:ăPolirom.ă
Mill, Stuart J. (1995). Despre libertate. Adrian-PaulăIliescuă(trad.).ăBucureşti:ăAlternative.ă
Mirandola, Giovanni Pico della (2002). De la dignité de l’homme.ăParis:ăÉditionsădeăl’Éclat.
Nay, Ollivier (2008). Istoria ideilor politice.ăVasileăSavină(trad.).ăIaşi:ăPolirom.ă
Newson, Doug; Judy Turk VanSlyke; Dean Kruckeberg (2003). Totul despre rela ii publice.
CristinaăComană(coord.ătrad.).ăIaşi:ăPolirom.ă
Nietzsche, Friedrich (1993). Despre genealogia morale.ă H.ă Stanca;ă J.ă Ianoşiă (trad.).ă Cluj:ă
Echinox.
Rawls, John (1999). Liberalismul politic. Timişoara:ăSedona.
Ricoeur, Paul (1990). Eseuri de hermeneutică. VasileăTonoiuă(trad.).ăBucureşti:ăHumanitas.ă
Rousseau, Jean-Jaques (1958). Discurs asupra inegalită ii dintre oameni. S. Antoniu (trad.)
Bucureşti:ăEdituraăŞtiin ific .ă
Rousseau, Jean –Jaques (1957). Contractul social,ă H.ă H.ă Sthală (trad.)ă Bucureşti:ă Edituraă
Ştiin ific .ă
Runcan, Miruna (1998). Introducere în etica şi legisla ia presei.ăBucureşti:ăALL.
Russell, Bertrand (1998). Problemele filosofiei.ăBucureşti:ăALL.ă
Sartre, Jean-Paul (2004). Fiin a şi neantul. Eseu de ontologie fenomenologică.ăAdrianaăNeacşuă
(trad.).ăPiteşti-Bucureşti:ăParalelaă45.ă
Schneewind, J.B. (2003). Inventarea autonomiei.ă Valentină Mureşană (trad.).ă Iaşi:ă Edituraă
Polirom.
Singer Peter (editor) (2006). Tratat de etică.ă Vasileă Boari;ă Ralucaă M rinceană (trad.)ă Iaşi:ă
Polirom.
Spinoza, Baruch (1979). Tratatul despre îndreptarea intelectului. Alexandru Posescu (trad.).
Bucureşti:ăEdituraăŞtiin ific ăşiăEnciclopedic .
St nciugelu, Irina (2009). Măştile comunicării. De la etică la comunicare şi înapoi.ăBucureşti:ă
Tritonic.
Weber, Max (1992). Politica, o voca ie şi o profesie.ăBucureşti:ăAnima.
Wittgenstein, Ludwig (1991). Tractatus logico-philosophicus. Alexandru Surdu (trad.).
Bucureşti:ăHumanitas.
Tran, Vasile Alfred Vasilescu (2003). Tratat despre minciună.ăBucureşti:ăComunicare.ro.
Weber, Max (1992). Politica, o voca ie şi o profesie.ăBucureşti:ăAnima.
Wright, Georg Heinrik von (1982). Normă şi ac iune. Studiu logic.ăBucureşti:ăEdituraăŞtiin ific ăşiă
Enciclopedic .ă

Deontologie Profesionala Curs ID3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Deontologie Profesionala Curs ID3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEAă„DANUBIUS“ăDINăGALA I

FACULTATEAăDEăCOMUNICAREă IăRELA IIăINTERNA IONALE

Modulul intitulat Etică și deontologie profesională seăstudiaz ăînăanulăIII, sem.

Competenţele pe care leăveiădobândiăsuntăurm toarele:

 definirea şi identificarea marilorătradițiiăetice;

Con inutulăesteăstructuratăînăurm toareleăunit iădeăînv are:

Acesteănoțiuniăî iăvorăpermiteăs ărezolviătesteleăpropuseăşiălucrareaădeăverificareă

Eticaădeontologic ăaăfostăelaborat ăde Immanuel Kant.3 Filosoful german este

1 Utilitarismul,ăînăetic ,ăfondeaz ăjudecataămoral ăpeăcriteriulă„maximeiă fericiriăaă majorit ii“,ăsauăfaceăs ăcoincid ăaceast ă

perspectiveleăşiăconcepteleăgândiriiăfilosofice.ăÎnăconcep iaăsa,ăra iuneaăteoretic ăneăpermiteăs ăcunoaştemănumaiăceeaăceăneă

1.1.1. Marileătradi iiăetice

1 PlatonăesteăfilosofulăIdeilor.ăLumeaăacestoraăconstituieăadev rataărealitate; ideile sunt spirituale, eterne, perfecte, absolute, imuabile.

patruăcauzeăuniversaleăsauăprincipiiăaleătuturorălucrurilor:ăcauzaăformal ăsauăforma;ăcauzaămaterial ăsauăsubstratulălucrurilor;

Către sine esteăunăjurnalăintimădeăreflec ieăfilosofic ,ăînăcareăMarcus Aurelius1

1 Marcus Aurelius (121-180),ăreprezentantăalăstoicismuluiăroman,ăesteăadeptulăconcep ieiăplatonicieneădup ăcareătrupulăesteăoă

carcer ăpentruăsuflet.ăÎnăconcep iaăsa,ăîn eleptulăseăresemneaz ăînăfa aăsor iiăşiăseăretrageăînăsineăînsuşi.

virtutea;ăpasiunile,ăcaăînclina iiăcareăseăîmpotrivescăLogos-ului,ăsuntăcondamnate.ăÎnăfa aăuneiălumiăcareămaiăîntâiăneăatrageăşiă

instrumentaleăaălimbajului,ădeăontologie,ădeăexplicareăaăcauzeiăr uluiăşiăaălibert iiăumane.ăPentruăAugustin,ăsuperiorăadev ruluiă

1 Tomaăd’Aquinoă(1225-1274),ăilustruăteologăşiăfilosof,ăaăsus inutăc ăra iuneaăşiăcredin aăseăsprijin ăreciproc.ăPentruăToma,ăactulă

1 René Descartes (1596-1650)ăesteăunăimportantăreprezentantăalăra ionalismului,ăcurentăfilosoficăcareăsus ineăc ănumaiăra iuneaă

poateăoferiăîntemeiereăcunoştin elorănoastre.ăS-aăimpusăcaăfizician,ămatematicianăşiăfilosof;ăînăaceast ăultim ăinstan ,ăDescartesă

1 Baruch Spinoza (1632-1677),ăfilosofăolandez,ăînăviziuneaăc ruiaătotăceeaăceăexist ăesteădedusădinănaturaădivin .ăAdeptăală

perspectiveleăşiăconcepteleăgândiriiăfilosofice.ăÎnăconcep iaăsa,ăra iuneaăteoretic ăneăpermiteăs ăcunoaştemănumaiăceeaăceăneă

1John Stuart Mill (1806-1873),ăfilosofăenglez,ăadeptăalăindividualismuluiăşiătoleran ei,ăsus ineăc ălibertateaăindividuluiăpoateăfiă

limitat ănumaiădac ăesteăprejudiciat ălibertateaăcelorlal iăcet eni.ăMillăesteăautorulăunorătratateădeăeconomieăşiădeălogic şiăaă

Max Scheler promoveaz „eticaămaterial ăaăvalorilor“ăcareăpropune,ăcaăalternativ ă

1 Pentruăfilosofulăfrancez,ăvia aăesteăoăcrea ieăcontinu ,ăf r ăsfârşit,ăceăareădreptăcauz ăelanulăvital.ăAcestaăs-a dezvoltatădup ă

dou ădirec iiădivergente:ăînăsensulăevolu ieiăinstinctuluiăşiăînăsensulăevolu ieiăinteligen ei.ăLiniaădeăevolu ieăaăinstinctului atinge

1 JohnăRawlsă(n.ă1921),ăfilosofăamericanăaăc ruiăoper ăseădoreşteăalternativ ălaăutilitarism.ăÎnăviziuneaăsa,ăsocietateaăesteăun

sistem de cooperare întreăpersonaeălibereăşiăegale,ăcareăauădreptăscopăavantajulălorăegoist.ăDeăaceea,ătrebuieăg sit ăformulaă

1.3. Etica în mass-media

1 catharsis esteăunătermenăcareăprovineădinălimbaăgreac ăşiăînseamn ă„purificare“;ăreprezint ăoăevolu ieăşiăoăpurificareăînăplană

1.4. Oăetic ăaăcomunic rii

Eticaăesteăoădisciplin ăfilosofic ăceăareăcaăobiectăac iuneaăuman ,ădarăşi valorile

1. Termenulădeăetic ăareăurm toareleăsemnifica ii:

3. Urm toareaăafirma ie:ă„Datoriaăreprezint ănecesitateaădeăaăîndepliniăoă

5. Sintagma:ă„Omulăeste m suraătuturorălucrurilor”ăapar ineălui:

Apel, Karl-Otto (1987). L’éthique à l’âge de la science. Lille: Presses

Arsith, Mirela (2005). Introducere în filozofie. Bac u: EduSoft, pp. 20-40.

Arsith, Mirela (2000), Filosofie - comentarii de texte pentru examenul de

Bagdasar, N.; Virgil Bogdan, C. Narly (coord.) (1995). Antologie filosofică.

Deaver, Frank (2004). Etica în mass-media. M. Mitarc ;ăA.ăI.ăIonescuă(trad.).ă

1 John Locke (1632-1704),ăfilosofăenflezăcareăaăsus inutăc experien aăsensibil ăesteăfundamental ăpentruăcunoaştere.ăOameniiă

1 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778),ăfilosofăfrancez,ăadeptăalăteorieiăcontractualiste;ăînăviziuneaăsa,ăscopulăvie iiăumaneăesteă

Filosofulăfrancezăidentific ălibertateaăcuăsupunereaăfa ădeălegileăpeăcareăniăleă

1 Jean Paul Sartre (1905-1980),ăfilosofăşiăscriitorăfrancez,ăexponentăimportantăalăexisten ialismuluiăateu.ăPentruăSartreăexist ă

1Karl Jaspers (1883-1969)ăesteăunulădintreăfondatoriiăexisten ialismuluiăgerman.ăExisten aăeste,ăînăconcep iaăfilosofuluiăgerman,ă

În Constitu ia libertă ii, Friedrich A. Hayek1 afirm ăc ăstareaăînăcareăunăomă„nu

1 Friedrich A. Hayek (1899-1992), laureat al PremiuluiăNobelăpentruăştiin eăeconomice,ăaărealizat,ăprinăoperaăsa,ărenaştereaă

liberalismului clasic în secolul al XIX-lea.ăÎnăviziuneaăsa,ăoăpolitic ăaălibert iiăpentruăindividăesteăsinguraăpolitic ,ăcuăadev rată

Hayekăsus ineăc ăindividulătrebuieăs ăsuporteăconsecin eleăac iunilorăsale,ăputândă

Responsabilitatea esteăreflexiaăanterioar ăasupraăconsecin elorăactelorăumane,ă

2.1.1.ăEticaăşiăresponsabilit ileăînărela iiăpublice

2.1.2. Responsabilit ileăcomunicatorului

 Gestionareaăcomunic riiăşiăaărela iilorăpubliceăcaăşiăcumăsuccesulăcelor

 Dezvoltareaă competen eloră deă prevenireă aă crizeiă sauă deă împiedicareă aă

2.2. Dreptate – echitate - solidaritate

privitoareălaălimbaj.ăAădezvoltatăatomismulălogic,ăpornindădeălaăpremisaăc ătoateăenun urile,ăoricâtădeăcomplexe,ăsuntăfunc iiădeă

2) Responsabilitateaă asumat ă pentruă alegerileă iă ac iunileă derulate,ă

3) Organiza iileăî iăasum ăanumiteăresponsabilit iăsocialeăcareăpresupun:

5) Criteriileădup ăcareăoăsocietateăpoateăfiăapreciat ăcaăfiindăsauănuădreapt ,ă

6) Suntăcategoriiădeăanaliz ăaăcredibilit ii:

 s ăidentificiăşiăs ăexemplificiăetapeleăpersuad rii;